Tootsie - Română Transcript

E bine aşa. Hai, nu te opri. Priveşte înainte! Nu te simţi prea bine acum, nu-i aşa? Vezi, ţi-a ieşit! Mă simt ca un tâmpit. Nu aşa repede. Mai încet. Mai încet. Bine, bine. Fiţi cât mai reali. Menţineţi-vă gurile uşor încordate. Aşa, aşa. Fă-o să acţioneze în lateral. Eşti Michael Dorsey, corect? Da, aşa este. Dle Dorsey, du-te la pagina 23, te rog. Da, cred că vă referiţi la prima scenă... La scenă a doua din actul întâi. Scenă a doua din actul întâi. Corect. Începe când eşti pregă***. Da, desigur. Vai, iubito, ştii *** m-am simţit când m-am trezit la Paris şi am văzut perna goală unde... Stai! Acoperă-ţi sânii. Kevin e jos. Dumnezeule, ce eşti tu? Sunt femeie. Nu sunt mama Feliciei. Şi nici soţia lui Kevin. Mulţumesc mult. Avem nevoie de cineva mai în vârstă. Mami! Tati! Unchiule Pete, veniţi repede! S-a întâmplat ceva cu Biscuit! Cred că a murit! Avem nevoie de cineva mai tânăr. " Ei iau cina... " Pot începe din nou? Nu am început bine. Ai citit bine. Dar nu ai înălţimea potrivită. Mă pot face mai înalt. Nu. Căutăm un personaj mai scund. Fiţi atent. Nici nu sunt atât de înalt. Vedeţi, port înălţătoare. Pot fi mai scund. Înţeleg, dar căutăm un personaj diferit. Pot fi diferit. Avem nevoie de altcineva. La ce ţineţi mai mult în afară de muncă? Rolul e lucrul cel mai important. Dar şi dragostea, uneori. Dacă improvizezi, eşti autorul. Când cineva scrie o piesă, decide unde plasează momentele culminante. Faceţi şi voi asta. Dar voi aveţi dreptul să nu accentuaţi momentele culminante. Puteţi să nu fiţi abătuţi când vrea autorul. Puteţi pune accentul pe "dar". Puteţi pune accentul pe "şi". Normal, o făceau pentru bani, după *** toată lumea o face pentru bani. Dar întrebarea care apare în ultimă instanţă este: Ce făceau ei pentru bani? Noi, care nu eram prusaci, ne vedeam de carierele noastre mărunte. Drept pentru care, când s-a dezlănţuit iadul şi nemţii au rămas fără săpun, şi s-au gândit: " Ce naiba? Putem s-o gătim pe dna Greenwald!", cine credeţi că i-a oprit? Scuzaţi-mă, vă întrerup din discuţie cu interpretarea mea? Nu interpretaţi un rol care nu vă reprezintă. Nu spuneţi "el" sau "ea", *** ai făcut tu când o jucai pe Kitty, în Time Of Your Life. Dacă nu te identifici cu rolul, nu-l poţi juca. Dle sergent. Repede! Chemaţi preotul! Nu, dle sergent, fără preot. - Dar eşti pe moarte, conte Tolstoi. - Ştiu. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, îţi încredinţez sufletul lui Dumnezeu. - Prieteni... - E excelent, Michael. Dar ar fi mai bine să te duci în centrul scenei şi pe urmă să mori. De ce? Fiindcă publicul din partea stângă nu te vede. Vrei să mă ridic şi să mă deplasez spre centrul scenei în timp ce mor? Ştiu că pare ciudat, dar trebuie s-o facem. - De ce? - Tocmai ţi-am spus. Fă-o acum! Fiindcă zici tu aşa? Da, iubire. Nu cu mine în rolul lui Tolstoi. Trebuie să lucraţi. Nu există scuze pentru lene. Nu există scuze. Există şomaj. Şomajul există când am început eu şi cu prietenii mei să jucăm. Situaţia nu s-a schimbat. Rata şomajului e de 90-95% şi nu se va schimbă vreodată. Sunteţi actori. Vă aflaţi în New York. Nu e de lucru. Dar trebuie să faceţi ceva ca să căpătaţi de lucru. Două tortellini, o supă de roşii cu ceapă şi două salate. Să vină: un cotlet de viţel, mediu, două filéuri de cod, o porţie de pui! Un filé de cod mai în sânge. - Ce garnitură? - Cartofi copţi. - *** a mers? - Groaznic. - Ai rescris ultima scenă? - Am scris scena cu cravată. *** e? Va schimba lumea teatrului. Lucrăm la ea când ajungem acasă diseară. Asta-i peştele meu. - Ba e peştele meu. - Hoţule! - Să vină: un peşte... - Asta-i pentru client! Gust şi eu fiindcă, dacă clientul mă întreabă dacă mănânc şi eu ce-i dau, îi pot spune: " Da, mănânc şi eu din ce-ţi dau". Ai rescris scena cu cravată? Bravo. - Fără cravată? - Ba cu cravată. - Cu cravată? - Da, cu cravată. Problema e cu cravată. Dacă o scoţi, obţii ceva bun. - Ce e cu tine? - Ce e cu mine? Problema e că mă deprimă să fiu contrazis. Înseamnă că ai o depresie. Azi e ziua ta şi n-ai pomenit nimic despre asta. Las-o baltă. Sunt actor de compoziţie. Nu mă afectează vârsta. - Asta e foarte bine. - *** să nu fii deprimat? În loc să fii Michael Dorsey, marele actor sau marele chelner, de ce nu încerci să fii doar Michael Dorsey? Sunt Michael Dorsey. Care-i avantajul? - Spune-o la modul serios. - Sunt Michael Dorsey. Bine? Surpriză! Discurs! Discurs! Staţi, staţi! Aşteptaţi puţin. Întâi, un toast. În cinstea lui Michael Dorsey, care ne aduce aminte ce înseamnă actoria! Să fii şomer! Pentru Michael, care, de şase ani, e prietenul meu. De atâta timp? Şi îmi este profesor. Şi e nemaipomenit. E un mare profesor, un mare actor, un mare om şi... Ce discurs stupid. Hai să ne îmbătăm. La mulţi ani! - Ce faci? Sunt Michael. - Sunt Patty. Eşti actriţă? Ai o fată minunată. Ce bluză frumoasă. Cu cine ai venit? Nu vreau sală plină la Winter Garden Theatre. Vreau doar 90 de oameni care au fugit de cea mai rea ploaie din istorie. Sunt oameni care se simt vii pe planetă până ce se usucă. Aş vrea să am un teatru care să fie deschis numai când plouă. Strasberg a spus că îţi creezi singur ocaziile. - Uite a spus-o. - Nu-mi pasă. Eu şi cu Sandy strângem 8.000 $ să montăm piesa lui Jeff la Syracuse. O vom face. Şi voi puteţi face la fel. Uite-o pe Emily! Ia te uită cine a venit. O poţi face în Poconos. Te tot plângi că nu poţi să lucrezi. Creeaza-ţi propria... Nu e o scumpete? Iubeşte copiii. Îi iubeşte cu adevărat. O vei face! Vei găsi o cale să faci rost de bani. Mă tot uitam la tine. Ai un chip minunat. Eşti actriţă? - Uneori. - Ai jucat în Dames At Sea! - Ai văzut-o? - Ai jucat grozav. Pe bune! Ai o voce minunată. Am simţit o aură între noi când am văzut-o. Serios. Nu te cunosc, dar te cunosc. Îţi voi spune totul despre tine. Îţi place să alergi desculţă pe plajă. - De ce eşti atât de încordat? - E ziua mea. Sunt şomer. Asta e tot? Nimic altceva? Da, mă doare. Dă-mi voie să te însoţesc la plecare. Să stăm de vorbă. Bine, de acord. Vrei? Serios? Îmbrăţişează-mă. Îţi mulţumesc că mă placi. Nu-mi place când mi se spune: "Ţi-am înţeles bine mesajul". Său: "Ţi-am înţeles bine piesa. M-a făcut să plâng". Înţelegi? Îmi place când vine cineva la mine, a doua zi sau după o săptămână, şi-mi spune: "Ţi-am văzut piesa. Ce s-a întâmplat?" Totul e sub control. Îmi hrănesc pisicile şi mă întorc peste o oră. Nu pot. Colegul meu de cameră vrea să lucreze la actul al treilea. - *** adică, nu poţi? - Vrea să lucreze. - Dă-mi numărul de telefon. - Am făcut-o deja. - Credeam că s-o fi schimbat. - De acum o oră? Ai dreptate. Stai să vorbesc cu el. Te sun eu. - Nu m-a auzit nimeni? - Se pare că nu. Am stat blocată aici o jumătate de oră. Ce petrecere mai e şi asta? Vă distraţi de minune, nu? Scuze. O voi ţine minte dacă voi juca într-o scenă în care sunt prizonieră. - Cânţi frumos, Michael. - Mulţumesc. Cine e asta? - Mallory. E căsătorită cu John. - A, da. Am scris despre sinucidere la amerindieni. Nu a interesat pe nimeni. Nu a venit nimeni. Iar eu cred că amerindienii sunt la fel de americani ca şi John şi Ethel Barrymore şi Donny şi Marie Osmond. Cred că e ceva foarte trist, dar, în zilele noastre, când oamenii visează, ei nici măcar nu mai visează în propria lor ţară. E oribil. A fost frumos. Nici nu ştiu cine erau jumătate din ei. Era târziu şi am vrut să-ţi fac o surpriză. Am invitat 10 oameni. Ei au invitat câte 10 oameni. Ai cunoscut vreo 40 de oameni. Te-au plăcut cu toţii. Vorbeau frumos despre tine. - Mulţam, Jeff. - Somn uşor. - La mulţi ani. - Mulţumesc. - Unul din cei cinci cunoscuţi. - Grozav chef. Mulţumesc. Scuzaţi-mă, dra Right? Dra Right? Noapte bună. A fost minunată petrecerea. Însoţitorul meu a plecat cu altcineva. M-am distrat. Ai vreun somnifer? Hai, te conduc eu acasă. M-am simţit foarte bine. Chiar m-am distrat. Ba nu te-ai distrat. Aşteaptă. N-am bani de taxi. Nici o problemă. Ai putea fi jefuit. Să mergem pe jos. Oricum, ar costă prea mult. - De ce nu te-ai simţit bine? - Ba m-am simţit bine. - Ce e cu tine? - Nimic. Ce ai? - Ce ai? - Nimic! Mă simt perfect. Aşa plâng eu, e un obicei. Spune-mi ce e în neregulă sau te omor. Totul e în regulă, Michael. Mă simt chiar foarte bine. Îţi faci grijă pentru audiţie. De ce? - Pentru că nu voi lua rolul. - De ce nu? - Fiindcă sunt nepotrivită pentru el. - Ce fel de rol e? De femeie! Nu ai bărbat, deci te porţi tu ca un bărbat. Greşeşti, dr Brewster. Sunt mândră că sunt femeie. Stai puţin. Tipul te tratează ca pe un gunoi, pentru că e un mare medic, corect? Dar nu trebuie să accepţi. Vorbeşte-i la fel. Arată-mi tu. Ai un accent sudist? Greşeşti, dr Brewster. Sunt foarte mândră că sunt femeie! Mie nu-mi iese la fel de bine. Ba da! Răspunde-i la fel. Haide, te rog. Greşeşti. Sunt mândră că sunt femeie. Unde greşesc? - Nu-mi dau seama ce joci. - Fac pe mânioasă. Sunt furioasă. Mi-ai spus să-i răspund la fel. Fac pe furioasă. Asta e furie? Nu-mi iese interpretarea mâniei. Aşa este. Dar mai sunt 100 de actriţe la audiţie cărora nu le frică să lucreze. Care nu se tem să urmeze textul şi reuşesc! - Nu te enerva! - Nu mai face pe victima! - Nu sunt o victimă! - Joacă chiar acum! Fă-o! Greşeşti, dr Brewster. Sunt... Continuă. - Greşeşti, dr Brewster... - Ce să-ţi fac, să te pocnesc? Greşeşti. Sunt foarte mândră că sunt femeie. Sunt mândră de spital. Şi, înainte de a-l vedea distrus de tirania ta, Păstrează-ţi furia. voi recomanda să fii dat afară. - Menţine-te aşa. - Bună ziua. - Nu scânci ca o actriţă proastă. - Am spus bună ziua! N-a fost rău. Ai simţit cât te-am urât? - Chiar ai simţit? - Din cauza asta şi plec. Dar *** voi reuşi mâine? *** să mă enerveze un străin? Vin să te iau la 10:00 şi te enervez eu. Bruce Fortune la Telecinema. Bruce Fortune la Telecinema. - Bennett? - Aici sunt. Stanz? Oare aşa trebuie să arăt? - Dar chiar aşa arăţi. - Nu ai haz. Bun. Rămâi aşa. Fără paiete, Alfred. Se duce la înmormântarea soţului ei. Jacqui? *** ajunge Ron, intri. Lester. Lester. Sandy Lester? Da, aici. Termină! Pa. Bună dimineaţa, doamnelor. Luaţi-vă autobiografiile şi urmaţi-mă. Urează-mi noroc. - Să te ia naiba. - Mulţumesc. - Du-te. - Dumnezeu cu tine. Vedeţi aici câteva dintre personajele dv preferate din Southwest General, între care John Van Horn, care l-a interpretat pe dr Medford Brewster încă de la difuzarea primului episod, acum 20 de ani. Mergem acum în studioul B, unde se înregistrează episoadele. Andrew Donovan să se prezinte la cabine. N-am primit rolul. - Ce? - Nici nu m-au lăsat să citesc. - Nu te-au lăsat să citeşti? - Au spus că nu sunt pregă***ă fizic. Vor o persoană mai dură. Aşa că plec acasă. - Te conduc. - Până la San Diego? - Ce tot spui? - Plec acasă! Urăsc locul acesta! Doamne! Am 34 de ani! Am dat 24 $ pe ochelarii aceştia. Doar cumpăr lucruri... Vreau să fiu chelneriţa. Nu voiam să fac chestia asta, dar vei citi rolul. Scuze, Terry Bishop e aici? Nu, dl Bishop repetă pentru The Iceman Cometh, pentru Broadway. Ce face? Repetă la The Iceman Cometh, pentru Broadway. Ăsta era rolul meu. Trebuia să intru... Trebuie să mă văd cu cineva. Să nu faci vreo prostie. Oare se întoarce? - George Fields e aici? - Da, este. Aşteptaţi puţin. Nu puteţi da buzna aşa! Michael, e ocupat acum. Îţi jur! Stai puţin. Vrei să aştepţi afară? Sunt cu cei de pe Coastă. Şi aici e o coastă. New Yorkul e pe coastă. Vai de mine. Sy, vrei să... Dumnezeule... Vezi ce ai... Margaret? Prinde-l din nou. Am pierdut legătura. Ce este, Michael? Terry Bishop joacă în Iceman. Mi-ai promis că mă trimiţi pe mine. Mi-ai spus că voi obţine o audiţie. Nu eşti tu impresarul meu? - Pressman vrea un nume. - Terry Bishop e un nume? Şi Michael Dorsay e un nume, dacă vrei să trimiţi friptura înapoi. Stai, stai! Întotdeauna îmi faci chestia asta. A fost urât din partea mea. S-o iau de la început. Terry Bishop joacă într-un serial. Milioane îl văd zilnic. Asta-i dă dreptul să ruineze Iceman? Eu joc mult mai bine decât el. - Am jucat rolul ăsta în Minneapolis. - Dacă vrea un nume, e problema lui. Oamenii se ocupă de activitatea asta ca să câştige bani. - Şi eu vreau să fac bani. - Zău? La teatrul din Harlem pentru orbi? La teatrul popular din Syracuse? Stai aşa. Am jucat în nouă piese la Syracuse. Am avut parte de recenzii minunate. Nu că pentru asta aş fi făcut-o. Ferească Dumnezeu să-ţi pierzi poziţia de ratat. Crezi că sunt un ratat? Nu mă las atras în această conversaţie. Nu o voi face. Ţi-am trimis piesa colegului meu. Are în ea un rol bun pentru mine. Cine te crezi să-mi trimiţi mie o piesă în care să joci tu? Nu sunt maică-ta. Nu trebuie să-ţi găsesc piese în care să joci. Eu distribui ofertele. Cu asta mă ocup. De unde ştii? De la zâna impresarilor? Aş fi minunat în rolul acela. - Nimeni nu va monta piesa aceea. - De ce? E o piesă proastă despre un cuplu care se întoarce la Love Canal. Dar e ceva real. Nimeni nu vrea să vadă oameni care locuiesc lângă deşeuri chimice! Pot vedea aşa ceva în Jersey. Nu vreau să mă contrazic cu tine. Voi strânge 8.000 $ şi o voi produce. Trimite-mă pentru orice. Nu-mi pasă. Joc în reclame pentru hrană de câini. Fac înregistrări la radio. - Nu te pot recomanda. - De ce nu? Pentru că nimeni nu o să te angajeze. Mă dau de ceasul morţii să obţin un rol! Şi îi înnebuneşti pe toţi! Cine vrea să se certe dacă Tolstoi poate să meargă când e pe moarte sau când vorbeşte? Asta a fost acum doi ani, iar tipul ăla e un idiot! N-or fi cu toţii idioţi. Tu te cerţi cu toată lumea! Ai una din cele mai rele reputaţii din oraş. Nimeni nu te va angaja. Vrei să spui că nimeni din New York nu va lucra cu mine? Şi nici din Hollywood. Nu-ţi pot obţine nici măcar o reclamă. Ai jucat în rol de roşie şi au întârziat fiindcă nu stăteai jos. Da, fiindcă nu era logic. Erai o roşie! O roşie nu are logică. Nu poate să se mişte! Păi, dacă nu se mişcă, atunci *** poate să şadă? Eram o roşie în picioare. O roşie mare, frumoasă şi zemoasă! Nimeni nu imită legumele ca mine! Am jucat şi lângă Broadway! Am fost roşie, castravete! Am jucat rolul unei salate de andive care i-a dat pe spate pe critici! Încerc să-mi păstrez cumpătul. Eşti un actor minunat. - Mulţumesc. - Dar eşti o belea prea mare. Du-te să vezi un psiholog. Bine, mulţumesc. Voi strânge 8.000 $ pentru a monta piesa lui Jeff. Michael, nu vei face rost nici de 25 de cenţi. Nimeni nu te va angaja. Nu zău? Dorothy Michaels? - Da. - George Fields vă e impresar? - Da. - În regulă, doamnelor. Luaţi-vă textele şi urmaţi-mă. Urăsc replica asta: "Ai tot dreptul la fericire". Ea e Dorothy Michaels. Regizorul nostru, Ron Carlysle. Ea e producătoarea, Rita Marshall. Dl Fields e impresarul lui Dorothy. Sunt impresionat. Mă tem că nu sunteţi potrivită pentru rol. Mulţumesc pentru participare. Pagina 205, vrei camera unu sau doi? - Camera doi şi spune-i lui Art. - De ce nu sunt potrivită? Încerc să redau un anumit mesaj şi caut un anumit tip de fizic. Dle Carlysle, sunt actriţă de compoziţie. Pot juca *** vreţi dv. Sunt sigur că eşti o actriţă foarte bună. Doar că nu eşti destul de ameninţătoare. Nu sunt ameninţătoare? Ia-ţi mâinile de pe mine, sau îţi fac ouăle praf! - Par suficient de ameninţătoare? - E un început. Cred că ştiu ce vrei. Vrei caricatura unei femei. Ca să demonstrezi că puterea masculinizează femeia sau că femeia-bărbat e urâtă. Să le fie ruşine femeilor care te lasă să le faci aşa ceva. Cu asta mă refer la dumneata, dră Marshall. Să-ţi fie ruşine, mascul de rahat. Iisuse! Ce vi se pare greşit în ideea că puterea masculinizează femeia? Nu că asta aş fi vrut să demonstrez. Dră Michaels, o secundă. A fost real sau dădeai doar o probă? Cu ce răspuns pot obţine o audiţie, dră Marshall? Bravo dumitale. Vino. - Dră Michaels. - Da. Mulţumesc. Chiar crezi că merită s-o testăm? Mi-a spus că nici un regizor nu i-a transmis un rol atât de rapid. Aşa a spus? Îmi place accentul ei. - Trebuie să-mi ordonez hârtiile. - Nimeni nu-şi va da seama. Sunt puţin cam speriată. Gândeşte-te la ei ca la ceva prietenos. Ca la un pluton de execuţie. Dră Michaels, vom face acum o probă de filmare. Camera 1, dă-mi profilul din dreapta. Camera 3, profilul din stânga. - Ce parte? - Stânga. Cu ce parte pentru stânga dv? - Poftim? - Asta e stânga mea sau a dv? Aşteaptă. La ce te referi? Stânga mea. Stânga dv. Dră Michaels, nimeni nu vorbeşte cu dumneata. Scuze. Credeam că mă vreţi din profil. - Camera 3 e prea aproape. - Camera 3, îndepărtează-te. Fă-o să pară mai atrăgătoare. Până unde poţi să te retragi? - Ce-ai zice de Cleveland? - Încetează. Acolo e bine, Herbie. Dorothy, scumpo, vom face o probă. În regulă? Vreau să văd exact ce ne-ai arătat mai devreme. Dă-i replica, Jo. "Ştiu ce fel de femeie eşti, Emily. Îmbătrâneşti. Nu ai bărbat, aşa că vrei să te porţi tu ca un bărbat". Tăceţi imediat. Când îmi vorbiţi, faceţi-o ca un profesionist. Să nu o luaţi ca pe ceva personal. Dar aveţi un comportament inadecvat. Sunt mândră că sunt femeie, dr Brewster. Sunt mândră de spital, la fel trebuie să fiţi şi dv. Vreau să vă spun că, înainte să vă permit să-l distrugeţi cu tirania dv, cu actele dv nemiloase, domnule, voi recomanda să fiţi concediat. Bună ziua, dr Brewster. Am spus bună ziua, dle. Mulţumesc. Aşteptaţi puţin. - Ce ţipă dură. - Eu i-am indicat să joace aşa. Ar mai fi ceva, totuşi. Nu ştiu. Decizia îţi aparţine, dar mă deranjează ceva la ea. Mie îmi place. Îi vom trimite contractele lui George. CEAINĂRIA RUSEASCA Scuzaţi-mă. Mă puteţi ajuta? Caut Ceainăria rusească. Ceainăria rusească e chiar aici. Vă aflaţi în faţa ei. Vai de mine, aşa este. Mă simt foarte jenată. Păi, asta e. Mulţumesc frumos. Bună ziua, dle Fields. Mă bucur să vă văd. Vă rog să luaţi loc. - Chelnerul vine imediat. - George, ce mai faci? Salut, Ronnie. Tu ce mai faci? - Bună. - Staţi puţin... Sunt nouă în oraş şi sunt singură. Îmi faci cinste cu prânzul? Nu puteţi veni... Gregory, femeia aceasta... Nu. E în regulă. George. George. George. Sunt Michael Dorsey, înţelegi? Clientul tău preferat. Ce mai faci? Ultima dată mi-ai dat un rol de roşie. - O, nu, nu. - Ba da. - Pe cuvânt. - Michael? Dumnezeule! Te-am rugat să te duci la psiholog. - Spuneai că nimeni nu mă va angaja. - Şi crezi asta va schimba ceva? Joc într-un serial. Sunt noua femeie administrator în Southwest General. Felicită-mă! Ziceau chiar că sunt prea feminină. - Doriţi ceva de la bar? - O votcă dublă, repede. Şi doamna? Un Dubonnet cu lămâie? - Mulţumesc. Drăguţă bluza. - Mulţumesc. - Cu plăcere. - Nu-ţi va merge cu chestia asta. - Ba mi-a mers. Priveşte în jurul tău. - Nu-mi vine să cred. Vreau să spun că nu cred că te va crede şi altcineva. - Punem pariu? - Nu sta... - Îl cunoşti pe Joel Spector. - Bună, Joel. Ce mai faci? Am vorbit ieri cu Stuart. Va mai sta o săptămână la Londra. Pe urmă, cu siguranţă că... - Mi-a fost dor de tine! - Apoi, sigur... Eşti un ştrengar. Înainte nu erai aşa. Ne cunoaştem de mulţi ani. - Nu am făcut cunoştinţă. - Joel Spector. - Scuze. - Phil Weintraub. - Scuze. El e Michael... - Dorothy Michaels. Încântată. Pot să vă spun că sunteţi cel mai bun regizor... - Producător. - Da, producător de pe Broadway din zilele noastre. Mulţumesc. Mulţumesc, dră Michaels. - Sper că ne vom revedea. - Să luăm prânzul. - Perfect. - Te sun eu. Ce chipeş e. Ar trebui să-i fii impresar. - Eşti nebun! - Nu, sunt angajat. - Am toată lumea... - Termină! - Nu râd de tine. - Nu te apropia de mine! - Împrumută-mi 1.000 $ până la leafă. - Pentru ce? Pentru ce? Îmi mai trebuie şi alte haine. Trebuie s-o cumpăraţi. E cea mai frumoasă rochie. Mă face să par scundă. Pentru că purtaţi sandale. Cu câteva modificări... Taxi! Taxi! Mulţumesc, mulţumesc. Ce faci? Eram prima! Mulţumesc. Femeile erau ca nişte animale. Am văzut o poşetă frumoasă. Mă temeam să mă lupt pentru ea. Sunt rele. Se omoară între ele. Femeia care a cumpărat poşeta sigur a făcut puşcărie. Acum am rămas fără poşetă. Ştii cât costă lenjeria? Şi fardurile? *** pot femeile fi atrăgătoare fără să moară de foame? Îmi mai dai puţină brânză de vaci? - Ai purtat asta azi? - O aranjez înainte de culcare. Uşurel, uşurel, te rog! Ţin dietă. Te rog. Trebuie să mă scol la 4:30 să mă bărbieresc. Am spus la studio că mă machiez singură, fiindcă sunt alergică. Înţeleg că faci chestia asta, dar sper că e doar pentru bani, nu? Nu e din cauză că-ţi place să porţi genul ăsta de haine? Nici nu-ţi răspund la întrebare. E o mare provocare actoricească. Ştii care e problema mea? Crampele. Nu, nu sunt crampele. - Sandy. - Sandy. *** să-i spun că au distribuit un bărbat în locul ei? S-ar sinucide. Păi nu-i spune. De unde-i spun că am făcut rost de bani? Ce să fac? Să-i spun că i-am primit moştenire? - Doamne! Când a murit? - Săptămâna trecută. - Ce a avut? - O boală. Vai, ce coincidenţă. Adică, aveai nevoie de 8.000 $ şi ea ţi-a lăsat exact suma aceasta. - Nu-i aşa? - Păi, e... - În regulă, puştoaico. - E al meu? - Învaţă-ţi replicile. - Ce mă bucur! E cel mai minunat rol! Vreau să te scot la cină. Era şi timpul să sărbătorim ceva. - Pentru Return to the Love Canal. - Grăbeşte-te. - Fac repede un duş. - Grăbeşte-te! Păi, da. Ştii, putem rămâne aici dacă vrei şi... - Ce faci? - Vai, Doamne, eu... Sandy, te doresc. Mă doreşti? Te doresc. Te doresc. - Te voi mai revedea vreodată? - Ne cunoaştem de şase ani. Ştiu, dar sexul schimbă situaţia. Au fost cazuri când am cunoscut un tip, am făcut sex cu el şi, când l-am reîntâlnit, s-a purtat de parcă îmi datora bani. Eu nu sunt aşa. Te sun mâine. Ştiu că fiecare relaţie implică durere. Îmi vreau durerea acum. Altfel, voi aştepta lângă telefon, mă va durea şi voi sta lângă telefon. E o pierdere de timp. Hai să fixăm acum. Cina, mâine. Mami? Ce crezi? Repede. Am întârziat. Întoarce-te. Zâmbeşte. - Spune ceva. - Bună ziua. Încântată de cunoştinţă. Arăţi foarte bine. Dar nu-mi stă bine părul. Ai un aer demodat. Fă ceva. Nu pot întârzia din prima zi. Haide. - Încet, încet! - Nu e capul tău. - E bine? - Să vedem. Merge, e bine. Dar ce este? N-o face pe inaccesibilă. Taxi! Taxi! Taxi! - Dra Michaels. Southwest General. - A, da. TV 2. Drept înainte şi prima la dreapta. Ceasul merge bine? - Da. - N-am găsit un taxi. Bună, Bobby. Ea e dra Michaels. Aveţi cabina 4. Vă aşteptăm pe platou în 15 minute. - Pardon. - Nici o problemă... - Vai, Doamne. - E în regulă. - Sunt April Paige. - Vai, ce masă drăguţă. - Chiar aşa? - Da, e foarte netedă. Asta e o idee excelentă. O priză pentru un ştecăr. - Da, avem de toate. - Aşa e, văd şi eu. Dă toate astea la o parte. Simte-te ca acasă. Da? Încă ceva, dră Michaels. Am uitat să vă dau astea. Astea sunt pentru azi? Întotdeauna îţi dau de lucru în ultima clipă. - Sfinte Sisoe! - Ce este? - Trebuie să-l sărut pe dr Brewster! - Le săruta pe toate femeile. L-am poreclit " Limbă". Bun, repede. Acum au ieşit tuburile din nasul lui Rick. Julie, la staţia ta s-a declanşat o alarmă. Rick, stai pe podea. Din cauza asta ţi-au ieşit tuburile. Când Julie îţi pune tuburile înapoi în nas, - ... o strângi tare de mână. - În starea lui? Da. A înnebunit de când a căzut prin gheaţă. Delirezi. Crezi că ea e Anthea. - Dle Carlysle, eu... - Iisuse Hristoase! Nu vreţi să ciocăniţi şi mai tare?! Când o iei de mână, poţi eventual să spui: "Anthea! Anthea!" Bine. Vioara mea e pe aici, prin cameră? Vioara ta s-a scufundat. E pe fundul lacului. Vioara a căzut prin gheaţă. Cânta în timpul dezgheţului. Sunteţi Dorothy Michaels? Eu sunt John Van Horn. Urmăm noi. Când te apucă, trebuie să te zbaţi, să te lupţi. Ştii că trebuie să-i reintroduci tuburile în nas. Dar totodată realizezi că eşti în braţele bărbatului a cărui muzică era totul pentru Anthea. Era viaţa ei. E omul care te-a susţinut după căderea lui Ted. Adu-mi o chiflă şi nişte brânză topită. - Julie, tu vrei ceva? - Nu. Nu-i trebuie nimic, mulţumesc. Deci e o luptă, dar e şi o luptă cu propriul tău eu. - Şi pierd, nu-i aşa? - Apleacă-te puţin. Rick, când ea îngenunchează, ţi se aprinde dorinţa. Cu siguranţă că a mea se aprinde. Bine, Big John. Dorothy, intră. Ea e Dorothy Michaels, noul administrator al spitalului. Bună, Dorothy. Bună! Ne-am întâlnit alaltăieri. Sunt Julie Nichols, târfa spitalului. Nu! Dle Carlysle... Regret, dar nu avem timp nici măcar să repetăm. Îţi voi arăta semnele tale şi pe urmă tragem direct filmul. John, tu intri de aici, îi vezi *** se luptă, treci aici şi strigi tare: "Soră Charles! Ai înnebunit?" Înţeleg. Va fi şi pe teleprompter? "Tare"? Cui trebuie să-i spun asta? Surorii Charles. Când dr Brewster... Intri de aici şi vii până la semnul acesta. Îmi cunosc semnul. Dar credeam că... Scena de pe coridor va avea loc chiar aici. Vroiam doar să vă întreb despre doctor... Pe locuri, vă rog. Atenţie, merge banda. Cinci, patru, trei... Anthea! Vai, Anthea! Stop. Unu douăzeci şi cinci. Soră Charles! Ai înnebunit? Sunt Emily Kimberly, noul administrator al spitalului. Soră Charles, ce naiba se petrece aici? Ajută-mă s-o ridic pe picioare, dră Kimberly. John e pe ducă. Soră Charles, ai grijă de pacient şi leşină în timpul tău liber! - Da, dră... - Kimberly. Dr Brewster, trebuie să vorbim ceva. - Rita, vrei să continuăm? - În regulă. Fata a salvat situaţia. - Nu te-ai schimbat, Emily. - Ba m-am schimbat, Medford. Ştii, Emily, noi nu trebuie să fim în tabere adverse. Putem conduce Southwest General împreună. Admir oamenii puternici. Mai ales femeile puternice. Doamne, i-a dat în cap. Rita, i-a dat în cap. Şi nu reprezint o ameninţare? Mă tem că m-ai subestimat. Dacă vrei să mă câştigi, va trebui să te ocupi de mintea mea şi nu de buzele mele. - Tăiaţi. - Opriţi banda. - Trebuia să o sărut. - Am făcut-o din instinct. Vă amintiţi că spuneaţi că trebuie să fiu mai ameninţătoare? A fost un instinct bun. Aşa aş fi făcut şi eu. Staţi puţin. Eu mă ocup de instincte aici. S-a întâmplat să ai un instinct bun, păpuşico. Dar, când vei mai vrea să schimbi ceva, discută întâi cu mine. Da. Am greşit că nu am făcut-o. Eşti o fată de treabă. John, minunat! În regulă, oameni buni. Actul şapte. Pe coridor. Mulţumesc că m-ai prins. Mi-ai salvat dosul, la propriu vorbind. Dorothy, vreau să-ţi spun că mi-a plăcut ce ai făcut în scena noastră. Bun venit! Păi, să ştii că şi tu ai fost bun... Îmi daţi şi mie un autograf? Urmăresc de mult serialul. Sunteţi fantastică. Minunat! Mulţumesc! Mulţumesc. A fost o primă zi palpitantă. - Mai vorbim săptămâna viitoare. - Noapte bună. Julie, hai, iubito. Te putem lăsa undeva? Poate vii să bei cu noi ceva. - Nu, mulţumesc. Mai bine merg pe jos. - Bine, pa. E o fată extrem de atrăgătoare. Şi nu e nici proastă. Dar sub nici un chip nu pot înţelege de ce umblă cu regizorul ăla. O tratează de parcă ar fi - ... un nimic! - Cred că ai dreptate. Rescriu scena cu cravată, dar fără cravată. Mă tratează cu superioritate. Îmi spune " iubito". Nici măcar nu ştie *** mă cheamă. Ei îi spune "fetiţo". M-a luat de sus. Dacă nu era rochia, îi trăgeam un şut. *** ai comunicat cu el? Mi-a spus ce vrea. Nu i-am răspuns nimic. Dar am făcut ce am vrut eu. M-a certat. Mi-am cerut scuze. Cred că Dorothy e mai înţeleaptă decât mine. Aş vrea să arăt mai bine. Mă uit în oglindă şi... Poate că-mi trebuie un păr mai moale, pentru că ea merită asta. - Nu răspunde! - De ce? - Ar putea fi pentru Dorothy. Te rog. - De ce le-ai dat numărul ăsta? Trebuie să mă contacteze dacă schimbă programul. Aflu imediat. Nu pot crede că Dorothy stă cu un bărbat. E nepotrivit pentru ea. Ar putea fi pentru mine. Răspunde că Dorothy. Nu pot! Dacă e Sandy? Dacă e Diane, *** îi explic că e o femeie aici? Instalez mâine un robot. Când îl interpretai pe Cyrano şi mi-ai vârât o sabie sub braţ, n-am spus nimic. Când săreai pe aici, grozăvindu-te cu cocoaşă ta, spunând că eşti în clopotniţă, n-am spus nimic. Dar nu văd de ce trebuie să mă prefac că nu sunt acasă pentru că nu eşti tu genul ăsta de fată. Mi se pare caraghios. - Unde te duci? - La Diane. Aşa, dacă mă caută cineva, poate să şi vorbească cu mine. De ce crezi că fac chestia asta? Pentru tine, pentru piesă şi Sandy... Ţi-am cerut să-mi oferi durerea ieri. Sandy, îmi pare rău. Nu pot v orbi prea mult. Nu am energia necesară. Nu am uitat. S-ar putea să am gripă. Ai febră? Cât ai? Bagă-te în pat şi ia două aspirine, înveleşte-te bine, transpiră şi bea lichide. Mai ales, ia 1.000 de unităţi de vitamina C pe oră, numai cu lapte. Intenţionat i-ai dat lui Melanie o supradoză? Nu ştiu. Nu eu scriu porcăriile astea. Nu mai fiţi aşa dură cu dr Brewster. E atât de nesigur pe el. Trebuie să fiu dură. Nu vrea decât corpul meu. Ce rea eşti, Dorothy. - Arăţi exact aşa *** te credeam. - Mulţumesc. Şi tu eşti atrăgătoare. El e tatăl meu, Les. - Mă bucur să vă cunosc. - Parcă v-aş cunoaşte de undeva. Fiica dumneavoastră e adorabilă. Nu pot să scriu mai bine decât o fac. E în engleză. - Ce zici de astea? - Pentru Sandy? Pentru mine, pentru Dorothy. Poate ceva în genul ăsta. - Cam exagerezi. - Serios? Stai puţin! Iisuse! - E ea. - Dle Earl! În regulă. Joi, la ce oră? SANDY Cina 20:30 Nu voi uita. Bine, la revedere. "Situaţia s-a îmbunătăţit de când eşti la Southwest General". - "Îţi suntem recunoscători". - De ce? - " Pentru ajutor şi pentru sfaturi". - "Vă consider ca pe fiicele mele". " Ce mamă nu le-ar da fetelor ei sfârcuri?" "Sfaturi". Am vrut să spun "sfaturi". Sfaturi. Vei vedea că nu ţi-ai găsit omul cu mine. Dumneata m-ai pro... Priveşte-mă când v orbesc cu tine. Nu cred într-un om care nu mă priveşte. Nici dacă e funcţionar de bancă sau comis-voiajor. Şi mai ales dacă e medic-şef. Dumneata ai început controversă. Eşti o femeie incredibil de insensibilă. Nu te mai gândi la mine ca la o femeie, ci ca la un om. Southwest General e format din oameni. Şi trimite-o imediat la mine pe sora Charles. - Ia un plan apropiat. - Nu prea apropiat! Bine, rămâi acolo. - Tăiaţi! - Opriţi pelicula. Dorothy, ai fost minunată *** mi-ai ţinut fata. M-ai dominat complet. Mulţumesc, dar ai avut şi tu momentele tale bune. Fiţi atenţi. Am veşti bune. Deştepţii noştri de tehnicieni iar au şters o rolă întreagă de film. Deci trebuie să refacem 14, 15 şi 16. Dacă nu, o facem mâine în direct. Mai bine înregistrăm. Am terminat. Ne vedem mâine dimineaţă la 6:00. - Noapte bună, Dorothy. - Noapte bună, Ben. Ce zi a fost, nu-i aşa? Poftim? Te referi la faptul că a trebuit s-o luăm de la capăt. Spune-mi, se întâmplă des chestii din astea? Din când în când. Odată chiar a trebuit să jucăm în direct. În direct! Trebuia să-i vezi mutra lui Van Horn. Era atât de panicat, încât a trebuit să-l filmăm din spate. - Vrei puţin vin? - Nu, mulţumesc. Plec acasă. Trebuie să mă spăl pe cap. Mulţumesc, oricum. - Dorothy? - Da? Ştiu că asta-ţi lipseşte acum, dar avem 26 de păgâni şi mă întrebam dacă ai putea veni să repetăm câteva replici diseară. Ţi-aş putea găti ceva. Noapte bună, Fay. Fac minuni din semipreparate. *** adică nu ai ce pune pe tine? - M-a mai văzut cu toate astea. - Nu şi cu chestia albă. Asta? Nu poţi purta alb la o cină informală. E prea pretenţios. - Nu poţi purta pantaloni? - Nu. Pantaloni? Nu pot. - Dar asta? - Nu am pantofi la ea. Modelul mă face să par lată în şolduri şi mă taie peste bust. Cred că începem să ne aiurim. Asta e frumoasă. Ce zici de asta? Parcă ai fi o profesoară. Poate ţi se pare o prostie, dar asta e prima noastră întâlnire. Vreau să arăt bine pentru ea. Bună. Ce compleu frumos. - Mă bucur că-ţi place. - Intră. - Ţi-am adus ceva. - Nu trebuia. Nici o problemă. Intră. Să le pun în apă. Ce apartament mare. - Ai o cameră foarte drăguţă. - Chiar aşa? - Da, e nemaipomenită. - Mi-a aranjat-o un decorator. Înainte, nu aveam bani. Acum, nu am timp. - Amy a adormit, în sfârşit. - Vai, ce m-aţi speriat. Dră Nichols, copilul ăsta n-o să înveţe niciodată nimic dacă îl tot... Mulţumesc, dnă Crawley. - Dorothy, dna Crawley. - Regret, nu ştiam. Mi-a părut bine de cunoştinţă. - Mă sperie groaznic. - Şi pe mine m-a speriat. Lasă-ţi pardesiul aici. - Cine e? - Bona lui Amy. Şi mă urăşte. Cine e Amy? Fiica mea. A împlinit 14 luni săptămâna trecută. Nu ştiam că ai un copil. Tu ai copii, Dorothy? - Ai fost măritată vreodată? - N-am avut norocul ăsta. Am fost, totuşi, logodită odată cu un tânăr şi strălucit actor a cărui carieră a fost distrusă de situaţia din teatru. - L-au omorât? - Se poate spune şi aşa. Sutton a renunţat la actorie şi eu, la fel. Acum e chelner într-un prăpădit de restaurant. Nu vreau să vorbesc despre asta. Poate vrei puţin vin? Nu, vreau să-mi păstrez mintea limpede pentru lucru. Te superi dacă te întreb ceva? Nu ţi-e teamă să-ţi dai cu atât de multe farduri? Nu mi-e teamă. Am o mică problemă cu mustaţa. Probabil că am un exces de hormoni masculini. Anumitor bărbaţi le place aşa ceva. Ştiu, ştiu. Dar mie nu-mi plac bărbaţii cărora le place chestia asta. Să înţeleg că eşti divorţată? Nu am fost căsătorită. Poate că am să beau totuşi ceva. Povesteşte-mi despre Ron. - De cât timp dispui? - Poţi începe. Păi, Ron... Ron este, practic, cel mai bun regizor de filme TV. Ţi-au spus deja să nu-i zici serial? Dacă prinde pe cineva că-i spune serial, Rita îl amendează. Aşa şi-a cumpărat Mercedes. Dar nu mi-ai spus nimic despre tine şi Ron. Ăsta e un serial de noapte. Se pricepe şi la aşa ceva. Vrei să spui că e... Adică, ai o relaţie bună cu el. Ce înseamnă relaţie bună, Dotty? Pot să-ţi spun Dotty? - Sigur că da. - Ron e inteligent şi amuzant. Avem ceva în comun. Ştii vreun tip care să vrea o femeie care mănâncă la patru, cade lată la nouă şi se duce la muncă în zori? Dar *** se poartă cu tine? A, asta era! - Crezi că nu am nici un plan? - *** adică? Există mulţi bărbaţi. Sunt selectivă. Îi aleg cu grijă. Şi, când îl găsesc pe cel care mă poate face să mă simt rău, atunci acţionez. Replicile mele sună ca subtitrarea unui film ceh. Încearcă să răspunzi ca şi *** ai fi fost luată prin surprindere. Ce vrei să spui? Eu îţi pun o întrebare. Tu doar răspunzi. De ce bei atâta? Dacă ai fi ca mine, o orfană crescută de sora cu 16 ani mai mare, nu ţi-ai face multe iluzii. - Aşa te vreau. - A însemnat ceva? - Te-ai prins. - Mulţumesc, Dorothy. De ce bei atâta? Pentru că nu mă îngraşă şi nu-mi face bine. Despre ce mai poţi spune aşa ceva? Vrei să-mi spui să-mi văd de ale mele. Nu cred că trebuie să-ţi faci prea multe griji. - E frumos din partea ta, dar... - Să-mi văd de treburile mele. Totul e atât de complicat, nu-i aşa? - Ce? - Totul. Nu ţi se pare că e complicat să fii femeie în anii '80? Foarte complicat. - Ştii ce mi-ar plăcea, măcar odată? - Ce? Ca un tip să fie destul de cinstit ca să vină la mine şi să-mi spună: "Ştii şi eu sunt puţin derutat. Ţi-aş putea da o replică grozavă, am putea interpreta mai multe roluri, dar adevărul e că te găsesc foarte interesantă şi aş vrea tare mult să fac dragoste cu tine". Pur şi simplu. - N-ar fi o mare uşurare? - Cerească. Pur cerească. Ron trebuia să vină aici aseară. Pregătisem cina. Dar nu a apărut. Vai, Doamne! Cât e ceasul? - E 22:30. - Trebuie să plec. Ascultă, iartă-mă că plec aşa repede. Cina a fost minunată. S-a ars mâncarea. Iartă-mă că am întârziat. Dar făceam duş şi s-a oprit apa şi mi-a intrat săpun în ochi. Am colindat prin cinci magazine ca să găsesc ciocolata ta preferată. Michael, am văzut-o. Poftim? Pe cine ai văzut? Când ai întârziat, m-am dus la tine acasă. Am aşteptat afară şi am văzut-o pe grăsana aceea intrând la tine. Grăsană? Cea cu trenciul de ploaie. A, aia! E o prietenă de-a lui Jeff. A venit să-l ajute la piesă. Se cunosc de mulţi ani. Ţi se pare că e grasă? Era întuneric, ştiu, dar mi s-a părut că e grasă. De când lucrează Jeff cu cineva la piesă? E o dactilografă excelentă. Ascultă, nu am o aventură cu femeia aceea. E imposibil. Nu vreau să-ţi creez probleme. N-ar trebui să invit lumea la cină. Nu vine nimeni. Îmi pare rău. Mă simt vinovată. Te simţi vinovat. Scuză-mă. Nu face asta. Nu-ţi cere scuze fiindcă am întârziat eu trei ore. Ar trebui să fii mânioasă. Te-ai purtat minunat cu mine. M-ai ajutat cu probă pentru serialul acela. Serialul acela e de vină! Serialul! Ai văzut-o pe vacă pe care au angajat-o? Vacă? Cred că au luat-o razna. E oribilă. Am auzit că e bunicică. Aiurea! Ar trebui să fie dură, nu? Nu e dură! E o smiorcăită. Poate că e de vină scenariul. Nu-l scrie ea. Păi cred că ar trebui s-o facă. N-ar avea *** să fie mai rău. Nu pot pleca, dră Kimberly. Nu am unde să mă duc. Nu ştiu ce să fac. Nu-mi spune că te bate soţul şi nu poţi pleca. - De ce să pleci? E casa ta. - Ce tot spune? Merge trei. Unu e gata. Ştii ce-aş face dacă mi-ar face mie cineva aşa ceva? Aş lua cel mai mare obiect şi i-aş scoate creierii din craniu până să mă bată pe mine din nou. Dar eu nu-mi permit terapia, dră Kimberly. Dar cine a vorbit despre terapie? - Taie, Ron. - Tăiaţi! Staţi puţin. Replica ei este "Soţul tău..." Staţi aşa. Daţi-mi voie, în apărarea mea, să-i spun unei femei cu doi copii, fără bani şi cu un soţ care o bate în halul ăsta să meargă într-un centru social şi să facă terapie, ar fi o porcărie! Eu n-aş face-o, dar dumneavoastră? - Nu pot juca cu ea. - Ia mai taci. Ron? BUN VENIT LA SOUTHWEST GENERAL Am şi eu partea mea de vină, dră Kimberly. Ştiu că sunt drăguţă şi mă folosesc de chestia asta. Cred că n-ar fi trebuit să mă duc în cabinetul drului Brewster aşa târziu. Nu, nu e adevărat. Dr Brewster a încercat să seducă mai multe surori din secţia aceasta, pretextând că a căzut pradă unui impuls de nestăpânit. Ştii ceva? Le voi da tuturor surorilor de pe etaj o ţepuşă electrică pentru vite şi le voi spune să-l curenteze la " biluţe". Ţepuşă pentru vite? Ruby. Salut. Vrei să deschizi ghidul serviciilor la secţiunea echipament pentru agricultură... Către Emily Kimberly - National Studios MICUL MIRACOL TV Eu sunt Dorothy. Nimeni nu-i scrie rolul. Vine din interiorul meu. Tu eşti Michael, nu Dorothy. E acelaşi lucru. Trăiesc aceste sentimente. De ce nu-mi faci rost de un interviu? Pot să le transmit femeilor un mesaj. - Nu ai ce să le spui femeilor. - Ba am să le spun multe. De 20 de ani sunt actor şomer! Ştiu ce înseamnă să aştepţi să sune telefonul! Şi când primesc şi eu un rol, nu am nici un control! Absolut deloc! Dacă mi-aş împărtăşi experienţa cu alte femei... Nu mai există femei ca tine. Tu eşti bărbat! Da, îmi dau seama de asta. Dar sunt şi actriţă. - N-ar trebui să discutăm despre asta. - Pot fi o mare actriţa. Aş putea-o interpreta pe Medea, pe Ofelia, pe Lady Macbeth. Adu-i pe scriitori la agenţie... Aş putea fi o minunată Eleanor Roosevelt. Putem face viaţa lui Eleanor Roosevelt! Viaţa lui Eleanor Roosevelt? Ce ai împotriva? Trebuie să te simţi bine şi nu mai fi atât de serios. - Nu m-a invitat niciodată la chef. - Te invit eu. Ţi-a aranjat ochii excelent. De o săptămână nu pot să clipesc. Zău aşa. - Nu-mi place aici. - Ţine-te dreaptă. - Ce vrei să bei? - O şampanie dublă. Ce e asta? E cu autoservire? Bună ziua. Ce doriţi? Daţi-mi două... - Două ce? - Orice. - Îmi pare rău... - Două şampanii. - Pot să vă servesc cu ceva? - O votcă cu gheaţă şi lămâie. Nu mă mai ţii minte? Ba da, când am intrat, mi-ai părut cunoscută. - Spune-mi din nou *** te cheamă? - Suzanne. Sună-mi impresarul. Paramount se interesează de el. Voi şti după prima pagină. Eu îl voi şi citi. De fapt, nu prea mă înnebunesc după scenariu. Am pus să-l rescrie. Mă gândeam să luăm cina împreună. Sun-o pe Pamela. Ea îmi face agenda. Ai un foc? - *** o mai duci? - Excelent. - Mă bucur. - Arăţi minunat. Luasem deja cina. Nu ştiam că o să fie atâta mâncare. E pentru căţel. Îi plac fructele. Sunt Mike Dorsey. Ce privelişte frumoasă. Numai Phil îşi putea permite atâtea lumini. Ştii, ţi-aş putea da o replică grozavă, am putea interpreta mai multe roluri, dar adevărul e că te găsesc foarte interesantă. Şi aş vrea să fac dragoste cu tine. Ştii? Pur şi sim... Pur şi simplu. Am înţeles ce fel de om eşti. Şi nu voi mai ceda în faţa insultelor dumitale umilitoare. Nu mai e nevoie acum, că o avem pe Emily Kimberly. Acum, că cineva care vede adevărul e egalul dumitale. Ascultă, doctore, te-am reclamat la Asociaţia Medicilor. Vei primi mâine înştiinţarea. - Tăiaţi. - Tăiaţi. A ieşit bine. Perfect. - Ai fost fantastică. - Mulţumesc, John. - Bine jucat. Clasa-ntâi. - Ai fost minunată. Graţie îndrumătoarei mele. Nu, ai reuşit singură. - A fost bine? - Mai ales mijlocul... Gata cu felicitările. Să trecem la actul 17. Jo, eliberează platoul. Am nevoie de Alan, Tom şi John. Tootsie, du-te la 10. Ron? Numele meu e Dorothy. Nu Tootsie sau *** sau Bombonico sau Dulceaţo sau Păpuşico. - Doamne. - Nu, doar Dorothy. Alan e mereu Alan, Tom e mereu Tom şi John e mereu John. Am şi eu un nume. E Dorothy. Se scrie D-O-R-O-T-H-Y. Dorothy. Scuză-mă, doctore. A murit cineva? - Violonistul. - Nu ştiam că e grav bolnav. Nici nu era. A cerut o mărire de salariu. Regret ce s-a întâmplat pe platou. - Eram supărată. - Ce faci de sărbători? De ce? Voi merge cu fetiţa în nord, la ferma tatălui meu. Nu e ceva extraordinar, dar poate fi distractiv. Ţi-ar plăcea să vii şi tu? De când te-a cunoscut, tata îţi e un admirator înfocat. Vine şi Ron? Are vreo importanţă? De fapt, cred că trebuie să rămână în oraş, să lucreze. Dacă vrei să ştii, nu-mi plac femeile care iau alte femei să le ţină de urât în loc de bărbaţi. Nu ăsta e motivul. Dar mi-ar plăcea să vii. Nu vreau să ies prea repede din pat, ca să nu sufăr o recidivă. Am putea găsi o cale să repetăm în aceeaşi încăpere? Vom repeta. După weekend. Te sun eu luni. Mulţumesc. Pa. Ştii unde mi-e cămaşa de noapte roz? Cea cu flo... - Ascultă aici. - Ce e? Termină cu împachetatul. Nu o face. - De ce? - Nu trebuie să faci aşa ceva. Peste două săptămâni, dacă o revăd pe Julie, o voi face că Michael, iar ea probabil că-mi va arunca o băutură în faţă. - Cât timp o mai minţi pe Sandy? - E spre binele ei. Nu i-am promis niciodată că nu mă voi vedea şi cu alte femei. Şi dacă i-aş spune, aş răni-o, iar eu nu vreau să fac aşa ceva. Mai ales că eu şi cu Julie suntem simple prietene. Mă tem că vei arde în iad din cauza asta. Nu cred în iad. Cred în şomaj, nu şi în iad. - Stai! Lau eu astea. - Vai, mulţumesc. - Eşti puternică, nu-i aşa? - Păi, nu. Hai, Dorothy. Să-ţi arăt casa. - Atenţie la treaptă. - E foarte veche, nu? Asta e. Aranjez patul imediat. Despachetaţi-vă bagajele şi... Stai. Împărţim patul? Etajul e închis. Şi vă ştiu eu pe voi, fetele. Orice ar fi, vă furişaţi în pat împreună şi povestiţi toată noaptea. Mă vede şi acum ca la 12 ani. Pe ce parte dormi? Pe cea care e mai aproape de baie. Eu nu ocup prea mult loc. Apuc-o între degetul mare şi arătător. Lasă-ţi fiecare deget în parte să coboare. Vai de mine. Nu ai nimic. E un loc deosebit, nu-i aşa? Mă bucur că ai venit. Pot să-ţi spun ceva? Scumpa mea? Te caută Ron la telefon. Bună. Scuză-mă. - Ce, Dorothy? - Nimic. - O duc la culcare. - Bine. S-a făcut cam răcoare. - Nu, mă simt... - Ţi-am adus un pulover. Mulţumesc. Drăguţ din partea ta, Les. Mulţumesc. Va fi oare o noapte cu stele? Am eu stelele mele. Pe tine şi pe Julie. - E foarte frumos. - Ar fi trebuit s-o transpun. E minunat ca o doamnă să cânte la pian. Lasă. Mama a insistat. - Cine mai vrea un pahar? - Ia-o mai uşurel. - Îl ştii pe *** Joe. - Ce e? Te rog să nu-i spui. - Tata îşi petrece timpul la bar... - Ba nu. Într-o seară, el şi cu *** Joe au băut cam mult. - Tărie. - Li s-a părut că au văzut un elan. L-au pândit vreo două ore. Apoi, l-au încolţit lângă şopronul lui Charlie. Tocmai când se pregăteau să-l împuşte, a mugit. Era vacă? Nu mai râde de mine. Pe asta o ştiţi? Stai puţin. - Bravo! - Aşa o chema pe mama lui Julie. Mary Juliet Cooper. Eu mă duc să mă culc. Vrei să te trânteşti în pat, *** se zice la ţară? Cred că... Tu şi... Duceţi-vă amândoi la culcare. - Eu mai rămân. - Rămân şi eu. Bine, eu am plecat. - Noapte bună. - Noapte bună, draga mea. Noapte bună, tată. Somn uşor. Să fiţi cuminţi. - E fată bună, nu? - E foarte dulce. Mă bucur că nu a venit şi Ron. Să ştii că şi eu mă bucur. Serios? - Scuză-mă. Te rog, ia loc. - Mulţumesc. Credeam că eşti o femeie mai " revoluţionară". Să ştii că nu sunt chiar ca femeia care apare în serial. Ăla e doar un rol. Eu nu sunt chiar atât de militantă. Nu mă înţelege greşit. Eu susţin egalitatea. Femeile ar trebuie să aibă toate drepturile şi aşa mai departe. Atâta doar că uneori, cred că-şi doresc să fie bărbaţi. De parcă noi, bărbaţii am fi egali între noi. Nu suntem. Pot să-ţi mai ofer ceva de băut? Trebuie să fiu calmă diseară. Diseară? Păi, mereu. Ţin minte că, mai demult, nu se tot discuta despre ce e femeia, ce e bărbatul. Eram doar ce eram. Acum e la modă să te comporţi ca cei din sexul opus, ca să fim identici. Regret, dar nu suntem identici. Nu la ţară, în orice caz. Taurii sunt tauri, iar cocoşii nu încearcă să se ouă. Niciodată. Am avut o căsnicie îndelungată. Lumea se înşală. Cică sănătatea e lucrul cel mai important. Eu pot să mut casa din loc, dar la ce bun? Să fii cu cineva. Să împărtăşeşti bucuriile. Astea-s lucrurile cele mai importante. - Julie spune că nu eşti măritată. - Nu. Mai vrei un pahar? - Nu. - Eşti sigură? Da. Ştii ceva? Cred că a venit momentul. - Mulţumesc că ai mai stat cu mine. - Pentru puţin. Ai ochi frumoşi. Mulţumesc. Noapte bună, Les. Tata e cam aiurit, nu-i aşa? Nu, e un drăguţ. Are viziuni cam simpliste. Fie eşti fericit, fie nefericit. Căsătorit sau necăsătorit. Nu există nuanţe de mijloc. L-am încurajat să iasă cu alte femei după moartea mamei, dar... Cred că a fost o femeie deosebită. Aşa cred şi eu. Nu mi-o amintesc prea bine. Ţin minte că m-a ajutat să aleg tapetul acesta. Eu alesesem unul cu flori mari, mov. Iar ea mi-a spus: "Gândeşte-te că, odată ce l-ai ales, va înveli pereţii camerei tale mult timp de acum înainte". Aşa că am încercat să-mi imaginez *** ar arăta florile acelea mov pe pereţii camerei mele, în fiecare noapte, când adorm, şi în fiecare dimineaţă, când mă îmbrac. Aşa că am întrebat-o: "Tu pe care l-ai alege, mamă?" Iar ea mi-a spus: " Pe cel cu margarete şi muguri de trandafiri, pentru că margaretele sunt flori prietenoase, iar mugurii de trandafiri sunt veseli şi gata să înflorească". Ce frumos. Mi-am făcut o mulţime de planuri uitându-mă la tapetul acesta. Mereu am aşteptat ca bobocii să se deschidă. Ce bine e. Şi mama mă mângâia uneori aşa. - Noapte bună, Julie. - Noapte bună, Dotty. Catty Campbell, sună, te rog, la birou. Scrie "calm". Dar nu crezi că ar trebui să fiu mânios? Nu e mai bine aşa? Da. De ce nu încerci aşa? Tocmai am primit asta la vestiar, pentru tine. - Cred că e de la tatăl Juliei. - Măi, să fie! Să nu îndrăzneşti să le mănânci. Doar nu vrei să-ţi strici silueta. Ce cadou nepotrivit pentru o femeie. Ciocolată! Dorothy Michaels să vină în biroul lui Rita Marshall. Eşti o femeie complicată. Pe de o parte, eşti o adevărată pacoste. Am unul din cei mai scumpi regizori de seriale... Îmi datorez o fisă. L-ai făcut să aibă o poziţie defensivă şi ostilă. Nu am avut intenţia asta. Totuşi, primim 2.000 de scrisori pe săptămână şi ne-a crescut audienţa. În mare parte, ţi-o datorăm ţie. Eşti primul personaj-femeie care e ea însăşi. Care îşi afirmă propria personalitate fără a-i afecta pe ceilalţi. Eşti un câştig pentru noi. Aşa că am decis să mai rămâi cu noi încă un an. Felicitări. Hai, Mike. *** adică, să te scot de acolo? Nu ai nici o cale de ieşire. E opţiunea lor. Poftim? Cine le-a dat acordul? Ai semnat contractul standard. Dar nu ştiam că voi lucra ca femeie tot restul vieţii! Trebuie să găseşti o soluţie. Vor plăti bine. Vor trece de la 650 la 850 pe episod. Dacă nu mă scoţi din belea, mă duc şi le spun. Ce să le spui? Că ai pus pe jar o întreagă reţea? Că îţi baţi joc de milioane de femei? Te linşează! Secretara mea vrea să fie ca Dorothy Michaels. Vreau s-o concediez. E vorba de o escrocherie majoră. Nu le poţi spune. Şi eu ce fac? Crezi că mă va crede cineva că nu sunt implicat? Nu te distrugi numai pe tine, ci şi pe mine. N-o poţi face, Michael. Trebuie să găseşti o soluţie. - E bine să iei atâtea calmante? - Vedem noi. În contract o fi vreo clauză legată de morală. Dacă Dorothy ar face ceva oribil sau dezgustător, poate ar dă-o afară. Dar cred că ai făcut deja în film tot ce era mai oribil şi dezgustător. Dorothy, sunt Julie. A apărut o urgenţă. Mă rog, nu chiar o urgenţă, dar, dacă poţi, îmi dai şi mie un telefon? - Eşti sigură că asta vrei să faci? - Nu, dar o voi face. Mă tot amăgesc în legătură cu Ron de prea multă vreme. Cred că am vrut să vii aici ca să-mi susţii moralul. Deşi astăzi am concediat-o pe dna Crawley. Chiar aşa. - Vrei să bei ceva? - Nu eu mă despart de Ron. Aş vrea eu asta. Dar să ştii că m-ai influenţat. L-am văzut pe Ron prin ochii tăi. Julie, nu vreau să fiu răspunzătoare. Şi de ce să nu mă influenţezi? Tu nu ai renunţa la sentimentele tale, *** am făcut-o eu, şi nici nu ai duce viaţă mea. Nu, nu aş face-o. Dar... Păi sigur că nu. Şi ai dreptate. Doar că... Merit ceva mai bun. Nu trebuie să mă mulţumesc cu aşa ceva. Dar mereu mi-a fost prea lene sau prea frică sau mai ştiu eu ce. Nu te judecă atât de aspru. Ce naiba? Supravieţuiesc eu, nu-i aşa? Poate că nu voi trăi fericită, dar voi fi măcar cinstită. Seamănă cu ideile tale. Nu mă idealiza. Cinstea, în multe privinţe, e o noţiune relativă. O să vină tata. Dacă sună, să nu-i spui nimic. Soseşte în seara asta. Va vrea să te vadă. Pe mine? Doamne! E Ron. Dorothy, Dumnezeu să te aibă în pază. Acum urează-mi noroc. Pentru totdeauna. Ţi-am simţit mustăcioară. Ar trebui să ţi-o fardezi. Ce faci? - Ce este? - Rămâne Dorothy cu Amy. - Mă întorc imediat. - În regulă. Bună, dragă. Sper că nu te superi că-ţi spun aşa când nu suntem la lucru? Frumoasă rochie. Mulţumesc. Nu-i aşa că nu mă placi? Îţi respect părerea, dar să ştii că pe puţine femei nu le pot face să mă placă. De ce nu mă placi? Nu-mi place *** te porţi cu Julie. Nu-mi place *** o iei de sus, *** o înşeli şi *** o minţi. - Ce vrei să spui? - Vrei să continuu? Nu, înţeleg ce vrei să spui. Niciodată nu i-am promis lui Julie că nu mă voi vedea şi cu alte femei. Dar, ştiind că nu-i place să mă văd cu alte femei, o mint, ca să nu-i rănesc sentimentele. Ce convenabil. Nu, stai puţin. Priveşte situaţia prin ochii mei. Înţelegi, dacă o femeie doreşte s-o seduc, de obicei o fac. Dar apoi susţine că i-am promis ceva. Aşa că mă prefac că i-am promis. Până la urmă, eu sunt cel exploatat. Prostii, Ron! Ştii ceva? Te înţeleg mult mai bine decât crezi. Serios? Sunt gata. - Julie e gata. - Sigur că da. Dorothy, de obicei nu se trezeşte. Dar, dacă o face, ai compot de mere în frigider. Să-i dai vreo două linguriţe. Sunt sigură că... Precis te vei descurca? Nu fi prostuţă. Ce probleme poate să-ţi creeze un copil? Du-te. E în regulă. Vai, e în regulă. Te rog, nu plânge. Te rog, nu mai plânge. Te iubesc. Ia te uită ce ne distrăm. Totul e în regulă. E în regulă. Sunt unchiul Dorothy. Nu plânge, te rog. Te rog, nu mai plânge. Haide. Uite aici, măscăriciul caraghios. Măscăriciul vorbeşte cu... Fii atentă. Haide, Amy. Ce mai faci, Amy. Amy... Vrei să mă laşi în pace? Hai, te rog. Nu vrei să mai mănânci? Mi-ai spus s-o deschid pe asta. Dar ăsta e compot de cais... Asta e! Asta e! Mai vrei o caisă? Nu mai face aşa. Să nu-i mai faci aşa mătuşii Dorothy. Hai că o se te ia somnul după asta. Mai încearc-o şi pe ăsta şi, pe urmă, te duc la... Nu-mi place de tine. Nu eşti amuzantă. Amy, uită-te aici. Va trebui să zugrăvească bucătăria. Uită-te în oglindă. Vezi *** arată o fetiţă rea? Dorothy? Vin imediat. Ce face Amy? Probleme? Nu, deloc. A fost un îngeraş. Te simţi bine? Da. Ce este? Spune-mi adevărul. Sigur te simţi bine? Nu. De ce? Cu cine mai iau cina? Doamne! Mă detest pentru că sunt aşa! - Vrei să-ţi spun ceva ciudat? - Ce? Şi te rog să nu mă interpretezi greşit. De când te-am întâlnit, mă bucur mult că eşti prietena mea. Cu toate acestea, nicicând în viaţa nu m-am simţit mai singură. De parcă mi-aş dori un lucru pe care nu pot să-l am. Înţelegi ce-ţi spun? Înţelegi? - Dorothy? - Julie! - Dumnezeule! - Stai să-ţi explic. Nu spune nimic. - Există un motiv. - Înţeleg. Nu ăsta-i motivul. Nu sunt ceea ce par. - Aşteaptă puţin. - Nimeni nu e. - E vina mea. - E a mea. - Ba a mea. - Ba a mea. Nu m-am adaptat suficient. Sunt sigură că am şi eu aceleaşi impulsuri. Evident, le-am avut. Nu trage concluzii pripite despre impulsul acela. Dacă m-ai vedea fără haine... Ce? Ce? - Să-i spui. - Ce să-i spun? Că eu... Ăla e un ştiulete. Bună, tată. Bine. Sunt aici, cu Dorothy. Nu pot diseară, tată. Dar stai puţin. Trebuie să-l vezi. Să nu-l induci în eroare. - Te rog, nu mă obliga. - Trebuie să-l refuzi cu blândeţe. - Nu pot. - Mi-o datorezi. Bună, Les. Mă simt bine. Dar tu? Diseară, sigur. Diseară? - Ce bei? - Apă. - Apă şi bourbon. - Adu-mi şi mie un whisky simplu. Whisky şi bourbon. Aş vrea să... - Să dansăm. - Poftim? - E dansul meu preferat. - Zău, eu nu dansez. - O să-ţi placă. - Ce? - Urmează-mă. - Te rog, eu nu... Ştii ceva? Nu vreau, zău aşa. - Relaxează-te. - Eşti foarte bun. - Am luat lecţii împreună cu soţia. - Mi-am dat seama imediat. - Emily, te iubim. - Eşti fantastică! - Absolut minunată. - Aşa e. - Arăţi mai bine pe viu. - Mulţumesc. Scuză-mă. Am uitat că stai în picioare toată ziua. - Hai, ia loc. - Da, să ne oprim. - Mulţumesc. - Mulţumesc. M-am bucurat mult că ai putut să vii. Ştiu că, de obicei, ai de învăţat multe replici. - Am ceva să-ţi spun. - Şi eu vreau să-ţi spun ceva. N-ar fi nostim să spunem amândoi acelaşi lucru? Ar fi hazliu. Dar mă îndoiesc. Eu am să-ţi spun ceva simplu. Nu sunt prea bun la discursuri. În viaţa mea nu am făcut decât două poze, una la absolvirea liceului, iar cealaltă, la nunta mea. Soţia mea era lângă mine în amândouă. Nu mi-am imaginat vreodată că aş putea-o înlocui. Situaţia însă s-a schimbat. - Lester. - Lesley. - Lesley... - Nu mă întrerupe. Trebuie s-o spun deodată sau nu o mai spun. Ştiu că sunt cam rapid, dar ăsta e felul meu. Niciodată nu mi-a plăcut să nu spun lucrurilor pe nume. Nu spune nimic acum. Ştiu că e prea repede. Dar mai gândeşte-te. Dacă mă refuzi, voi şti măcar că m-ai luat în serios. Te superi? Vreau să rămân singură. Aş vrea să încep să mă gândesc imediat. Dorothy? Ce coşmar. Nu te supăra. Trebuia să vorbesc cu tine. - *** ai aflat unde locuiesc? - Te-am urmărit. - ***? M-ai urmărit până acasă? - N-am avut curaj să-ţi telefonez. - Pot urcă pentru un păhărel? - Nu! Am o migrenă. Te rog! Nu-ţi răpesc decât o secundă. Ne vedem mâine pe platou şi discutăm atunci. Du-te acasă. Ai băut ceva? Încetează! Ai înnebunit, nenorocitule? Vino sus! Stau la etajul al treilea! Repede, până nu cheamă cineva poliţia! Iisuse! Intră, dar nu stai decât un minut. Îmi oferi ceva de băut? Numai alcool să aibă. - Un singur pahar şi am plecat. - Bine, dar... Frumoasă oglindă. Poftim. Ce era atât de urgent? Sunt un bătrân actor demodat şi fără talent. Ai fost vreodată la modă? - Nu. - Atunci *** poţi fi demodat? Ador felul în care mă contrezi întotdeauna. - Dorothy... - Da? - Te doresc. - Pardon? - Niciodată n-am dorit atât o femeie! - Te rog! Poate altă dată. Dacă mă respingi, mă ucizi! - Eu nu mă implic sentimental. - Mă mulţumesc şi cu sex. - Nu vreau să-ţi fac rău. - Nici o problemă. La naiba! John Van Horn, Jeff Slater. Jeff Slater, John Van Horn. - Bună seara. - Bună seara. - Eu plec. - E o idee bună. - Sper că nu v-am... - Nu, sper că eu nu v-am... Vreau să ştii, oficial, că aici nu s-a întâmplat nimic în seara asta. Mulţumesc, John. Îmi pare rău, Dorothy. Nu-mi dădusem seama. Îmi pare foarte rău. Să nu mai spui nimănui. Gura mi-e pecetluită. Târfă! Te rog, nu-mi face vreo scenă. Nu face una ca asta. Violul nu e o chestiune amuzantă. Tipul dorea să mă posede. Nici nu poţi să crezi ce noapte am avut! - Îmi pot da seama. - Ba nu poţi. I-am văzut ochii. Am fost în pericol. Dacă nu veneai tu, mâine mă dădeau la ziar. Ce vrei să spui? Cânta. - Cânta chiar aşa de bine? - Ce vrei...? E el! Spune-i că sunt în dormitor, plâng. Nu-i da drumul. - Michael. - E Sandy. Sandy? E Sandy? Nu pot s-o las să mă vadă aşa. Ştiu că eşti acolo. Deschide uşa. Sunt eu, Sandy. Deschide uşa! - Sandy, tu eşti? - Da! Cât e ceasul? Cred că am adormit. Aveam un coşmar şi făceai parte din el. Mike e la duş. Sunt la duş! Mi-a intrat săpun în ochi! Sunt dezbrăcat. Dormeam. Visam. Erai în visul meu. Aveai dinţii uriaşi. Ce aveam? - Trebuie să pun ceva pe mine. - Aveţi vreo petrecere? Sunt la duş! Dă drumul la apă! S-a blocat. Mi-a intrat săpun în ochi şi nu curge apa! Nu pot ieşi cu săpun în ochi! Deschide uşa! Vă aud, băieţi. Deschideţi uşa! - Deschide uşa. - Era deschisă. Mă luaţi drept proastă. Nimeni nu ţi-ar face una ca asta. Sunt afară de 10 minute. Se auzea ca şi *** aţi fi avut o petrecere. Păi, Mike făcea duş. Înţelegi. - Bună, Sandy, făceam duş. - Făcea duş. - A fost bine? - Foarte bine. De ce nu mi-ai răspuns la apeluri? Eu mă duc să mai scriu câte ceva. Stai puţin, revin imediat. Am un cadou pentru tine. Ce porci! Mă bucur că ai venit. De când vreau să-ţi dau asta. - Adică nu s-a întâmplat nimic? - Nimic. Nu-i aşa? Te-am sunat toată săptămâna şi nu m-ai sunat înapoi. - Mă tratezi ca pe o tâmpită. - Poftim? - Te-am sunat, nu m-ai sunat înapoi! - Nu, e... Robotul meu cel nou nu e bun. O să răspund singur la apeluri. - Am umblat mult să-ţi iau astea. - Vişine cu ciocolată? Ce drăguţ. Lată şi o carte de vizită. Da, sigur. Nu, Nu! Nu, nu o citi! Am scris-o la supărare! " Mulţumesc pentru seara agreabilă în faţa focului. Cu dor, Les". Nu sunt pentru mine. Sunt bomboanele altei fete. Nu ţi-aş da bomboanele altei fete. - Atunci ale cui sunt? - Ale mele. Un tip, Les, îţi trimite bomboane? Da. E un prieten de-al meu. Nu poate mânca bomboane. Are diabet. De ce îţi mulţumeşte pentru seara agreabilă în faţa focului? Am un gol de memorie. Eşti homosexual? În ce sens? Fii cinstit cu mine. Spune şi tu odată adevărul în viaţă! Pentru că toate poveştile astea par lipsite de noimă! Oricât de crud ar fi adevărul, nu-ţi face la fel de rău ca o minciună. Îţi lasă măcar o urmă de respect de sine şi de demnitate. Ai dreptate. Bine. Bine. Nu o să te mai mint. Îţi voi spune adevărul. Sandy! Iubesc altă femeie. Ce spui?! - Sandy, te rog. Nu... - Mincinosule! Nu ţi-am spus că te iubesc. - Ne-am culcat o singură dată. - Nu-mi pasă. Ţin mult la tine. Dar să nu ne imaginăm altceva! Vom pierde totul! Nu-mi pasă de declaraţiile de dragoste! Am citit The Second Sex şi The Cinderella Complex! Răspund singură de orgasmele mele! Dar nu-mi place să fiu minţită! Mi-ai cerut să-ţi spun adevărul în faţă. Dar nu ţi-am spus *** voi reacţiona. - *** pot să te ajut? - Nu poţi să mă ajuţi cu nimic. Trebuie să mă simt aşa şi trebuie să ştii că tu m-ai făcut să mă simt aşa! - Nu rămânem prieteni? - Nu! Nu înghit astfel de porcării de la prieteni. Doar de la iubiţi. - Stai, *** rămâne cu piesa? - Ce-i cu ea? Ar trebui să-ţi spun să ţi-o bagi undeva. Dar nu o voi face, pentru că nu concep că disperarea personală să-mi afecteze obligaţiile profesionale. Sunt actriţă profesionistă! Deci, astea sunt bomboane de ciocolată cu vişine adevărate? Cred că da. - Ne vedem la repetiţie. - Sandy... Să nu mă suni. E ora 2:00. Ce atâta grabă? Nu mă interesează. Ai zece zile să mă scoţi din serial. - E imposibil. - Atunci îmi iau alt impresar. Îmi răneşti sentimentele. Ce s-a întâmplat? I-am spus despre Julie. Crede că sunt homosexual. - Julie crede asta? - Nu, prietena mea, Sandy. Păi culcă-te cu ea. - Am făcut-o, dar tot aşa crede. - Asta nu e bine. Trebuie să-mi reiau viaţa. Tu ai o armată de avocaţi, trebuie să fie o cale ca să mă scoţi din serial. - Am mai discutat asta. - Dorothy nu poate avea un accident? Să ne folosim imaginaţia. N-o fi chiar aşa greu. Omoară pe cineva şi adu-mi cadavrul, dar ai grijă să semene cu tine. - Ăştia se prind de orice. - Sunt oameni buni, cumsecade. De când îţi pasă ţie de sentimentele altor oameni? Trebuia să-i vezi faţa Juliei când a crezut că sunt lesbiană. Lesbiană? Parcă ziceai " homosexual". Sandy mă crede homosexual. Julie mă crede lesbiană. - Credeam că Dorothy e normală. - Păi e. Les, cel mai drăguţ bărbat din lume, m-a cerut de nevastă. Un tip Les vrea să se însoare cu tine? Da. Nu cu mine, cu Dorothy. - Ştie că e lesbiană? - Nu e! - Ştiu asta, dar ştie şi el? - Ce să ştie? Că... Păi, nu ştiu. Ştii că mi-a dăruit un inel? Un inel cu diamante. Şi ce i-ai spus? Că "trebuie să mă gândesc". M-am dus la toaleta pentru femei şi era să urinez în chiuvetă. A fost 13. Urmează 14. Măriţi unghiul. Trageţi 3 la 130. - Tăiaţi. - Opriţi banda. Facem o mică pauză, oameni buni. Rămâneţi pe loc! A intervenit o mică schimbare, copii. Viitorul nostru fost-monteur a vărsat o sticlă de suc de ţelină pe bobina a doua a episodului care se difuzează astăzi. Vom reface în direct scena cu petrecerea lui Emily. - În direct? - Repede, ca iepuraşii. Aveţi 26 de minute. Mergeţi la cabine. - Dar, Rita... - Nu ai decât câteva replici. Nu văd de ce nu putem folosi pelicula. Doar pentru că e puţin lipicioasă? Explică-le că programul trebuie să fie flexibil. Nu... Şi aş... Pot să te sun eu din nou? Mulţumesc. Doamne, Dorothy! Eu... Zău, nu pot. E pentru Amy. Mulţumesc. Ce drăguţ. - Nu ştiu *** să-ţi spun... - Mai bine nu-mi spui. Înţeleg că nu i-ai putut-o spune lui tata, aseară. Aşa că ar fi mai bine pentru toţi să-i explic eu. Uite ce este, aş fi necinstită dacă nu ţi-aş spune ce ai însemnat pentru mine în ultimele două săptămâni. M-ai învăţat *** să-mi apăr dreptatea, aşa *** faci şi tu. M-ai învăţat să nu mă mai ascund şi să fiu eu însămi, pentru că şi tu eşti mereu tu însăţi. Îţi sunt recunoscătoare. Dar... Nu mai pot... Nu pot să mă mai văd cu tine. Înţelegi? Simt că te-aş induce în eroare. N-ar fi corect faţă de tine. Chiar te iubesc, Dorothy. Dar nu pot... Nu pot să te iubesc. Toată lumea pe locuri. Imediat! Cincisprezece secunde până la reclamă. Nu mă interesează *** ajungi acolo. Dar e cea mai importantă noapte din viaţa lui Emily. Vom merge cu toţii s-o onorăm, inclusiv tu. Atenţie. Vă rog, linişte în platou. Atenţie. 22 şi 23 să vină la 28. Stai aşa. E bine acum. Cinci, patru, trei... Să închinăm în cinstea musafirei noastre de onoare, dra Emily Kimberly. Cu toţii ne dorim să ne binecuvântezi cu prezenţa ta mulţi ani de acum înainte. Mulţumesc, Gordon. Nici nu ştiţi ce emoţionată sunt. Nici în visele cele mai nebuneşti nu credeam că asupra mea se va revărsa atâta afecţiune. Cu atât mai greu îmi vine să vă spun ceea ce urmează. Cred că a venit vremea socotelilor. Eu nu am venit aici ca simplu administrator. Am venit la acest spital ca să repar o nedreptate. - Ce nedreptate? - Tatăl meu a clădit acest spital. Dar, faţă de familia sa, era un tiran nemilos. Un om cu mintea foarte îngustă. O, nu! Nu în direct. Să vedem ce urmăreşte. A făcut din mamă o beţivă. Ea s-a dus odată la călărie şi şi-a pierdut toţi dinţii. ***? ***? Fiica mai mare, cea drăguţă şi fermecătoare, a rămas gravidă la 15 ani şi a fost alungată de acasă. Se temea mult ca fiica ei să nu poarte stigmatul de copil nelegitim, încât şi-a schimbat numele şi a contractat o boală mutilantă, după ce s-a mutat în Tanger, unde a crescut-o pe faţă ca pe sora sa. Dar ambiţia să cea mai mare Preferi să filmăm dintr-un anume unghi? era să devină soră medicală. Drept pentru care s-a întors în SUA şi a intrat în colectivul de aici, de la Southwest General. A lucrat aici şi a trebuit să ia atitudine oricând s-a confruntat cu nedreptatea şi neomenia. Înţelegi asta, dr Brewster? Eu nu m-am atins de ea. Ba da. Şi a fost respinsă de toate celelalte surori. Dă-mi ceva, unu. Nu spatele. Doi şi trei mergeţi la stânga şi la dreapta. Doi, du-te stânga! Trei, du-te dreapta! Sinceritatea ei i-a speriat pe medicii dumitale. Dar era foarte, foarte, foarte mult iubită - ... de fratele ei. - De fratele ei? Acest frate, în ziua morţii ei, s-a jurat lui Dumnezeu că va merge pe urmele ei. Şi şi şi, ei, ei, ei Nu, nu intra în panică. îi datora totul! Dar în termenii ei! lată termenii. Ca femeie, cât se poate de mândră că e femeie, *** a fost ea, căci eu nu sunt Emily Kimberly, fiica lui Dwayne şi Alma Kimberly. Nu, nu sunt. Sunt Edward Kimberly, fratele nesăbuit al lui Anthea. Sfinte Sisoe! Edward Kimberly, care, în sfârşit, a reabilitat numele surorii sale. Sunt Edward Kimberly. Edward Kimberly. - Să fiu a naibii. - Nu sunt bolnav mintal, ci mândru şi norocos să fiu femeia care a fost cea mai bună parte a bărbăţiei mele. Cea mai bună parte a mea. Asta e o chestie de balamuc. Ştiam eu de ce nu mă place! - Publicitate. - Tăiaţi! Tăiaţi! Jeff ştie? TEATRUL SYRACUSE SPECTACOLUL URMĂTOR o piesă nouă de JEFF SLATER cu MICHAEL DORSEY şi SANDY LESTER Salut, Robert. Salut, Les. Loveşte-l! Aşa! Loveşte-l! Loveşte-l! Loveşte-l! Hai odată. - M-am gândit că îl vrei înapoi. - Afară. Mi-l dai afară. De ce ai făcut-o? Îmi trebuia o slujbă. Te afli încă în viaţa numai pentru că nu am apucat să te sărut. Sper că ţi-au plăcut bomboanele. Le-am dat unei fete. Şi eu. Aşa credeam. Îţi plac? - Bomboanele? - Fetele! Îmi place de Julie. Cred că o iubesc pe Julie. Ce ciudat, să-i arăţi asta cu rochia pe tine. Ştiu. Îmi cer iertare. Adevărul e că mi-a plăcut tovărăşia ta. Şi mie, a ta. Mai bine nu dansam. Să ştii că eşti foarte bun. - Mă văd cu o femeie reală acum. - Adevărat? Crezi că nu am verificat-o? Pot să-ţi fac cinste cu o bere? Ai 75 de cenţi. Da. Îmi dai două beri? Julie mai vorbeşte despre mine? Taxi! Mulţumesc. Bună. M-am întâlnit cu tatăl tău. M-am dus să-l văd la barul unde merge el de obicei. Nu merge acolo de obicei. A, da. Am uitat. - Ce face Amy? - Bine. Am băut împreună vreo două beri şi am jucat biliard. Ne-am simţit foarte bine împreună. Care mai e situaţia? Terry Bishop a revenit în serial. April şi-a pierdut licenţa... - Mă refeream la tine. - Ştiu la ce te-ai referit. Eşti celebru după ce ţi-ai dezvăluit identitatea. Ce succes mai urmează? Voi monta o piesă cu... Bine. Trebuie să prind un taxi. Pot să-ţi telefonez vreodată? Nu vreau să te reţin. Am făcut-o ca să obţin de lucru. Nu am vrut să rănesc pe nimeni. Cu atât mai puţin pe tine. Îmi lipseşte Dorothy. Nu trebuie. E chiar aici. Şi ei îi lipseşti tu. Ascultă, nu mă cunoşti ca bărbat. Dar am fost un bărbat mai bun cu tine, ca femeie, decât am fost vreodată cu o femeie, ca bărbat. Înţelegi ce vreau să spun? Trebuie să învăţ *** să mă port la fel, dar fără rochie. În momentul de faţă, am fi în avantaj dacă port pantaloni. Partea cea mai grea a trecut, înţelegi? Am fost deja buni prieteni. Îmi împrumuţi şi mie rochia aceea galbenă? Care? - Rochia Halston. - Rochia Halston? O, nu! O vei strica. - O s-o pătezi cu vin. - Ba nu. Ţi-o împrumut, dar trebuie să mi-o dai înapoi. E preferata mea. La ce o s-o foloseşti?