Tip:
Highlight text to annotate it
X
În 2005, un jurnalist împreună
cu un economist
au scris o carte care dezvăluia
partea ascunsă a lucrurilor.
O carte surprinzătoare şi senzaţională
"Freakonomics" a devenit un fenomen global,
cu mai mult de 4 milioane
de exemplare vândute,
arătând cititorului o nouă
viziune asupra lumii.
Vreau să-mi vând casa şi o pun
la vânzare pe 300 de mii de dolari.
Ai o casă frumoasă.
Eu sunt agentul de vânzări.
Bun. S-o iau de la capăt, a fost... scuze.
Bun. Vreau să-mi vând casa.
O pun la vânzare pentru 300 mii de dolari.
Primesc azi o ofertă de 290 de mii.
Întrebarea e dacă aştept o săptămână
şi iau suma completă de 300 de mii.
Să aştept o săptămână pentru preţul întreg?
Sau să accept oferta de 290 de mii de azi.
Trebuie să o iei acum.
Eu voi agentul imobiliar.
Trebuie s-o iei chiar acum
pentru că trebuie să profiţi de ocazie.
Iar piaţa începe să se potolească.
Cu astea nu se ştie niciodată.
Dacă primeşti o ofertă bună,
cred sincer că trebuie s-o accepţi.
Şi nu spun din interes,
pentru că eu sunt agent
şi avem un interes comun
pentru că eu primesc comision din vânzare.
Vreau să iei cât mai mult pentru ea.
Sincer !
Dar, se gândeşte el la interesul tău ?
Când te gândeşti la contractul
dintre agenţie şi agentul care
îi reprezintă, interesele nu se suprapun.
Dar poţi să dovedeşti asta?
Interesant, dacă vă uitaţi
la vânzările propriilor case.
Nu casa clientului, când vând casele lor,
iau mai mulţi bani decât când vând
aceiaşi casă pentru un client.
De ce să fie aşa ?
Din analiză a rezultat
că agentul a ţinut la preţ.
Şi-au lăsat casele proprii pe piaţă mai mult.
În medie cu zece zile mai mult.
Dar când e vorba de casa ta,
agentul are interesul să vândă imediat.
De ce ? Pentru că uneori
acei 10 mii în buzunar,
- Numai 150 de dolari.
- Eu iau numai 150.
Pentru că din cei 10 mii
pe care-i primeşte,
6 procente e comisionul care se împarte.
Agentul de vânzări ia jumate.
Deci eu primesc jumate
din cele şase procente.
Dar trebuie să dau jumate din rest agenţiei
Deci eu primesc numai 1,5 %.
Pentru al ajuta să ia 10 mii în plus
eu iau numai 150 de dolari.
Dar trebuie să mai muncesc o săptămână.
Trebuie să mă documentez.
Aşi putea avea alt client, încercând
să iau comision întreg pe altă casă.
Deci sunt foarte interesat
să-i spun că e o ofertă bună.
E cea mai bună ofertă.
Cred că trebuie să o accepţi.
Indiferent de ce spune agenţia imobiliară
mai bine mai aştept o săptămână
să iau cei 10 mii în plus.
Agentul n-ar face asta.
Nu că agenţii ar fi răi.
Sunt şi ei oameni
şi îşi urmăresc interesul.
Dacă ar fi un singur element,
care a-şi spune că e în tot ce facem
e că interesul contează
şi dacă realizezi ce interes au oamenii
poţi să ghiceşti *** se vor comporta.
A fi părinte
Familiile tinere se uită la familiile realizate
şi vor doar să-i imite
şi încearcă să facă lucrurile
care le-au făcut ca să aibă
familii inteligente şi bune
şi care de fapt poate fi interpretată greşit.
Îţi vei duce copilul la...
...toate cursurile de muzică cu mămica.
Şi-l vei duce la muzeu să se uite
la sculpturile greceşti şi romane.
Probabil deja a ascultat Mozart în pântece
ca să-i stimulezi creierul.
Dar se pare, din câte ne dăm noi seama,
uitându-ne la datele părinţilor
şi copiilor de acest fel
că astea nu contează
astea nu-ţi fac copilul... mai bun.
S-ar putea să-i facă
mai fericiţi sau mai nefericiţi.
Dar se pare că ele nu sunt sursa.
Am spus mereu că poţi învăţa un copil
la fel de multe într-o alimentară
poate chiar mai mult.
Toată cariera mea academică
a fost dedicată găsirii de metode,
de obţinere a cauzalităţii.
Pentru că lumea nu-ţi oferă cauzalităţi.
Ce vezi în lume e corelaţie.
Ce îţi oferă lumea e...
lucrurile se mişcă împreună sau nu.
Dar pentru a fi util,
trebuie să intri adânc.
Să poţi să elimini cauza,
ce nu determină ce.
Datele analizate sugerează,
că până ai copilul,
majoritatea deciziilor,
ca să fii un părinte bun,
deja le-ai luat.
Deci dacă te duci la librărie
şi iei 10 cărţi educative,
Probabil n-o să-l ajute prea mult.
Dar faptul că eşti o persoană,
care ca părinte îţi pasă suficient
să le cumperi, chiar dacă nu le citeşti.
S-ar putea să fii un părinte bun.
Doar să nu crezi că vor face minuni.
Numele afroamericanilor
În imaginile următoare,
numele au fost schimbate,
pentru ai proteja pe cei cu nume neinspirate.
Părinţii ! Vrem să credem
mult că tot ce facem
va fi important în viaţa copiilor noştri.
Ce mănâncă, unde învaţă, ce prieteni au.
Dar înainte de toate astea,
părinţii se confruntă
cu cea mai importantă decizie,
care ar putea contura
în totalitate viitorul copiilor.
Ce nume vor avea ?!
În prezent, există
o industrie dedicată numelor.
Şi afacerea merge foarte bine.
Sunt reviste, cărţi, site-uri.
Sunt chiar şi experţi
în personalizarea numelui.
Sunt expertă în nume de copii.
Studiez nume, întreb părinţii
*** îşi aleg numele pentru copii
şi analizez *** se schimbă numele,
pentru că ele se schimbă
mai repede ca niciodată.
Numele sunt importante, pentru că
au o strânsă legătură cu familia ta.
Numele sunt importante.
Mă înţelegi, reputaţia în cartier.
Sunt foarte importante
când cunoşti pe cineva.
Numele te poate face cunosc şi o legendă.
Fără nume, eşti un nimeni.
Trebuie să ai un nume. Arată cine eşti.
Dar cât sunt ele de importante ?
Dacă nu eşti Rockefella sau Gates.
Ar putea să-ţi influenţa
miraculos destinul ?
Zâna numelor.
Nu v-aţi convins ?
Ce ziceţi de povestea următoare ?
A fost odată ca niciodată,
o mamă tânără care credea
că-şi numeşte fetiţa
după o actriţă de televiziune
inteligentă şi cu tupeu.
Ăsta e cel mai umilitor moment din viaţa mea.
...şi au fost multe.
Dar nevăzând *** se scrie,
tânăra mamă şi-a numit accidental fetiţa
"Ispita"
Ei bine, domnişoara n-a avut o copilărie fericită.
- Habar n-am.
- Ce vrei să spui ?
În adolescenţă, a devenit promiscuă ***.
Intrând în diverse belele.
Întoarce-te mucosule.
Aşa. Să vezi ce-ţi fac când te prind !
Şi a ajuns la tribunal.
Ridicaţi-vă !
Făcându-l pe judecător s-o întrebe pe mamă:
Oare se potriveşte
numele ei cu comportamentul ?
Numai o greşeală de ortografie
a stat între o viaţă liniş***ă şi de succes
faţă de zilele lungi la tribunal.
Un profesor universitar
era hotărât să afle.
Ce s-a întâmplat cu Ispita
n-are legătură cu numele ei,
ci cu locul unde a crescut.
Se pare că a crescut într-un cartier sărac.
Pe care doctor Fryer îl studiază de mult.
Ca economist de renume
mondial şi expert în minorităţi,
A fost interesat de mult de ce numeşte el:
"scindare culturală".
Diferenţa între cele două culturi.
O întruchipare a acelei culturii e
*** alegi numele copilului tău.
E unul din puţinele elemente culturale
pe care le putem măsura precis.
Am analizat efectele
prenumelui asupra veniturilor.
A analizat numele înregistrate
în statul California
pe ultimii 40 de ani
iar numele arată foarte precis.
Părinţii afroamericani,
mai mult ca oricare grup etnic,
dau nume originale copiilor.
Este o deosebire evidentă între numele...
...între albi şi negri.
Nume de negri ar fi Monique,
Jaquan, Nayshan, Naheem
-Tasha şi Shamika
-Shaniqua şi Nashan şi Kayshan
Cunosc o fată, o cheamă Trezure.
Am realizat că e un nume
afroamerican specific.
Îmi plac numele care încep cu SHA,
ca Shaheem, Shahee, Shamur
Shakeem, Shakoor
Oprah. E cunoscut.
A fost de fapt în anii '50
şi începutul anilor '60 când am observat
întrepătrunderi mari în schimbarea
numelor negrilor şi albilor.
Oamenii îşi numeau copii
John şi Michael şi nume din astea.
Şi ce s-a observat prin 1968,
cam cu mişcarea negrilor de fapt.
Erau africanizate. Numele negrilor
deveneau specifice etniei.
Şi multe erau nume islamice.
Pentru că mişcare era una de identitate.
Cine eşti ? Eşti cu noi ?
Abia în anii '90 am început să avem
...nume inventate
sau înşiruite care sunt acum.
Generaţia de astăzi, a văzut
schimbări majore în nume.
Au nume care au şi 30 de litere.
Toţi încearcă să facă ceva,
*** se spune... unic.
Încearcă să dea copiilor un nume original.
Avem 228 de versiuni distincte
ale numelui "Unica".
Din nou, preferatul meu era...
UNEQQEE
mai era unul...
UNEEK
Deci sunt foarte mulţi oameni
care încearcă să fie originali.
Ce s-a întâmplat cu toţi
copii ăştia cu nume originale ?
Copii ca sărmana Ispita.
Nu cred că numele
o dezavantajează pe Ispita.
Ci faptul că a crescut în mediul
în care cineva şi-ar numi copilul astfel.
Cel care îşi numeşte copilul aşa,
probabil că are mai multe probleme
care influenţează viitorul
copilului său, nu numai numele.
Ce fel de probleme ?!
Să ne uităm la băiatul
cu cel mai cunoscut nume alb
şi băiatul cu cel mai
cunoscut nume afroamerican.
Cine dă nume distincte copilului are şanse
să trăiască în sărăcie şi să fie
la marginea ierarhiei socio-economice.
Aici locuieşte Jake
iar aici locuieşte Deshawn
Şcolile nu sunt funcţionale,
profesorii nu sunt la fel de buni
ca în cartierul lui Jake.
În acele cartiere, 80 la sută au numai mame.
Am aflat că numele contează mai puţin.
Ce fel de mamă sau familie ai,
comunitatea în care ai crescut.
Astea contează cel mai mult.
Dar numele, nu contează.
Deci numele nu-ţi hotărăşte destinul ?
Poate dacă te numeşti Destin. Nu se ştie.
Dar ... Nu. Numele nu-ţi hotărăşte destinul.
Poate nu-ţi hotărăşte destinul
dar poate influenţa
felul *** te percep oamenii.
Faceţi cunoştinţă cu profesorul universitar
Dr. Sendhil Mullainathan.
Cunosc bine lucrarea lui Roland Fryer.
Am lucrat amândoi la impactul numelor.
Cred că Roland a scos în evidenţă faptul
că oamenii care aleg nume
afroamericane distincte
sunt diferiţi de oamenii
care aleg nume obişnuite.
Unde noi am accentuat
că păstrând totul constant,
cei care au nume afroamericane
sunt trataţi foarte diferit.
Ştim din analize că afroamericanii
au venituri mult mai mici.
Ne-am interesat cât din diferenţa de venit
e legată de găsirea greoaie a serviciului.
Sunt ei trataţi foarte diferit
pe piaţa muncii faţă de albi ?
Dr. Mullaninathan a făcut un studiu propriu.
De data asta în Boston şi Chicago.
Am făcut 5000 de curriculum vitae.
Jumate cu nume afroamericane
iar jumate am pus nume de albi.
Altfel erau la fel. Şi le-am trimis.
Am vrut să vedem cine este sunat mai mult ?
Am aflat că acelaşi C.V.
când avea nume afroamerican
avea cu 33% mai puţine
şanse să fie intervievat.
Asta înseamnă că, dacă un alb
caută un servici 10 săptămâni,
un afroamerican la fel de pregă***
va căuta 15 săptămâni.
Şi sunt cinci săptămâni dificile
când nu ai servici.
Poţi trata pe cineva după nume.
Nu e corect, dar se-ntâmplă.
Presupun că dacă te cheamă Monique
sau LaVongue, sau Shenanig,
sau că eşti afroamerican şi necalificat
pentru că numele e legat de etnie.
Odată am vorbit cu o fată
la telefon pe nume Lakeisha.
Am crezut că e negresa dar când
am întâlnit-o am fost surprinsă
să aflu că era din provincie.
LaShandra pare un nume afroamerican.
Numele folosite în studiile noastre
erau nume ca Lakisha, Jamal, Tyrone.
Cu rezultatele studiilor a apărut o întrebare.
Sunt un părinte afroamerican,
mă gândesc să-i dau copilului meu un nume.
Tyrone pare un nume potrivit,
poate pe bunicul îl chema aşa.
Ar trebui să-i dau numele ăsta ?
Dacă faci aşa îşi va găsi
mai greu un loc de muncă.
Pe de altă parte, ar trebui să cedezi ?
Să cedez acestui standard dominant,
sau să-mi exprim individualitatea?
E o dilemă etică.
Prietenul meu a avut un furnizor de droguri
pe nume Tyrone şi am bănuit că e negru.
Todd e nume de alb, Tyrone e nume de negru.
Cam aşa stau lucrurile. Nu ?
Ai putea alege un nume specific afroamerican
pentru a dezvălui cine eşti şi
devotamentul faţă de comunitatea negrilor
şi o modalitate de a arăta altora
că eşti cu adevărat negru.
Cred că numele astea
specifice negrilor deja spun
că există o diviziune culturală vizibilă.
Se vede câteodată
în îmbrăcăminte sau nume.
De fapt e adevărat.
Sunt câteva nume de albi specifice.
Nume ca Emily, Brandon...
... le-am uitat ... dacă mă lăsaţi un pic
le spun şi pe celelalte.
Nume de albi ca Sarah, Megan
Mariah, Mary
Billy
Beckys, Johns
Tadd
Joe, Mike
Ryan, Sam
Chester
Eu şi cu fratele meu discutam *** am putea
avea nume care par de albi.
El e Abner, eu sunt Harper.
Stone, Stone Phillips,
se potriveşte perfect unui alb.
E cel mai bun nume de alb
pe care poţi să-l ai.
Trăim în culturi diferite iar numele este
determinat în mare parte de acestea.
Diferenţa în cazul Lakeysha
între afroamericani şi albi
ar putea fi o modalitate
de a înţelege că sunt cu adevărat
diferenţe culturale între cele două etnii.
Astăzi, se poate dovedi mai bine
ca oricând că cultura noastră
influenţează numele alese.
Întrebaţi-l pe expertul în nume.
Din ce în ce mai mult în prezent,
vezi părinţi care îşi aleg numele
ca şi *** ar lansa un produs.
Încerci să-ţi plasezi copilul
pe calea cea mai bună de reuşită
în economia mondială.
Deci într-o piaţă supraîncărcată,
ce nume atrag mai mult atenţia ?
Sunt unele nume mai bune decât altele ?
Să ne uităm la două categorii.
Se pare că există nume care impresionează.
Cinci din cele mai populare nume din
clasa de mijloc sunt,
în ordinea popularităţii:
Ashley, Lauren, Jessica, Emily şi Sarah
Iar cele din familii cu venit redus sunt:
Brittney, Samantha, Amanda, Jessica şi Ashley
Ce s-a întâmplat cu Ashley ?!
Pierde rapid din popularitate
în clasa din mijloc
dar e pe primul loc în celălalt grup.
Pe măsură ce cei mai înstăriţi
îşi văd numele răsărind peste tot,
le abandonează pentru cei mai nepopulari.
Şi uite aşa,
Cine-i popular astăzi,
mâine poate fi uitat.
Pe treapta de jos, sunt
nume specifice părinţilor săraci.
*** ar fi: Misty, Destiny,
Bobbi, Brandy sau Cyndi.
Dacă ai peste 40 de ani şi îţi aminteşti
de vremurile când nu erau aici.
Ai dreptate !
Cu ani în urmă, numele astea
n-ar fi fost acceptate aici.
Dar anii n-au fost îndurători
cu nume ca Bobbi.
Chiar dacă odată a fost pe treapta
superioară a ierarhiei social-economice.
Astăzi abia se mai ţine de faima avută.
Vă rog nu daţi copiilor voştri
nume de genul ăsta.
S-ar putea să ajungă
dansatoare din cauza lui.
Iar dacă te pricopseşti cu un nume destinat
să ajungă la bară, poţi să-l schimbi.
Dacă merge pentru vedete.
Ar fi fost John Wayne la fel de cunoscut
dacă îl chema Marion Morrison ?
Ar fi fost Marilyn Monroe la fel
de frumoasă dacă o chema Norma Jean ?
Iar Ice Cube ar mai fi încântat masele
dacă îl chema O'Shea Jackson.
De fapt, mereu am vrut să-mi
schimb numele în Max Powers
pentru că părea un nume
care ar putea impresiona.
Aşi fi fost mai popular.
Am vrut să-mi schimb numele când
eram mai tânăr, nu mi-a plăcut niciodată.
Dacă m-ar fi chemat... Henry O'Barma.
Înţelegi ce vreau să zic ?
Cred că ar fi impresionat
şi mi-ar fi deschis mai multe uşi.
Am vrut să-l schimb
dar m-am obişnuit cu el.
Ajungi să-ţi placă,
se lipeşte şi merge cu tine în viaţa...
Oricât de mult îţi urăşti numele,
măcar n-ai un tată ca ăsta.
El e Robert Lane.
Are doi băieţi. Pe primul
îl cheamă Winner (învingătorul).
După trei ani, şi-a numit
al doilea fiu Loser (învinsul).
Deci cei doi au înfruntat lumea
să-şi revendice destinele.
Şi ce s-a întâmplat ?
Ei bine, "Învinsul" a urmat
postliceala cu bursă.
A terminat facultatea, a intrat la poliţie
în cele din urmă ajungând
detectiv, apoi sergent.
Acum îi zice Lou.
Iar fratele său? Cele mai mari realizări
ale sale au fost un cazier stufos.
Aproape 30 de arestări pentru spargeri,
violenţă domestică, încălcarea
proprietăţii şi alte infracţiuni.
Există vreun nume pe care să-l dai copilului
ca să fii sigur că nu ajunge un ratat ?
Nu.
Îmi pare rău dar nu există nici un nume
care să-ţi garanteze asta.
Şi nu există nici un nume
care să-i garanteze succesul.
Situaţia e incertă când vine vorba de nume.
Nu cred că există nume care să garanteze
succesu, cel puţin nu le-am descoperit noi.
Lumea e plină de...
...oameni minunaţi şi groaznici
cu tot felul de nume.
Motivul alegerii numelui de către
majoritatea oamenilor nu e înţeles.
De ce ai ales numele ăsta pentru copil ?
Părea frumos.
Cine ştie la ce se gândesc
părinţii când aleg un nume.
Poate părinţii tăi au ales ceva tradiţional
...poate ceva romantic
...ceva deosebit
sau ceva foarte la modă.
Sau poate părinţii tăi n-au avut inspiraţie
şi nu-ţi place deloc numele.
Sau poate, l-au nimerit perfect.
De fapt, numele meu
înseamnă erou inteligent.
Mă reprezintă pe deplin.
Am fost numit după un cal.
Tata e dresor de cai.
Al doilea meu nume e Alina, pentru că
un înger a coborât la mama
şi ia spus că va avea o fată brunetă
cu ochi albaştri, care
va fi o alinare pentru ea.
Profetul Mohamed a fost
primul şi ultimul dintre profeţi.
Am primit numele bunicului meu
care a fost numit după străbunicul lui.
Asta reprezintă.
Până la urmă, majoritatea părinţilor
vor ce e mai bun pentru copii lor.
Iar dacă cred un anumit
nume le va fi de folos.
Atunci de ce nu ?!
Cine ştie ?
S-ar putea să meargă.
Trişatul
*** a spus odată W.C. Fields, "Se merită
să trişezi pentru ce-ţi doreşti".
Sau *** a spus odată Mark Grace:
"Dacă nu trişezi nu te străduieşti."
Înţelegem cu toţii de ce copii
vor să trişeze la *** ?
Au mult de câştigat...
să ajungă la facultate
şi să aibă o viaţă bună.
E mai greu de înţeles
de ce un profesor ar trişa ?
...pentru un copil la un test.
Şi când te duci în Chicago.
Şi se-ntâmplă de mulţi ani.
Am aflat că foarte mulţi profesori trişează
De ce oare ?
Pentru că era o presiune mare pe profesori
să producă rezultate bune,
ca şcoala să nu aibe probleme.
Mai întâi, foarte convenabil
...ajung la finalul testului.
Pentru că la final, foarte mulţi
copii lasă necompletat.
Deci în loc să ştergi
şi să completezi din nou,
completezi răspunsurile pur şi simplu.
Poate părea amuzant
pentru că de câte ori dau ***
şi răspund la primele 20 de întrebări,
lasă 17 întrebări libere şi le completează pe ultimele opt.
E şi mai amuzant când
completează corect ultimele opt întrebări
care sunt cele mai dificile din examen.
Dovada
Când am primit datele din şcolile de stat.
Asta înseamnă milioane de răspunsuri
mii de copii dea lungul a mulţi ani.
Şi m-am uitat pe date. N-am văzut nimic.
*** să nu vezi ?!
Dacă gândeşti ca un profesor care trişează
şi te uiţi pe marea de date,
indiciile încep să apară.
Indicii foarte amănunţite,
ascunse în grămezile de date.
Când sunt privite obiectiv,
apar clar ca bună ziua.
Şi când ştii ce să cauţi,
nu te poţi abţine să apui
că sigur s-a trişat.
Se pricepe foarte bine
în a se preface că e trişor,
infractor, hoţ, trişor,
toate astea pentru că
e foarte aproape.
Când te gândeşti ce e un economist.
Nu e mare diferenţă între
un economist şi un infractor.
- Dar între ei şi jurnalişti ?
- Nici una.
Pentru că se poate pune în locul unuia
cu comportament infracţional
sau a unui înşelător.
Trebuie să mergi înapoi şi să analizezi.
Şi asta trebuie să faci.
Dacă nu eşti în aceiaşi cameră
cu trişorii, e foarte greu să-i prinzi.
Nu că unii ar trişa mereu
iar alţii niciodată.
Cu toţii mai trişăm.
Fiecare cu principiul său moral
să stabilească ce vor face sau nu.
Corupţie pură
Corupţie pură
Economia încearcă să fie
o ştiinţă pură într-o lume impură.
Economiştii cred că oamenii
sunt pioni raţionali.
Într-o piaţă transparentă.
Dar ce se-ntâmplă când oamenii trişează ?
De zece ani mă interesează trişatul
şi am fost în Washington DC.
Îmi amintesc că am văzut
ceva *** într-un ziar.
Că s-ar fi trişat în luptele Sumo.
Întotdeauna am crezut,
că dacă cineva din interior
spune că se trişează,
s-ar putea să fie adevărat.
Dacă ar fi un sport în care
aş crede că nu s-ar trişa,
aş crede că luptele Sumo.
Care are o istorie de două mii de ani
Înseamă purificare, ritual şi onoare.
Într-o cultură,
la toate nivelele, corupţia
din toată ţara e foarte scăzută.
Sportul antic al luptelor Sumo,
este esenţa competiţiei pure.
Doi oameni dezbrăcaţi,
luptând într-o groapă de nisip.
Sub atenta privire a arbitrului,
îmbrăcat ca un preot Shinto.
Shinto, înseamnă calea zeilor.
O religie care comemorează puritatea
şi armonia omului cu natura.
În Sumo, îţi faci ritualul.
O parte din el e a bate din palme
pentru a atrage atenţia zeilor.
Alta e să arăţi mâinile şi să le întorci
şi pentru a arăta
că nu ai arme ascunse.
Când vii aici vrei să
lupţi cinstit cu mâinile goale
şi să spui zeilor că vii cu
o energie proaspătă şi curată
şi cu inima deschisă.
Călcatul apăsat în religia Shinto
semnifică călcarea spiritelor rele
iar aruncarea sării e pentru purificare.
Shinto şi Sumo sunt inter corelate,
şi n-ar putea fi separate dacă ai încerca.
Scopul ritualurilor
e să-i facă fericiţi pe zei.
Cred că puritatea e doar
o mască pentru corupţie.
Probabil chiar previne anchetarea.
Adevărul e că Sumo pare imun la corupţie
datorită purităţii, trecutului şi altele.
Pe de altă parte, miza e mare.
Când miza e mare
şi când există interesul de a trişa.
Puţini oameni mereu vor trişa.
*** în Japonia medievală
luptătorii, cunoscuţi
ca Rikshi sau om puternic,
stăteau mulţi ani în ucenicie.
Trăind împreună zilnic şi
antrenându-se în staule sau Biar.
Supuşi unei discipline
morale şi psihice severe.
Dacă eşti un luptător
de Sumo foarte bine cotat.
Ai o viaţă foarte bună
şi poţi trăi ca un rege.
Dacă nu mai eşti bine cotat
sau nu ajungi să fii cotat,
n-ai să ai deloc o viaţă bună.
E o ierarhie foarte strictă.
Pe treapta de sus e foarte bine.
Şi sunt foarte mulţi la bază
care nu o duc deloc bine.
Dar sunt aşa de mulţi,
pentru că evident toţi vor să ajungă sus.
Luptătorul de Sumo luptă continuu.
Nu-s numai doi graşi care încearcă...
...să se omoare între ei.
E mult de lucru ca să fii mare
şi în acelaşi timp activ.
Şase turnee importante pe an.
Trebuie să ai grijă să nu te accidentezi.
Te aruncă într-o junglă
să vadă *** supravieţuieşti.
Obiectivul e să-ţi împingi
adversarul în afara cercului
sau să-l dobori în interiorul cercului.
Dar *** îţi dai seama dacă trişează ?
Alunecă intenţionat ?
Sunt aranjate căzăturile ?
E dificil de sesizat
dacă nu te uiţi la indicii.
Corupţii activi încearcă mereu
să-şi acopere urmele.
Deci corupţia, din fire e dificil
de identificat, de dovedit.
Criminalii sunt mai uşor de găsit,
pentru că atunci când cineva
e omorât, rămâne cadavrul.
Ai putea spune "De unde ştii
că cineva trişează ?"
iar răspunsul e în date.
Nu trebuie să văd nici un meci de Sumo.
Mă uit la date, le analizez.
Şi pot să-ţi spun, aproape sigur,
că se trişează revoltător.
În turneele de Sumo profesioniste,
are loc o luptă pe zi timp de 15 zile.
Dacă câştigi 8 din cele 15 partide,
poţi avansa o treaptă, jumate de slot.
Diferenţa poate însemna
cam 5000 de dolari din venitul lunar.
Respectul primit în asociaţia de Sumo.
Când vine vorba de astea,
a opta victorie e foarte importantă.
Un luptător intrând
în turneul final de 15 meciuri,
cu şapte victorii consecutive,
are mai mult de câştigat dintr-o victorie
decât adversarul, din opt
şase poate să le piardă.
Dacă un luptător are
opt victorii avansează sigur.
Chiar dacă pierde ultimul meci.
Aşa că îşi permite să cadă odată.
În Japonia aranjarea
meciurilor se numeşte "Yaocho".
Sunt mulţi care suspectează
aranjarea meciurilor de Sumo.
Dar e aproape imposibil de dovedit,
doar dacă te uiţi cu atenţie la numere.
Doi luptători care te aştepţi
să aibă un meci echilibrat.
Când unul din ei are nevoie
de a opta victorie iar celălalt nu.
Cel care are nevoie de victorie
câştigă în 75% din cazuri.
În loc de 50% din cazuri.
E o deviere foarte mare.
Eu, luptător cu opt victorii,
te las pe tine cu şapte victorii
să câştigi meciul ăsta important
pentru că prietene
vei pierde mult dacă nu câştigi.
În schimb, la întâlnirea următoare
luptătorul cu opt victorii câştigă
aproape mereu meciurile alea.
Mă ocup de Sumo din septembrie 1988.
şi după o lună, aflasem deja
că "yaocho" există.
Am citit "Freakonomics" şi am crezut că
oferă dovezi pentru ceva dificil de dovedit
Adevărul despre "yaocho"
pe care noi japonezii îl bănuiam.
La baza acesta, e foarte simplu.
Se întâlnesc înainte şi hotărăsc
cine va câştiga sau va pierde.
Şi se dau banii.
Pentru o luptă între două sute
şi trei sute de mii de yeni.
sau la nivele inferioare între
două zeci şi trei zeci de mii,
sau un cartuş de ţigări.
La nivelele superioare, poate urca până la
unu sau două milioane sau mai mult,
pentru o luptă decisivă în campionat.
Acestea sunt de bază pentru "yaocho".
Dar nici unul din contactele mele din Sumo
n-a vrut să fie citat ca sursă,
de frică să nu fie alungat din societatea
unită care e lumea Sumo.
După atâţia ani n-ar putea
supravieţui în afara ei.
Luptătorii se cunosc între ei
şi unia sunt prieteni buni,
deci un luptător va fi înţelegător
cu adversarul şi va pierde un meci
dacă o pierdere îl poate
depuncta pe adversar,
sau va retrograda din clasa superioară
sau chiar din luptele Sumo.
Sumo fiind un sport de competiţie,
devine imposibil de recunoscut acest fapt.
Chiar dacă publicul ar putea
cunoaşte adevărul,
asociaţia de Sumo ar continua
să nege că "yaocho" există.
Ar putea fi un mod de meditare
asupra "honne" şi "tatemae".
"Honne" e adevărul real şi "Tatemae" e cel de suprafaţă.
Sunt foarte importante în cultura Japoneză.
De asta le-au dat o denumire.
Dar fiind oameni, trăind cu toţii
într-o societate, înţelegem cu toţii
semnificaţia lor.
Că Tatemae va fi un spectacol
frumos de competiţie corectă
dar pentru a crea faţada plăcută
jucătorii sunt atraşi
într-o formă de corupţie.
Dezvăluirea Honne-ului produce disconfort.
Când te gândeşti la scandalurile financiare
care au cutremurat America recent.
Foarte mulţi oameni pe care
îi credeam foarte înţelepţi
şi surprinzător de cinstiţi,
s-au dovedit a nu fi aşa.
Cei dintre noi care şi-au urmărit interesul
personal de a folosi instituţiile
pentru a proteja interesele
acţionarilor, mai ales eu,
sunt într-o stare de neîncredere uluitoare.
Produce un fel de deziluzie,
în orice societate care a investigat
acei oameni sau instituţii...
...care într-un fel reprezintă
cei mai bun în societatea noastră.
La fel se-ntâmplă cu Sumo în Japonia.
Deşi nu aş pune arestarea
preventivă a lui Bernie Madoff,
nu aş numi-o neapărat pură
ca atunci când vorbim de luptele Sumo,
sau *** am putea vorbi
de clerul bisericii catolice.
Consiliul credea despre el
că era aproape ca un sfânt
şi că s-ar fi ocupat de schimb,
a creat această piaţă.
Avea o reputaţie aşa de bună
încât i-a descurajat
să-l mai suspecteze de corupţie,
în schimb, s-au întors împotriva lui.
Ce aveţi de spus în apărarea dv. ?
Ce veţi spune oamenilor,
investitorilor dv. ?
Regatul financiar al elitelor şi lumea Sumo
arată că iluzia purităţii
nu numai că maschează corupţia,
dar favorizează şi existenţa ei.
În Sumo, când cei care
încearcă să expună corupţia
nu sunt trataţi bine.
În 1996, doi luptători experimentanţi,
inclusiv un stăpân de staul retras recent,
au colaborat să deconspire
în ziarul Shukan ce se-ntâmpla.
Capitolul 2: Yaocho
Cred că au fost şocaţi când
stăpânul de staul a dezvăluit.
Cineva cu funcţia lui, numind
atâtea persoane cunoscute,
în cel mai mic detaliu.
Din punctu de vedere al asociaţiei de Sumo,
Cred că au hotărât să se prefacă
că nu s-a întâmplat.
Asociaţia de Sumo a negat
acuzaţiile ca fiind minciuni,
spuse de un stăpân de staul răzbunător
care vroia să câştige din reclamă.
Pentru a-şi susţine afirmaţiile, informatorii
decid să ţină o conferinţă de presă.
Dar cu două săptămâni
înainte de conferinţă, mor amândoi.
În acelaşi spital, în aceiaşi zi,
de aceiaşi...
afecţiune respiratorie misterioasă.
Într-adevăr o coincidenţă foarte ciudată.
Când am auzit prima dată,
n-am crezut că e doar o coincidenţă.
Atunci, era o încântare să pariezi la Sumo.
iar dacă un luptător câştiga
sau pierdea conta mult.
Deci ca să vii să expui totul,
a fost destrămarea unui mit
în societatea japoneză.
La momentul ăla, trebuiau să moară neapărat
Dar nimeni nu s-a îndoit de felul
*** au murit, nu s-au făcut autopsii.
Poliţia nu a cercetat morţile suspecte.
"E un spital foarte bun!", a spus
reporterilor purtătorul de cuvânt.
Deci nu au fost motive de suspiciune.
Poliţia a spus că rudele
n-au cerut o autopsie
dar ai crede că ar fi investigat oricum.
Nu numai poliţia, ci întrega
societate japoneză
vedea lumea Sumo de neatins,
ca şi *** ar fi în afara legii.
Îngrijorările au reapărut când
a apărut o altă moarte misterioasă.
De data asta a fost un luptător tânăr
în formare pe nume Takashi Saito.
Pe a cărui corp s-au găsit
urme de agresiune şi mutilare.
Stăpânul de staul a spus presei
că a fost o moarte accidentală
în timpul antrenamentului.
Dar s-a dovedit a nu fi aşa.
M-am gândit că cineva
trebuie să scrie despre asta.
Aşa m-am hotărât să scriu.
Ca un corp să fie atât de mutilat
şi să nu se facă autopsie,
numind-o pe nedrept "moarte accidentală",
având în vedere
c-ar mai putea fi cazuri ca acesta,
e suficient să înfioare pe oricine.
Nu e vorba numai de Sumo.
Incidentul a creat un şoc de proporţii
în societatea japoneză.
Şi au fost mai multe cazuri asemănătoare.
Hiromasa Saikawa a remarcat
moartea tânărului luptător.
Saikawa e cel mai
vehement critic din Japonia
a felului *** sunt investigate crimele.
A demisionat din poliţia din Tokyo.
Când distanţa dintre "Honne" (adevărul ascuns)
şi "Tatemae" (corectitudinea aparentă)
a crescut prea mult.
Media arestărilor în cazurile
de omor de către poliţie
a depăşit cu mult 96%.
Dar aceasta e foarte greu de crezut.
Procentele nu reflectă realitatea
şi fiecare ofiţer de poliţie
e conştient de asta.
Orice unităţi de poliţie are datoria să
menţină infracţionalitatea cât mai scăzută
pentru ca societatea să funcţioneze normal.
Tatemae-ul din poliţie
e să fii văzut că faci asta.
Dacă poate spune societăţii
că a rezolvat 96% din infracţiuni,
atunci cu siguranţă şi-au atins scopul.
De a linişti societatea,
să se simtă în siguranţă.
Dar pentru a crea această impresie.
Poliţia ar putea alege pentru investigare
numai cazurile cu o probabilitate
mare de rezolvare.
Când un cadavru cu urme clare de omor e găsit,
dacă poliţia poate identifica criminalul,
atunci e investigat ca un caz de omor.
Dar dacă nu ştiu cine e criminalul,
dacă nu se poate găsi un suspect,
cazul poate fi închis şi clasat
ca un caz de cadavru abandonat.
În cazul poliţiştilor şi al atleţilor,
eforturile lor sunt măsurate în numere.
Un ofiţer e recunoscut după numărul
de arestări pe care le face.
Atâta timp cât produce date impresionante,
există tendinţa de a nu
cerceta mai amănunţit.
Aşa că folosesc tot felul de metode
pentru a mări acele numere.
De asta am simţit că trebuie
să demisionez din poliţie.
În ciuda dovezilor clare de brutalitate,
poliţia a declarat că tânărul
a murit din cauze naturale
şi că stăpânul staulului
a cerut repede corpul tânărului,
ca să poată fi incinerat.
Dar tatăl nervos a insistat
să se facă o autopsie,
din care a rezultat că a fost ars cu ţigara,
şi omorât în bătaie
cu sticle de bere şi bâte.
Tânărul a fost omorât de colegilor săi
la ordinul stăpânului
de staul pentru al pedepsi
pentru că a încercat să plece din Sumo.
A fost un şoc enorm pentru Sumo,
şi a avertizat că ce era permis înainte
nu va mai fi permis pe viitor.
În plus, articolul despre yaocho
a întors opinia publică împotriva Sumo.
Au răspuns criticilor cu procese
împotriva lui Takeda şi revistei lui.
Juraţii nu au fost de acord cu Takeda
în cazul meciurilor aranjate.
Dar nu s-au putut apăra
în cazul dezvăluirii violenţei.
Pentru a-şi apăra reputaţia,
Asociaţia de Sumo îşi apără imaginea.
Construindu-şi conceptul
de puritate din Shinto
care sunt esenţiale pentru
ce înseamnă să fii japonez.
Public, insistă ca Yaocho e un mit.
Sper că... nu s-a întâmplat aşa ceva
la nivel inferior.
Dar unde am fost eu... Nu.
Chiar numai atât au de spus.
Aşi vrea să spun altfel.
Că yaocho nu există.
Dar acum vă spun sincer.
Un luptător retras care i-a scris lui
Komosubi, al patrulea în grad din Sumo.
Keisuke Itai a recunoscut,
în mod public că a aranjat meciurile.
Şi a numit alte persoane,
care au făcut la fel.
Itai a fost un luptător foarte puternic.
Putea doborî adversarul
cu o singură lovitură.
Dar stăpânul de staul l-a atras
în lumea yaocho de la început.
La fel ca un drog, odată ce ai început
e foarte greu să te laşi.
Dacă priveşti yaocho
ca pe un sistem economic,
sute şi mii de dolari
se adună la vârful piramidei.
Iar banii sunt folosiţi pentru a
reaproviziona lumea Sumo în totalitate,
până la nivelele inferioare.
La asta foloseşte yaocho.
Dacă luptătorii iau Sumo
cu adevărat în serios,
există un element sacru în sport.
Chiar şi acum dacă văd
un meci bun, mă impresionează.
Iar dacă văd yaocho, sunt dezamăgit.
Cei din Sumo îşi dau seama numai privind
dacă e o luptă adevărată sau nu.
În Occident,
dacă se face ceva împotriva "tatemae".
sunt şanse să fie dezvăluite cu timpul.
De exemplu, arhivele publice
trebuie deblocate după 30 de ani.
Dar aşa ceva nu există în Japonia.
În schimb se crede cu tărie că adevărul
poate fi îngropat definitiv în beznă.
În presa japoneză, există un fel de autocenzură
în interviurile în limba japoneză,
presa nu mă va cita dacă
folosesc cuvinte ca "Daraku"
care înseamnă corupţie în japoneză.
Îl vor schimba în ceva de genul
"Konran" - confuzie.
Cu siguranţă avem aşa ceva şi în America.
New York Times, spre exemplu,
nu foloseşte cuvântul tortură
pentru a descrie orice faptă
făcută de americani...
în interiorul penitenciarelor sau în război.
Dar dacă aceste fapte sunt
comise de chinezi americanilor,
le numeşte fără remuşcare tortură.
Singurul mod de a combate corupţia,
e de a schimba regulile pentru a
inhiba interesul de a corupe.
Libertate pentru reporterii de investigaţii
şi protecţia informatorilor.
E mai greu de realizat
când deviza culturală,
ne asigură că suntem oneşti,
direcţi şi esenţialmente buni.
Cei care expun corupţia
atacă esenţa a ceea ce ne imaginăm a fi.
Ironic a fost în cazul Luptelor Sumo
că, când a devenit publică,
au încetat să mai trişeze.
Dar nu de tot, pentru un an sau doi
şi când lumea nu s-a mai gândit
la asta, au început din nou.
Dar cred că aşa se rezolvă problema.
Louis Brandeis a spus că lumina soarelui
e cel mai bun dezinfectant.
Ce ne împiedică să vedem
corupţia este iluzia
că economia e un sistem raţional.
O piaţă liberă, deschisă tuturor
Adevărul e că pieţele şi meciurile
manipulate sunt profitabile,
dacă manipularea e ascunsă de majoritatea.
În Shinto, oglinda e un simbol important
reflectând conştiinţa de sine.
În acea oglindă, inima rea e ascunsă.
Inima pură e cea care nu ascunde nimic.
Privind numerele şi acceptând ce ne spun
e o modalitate de a şterge
praful de pe oglindă.
Ce faceţi copii.
Acesta e Căpitanul Cangur.
Să vă fac cunoştinţă cu prietenul meu.
Ştiţi cât e de minunat să ai
un animal de companie
cu care să alergi, să sari
şi să te joci, nu-i aşa ?
Dar ştiţi că sunt copii
care nu pot face asta?
Toate din cauza unei chestii
numite poliomielită.
Când mă gândesc la
presupuneri istorice proaste,
despre cauză şi efect, mă gândesc la
poliomielita de a *** o sută de ani.
Când era un mister îngrozitor
care omora mulţi oameni.
Era înfiorătoare pentru că
afecta mai mult copii.
Şi studii bine făcute sugerau că îngheţata
era cauza, că ea provoca poliomielita.
Iată că vine "Pufosul", vânzătorul
de îngheţată cel pufos.
S-a făcut această legătură pentru că
erau foarte multe cazuri vara.
Din motive mai puţin înţelese, dar aşa era.
Iar vânzările la îngheţată creşteau vara.
Cercetătorii văzând că atunci când
se consumă mai multă îngheţată,
erau mult mai multe cazuri de poliomielită.
Atunci a început să fie interzisă îngheţata
pentru a opri poliomielita. Pare ridicol,
dar acum apare mereu.
Oamenii încearcă să construiască
ceva de care sunt convinşi
că are legătură cu altceva,
dar se dovedeşte a nu fi aşa.
Viaţa nu e mereu minunată.
Avem probleme cu infracţionalitatea
care scapă de sub control
- În toată ţara.
- Eu sunt pentru alegere.
extremiştii au detonat mai bine de 30 de clinici în toată ţara.
Oameni ca tine permit omorârea copiilor...
Când am început să studiez
infracţiunile la începutul anilor '90,
era foarte ridicată
cea mai ridicată din istoria Americii
iar experţii se aşteptau
să crească mai mult.
Semnalele erau peste tot.
Dar apoi, spre surprinderea
tuturor, s-a întâmplat ceva.
Nu ştiu, cred că ai dreptate.
Poate că era mai bine dacă nu mă năşteam.
- Ce-ai spus ?
- Am spus, "Mai bine nu mă năşteam."
Omorurile au crescut mult în oraşele ţării.
373 omoruri în 1988
cu 65.7% faţă de 1987
Crima e o problemă naţională
în medie cu 11% mai mare în toată ţara.
În această seară în Bucureşti,
dictatorul Nicolae Ceauşescu
şi soţia lui, au fost executaţi.
Imagini cu fostul dictator comunist,
executat de un pluton de execuţie.
Infracţionalitatea şi violenţa sunt acum
cea mai mare îngrijorare a americanilor.
Ai primit un dar minunat George.
Şansa de a vedea *** ar fi lumea fără tine.
Viaţa e minunată
Viaţa nu e minunată
Viaţa nu e me minunată
Viaţa nu e mereu minunată
La sfârşitul anilor '80, experţii
în aplicarea legii au prevestit
că infracţionalitatea din anii trecuţi
va continua să crească.
Vor fi anii infracţiunilor de proporţii.
Problema e că...
...nu s-a întâmplat.
În toată America
infracţionalitatea a scăzut.
Biroul Federal anunţă
scăderea infracţionalităţii.
E clar că aşa se-ntâmplă,
dar nu se ştie de ce.
Care este cauza acestor schimbări ?
Cele mai importante sunt tacticile poliţiei.
S-au redus prin încarcerarea infractorilor.
Acei oameni, care au comis infracţiunile.
Experţii şi funcţionarii
au dat explicaţii pentru scădere.
Ofiţeri de poliţie comunitari,
o prevenire mai bună.
Au adoptat tactici inovatoare,
Înăsprirea condamnărilor,
schimbări în piaţa drogurilor,
controlul mai bun al armelor, economie
puternică, mai mulţi poliţişti pe străzi.
Dar economistul Steven Levitt
a analizat explicaţiile.
Le-a evaluat pe cele mai cunoscute.
Când te uiţi atent la date,
nu par a avea rezultatul
pe care-l bănuiesc oamenii.
Analizând motivele
cele mai citate în presă,
Levitt a reuşit să separe factorii
mai probabili de cei mai puţin probabili.
Explicaţia cea mai des menţionată
e că strategii inovatoare
au fost iniţiate în unele oraşe.
De exemplu în New York, implementând
schimbări în executarea legii,
de la comandantul poliţiei până la primar,
au redus micile infracţiuni.
Reducerea infracţionalităţii
din New York e aproape miraculoasă.
A avut cea mai mare scădere
a infracţiunilor faţă de celelalte oraşe.
E foarte multă recunoştinţă...
pentru strategiile primarului şi poliţiei.
Dar a scăzut peste tot. E greu de găsit
un oraş unde n-a scăzut.
Deasemenea, scăzuse cu 20-30%
înainte de alegerea primarului.
Mai multe lucruri m-au făcut
să bănuiesc că nu erau doar astea.
Al doilea motiv citat pentru
scăderea infracţionalităţii,
a fost mărirea eficienţii penitenciarelor.
Avem cu un milion mai mulţi
condamnaţi faţă de 1990.
Acum sunt două milioane de deţinuţi.
Cu siguranţă reduce infracţionalitatea.
Levitt recunoaşte că condamnarea lor,
va reduce pe termen scurt
infracţionalitatea.
După estimările mele, cam 30% din scădere
poate fi provocată de înăsprirea legilor
în cazul închiderii infractorilor.
Aceasta e ***ă crack.
A treia explicaţie pentru scădere
a fost schimbările pe piaţa drogurilor.
Experţii spun că consumul
de ***ă în sfârşit scade.
Cel mai mare consum
s-a înregistrat la începutul anilor '90.
Atunci foarte multe omoruri
erau puse pe seama cocainei.
Din diverse motive, numărul violenţelor
asociate cu acesta a scăzut mult.
Şi a rămas aşa.
Aşa se explică o scădere
de 15% a scăderii infracţionalităţii.
Alte motive posibile ar fi:
înăsprirea legii armelor,
creşterea economică
din anii '90 şi poliţişti mai mulţi.
Deci Levitt nu le-a exclus.
Dar a observat că e o mică parte
din scăderea totală.
Sunt foarte multe motive care duc
la comiterea infracţiunilor,
dar *** îţi dai seama cu exactitate ?
În general, toate acestea împreună,
explică numai jumate din scădere.
Cealaltă jumătate rămâne o enigmă.
Ce s-a întâmplat?
Să ne amintim de ceia ce mulţi ar putea
considera un eveniment neînsemnat.
Când dictatorul român Nicolae Ceauşescu
a fost executat de propriul popor
în ziua de Crăciun 1989,
a marcat sfârşitul dictaturii brutale
care a durat 24 de ani.
La început, România lui Ceauşescu
se confrunta cu economia slabă
şi a căutat să mărească forţa de muncă.
Pentru asta, a interzis avortul în 1966.
Agenţi cunoscuţi ca "Poliţia Desfigurantă"
luau femei să le facă *** de sarcină
şi le agresau pe cele infertile.
În toată România, femeile
erau forţate să facă copii
şi nu mai puteau alege dacă e bine sau nu.
Rata natalităţii s-a dublat.
Dar foarte multe sarcini
erau desigur nedorite,
ducând la creşterea neplăcerilor.
Dintre copii născuţi forţat în primul an,
mulţi abandonau şcoala,
nu aveau servici bun
şi aşa aveau mai multe şanse
de a deveni infractori,
faţă de cei născuţi în anul precedent.
Chiar şi influenţa sidei, venitului,
sănătăţii şi educaţiei mamei.
Dar ce legătură are
situaţia României de demult,
cu infracţionalitatea
anilor '90 din America ?
Steven Levitt spune că chiar are.
Ai primit un dar minunat, şansa de a vedea
*** ar fi lumea fără tine.
Ce cred eu că e adevărat şi probele aşa arată,
e o ipoteză care mulţi o consideră neplăcută,
dar totuşi, e probabil corectă.
Printr-o decizie importantă a
Curţii Supreme azi se legalizează avortul.
În 1973, în cazul numit "Roe V. Wade"
Curtea Supremă aprobă avortul,
care a fost legal în numai cinci state.
Acum va fi legal în toată ţara.
Exact opusul a ce s-a întâmplat în România,
Legalizarea avortului în anii '70,
a fost motivul principal al scăderii
infracţionalităţii în anii '90.
Pentru că o generaţie întreagă de copii
nedoriţi nu s-au mai născut,
datorită legalizării avortului.
Peste 20 de ani
la momentul apogeului infracţionalităţii,
pur şi simplu nu erau acolo ca să le comită.
Vezi ! Chiar ai avut o viaţă minunată.
Nu-ţi dai seama, cât de greşit ar fi...
să renunţi la ea ?
Problema e că desigur,
viaţa nu e ca-n filme.
Pentru foarte mulţi copii
care s-ar fi născut în 1973,
poate n-ar fi avut o viaţă minunată
dacă s-ar fi născut într-o familie
iubitoare, într-un orăşel din America.
Mai degrabă, ar fi avut
un drum mult mai dificil
fiind probabil nedoriţi într-o familie
din orăşelele destrămate
din America sau alte ţinuturi.
Concluzia lui Levitt: "Aproape jumate
din scăderea infracţionalităţii,
a fost o consecinţă neaşteptată
a legalizării avortului."
Are la bază o teorie destul de simplă,
Copii nedoriţi s-au dovedit
a fi predispuşi la infracţiuni.
Cu legalizarea avortului,
s-au născut mai puţini copii nedoriţi.
Aşadar, peste 15-20 de ani
vor fi mai puţine infracţiuni.
Când acestea vor ajunge la apogeu.
Iar datele care susţin
această ipoteză sunt destul de solide.
Dacă urmăreşti datele,
au fost cinci state care
au legalizat avortul, cu trei ani în urmă
şi după 15 ani, infracţiunile au scăzut,
cu trei ani înaintea celorlalte.
În statele în care
avortul era nu numai legal,
dar la îndemâna
celor care vor să-l facă
la 16, 17 ani după legalizare
observăm o diferenţă de 30%
între statele în care se făceau
multe avorturi şi cele cu mai puţine.
În final, efectul pe care-l vedem
în infracţiuni diferite,
toate acestea sunt concentrate
în jurul celor sub 25 de ani.
Suficient de tineri ca să fie
expuşi legalizării avortului.
Cei peste 25 de ani,
aici nu e nici o diferenţă
între statele cu multe avorturi
şi cele cu mai puţine avorturi.
Cred că e cea mai bună
dovadă pe care o avem,
că legalizarea avortului contribuie mult
la scăderea infracţiunilor.
Teoria controversată a provocat
reacţii puternice printre critici.
Susţine avortul ca o metodă
de reducere a infracţiunilor ?
Sub nici o formă, nu susţin asta
în favoarea avortului legalizat.
Nu cred că opinia cuiva despre avortul
legalizat ar putea fi afectată de rezultat.
Unii critici sugerează că
teoria lui ar putea avea conotaţii rasiale.
El susţine că acestea n-au nici o legătură.
Teoria lui nu e îndreptată
spre un grup anume,
decât către viitoarele
mame din toate rasele.
Şi după *** sugerează,
femeile care vor să avorteze
vor avea copii la fel ca celelalte femei.
Argumentele sale ar putea sugera că
avortul legalizat nu previne naşterea,
ci numai o amână.
Asta face o sarcină nedorită
a unei mame prea tinere
într-una dorită când acea mamă
se simte mai pregă***ă.
Dacă nu susţine avortul ca o modalitate
de combatere a infracţiunilor,
atunci ce susţine ?
Indiferent dacă cineva e pentru viaţă,
pentru alegere sau ceva între.
Există o legătură semnificativă
între a permite unei femei să aleagă
şi reducerea infracţiunilor
Interesele
Am început cu un interviu normal
şi acum stai întins, învârtind perna
Ce... Ce se-ntâmplă aici ?
Dacă-ţi dau o felie
de fruct zemos, spui ce vreau eu.
- Nu
- Nu ?!
Am auzit că ai face orice
pentru o felie de fruct zemos.
indiferent cât eşti de inteligent
şi eu cred că sunt,
vii cu un stimulent care crezi că e perfect
pentru a obţine comportamentul dorit
şi trimiţi o armată de oameni
ca să-ţi dai seama *** ripostezi.
- Şi vei reuşi cu siguranţă.
- Spune-le despre Amanda.
E o poveste lungă.
Vă dau un exemplu.
Am încercat să o convingem să facă la oliţă
eu şi soţia am făcut ca-n cărţi
şi tot ce ni s-a mai spus
Am reuşit să o convingem
şi a hotărât să nu mai folosească toaleta.
A durat multe luni, soţia era frustrată.
Şi am spus: "Sunt economist,
mă pricep lasă-mă pe mine".
Am coborât la nivelul ei în genunchi.
Ştiam cei place cel mai mult,
are aproape trei ani, bombonele.
Am zis: "Dacă faci pipi
la oliţă îţi dau bombonele."
A spus "Acum ?", Iar eu "Da".
A spus bine, şi s-a pus pe oliţă,
a mers la baie.
M-am întors spre soţie şi i-am zis
"Las-o pe mâna economistului."
Într-adevăr, în următoarele zile,
a mers perfect.
De fiecare dată când
se ducea la baie, ne anunţa.
Se ducea la baie, noi îi dădeam bombonele.
Totul mergea foarte bine.
Dar după trei zile, spune
"Trebuie să merg la baie."
S-a dus de câteva ori, i-am dat bombonele
S-a dat jos, şi spune "Trebuie să merg iar"
A stat pe oliţă,
a mai făcut un pic, i-am dat bombonele.
"Trebuie să merg iar"
Practic, în trei zile a ajuns
de la nici un fel de control
la controlul total al tractului urinar.
Practic un copil de trei ani a găsit
o modalitate de a ocoli planul meu...
...în trei zile. Niciodată
nu mi-aş fi imaginat asta.
Dacă un economist nu poate amăgi
un copil de 3 ani mai mult de 3 zile,
ce şanse are el să amăgească
o ţară pentru măcar trei ore ?
Asta e frumuseţea lor.
Nu prea ştii ce merge şi guvernul crede
că ştie ce merge şi foloseşte
foarte multe resurse să le realizeze
vor face toate astea ca să înţeleagă
pare a fi foarte bine
şi ar putea funcţiona oarecum.
Dar vor riposta în atâtea moduri.
Pe care nu le putem şti încă.
Şi oamenii vor răbufni în plâns.
Aşa sunt interesele.
Poate fi corupt un elev
de clasa a 9-a să reuşească ?
Dacă îţi dau nişte amfetamină
îmi dai o ţigară ?
Ce puneţi în asta ?
Arunc-o acolo, chiar acum.
Acum tâmpitule.
La o parte !
Bubuie !
Nu-i de-ajuns.
Mai fă una.
Ştiu că pot învăţa bine dar nu fac asta.
Sunt cunoscut ca un copil rău.
Părinţii se bagă prea mult
în treaba copiilor.
Unde te duci ? Ce faci ? Când vii acasă ?
Sau poate "Ai teme de făcut ?" şi spun "Nu"
sau "Mi-am uitat cărţile,
le fac dimineaţă."
Şi merge ?
Zile să mă lese.
Care-i treaba ?
Eu sper să termin liceul dacă nu reuşesc.
Cred că voi încerca să iau
diploma de absolvire în armată
Habar n-am.
Poate fi corupt un elev
de clasa a 9-a să reuşească ?
Un experiment economic
În economia de azi, dacă nu termini liceul,
e ca o condamnare economică la moarte.
Când vine vorba de copii de liceu,
pentru ei contează ce se-ntâmplă acum,
nu peste o lună sau şase luni.
Trebuie să te gândeşti
la viitorul îndepărtat.
Cred că... majoritatea sunt indiferenţi.
Pentru ai motiva să termine şcoala,
trebuie să ţinem cont de acest lucru.
Ideea era ca Universitatea
din Chicago să vadă dacă
elevii ar putea avea note mai bune
numai motivându-i financiar.
Dacă merge pentru un student,
e suficient, pentru că
n-avem nici o miză financiară.
Universitatea plăteşte totul.
De ce nu am încerca ?
Cred că va merge.
"Profită de ocazie.
N-ai nimic de pierdut."
Ăsta e mesajul meu pentru elevi.
Nu trebuie să-mi pun diplomele pe perete,
Le am deja.
Vreau să le aibă şi ei.
*** e să începi o şcoală nouă ?
Nu e chiar aşa de rău, îmi place aici.
- Da ? E foarte uşor.
- Ai ore uşoare ?
Să vedem. Scoate foaia de evaluarea
să vedem *** stai.
- Să vedem notele.
- Da, nu-s grozave.
Bun. La ce trebuie să măreşti notele ?
La toate.
Dar notele se pot îmbunătăţi aşa că...
e bine de ştiut unde să măreşti notele,
dacă te încadrezi în realizările lunare ?!
- Desigur.
- Bun. Deschide dosarul.
50 de dolari ?
Primeşti 50 de dolari lunar
dacă iei note mari.
În regulă.
Cred că mulţi îşi vor face temele.
- Da, dar tu, tu de ce ?
- Cu 50 de dolari poţi să cumperi multe.
Pot să-mi iau...
Pot să-mi cumpăr skateborduri.
Apoi aş putea fi sponsorizat,
primesc haine şi alte chestii gratuit
până la absolvire.
Notele lui Kevin în Ianuarie.
Trebuie să aibă note mai mari de 6.
Istoria mondială 6
Biologie 7
Educaţie fizică 7
Engleză 6
Artă 6
Algebră 6
*** a fost azi la şcoală ? Bine ?
- Nemaipomenit.
- Bun.
Când a venit azi de la şcoală
mi-a spus "Mamă...."
"...dacă iau note mari, îmi dau bani."
Mamă, chiar pot să fac bani.
I-am zis "Bine, aşa să faci."
I-am zis, "Şi-ţi mai zic ceva,
dacă iei note mari...
vei primi banii....
şi-ţi voi da şi eu încă pe atât."
Indiferent cât îţi dau, îţi voi da şi eu.
- Foarte bine.
- Ai să ai de două ori mai mult.
- Dacă măreşti notele.
- Bine.
Un pic de mită ? Ce părinte nu face asta ?!
Cu toţii ne mituim copii
într-un fel sau altul.
Sophie este fata
lui Steven Levitt
Copii mei se lasă mituiţi.
Le place să fie mituiţi.
...opt, nouă, zece
Cu 50 de cenţi pot
să cumpăr orice la mine acasă.
Am uitat de banul ăsta.
Pentru aţi da seama de deprinderi
trebuie ţinut cont şi de interese.
Nu numai cele financiare
dar şi cele sociale şi morale.
Scopul a fost să vedem
dacă putem să mărim
rapid şi ieftin notele la o şcoală.
Putem să-i convingem pe copii să avanseze
cât mai repede cu cheltuieli mici.
Experimentul
Sunt 900 de elevi
în anul întâi în experiment,
La sfârşitul lunii, are loc
ceremonia de plată
unde copii cu note mari
primesc pe loc 50 de dolari.
Adiţional, performerii pot participa la
o loterie unde pot câştiga 500 de dolari.
Ca să primească banii, nu trebuie să aibă
mai mult de un absent nemotivat.
Fără zile învoite. Iar notele la sfârşitul
lunii trebuie să fie mai mari de 6
E minunat să-i recompensezi financiar,
dar e vorba şi de o etalare pretenţioasă.
Să le dai un cec mare,
să-i trimiţi acasă cu limuzina.
Poate asta îi impresionează.
Uimitor !
E foarte tare !
Sunteţi serioşi ?!
O să merg cu asta ?!
Ce uimitor !
Dumnezeule ! E uimitor !
Da, o să iau numai de zece.
Da !
Aş face multe pentru bani.
Muncesc tot anul.
Bună, reprezint firma...
tarifele sunt de 3 dolari pentru pasajele
pietonale şi 5 pentru cele auto.
sunteţi interesat de serviciile noastre ?
I-am convins.
Se spune că banii n-aduc fericirea,
Sunt şi nu sunt de acord.
Depinde de *** priveşti.
Pentru că atunci când spun asta,
spun că lucrurile materiale
nu pot face fericit pe cineva.
Punem pariu ?
Notele lui Urail în Ianuarie
Biologie 8
Educaţie fizică 6
Istoria mondială 7
Engleză 8
Informatică 9
Algebră 8
...din păcate acesta nu s-a încadrat.
Luna aceasta nu-i putem da banii.
Ştii ce ai de făcut luna viitoare ?
- Da.
- Crezi că luna viitoare vei reuşi ?
M-am uitat un pic în limuzină
şi am rămas aşa.
Ai văzut limuzina de afară ?
Era uimitor !
Luminile, *** era aşezată...
Du-ne acasă şofer...
Va fi aşa de grozav !
Astea sunt culoarele mele!
Pentru că eu sunt regele.
Aşa e numele de familie.
- 5 sau 7 prime, asta e...
- Scrie !
- Arată ce-ai făcut.
- 5, e indivizibil pentru că e număr prim
Arată ce-ai făcut...
Trebuie să-mi...
- Voi face 7 din 12.
- Nu. Am spus 1 din 6.
Nu trebuie să alegi.
Îmi doresc mult ca el să termine şcoala.
Pentru că eu n-am terminat-o.
E foarte inteligent,
trebuie să se concentreze.
Trebuie să găsească ceva
să-i motiveze pe copii
să meargă la şcoală
şi să-şi mărească notele.
Bună ?
Bună, mă numesc Eliah,
sun din partea liceului Chicago
Pot vorbi cu Guela Lupaia ?
Pot vorbi cu Hector ?
Pot vorbi cu Mark ?
Mesajul e pentru Jessica Richardson,
doresc să o felicit
pentru realizările lunare
deci poate câştiga 500 de dolari.
Deasemenea, să fie atentă la matematică
şi Biologie pentru că are 8 acum.
Bună, sunt Sally Sladoth de la
universitatea din Chicago,
Kevin Muncy e acolo ?
Bună sunt Kevin.
Bună Kevin, mă uit la notele tale,
şi se pare că unele trebuie mărite,
te ocupi de mărirea lor ?
N-am să mint. Până acum
nu le-am făcut pe toate.
Te duci la profesori să vezi
dacă le poţi recupera ?
Da, chiar acum îmi fac o listă.
- Minunat. Deci vei încerca să le măreşti.
- Da.
Dacă le faci pe toate
îţi poţi mări mult notele.
pentru că avansezi de la făcut deloc,
apoi la ceva făcut
sau la foarte bine făcut.
- Aşa o să-ţi măreşti mult notele.
- Da.
Deci vei primi banii pe luna asta ?
- Dacă mă voi strădui ?
- Da.
Foarte bine, asta-mi place să aud.
- Bine, ai grijă, o zi bună.
- Bine, la fel, la revedere.
Ce ? Ce ?
Nick a adus bandă adezivă. L-am putea
lega cu ea până spune adevărul.
Legaţi-l.
Desenul de aici, cromozomul 21,
e clar sindromul Down.
Dacă ai o scindare normală,
asta se întâmplă, producem ***ă....
- Poate veni Tyler să mă ajute ?
- Desigur.
Nu trebuie decât să copii de la Lindsey.
Nu, spune-i doar să vină aici.
Lindsey !
Ai asta ?
Notele lui Kevin pe luna martie.
Istoria mondială 7
Biologie 6
Educaţie fizică 7
Engleză 6
Artă 6
Algebră 6
Notele lui Urail pe luna martie.
Biologie 7
Educaţie fizică 7
Istoria mondială 8
Engleză 8
Informatică 9
Algebră 8
Plata pe luna martie.
Felicitări, ai reuşit.
Felicitări, luna asta
primeşti 50 de dolari.
- Din păcate, luna asta n-ai reuşit.
- Grozav.
Eşti în categoria gri,
trebuie să măreşti...
notele astea pentru a fi admis.
Să ne uităm aici... la Algebră ai trecut.
Ce se-ntâmplă la Biologie şi Istorie ?
Nu eşti atent ?
Profesorul de istorie spune
că ar putea fi printre cei mai buni
dar pentru că nu munceşte, nu poate ajunge.
Trebuie să muncească.
Problemele pe care le am
cu mama vin de la teme.
Pentru că, mereu spune
"Când eram eu la şcoală...
...aveam teme zilnic."
Încerc s-o fac să
înţeleagă că e secolul 21.
Aşa era atunci, acum e altfel.
Profesorii sunt acum mai indulgenţi
şi fără supărare, le pasă mai puţin...
Bine, ce avem ?
Cred că rezultatele sunt
foarte bune luna asta.
Înainte era la 28,
apoi cu stimulentele la 36-38.
Mie mi se pare grozav.
Când ajungi de la 28 la 37,
- Aşa-i.
- E vorba despre...
...aproape de 30% creştere ?
Deci se pare că ducem copii de 7 la 8,
şi nu facem nimic cu copii de 6.
Întrebarea e copii care au trecut
de la nota 7 la 8 anul ăsta,
vor avea o viaţă mai bună ?
Nu cred că avem răspunsul,
dar cu timpul vom afla.
Dar cu siguranţă am fost
uimită de importanţa...
cât de bine se descurcă
la asta categoriile de părinţi.
Se pare că părinţii
pot ajuta în clasa a 9-a.
Mamă am dat un test din cartea aia.
Ai citit cartea ?
- Am citit-o.
- Serios ?
Am citit-o dar n-am înţeles...
- Ai citit-o ?
- Da !
Pentru că trebuia să căutăm
şi să citim să găsim răspunsurile.
Trebuia să citim cartea
să găsim răspunsurile.
Opreşte-te !
Ai citit-o sau doar ai răsfoit-o ?
...să găseşti răspunsurile
pe care le căutai.
Pentru că e altceva.
Am citit împreună,
dar când am dat testul...
întorceam pagina şi trebuia
să căutăm răspunsurile.
Ai citit cartea singur ?
De la început la sfârşit ?
- Nu de la început la sfârşit.
- Deci n-ai citit-o.
- Am...
- N-ai citit cartea !
- N-am...
- N-ai citit cartea.
N-ai citit-o de la început la sfârşit,
în afara orei, fără ajutor,
fără îndrumarea profesorului
cu colegii, n-ai citit cartea
de asta ai picat testul.
Uite ! Am făcut un tatuaj
cu peria de dinţi
şi mi-am făcut un tatuaj la oră.
- Ai un tatuaj ?
- Mi l-am făcut singur.
Am făcut numai un pic.
Trebuie să-l fac mai bine.
Să nu mă vadă că am probleme, dar...
E făcut dintr-o perie de dinţi,
numai îi dai drumul.
L-am făcut dintr-o coardă de chitară
Nu cred că a-şi lua bani
să renunţ la viaţa socială.
Vreau să fiu clovnul clasei.
Mă descurc mai bine pentru că
am urcat cu 6 procente.
...aproape la 7. E o schimbare
importantă în câteva săptămâni.
Îi place să fie mereu clovnul casei,
să râdă, să-i impresioneze pe cei din jur.
Asta ar putea fi recompensa lui.
Dar ai crede că...
ca să-i impresionezi pe cei din jur,
ai putea şi cu notele.
A primit ceva prin poştă
care arată toate notele lui.
6, 6, 6, 6, 6...
şi am spus, îi place
în clasa a 9-a. O va face din nou.
Ce trebuie eu să fac e...
când o să ceară bani, n-o să-i dau.
Şi gata.
Da. Când se va strica skateboardul...
Apoi, va roade roţile de tot,
sau se va pune pe învăţat.
Urail, ce vrea să spună prin faptul
că genotipul e homozigot.
- Când "aliniatele" sunt la fel.
- Când derivatele sunt la fel.
E ultima mea şansă să câştig 500 de dolari.
Sunt la limită. E foarte dificil.
Creierul meu oscilează.
Mereu îmi distrage atenţia câte ceva.
Mă înţelegeţi ?!
Ce îmi distrage atenţia e...
să încerc să fiu popular...
...să încerc să ţin pasul cu ceilalţi.
Ultima plată
Felicitări, ai îndeplinit cerinţele pe luna trecută.
Asta e foaia de raport şi brăţara.
Asta e faţa iar ăsta e spatele.
Felicitări
Note excelente.
Biologie 7
Educaţia fizică 7
Engleză 8
Istoria mondială 9
Informatica 9
Algebră 8
Biologie 8
Educaţia fizică 8
Engleză 9
Istoria mondială 9
Informatica 9
Algebră 8
Istoria mondială 7
Educaţia fizică 7
Biologie 6
Engleză 6
Artă 6
Algebră 6
Istoria mondială 6
Educaţia fizică 6
Biologie 6
Engleză 6
Artă 6
Algebră 6
Dacă nu reuşesc, am terminat,
mă las de şcoală.
Soldat, salvamar, mă duc în Iraq. Nu ştiu.
- Urail King
- Da !
Să mergem acasă.
*** sunt rezultatele finale ?
Planul era ca 35-50% din elevi
să treacă clasa a 9-a.
Promovabilitatea a fost mărită cu 5-7%.
Ne aşteptam la mai mult de atât.
Speram la mai mult de atât.
Dacă le dăm 50 de mii...
să treacă clasa a 9-a...
câţi credeţi că vor trece ?
Vor trece 10% din copii ? 20% din copii ?
Toţi ?
Nu ştiu.
Cred că trebuie să-i abordăm la...
vârste mai mici...
banii vor fi mai bine cheltuiţi
în anii de început.
Ce facem la anul ?
Dar la grădiniţe, aţi găsit vreo una ?
Da, am găsit câteva doritoare şi par încântaţi.
Deci vorbim de copii de grădiniţă...
adică să nu-i mai lăsăm
pe părinţi să-şi facă treaba?
Sau să-i învăţăm *** s-o facă mai bine ?
E un pic din fiecare.
Ar putea fi interesant.
Învăţatul e ca un virus.
Pe care majoritatea
adolescenţilor nu-l vor...
...decât mai târziu în viaţă.
Anul viitor voi fi în anul doi de liceu.
Mă descurc bine şi iau de nouă şi zece.
Anul viitor voi fi în anul doi.
Dacă nu 10 şi 9 atunci numai
note de 9... sau 8 şi 9.
E dificil. Nu e chiar aşa uşor pe cât pare.
Nu vi le pot promite pe toate...
...dacă nu toate, măcar o parte.
Ce mai urmează ?
Interesul nostru, spre deosebire de alţii,
e să fim sinceri...
Dacă ne formăm o reputaţie,
suntem sinceri cu această chestiune....
...apoi oamenii vor crede totul.
Cel mai rău lucru pe care-l putem face
să ne stricăm reputaţia...
...e să fim părtinitori.
Într-un fel suntem această bestie ciudată,
care are de fapt interese corecte.
Doar să căutăm adevărul fără nici un plan.
Nu cred că tot ce am scris sau gândit
va salva vreo viaţă.
Oricum nu-i va face mai buni
sau mai inteligenţi.
Dar permitem oamenilor să se-ndoiască
uneori de cunoştinţele normale
şi să adreseze întrebări neconvenţionale.
De cele mai multe ori întrebări de copil,
iar oamenii râd pe înfundate.
Dar ocazional, se dovedesc a fi chiar bune.
Problema e, când te maturizezi,
le adresezi ca adult la o întâlnire,
râd de tine tare şi te opreşti de tot.
Continuăm să facem asta în continuare.
Dacă ce crede lumea că e aşa,
de fapt nu e aşa ?
Dacă aia n-a provocat asta ci altceva ?
Cred că oamenilor ar trebui să
li se permită mai mult să gândească aşa.
Numai prostii, nu-i aşa ?
Traducerea şi adaptarea:
mssngsbs