Tip:
Highlight text to annotate it
X
Subtitrarea: Avocatul31/BRiLi
Subtitrari-noi Tem/www.subtitrari-noi.ro
Numele meu este Quintus Dias.
Sunt soldat al Romei.
Şi acesta nu este nici începutul
şi nici sfârşitul povestirii mele.
2 săptămâni mai devreme
Inch-Tuth-Il - Garnizoana
cea mai apropiată de frontiera din nord
Doi ani la frontieră.
Locul ăsta este mizeria lumii.
Chiar şi pământul ne vrea morţi.
Centurion Dias, este prea frig
ca să stai să priveşti.
Nu este schimbul meu.
Mă întreb doar ce este acolo.
Patrulele or să se întoarcă la răsărit.
Ar trebui să dormi.
Cu cât stăm mai mult, cu atât ne intră
frigul şi umezeala mai profund în oase.
Iar ploaia face loc
doar vântului tăios din nord.
În timp ce pierdem oameni curajoşi
datorită cangrenei şi a degerăturilor,
regele pict Gorlacon
şi-a trimis armatele
să atace de voie de-a lungul frontierei.
- Domnilor.
- Bună seara, dle.
O noapte geroasă pe front.
Tatăl meu credea că pentru
a învinge cu adevărat un inamic,
trebuie să-l cunoşti mai bine
decât pe tine însuţi.
Eu îl cunosc bine pe acest inamic.
Atacă doar după puterile lor,
şi nu se lasă atraşi într-o luptă deschisă.
În loc de asta, ne atacă pe rând
până sângerăm,
ascunzându-se în întuneric precum animalele,
lovind puternic şi rapid,
apoi retrăgându-se înapoi în noapte.
La venirea zorilor ne numărăm pierderile
şi ne înmormântam morţii.
Ăsta este un nou gen de război,
un război fără onoare, fără sfârşit.
Haideţi! Haideţi!
Marcus, călăreşte la Agricola!
Poarta. Mişcă!
Mişcă-te, soldat!
- Gratus.
- Salvează-te.
Du-te naibii!
Ar trebui să-i ucidem pe toţi.
Acesta poate fi util. Vine cu noi.
Virilus! Virilus!
York, garnizoana Legiunii a IX-a
Învingătorul.
- Aşa!
- Da!
Din nou!
Suficient!
Ai luptat bine, acum bea cu mine.
Septus, mai multă bere.
Din nou, Virilus.
Eşti un beţiv. Un beţiv urât.
Şi nu prea inteligent.
De zece ori nu este suficient
să ştii că eşti învins?
Du-te naibii! Din nou!
Încă o dată!
Septus, la comanda ta.
Şi ai grijă în lateralul meu.
Haide!
Haide!
- Virilus! Virilus! Virilus!
- L-ai învins.
Virilus. Virilus.
Nu ştie să piardă.
Septus?
Ce mai aşteptaţi, un ordin?
Duceţi-vă acolo!
La naiba, asta trezeşte
un om din beţie rapid!
Când vor învăţa oamenii să nu se mai pună
cu cei din Legiunea a IX-a?
Unii spun că este împotriva regulamentelor
ca tu să fii văzut bând cu soldaţii legiunii
Septus, vechiul meu prieten, ei uită.
Sunt un soldat al legiunii.
- Soldat, te-ai bătut?
- Să mă bat este slujba mea.
Am un mesaj pentru generalul tău.
Acum, arată-mi în ce direcţie este,
înainte să pun să fii biciuit.
Cine eşti?
Sunt trimisul personal
al guvernatorului Agricola.
Îţi sugerez să te dai jos de pe calul ăla
şi să-mi dai mie mesajul
înainte să pun eu să fii biciuit!
Dle general!
Va fi plăcerea mea.
Toate permisiile sunt anulate.
Agricola mobilizează Legiunea a IX-a.
Mergem la război, Septus.
Anunţă-i pe ofiţerii superiori să strângă
tabăra şi să pregătească oamenii.
- Îmi pare rău, dle general...
- Întoarce-te la Agricola de îndată.
- Spune-i că plecăm peste o oră.
- Da, dle general.
Nenorociţilor!
Este timpul să mori, romanule.
Aeron.
Gorlacon. A fost un simplu fermier
până când soţia lui a fost ucisă.
Apoi a pus deoparte plugul
şi a ridicat sabia.
A schimbat felul în care luptau picţii.
A funcţionat.
A schimbat situaţia, aşa că l-au făcut rege.
Nu o să renunţ!
Ce intenţionează Agricola cu poporul meu?
- Du-te naibii, pictule!
- Când o să îşi trimită armatele în nord?
Sunt un soldat roman! Nu o să cedez!
Cunoaşte-ţi inamicul, fiule.
Roma te va face să sângerezi pentru asta.
Mai întâi tu, centurionule.
Carlisle, sediul guvernatorului Britaniei,
Julius Agricola
Nu-mi pasă *** o faci, dar ucide-i.
Şi adu-l pe Gorlacon în faţa mea în lanţuri.
Dle guvernator, tu eşti un politician,
eu sunt doar un simplu soldat.
Dar nu sunt atât de simplu încât să nu pot
vedea că urmăreşti o întoarcere la Roma.
Oasele mele tânjesc după Roma.
Locul ăsta este un cimitir al ambiţiei.
Şi al oamenilor.
Nu îi voi sacrifica pe ai mei
ca să fie pioni în jocul tău.
Înţeleg.
Să fim sinceri, generale.
Cucerirea Britaniei este o cauză pierdută.
Cu o singură lovitură îndrăzneaţă,
putem schimba toate astea.
Cu Legiunea a IX-a sub comanda ta,
putem zdrobi acest inamic.
Tu şi cu oamenii tăi vă puteţi retrage
cu avuţie şi onoare.
Oamenii mei au suficientă onoare.
Suficientă cât să nu respecte
un ordin direct?
Ei bine...
Ca să ucizi un şarpe,
trebuie mai întâi să-i tai capul.
Trebuie să-l găsesc pe Gorlacon.
Pentru asta, mă gândesc la cineva special.
Generale Virilus, fă cunoştinţă cu Etain,
urmăritoarea de briganţi.
Nu poate rosti niciun cuvânt,
dar poate vâna orice, pe orice teren.
Jur că are sânge de lup în vine.
Îmi cer scuze pentru teatralism,
dar am vrut să demonstrez ceva.
Sclavii nu costă nimic.
Încrederea este nepreţuită.
Nu ştiu dacă să mă lupt cu ea sau...
Este mută, nu surdă!
- Am proprii mei cercetaşi.
- Nu ca ea!
Îi cunoaşte pe picţi. Le cunoaşte
drumurile, le ştie ascunzătorile.
Te va ghida în munţi.
Pentru ce stă acolo?
- S-a uitat la tine întreaga noapte.
- Am observat.
Nu-şi poate lua ochii de la tine.
Haide...
Este mută, neghiobule.
Nu are limbă, prostule.
Eu nu m-aş apropia atât.
Nu are limbă, asta este perfect,
va avea... mai mult loc pentru asta.
Ai grijă.
Cred că asta înseamnă
în limba pictă "Pleacă naibii".
Înseamnă că este o bună căutătoare
dacă ţi-a găsit scula.
Cred că este dragoste.
Cred că voi face precum
a spus idiotul de data asta.
Raportează.
Trei picţi călare şi un altul,
un prizonier, pe jos.
Cred că este roman.
Centurion Remus,
preia comanda coloanei!
Rămâi jos! Rămâi jos!
Rămâi jos!
Nu o să obţinem nimic de la el.
Nu putem lua prizonieri când mărşăluim.
Ştii ce trebuie să faci.
Cap sau pajură?
Cap.
Am câştigat.
Îmi pare rău, amice. Ordinele sunt ordine.
Hei?
Mulţumesc Zeilor că m-aţi găsit.
Nu zeilor ar trebui să le mulţumeşti.
Ci ei.
Etain, cercetaşul nostru pict.
Ea te-a găsit.
*** te numeşti, soldat?
Eu sunt Quintus Dias.
Al doilea la comandă.
De la garnizoana de frontieră Inch-tuth-il.
Ei bine, ne pare rău
că n-am putut ajunge aici mai devreme.
- Sunteţi coloana care ne înlocuieşte?
- Nu chiar.
Eu sunt Titus Flavius Virilus,
comandantul Legiunii a IX-a.
Am venit aici să căutăm o luptă.
Veţi găsi una.
- Generale.
- Centurion Dias.
Acum arăţi ca un roman.
*** te simţi?
Zgârieturi şi vânătăi, dle.
Nimic care să nu se vindece în timp.
Ei bine, uneori există cicatrici
care nu pot fi văzute.
Ai evadat din mâinile lui Gorlacon,
dar trebuie să îţi cer să te întorci cu noi
în bârlogul leului.
Cel mai bine este să mă întorc în luptă,
dle general.
- Ai vorbit precum un soldat.
- Gladiator.
Tatăl meu a fost Scipio Dias.
L-am văzut câştigând lupta
care i-a adus libertatea.
A fost magnific.
M-a învăţat *** să lupt,
când să-mi aleg bătăliile.
Vino să-l cunoşti pe om.
- Septus.
- Dle?
Adu-i acest om o băutură.
Cred că o merită.
Vino să ni te alături. Să-ţi fie cald.
Serveşte o băutură binemeritată.
Mulţumesc.
Mâine vei călări lângă mine.
Poate mă poţi învăţa câte ceva
despre ospitalitatea picţilor.
- Thax. Bothos.
- Dle.
- Septus, o să îmi fac rondul.
- Dle.
Bună seara, dle general.
Nu înţeleg niciun cuvânt din limba picţilor.
Dacă or să mă prindă vreodată,
sunt terminat!
Nu am mai văzut niciun general
atât de îndrăgit de oamenii lui.
Ei bine, în instrucţie este profesorul
nostru, la petrecere este tatăl nostru,
în ierarhie este fratele nostru.
Iar în luptă este Zeul la care ne rugăm
să ne salveze sufletele.
- Unde ai citit asta?
- Este scris pe peretele toaletei, dle.
- Probabil a scris-o singur.
- Este un *** nemilos şi nesocotit.
Şi aş muri pentru el fără ezitare.
Este o capcană!
Coloană! În formaţie de luptă!
În formaţie de luptă!
Rapid! Haideţi!
Descălecaţi! Duceţi caii în spate!
Staţi apropiaţi! Rapid!
Staţi liniştiţi, băieţi. Scuturile!
Priviţi cu atenţie!
Orice ar ieşi din ceaţa aia,
camarazi, veţi păstra linia.
Quintus, călăreşte în spate.
Spune-i centurionului Remus
să formeze la loc coloana.
- Faceţi loc.
- Continuaţi să priviţi cu atenţie!
Pregătiţi-vă!
Priviţi cu atenţie.
Menţineţi linia!
În picioare!
- Quintus.
- Bothos.
- Ai supravieţuit.
- Da. Acest om mi-a salvat viaţa.
Brick, aici.
- Generalul?
- Nu.
Trebuie să mergem.
- Poţi face asta?
- Da.
Haide.
Să mergem.
În haosul luptei,
când pământul de la picioarele tale
este mânjit de sânge, vomă şi urină,
şi când măruntaiele prietenilor tăi
şi ale inamicilor sunt la fel,
este uşor să te întorci
spre Zei pentru salvare.
Dar soldaţii sunt cei care luptă
şi soldaţii sunt cei care mor.
Iar Zeii nu îşi murdăresc picioarele.
- Thax.
- Slavă Zeilor că unii am supravieţuit.
Doar tu?
Macros, din cohorta a II-a.
Leonidas, cercetaş secund şi scutier.
- Doar noi am rămas?
- Am fost depăşiţi prin inteligenţă.
Ăsta este totul. Este timpul să mergem casă.
Trebuie să îi găsim trupul generalului.
Merită un mormânt mai nobil decât asta.
Generalul este încă în viaţă.
- Eşti sigur?
- I-am văzut luându-l în lanţuri.
- În ce direcţie?
- Spre nord.
- Atunci o să mergem spre nord.
- Te duci după picţi?
Au patrule care caută
în pădurile astea supravieţuitori.
La fel de bine
ne-am putea tăia gâturile aici.
Dacă generalul este în viaţă,
este datoria noastră.
- Tu de unde ai apărut?
- Din bucătarii.
Bravo, soldat.
Numele meu este Tarak.
Nu sunt soldat, sunt bucătar.
Nu mai eşti bucătar.
Căutaţi şi adunaţi ce puteţi,
alimente, arme.
Scoateţi-vă armurile. O să mergem fără.
Rahat! Acest Macros ştie să se mişte.
Era alergător la maraton
înainte să se înroleze.
- De unde ştii asta?
- Noi facem mâncarea, ştim totul.
Adăpostiţi-vă.
Ştiam eu că nu trebuia
să avem încredere în târfa aia.
Ştiu unde îl duc pe general.
Mişcaţi-vă.
Pe aici. Peştera.
Urcaţi munţii ăştia. Urcaţi!
Poftim, nişte mâncare.
Nu!
Ciuperci otrăvitoare.
Te vor ucide în câteva minute.
Pentru un ochi neantrenat, arată exact
ca astea, care sunt delicioase.
Mulţumesc.
Tarak. Este un nume asirian, nu-i aşa?
Da.
Dar nu este numele meu real. Mi s-a dat.
- Care este numele tău real?
- Mă îndoiesc că îl poţi pronunţa.
Este din munţii din Hindu Kush,
unde m-am născut.
Leonidas, nu-i aşa?
- Tată grec, dle.
- Apropie-te de foc.
- De unde eşti, Bothos?
- Sunt din armată.
Este tot ce am ştiut vreodată.
M-au luat de pe străzi,
m-au instruit, mi-au spus că pot mai mult.
Spune-mi, Bothos.
Te simţi mai bun sau mai rău?
Macros?
Am scăpat cu viaţă fugind din Numidia.
Nu m-am oprit până nu am ajuns în Grecia.
Apoi am alergat ca sportiv.
Acum fug pentru viaţa mea din nou.
Suntem cu toţii departe de case.
- Asta trebuia să fie ultimul meu tur.
- Încă ar putea fi.
Am pus ochii pe o fermă în Tuscany,
unde soarele răneşte pielea.
Brick...
Ce fel de nume este asta, oricum?
Pe scurt, dle... de la Ubrickulius.
Mama ta trebuie să fi fost... înţeleaptă.
Era al naibii de comică.
"Brick" este, atunci.
Dormiţi. O să rămân primul de pază.
- Generale.
- Unde sunt oamenii mei?
Cu Zeii voştri.
Trădătoareo!
Ar răspunde acuzaţiei tale,
dar nu poate vorbi. Ştii de ce?
Era o copilă când a venit la noi
căutând adăpost.
Satul ei fusese măcelărit ca pedeapsă
că s-au opus conducerii romane.
Ca să dea un exemplu,
i-au ars ochii tatălui ei.
I-au violat mama până când
a implorat să fie ucisă.
Etain a fost forţată să privească...
înainte să fie şi ea violată.
Şi în cele din urmă i-au tăiat limba
ca să nu mai poate vorbi de rău
afurisitul de Imperiu Roman.
A mers spre nord şi a venit la noi
căutând adăpost.
Am crescut-o şi am făcut-o una de a noastră.
Şi când s-a făcut mare,
am trimis-o înapoi la voi,
să simuleze loialitate
şi să vă aducă în mâinile noastre.
Armata este încă dispersată.
Când se întunecă, intrăm.
Vino.
Haide.
Brick, Bothos, cu mine.
Voi restul, supravegheaţi perimetrul.
Generale.
- Legiunea?
- Doar eu şi o mică cohortă am rămas.
La naiba.
Rahat.
Haide.
Lăsaţi-mă.
Taci.
- Avem nevoie de un topor.
- Plecaţi!
Nu o să te abandonăm, dle.
Ce a mai rămas din legiune
este la comanda ta. Acum pleacă.
Trebuie să plecăm.
Pleacă acum!
Du-i acasă.
Asta e pentru Legiunea a IX-a.
Unde e Thax?
Am avut o problemă mică de rezolvat.
Am cascheta Generalului.
El unde e?
N-am reuşit să-l eliberăm.
Haide.
Am venit până aici degeaba!
La naiba.
Vezi ce-ai făcut?
Înainte să mori,
află că oamenii care au făcut asta
nu vor trăi să-ţi spună povestea.
Atunci să trecem la treabă.
Romanii tăi ar fi trebuit să ştie
că fierul rece nu se îndoieşte, se rupe.
Ce mai aşteptaţi?
Vă temeţi de mine?
N-are nimeni curaj?
Să vedem din ce eşti făcută,
lupoaico.
Haideţi!
Trebuie să ne mişcăm
cât timp suntem înaintea lor.
- Pe terenul ăsta?
- Unde ei ezită, acolo mergem.
Continuăm să ne mişcăm.
Spre nord.
Dar liniile noastre sunt la sud.
Şi acolo ne vor aştepta.
Nu putem să-i întrecem.
Trebuie să-i păcălim.
Mergem spre nord, să ne piardă urma,
apoi spre vest, şi în final spre sud.
Ar putea dura chiar săptămâni.
Suntem departe pe teren inamic.
E singura şansă de a ajunge acasă.
Haideţi!
Vei avea nevoie de asta, centurionule.
Etain, tu eşti răzbunarea mea.
Trimite-le trupurile în iad,
şi adu-mi capetele lor.
Când picţii pleacă după tine,
nu se opresc niciodată.
Pot să alerge ore, să călărească zile.
Abia mănâncă şi se odihnesc rar.
Etain, ca o lupoaică,
a învăţat să vâneze de la naştere.
Jumătate simţuri, jumătate instinct.
Poate să citească pământul,
să caute semne,
să te hăituiască,
iar apoi se apropie să omoare.
Acum vânează romani.
Acum noi suntem prada.
Mişcaţi-vă!
Opriţi-vă!
- Leo, trebuie să ne mişcăm!
- Nu. Trebuie să ne odihnim.
- Nu pot să mai alerg. Mi-e frig.
- Cară-l.
Brick, găseşte un adăpost
ferit de vântul ăsta.
Destul. Ajutaţi-mă.
Ne încetineşte.
Doar un semn, şi mă ocup de el.
Trăim împreună sau murim separat.
Începând cu tine.
Poţi să rămâi cu ei,
eu la prima ocazie mă despart.
E înmormântarea ta.
Când îşi vopsesc feţele
în albastru cu cardamă,
e mai mult decât o decoraţie.
E un ritual sacru.
Pentru picţi, înseamnă că
mai degrabă mor, decât să dea greş.
Pentru ei înseamnă...
că nu mai e cale de întoarcere.
Aceşti oameni sunt cei mai iscusiţi
pe care i-am văzut vreodată.
Oare sunt vrednic să-i conduc?
Tata m-a învăţat că în viaţă,
datoria şi onoarea sunt presus de toate.
Un om fără cuvânt
e asemenea unui animal.
I-am promis generalului
că-i voi duce soldaţii acasă.
Asta e sarcina mea.
Asta e datoria mea.
Nu e rău pentru un grec.
Haideţi.
Beţi cât e cald.
- Ce-i ăsta?
- Stomacul.
Conţinutul e pe jumătate digerat.
Încercaţi. E bun.
Quintus. Îl vor auzi
de la kilometri depărtare.
Ce e?
Mişcaţi-vă!
Mişcaţi-vă!
Pe aici!
Mişcaţi-vă. Haideţi.
Urcaţi!
Haide!
Vin!
- Se apropie.
- Haideţi! Înaintaţi.
Haide. Dă-mi mâna!
Nu!
La naiba!
- Trebuie să sărim.
- Ai înnebunit?
- Sari!
- Fie.
- Nu pot.
- Ba poţi!
Poţi!
Nu! Tarak!
Eşti teafăr? Vino încoace.
- Apucă-l.
- L-am prins.
Unde e Tarak?
L-am pierdut.
Thax, Macros?
Hai să ieşim.
Haide.
Dă-ţi tunica jos, te va încetini.
La naiba.
- Poţi să mergi?
- Da.
Atunci poţi să fugi.
Ne-au urmărit în aval.
Aşa. Nu vă opriţi.
La naiba!
- Ne-a luat urma.
- Vrăjitoare blestemată. *** face asta?
Nu e magie. Caută urme.
Vântul îi suflă din spate.
- Ce fac?
- Aşează tabăra peste vale.
Nu mă interesează dacă ştim
unde sunt.
N-o să se aştepte la noi.
Bothos, ai grijă de Leo.
- Ce vreţi să faceţi?
- Echilibrăm puţin balanţa.
Haide.
Quintus!
Unde e?
De ce ne vânaţi?
Unul din oamenii voştri
l-a omorât pe fiul Regelui.
Gorlacon a jurat răzbunare
pe capetele voastre.
Omoară-l odată!
Prietenii tăi de peste râu
sunt deja morţi.
Nu!
Lăsaţi-l să sângereze.
I-au luat capul.
- Bothos!
- Au avut aceeaşi idee ca tine.
Nu-şi mai apără viaţa sau ţara.
Au jurat răzbunare prin sânge.
Nu vor renunţa...
... până nu le vom cerşi moarte.
Eşti pregă*** să te pui
în genunchi şi să cerşeşti?
- Am terminat. N-avem speranţă.
- Speranţă?
Despre speranţă se cântă
şi se scriu poezii.
Asta te face legendă, Bothos.
Iar legendele au parte de femei.
Ce trebuie să fac?
Să te mişti, cât mai avem
întunericul de partea noastră.
Zeii ne-au abandonat.
Acum noi ne scriem soarta.
Macros.
Nu pot să ţin pasul.
Nu pot să ţin pasul.
Macros, măcar aşa unul din noi
o să reuşească.
- Nenorocitule!
- Nu te smiorcăi, Macros.
O să te omoare mai repede
dacă nu te smiorcăi.
Nu mă lăsa! Thax!
Thax!
Veniţi!
Ar trebui să ne ferim de locul ăsta.
Avem nevoie de hrană şi de odihnă.
Unde mama naibii am nimerit?
- Mă duc după apă. Stai de pază.
- Da.
E în regulă.
Nu vrem să-ţi facem niciun rău.
Cine sunteţi şi ce căutaţi aici?
Brick, treci înapoi.
Treci înapoi!
Te las în pace, atunci.
Nu am nimic de valoare.
Nu suntem hoţi, suntem soldaţi.
Avem nevoie de hrană şi adăpost.
Avem un rănit
care are nevoie de ajutor.
Încercăm doar să ajungem acasă.
Ia-o.
Nu vreau să-ţi fac niciun rău.
Numele meu e Quintus Dias.
Arianne.
Vorbeşti limba mea.
Iar tu o vorbeşti pe a mea.
Eşti din garnizoană?
Credeam că nu mai înaintaţi
atât de departe spre nord.
Care garnizoană?
- La două zile spre sud.
- Au venit aici?
De unde crezi că-ţi ştiu limba?
Fac tot ce pot să-i descurajez.
Ei cred că sunt vrăjitoare...
... aşa că mă lasă în pace.
De obicei merge la ceilalţi.
La voi de ce n-a mers?
Suntem prea obosiţi să ne temem.
Am fost 3.000, iar acum
suntem numai trei.
Dă-mi-o mie.
Brick, lasă cuţitul jos.
Bothos, e o garnizoană romană
la două zile de aici.
Probabil sunt la graniţa de vest,
în Mentieth.
Două zile?
Să ne uităm la prietenul tău.
Quintus, ce face?
E pictă şi e femeie.
Două motive să n-avem
încredere în ea!
Asta va opri sângerarea.
Ciuperci?
Miroase bine.
Ce-ţi face piciorul?
A mers magia vrăjitoarei?
Quintus, ciupercile.
- Ce?
- Încearcă să ne otrăvească.
De ce ţi-a mai vindecat piciorul
dacă vrea să ne omoare?
Ciupercile au dungile albe.
E bine să le recunoşti.
E bună.
Chiar e bună.
- E delicioasă.
- E bună.
Oamenii tăi sunt foarte agitaţi.
Ar trebui să fie.
Un demon ne urmăreşte zi şi noapte.
Un demon?
Ei îi spun Etain.
O cunoşti?
Dacă Etain vă vânează,
sunteţi ca şi morţi.
Foarte încurajator.
Sufletul ei e ca un potir gol.
Doar sângele roman îl poate umple.
Unde e Arianne?
A plecat să ne pregătească
micul dejun.
Eşti bine?
E pentru momeală?
De unde vin eu e nepoliticos
să întrerupi un bărbat în toiul nevoii.
De unde vin eu e corect
să avertizezi bărbatul
când îşi face nevoile pe micul dejun.
Bun argument.
Cred că a fost furtună azi-noapte
pe dealuri.
Vino!
- Necazuri.
- Să plecăm de aici. Bothos.
E prea târziu.
Ascundeţi-vă în magazie
şi nu scoateţi un sunet.
Vrăjitoareo, urmărim nişte romani.
N-am văzut niciunul.
Uită-te dacă trebuie.
Să nu-ţi laşi putoarea în casă.
E tot ce am.
Ce s-a întâmplat, Etain?
Ţi-a mâncat pisica limba?
Etain, nu! Moartea ei
e un blestem asupra noastră.
Te-am pus în pericol.
O să plecăm.
Dacă plecaţi acum, o să fiţi jupuiţi
până la lăsarea nopţii.
Staţi până în zori, şi prietenul tău
va fi pregă*** pentru călătorie.
Sunt poporul tău.
Ei nu sunt poporul meu.
Nu de când Gorlacon m-a acuzat
de vrăjitorie şi mi-a făcut asta...
... să mă însemne ca proscrisă,
şi să mă izgonească
să-mi duc zilele aici, singură.
Ce planuri crude
ne mai ascunde soarta?
Să găsim adăpost în casa duşmanului.
E înger...
... sau demon?
- E liber.
- Bine.
Odihniţi-vă.
Sunt un soldat arţăgos...
... dar nu sunt prea încăpăţânat
încât să nu recunosc când greşesc.
Îmi pare rău că te-am judecat greşit.
Am spus-o.
- Se face frig.
- Mulţumesc.
Ne-ai oferit adăpostul casei tale
şi căldura focului tău,
şi ţi-ai pus viaţa în pericol
pentru noi.
De ce?
Nu datorez loialitate nimănui,
ci doar cui aleg eu.
Mâncare pentru călătoria voastră.
Mulţumesc.
Mult noroc, romanule.
Mult noroc, vrăjitoareo.
Bothos, ridică-te. Haide.
Piciorul meu!
Priveşte! Arde focul.
Hrană caldă şi un pat uscat.
Haide.
Agricola s-a retras.
Împăratul Hadrian a ordonat
formarea unei linii defensive la sud.
Au renunţat la pământul
pentru care am luptat.
- Şi noi ce facem?
- O încurcăm.
*** reuşeşte asta?
Nu ştiu *** sunteţi voi,
dar eu am obosit să tot alerg.
- Asta e tot ce am găsit.
- Foloseşte-le bine.
Pentru Virilus.
Pentru Legiunea a IX-a.
Bothos, ne încolţesc.
Zidul de vest!
Brick!
Haide!
- Cât crezi că mai e?
- Nu ştiu.
O zi călare. Poate două.
Eşti destul de aproape, Thax.
Drăcie!
Credeam că e un pict.
Am crezut că eşti mort.
Unde e Macros?
L-au prins lupii.
Doar noi am mai rămas?
Măcar am scăpat noi trei!
- Încă n-am ajuns acasă.
- Ce tot spui?
- Ar trebui să fim la graniţă.
- Nu.
Agricola a primit ordin să se mute.
Deci Roma a renunţat în sfârşit
la haznaua asta, nu?
Nu pot să spun că-mi pare rău.
Atunci noi am luptat degeaba.
- Ce s-a întâmplat cu băiatul, Thax?
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
Ăsta e planul lui Hadrian? Un zid?
Cui îi pasă? Am reuşit.
- Să mergem!
- Bothos, stai!
Uşurel, centurionule.
Thax, ce faci?
Mă asigur că ne-am înţeles.
Am înţeles că mulţi oameni
au murit din cauza ta,
şi vei plăti pentru asta.
*** am ştiut eu
că exact asta gândeşti?
Bothos!
Raportul ăsta îmi confirmă
cele mai negre temeri.
Ţi-ai purtat războiul, soldat.
Ai câştigat recunoştinţa Romei.
El te va conduce în camerele mele,
unde vei fi hrănit.
Pari înfometat.
Nu ne putem întoarce
în ruşine la Roma.
E mai bine ca soarta Legiunii
să rămână un mister,
decât să fie cunoscut adevărul
înfrângerii sale.
Dacă se află, toate triburile şi popoarele
se vor ridica împotriva noastră.
E un risc prea mare.
Atunci ne-am înţeles?
Soarta Legiunii a IX-a
va fi ştearsă din condici.
Da.
Da.
Sper că mâncarea ţi-e pe plac.
Ţi-am adus nişte vin.
Măcar atât putem face
pentru un erou al Romei.
Astfel îşi cinsteşte Roma eroii?
Vreţi să îngropaţi adevărul,
şi pe mine odată cu el?
E un risc prea mare.
Unde te duci?
Unde mi-e locul.
Traducerea: Avocatul31/BRiLi
Subtitrări-noi Team
www.subtitrări-noi.ro
Sincronizare: Myhnea07@xDVD - MyXz.ro !!!
Nu!
Se pare că viaţa mea e din nou
în mâinile tale, vrăjitoareo.
Numele meu e Quintus Dias.
Sunt un fugar al Romei.
Iar ăsta nu e nici începutul,
şi nici sfârşitul poveştii mele.