The King's Speech - Română Transcript

Regele George al V-lea domneşte peste un sfert din populaţia lumii. Acesta îl roagă pe ce-l de-al doilea său fiu, Ducele de York, să ţină discursul de încheiere la Expoziţia Imperiului din Wembley, Londra. DISCURSUL REGELUI Intraţi în direct în două minute, Alteţă. Domnule? Mulţumesc. Lăsaţi microfonul să-şi facă treaba, domnule. Sunt sigur că veţi fi splendid, numai să nu vă grăbiţi. E timpul să mergem. Bună seara. Aici Programul Naţional BBC şi Serviciul Imperial. Mergem la stadionul Wembley pentru ceremonia de încheiere a Expoziţiei Imperiului, unde Alteţa Sa Regală, Ducele de York, va citi un mesaj din partea tatălui său, Alteţa Sa, Regele George al V-lea. Au participat 58 de colonii şi dominioane britanice, făcând-o cea mai mare expoziţie din toată lumea. Ţineţi minte, dle, va pâlpâi de 3 ori, apoi, când se face roşu, înseamnă că sunteţi în direct. Folosind noua invenţie a radioului, ceremonia de inaugurare a fost prima oară când Alteţa Sa, Regele, s-a adresat supuşilor săi în eter. La închiderea primului sezon, moştenitorul tronului, Alteţa Sa Regală, Prinţul de Wales a făcut prima sa transmisiune. Şi astăzi, fratele său mai mic, Alteţa Sa Regală, Ducele de York, va avea prima sa transmisiune pentru naţiune şi pentru întreaga lume. Am primit... ...de la Alteţa Sa, R... ...Regele... Strada Piccadilly nr. 145, Londra Anul 1934 Inhalaţi adânc în plămâni, Alteţa voastră. Vă relaxează laringele, nu-i aşa? Fumatul de ţigări vă calmează nervii şi vă dă încredere. Dacă Alteţa voastră binevoieşte să deschidă mâna... Sunt sterilizate... Una, două, trei, patru, cinci, şase, şapte. Acum, dacă-mi permiteţi, introduceţi-le în gură. Mă scuzaţi, dle doctor, care este scopul acestora? Este abordarea clasică, -a vindecat pe Demostene. Asta a fost în Grecia antică, dar a mai funcţionat de atunci? Acum, dacă aţi fi bun să citiţi... O bogăţie de cuvinte. Luptaţi împotriva acelor pietricele, Alteţă! Enunţaţi! Puţin mai multă concentrare, Alteţă! Era să le înghit! Vă mulţumesc foarte mult, dle doctor. A fost foarte... interesant. Alteţă... Introduceţi pietricelele... Poate să-şi introducă singur pietricelele! Tic-tac, tic-tac. Nu poţi să mai faci asta, Bertie. Ştiu. Promite-mi... Promite-mi că s-a terminat. STRADA HARLEY L. Logue Defecte de vorbire Bună ziua. E cineva acolo? Sunt la toaletă! Doamnă Johnson, aţi venit. Îmi pare rău, nu am un recepţioner, îmi place să ţin lucrurile simple. "Săracul mulţumit bogat e foarte." - Poftim? - Shakespeare. Ce mai faceţi? Ce mai faceţi? Mă descurc. E un pic ciudat să v-o spun, dar mă tem că aţi întârziat. Da, mă tem că da. Unde e dl Johnson? Nu ştie că sunt aici. Ăsta nu e un început promiţător. Nu. Nu, să vedeţi... Soţul meu a fost pe la toţi doctorii fără niciun rezultat. Mă tem că a renunţat să spere. La mine nu a venit. Sunteţi foarte sigur de dvs. Sunt sigur de oricine, care vrea să fie vindecat. Desigur că vrea să se vindece. Soţului meu i se cere să vorbească în public. Poate ar trebui să-şi schimbe serviciul. Nu poate. Contract pe perioadă determinată? Ceva de genul ăla, da. Păi, trebuie ca soţiorul tău să treacă pe-aici. Marţi e în regulă? Îmi poate da detaliile personale, voi face o evaluare şi începem de acolo. Dle doctor, mă scuzaţi. Nu am un „soţior”, noi nu „trecem” şi niciodată nu vorbim despre vieţile noastre personale. Dvs trebuie să veniţi la noi. Îmi pare rău, Doamnă Johnson. Jocul meu, domeniul meu, regulile mele. Va trebui să discutaţi cu soţul dvs şi apoi să vorbim la telefon. Vă mulţumesc că aţi venit. Bună seara. Şi dacă soţul meu ar fi Ducele de York? - Ducele de York? - Da. Ducele de York. Credeam că întâlnirea era pentru Johnson, mă scuzaţi... - Alteţă Regală. - Alteţă Regală. Am folosit numele de Johnson în timpul Marelui Război, când Marina n-a vrut ca inamicul să ştie că el era la bord. - Eu sunt considerat duşmanul? - Veţi fi, dacă nu cooperaţi. Veţi înţelege nevoia pentru discreţie absolută. Desigur. *** m-aţi găsit, Alteţă? Preşedintele Societăţii Terapeuţilor de Vorbire. Eileen McCleod? E o drăguţă. M-a avertizat că metodele dvs aflate la polul opus normalului, sunt "neortodoxe şi controversate". Am avertizat-o şi eu că nu sunt cuvintele mele preferate. Îl pot vindeca pe soţul dvs, dar, pentru ca metoda mea să funcţioneze, am nevoie de încredere şi egalitate totală, aici, în sala mea de consultaţii. Nu fac excepţii. Păi, în cazul ăsta... Când puteţi începe? Tot sună puţin aspru, prietene. Mă pui să conduc prea încet, tată. - Ai luat-o pe mama de la Bridge? - Da, abia am ieşit din maşină toată ziua. Am un vizitator special în această după-amiază. - Pot să plec de la masă? - Cât de special? Nu, trebuie să stai şi să te plictiseşti ascultând conversaţia fără sens - a părinţilor tăi. - Mulţumesc, tată. - Şi mamă! - Şi mamă. - Şi eu. - Te întâlneşti cu Jean? Nu, cu altcineva. Dle doctor? - Du-te şi ajută-l pe fratele tău la spălat. - Mă descurc. Cine e, Lionel? De ce îl mai menţionezi dacă nu poţi vorbi despre el? Myrtle, e numai o femeie ce încearcă să-şi ajute soţul. Şi am primit un telefon pentru o audiţie. - Una din preferatele mele. - Nu aşa sunt toate? - Ar putea fi distractiv. - Sunt sigură că te vei descurca bine. Sunt un grup foarte bine cotat dintre cei amatori. Din Putney. Asta a fost tot, fetelor. Mâine, capitolul IV, "Zborul". Mamă, abia aştept să văd dacă pot zbura! Să zboare! Ce norocoşi erau. Acum, tată, spune-ne o poveste. Nu pot, în loc de asta, să fiu un pinguin? Nu, vreau să ne spui o poveste cu pinguini. Foarte repede. Au fost odată două prinţese, prinţesa Elizabeth şi prinţesa Margaret, al căror tată era un pinguin. Asta pentru că fusese transformat de către o vrăjitoare haină. Era foarte neplăcut pentru el, căci îi plăcea să-şi ţină în braţe prinţesele, ceea ce nu poţi dacă eşti pinguin, pentru că ai aripi, ca heringii. Heringii nu au aripi. Pinguinii au aripi în formă de heringi. Şi ce era şi mai rău, l-a trimis la Polul Sud. De unde e un drum foarte lung înapoi, dacă nu poţi zbura. Când a ajuns la apă, s-a scufundat în adâncuri, atât de repede, încât era în apele Southamptonului până la prânz. De acolo, a luat trenul de 2:30 spre Weybridge, a schimbat la intersecţia Clapham şi a întrebat o raţă sălbatică *** să ajungă la palatul Buckingham. A înotat în Tamisa şi a ieşit printr-un canal, speriindu-i pe bucătar, pe mama şi pe dna Whittaker. Când fetele au auzit toată zarva, au intrat în bucătărie, unde l-au spălat, i-au dat un macrou şi un sărut. Şi, când l-au sărutat, ghiciţi în ce s-a transformat? - Într-un prinţ chipeş! - Într-un albatros cu coada mică. Cu aripi atât de mari, încât le putea îmbrăţişa pe ambele fete. Acum, fetelor, trebuie să vă culcaţi. Haideţi! - Duceţi caii la grajduri. - Repede! Aveţi un minut. - Noapte bună. - Hrăniţi-i, periaţi-i şi la culcare. - Va fi şi dna Simpson acolo? - Insistă fratele meu. - Are intenţii serioase? - Ca ea să vină la cină? Nu, cu ea! Cu o femeie măritată? Nu se poate. Ea poate. Apropo, cred că am găsit pe cineva foarte interesant pe strada Harley. Un doctor. Nici nu se pune problema. Nu mai discutăm asta. Am stabilit. Abordarea lui pare mai diferită. - Acum? - Acum. Azi iarna vrajbei noastre s-a schimbat, Prin soarele lui York, în toi de vară. Iar norii toţi, ce casa ne-o striveau Sunt îngropaţi în sânu-adânc al mării. Purtăm pe frunţi cununi de biruinţă... Mulţumim! Minunată dicţie, domnule... Logue, Lionel Logue. Ei bine, dle Logue, eu n-am auzit strigătele unei creaturi deformate ce tânjeşte să fie rege. Nici nu am realizat că Richard al III-lea era regele coloniilor. Ştiu toate replicile. Am mai jucat acest rol. - La Sydney? - La Perth. - Un oraş cu un teatru mare, nu? - Un teatru entuziast. Am avut critici favorabile. Păi, Lionel, cred că teatrul nostru caută pe cineva puţin mai tânăr şi... puţin mai regal. Nu, trebuie să o închizi mai întâi pe cealaltă. Închide-o pe aceea mai întâi... Asta e. Unde l-ai găsit pe acest... doctor? La anunţuri anonime, lângă "model francez, piaţa ciobanilor". Are recomandări foarte bune. Are tarife mari pentru a-i ajuta pe cei săraci. Vai, poate e bolşevic! Nu are recepţioner, îi place să ţină lucrurile simple. Familia Johnson. Puteţi intra acum, dle Johnson. Lionel spune să aşteptaţi aici, dacă doriţi, Doamnă Johnson. Sau, fiind... o zi plăcută... ...poate faceţi o plimbare? A fost bine, Lionel? Minunat, Willy! Poţi sta aici, să-ţi aştepţi mama. Doamnă Johnson. Dle Johnson, intraţi. Vrei o bomboană? E un flăcău bun, Willy. Abia scotea un sunet când a venit la mine. Băieţii mei le-au făcut. Se pricep, nu-i aşa? Vă rog, făceţi-vă comod. Mi s-a spus să nu stau prea aproape. Presupun că atunci când se vorbeşte cu Prinţul, se aşteaptă ca Prinţul să aleagă subiectul. Aşteptându-mă pe mine să încep o conversaţie, s-ar putea să aşteptaţi destul de mult. Ştiţi bancuri? Timpul nu e punctul meu forte. - Doriţi un ceai? - Nu, mulţumesc. Cred că eu voi servi unul. Veţi începe să mă trataţi, dle doctor Logue? Doar dacă vreţi să fiţi tratat. Vă rog, spuneţi-mi Lionel. - Prefer "domnule doctor". - Eu prefer Lionel. Eu *** să vă spun? "Alteţă Regală", apoi "domnule". E cam formal pentru locul ăsta. Prefer numele. Prinţul Albert Frederick Arthur George? Ce părere aveţi de Bertie? Numai familia mea îmi spune aşa. Perfect. Aici, e mai bine dacă suntem egali. Dacă am fi fost egali, eu nu aş mai fi fost aici. Aş fi fost acasă cu soţia mea şi nimănui nu i-ar fi păsat. - Vă rog să nu faceţi asta. - Mă scuzaţi? Cred că, dacă trageţi fum în plămâni, veţi muri. Doctorii mei au spus că îmi relaxează gâtul. - Sunt nişte idioţi. - Toţi au fost făcuţi cavaleri. Atunci, e oficial. Castelul meu, regulile mele. Vă mulţumesc. Care e cea mai veche amintire a dvs? La ce vă referiţi? - Prima amintire. - N-am venit... ...aici să discut probleme personale. - Atunci de ce sunteţi aici? - Pentru că mă bâlbâi! - Sunteţi cam nervos. - Unul dintre multele mele defecte. - Când a început acest defect? - Dintotdeauna am fost aşa. - Mă îndoiesc. - Nu-mi spuneţi, e bâlbâiala mea! E domeniul meu, vă asigur că niciun copil nu începe să vorbească bâlbâindu-se. Când a început la dumneavoastră? - La 4-5 ani. - Aşa e normal. Aşa mi s-a spus. Nu-mi amintesc să nu mă fi bâlbâit. Asta pot crede. Ezitaţi şi atunci când gândiţi? - Nu fiţi ridicol. - Dar atunci când vorbiţi singur? - Toţi bombănim câteodată, Bertie. - Nu-mi mai spuneţi aşa. - Nu-ţi voi spune altfel. - Atunci nu vom mai vorbi. Mă taxaţi pentru asta, dle doctor? O avere. Am lăsat-o să facă infuzie. Deci, când vorbiţi singur, vă bâlbâiţi? Desigur că nu. Asta dovedeşte că impedimentul dvs nu este o parte permanentă a dvs. Care credeţi că a fost cauza? Nu ştiu. Nu-mi... nu-mi pasă. Mă bâlbâi. Nimeni nu mă poate vindeca. Fac pariu că veţi citi fără greşeală chiar aici, acum şi, dacă am să câştig, am voie să vă pun şi alte întrebări. - Şi dacă eu câştig? - Nu va trebui să răspundeţi la ele. De obicei, se pariază bani. Un şiling fiecare, pentru corectitudine? Scoate banii. - Eu nu umblu cu bani. - Aveam eu impresia că nu. Pun eu pentru tine şi mi-i dai înapoi data viitoare. - Dacă va exista o dată viitoare. - N-am acceptat să te vindec, încă. Te rog, ridică-te şi uită-te aici. De aici. - Nu pot să citesc asta. - Atunci îmi datorezi un şiling, pentru că n-ai încercat. A fi sau a nu fi, asta... Poftim. Nu pot să citesc. N-am terminat încă. Îţi voi înregistra vocea, apoi o voi reda pe aceeaşi maşină. E genial, cea mai nouă găselniţă din America. E un Silvertone. Pune-ţi astea. E un şiling la bătaie, ai putea pleca acasă bogat. - Ai pus muzică! - Ştiu! Şi atunci *** pot să aud ceea ce spun? Cu siguranţă, creierul unui prinţ ştie ceea ce face gura lui. Nu cunoşti prinţii regali, nu? Fără speranţă! Ai fost sublim. L-aş minţi eu pe un prinţ, ca să câştig 12 penny? Nu am idee ce-ar face un australian pentru banii ăştia. Lasă-mă să-ţi redau. Nu. În regulă, atunci am dreptul să-ţi pun întrebări. Mulţumesc, dle doctor, dar nu cred că asta e de mine. Mulţumesc pentru timpul acordat. La revedere. Domnule... Înregistrarea e gratis. Vă rog, păstraţi-o ca pe un suvenir. Nu. Ce să facem... Transmisiunea de Crăciun, 1934 Sandringham House, Norfolk În prezent, munca pe care trebuie să o depunem toţi este de a ajunge la o linişte deplină în cadrul graniţelor noastre, de a reface prosperitatea în aceste vremuri de criză, fără egoism, şi să îi ajutăm pe cei pe care povara ultimilor ani i-a descurajat sau copleşit. Tuturor, fiecăruia, vă doresc un Crăciun fericit şi Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi am ieşit din direct. E uşor, atunci când ştii *** să faci. Domnule? - Încearcă şi tu. - Felicitări, domnule. Domnul Wood. Splendid băiat. M-a învăţat tot ce ştiu. Lasă microfonul să-şi facă treaba. Mulţumesc. Domnilor. Stai cu spatele drept, cu faţa la el şi priveşte-l în ochi, *** ai face cu orice englez decent. - Arată-i cine e la cârmă. - Tată, nu cred că pot să citesc asta. Acest dispozitiv diavolesc va schimba totul dacă nu o faci tu. În trecut, tot ce trebuia să facă regele era să arate respectabil în uniformă şi să nu cadă de pe cal. Acum, trebuie să invadăm casele şi să le intrăm oamenilor în graţii. Această familie a fost redusă la cele mai joase şi mai de bază creaturi: am devenit actori. Nu suntem o familie, suntem o firmă. Şi totuşi, în orice moment, unii dintre noi ar putea fi şomeri. Dragul tău frate şi viitorul rege, singura soţie de care e interesat este, invariabil, soţia altuia. S-a despărţit de Lady Furness. Şi s-a cuplat cu dna Simpson, o femeie cu doi soţi în viaţă! I-am spus direct, nicio persoană divorţată nu poate fi primită la curte. El a spus că îl face fericit în mod sublim. Îmi imaginez că deoarece se culca cu el. "Îţi dau cuvântul meu", aşa a spus, "Îţi dau cuvântul meu că nu am avut" "niciodată relaţii imorale." S-a uitat fix în faţa tatălui său şi l-a minţit. După ce voi fi murit, băiatul ăla se va distruge pe el, această familie şi această naţiune în 12 luni. Cine va aduna bucăţile? Herr Hitler, ce intimidează jumătate din Europa, şi mareşalul Stalin, cealaltă jumătate? Cine va sta între noi, totalitarişti şi abisul proletarial? Tu? Cu fratele tău mare ce se sustrage de la îndatoririle sale, va trebui să faci mult mai multe astfel de treburi. Încearcă şi tu. Prin... Hai, băiete! ...una dintre minunile... Modernei! Nu te grăbi, formează cuvintele cu grijă. ...ştiinţe, am posibilitatea... Relaxează-te! Încearcă odată! ...în această zi de Crăciun, .. ...să vorbesc cu toţi... Fă-o! Mincinos nenorocit! - Ai pus muzică! - Ştiu! Şi atunci *** de aud ceea ce spun? Cu siguranţă, creierul unui prinţ ştie ceea ce face gura lui. Tu nu cunoşti prinţii regali, nu? A fi sau a nu fi: iată-ntrebarea. Mai nobil e să-nduri în cuget, oare, Săgeţi şi prăştii ale-ursitei rele, Sau apucând o armă tu să curmi Al restriştilor noian? Să mori, să dormi... Nimic mai mult. Şi printr-un somn să ştii că pui sfârşit durerii sufleteşti şi-atâtor mii de alte suferinţe ce sunt a cărnii parte. E-o-ncheiere... Fără speranţă! Numai afaceri, fără prostii personale. Credeam că am stabilit asta în interviul nostru. - Ai şilingul pe care mi-l datorezi? - Nu, nu-l am. Mă gândeam eu. În plus, m-ai înşelat. Exerciţiile fizice şi trucurile sunt importante, dar ceea ce îmi cereţi va rezolva numai suprafaţa problemei. E suficient. După mine, soţul meu are dificultăţi mecanice cu discursul. Poate ne ocupăm numai de asta. Sunt dispus să lucrez mult, dr Logue. Lionel. Sunteţi dispus să faceţi asta? Bine. Dacă vreţi mecanică, trebuie să vă relaxaţi muşchii maxilarului şi să vă întăriţi limba, repetând exerciţii de dicţie, *** ar fi: "Sunt o sită de ciulini." "Am o sită de ciulini cernuţi şi o sită de ciulini necernuţi," "pentru că sunt o sită de ciulini.”" Bine. Şi ai o burtică moale, deci va trebui să-ţi întărim diafragma. Mecanică simplă. - Asta e tot ce cerem. - Toate astea valorează cam un şiling. Lasă-l naibii de şiling! E posibil, ocazional, va fi nevoie să mă ajuţi... ...să mă descurc la anumite evenimente. Este convenabil? - Desigur. - Până aici se vor întinde serviciile dvs. Ne vedem săptămâna viitoare? Ne vom vedea în fiecare zi. Simte *** se destinde maxilarul. Bine. Mici sărituri. Umerii liberi, umerii liberi. Trage aer în piept, măreşte pieptul. Pune mâinile pe coaste. Mai adânc, bine. - *** te simţi? - Plin de aer cald. Nu aşa trebuie când vorbeşti în public? Soţia mea şi cu mine suntem bucuroşi să vizităm acest important... Inspiră, şi sus Alteţa Sa, expiră încet, şi jos Alteţa Sa. Eşti în regulă, Bertie? - Da. - Chiar e nostim. - Mmmamă. - Scurtează de fiecare dată. Mmmamă. ...district de manufacturi... - Altă inspiraţie şi... Jack şi Jill. - Jack şi Jill. - Au urcat sus pe deal. - Au urcat sus pe deal. Acum clatină-te. Perfect. ... nu ne va permite să... Umerii liberi. Ai memoria scurtă, Bertie, haide. O vacă, o vacă, o vacă... Un rege, un rege... Oricine poate urla vocale la o fereastră deschisă poate învăţa să ţină un discurs. 30, 40, 50! Inspiră adânc, şi... Lasă cuvintele să curgă. Nu merge! Haide, încă o dată, Bertie, poţi! O sită de ciulini cernuţi... Tată, tată, tată... Tată. Tată. Domeniul Sandringham - Salut, Bertie. - Salut, David. - Scuze că te-am scos din casă. - Nu-i nimic. Aştepţi de mult timp? Iisuse, ce frig e! Unde ai fost? - Am fost ocupat. - Şi eu. - Elizabeth are pneumonie. - Îmi pare rău. - Se va face bine. - Tata, nu. Conduc eu. - Bătrânul o face dinadins. - Moare dinadins? Pleacă prematur, pentru a complica problemele cu Wallis. Pentru Dumnezeu, David, ştii de când e bolnav. Wallis mi-a explicat, se pricepe la lucrurile astea. ...având în vedere că, prin scrisorile cu pecetea Marelui Sigiliu, având data 11 iunie 1912, Westminster, Alteţa Sa, Regele George al V-lea a constituit, ordonat şi declarat că ar trebui să existe un păstrător, Custos Regni, în forma Consilierilor de Stat. Sunt confuz, nu înţeleg despre ce vorbeşti. Este ordinul pentru Consiliul Statului, dle. Pentru a putea acţiona în numele dvs. - Tot sunt confuz... - Aprobat. Mulţumesc. Să vă ajut, domnule. - Mulţumesc, domnule. - Mulţumesc. - Vă simţiţi mai bine, dle? - Nu, mă simt îngrozitor. Ai fost să patinezi? Să patinezi? Nu, George. Da, e bine, desigur. Ştiu, dragă, nici măcar o discuţie frumoasă şi lungă nu poate înlocui ţinutul în braţe şi adormitul împreună. Am făcut-o mult prea des în ultima vreme. - David, cina. - Sunt la telefon cu Wallis. Era Bertie. Nu, nu e important. Nu vreau... Nu. Mă suni mai târziu? Bine, la revedere. Lui Wallis îi e dor de mine teribil. Mama spune că ai întârziat la cină. Uită că ceasurile lui tata sunt mereu cu jumătate de oră înainte. Ce face regele? Sper că nu are dureri. Nu, domnule, Alteţa Sa e mai tăcut acum. Mulţumesc. David, dacă tatăl tău ar fi fost aici, întârzierea nu ar fi fost tolerată. Niciuna dintre aceste neplăceri nu ar fi fost tolerată. Ştiţi, domnule, eu apreciez că sunteţi diferit de tatăl dvs, atât la concepţii, cât şi la temperament. Vreau să ştiţi că, de fiecare dată când regele v-a pus la îndoială comportamentul, am încercat, în interesul dvs, să-l prezint în lumina cea mai favorabilă. Pot avea încredere că ai cele mai bune intenţii pentru mine. Mă tem că priveghiul nostru nu va dura mult. Vă rog să continuaţi. Îl încredinţăm pe fratele nostru, George, milei Domnului, creatorul şi mântuitorul nostru. Trăiască Regele! Sper că voi domni la fel de bine *** a făcut-o el. - Ce Dumnezeu a fost asta? - Săraca Wallis... acum sunt prins. Şi, în aceşti ultimi 25 de ani aglomeraţi, tumultuoşi, glorioşi, dacă există un singur lucru pe care l-am învăţat de la Regele George, este arta acelui lider, care este, în acelaşi timp, frate pentru supuşii săi. Cât a trăit, a fost steaua călăuzitoare a unei măreţe naţiuni. - Tată? - Da? - E timpul pentru o piesă, tată? - Eşti sigur? Haide. Gândiţi-vă bine. - Sunt sigur că e piesa scoţiană. - Nu, e Othello, întotdeauna e Othello. - Ţi-e teamă?... Nu-ţi fie teamă - Caliban! Pentru Dumnezeu, ai ghicit la plesneală! Nu-l asculta pe tocilar. Continuă, tată! Insula e plină de zgomote şi melodii plăcute, ce nu fac rău. Îmi zumzăie-n urechi adesea mii de cobze şi de naiuri şi glasuri, uneori, ce mă adorm din nou când mă trezesc după un somn lung. Bine, deştepţilor, ce urmează după? Atunci, în vis, îmi pare că se cască norii asupră-mi... - Asupră-mi se cască norii... - Asupră-mi se cască norii şi comori mi-arată, încât vreau iar s-adorm, când mă trezesc. Ce gând trist. Cred că următorul meu pacient a ajuns cam devreme. Mai bine plecaţi, băieţi, îmi pare rău. Imediat, Clifford! Bertie! Mi-au spus să nu te aştept. Îmi pare rău pentru tatăl tău. - Nu vreau să deranjez. - Deloc! Te rog, intră. Am exersat o oră pe zi, în ciuda tuturor lucrurilor ce s-au întâmplat. Ce-ai păţit acolo? Îmi cer scuze... Mă prosteam cu copiii mei. Vrei să lucrăm azi? - Un biplan Curtis. - O să aduc nişte lapte cald. Logue? Aş ucide pentru ceva mai puternic. Eu n-am fost acolo când a murit tata. Încă mă întristează. Îmi imaginez. - Cu ce se ocupa tatăl tău? - Era berar. Măcar aveam bere gratis. În amintirea tatălui tău. Am fost informat, după incident, că ultimele cuvinte ale tatălui meu au fost: "Bertie are mai mult curaj decât toţi fraţii săi puşi la un loc." N-a putut să mi-o spună în faţă. Fratele meu... Ce-i cu el? Încearcă să cânţi. - Poftim? - Ce cântece ştii? - Cântece? - Da, cântece. "Râul Swanee." - Îmi place cântecul ăsta. - E favoritul meu. - Cântă-mi refrenul. - Nu, cu siguranţă nu. Întotdeauna mi-am dorit să construiesc modele. Tata nu mi-a permis. El colecţiona timbre şi, atunci, şi noi a trebuit să colecţionăm timbre. Îl poţi termina dacă vei cânta. Fratele meu, David... - N-am de gând să cânt aici. - Cu mine, poţi. - Pentru că eşti un ciudat. - O voi lua ca pe un compliment. Regulile sunt reguli. N-am de gând să fredonez "Râul Swanee." Încearcă "Cursele din Camptown", atunci. Fratele meu, David, mi-a spus... Sunetul continuu va da curs vorbelor. Nu. Te simţi ciudat acum, că David e pe tron? Sincer să fiu, a fost o uşurare să ştiu că nu voi fi rege. Dar, dacă nu va avea vreun urmaş, tu urmezi la tron. Iar fiica ta, Elizabeth, te va urma pe tine. Latri la copacul greşit acum, dle doctor, dle doctor... Lionel... vezi? Nu te-ai bâlbâit. Desigur că nu m-am bâlbâit, doar cântam. Păi, ca recompensă, te las să pui lipici pe stâlpii ăştia. - Băiatul tău... nu se supără? - Nu, deloc. Eu şi David eram foarte apropiaţi. Tineri masculi, ştii tu. Aţi urmărit aceleaşi fete? David a fost foarte săritor în aranjarea întâlnirilor. Am împărţit serviciile experte ale lui Paulette din Paris. Nu în acelaşi timp, desigur. - David te-a tachinat vreodată? - Da, toţi au făcut-o. Buh-buh-buh-Bertie. Tata încuraja asta. "Scoate-o afară, băiete!" El spunea că astfel mă voi opri din bâlbâit. "Eu m-am temut de tatăl meu" "şi, copiii mei, normal, se vor teme de mine." Eşti dreptaci natural? Stângaci. Am fost pedepsit, şi acum folosesc dreapta. Da, e foarte obişnuit la bâlbâiţi. Ai avut şi alte corecţii? Am avut genunchii strâmbi. Am avut proteze de metal. Le purtam zi şi noapte. - Trebuie să fi fost dureros. - Agonizant de-a dreptul. Acum am picioarele drepte. De cine ai fost cel mai apropiat în familie? De dădace. Nu de prima. Ea îl iubea pe David. Pe mine mă ura. Când eram prezentaţi părinţilor pentru vizionarea zilnică, mă ciupea, pentru ca eu să plâng şi să mă trimită imediat înapoi la ea. Cântă. Apoi nu voia să mă hrănească, departe, departe de tot. Le-a luat părinţilor mei trei ani ca să-şi dea seama. După *** îţi imaginezi, am avut nişte probleme cu stomacul. Încă le am. Dar fratele tău, Johnnie? Eraţi apropiaţi? Johnnie... Era un băiat dulce. A avut epilepsie... Era diferit. A murit la 13 ani. Ascuns. Mi s-a spus că nu se cuvine. - Mai vrei un pahar? - Te rog. - Lionel, eşti primul englez de rând... - Australian... ...căruia i-am vorbit vreodată. Când merg pe stradă şi văd un om că se holbează la mine, sunt intrigat de cât de puţine ştiu despre viaţa lui şi cât de puţine ştie el despre a mea. - Mulţumesc. - Pentru ce sunt prietenii? N-am de unde să ştiu. Am cernut şapte ciulini groşi prin site groase şi puternice. - Încetează, dragă. - Trebuie să fac asta, e vina ta. - Am cernut şapte... - Nu! Molizi de 100 de ani tăiaţi pentru a îmbunătăţi priveliştea! Cine se crede? Cu toate acestea, trebuie să încercăm să ne purtăm frumos cu dna Simpson. Ştii că mă numeşte "bucătăreasa scoţiană grasă"? - Nu eşti grasă. - Mă cam îngraş. Găteşti cam rar. Taci din gură! Trei, doi, unu şi... Alteţele Regale, Ducele şi Ducesa de York! Ce frumos să vă văd pe amândoi! Bun venit la coliba noastră de la ţară. Eu am venit la invitaţia regelui. Alteţă. - Eşti bine? - Îmi pare rău că am întârziat. Îmi pare foarte bine să vă văd, Doamnă Simpson. Foarte frumos. Salut, David! Văd că faci nişte schimbări în grădină. Da, n-am terminat încă. Nu-mi spuneţi că m-am purtat urât, dle Churchill. Dimpotrivă, Alteţă. Eticheta spune că cei din familia regală ar trebui întâmpinaţi de către gazda oficială, în acest caz, de Rege, nu de un om de rând. Vă mulţumesc. - Cu ce îl are la mână? - Habar n-am. Se pare că are anumite competenţe dobândite la o instituţie din Shanghai. - David... - Imediat, dragă. Scuză-mă. - David, am tot încercat să te văd. - Am fost foarte ocupat. - Să faci ce? - Să fiu rege. Serios? A fi rege e o treabă precară zilele astea. Unde e ţarul Rusiei? Unde-i vărul Wilhelm? Eşti plictisitor... A fi rege înseamnă să concediezi 80 de oameni şi să-i cumperi şi mai multe perle lui Wallis în timp ce oamenii merg prin Europa cântând "Steagul Roşu"? Nu te mai îngrijora! Herr Hitler îi va rezolva. Şi cine îl va rezolva pe Herr Hitler? Unde-i nenorocitul de '23? Şi ai băgat-o pe femeia aia în camera mamei? Mama nu mai e încă în pat, nu? - Nu e nostim. - Aici era. Lui Wallis îi plac cele mai bune. Nu-mi pasă cu ce femei îţi petreci noaptea, atâta timp cât dimineaţa îţi faci treaba. Wallis nu e doar o femeie cu care petrec. Intenţionăm să ne căsătorim. - Poftim?! - Intentează o cerere de divorţ. Dumnezeule mare! Nu-i poţi da numai o casă frumoasă şi un titlu? Nu o voi ţine ca amantă! Biserica nu recunoaşte divorţul, iar tu eşti... capul bisericii. - Nu am niciun drept? - Multe privilegii... Nu-i acelaşi lucru. Dacă iubitul om de rând se poate însura din dragoste, eu de ce să nu pot? Pe ce bază ar putea un om de rând să se proclame rege? Se pare că ai studiat jalnica noastră constituţie. - Se pare că tu nu. - Deci despre asta e vorba! Vrei să mă dai afară? De-aia iei lecţii de logopedie... Aşa se aude prin oraş. Nu încerca să... Tânjim după audienţe mai mari, nu-i aşa, B-B-B-Bertie? - Nu... - Ce-ai spus? Îmi cer scuze... Fratele mai mic încearcă să-l împingă pe cel mare de pe tron... C-C-C-Cu adevărat medieval! Wallis! Unde ai fost până acum? - Cu cine ai vorbit? - Nu contează. - Ce rege complicat eşti! - Încerc să fiu. Toată munca s-a dus pe apa sâmbetei. Propriului meu frate nu am putut să-i replic nimic! De ce te bâlbâi mai mult cu David decât cu mine? Pentru că tu eşti plă*** foarte bine ca să asculţi! Bertie, nu sunt o gheişă. Nu mai încerca să fii atât de deştept! Ce are David de te împiedică să vorbeşti? Dar tu ce ai de tot mă întrebi tot timpul? Vulgar, dar fluent. Nu te bâlbâi când înjuri. - Du-te dracului! - Numai atât poţi? Du-te dracului, nenorocit ***! Un pedant de şcoală de stat s-ar descurca mai bine. Căcat! Defecarea curge şiroaie din limbă! - Pentru că sunt furios! - Ştii cuvântul cu F? - Fornicare? - Bertie! Da! Vezi? Nicio ezitare! Tată! Ce se întâmplă? Scuze! Terminaţi-vă temele! E o parte din tine pe care n-o vedem prea des. Nu, nu prea ar trebui, de fapt. Nu în public. - Hai să luăm nişte aer. - Logue, nu cred că e o idee bună. Ce s-a întâmplat? De ce eşti aşa supărat? Logue, n-ai nici cea mai ***ă idee. Fratele meu e îndrăgostit de o femeie, care s-a măritat de două ori. Va cere divorţul, iar el e hotărât s-o ia de soţie. - Iisuse! - Dna Wallis Simpson din Baltimore. Nu e corect... Regina Wallis din Baltimore... De neimaginat! - Poate s-o facă? - Categoric nu! Dar o s-o facă oricum. S-a dezlănţuit Iadul. - Nu pot să continue în particular? - Ce bine ar fi... Şi tu ce-o să faci? Eu îmi ştiu locul, dar aş face tot... ...ce-mi stă în putere ca să-mi ţin fratele la tron. Chiar atât de serios e? S-ar putea ca locul tău să fie pe tron. Eu nu sunt o alternativă viabilă în locul fratelui meu! - Tu poţi fi mai bun decât David. - Nu-ţi lua libertăţi! E aproape o trădare. Eu spun doar că ai putea fi rege. Ai fi în stare. Asta chiar e trădare! Încerc să te fac să-ţi dai seama că nu trebuie să-ţi fie teamă. M-am săturat! - De ce ţi-e frică? - De cuvintele tale veninoase! Atunci de ce-ai venit la mine? Doar tu nu eşti un bancher de clasă mijlocie care vrea lecţii de logopedie ca să poată pălăvrăgi la petreceri. Nu-mi spune tu mie ce îndatoriri am eu! Eu sunt fiul... unui rege... Fratele unui rege. Tu eşti fiul dezamăgitor al unui berar! Un amărât de australian! Eşti un nimeni. S-a terminat lecţia asta. Biroul Prim-Ministrului Strada Downing nr. 10 Motivul nu e că ar fi americană, ci pentru că, în curând, va fi o americancă divorţată de două ori, iar Regele, în calitate de conducător al Bisericii Angliei, nu se poate însura cu o femeie divorţată. Îmi cer scuze pentru natura conversaţiei. Conform Scotland Yard, Regele n-a avut niciodată întâietate asupra favorurilor şi afecţiunii Doamnei Simpson. Aceasta le-a împărtăşit unui vânzător de maşini uzate căsătorit, un anume domn Guy Trundle. Mai mult de atât, se mai zvoneşte că ambasadorul lui Hitler, contele von Ribbentrop, îi trimite câte 17 garoafe pe zi. Dacă Alteţa Sa va mai ignora sfaturile guvernului său, trebuie să abdice de la tron, altfel, guvernul nu are de ales decât să se retragă din funcţie. Dle Prim-Ministru, aţi lăsa o ţară întreagă fără... ...un guvern? Regele face ceea ce vrea sau ceea ce vor oamenii să facă? După *** miniştrii guvernului se schimbă întruna, o probleme veche de când lumea reapare în atenţia publicului: poate un rege să-şi separe viaţa personală de îndatoririle publice? - Ce s-a întâmplat, scumpule? - Am probleme cu un pacient. ...să-şi aleagă singur prietenii, interesele personale... Nu prea îţi stă în fire. De ce? E speriat. - I-e frică şi de propria umbră. - Nu de-asta a venit la tine? Omul ăsta ar putea fi măreţ, dar mi se împotriveşte. Poate că nu vrea să fie măreţ. Asta vrei doar tu. S-ar putea să fi întrecut un pic măsura. Cere-ţi scuze. V-ar face bine amândurora. Îmi pare rău, dle Logue. Ducele are treabă. Aştept cu mare plăcere. Sau aş putea reveni mai târziu. După *** am spus, Ducele are foarte multă treabă. Mulţumesc. Mulţumesc. Parlamentul nu va susţine căsnicia. Dar există şi alte motive de îngrijorare. A fost neatent cu documente de stat, a dat dovadă de lipsă de angajament şi hotărâre, iar unii şi-au făcut griji pentru eventuala sa poziţie în cazul unui război cu Germania. Să nu zici că la asta se va ajunge. Ba da, domnule. Prim-Ministrul Baldwin s-ar putea să nege acest lucru, dar intenţia lui Hitler e limpede. Va veni şi războiul cu Germania, aşa că vom avea nevoie de un Rege care să ne unească pe toţi. Mă tem că fratele meu nu gândeşte prea sănătos... ...în această perioadă. V-aţi gândit ce nume veţi lua? Cu siguranţă nu Albert, dle. E un nume prea germanic. Ce ziceţi de George? La fel ca pe tatăl dvs? George al VI-lea ar fi o continuare bună, nu credeţi? David! Slavă Domnului! Pari extenuat. *** suporţi? Bertie, am luat decizia. Plec. Nu pot să accept asta. - Nu eşti în măsură să decizi asta. - Mă tem că nu este altă cale. Trebuie să mă însor cu ea. M-am decis deja. Îmi pare rău. Îmi pare nespus de rău. Nimeni nu vrea asta, iar eu, cu atât mai puţin. În sfârşit, pot spune câteva cuvinte în nume propriu. N-am vrut niciodată să ascund ceva, dar, până acum, mi-a fost interzis prin Constituţie să vorbesc. Cu câteva ore în urmă, am abdicat din funcţia mea de Rege şi Împărat. Acum, că am fost succedat de fratele meu, Ducele de York, primele mele cuvinte sunt de a-i jura credinţă lui. Fac asta cu inima deschisă. Cunoaşteţi cu toţii motivele care m-au împins să abdic, dar trebuie să mă credeţi când vă spun că mi-a fost imposibil să ţin pe umeri povara responsabilităţii şi să renunţ la îndatoririle mele de Rege, aşa *** aş dori să fac fără ajutorul şi sprijinul femeii pe care o iubesc. Vreau să ştiţi că această decizie mi-a fost uşurată de certitudinea că fratele meu, cu îndelungata sa experienţă în chestiunile publice ale ţării şi cu excepţionalele sale calităţi va fi în stare să-mi ia locul de acum înainte, fără încetare sau vreun prejudiciu la adresa vieţii şi progresului Imperiului. Consiliul de Regenţă, Palatul St. James, 12 decembrie 1936 Vin astăzi în faţa dvs... ...în circumstanţe care sunt... Sigur îţi place? - Poftim. - Mulţumesc, draga mea. - Şaua. Margaret! - Uite-l pe Montezuma. - Bravo! - Uite una. - Mamă! Uite şaua şi calul. - Mulţumesc! Stai liniş***ă, Sally. Ţi-o aduc înapoi imediat. O să avem loc pentru cai în noua noastră casă? Sigur că da, draga mea. Vom avea un palat întreg. Hai! Alteţa Voastră... *** a fost? Încerc să... ...mă familiarizez... ...cu documentele de stat. Am un mesaj de la dl Baldwin, din care nu pricep o iotă. Finanţele lui David... Transmisiunea de Crăciun. - Cred că asta o să fie o greşeală. - Stai liniş***. Planurile de Încoronare... Cred că asta e o greşeală şi mai mare. Eu nu sunt Rege. Eu sunt ofiţer de Marină, asta e tot ce ştiu. Eu nu sunt moştenitor al tronului, nu sunt Rege. Linişteşte-te... Nu... - Îmi pare rău! - Nu, dragul meu. - Dragul meu bărbat... - Îmi pare rău. Eu ţi-am refuzat primele două cereri în căsătorie nu pentru că nu te iubeam, ci pentru că nu suportam ideea unei vieţi regale, nu suportam ideea unei vieţi cu turnee, îndatoriri publice, o viaţă care nu mai era a mea. Apoi m-am gândit că te bâlbâi atât de frumos, încât o să ne lase în pace. În aşteptarea scuzelor unui Rege, se poate aştepta chiar multişor. Mă tem că am întârziat cam mult. Asta e casa mea. Myrtle e la Bridge. Am avut grijă să-i trimit de-acasă pe băieţi. Minunat! - Pot să stau jos? - Sigur că da. - Doriţi nişte ceai, Doamnă? - Da. O să-mi torn singură. Hai, plecaţi acum. Sau trebuie să vă dau cap în cap? Poftim şilingul. Înţeleg ce vrei să spui, Logue. Eu ţi-am explicat într-un mod greşit. Îmi cer scuze. Acum sunt aici. Crezi că naţiunea e pregă***ă pentru două minute de tăcere la radio? Toţi bâlbâiţii se tem întotdeauna că vor avea din nou probleme. Eu nu permit să se întâmple aşa ceva. Dacă dau greş în sarcinile mele, David s-ar putea întoarce. Am văzut şi eu afişele... "Dumnezeu să ne salveze Regele!" Nu se referă la mine. Toţi monarhii din istorie au succedat pe cineva mort sau care era pe moarte. Predecesorul meu nu doar că trăieşte, ci e şi plin de viaţă. Ce mizerie! Nici n-am putut să le ţin un discurs de Crăciun. - *** făcea tatăl tău? - Exact. Dar el nu mai trăieşte. Ba da. E pe şilingul pe care ţi l-am dat. E destul de uşor să-l dai. Nu trebuie să-l ţii mereu în buzunar. Sau pe fratele tău. Nu trebuie să te mai temi de lucrurile de care te temeai când aveai cinci ani. Eşti un om pe picioarele tale, Bertie. Bine... Faţa ta urmează să fie pe şiling. - Lionel, dragule! - Myrtle? - E soţia ta? - Da. Bertie, vino încoace. - Eşti în regulă, Logue? - Da. - N-ar trebui să mergem dincolo? - Crede-mă, e important. Ce e? - Tu eşti... - Da. "Alteţa Voastră" la început. După asta, poţi să-mi spui "doamnă", la fel ca "toamnă", nu "duamnă". Nu i-am spus nimic despre noi. Stai jos. Linişteşte-te. Cică soţul tău îi spune soţului meu "Bertie", iar soţul meu îi spune soţului tău "Lionel". Presupun că tu n-o să-mi spui "Liz". Alteţă, puteţi să-mi spuneţi "dna Logue", doamnă. Mă bucur să vă cunosc, Doamnă Logue. Logue, nu putem sta aici toată ziua. - Ba da! - Logue! Trebuie să aştept momentul potrivit. - Logue, eşti un laş! - Ai dreptate. Du-te acolo, bărbate! Bună, Myrtle, draga mea. Ai ajuns mai devreme. Cred că aţi făcut cunoştinţă, dar nu cred că l-ai cunoscut pe Regele George al VI-lea. Încântat de cunoştinţă. Veţi sta şi la cină, Alteţele Voastre? Ne-ar face plăcere! Ar fi minunat, dar... ...avem alte angajamente. Ce păcat! - Dle arhiepiscop. - Bun venit, Alteţă! Ce transformare glorioasă, dle. Sper că ne iertaţi dacă vom continua cu pregătirile. Acum, permiteţi-mi să vă arăt *** va decurge ceremonia. Vom începe, desigur, la intrarea vestică, spre amvon. Văd că întreaga ceremonie va fi transmisă, dle arhiepiscop. Da, eterul... E o adevărată Cutie a Pandorei. Mă tem că a trebuit să permit şi accesul camerelor de la ştiri. Voi edita personal produsul final. Fără ezitări de moment. Dânsul e dr Logue, de pe strada Harley. El e logopedul meu. Sfinţia voastră. Dacă ştiam că aveţi nevoie de ajutor, v-aş fi recomandat chiar eu pe cineva. Dr Logue... ...va participa la încoronare. Desigur! Voi vorbi cu vicarul, dar va fi extrem de greu. Aş vrea ca doctorul... ...să stea în loja Regelui. Dar membrii familiei dvs vor sta acolo, dle. De-asta găsesc de cuviinţă astfel. Acum, dacă nu vă deranjează, avem nevoie de încăpere. Omule, dar asta e Westminster Abbey! Biserica trebuie să fie pregă***ă pentru Alteţa Sa. Şi pregătirile mele sunt la fel de importante. Am vrea intimitate totală, dacă nu vă deranjează. Astea sunt cererile mele. Voi pune biserica la dispoziţia Alteţei Voastre... ...în această seară. Alteţă... Nu pot să cred că trec peste Chaucer, Handel şi Dickens. E totul în regulă? Hai să ne apucăm de treabă. N-am venit aici ca să repetăm, dr Logue. Spune-mi Lionel. E adevărat... ...nu ţi-ai spus niciodată "doctor". Eu ţi-am spus aşa... ...în locul tău. Fără instruire, fără diplomă... ...fără calificări. Ai avut doar un tupeu incredibil. Inchiziţia Camerei Stelate, presupun. Ai cerut încredere... ...şi egalitate totală. Bertie, te-am auzit la Wembley. Am fost acolo. Fiul meu, Laurie, m-a întrebat: "Tată, crezi că poţi să-l ajuţi pe sărmanul om?" ***, în calitate de actor ratat? E adevărat, nu sunt doctor, şi, da, am fost actor un pic. Mă rog, am recitat în localuri, am predat logopedie în şcoli. Când a început Marele Război, soldaţii noştri se întorceau în Australia de pe front, mulţi dintre ei, traumatizaţi, incapabili să mai vorbească. Cineva mi-a spus că mă pricep la treaba asta cu vorbitul şi m-a întrebat dacă nu cumva aş putea să-i ajut pe sărmanii oameni. Am făcut terapie la muşchi, exerciţii, relaxare, dar ştiam că trebuie să merg mai departe. Tinerii ăia, săracii, plângeau de frică, dar nu-i asculta nimeni. Treaba mea era să le redau încrederea în propriile lor voci şi să-i conving că un prieten îi ascultă. Ar trebui să-ţi sune cunoscut, Bertie. Te descrii într-un mod foarte nobil. Interesează-te. Nu mint. S-au făcut anchete. Habar nu ai cine-mi suflă-n ceafă. Am garantat pentru tine, dar tu nu ai... ...nicio acreditare. Dar am avut multe succese. Nu pot să-ţi arăt un certificat. Nu exista nicio instruire pe vremea aceea! Tot ce ştiu, am învăţat din experienţă. Războiul ăla a fost o adevărată experienţă. Pe placheta mea scrie "L. Logue, Defecte de Vorbire", nu "doctor", nu există alte litere după numele meu. - Încuie-mă în Turn. - Aş face-o, dacă aş putea. - Sub ce acuzaţie? - Fraudă! Războiul fiind mai aproape ca niciodată, tu ai împovărat naţiunea asta cu un Rege fără voce. Ai distrus fericirea familiei mele, numai ca să prinzi un pacient celebru... ...pe care nici nu sperai să-l tratezi vreodată. O să fiu ca nebunul... ...Rege George al III-lea. O să fiu nebunul Rege... ...George bâlbâitul, care şi-a dezamăgit poporul atât de tare, într-un moment de restrişte! Ce faci?! Scoală! Tu n-ai voie să stai acolo! - Ridică-te! - De ce nu? E doar un scaun. Nu! Ăla nu e doar un scaun. E scaunul Sfântului Edward! Oamenii şi-au inscripţionat numele pe el. Scaunul ăla e locul în care toţi regii şi reginele... E ţinut pe loc de un bolovan! Aia e Piatra din Scone! Trivializezi totul! Eu nu cred în prostiile astea. Nu mă interesează câte funduri regale au stat pe el. - Ascultă-mă! - Să te ascult? Cu ce drept? Prin drept divin, dacă trebuie! Eu sunt Regele tău! Ba nu! Chiar tu ai spus-o. Ai spus că nu vrei funcţia. De ce să-mi pierd vremea ascultându-te pe tine? Pentru că am dreptul să fiu ascultat! - Ascultat în calitate de ce? - Am o voce! Într-adevăr. Eşti foarte perseverent, Bertie. Eşti cel mai curajos om pe care-l cunosc. O să fii un Rege extraordinar. - Ce Dumnezeu se întâmplă, dle? - Totul e în regulă. Dle Logue, să ştiţi că am găsit un specialist în engleză cu recomandări impecabile! Prin urmare, serviciile dvs nu vor mai fi necesare. Pardon? Funcţia Alteţei Voastre e să consultaţi şi să fiţi sfătuit. N-aţi consultat pe nimeni, dar tocmai aţi fost sfătuit. Acum te sfătuiesc eu pe tine: în ceea ce priveşte chestiunea asta personală, voi lua singur deciziile. Eu îmi fac griji doar pentru capul pe care trebuie să aşez coroana. Apreciez asta, dle arhiepiscop, dar e capul meu. Sunt slujitorul dvs umil. Mulţumesc, Bertie. Repetăm? Hai, sus pe coronament. Când o să vii cu Elizabeth prin intrarea vestică, vei fi întâmpinat cu imnul "I Was Glad When They Said Unto Me". De fapt, n-o să te bucuri prea mult, pentru că se cântă cam mult. Apoi, prietenul tău, arhiepiscopul, va urca scările spre tine şi va spune: "Alteţa Voastră doreşte să depună Jurământul?" - "Vreau." - Normal! Mă duc să văd *** se aude de pe locurile mai ieftine, ca să te audă şi bătrâna ta dădacă. "Îţi vei conduce supuşii din Marea Britanie, Irlanda," "Canada, Australia şi Noua Zeelandă conform legilor şi obiceiurilor lor?" "Promit solemn să fac asta." Mai tare! În spate nu se aude! - "Promit solemn să fac asta." - Foarte bine! "Vei judeca cu milă, conform puterii cu care ai fost investit," "respectând Legea şi Dreptatea?" "Da." Apoi vine o parte mai lungă despre păstrarea credinţei, şi continuă cu mai multe prostii, la care tu răspunzi... "Cele făgăduite aici, le voi îndeplini şi respecta." "Aşa să-mi ajute Dumnezeu." Atât ai de spus, patru răspunsuri scurte, după care săruţi cartea, semnezi jurământul şi ai devenit Rege. Floare la ureche! Era să pui coroana invers, dle arhiepiscop! Cineva rupsese firul care marca spatele coroanei. Să încerci să nu pierzi firul, dle arhiepiscop! Nu-l vedem pe tata! Foarte bine, dle arhiepiscop! Sper că Alteţele Voastre sunt mulţumite de rezultat. - Poţi să opreşti aparatul acum. - Stai! Lasă-l să meargă. Nu stai jos, dle arhiepiscop? ...în uniforme, uluitoare vizual şi incredibil de imaginat, au stat fascinate ascultându-l pe Fuhrer. Tată? - Ce spune? - Nu ştiu, dar.. ...pare s-o spună destul de bine. Dle, am cerut să ne vedem astăzi pentru a stabili demisia mea din funcţia de Prim-Ministru. Îmi pare rău să aud asta, dle Baldwin. Neville Chamberlain mă va înlocui. E o chestiune de principiu. Eu m-am înşelat. Mi-a fost imposibil să cred că există om pe lumea asta care să nu aibă moralitate, aşa ca Hitler, că lumea ar putea fi atrasă a doua oară în abisul unui război distrugător. Churchill a avut dreptate tot timpul. Asta a fost dintotdeauna intenţia lui Hitler. Regret nespus că vă părăsesc într-un asemenea moment de criză. Tare mult mă tem, dle, că cea mai mare încercare a dvs de-abia urmează. 3 septembrie 1939 Vă vorbesc din camera cabinetului de pe Strada Downing nr. 10. În dimineaţa aceasta, ambasadorul britanic de la Berlin a transmis guvernului german o ultimă înştiinţare prin care sunt anunţaţi că, dacă nu primim veşti de la ei până la ora 11, *** că sunt pregătiţi imediat să-şi retragă trupele din Polonia, le vom declara război. Trebuie să vă spun că nu am primit încă o asemenea promisiune, astfel că, drept consecinţă, suntem în război cu Germania. În sfârşit, dle! V-am adus discursul. Veţi intra în direct la ora 6. Am cronometrat că va dura aproape 9 minute. Textul e aprobat în totalitate. Primul-Ministru vă va fi alături în timpul transmisiunii, care va fi difuzată în toată ţara, în întregul imperiu şi pentru forţele noastre armate. Adu-l pe Logue aici imediat. - Uite baloanele cu aer cald. - Da. - Le-au înălţat foarte repede. - Da. Să opresc, să căutăm un adăpost? Nu, du-te direct acolo. Nu te opri. O să fim în regulă. - Da, domnule? - Lionel Logue. Dl maior Hartley mă aşteaptă. El e fiul meu, Laurie. - Mulţumesc, Laurie. - Baftă, tată! - Discursul regelui! - Mulţumesc, dle. Mai avem vreo 14 minute până la transmisiune. Mulţumesc mult. Mulţumesc! "S-ar putea să ne aştepte zile întunecate..." Mai încearcă o dată. "S-ar putea să ne aştepte zile întunecate şi..." Transformă ezitările în pauze şi spune-ţi "Trăiască Regele!". Spun asta întruna, dar nu mă ascultă nimeni. Pauzele lungi sunt bune. Dau solemnitate marilor evenimente. Atunci, eu sunt cel mai solemn rege din istorie! Dacă sunt Rege... atunci unde mi-e puterea? Pot să formez un guvern? Pot să impun o taxă, să declar război? Nu! Dar chiar şi aşa, eu deţin toată autoritatea. De ce? Deoarece poporul crede că atunci când vorbesc... ...vorbesc pentru ei, doar că eu nu pot să vorbesc. Hai s-o luăm de la început. "În acest moment de restrişte..." "În acest moment de restrişte..." "...poate cel mai important din istoria noastră..." "...transmit tuturor familiilor..." Litera "P" mereu e greu de pronunţat, chiar şi atunci când cânt. Joacă-te cu vorbele. "Poporul nostru." "...familiilor din acest popor, atât din ţară, cât şi de peste hotare..." Excepţional! "...acest mesaj..." "...transmis cu acelaşi profund sentiment..." "...fiecăruia dintre voi, ca şi *** v-aş fi..." "...trecut pragul casei şi v-aş fi vorbit..." Spune în gând acum. "Am dreptul să fiu ascultat." "...personal!" Acum valsează! Mişcă-te! Nu opri mişcarea. "Pentru a doua oară în vieţile multora dintre noi," "suntem la..." - "Suntem la...", fă o pauză. - Lionel, nu pot să fac asta. Bertie, hai că poţi! - Uită-te peste ultimul paragraf. - Bertie, a sosit momentul. - Dle arhiepiscop. - Alteţă. E un moment important, dle. - Dle Prim-Ministru! - Alteţă. Mă bucur să vă revăd... ...atât de curând. E foarte bine că aţi venit. Sunt sigur că aveţi o zi încărcată. Sper să nu mai fiţi întrerupt de sirenele alea asurzitoare, dle. Câini afurisiţi... Dle Churchill, felicitări! Prim Lord al Amiralităţii. Alteţă... Lungul... ...drum. Succes, domnule! Şi eu sunt înspăimântat de aparatul ăsta. Şi eu am avut probleme cu discursurile, să ştiţi. Nu ştiam. E secret de familie. Am avut anchiloglosie. Operaţia a fost considerată mult prea periculoasă. Până la urmă, am profitat de asta. - Mulţumesc, dle Churchill. - Domnule! Dragul meu... - Cât mai avem, Logue? - Aproape trei minute. - Dle Wood. - Succes, Alteţă! Dle Wood. - Ai redecorat, Logue. - L-am făcut mai primitor. Să intre un pic de aer curat. Stai să te ajut, dragul meu. Bertie, dragul meu! Vezi să nu fie pornit. Ţine minte, beculeţul roşu o să clipească de patru ori, după care o să se oprească. Nu vrem ca ochiul ăla malefic să se holbeze la tine în timpul discursului. Un minut, domnule! Sunt sigură că o să te descurci de minune. 40 de secunde, domnule! Logue... Oricum s-ar sfârşi asta, nu ştiu *** să-ţi mulţumesc pentru ceea ce ai făcut. Poate mă faci cavaler? 20 de secunde! Goleşte-ţi mintea şi vorbeşte-mi mie, în calitate de prieten. În acest moment de restrişte, poate cel mai important din istoria noastră, transmit tuturor familiilor din acest popor, atât din ţară, cât şi de peste hotare, acest mesaj, transmis cu acelaşi profund sentiment fiecăruia dintre voi, ca şi *** v-aş fi trecut pragul casei şi v-aş fi vorbit... ...personal. Pentru a doua oară în vieţile multora dintre noi, suntem la... ...război. Din nou şi din nou, am încercat să găsim o cale paşnică de rezolvare a diferenţelor dintre noi şi cei care acum sunt duşmanii noştri, dar a fost în zadar. Am fost siliţi să intrăm într-un conflict, căci suntem chemaţi la război la provocarea unui principiu care, de-ar fi să învingă, ar fi fatal oricărei orânduiri civilizate din lume. Un asemenea principiu, dezvelit de mască, e, cu siguranţă, simpla doctrina primitivă *** că măreţia e dreaptă. De dragul tuturor lucrurilor pe care le preţuim cu toţii, este de neimaginat să refuzăm provocarea lansată. Întru acest scop măreţ, chem la luptă poporul meu, din ţară şi de peste hotare, să adopte cauza noastră. Le cer să fie calmi, fermi şi uniţi în acest moment de grea încercare. Sarcina va fi dificilă. Ne aşteaptă zile negre, iar războiul nu se va mai limita la câmpul de luptă. Ci putem face ceea ce e corect aşa *** considerăm noi că e corect şi să ne încredinţăm cu respect cauza Lui Dumnezeu. Dacă îi suntem credincioşi cu toţii, atunci, cu ajutorul Lui Dumnezeu, vom învinge. A fost foarte bine, Bertie. Încă mai ai probleme cu litera "W". A trebuit să mă bâlbâi de câteva ori ca să mă recunoască. Felicitări, Alteţă! - Sunteţi un adevărat crainic! - Mulţumesc, dle Wood. Felicitări, Alteţă! - Felicitări, Alteţă! - Mulţumesc. Gata! - A fost bine? - Perfect. Primul tău discurs pe timp de război. Felicitări! Cred că, în viitor, va trebui să mă descurc mult mai bine. Mulţumesc, Logue. Foarte bine, prietene! Mulţumesc, Alteţă. Ştiam eu că o să fii bun. Mulţumesc, Lionel. Să mergem! Felicitări, domnule! Nici eu n-aş fi spus-o mai bine, dle! Alteţă, am rămas fără cuvinte! Felicitări, domnule! Domnilor... *** m-am descurcat, Elizabeth? Cam ezitant la început, dar te-ai perfecţionat, tată. Fii binecuvântată! - Dar tu, ce zici, Margaret? - Ai fost splendid, tată! Sigur că da! - Sunteţi gata? - Haideţi, fetelor! Regele George al VI-lea l-a numit pe Lionel Logue Comandant al Ordinului Victorian Regal în 1944. Această înaltă distincţie din partea unui Rege recunoscător l-a făcut pe Lionel parte din singurul ordin cavaleresc care răsplăteşte expres serviciile personale aduse Monarhului. Lionel a fost alături de Rege la toate discursurile din timpul războiului. Prin transmisiunile sale, George al VI-lea a devenit un simbol al rezistenţei naţionale. Lionel şi Bertie au rămas prieteni tot restul vieţii lor.