Tip:
Highlight text to annotate it
X
Marnie...
Ştiu că am căzut de acord să luăm o pauză
şi a fost o idee fantastică, Dumnezeule...
Ambilor ne-a dat oportunitatea
de a experimenta
şi a întâlni oameni noi şi interesanţi...
Tu ai experimentat
puţin mai mult decât mine.
Mult mai mult. Eşti ca un
om de ştiinţă, cu experienţele lui...
Dar, evident, nu mă deranjează.
Pentru că eu cred că suntem acum
mai puternici, dar treaba e Marnie,
că au trecut doi ani.
Asta este o pauză lungă.
Şi sunt gata să
petrecem timpul împreună.
Mi-e dor de tine.
Mi-e dor de noi.
Am ceva pentru tine.
Ce credeţi?
Oh, omule...
E deprimant. E chiar deprimant.
E oribil să te vadă cineva... aşa..
Eu cred că este foarte drăguţă.
*** funcţionează?
- Ce naiba-i aia?
- I-am cumpărat-o de Valentines Day,
atunci când a rupt-o prima dată cu mine.
Devon, ştiu că nu-ţi place foarte mult...
Nu, nu! O urăsc. De fapt când ai rupt-o
cu ea, mi-am notat în calendar...
Ca pe o sărbătoare pe care
o sărbătoresc cu un tort
cu chipul ei, şi în loc
să-l mănânc, îl zdrobesc.
Poţi obţine ceva mai bun.
Meriţi ceva mai bun.
Mulţumesc, dar am văzut *** e
acolo şi nu cred că există ceva mai bun.
*** adică ai fost acolo?
Când ai părăsit apartamentul?
Am ieşit la 4 întâlniri diferite,
cu trei fete,
şi cu un tip, nu ştiu care au fost
intenţiile lor, dar a fost bine,
am discutat, căuta un prieten.
- Ştii care e problema ta, Kirk?
- Care?
- Eşti un homopudel.
- Un homopudel?
Un om-pudel. Fetele vor să te
scoată la plimbare, vor să te hrănească,
să te mângâie, dar nu fac nicio greşeală.
Nimeni nu vrea să se culce cu o omotă.
- Nu, serios. Are dreptate.
- Îţi spun... dacă o vrei pe Marnie înapoi,
ea trebuie să creadă că,
de când v-aţi despărţit
viaţa ta a fost un continuu carnaval.
Sau ai putea fi... cine eşti.
De ce nu ar fi suficient?
De ce nu-ţi pui boaşele
aici, prietene?
Traducerea şi adaptarea
FlorinA - SubTeam
- Un carnaval? Serios, Kirk?
- Da. A fost incredibil.
A fost o nebunie. Dar am avut grijă.
Am folosit întotdeauna protecţie.
Uneori dublă, pentru a fi sigur
că nu există scurgeri.
Pentru... gonoree
*** şi alte treburi...
Nu vreau asta.
Mă bucur că te-ai descurcat
atât de bine cu fetele.
Adevărul este că vreau să dau
toate la o parte şi să revin la tine.
Kirk, ştii că sunt acum cu Ron.
Încurcate sunt căile Domnului.
Kirk, se pare că o duci bine.
Da.
Mulţumesc, Ron. Dar
noi eram în mijlocul unei discuţii.
Vreţi să vorbiţi? Nicio problemă.
Voi fi în camera cealaltă.
Mulţumesc, partenere.
Îmi cer scuze, încă un lucru.
Ai şi salsa?
O să caut singur.
Baftă, piratule.
- Marnie eşti cu tipul ăla?
- Tipul ăla este om de afaceri.
- Ron are o pizzerie.
- Asta este o afacere.
Nici măcar o pizzerie
adevărată. Este o pizza expres.
Lucrând la pază la
aeroport cu prietenii tăi
de rahat, asta nu te
face să fii aproape pilot.
Ţi-am adus ceva. În amintirea vremurilor
cand ne plimbam printre tufisuri
lucrul ăsta e mai grozav.
La mulţi ani de Valentines Day!
- De acum 2 ani.
- Bună, scumpo. E totul în regulă?
- Da.
- Dumnezeule! Ce-i asta?
Cred că este o scrumieră.
- Nu, este ca să-ţi ţii cerceii.
- Sau pentru asta.
Kirk, te rog să nu faci o scenă.
S-a terminat demult.
Pentru Dumnezeu, mamă!
Puţină intimitate, te rog.
- E în regulă, dnă Kettner.
Bine.
Kirk, ştii că mi-am pierdut părinţii
şi am fost primită grozav de familia ta,
practic m-au adoptat, de când
am rupt relaţia. Te iubesc.
- Marnie şi eu te iubesc.
- Lasă-mă să termin.
Te iubesc, *** iubesc... televizorul.
- Te iubesc *** iubesc pizza.
- Superfast!
- Hei! Dylan!
- Oh, Doamne!
Lasă-l pe fratele tău în pace!
Hei, ticălosule!
Da, ai trişat, poponarule!
Mamă.
Prinde, Romeo. Voi
fi în Porsche. Haide.
- Vii cu noi, piratule?
- Nu, mulţumesc.
- Va fi şi Chris Tucker.
- Da, cred că sar peste.
- Nu vezi cuvintele care-mi ies din gură?
- Chris Tucker, nu?
- Mamă, vine Chris Tucker.
- Îmi place la nebunie.
Haideţi, haideţi, haideţi.
Ştii? E grozavă şi pentru...
Biletele şi paşapoartele
la vedere, vă rog.
Mergeţi.
Măi să fie. Mulţumesc
că ai venit, Kettner.
Îmi pare rău că am întârziat.
- Nu ai o scuză mai bună?
- Nu.
Gândeşte-te, inventează ceva.
- Nu.
- Interesant.
Uită-te la asta!
Ia nişte flori, şampanie ieftină...
Mulţumesc, dle Freeman.
Pe mâine.
Să aveţi un zbor plăcut.
Biletele şi paşapoartele
la vedere. Bună.
- Bună!
- Ailo, alo... New York, nu-i aşa?
- Big... City.
- Big Apple.
Big Apple City. Am fost de multe
ori acolo, pentru că am cântat acolo.
- Cânt într-o trupă. Conduc o trupă.
- Hei, Stainer. Ai primit numerele...
- Pentru noile proceduri de zboruri.
- El e Randy.
- Ce mai faci?
- Ei bine, totul este în ordine.
Mulţumesc.
- Ai nevoie de ajutor?
- Nu.
Linguşitor. Du asta la gunoi.
- Este un memorandum.
- Du-l la gunoi!
- Biletele şi paşapoartele, vă rog.
- Următorul!
- Doamnă, pantofii.
- Îmi cer scuze.
Să mergem mai departe
să dăm jos şi cureaua.
Aveţi oarece piercinguri?
Despre care trebuie să ştiu?
- Întârzii.
- Veniţi să vedem ce spune detectorul?
Mulţumesc.
Nu, nu aşa de repede. Dnă
treceţi în zona de control, vă rog.
- De ce, Fuller?
- Nu ştii niciodată.
Ai trecut detectorul
peste acul de cravată.
Nu, nu am făcut-o.
- Ba da, ai făcut-o.
- Ei bine, voi fi cu ochii pe tine.
Aveţi tipi de ăştia
care lucrează aici?
Da, şi se întâmplă să fie şeful meu.
Mulţumesc pentru că ţi-ai
enervat şeful pentru mine.
Vă rog, oricând.
- Molly! Biletului.
- Mulţumesc... Kirk.
Kirk?
- Scumpo, era să plecăm fără tine.
- Cred că mi-am uitat Iphon-ul la pază.
Calmează-te. O să sun.
- Alo?
- Cine este?
Nu ştiu, poate un tip cu un nou
I-phone. Acolo cine este?
Nu ştiu, poate cel
mai rău coşmar al tău.
- Încetează.
- E în regulă.
Alo? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-am luat
telefonul. Numele meu este Molly McCleish.
- Îmi amintesc. Ţi-l aduc imediat.
- Suntem pe cale să decolăm.
Îmi cer scuze, nu ar trebui să vorbiţi
la telefon. E rău pentru avion.
Scuzaţi-mă, sunteţi doctor de
avioane? Nu? Atunci taci naibii!
- Ei bine, îl duc la obiecte pierdute.
- Ai putea să-l ţii? Revin mâine.
Merg la o petrecere la Muzeul de
Artă. Putem să ne întâlnim acolo?
Da, fireşte. Ştiu exact unde
este. E în drum spre casă.
Domnule?
- Vorbeşte la telefon.
- Hei, vezi-ţi de treabă!
Trebuie să închid.
- Asta-i noaptea ta, Kirk!
- Voi returna un obiect pierdut...
- Unei alte fiinţe umane.
- Haide, omule, trebuie să fii optimist.
E emoţionant! O noapte plină
de posibilităţi. Pot să le miros.
- Ştii de ce-mi aduce aminte asta?
- De ce?
De momentul când Aladin a vrut
s-o întâlnească pe prinţesa Jasmin.
- Ce?
- Tu eşti pe stradă
şi acesta este la palatul.
Bine. Atunci tu ce eşti?
- Eu sunt duhul.
- De ce sunt atât de nervos?
E o prostie. Să punem
capăt acestui lucru. Să mergem!
Da. Să luăm covorul magic.
- Wendy!
- Felicitări! Petrecerea asta-i incredibilă
Este, nu?
- Bună! Scuze de întârziere.
- Bună, Debbie. Arăţi elegant!
Mi s-au adunat multe la spălat.
Şi ăsta e singurul care mi-a rămas.
- Vreţi să-l scot?
- Nu!
Du-te şi te plimbă-te cu tava.
Du-te şi te plimbă-te cu tava.
Ştii ce spun, slăbănoago?
Scuze. O caut pe Molly McCleish.
- O s-o arestezi?
- Nu.
- Dar tu? O să mă percheziţionezi?
- Nu, nu o fac aici la sol.
- Pentru zbor, dacă doreşti.
- Molly e sora mea. Este acolo.
Mulţumesc.
- Bună.
- Bună.
- Ea e Patty.
- Bună.
- El e prietenul meu, Devon.
- Prinţesa Jasmin.
- Iată telefonul.
- Mulţumesc lui Dumnezeu! Mulţumesc.
- Mi-ai salvat viaţa.
- Nu, te rog.
Nu a fost mare lucru.
Cred că acum plecăm.
- Nu suntem îmbrăcaţi pentru asta.
- Nu, e bine. Ar trebui să rămâneţi,
să beţi ceva.
Daţi-mi o secundă.
Luaţi de băut, dar nu din tava
de la sora mea.
Ce faci, grăsuţule?
- Ce a spus?
- Cred că prietenul tău e bun.
Da, sigur.
Serios Kirk, nu te juca cu
mine. Am nevoie de asta.
Devon, nu m-aş juca cu tine.
A spus..." Cred că prietenului tău e bun. "
- Da?
- Da.
- Da?
- Încetează!
- Da?
- Nu, nu, nu...
Ai o căsnicie fericită, amândoi ştim că
n-o s-o înşeli pe Karen.
Da, ai dreptate. Nu-i nevoie.
Ştii de ce? Pentru că fata aia
crede că sunt bun. Nu-i spune nimic
lui Karen despre asta.
- Aperitive?
- Da, sigur.
Le-am scăpat pe jos mai devreme,
dar ştiţi, le-am pus la loc.
Bine, mulţumesc mult.
*** doriţi.
La naiba!
- Ce naiba faci?
- Îmi pare rău, dle...
Ce?
- Nu ştiu.
- Kitty!
Nu, Kitty. E vina mea.
- Îmi pare tare rău.
- Îmi arătaţi invitaţiile?
Pot vedea invitaţia dumneavoastră?
N-ai fost inspirat cu
directorul muzeului.
Da, dar nu ar trebui să fie astfel de
evenimente culturale cu aşa idioţi.
Kirk! Dumnezeule! Mi-a spus Patty
ce s-a întâmplat. Ce pot să spun.
Îmi pare rău.
Reputaţia mea în comunitatea artiştilor
trebuie să fie atinsă...
- Dar cred că o să trec peste asta.
- Aş dori să mă revanşez.
- Eşti liber mâine seară?
- Da, da. Da.
Pentru că avem bilete
în plus la meciul Penguins cu Isles.
- Îţi place hocheiul?
- Dacă-mi place? Da, îmi place.
Bine! Sunt două bilete,
poţi să-l aduci şi pe prietenul tău.
- Mulţumesc mult. E grozav.
- Şi sunt locuri bune.
Bine.
- Pa.
- Pa.
- Pa.
- Noapte bună!
Foarte bine, prinţesă.
Vom merge pe covorul meu
fermecat de la Agrabad
la Peştera minunilor...
Pentru o noapte de dragoste... şi hochei.
- Voi merge, Stainer.
- Serios?
Nu, nu mă place. Sunt puţine lucruri
în viaţă de care sunt absolut sigur.
- Tipa asta nu mă place.
- Nu fi atât de pesimist.
Nu sunt un pesimist. E ca şi *** spun
că eu nu voi merge niciodată pe Lună şi...
- Sunt în regulă cu asta.
- Nu vrei să mergi pe Lună? Prostii!
Nu, niciodată nu voi
merge pe Lună şi e bine,
pentru că niciodată
nu mă aştept s-o fac.
Nu ştii. Cu tehnologia asta...
Poate te duci pe Lună.
- Are dreptate.
- Fata asta...
- E dată naibii.
- Ai spus la fel despre Marnie.
- Marnie e o mizerabilă.
- Hei, Marnie!
Vorbeam despre numele Marnie,
*** că din păcate, nu este prea folosit.
- Du-te naibii, Stainer!
- Nu am terminat.
Mai degraba folosit pentru mizerabile.
- Kirk, mergi la Branson luna viitoare?
- Nu cred.
Deoarece ne-au invitat pe mine şi pe Ron
şi am vrea să mergem dar,
o să fie ciudat pentru tine.
De fapt ne-ar putea prinde bine o
călătorie şi în special la Branson,
dar totul depinde de tine.
Da. Ar trebui să mergeţi. E distractiv.
Mulţumesc. Bine.
Îl ia pe noul ei iubit la
Branson, cu părinţii tăi.
Nu ştii dacă să râzi sau să plângi.
- Mulţumesc mult.
- Am 20 de dolari.
Patru beri, vă rog. Trei? Două?
- Pare frumos.
- Erau toţi banii mei.
- Dumnezeule! Este aici.
- Ce? E tipa aia?
Da, m-am gândit că n-o să apară.
Bună!
- Ai primit bilete, sunt în regulă?
- Da, mulţumesc foarte mult.
Super. Ţi-o aminteşti pe Patty?
- Bună.
- Bună. Desigur.
Nu credeam că vei veni.
E incredibil.
- Bună.
- Stainer.
- Poftim?
- Stainer.
- Ce!
- Stainer!
Numele lui e Stainer.
*** să nu.
E doar o poreclă.
Nu înseamnă nimic. E ca şi... Greg.
- Semeni cu un fost iubit din liceu.
- Ce liceu? Poate am fost eu.
- Nu, el este în comă.
- Oh! Unde naiba sunt berile?
- Bine, o să ne întâlnim la locuri.
- Perfect.
- Kirk, Molly e tare de tot.
- Da, ştiu.
Vezi ce faci? Te cuplezi
cu târfa de prietena ei.
Va fi perfect pentru tine
pentru că ţie-ţi plac târfele.
Nu, nu-i aşa. Patty nu este
o târfă. E... diferită.
Da, e diferită pentru că e
târfă şi altele nu sunt.
- Haide Dale, ia omul nu gheaţa!
- Da, haide, idiotule!
Scuze. Jucătorul la care am ţipat e atacant
şi pentru un anume motiv e în apărare.
Dar îţi dai seama că e acolo pentru a
transforma o lovitură de pedeapsă?
- De fapt chiar asta se întâmplă.
- Lasă crosa jos!
- A fost bine?
- Da.
- Îmi place strategia ei de hochei.
- Da.
Hei, Molly.
Jucătorul ăla te cunoaşte?
- Puţin.
- Puţin?
Haide, ridică-te! Eşti de rahat!
Aduc ceva de băut.
O să aduc nişte bere, băieţi.
Bine.
Înţeleg ce se întâmplă.
Da, "voi aduce nişte bere, cu tine. "
Voi doi staţi aici. Discutaţi.
Bună.
Ai o misiune.
Ascultă, Kirk, că tot am rămas
singuri, Molly a încercat să mă cupleze,
de asta m-a adus aici în seara asta,
dar sincer,
nu sunt interesată. Fără supărare.
Nu mă supăr. Presupun
că nu sunt genul tău.
- Vorbeam despre Stainer.
- Ce?
Crezi că avem o dublă întâlnire
sau cam aşa ceva?
- Da...
- Dar asta ar însemna că Molly...
- Nu.
- Da.
Kirk, Molly ţine la tine.
Kirk, te iubesc, dar e imposibil
ca Molly să te vrea pe tine.
De ce ar aduce o prietenă
şi ţi-ar oferi două bilete?
Ei bine, Molly a adus-o
pe Patty pentru tine,
dar Patty a crezut că eşti un idiot.
Acum chiar ai luat-o razna. Vrei să spui că
cea mai tare tipă din viaţa mea,
te vrea pe tine şi un un hamburger
si nu mă vrea pe mine?
Ascultă-te ce spui.
Du-te naibii!
- O realizare impresionantă, Kirk.
- Sigur. Asta se va întâmpla când
Jack se va culca cu nevastă-ta.
- Deja s-a întâmplat?
- Practic, da.
- Îmi pare rău.
- Vreţi să vorbiţi sau să jucaţi?
Tot ce spun este că această fată
superbă, nu vreau să-l judec pe Kirk...
- Dar, e vorba de ceva serios.
- Hei, idiotule!
- Idiot?
- Da, voi arunca primul.
- Bine, îmi pare rău.
- Pentru numele lui Dumnezeu!
- Ce s-a întâmplat?
- Să-şi aştepte rândul.
Serios?
Cu tot zgomotul şi prostiile
astea, prietenul meu
va fi atât de distras
în viziunea periferică.
- Calmează-te, Stainer.
- Nicio problemă.
Dă-i drumul, atunci.
- Ce faci acum?
- Ticălosule.
- Te crezi tare, durule?
- Da, rahatule.
Ticălosule!
Îmi pare rău.
Aşadar, îmi place Kirk,
dar nu merită mai mult de 5.
Stainer, nu crezi că eşti rău.
Măcar un 6.
Un 6? Spune ce vrei,
dar eu sunt cinstit.
Haide, nu e rău. Încă o jumătate de
punct, pentru că este simpatic.
Şi jumătate pentru că e amuzant.
Care face în total 6. Devon are dreptate.
Dar pentru că are un
rahat... scădem un punct.
- Ce e în neregulă cu Neon-ul meu?
- Nu ştiu, cu excepţia faptului că,
oamenilor nu le place maşina aia.
Aşadar, revenim la 5.
Între timp, Molly, e un 10 pe bune.
Iar această diferenţă de 5 puncte
este o prăpastie mare.
- Prăpastie?
- Prăpastie.
Şi nu poţi sări mai mult de două puncte.
- De unde ai scos prostia asta?
- Crede-mă, Kirk...
- Nici eu nu pot lua un 10.
- Nici chiar tu, nu-i aşa?
- Eu sunt de 6! Bine?
- La naiba de 6. Eu de cât sunt?
- Eşti de 8.
- Bine. Sună bine.
Dar eu mai primesc un punct,
deoarece sunt într-o trupă.
Eşti într-o trupă de imitatori.
Sunt sigur că nu contează.
Adult Education e o trupă tributară.
Asta mă urcă la 7.
Într-o zi bună, pot
ajunge la 9.
- Dar tâmpenia ta de maşină?
- La un artist, nu se ia
în calcul maşina.
Nu vorbim de excepţiile
artiştilor, vorbim de tine.
Se numeşte "stea rock."
Uită-te în dicţionar.
E acolo. Lângă tine.
Băieţi, cred că este ridicol. Dacă cineva
te iubeşte cu adevărat, atunci eşti de 10.
Dumnezeule!
Cine eşti tu, Hannah Montana?
Deoarece tot ceea ce
spui acum, nu-l ajută pe Kirk.
Ce?
Alo? Bună, Molly. Bine, dar tu?
Ce-a spus, Kirk?
Cred că mi-a cerut să ieşim.
Bravo, Kirk!
A zis ceva de Wendy,
că ea crede că sunt bun?
Nu.
- Du-te! Mă întreb dacă e pe Facebook.
- Devon, tu eşti pe Facebook?
- Da, am 37 de prieteni.
Grozav.
Mol! Ce zici de asta pentru
întâlnirea ta de astă seară?
Katie, este cel mai dezgustător lucru
pe care l-am văzut în viaţa mea.
Stai, ai o întâlnire? Cu Kirk?
- Daca va iesi rau intalnirea pe cine suni?
- Nu vreau.
Nu, serios. Lucrezi la agenţie
de când mătuşa ta a murit.
- N-o să am nevoie.
- *** doreşti.
- Care-i problema ta cu Kirk?
- Nu am nicio problemă cu Kirk.
Am o problemă cu
întâlnirea ta cu Kirk.
De ce?
Ai ieşit cu Cam şi ai suferit,
aşa că ai ales pe cineva ca Kirk
pentru că el este sigur.
Da, sau poate pentru că este
un tip de treabă.
E grozav! Dar amândouă ştim
că nu este genul tău cu care să ieşi.
Da, ştiu.
La naiba!
Hei! Ce s-a întâmplat?
Arăţi îngrozitor, pe lângă asta.
Aseară am dormit cam 30 de minute.
Ce-o să discut cu Molly în seara asta?
O să vorbesc tot felul de
lucruri ridicole timp de 2 ore?
- Nu ştiu. Te-ai descurcat bine la hochei.
- Pentru că am crezut că nu aveam şanse.
Dar acum mi-a cerut să ieşim.
Nu înţeleg.
De ce m-a invitat?
- Eşti pe moarte?
- Ce?
Poate că e un binefăcător
bogat care îţi îndeplineşte o dorinţă
înainte de a muri? Ca în Marile Speranţe.
- Ai citit cartea?
- Da, omule.
- Este aşa de ciudat!
- Nu sunt bolnav.
- Mulţumim pentru grijă.
- Este o ghicitoare.
Spune-o pentru mine.
- Haide pe acolo mai bine.
- Cine-i?
Ce? Nimeni. O fată cu care m-am cuplat
când am fost beat. E o psihopată.
- Pe aici e mai rapid.
- Ce?
Acest loc e grozav.
Am încercat să mă gândesc la faptul
că n-am mai fost aici înainte.
E argint adevărat? E frumos.
Este un loc minunat. E deschis...
Ca un spectacol de televiziune.
- Eşti nervos?
- Da.
Doamnă, domnule...
- Puţină gheaţă, vă rog.
- Desigur.
- Vorbeşti franceza?
- Puţin.
- Am întrebat *** să ajung pe plajă.
- Fantastic.
Ai şi alte talente ascunse
despre care ar trebui să ştiu?
- Sunt avocat.
- Eşti avocat?
- Ei bine, nu... Nu sunt...
- Scuză-mă un moment.
Doamnă, doamnă!
Revin imediat.
Scuzaţi-mă, dnă. V-aţi uitat haina.
- Mulţumesc.
Mulţumesc încă o dată.
Nu, nu lucrez aici.
Doar v-am înapoiat haina.
- Mulţumesc.
- Să aveţi o noapte bună.
Mulţumesc.
- Scuze.
- Scuze, amice.
- Noapte bună.
- Noapte bună.
- Noapte bună!
- Noapte bună.
- Cam?
- Mol?
- Ne vedem acolo.
- Credeam că eşti tot la New York.
Negativ. Am ajuns în această dimineaţă.
Bună!
- El e Kirk.
- Bună, amice. Mulţumesc.
- Te pot ajuta?
- Eu vreau un whiskey şi dna...
Un Martini sec cu 3 măsline.
Mulţumesc. Preferatele ei.
- Cred că este o greşeală.
- Poftim?
E cu mine.
O greşeală corectă.
Îmi pare rău. Poftim.
Cam, el este Kirk.
- Ce bine să vă cunosc, dle!
- Mă bucur să vă cunosc, dle.
- Cam. E diminutivul de la Cameron?
- Nu.
De la ce ar trebui să fie?
Ce amuzant!
Prietenul tău e amuzant, Molly.
Vă mulţumesc.
Mulţumesc mult.
- Ne vedem săptămâna viitoare?
- Patty şi cu mine lucrăm
la o expoziţie, iar
Cam e cel care o organizează.
Cel care e organizează?
Sunt mai mult de atât.
Molly şi cu mine ieşeam împreună.
Aşadar... Am plecat. Îmi pare bine
de cunoştinţă. Ne mai vedem, scumpo.
- La revedere.
- La revedere, Cam.
- Pare grozav. Cu adevărat.
- Facem comanda?
- Da.
- Bine.
Aveam o afacere cu un bufet,
în timp ce eram la colegiu...
Şi mă întrebam dacă asta era
ceea ce vroiam de la viaţă.
Apoi m-am oferit să organizez
petrecerea de la sfârşitul
anului şi mi-a plăcut.
Aşa că, am închis firma, şi am intrat
în afaceri cu Patty.
Ai găsit ceva ce-ţi place, e uimitor.
Da, e uimitor. Dar sunt
plictisită. Dar tu?
Eu? Născut şi crescut în Pittsburgh.
Am avut de gând să merg la colegiu,
dar tatăl meu
a decis să cumpere o piscină.
Îl am pe Stainer coleg de serviciu
la pază la aeroport, iar
restul este rock-n-roll.
- Agent de pază azi, ce va fi mâine?
- Ei bine, nu ştiu...
Câteodată când sunt la lucru
mă uit pe fereastră şi văd
acele avioane decolând, zburând spre
anumite locuri şi mă gândesc şi eu că
aş putea face asta, indiferent dacă
ar fi avioane de pasageri
sau de marfă, îmi place acest
sentiment de libertate.
Da.
- Ştiu ce vrei să spui.
- Ei bine, ăsta-i secretul meu.
- Ar trebui să faci asta, Kirk.
- Mulţumesc. E uşor pentru tine.
- Ţi-ai schimbat slujba imediat.
- Nu. Părinţii nici nu ştiu că am renunţat.
Nu. Tata e un tip de modă veche.
E interesat de securitate,
să plătească facturile...
Şi cred că avem o
problemă de comunicare şi...
Aş vrea să nu fi fost aşa,
şi poate, într-o zi nu va mai fi.
Da.
- Nu răspunzi?
- Bine.
- Ştii ceva? E în regulă.
- Serios?
Da.
Sunt Molly McCleish. Îmi pare rău că nu
pot răspunde. O să vă sun înapoi.
Ce?
N-am mai fost vreodată
condusă acasă de un chelner.
- Nu, nu prea se întâmpla.
- Aşa e.
- M-am distrat bine.
- Da?
- Da.
- Şi eu îţi mulţumesc.
- Nu te gândeşti la Cam, nu-i aşa?
- Nu. Cam şi mai ***?
Am uitat complet cât de bine
arată şi ce piele hidratată are.
Ei bine... centura este...
defectă. Lasă-mă să ajut.
- Mulţumesc.
- Cu plăcere.
Te-a sărutat? Ea, cu gura ei
te-a sărutat? Cu un scop?
- Da, ştiu.
- Sunt atât de fericit pentru tine, Kirky.
Eu nu, eu sunt nervos.
Adică, mă simt de parcă universul a ieşit
de sub control. Unul dintre noi va muri.
Ce urmează? După ce luaţi masa.
Mă refer la relaţiile sexuale.
Ei bine, va veni să ia masa
duminică, cu părinţii mei.
- Ce?
- De ce?
Nu poţi face asta.
Tu sari peste şase paşi.
- Ea mi-a cerut, n-am ştiut ce să-i spun.
- Ar trebui să ai grijă.
20 de minute cu familia ta şi
va cere mandat de restricţie.
A spus ceva despre Wendy?
*** că-i place de mine?
Mişcă, mişcă, mişcă...
- Tată? Mamă?
- Despre asta vorbeam.
Bună, scumpule.
- Bună. Sunt mama lui Kirk.
- Bună. Sunt Molly.
Bună.
- Încântat...
- Că te cunoaşte.
- Da. Bună. Plăcerea e a mea.
- Mulţumesc.
- Pot merge la baie?
- Acolo, dragă.
- Mulţumesc. Trebuie să merg la baie.
- Da.
- Pe acolo?
- Da, pe acolo.
Şi nu te descărca în numărul unu.
- Poftim?
- Nimic!
Dumnezeule, tată! E oaspete.
Nu poţi face o excepţie?
Avem o instalaţie foarte delicată.
- Scumpule, e foarte frumoasă.
- O să ne uităm la TV.
- Lovit!
- Din prima.
Mi-au spus că nu veţi fi aici,
că aveaţi ceva de lucru.
Leroy l-a concediat din nou.
Ca şi *** el, n-a venit
niciodată băut la lucru.
Am adus o fată cu mine, aşa că
te implor din suflet,
să nu fii un idiot.
- Fac tot ce vrei.
- Concurs de lovituri la poartă.
- *** m-am descurcat?
- Doar 58 de secunde.
La naiba!
- Bună, partenere.
- Ron, eşti aici, aşa că...
- Cine vrea, cine vrea? Îi arăt.
- Oh, da!
- Încetaţi, băieţi!
- Erecţii de patrulare!
- Bună, Kirk.
- Bună. Ea e Molly.
Molly, el e fratele meu Dylan.
Logodnica lui, Debbie.
- Şi... Marnie şi Ron.
- Bună tuturor.
Aşa salută ei, Molly.
- Cine eşti tu?
- Este Molly.
- De ce e aici?
- Am venit cu mine.
- Ai venit să ridici vreo maşină, ceva?
- Nu, dar mulţumesc de întrebare.
- Eşti asistentă socială?
- Nu.
- Am fost evacuaţi?
- Nu.
- Eşti târfă?
- Dylan!
Adică prostituată.
- Dumnezeule!
- Nu.
Kirk şi cu mine am luat
masa aseară şi am zis să ne
adunăm cu familia sa, a
trecut ceva timp de când
nu am mai luat cina în familie,
aşa că... Sper că nu vă supăraţi.
Că m-am autoinvitat.
- Vino aici, fată!
- Nu, nu am costumul de baie.
Poţi veni în lenjerie de corp, e ca un
bikini. Acoperă toate părţile.
- Da, lenjeria e bună.
- Ron!
E ca pe vremuri.
Lenjeria de corp ar fi bună,
dacă aş purta aşa ceva.
- Masa e gata!
- Venim!
- Mama găteşte grozav.
- Super.
După tine.
- Sigur nu vrei, tată?
- Tu ce crezi, vreau.
Nu ţi-am făcut complimente pentru
coşuleţe. Sunt bune!
Dylan, ştii, cred că dacă-ţi ceri scuze,
Leroy te va primi înapoi.
La naiba cu el! Dintre toate
forme, nu am de ales.
Mai devreme vroia să
atragă atenţia cu asta.
Omule, pot transforma orice
maşină în 15 minute, aşa că...
- Da! Ştii de ce?
- Nu.
Două cuvinte.
- Încălzirea globală.
- De fapt Dylan, conform filmului
"The Day After Tomorrow",
lumea este în răcire.
Da.
Ce faci? *** eşti?
Ai nevoie de ajutor cu... La naiba!
- Tu nu porţi lenjerie de corp?
- Dylan!
- Deborah, toţi ne gândim la asta.
- Dacă te gândeşti la vreo strategie
- de plecare, nu voi fi ofensat.
- Nu, nu plec nicăieri.
- Cu ce te ocupi?
- Organizez evenimente.
- Vezi? Asta-i afacere.
- Îţi foloseşte creierul.
- Mulţumesc, Dylan.
- Aşteaptă să termine.
Aduci o trupă, umfli câteva baloane, oamenii
plătesc mult pentru asta, nu?
Da.
Nu port lenjerie intimă.
Molly, fii atentă...
Debbie şi cu mine ne căsătorim.
De câţi bani e nevoie pentru o nuntă?
- Dylan, nu pare puţin nepotrivit?
- Făceam puţină conversaţie,
aşa că nu te supăra, Kirk.
Nicio problemă. Multe lucruri
influenţează preţul unei nunţi.
Avem aproape 100 de invitaţi şi vom face
întreaga temă Nascar în Las Vegas.
O să-mi fac o rochie imprimată
cu steaguri, mulată pe corp, iar Dylan
va avea un smoching portocaliu, cu
un logo pe spate... HomeDepot.
Nu aţi mai văzut aşa ceva, nu?
Cât costă?
Preţul de bază este de 15.000, la
100 de invitaţi, îmi imaginez că va fi
în jurul a 50.000 de dolari.
- Pe naiba! Ce?
- Pe naiba!
- Pe naiba!
- Pe naiba!
Asta-i o grămadă de 15 minute
de transformări, nu-i aşa, Dylan?
- Trăieşti pe picior mare, nu-i aşa?
- Uneori.
Şi ai dreptate.
Şi nu porţi lenjerie intimă.
- Ce cauţi cu idiotul ăsta?
- Dylan!
- Bună întrebare!
- Asta-i o întrebare bună?
- Molly, îmi pare rău.
- E în regulă. Ştiţi... vreau să spun...
Nu ştiu... chiar nu ştiu.
Mă face să râd, nu încercă să mă
impresioneze şi
cu el, pot să fiu eu însămi.
Ce dulce!
- Trebuie să ai grijă de ea.
- Te face să râzi? Eşti comediant?
- Spune-ne o glumă, Sinbad.
- Am înţeles ce-ai spus, Molly.
Ăsta-i blestemul să fii o femeie atractivă.
Bărbaţi întotdeauna ne-au pus pe
un piedestal, aşteptând
să fim ceea ce nu suntem.
- Noi?
- Haide, Marnie, fii realistă.
Ce?
Bine, ştii, Molly? Facem o excursie
de familie la Branson pe data de
- 31 şi cred că ar trebui să veniţi şi voi.
- Nu cred că...
- Nu cred că e o idee bună.
- Da, ar trebui să veniţi.
- O să iau eu biletele.
- Branson este mic.
- Branson e un loc mare!
- Taci, Ron!
- Putem merge?
- Da, este decizia ta.
- Bine, voi vedea ce pot face.
- Relaxează-te.
Molly, cred că ar trebui să ştii ceva.
Kirk şi cu mine am fost iubiţi.
Dacă veţi fi suficient de mult împreună,
vei primi aşa ceva.
- Mulţumesc, Dylan.
- Este a mea, pentru cercei.
- Kirk, arăţi foarte bine.
- Mulţumesc şi tu... mulţumesc.
- A fost fantastic să te cunosc!
- Şi pentru mine.
Eşti deosebită, Dumnezeule!
Branson. Gândeşte-te la asta.
Bine?
- E grozavă. Pe curând, piratule.
- Da. La revedere, piratule.
Haide Molly, eşti musafir.
Nu trebuie să faci asta.
- Nu mă deranjează.
- Eşti gata? Tu şi cu mine, jos.
Dylan, nu mai suntem copii.
Chiar trebuie să facem asta?
Mamă?
Kirk, du-te să te joci cu fratele tău.
Vrem şi noi să rămânem singure.
Mi-ai promis, aşa că haide, laşule!
- Ne vedem jos.
- La naiba!
Haide, daţi-i drumul! Haideţi!
- Asta a fost slabă!
- Nu a văzut-o, dar a oprit-o.
Haide, Dylan!
- Acum te crezi tare că ai o gagică bună?
- Nu. Poate am doar puţin noroc.
Nu eşti mai bun decât mine. Vezi toate
aceste trofee au numele meu.
Primul loc, primul loc. M.V.P.!
Nu cred că sunt mai bun decât tine.
N-am spus asta niciodată, şi da.
- Molly arată puţin mai bine decât mine.
- Puţin? Îţi baţi joc de mine?
Cred că toţi suntem de acord
că Debbie e al naibii de bună.
Mulţumesc, iubitule.
Şi gagica asta a ta, o
face să arate ca un porc.
- Eşti un idiot, Dylan!
- Vezi? Întotdeauna spune prostii.
- Vreau să mai am un copil!
- Băieţi, este egalitate.
În hochei nu există egalitate.
În viaţa nu există egalitate.
Ultima lovitură, câştigătorul
ia totul.
Haide, Kirk, poţi s-o faci.
Nu-i cu nimic mai bun.
Haide, Dylan! Apără asta!
Eşti campion meu, scumpule!
- Kirk este un ratat!
- Dumnezeule, Debbie!
Vrei să faci asta? Să o facem.
- Bravo!
- La naiba!
Dylan!
Pardoseala e alunecoasă!
Păpucii ăştia sunt de rahat!
- Hei, sportivitate.
- Du-te naibii!
- Pauză.
- Vouă vă trebuie pază că sunteţi idioţi.
Dumnezeule!
- Aduc nişte vin.
- Bine.
- Locul ăsta e grozav.
- Mulţumesc.
Îmi aminteşte de acasă,
exceptând faptul că...
La mine este o cocină de
porci, dar acest lucru...
Cât timp...? Dumnezeule,
ce naiba-i asta?
Acesta este căpitanul Pickles. Am grijă
de el când părinţii mei sunt în vacanţă.
- Ce-i? Un câine sau un cal nenorocit?
- Aşează-te!
- Eu sau câinele?
- Tu.
Nu-i plac oamenii care stau în picioare.
Se simte ameninţat.
- Devine puţin... neliniş***.
- Neliniş***?
Am venit cu pace.
Mulţumesc.
Noroc!
- Stai, nu vreau să merg prea repede.
- Sigur, nicio problemă.
Să nu mă înţelegi greşit. Când am
încredere în cineva, experimentez
şi sunt foarte generoasă.
Da şi eu. Îmi place să experimentez
şi sunt foarte generos.
Foarte, foarte generos.
Sunt un iubit tare caritabil.
- Nu te poţi opri o secundă?
- Nu.
- Dragă, eşti acolo?
- Tată?
- Oh, Doamne!
- Eşti acolo?
- Ce mai faci?
- V-aţi întors mai devreme!
Am venit să luăm câinele.
Sper că nu întrerupem nimic.
- El e Kirk.
- Charles McCleish. E o plăcere.
- Nu, nu...
- Nu?
Eu nu... Dumnezeule!
Ce nepoliticos sunt.
Trebuie să fiţi epuizaţi. Vă rog
luaţi loc. Odihniţi-vă picioarele.
- Ca în aer liber.
- Mulţumesc.
Drăguţ din partea ta.
- Cred că avem pulovăr la fel.
- Serios?
Aşadar...
Nu, nu face asta.
Nu căpitane, Pickles.
Nu căpitane...
Pickles!
Kirk?
Scuzaţi-mă, mulţumesc
pentru această seară minunată.
Noapte bună.
Fantastic!
Devon, îţi dau 50 de dolari dacă
înjuri o dată. 75, doar înjură o dată.
- Nu voi spune asta.
- Nu fi prost!
Spune doar "rahat."
Îţi dau 100 de dolari.
Kirk, schimbul meu începe peste
jumătate de oră, dar sunt emoţionat
- aşa că am venit mai devreme.
- Da. A fost atât de emoţionat.
- Încât a venit mai devreme.
- Da. Ţi s-a întâmplat ceva?
Spunea ceva, Stainer,
pentru că ai venit mai devreme.
Isuse, Devon! M-ai bârfit!
Mulţumesc mult.
- N-am vrut să le spun, Kirky. Scuze.
- Nu ajuta nimic. Ii scapa.
- Da, da.
- Mulţumesc. Duceţi-vă naibii.
- Bună, băieţi.
- La naiba!
- Kirk, putem vorbi un minut? În privat.
- Nu există secrete aici, Marnie.
Bine... Cred că am făcut o greşeală şi
văd o schimbare la tine
şi îmi place aşa că...
Să fim din nou împreună.
Măcar să încercăm.
- Sună interesant! Nu, nu cred.
- Dar ai rupt-o cu Molly.
M-a forţat.
Isuse, Devon. Uite, Marnie,
m-am gândit la ce mi-ai spus...
Şi am ajuns aici, deoarece o altă
fată este interesată de mine.
Nu e asta. Uite, Kirk, sunt foarte
îngrijorată de relaţia voastă.
Pare a fi o târfă, aşa că-ţi spun
dacă ai vrea să fim împreună,
*** am fost înainte, sunt dispusă
să iau în considerare despărţirea de Ron.
- Ce? Eşti încă cu Ron?
- Piratul?
Da.
Nu risc să rămân singură deoarece
Kirk, nu ştie ce-i bine pentru el.
Uite Kirky, în adâncul tău ştii
că nu va merge între tine şi Molly.
Iar eu nu pot suporta să te văd rănit.
Dacă asta mă face să par că-ţi vreau răul,
atunci aşa să fie.
Jenant!
Iisuse!
Hei, ai venit iar în pantaloni noi?
Ne poţi spune, suntem prietenii tăi.
Devon, de ce le-ai zis că
m-am despărţit de Molly?
- Pentru că am crezut că ai făcut-o.
- Nu. Suntem într-o situaţie nefericită.
- Nefericită?
- Da, dificilă, complicată.
- De câte ori ai sunat-o?
- De cinci ori.
- Şi de câte ori ai sunat-o cu adevărat?
- De 17.
- E gata, omule. Povestea de dragoste.
- Ce?
Aşa se cheamă.
Poveste de dragoste.
Ai fost cu Molly contrar
forţelor naturii.
- S-a terminat, omule.
- Nu, nu s-a terminat.
Şi sincer, m-am cam săturat
că voi toţi pretindeţi că ştiţi totul.
Nici măcar eu nu ştiu
încotro mă îndrept.
- Tina Jordan, ştie.
- Cine naiba-i Tina Jordan?
A fost Molly a mea.
- N-ai vorbit niciodată de ea.
- N-am vrut să-mi poarte ghinion.
A fost perfectă.
Perfectă... umeri pistruiaţi.
În orice caz...
După două luni gata,
m-a dat la o parte.
După cu arăta era de 10.
De 10 plus.
Iar eu eram de 6, poate un 7.
Nicicum nu puteam acoperi diferenţa.
Vorbind în mare, am fost
deprimat luni de zile.
Asta a fost?
Ai spus ai erai bolnav.
- Da, bolnav de inimă.
- Doamne, *** este vaginul tău?
- Taci, Jack!
- Amice, uită de Stainer.
- O poţi recupera...
- De ce nu priveşti în ochii lui Kirk
să-i spui că gândeşti cu adevărat
că a terminat-o cu Molly?
Bine.
Kirky, eu cred sincer că...
Cred că totul este posibil.
- Totul este posibil?
- Haideţi! Sunt un milion de exemple
de tipi precum Kirky care
s-au căsătorit cu femei frumoase.
- *** ar fi?
- Lyle Lovett şi Julia Roberts.
Richard Seymour şi Heather Locklear,
apoi a fost cu Denise Richards.
Toţi sunt artişti. Regulile
nu se aplică acestor oameni.
Kirk, imediat ce înregistrezi un album
şi câştigi un disc de platină, te poţi
culca cu orice fiinţă umană vrei.
Bine, bine. King Kong şi Naomi Watts.
Niciodată consumată.
Platonică în totalitate.
- Stephen Hawking şi asistenta lui.
- E un maestru al spaţiu-timpului.
- Ştie despre găurile negre şi alte prostii.
- Ce spuneţi de preşedintele Franţei şi
- fata aceea care era cu Mick Jagger?
- Ştie despre vin şi are accent franţuzesc.
Şi să sărute ca un nenorocit.
- Staţi puţin! Bestia.
- Cine?
Bestia, din "Frumoasa şi Bestia"
Bestia vroia să fie iubită de frumoasă,
şi nu era bogat sau artist
deşi avea o voce incredibilă.
Ăsta-i un desen animat.
Şi da, este un caz la un milion.
Ai nevoie doar de unul. Voi vorbiţi despre
relaţii, dar adevărul este că...
Eu sunt singurul căsătorit dintre noi.
Da. Şi nu-i nicio problemă
că am fost doar cu o fată.
Pentru că a fost fata potrivită,
de asta m-am căsătorit cu ea.
Aşadar Kirky, să-ţi spun ceva.
Dacă Molly e fata potrivită,
este tot ce contează.
Ridică-te, ridică-te şi du-te la ea.
Te duci şi-i spui..."Sunt Kirk Kettner,
şi sunt aici, în faţa ta,
chiar aici, iată-mă aici sunt".
Ceva de genul ăsta.
Frumos.
- Perfect.
- Mulţumesc.
Am fost în grupul de
discuţii. Nu pot uita asta.
Iat-o.
Trebuie să mergi acolo mândru
şi să-i spui "Hei, am venit în pantaloni."
- Asta e ceea ce trebuie să faci.
- Ştiu că nu sunt prea bun la asta.
- Dar acesta nu poate fi un sfat bun.
- Da. Nu voi face asta.
- Nu are de ce să-ţi fie ruşine.
- Până la urmă îi faci un compliment, nu?
- Ai încredere.
- Nu mă costă nimic.
La naiba, Molly! Ora şase.
- Bună Molly.
- Bună.
- Ai primit mesajele mele?
- Da, le-am primit, Kirk.
Ce naiba s-a întâmplat aseară, Kirk?
Te-ai comportat ca un
ciudat cu cpt Pickles
şi nici nu te-ai ridicat de pe canapea
ca să dai mâna cu tata.
Ţi-am povestit doar,
că e de modă veche.
- Ştiu, îmi pare rău.
- Am petrecut toată ziua cu familia ta
şi tu nu poţi petrece 30 de secunde
cu a mea. Ăsta e un semn de întrebare.
- Nu e un semn de întrebare, Molly.
- Kirk, nu pot să fac asta aici.
- Am de lucru.
- Bine. Scuze.
Am ejaculat în pantaloni.
Ne-am încălzit prea tare şi...
Nu în fiecare zi am o tipă
aşa de fierbinte...
Deasupra mea şi am fost emoţionat
tare şi înainte să ştiu că
părinţii tăi erau în
cameră, stăteam acolo cu
o stridie gigantică în pantaloni...
Bine. Scuze.
Îmi pare rău.
Măcar este cinstit.
- Mulţumesc pentru sfaturi.
- A fost oribil. Cred că am a...
- Niciun tip normal n-ar inventa asta.
- Nu-i aşa?
- Ar trebui să mergi să vorbeşti cu el.
- Da.
Aşteaptă o secundă.
Şi... iată că vine.
Uite, râd.
Se să... se sărută!
Da!
- Eşti la fel ca Yoda.
- Da, ştiu.
Sex-Yoda.
- Forţa este puternică în tine, Jack.
- Trebuie să ne încredem în sistem.
- A mers bine.
- Ştiu.
- Este extraordinar, nu-i aşa?
- Kirk, nu?
- Bună, Cam.
- Mă bucur să vă văd din nou, dle.
- Ascultă, Kirk, putem vorbi un minut?
- Da, cred că da.
Ascultă, Kirk, ştiu că băieţi ca tine au o
relaţie sinceră cu prietenele lor.
Corect?
- Băieţi ca mine?
- Nu mă înţelege greşit.
Nu am nicio problemă
cu stilul tău de viaţa.
Că doi sau mai mulţi bărbaţi adulţi
vor să aibă intimitate, nu-mi pasă.
Nu ştiu ce ţi-a spus Molly despre mine,
dar dacă ţi-a spus ceva de rău, aşa e.
- Poate o merit.
- Cam, nu am...
Dumnezeu mi-e
martor, o s-o recapăt.
- Grozav.
- Pot conta pe tine
- să pui o vorbă bună pentru mine?
- Pentru asta sunt aici...
- Eşti omul meu, Kirk.
- Mulţumesc. Sigur.
- Simţi toleranţa?
- Omule, homosexualii miros bine.
- E fantastic! Are cineva o cameră?
- Steiner...
- Ce?
- Nu e...
Da, cred că este.
Apropo, Kirk.
Poţi fi mai bine decât cu tipii ăştia.
Ăsta e simpatic, dar ceilalţi doi...
Ai şi tu mândria ta, partenere.
- Sincer, aş putea face sex cu tipul ăla.
- Da, şi eu.
- Ce face sora ta?
- Face 21 de ani weekend-ul viitor.
Încă nu are nicio direcţie.
Vine la cină şi vreau
să-i dau un sfat dar,
nu ştiu ce să-i spun.
Nu ai ce să-i spui. Are 20,
nu 30 de ani. Şi ea nu e ca tine.
Când aveam 20 de ani nu ştiam nimic clar.
Uită-te la mine acum.
Sunt agent de securitate,
trăiesc într-un vis.
Ai dreptate, poate eu
sunt prea dură cu ea.
Îmi pare rău, dar vine la cină?
Face 21 de ani! Trebuie
să dai o petrecere.
Asta e ceea ce faci.
Organizezi petreceri.
Nu pot să cred că nu
m-am gândit la asta.
Este o idee foarte bună.
Kirk, aţi avut 10 întâlniri
şi nu aţi parafat treaba?
Ce problemă ai? Ascultă-mă,
lucrurile cu Molly, merg bine.
Trebuie să te recuperezi
după micul tău accident.
- Trebuie să te întorci în ring.
- Sincer, sunt îngrozit. Ideea ca eu
să fiu gol în faţa ei...
- Şi ea tot goală.
- Ce este înspăimântător în asta?
- Pentru că aţi făcut introducerea, nu?
- Da, cred că mă place.
- Chiar te place.
- Mulţumesc.
Foarte frumos.
Dar eu nu vorbesc despre asta.
O fată ca Molly, e superbă.
- Din cap până în picioare, nu?
- Ce vrei să spui?
Vorbesc despre asta. Bine?
Vorbesc despre asta.
- Şi vorbesc despre asta.
- Băieţi! E în regulă.
Pentru că e curată, organizată...
Cinstit, seamănă cu un japonez mic.
Orice ai face Devon,
nu o privi direct.
Nu poate da greş. E ca un copil. Suav.
Pare a spune..."Hei, pune gura aici. "
- E... tocmai s-a mişcat.
- E doar o părere. Am vrut să ajut.
- Trebuie să mă duc la masă.
- Kirky, pregăteşte-te. M-ai auzit?
Bine...
Nu voi păţi nimic.
Kirky! Ar trebui să
foloseşti un prosop cald.
Ca la vechile saloanele de frizerie.
- Ajută la păr.
- Nu-mi place asta.
Kirk, dacă vrei să
abandonezi misiunea, e super.
N-o pot abandona chiar acum.
Mi-am ras o treime din boaşe.
Arăt că naiba dacă mă opresc acum.
O razi întâi pe una şi apoi pe cealaltă,
sau pe amândouă o dată, de sus în jos?
- Taci din gură!
- Tu să taci.
- Serios, rade-te ca pe faţă.
- Nu pot. Faţa mea nu are două
testicule agăţate de ea. Dacă le avea,
păreau ca o barbă amuzantă.
Kirk... Kirk?
- Ai nevoie de o mâna de ajutor?
- Oh, la naiba!
- Treaba asta nu e gay?
- Eu nu cred că e ceva gay.
Faptul că laşi un heterosexual
căsătorit să-ţi bărbierească
testiculele, cred că te face cel
mai macho din câţi există.
- E ceva logică în asta.
- Mulţumesc. Vrei să le ridici puţin?
Voila!
Aruncă o privire. Ce crezi?
Devon... arată enormă.
Ei bine, aplauze încă o dată
pentru Adult Educations!
Poate şi alte câteva piese favorite,
poate alţi artişti...
Nu? Doar mai multe urări...
Să le mulţumim lui Penny şi Molly
pentru organizarea
celei mai bune petreceri
la care am fost eu invitat.
Penny şi Molly!
Acum pentru minunata sărbătorită,
Katie McCleish, care a împlinit 21 de ani,
ce altceva pot să mai spun?
Trăieşte-ţi viaţa.
La mulţi ani, Katie!
Bucuraţi-vă de petrecere!
- Să reducem puţin ritmul.
- Va sări până la tine, nu-i aşa?
Nu ştiu, poate.
E timpul să dansezi cu mine.
Bună, Devon. Sunt Wendy, îţi aminteşti?
Nu, nu. Cred că ne-am întâlnit
la mitingul de astă vară.
- Ea e soţia mea, Karen.
- Bună, Karen.
- Sunt Wendey. Încântată.
- Încântată.
Bine, eu plec.
Ce?
Uite, părinţii mei.
Să mergem să-i salutăm.
Bună! Tată.
- Ţi-l aminteşti pe Kirk?
- Da. *** l-aş putea uita?
- Oh, de data asta...?
- Da.
Domnule şi doamnă McCleish,
îmi pare sincer rău
pentru că ultima dată
când ne-am întâlnit...
- Nu am creat cea mai bună impresie.
- Nu, cu siguranţă nu.
- Vă promit că voi repara asta.
- Am auzit că petrecerea a fost ideea ta.
- Nu, totul a făcut Molly.
- Cu ce te ocupi, fiule?
- E o poveste lungă...
- Kirk lucrează în domeniul aviaţiei.
Serios?
Lui Molly îi plac băieţii la
înălţime. La fel ca mamei ei.
M-am urcat şi am făcut o
evacuare de la 4500 de metri...
A insistat asupra faptului ca
Molly să ia lecţii de zbor.
*** aşa?
- Iată un pilot!
- Ce mai faci, ticălosule?
- Mă bucur să te văd.
- Şi eu mă bucur să te văd.
- Cam, nu m-am gândit vei fi aici.
- Glumeşti, am fost invitat.
- Ce surpriză plăcută!
- Cât de frumoasă eşti!
- Bună, Cam. *** merge?
- Ai văzut-o pe Katie?
- Să mergem la Katie.
- Da, ne vedem acolo.
Mă bucur că v-am văzut, dle.
Ne vedem acolo.
Te deranjez?
Molly mi-a spus despre voi doi
şi mă simt ca un idiot.
- Nu-ţi face griji, omule.
- Şi eu am crezut că eşti gay.
- A fost o glumă...
- Eşti amuzant.
- Mulţumesc.
- Ai grijă de ea. E deosebită.
- Da, e perfectă.
- Nu-i spune aşa. Nu-i place.
- Pe lângă asta, nu-i tocmai perfectă.
- Ce vrei să spui?
Ascultă,
n-o lăsa să te sperie.
Prima dată când i-am văzut... defectul,
m-a deranjat, dar pe tine poate
că nu, cine ştie? Şi totuşi...
Să stai liniş***.
Te vei obişnui, bine?
Baftă!
Nu, nu, stai.
Acest lucru este foarte important.
- Ce este?
- Nu pot să-ţi spun, omule.
Va trebui să-ţi dai seama singur.
Am plecat.
Interesant.
- E rândul tău.
- Da.
La naiba! Nu prea am fost
în ultima vreme la sală.
E în regulă.
Dumnezeule!
- Interesant!
- Ce, ce? Nimic, nimic.
Ce este?
A trecut o vreme,
de când n-am mai experimentat sexul.
Kirk, te rog. Boaşele
îţi sunt bărbierite.
Ştiu. E un lucru nou pe care-l testez.
E o idee proastă. Mă simt
ca şi *** aş avea 11 ani.
Ce-ai spune dacă-ţi arăt ceva
care te-ar înveseli?
- Ar fi incredibil.
- Bine.
- Promite-mi că nu vei râde.
- Promit.
Bine.
La ce sa ma uit?
- Asta e? Ăsta-i marele tău defect?
- Degetele lipite nu sunt un defect?
Bineînţeles că nu! Mă aşteptam la
anumite umflături pulsatorii,
sau o gheară de homar, un mic
***... nu ştiu...
Singurul dezavantaj este că
nu poţi purta sandale.
- Cine ţi-a spus că am un defect? Cam?
- Da. Şi pot să-ţi spun,
că ăsta e singurul lucru care te
separă de perfecţiune.
Crezi că sunt perfectă? Aşa că ai sperat
să fie ceva în neregulă cu mine.
- Pentru ca să poţi fi cu mine.
- Priveşte dovezile, Molly.
Nu sunt atrăgător, nu am forme,
nu ştiu să coordonez, nu am fost
niciodată în Europa, nu am absolvit
colegiul, conduc un Neon...
- Îmi place Neonul tău.
- Haide, Molly. Uită-te la mine. Sunt de 5.
Ăsta... e un 5, maximum 5.
Nu poţi sări mai mult de 2 puncte.
E o poveste de dragoste,
toată lumea ştie asta.
Chiar dacă tu ai fi fost
de 9 şi eu aş fi fost
- într-o trupă, dar eşti un 10 cu plus.
- Ce tot vorbeşti?
Nu ştii nici cât de bună eşti?
Probabil, crezi că toată lumea
primeşte lucrurile gratis ori de câte ori
au nevoie şi toată lumea este fericită
agreabilă cu ceilalţi şi toţi prietenii
şi foştii iubiţi sunt buni,
dar îmi pare rău să-ţi spun că nu
e la fel şi pentru noi ceilalţi.
Bine, Kirk. În mod clar ai
probleme cu stima de sine.
Ţi-ai minţit părinţii în privinţa mea,
chiar în faţa mea.
- Nu, n-am făcut-o.
- Kirk e în domeniul aviaţiei?
E ca şi *** ai fi spus că tipul care
curăţă rahatul de elefant la circ,
e în show business.
Nu, e doar tipul cu rahatul de elefant.
Ăsta sunt eu. Nu voi fi niciodată pilot,
şi eu sunt fericit cu asta.
Şi eu sunt în regulă cu asta.
A fost totul bine, până acum 3 minute.
- Mă bucur că eşti în regulă cu mine.
- Kirk, ai dreptate. Poate că eşti de 5.
Şi ştii de ce? Nu ai stimă de sine.
Cel puţin un punct.
De fiecare dată când intră cineva în cameră,
te compari cu el, minus încă un punct.
Eşti un tip cu talent dar nu ştii
să-l foloseşti, minus cel puţin un punct.
*** o vom ajunge? Oh, da!
Ne aşteptăm să aibă un defect
cu care ai putea compensa,
minus toate punctele care au rămas.
Plec de aici. Degete lipite!
Îţi baţi joc de mine?
- Kirk!
- Fă-mi o favoare.
- Transmite salutări la Air Force.
- Fostul meu iubit, Kirk...
- Ştii de ce ne-am despărţit?
- De ce? Nu v-aţi putut decide care
dintre voi e mai frumos?
Nu, pentru că s-a comportat exact
ca tine acum. Nu a putut accepta.
Se gândea că sunt perfectă,
m-a urcat pe un piedestal
de pe care nu puteam coborî.
Şi mai ştii ceva?
M-a înşelat.
După aceea mi-am spus
- că nu voi mai fi cu tipi de genul ăsta.
- Băieţi de genul ăsta? Atunci ce?
- O să fii cu tipi ca mine?
- Este ceea ce ai auzit?
- Că am ieşit pentru că te credeam sigur?
- Da, te rog, continuă.
Deoarece credem că un tip care
arată ca tine nu mă poate răni?
E ceea ce vrei să auzi, Kirk?
Eşti fericit acum?
Da, sunt extaziat.
Kirk!
Rahat!
- "Pentru că sărutul tău e pe buzele mele"
- Nu, e "muzele."
- Nu, e" buzele".
- E "muzele."
Buzele sunt cele mai
bune lucruri din viaţă.
Bună, Kirk! Unde ai fost?
Ţine-o, acordeaz-o.
La naiba! Aşadar, sunteţi Branson Bound.
Da. A fost ideea lui Marnie.
- Haide, Kirk. Să mergem.
- Ne vedem mai târziu.
Relaxaţi-vă. Zborul spre
Branson e peste 45 de minute.
- Pot găsi singur terminalul.
- Bine.
Aşadar te-ai întors la Marnie?
- Bună, prieteni.
- Bună, idiotule.
Nu sunt permise lichide
de peste 50 ml.
*** spui tu.
Hei, piratule. Îmi împrumuţi 20 de dolari?
Vreau să cumpăr o protecţie din aceea.
Da, sigur. Poftim.
- Glumeşti?
- Poate părea ciudat, dar noi...
- Avem multe în comun.
- La naiba!
Îmi pare rău. Nu ai nimic
în comun cu oricare dintre
aceşti oameni. Uită-te
la mine. Eşti bine?
Crezi că într-adevăr vreau să fiu
Branson Bound? Nu vreau.
Tot timpul mi-ai spus că nu eram
destul de bun, ai avut dreptate.
Aşa că, asta-i viaţa
mea. Trebuie să plec.
Mă aşteaptă, Marnie.
- Pe curând, băieţi.
- Pe curând, Kirky.
Ce?
Ce?!
La naiba! Tina Jordan.
Ţine.
- Bună, isteţule.
- Bună.
Tina, vreau să ştiu acum
de ce n-a mers relaţia noastră.
- Am clienţi.
- E important.
Am fost bun cu tine, nu?
Am fost sensibil, când am făcut gripă
nu am ieşit tot weekendul.
Îţi aminteşti masajele?
Îţi aminteşti mâinile mele
pe spate? Aşa?
Îţi aminteşti *** am îngrijit
acel animăluţ?
- Micuţul Timotei? A murit.
- Dumnezeule! Terry, poţi să mă înlocuieşti?
Da, sigur.
Mulţumesc.
Îmi place foarte mult de tine, doar că
eu sunt 10 iar tu de 6...
De 7.
Bine, dar veneai de fiecare dată să vezi
dacă aveam de gând să renunţ.
Da, dar ai renunţat.
De ce nu recunoşti că nu am fost
destul de bun pentru tine?
Randy, eşti destul de bun pentru mine.
- N-ai fost niciodată bun pentru tine.
- La naiba!
Când mă întorc,
vreau o porţie de cartofi prăjiţi.
Totul e mare, frate. Ţi-am spus.
- Ai de gând să ceri...?
- Vă pot ajuta?
- Dă-mi voie...
- Nu ai autoritate în acest avion.
Atenţie toată lumea. Paza îşi cere scuze,
dar acest tip a făcut în pantaloni,
şi este foarte jenat, aşa că
o să-l duc la sol. Haideţi, dle.
Veniţi cu mine.
- Ce faci?
- Ascultă, m-am înşelat.
Tu cu Molly... trebuie să repari treaba.
Paza vă mulţumeşte!
Crezi sau nu, dar asta nu are nimic
de-a face cu tine.
- Dle vă rog să părăsiţi avionul imediat.
- Adică o să-ţi cer eu să-mi părăseşti
spaţiul personal imediat.
Du-te la naiba! Scuze, e a ta.
Vei fi arestat de Siguranţa naţională.
Vei fi trimis la Guantanamo.
Da, îmi place Cuba.
Îmi place mojitos.
Nu vrei să mergi la
Branson cu aceşti idioţi!
- Ne-a făcut idioţi?
- Uită-te la ei. Ea e însărcinată...
- Tipul ăsta are părul pe frunte.
- Dragă, aminteşte-ţi de copil.
- Da, fac asta pentru copil.
- Nu fi erou!
- Acest lucru nu funcţionează.
- Nu funcţionează centura!
Sunt cu familia mea, şi acum
sunt cu Marnie.
- Marnie e o ticăloasă, cu tot respectul.
- Kirk, loveşte-l! Spune măcar ceva.
Haide, să mergem. Ai avut dreptate
în privinţa lui Molly. Este de 10, cu plus.
Dar te-ai înşelat în privinţa ta.
Eşti de 10. Aşa că dă-ţi un 3.
2.
- Ar putea fi un 2.
- Vino, amice.
Eşti cel mai bun tip pe care-l cunosc.
Nu te las s-o rupi cu ea.
Eşti de 10! Ascultă-mă Eşti de 10!
Kirk, să n-o faci!
Să n-o faci!
La naiba!
- Alo?
- Bună, Penny.
Cine este?
- Sunt Stainer. Nu închide.
- De unde naiba ai numărul meu?
- Lucrez la pază. Aşa *** spuneam.
- Nu, nu, nu! Să nu mergem mai departe.
Mai bine nu-mi ceri să ne întâlnim
pentru că vei confunda ura mea pentru tine
cu un fel de flirt, pentru că se pare
că n-am fost foarte clară...
Nu, nu, ai fost foarte clară.
Pentru că şi eu te urăsc.
- Bine.
- Bine.
Despre ce era vorba... Kirk e în avion
cu o altă fată, am încercat să-l dau jos
- dar m-au scos din avion.
- Gafa ta, nu e problema mea.
Nu, amândoi am gafat.
Le-am spus că nu puteau fi împreună
şi au crezut asta. Acum,
din păcate, am nevoie de ajutorul tău.
Haide, Patty! Pentru Dumnezeu!
Nu mă abandona!
- Bine, să văd ce pot face.
- Mulţumesc.
Scuze.
Îl vom vedea pe Dave Pouliak,
mâine seară şi sâmbăta printre altele...
Nu.
- Poftim?
- Nu, nu. Stainer a avut dreptate.
- Stainer a avut dreptate.
- Kirk!
Nu merg la Branson cu voi.
Sunteţi familia mea şi vă iubesc,
dar cu excepţia lui Bob, sunteţi
cu toţii o grămadă de lipitori
pe care nu mă pot baza.
O s-o găsesc pe Molly şi
o să-i demonstrez că sunt suficient de bun.
Aşa că, să te ia naiba Debbie!
Să te ia naiba, Dylan!
Să te ia naiba, tată!
Să te ia naiba... om
de afaceri! Scuze.
Şi mai presus de toate,
să te ia naiba, Marnie!
Da, nu m-ai meritat.
Piticanie urâtă şi rea.
Aşa că, să vă ia naiba pe toţi!
Domnule, trebuie să vă aşezaţi.
Decolăm.
Nu ştiu dacă aţi auzit discursul meu,
dar trebuie să cobor.
Dacă deschidem acea trapă,
plătiţi o amendă de 25.000 de dolari.
25.000?
Ce veţi face?
Mai aveţi alte scaune libere?
E totul ocupat. Aşa că,
luaţi loc şi puneţi-vă centura.
Da.
Va fi un zbor lung,
nu-i aşa, piratule?
- Ce se întâmplă? Care-i urgenţa?
- Molly, ce mai faci?
- Bine.
- Nu.
Te întreb ce faci cu adevărat?
- Eşti gata, nu?
- Da. Unde mergem?
Pune-ţi centura!
- Cineva să-mi explice ce se întâmpla.
- În 10 minute, avionul lui Kirk va decola
spre Branson cu el
şi o fată groaznică.
- Marnie?
- Da, să mergem.
- Dacă Kirk s-a întors la Marnie, nu merg.
- În clasa a patra, am făcut în pantaloni.
De mai multe ori.
Toată lumea a început
să-mi spună Stainer.
Ştii ce am început să port?
- Lenjerie de plastic?
- În parte da, dar şi Kirk.
Mi-a spus să-mi asum numele,
să spun că mă cheamă Stainer,
astfel încât nimeni să nu mă rănească.
Unde vrei să ajungi?
Kirk e cel mai bun tip pe care-l
ştiu, dar e ca un păianjen.
Îi este mai frică de tine
decât ţie de el.
Şi are şi picioare lungi. Uite, dacă-l vrei
trebuie să mergi să-l iei.
- Ne mişcăm, unde-i pachetul?
- Aici este.
Nu putem să-l scoatem din avion
aşa că trebuie să urci tu.
Mulţumesc, Stainer.
E atât de emoţionant!
La naiba! Urmează-mă.
Scuzaţi-mă! Haide.
- Ce naiba faci, Stainer?
- O urc în avion. Asta fac.
Ei bine, dacă nu are bilet
la clasa I-a, la coadă.
Fuller, ai de ales.
Te dai la o parte sau...
Te baţi cu mine. Dar orice parte alegi,
te avertizez... eu voi fi partea întunecată.
O să-ţi smulg părul, te muşc de
bărbie, o să-ţi străpung ochii
cu o foarfecă confiscată, deoarece
sunt nebun, ticălosule! Ştii asta!
Ce alegi?
Da!
Vă rog să verificaţi centurile.
Suntem gata de decolare.
Branson! A plecat.
- L-am pierdut.
- Nu.
Nu trebuia să se
întâmple. Nu funcţionează.
- Da?
- Sunt Jack. Opreşte avionul.
Se face!
Ăsta este modul în care o facem.
Vino aici, scumpo. Avem de lucru.
Doamnelor şi domnilor, vă vorbeşte
căpitanul. Avem o problemă mecanică.
- Va trebui să eliberăm avionul.
- Ce înseamnă asta?
Haide, Jack. Haide!
Haide, Jack!
Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar
te iert, şi vom merge
la Branson şi o să ne distrăm.
Am avut ceva la piept dar acum e
bine. Acum s-a terminat.
Să ne prefacem că nu s-a întâmplat.
De ce mergi aşa de repede?
Kirk! Suntem tari, iubitule!
Până aici. Până aici!
Ticălosule!
Stai, Kirk!
Să te ia naiba!
- Kirk, unde eşti?
- Stainer, ai avut dreptate.
Am coborât din avion şi
plec s-o caut pe Molly.
- Sunt chiar aici cu Molly.
- Ce?
Nu te putem găsi. Suntem la terminal.
Întoarce-te, prostule. Suntem aici.
Bine, vin la voi.
Dumnezeule!
Ar trebui să fii cu ceilalţi!
Isuse, Maria şi Iosif!
- Bună.
- Bună.
Ce faci aici?
Patty şi Stainer au fost cu ideea.
Am ştiut că o să te găsesc...
- Kirk, taci. Lasă-mă vorbesc.
- Bună idee.
Tu nu eşti în formă.
- Da, ştiu. Nu asta am vrut să spun.
- Eşti dezordonat...
Nu eşti absolvent de colegiu.
N-ai fost niciodată în Europa, iar maşina ta
- e într-adevăr e de rahat.
- Mulţumesc.
Ai avut dreptate. Ţi-am cerut să ieşim
pentru că m-am gândit că
voi fi în siguranţă şi nu
voi fi rănită. Şi da,
i-am minţit pe părinţii mei
pentru că am fost îngrijorată
de ceea ce puteau crede.
Îmi pare rău.
Sunt aici să-ţi spun că nu-mi pasă dacă
vrei să fi pilot, agent de securitate,
sau să curăţi rahatul de elefant la
circ, pentru că mi-a fost dor de tine
şi vreau...
- Să fim împreună.
- Isuse.
Eşti pregă*** pentru asta?
- Taci, Patty.
- Tu să taci.
Nu-mi amintesc care a fost
întrebarea, dar... Da.
Da?
Şi mi-a fost dor de tine.
E un vechi proverb, îl ştiţi?
Cântecul e la fel de vechi ca rima.
- Credeţi că poartă lenjerie intimă?
- Gata, încetaţi!
Traducerea şi adaptarea
FlorinA - SubTeam