Tip:
Highlight text to annotate it
X
Într-un vot unanim şi istoric
Congresul a aprobat legea sanitară
universală la ora 3 dimineaţi>
Aceasta este dovada noului
spirit de conducere care a fot
promisă la ultimele alegeri>
Aceasta va trece prin Senat
cât mai repede
şi poate ajunge pe biroul preşedintelui
până vineri după-amia/i>
În alte ştiri, vicepreşedintele Walker
pleacă astăzi pentru un tur
al celor şase naţiuni în Pacific>
Acesta vrea să promoveze iniţiativa
s>
în legătură cu încălzirea globali>
Prima oprire va fi Tokio
apoi va urma Beijing, Sydney,
Giacarta, Singapore şi New Delhi.
Trecem prin nişte turbulenţe.
Aşa că vă rugăm să vă
puneţi centurile de siguranţă.
-De parcă am de ales,
ori joc, aici ori mor.
-Joacă acolo.
-Foarte bine, Murphy.
-M-am descurcat bine, nu?
-Cred că da.
-De ce vă tot luaţi de mine?
Am câştigat un premiu Pulitzer
şi mă îmbrac şi frumos.
-Ţi-am spus că am câştigat un Pulitzer?
-În ultima jumătate de oră nu.
-De fapt au trecut 23 de minute!
Ăsta este un nou record!
-Cine pilotează avionul ăsta?
-Cred că copilotul!
-Fiţi atenţi.
Un doi, un patru... nimic!
Un nouă şi acum e rândul lui Jake.
Pariaţi.
-Eu mizez pe ele.
-Ce ai?
-În sfârşit cineva a făcut ceva bun!
-Şi mai un dolar.
-Plusezi?
-Un dolar!
-Eu îmi păstrez banii pentru o
sticlă de whisky şi un trabuc.
-Joci sau te dai bătut?
-Oh!
-Eu îţi dau şi mai plusez.
-Eu sunt funcţionară,
mai scuteşte-mă!
-Haide Delaney, fii bărbat!
-Tu primul!
-Dacă credeţi că aici sus e rău,
să vedeţi *** e acolo jos.
-Pariază.
- Un dolar.
Credeţi că e vreo semnificaţie că
marina e aşa de aproape de San Pietro?
-E un întrebare cam impulsivă.
-Poate are vreo legătură cu Naţiunile
Unite şi cu întreruperea traficului.
Poate asta ar explica prezenţa marinei.
-Întotdeuna vorbiţi de politică!
-Ce spuneţi de religie?
-Sau despre sex!
-Nu ar trebui să foloseşti acele
cuvinte în aceiaşi propoziţie!
-A vorbit republicanul.
-Au sosit paparazii!
-Aşa e, am uitat.
Ai câştigat un Pulitzer.
-Nu, Sharon!
Au trecut cam 3 minute
fără să menţioneze asta.
-Îmi pare rău.
Domnule vicepreşedinte,
secretarul de stat pe linia 2.
-Mă duc eu.
-Frank, ce e?
-Hei, lasă aparatul ăla!
-De ce trebuie să te bagi tu
întotdeuna în treaba noastră.
-Stai puţin, are dreptate.
-Îmi cer scuze, domnule.
-Pot să vorbesc puţin cu tine?
-Iar începe.
-Bătaie între fete!
-Când o să începi şi tu
să urmezi protocolul?
Nu poţi să intri într-o cameră şi
să faci poze la cine vrei!
-De ce, eşti cam supărată azi?
-Securitatea vicepreşedintelui
nu este o glumă.
-Spune-i preşedintelui că o să-l
ţin la curent cu ce se întâmplă.
Ştiu ce trebuie să fac, Frank.
Asta vroiai să auzi, nu?
-Am permisiune de la vicepreşedinte
să îmi scriu articolul *** vreau.
De două luni fac asta. De ce tot
mai ai probleme cu asta?
-Am o problemă cu tine. Când vicepreşedintele
vorbeşte la telefon cu secretarul de stat
nu îi mai băga aparatul în faţă.
-Bine.
Dar nu prea te văd că te iei
şi de Kendall şi Murphy.
De ce te iei numai de mine?
-Vicepreşedintele te simpatizează.
Pentru mine nu însemni nimic.
Dar siguranţa preşedintelui e
prioritatea mea,
aşa că dacă mai îmi pui la
îndoială autoritatea o să
am grijă să faci poze numai
de la tine de acasă.
-Eu încerc să ţin pasul cu băieţii ăştia.
Bine.
Ne vedem când mă întorc.
Ăsta a fost confidenţial,
doamnelor şi domnilor.
-Ce se întâmplă?
Vă rog să vă puneţi vestele
de salvare.
Am pierdut controlul avionului.
Va trebui să aterizăm forţat.
Pregătiţi-vă de aterizare.
Ţineţi-vă bine!
-Ţineţi-vă bine!
-Veniţi pe aici!
-Ai auzit?
-Se pare că s-a scunfundat
ceva mare acolo.
-Mâine dimineaţă trimite o patrulă.
În sudul insulei.
-Aşteaptă..
-Sunteţi teferi?
-Cred că am înotat jumătate de ocean!
-Mai e cineva acolo?
-Nu.
-Trebuie să vedem dacă
găsim pe cineva aici.
-Ar trebui să rămâneţi aici, domnule.
-O să ne despărţim să căutăm mai repede.
Căutaţi un adăpost şi aşteptaţi-ne acolo.
-Nu ar trebui să-i căutăm pe ceilalţi?
-Ar trebui să faci ce
ţi-a spus, Sharon.
-Aşteptaţi-ne că ne vom întoarce.
-Bine.
-Tu o iei pe acolo.
-Şi satelitul?
Nu pot să stabilească poziţia?
Să mă anunţi cât mai repede.
Intră.
-Domnule.
-Amirale, ia loc.
Am o slujbă pentru tine.
Se pare că avionul vicepreşedintelui
s-a prăbuşit în Pacific.
-Dumnezeule mare!
-Pentru moment nu trebuie
să afle presa nimic despre asta.
-Da, domnule.
Care a fost ultima lor poziţie?
-Cam la 140 de mile de coasta San
Pietro, lângă insulele Salomone.
Vreau ca tu să coordonezi căutarea.
O să ai acces la toate
resursele disponibile.
-Avem o flotă acolo, o să îi
contactez imediat.
-Fă tot ceea ce e necesar
să găseşti avionul acela.
Mişcaţi-vă!
Oh, Doamne!
Kindall!
Kindall!
-Frumoasă lovitură!
-Totul e din şold, domnule.
-O să ţin minte asta!
-Am auzit focuri de armă?
-L-au ucis pe Kindall.
-De ce? Cine?
-Nu ştim.
-L-aţi văzut pe Rosen?
-Nu.
-Doamne, nu îmi vine să cred.
-Nu putem rămâne aici!
-Şi unde suntem acum?
-Trebuie să plecăm de aici.
-Dacă mai sunt şi alţi supravieţuitori?
-Poate sunt toţi morţi.
Daţi-mi mie puşca, domnule.
-Haideţi!
-Oh!
-Ai păţit ceva?
-Nu.
-Ia asta!
Atacă-mă.
Dezarmare şi ucidere.
Trebuie să o faceţi automatic.
-Aţi înţeles?
-Bine!
Nu trebuie să le arătaţi milă.
Inamicul va veni pe insula asta
să vă fure totul
şi să vă violeze femeile.
Oricum va trebuie să-l omorâţi!
Aţi înţeles?
Da!
-Hammer.
-Da!
-Poţi să pleci.
-Bine.
Cheamă-i pe cei moi şi spune-le
să mai sape o latrină.
-Am înţeles.
-Ce e?
-Am auzit la radio vocea de aseară.
Venea din avion.
Trebuie să fie pe undeva pe aici.
-Un avion cu pasageri?
-Era un avion de transport
din Statele Unite.
-Trimite nişte oameni acolo
să recupereze materialele.
-Trebuie să se mai odihnească.
-Bine.
-De ce nu ne caută nimeni?
-Trebuia să ne vadă pe radar.
Trebuie să ştie unde suntem.
-Am pierdut multă altitudine înainte
ca să ne mai vadă ei pe radar.
-Ce e asta?
-Aloe.
-Mulţumesc, dar mie îmi trebuie
nişte papuci.
-O să îţi dau şi nişte papuci.
-Cred că am fost în aer 20 minute
înainte să ne pierdem controlul.
-Dacă luăm în considerare şi viteza
suntem cam cu 100 de mile
în afară cursului.
-Nu pot să cred!
-Ce?
-Kindall.
De ce l-ar împuşca cineva?
-Ce importanţă mai are?
-De ce spui asta?
-Unii omoară din instinct.
Mai întâi trag şi apoi
pun întrebări.
-Tu ce eşti, McGuyver?
-Da, dar e mai bine decât desculţă.
-E mai bine, poţi să mergi?
-Cred că da.
-Şi tu, Murphy?
-Da, am o soţie acasă la care
trebuie să mă întorc.
-Mi se pare o idee bună.
Dar mai întâi trebuie să ne concentrăm.
Soldaţii ăştia trebuia să
aibă un centru de comunicaţii.
Dacă ajungem acolo vii, atunci o să
avem şanse să ne întoarcem acasă.
-Ar trebui să ne mişcăm.
O să iau eu puşca.
-Am fost şi eu în armată, Delaney.
-Da, dar acum nu mai suntem în armată.
Sunteţi vicepreşedintele şi este datoria
mea să vă apăr.
-Dacă sunt preşedintele,
atunci trebuie să mă asculţi.
-O să puteţi să ţineţi pasul?
-Numai pune-mă la încercare!
-Am găsit ceva pe plajă.
Ar putea fi important.
-Ce aţi mai găsit?
Mai sunt oameni acolo?
-Mai doi.
Dar pe unul l-am omorât.
-De ce?
Şi ce s-a întâmplat cu celălalt?
-A scăpat în junglă.
-Această servietă îi aparţine
vicepreşedintelui Statelor Unite.
-Şi ce crezi că înseamnă....
Este posibil?
-Să sperăm că da!
Omul pe care la-ţi ucis.
Sper că nu a fost vicepreşedintele.
Nu e al lui, dar banii sunt ai mei.
Cheamă-ţi oamenii.
Verificaţi insula peste tot.
- Hammer!
Logan!
Logan, tu vii cu mine.
Hammer, du-te cu sergentul Solia.
-O să ţinem legătura radio!
Să mă contacteze imediat
ce au găsit pe cineva?
-Să mergem.
-Bine.
-Nu am găsit nici un
supravieţuitror până acum.
-Nu prea avem mari speranţe atunci.
-Aşa este.
Dar guvernul din San Pietro?
-I-am contactat.
Le-am spus că s-a prăbuşit un
avion care transporta marfă.
-De ce nu le-aţi spus adevărul?
-Preşedintele nu prea este
proamerican.
Şi nici rebelii care controlează coasta.
Dacă rebelii ştiu că pot pune
mâna pe al doilea om ca putere
din lume, nu ar fi bine.
-Staţi aici.
Mă duc să-l caut pe vicepreşedinte.
-Şi dacă vedem pe cineva,
*** vă spunem?
-Nu spui nimic, stai aici şi taci.
-Da, doamnă.
-Ce e cu voi două?
-E enervantă.
-Şi *** vă înţelegeţi?
-Ca sarea şi piperul.
-Şi atunci de ce simt tensiune aici?
-Din parte ei cu siguranţă nu.
-Eu nu aş fi prea sigur despre asta.
-Aţi fost la magazin?
-Am făcut o oprire.
Vezi dacă ţi se potriveşte ceva.
-Eu mă pun să mă odinhesc
câteva ore.
-Câteva ore?
-Trebuie să ne mişcăm!
Acolo!
-Sunt în spatele meu.
-Duceţi-vă!
-Haideţi!
-Cine trage în ei?
Nu-i omorâţi!
Nu-i omorâţi!
Capturaţi-i!
Ah!
-Duceţi-vă!
-Oamenii tăi nu vor fi niciodată soldaţi.
-Dar te plătesc să-i faci soldaţi.
-Dar nu mă plăteşti *** trebuie.
-Mulţumesc.
-Genunchiul meu!
-Eşti rănit?
-Mă doare genunchiul!
-Trebuie să mergi mai departe!
-Poţi să mergi?
- Mă doare ca naiba!
-Va trebui să-l cărăm.
-Mai bine ne întoarcem după el.
-Nu.
-Are dreptate.
Pot să mă ascund de nenorociţii ăştia.
-Duceţi-vă voi.
O să rămân eu cu el.
-Nu e o idee bună.
-Nu îţi cer ţie permisiunea asta.
Murphy nu poate merge, o să ne
ascundem dacă se apropie de noi.
O să ne descurcăm.
-Uite aici.
Dacă trebuie ţinteşti şi îi împuşti.
-O să ne descurcăm.
-Trebuia să te fi dus cu ei.
-Nici eu nu mai puteam să merg.
-Minunat!
Ar trebui să te duci.
-O să te ajut să mergi.
-Eu am de două ori cât tine.
O să fim amândoi omorâţi din cauza mea.
-Atunci o să stăm aici.
Se vor întoarce după noi.
-Asta e şansa mea pentru un
al doilea Pulitzer.
Şi nu vreau să-l împart cu nimeni.
Du-te.
-Nu vreau să te las aici, Murphy.
- Sharon, du-te!
-O să-i găsesc şi o să
venim după tine.
-Aşa, veniţi după mine!
-Să mergem după el!
-Bună, băieţi.
-Cine eşti?
-Eşti american.
E vreun McDonalds pe aici?
-Unde e vicepreşedintele?
-Cine?
-E în viaţă, spune-mi!
-Nu o să-ţi spun nimic!
Trăieşte sau nu?
-Armstrong!
Armstrong!
Armstrong, ce dracu ai făcut?
-Să nu mă mai atingi niciodată!
-Altfel te omor.
-Puteam să-l ţinem în viaţă.
Puteam să-l ţinem ca momeală
pentru ceilalţi.
-Nu era indispensabil.
-Şi i-am dat de ales.
-Şi tu ai avut de ales.
-Pierdem timpul aici.
-Unde sunt?
-Nu îi văd.
Dumnezeule, Murphy!
Nu!
Nu!
-Ce s-a întâmplat?
-Erau să ne găsească.
El m-a salvat.
-A făcut ceea ce trebuia să facă!
-Trebuie să găsim un adăpost.
-Şi *** rămâne cu el!
-O să-l îngropăm.
-Cât mai repede!
-Mulţumesc...
-Un om ca Walker, o să fie o
adevărată lovitură asupra ţării.
Eu l-am cunoscut.
La Casa Albă acum câteva luni.
Te privea în ochi şi
îţi spunea adevărul.
Nu conta dacă îţi plăcea sau nu.
Spunea care e problema şi
ce vom face ca să o rezolvăm.
-Se pare că întotdeuna îi pierdem
pe cei mai buni dintre noi.
-Hai să nu ne gândim la ce e mai rău.
Să vedem ce veşti ne aduce
şi ziua de mâine.
-Sper că ştii ce faci.
Îţi asumi un risc cam mare.
-Merită.
-Dacă îl prindem, cât crezi
că o să primim pe el?
-Pentru cel de-al doilea om ca
putere de pe planetă...
Tu cât crezi?
10 milioane de dolari.
1o milioane de dolari?
Cred că o sută de milioane.
-Asta e absurd!
Ştii că americanii nu vor plăti.
-Cred că îi putem face să plătească.
-O să ni-l ia şi noi nu o
să mai primim nimic.
-Nimeni nu o să-mi mai ia nimic.
Nu se va mai întâmpla aşa ceva.
-Şi crezi că oamenii noştrii le pot
face faţă forţelor speciale?
-Nu fi aşa de impresionat de americani.
O să ajungem la CNN.
Ce părere ai?
-Zona e sigură.
Mă gândeam că vrei să mănânci ceva.
-Mulţumesc.
Vrei să stau eu de pază?
-Nu, odihneşte-te.
O să stau de pază
şi apoi o să se lumineze.
-O să scăpăm de aici şi voi două
o să ajungeţi să vă înţelegeţi.
-Ştiu.
-Atunci nu mai fi aşa de dură.
-Eu nu sunt o dădacă.
-Dar nu trebuie să fi nici o bătăuşă.
E o fată deşteaptă.
Trebuie să stea cu noi.
Ea pune întrebări despre toate.
Şi asta o face periculoasă.
-Despre asta era vorba.
-Ce vrea să însemne asta?
-Mănâncă şi taci.
-Câţi ani ai avut în Kuwait, 18 ani?
-21.
-De abia împlinisem 21 .
-Erai aşa de neastâmpărată.
Spuneai că sunt numai bombe,
tarnspiraţie şi moarte.
Îmi trebuie numai un...
-Taci din gură.
-Taci din gură, domnule vicepreşedinte.
-Asta e mult mai bine.
-Îmi pare rău.
Am adormit.
-Ţi-e foame?
-Mergem mai departe?
-O să mai stăm două ore aici.
-Parcă suntem în ,,Zece negrii mititei''.
-Ce vrea să însemne asta?
Cartea aceea.
Toate personajele sunt omorâte
pe rând.
-O să scăpăm de aici, Sharon.
Soţia lui Rosen...
L-a rugat să nu vină
în călătoria asta.
Dar eu nu i-am dat de ales.
-Nu este vina ta.
Nici o persoană apropiată mie
nu a mai murit până acum.
Şi acum în 24 de ore trei persoane
cu care am stat ultimele luni
au murit.
-Mă duc să fac o plimbare în pădure.
-Şi eu şi Delaney am pierdut 28
de soldaţi când o rachetă
irakiană ne-a lovit.
Niciodată nu este uşor.
Mai odihneşte-te puţin
apoi o să mergem.
-Să mergem!
-Nu pot să cred că nimeni nu
a venit după noi.
-Nu am lăsat prea multe urme.
E un ocean mare.
-Aşa se întâmplă, ceva nu merge
*** trebuie şi oamenii ajung
într-un loc în care nu au ce căuta.
-E o poveste perfectă.
-Ce vrei să spui?
O reporteră tânără este în acelaşi
avion cu vicepreşedintele
când acesta se prăbuşeşte şi
sunt urmăriţi de rebeli.
Orice jurnalist ar vedea asta ca
pe o ocazie unică.
Dar adevărul este că mie nu
mai îmi pasă de asta.
Mă gândesc numai la cei morţi şi că
vreau să ajung cât mai repede acasă.
Vreau doar să ajung acasă.
Îmi pare rău.
Cred că sunt puţin obosită.
-Nu-i nimic.
Toţi suntem.
-*** ţi se pare?
-Sunt rebelii locali.
-Au adus aici mercenari americani
ca să-i antreneze.
-Cine sunt aceşti oameni?
-Asasini.
Un telefon prin satelit.
-Crezi că ne lasă să-l folosim?
-Hai să-i întrebăm.
-Mergem înăuntru, dacă vezi pe
cineva ne anunţi.
-Şi ce fac, fluier?
-Îi împuşti.
-Bine.
-Stai ascunsă aici.
-Ce vrei să faci, amice?
-E cineva în spatele tău cu o armă.
Nu m-ai crezut.
Dă-mi arma, uşurel.
Drept în colţ.
-E totul în şolduri, nu?
-Se pare că ai învăţat.
-Staţi numai puţin, domnule senator.
Sună cineva.
Biroul vicepreşedintelui,
cu ce vă pot ajuta?
-Olive?
Eu sunt.
Alo?
-Cine este?
-Mă auzi?
-Alo?
-La naiba!
-Ce e?
-Sunt prea multe interferenţe.
-Mai încearcă o dată.
-Tot nu merge.
Oh, Doamne!
Să mergem!
-Suie-te în Jeep.
-Eşti rănit?
-Nu, mergeţi o să vă acopăr eu.
-Domnule, eu stau cu dumneavoastră.
-Ia-o de aici.
E un ordin! Du-te!
-Haide!
Fugi!
-Ce faci?
Te simţi bine?
-Nu...
-Nu mă lăsa baltă acum.
-I-am ucis.
-Ştiu.
-Nu a fost real.
A fost atât de uşor...
Nu credeam că e aşa de uşor...
Am apăsat pe
trăgaci şi s-a sfârşit
viaţa cuiva.
-Ascultă-mă, nu te pot lăsa
să faci asta.
-Încerc să-ţi explic *** se simte...
-Ştiu *** e.
Ştiu *** se simte,
dar trebuie să îţi revii.
Dacă nu poţi face asta trebuie să-mi spui.
-Vrei să spui că m-ai lăsa aici?
-Da, eu am o datorie de făcut.
Şi dacă tu complici şi mai rău
lucrurile atunci o să te las aici.
Ce e în neregulă cu tine?
*** poţi să fi aşa de crudă?
-Îmi pare rău pentru ce s-a întâmplat,
dar acum nu mai putem face nimic.
Trebuie să-l salvez pe Walker.
Şi el e în mare pericol.
Şi el e prietenul meu.
-Amândoi avem nevoie de ajutorul
tău. Crezi că poţi face asta?
-Da.
-Bine, hai să mergem.
-Bine.
Tu îmi spui ce să fac
şi eu o să te ascult.
-Ce s-a întâmplat?
-Cine a făcut asta?
Spuneţi-mi!
-Cine?
-El.
-Cunosc chipul ăsta.
L-am prins.
-Deci este chiar el?
-Nu arăţi cine ştie ce.
-Trebuie să cunoşti mai bine.
Tu cine dracu eşti?
-Numele meu e Armstrong.
Sunt soldat profesionist.
-Ah, cunosc genul tău
-Nu te ambala.
Şi eu am fost în armată
ca şi tine.
Ai auzit de un loc numit Mogadiscio?
-Complimentele mele, dacă ai fost
acolo. Noi unde suntem?
-În minunata insulă Barago.
-Tabăra rebelilor.
-Deci tu vrei să detronezi guvernul?
-Nu.
Eu vreau să fac o grămadă de bani.
Cienţii mei vor să dea jos guvernul
din San Pietro.
Şi cred că treaba merge *** trebuie.
Haide, o să-ţi fac cinste
cu o bere.
-De obicei nu beau cu
hoţii şi criminalii.
-Nu bei cu amicii tăi din Congres?
-Am spus că de obicei nu beau cu ei.
-Ai face bine să te porţi
*** trebuie.
Tatăl meu a luptat de două
ori în Vietnam.
Iar fratele meu mai mic e într-un
spital din Virginia
fără picioare.
-Sunt sigur că familia ta e
mândră de tine.
-Era singur?
-Mai erau două femei cu el.
Au scăpat.
-Găsiţi-le.
-De ce?
Ai ceea ce îţi trebuie.
-Nu trebuie să arunci aşa
de uşor femeile.
Poate o să ai nevoie de una cândva.
Găsiţi-le!
-L-aţi auzit.
Mişcaţi-vă!
-O să lăsăm berea pe mai încolo.
-Se pare că avem noroc.
-Ce facem?
Tu o să iei barca aceea şi eu o
să întorc după vicepreşedinte.
-Crezi că te descurci.
-Pune-mă la încercare.
La naiba!
-Du-te înapoi.
Haide!
-*** e să fi bogat şi puternic?
Să ai toată lumea la picioare?
-Ce vrei?
-Eu?
Vreau să-i salvez pe aceşti
oameni de tiranie.
Şi aici apari tu,
tu valorezi mulţi bani.
-O să ceri bani în schimbul meu?
-Exact.
-Ştii că Statele Unite nu au
negociat cu teroriştii sau psihopaţii.
-Cine este naiv acum?
-Chiar crezi că ţara mea va
face afaceri cu tine?
-Normal că nu.
De ce ar face ei afaceri cu mincinoşii.
Guvernul american îi tratează pe
patrioţi ca şi pe criminali.
Dar mai sunt şi alţii care ar face
afaceri cu mine.
Şi o să fac o mulţime de bani.
Doar sunt un mercenar.
Uite, bea ceva.
Relaxează-te.
-Lasă-l jos sau îi tai gâtul.
Nu te apropia.
-E în regulă.
Nu are unde să se ducă.
-Lasă-l jos sau îi tai gâtul.
-Eu ţi-aş da drumul, dar apoi
va trebuie să te găsim din nou.
-E ceva la tine care nu îmi place.
-Cred că sunt ochii tăi.
Ai prea mulţi.
-De ce ai făcut asta?
-Nu trebuie să-l răneşti.
Dacă vei face asta nu vom mai
putea să-l vindem.
La criminali şi asasini.
-De cine îţi pasă mai mult?
De el sau de oamenii tăi?
Libertatea nu este gratuită.
O să trebuiască să-l vindem
celui care dă mai mult.
O să-l pun şi pe e-bay.
Eşti prea moale.
Dacă vrei să fi un mare lider...
..trebuie să..
..îi faci pe alţii să
..se teamă de tine.
Oh, la naiba!
-Haide!
Ia-o pe acolo!
Pe aici.
Grăbeşte-te!
Pe acolo!
-Nu trageţi!
Nu e rău deloc.
Vino aici.
-Eşti un porc.
-Tacă-ţi fleanca!
Acum chiar că o să te rănesc, curvo!
-Lăsaţi-o în pace!
-Destul!
-Să nu mai îmi spui niciodată
ce să fac.
-Gândeşte-te la ce vrea şeful tău.
Nu fi prost!
-Suiţi-le în jeep.
-Speranţele s-au cam diminuat.
Dar o să avem nevoie de
mai mult decât rugăciuni.
O să vă anunţ de îndată
ce aflu şi eu.
-Nu e nici un semn de avion distrus.
-E ciudat. Un avion ca ăsta
nu poate dispărea pur şi simplu.
-Este posibil să se fi dus
pe fundul oceanului.
Şi să nu se mai vadă.
Asta ar explica lipsa de
supravieţuitori.
-Da?
Căpitane, e Jessup de la
flota a şasea.
-Da.
Ai coordonatele?
Stai numai un moment.
Vreau să vină înapoi echipele
înainte să plece iar în căutare?
Nu vor avea vizibilitatea
pe care o au ziua.
Fiţi pregătiţi să plecaţi la
ora 4 dimineaţa mâine.
Au interceptat o transmisie radio
de pe un vas de pescuit.
Au spus că au văzut un avion acolo.
-Unde?
-Cam la o sută de mile distanţă
de unde am căutat noi.
-Fă-mi legătura cu Casa Albă.
-Haideţi.
-Eu mă aşteptam la amazoane.
Câţi oameni au trebuit să le prindă?
-Acum sunt aici.
-Ăsta e un răspuns de politician.
Cu siguranţă nu eşti soldat.
-Îmi cer scuze că v-am legat aşa.
De îndată ce vom face aranjamente
pentru vicepreşedinte, veţi fi eliberate.
-Uite-l!
Îmi pare rău că nu e o
orchestră care să te primească.
De fapt are şi vicepreşedintele un cântec?
- ,,Marşul preşedintelui''.
- Ah-ha!
-Încă un exemplu de adevăr în comerţ.
-Ce i-ai făcut?
-L-am învăţat ce înseamnă respectul,
dar el învaţă cam greu.
-Poate ai putea să înveţi şi tu ceva!
-Cucoană...
Te-aş putea mânca la micul
dejun şi apoi să-ţi scuip oasele.
Oh!
E dură!
Cine e ea?
Are vreo importanţă?
-Ea nu are nici o legătură cu asta.
Pe mine mă vreţi.
-Nu e soţia ta. Oamenii ca tine
pereferă o doamnă mai moale.
Trebuie să fie din serviciul secret.
-Lăsaţi-o în pace!
-E atâta emoţie aici.
Cine mai e şi ea?
-O civilă.
O reporteră.
-V-am spus eu că o să
ajungem la CNN.
Ai nevoie de o fată care să te apere
şi cealaltă scrie despre tot ce spui.
-Alege.
-Ce tot spui acolo?
-Îţi dau o alternativă.
Una din ele trăieşte
şi cealaltă moare.
E alegerea ta.
-Du-te dracu!
-Alege.
Sau dacă nu vor muri amândouă.
Bine, Walker!
Ai câştigat, o să aleg eu.
Luaţi serviciul secret de aici.
Şi spânzuraţi-o!
-Nu!
Linişteşte-te, pe tine te-am cruţat.
-Armstrong, asta nu e necesar.
-Fă-o.
Dacă nu te omor pe tine.
Şi pe ele.
-O vom salva.
-Unde mă duci?
-Undeva unde eşti în siguranţă,
până ce se vor termina astea.
-E întotdeuna dificil să iei decizii.
Dar oamenii ca tine aleg să aibă
o autoritate aşa de mare.
Aşa că nu te poţi plânge!
-Am câteva reclamaţii.
De ce nu îmi dai cătuşele astea
jos şi o să rezolvăm problema.
-Nu mă tenta.
Nu am mai omorât pe nimeni
important, ar putea să-mi placă.
Unde sunt oamenii tăi?
Credeam că până acum ei vor
zbura peste toată insula asta.
-Ai grijă ce îţi doreşti.
-Lasă-i să vină.
-Şefului tău nu o să-i placă asta.
-Nu e şeful meu.
El lucrează pentru noi.
-El lucrează pentru tine?
Am văzut ce s-a întâmplat acolo.
Scopul scuză mijloacele.
-Nu prea cred.
-Noi vă putem ajuta.
-Nu puteţi face nimic.
Ţara mea este în mâinile unui dictator.
Fraţii mei sunt în închisoare
şi tatăl meu a fost asasinat!
Ce poţi face tu ca să mă ajuţi?
-Vicepreşedintele poate
să vorbească cu preşedintele vostru.
-Noi vi-am cerut ajutorul acum multă
vreme şi nu ne-aţi ajutat cu nimic.
-Pentru că liderii voştrii sunt la fel de răi
ca şi cei care vă guvernează acum.
-Nu contează.
Oricum nu putem avea încredere în voi.
Nimeni nu mai are încredere în voi.
Prindeţi-o!
Prindeţi-o sau altfel suntem
toţi oameni morţi!
-Mi-am contactat omul.
Am mai făcut afaceri cu el.
-Despre ce vorbeşte?
-Mâine dimineaţă o să vă
ducem pe amândoi pe continent.
El o se verifice cine sunteţi
şi apoi o să îmi facă legătura
cu nişte oameni care...
ar vrea să plătească pentru a
abuza de tine în faţa întregii lumi.
-Dar tu eşti un american, *** ai
putut să-i faci asta propriei tale ţări?
-Ce a făcut ţara aceasta pentru mine?
-Îl vor ucide!
-Cred că da.
Dar toţi murim odată.
De ce să nu profit din asta?
-Eşti nebun.
-Dar încep să îmi revin.
La naiba!
Armstrong o să ne
omoare pentru asta.
-Nu şi dacă îl omorâm
noi primii.
-Nu e aşa de uşor!
Nu e ca alţii!
-Nu e, e mai încăpăţânat ca alţii.
-Tu ai fost cel mai mare apărător!
ce s-a întâmplat?
-Nu mai poate fi controlat, Solia.
Nu mai face parte din echipa noastră.
-Bine, când facem asta?
-O vom face acum.
-Baza!
Sunt sergentul Solia!
Vă rog, răspundeţi!
Este urgent!
-Spune, Solia.
A scăpat, şefu.
-Ce?
Repetă.
-Femeia a sărit din Jeep.
-Idioţilor!
-Întotdeuna cu un pas în urmă
şi fără un plan.
Niciodată nu ai fost cel mai
bun soldat, nu-i aşa?
-Du-te dracu!
-Păstrează-mi şi mie un loc.
-Cât timp o să vă mai luaţi de
nercisistul ăsta?
Daţi-mi voie să vă spun ceva despre
fata aceea care a scăpat.
Au luptat cu ea în golf.
O să devină urât aici.
Câţi sunteţi voi?
20, poate 25 de oameni.
-Şi?
-Nu e destul.
-Nimeni de aici nu ştie ce face!
-E vreo problemă?
-Da.
Mulţumesc de întrebare.
-Tu ce mai faci?
E pregă***ă barca?
-Totul e pregă***.
-Mă duc să verific zona.
-Bine.
Peste patru ore o să
ne îndreptăm spre destinaţie.
Încearcă să nu mă scoţi din sărite
ca să te omor înainte de asta.
Trimitem avionele acum spre noile
coordonate, domnule preşedinte.
Şansele de a găsi pe cineva
în viaţă sunt foarte mici
dar se mai întâmplă şi miracole.
Da, domnule.
O să vă anunţ cât mai repede.
Mulţumesc, domnule preşedinte.
-Dacă măcar i-am putea recupera
cadavrul, ar fi ceva.
-Da, ar fi ceva.
- Logan, acoperă-mă!
-Ea e.
-Suntem atacaţi din toate părţile!
-Este americanca!
Logan, regrupează oamenii!
Ţine-i pe loc!
Şi prindeţi lunetista aceea!
Plecăm de aici.
Dacă încerci să faci pe eroul
o s-o împuşc între picioare.
Şi apoi poţi s-o cari tu.
Este alegerea ta,
domnule vicepreşedinte.
Haideţi, regrupaţi-vă!
Trebuie să prindem lunetista!
-Unul din avioanele noastre
a văzut ceva pe insula Barago.
-Trimite o echipă acolo.
-Da domnule, deja i-am trimis.
Dar s-au mai raportat şi
conflicte armate pe insulă.
-Cine e pe insula aceea?
-Se pare că e o bază rebelă
care vrea să scape de
guvernul din San Pietro.
-Trimite pe cineva acolo ca să
afle ce se petrece.
Să ai grijă, nu vreau să cauzez
un incident internaţional.
-Alfa, Tango, Bravo.
Suntem pe poziţie.
La naiba!
-Unde e vicepreşedintele?
Ţi-am pus o întrebare!
Forţele speciale americane
patrulează pe insulă.
Dacă îmi spui unde este, o să
le spun că m-ai ajutat.
Vrei să mori pentru Armstrong?
Unde e?
-S-au dus la barcă.
Vor să meargă pe uscat.
La dracu!
-Daţi-vă jos din jeep!
Mişcaţi-vă!
Tango, Delta, Zulu.
Am ajuns pe coastă.
Intrăm în acţiune, domnule.
-Aruncă arma!
Dă-te jos!
Mişcaţi-vă!
Haideţi!
Mai repede!
Mişcaţi-vă!
Condiţiile sunt bune.
Vom ateriza acum.
-Cred că se aude ceva!
-Echipa l-a localizat pe vicepreşedinte.
-E în viaţă?
-Da, împreună cu alţi doi supravieţuitori.
Fă-mi legătura cu preşedintele.
-Se pare că s-a sfârşit.
-Aşa se pare.
Haideţi să mergem acasă.
Vicepreşedintele Walker le-a mulţumit
oamenilor din Barago..
pentru ospitalitatea cu care au fost
trataţi el şi alţi supravieţuitori.
Azi, preşedintele a oferit ajutor
economic substanţial ţării San Pietro...
iar guvernul său a fost de acord să
recurgă la alegeri democratice care
vor fi monitorizate de Naţiunile Unite.