Tip:
Highlight text to annotate it
X
CĂLĂTORIE SPRE CENTRUL PĂMÂNTULUI
Traducerea şi adaptarea: Felixuca & Xander
Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro
Trevor!
Doamne...
Cu toate că Wagner a fost ridiculizat de
comunitatea oamenilor de ştiinţă,
teoria lui s-a dovedit în
cele din urmă a fi corectă.
Centrul de studiu al plăcilor tectonice
Maxwell Anderson.
Vino la tata!
Bună, Leonard.
Bună, omule.
- Tipule, nu te bucura prea tare.
- În regulă.
E Kitzens.
Am văzut.
- Bună.
- Trevor, colegul meu preferat.
- Ce mai faci?
- Bine.
- *** merge proiectul?
- Bine.
Ai vreo satisfacţie,
având aşa puţini studenţi?
Ce doreşti?
Sunt puţin cam ocupat acum.
Îmi dau seama cât eşti de ocupat.
Aşa că voi încerca
să fiu cât de rapid pot.
Universitatea doreşte să închidă
laboratorul fratelui tău.
Să îl închidă?
Da, în sfârşit vom dobândi spaţiul
de depozitare care ne lipsea.
Să lămurim ceva, această instituţie îi este
dedicată cercetătorului Maxwell Anderson,
ale cărui teorii au prevenit
activitatea vulcanică din mantaua...
Nu au fost niciodată dovedite. Câţi dintre
senzorii fratelui tău mai funcţionează?
- Unul, doi?
- Trei!
- Odată erau 29.
- Nu e timpul potrivit ca să ne închizi,
avem activitate seismică în Bolivia, avem
alunecări de 30 de milimetri în Mongolia.
Nu poţi să ne închizi, Alan.
Ţine laboratorul deschis.
- E tot ce mi-a mai rămas de la Max.
- Au trecut 10 ani.
Îmi pare rău pentru asta.
Chiar îmi pare.
Trevor, eşti acolo? Dă-te jos din
pat. Vrei să ridici receptorul, te rog?
Bine, ne îndreptăm spre tine.
Vrei să-l saluţi pe
unchiul Trevor, Sean?
Nu.
- Salută-l.
- Nu vreau.
O, nu!
Bună, suntem tot noi, vroiam să
mă asigur la ce oră eşti acasă.
Vom fi acolo în jur de ora 6.
Bine, sună-mă pe celular.
Sfinte Sisoe!
- Sean vrea să te vadă. Nu-i aşa?
- Nici vorbă.
Vreau să ştiu dacă te găsim la
ora aceea. Te rog să mă suni.
Nu sunt acasă, lăsaţi un mesaj.
Chiar acum oprim în faţa casei tale.
Nu. O, nu.
Trevor? Eşti acasă?
Bună!
- Bună. Eşti acasă.
- Mă bucur să te văd.
Şi eu.
- Am primit mesajele tale.
- Ai uitat, nu-i aşa?
- Să uit? *** să uit?
- Nu ai uitat?
Am uitat. Asta nu înseamnă că
nu am chef de nepotul meu,
adică nu l-am mai văzut
de când avea... 9 ani.
- Şapte.
- Ei bine...
- Deci cât timp va sta la mine?
- 10 zile.
Numai atât?
Bună, Sean.
Ce mai faci?
Arăţi bine.
- Ăla e un Gameboy?
- E un Play Station portabil.
Mişto.
Sean, ieşi din maşină
şi salută-l pe unchiul tău.
Bună, unchiule.
Ultima dată când te-am văzut erai...
cam atât de înalt.
Maturizează-te.
Bine, ai numerele mele de telefon,
ai biletul şi paşaportul în valiză.
Voi veni să te iau
de la aeroport.
Mâine voi vedea noua casă,
ca să începem marea aventură.
- Abia aştepţi, nu?
- Da, e grozav, vom fi canadieni.
Pe bune. Grozav.
Poţi să intri.
Îi va face bine să stea puţin cu tine.
Cine ştie?
Poate îţi va prinde şi ţie bine.
- Asta e pentru tine.
- Ce e? Sunt ale lui Sean?
Nu. Sunt ale lui Max.
- Ale lui Max?
- Da.
Hei, tipule!
Va fi distractiv. Doi tipi care stau
împreună 5 zile, poate o săptămână...
O să facem chestii pe
care le fac bărbaţii.
Îţi place baseball-ul? Ştii ce-ar trebui
să facem? Să aruncăm câteva mingi.
Da, bine. Ascultă, nici mie nu-mi
place chestia asta deci atâta timp
cât frigiderul e plin cu Mountain Dew şi nu
mă baţi la cap, ne vom înţelege de minune.
Sigur.
Ai o colecţie de monezi impresionantă.
E un proiect al meu.
E chiar interesant.
Mulţumesc.
Ţi-e foame? Putem să comandăm,
poate nişte pizza...
mâncare chinezească, tailandeză...
Peşte sau ceva de genul ăsta.
Ce e aia?
E o cutie cu lucruri...
Ale unui tip grozav... tatăl tău.
Vechia lui mănuşă.
Mama nu vorbeşte prea mult despre el.
Poţi să mă întrebi pe mine.
A fost unul din puţinii oameni...
excepţionali în tot ce făceau.
Vezi asta? Era preferatul tatălui tău.
- Un yoyo?
- Ăsta nu e doar un yoyo,
ci este fizică pură. Funcţionează în
baza forţei centripete, creând energie
şi în antichitate se folosea
ca instrument de vânătoare.
- Lasă-mă să încerc şi eu.
- Da, desigur.
Habar n-am ce e ăsta.
Ia te uită.
Asta e cartea lui preferată,
Jules Verne,
"Călătorie spre centrul Pământului".
Cred că trebuia să o citesc
o dată... se pare c-am uitat.
Păcat.
E o carte bună.
Nu a fost doar o carte
ştiinţifico-fantastică,
ci şi o sursă de inspiraţie.
Obişnuia să mi-o citească
atunci când eram mic.
Ce sunt notiţele astea?
Magma a ajuns aproape de...
Mongolia?
Bolivia?
Uruguay.
Ai grijă!
Sean? Hai să-ţi arăt laboratorul meu.
Chiar nu putea aştepta până mâine?
Tatăl tău spunea că ştiinţa ţine de
momentul prezent, nu de ziua de mâine.
Senzorul a detectat ceva.
Uită-te aici.
Hawaii, Bolivia, Mongolia.
Condiţiile de astăzi sunt
identice cu cele din iulie 1997.
Şi de ce e aşa importantă
luna iulie 1997?
În acel an a dispărut tatăl tău.
Uite... vezi coloana asta?
E egală cu 753.
Aici e 752, apoi urmează un bip.
Exact aceleaşi date.
Ce sunt aceste bulinuţe?
Nu, nu atinge nimic,
reprezintă întreaga mea muncă.
Cele patru bulinuţe reprezintă
întreaga ta muncă.
Doar trei bulinuţe.
Unu, doi, trei... patru.
Excelent.
Acum are sens. Max a plecat în
urmă cu 10 ani ca să le investigheze.
Acum, trei sunt în
aceleaşi zone ca atunci.
Aceasta s-ar putea să fie singura
mea şansă să aflu ce s-a întâmplat.
Am nevoie de un paşaport.
Pentru ce?
Îmi pare rău dar trebuie să pleci
acasă mai repede decât am plănuit.
Despre ce vorbeşti?
Vorbesc despre asta:
"Călătorie spre centrul Pământului".
Se petrece în Islanda, unde
probabil că s-a dus şi el.
Acestea sunt notele tatălui meu.
Uite...
Max şi... adică tatăl tău şi cu
mine discutăm despre posibilitatea
existenţei unor conuri vulcanice
care ajung în centrul Pământului şi
cred că asta a plecat el să caute.
Îmi pare rău, dar trebuie să
rezerv un loc la avion pentru mâine.
Nu, nu...
Abia am ajuns, doar
n-o să mă dai afară.
Şi oricum eu am descoperit a patra
bulină care clipea de la bun început.
- Vorbim despre fratele meu!
- Şi tatăl meu!
Mai am de stat 10 zile, vin cu tine.
Ştii cât costă să faci o
rezervare de ultim moment la avion?
Ceva îmi spune că ai bani suficienţi.
Călătorul coboară în craterul vulcanului
şi descoperă o lume nouă,
în centrul Pământului.
Ce faci?
Descifrez notele înscrise de
tatăl tău pe această carte,
cred că este un cod
ascuns în literele folosite, ceva
legat tabelul periodic,
am diferite litere care împreună
au un sens anume, ca PB = plumb...
- "Sigurbjörn Ásgeirsson".
- Ce?
Aici scrie "Sigurbjörn Ásgeirsson".
"Sigurbjörn Ásgeirsson"... e
un indiciu. Poate este un loc.
Poate fi un lucru... ce faci?
- Folosesc Google la 914.400 de metri în aer.
- Poţi face asta?
Bun sosit în secolul XXI.
Poftim.
E o persoană. Sigurbjörn Ásgeirsson,
director al Institutului
de Vulcanologie Progresivă.
Max îl cunoştea pe tipul ăsta.
Ştiam eu că e bine să te iau, puştiule!
La Institut vom face prima oprire.
Ajungem odată?
Dacă te referi la "a ajunge
enervant", da, am ajuns acolo.
- Conduci încet.
- Conduc sigur.
Am văzut o capră pe drum.
- *** se chemă aventura aia?
- Trebuie să găsim ceva amuzant de făcut.
Navighează.
Unde suntem?
Am trecut de Hvammstangi?
- Havammstangi?
- Da.
Nu ştiu.
Am trecut de Egilsstadir?
- De Reyoarfjorour?
- Nu ştiu.
- Husavik?
- Nu.
- Sauárkrókur?
- Nu!
Seltjarnarnes, în Höfuborgarsvi.
Ce?
- Ne-am rătăcit.
- Ba nu ne-am rătăcit.
- Caută o instituţie...
- Care instituţie?
Nu ştiu, e mare şi pare instituţională,
trebuie să fie pe aici pe undeva.
Am putea să oprim să întrebăm pe cineva.
- Nu ne-am rătăcit.
- Sigur că nu.
Ce e asta?
Institutul de Vulcanologie Progresivă.
Ţi-am zis eu că îl voi găsi.
Super!
Nu e deloc rău.
Îmi pare rău, nu vorbesc islandeză.
Cu ce vă pot ajuta?
Eu sunt Hannah.
Bună, sunt Tre... profesorul
Anderson, vin din SUA.
- Şi el este...
- Sean.
- Nepotul meu.
- Bună, Sean.
Mă întrebam dacă aş putea
vorbi cu Sigurbjörn Ásgeirsson.
- Sigurbjörn Ásgeirsson a murit.
- A murit?
Da, în urmă cu trei ani.
- Şi tu conduci acum Institutul?
- Nu există niciun institut.
Pe semnul de acolo scrie...
Vulcanologia progresivă
a fost o idee ratată
- în urmă cu mult timp.
- Înţeleg.
- Lucrai cu el?
- Nu, era tatăl meu.
Da, am citit-o, ce este cu ea?
Cartea aceasta a fost a
fratelui meu mort, Max Anderson,
iar noi credem că a ţinut
legătura cu tatăl tău.
- Fratele tău era un "vernian".
- Ce este un "vernian"?
Cineva care crede că iluziile
sunt fapte reale.
Ca un scriitor de science-fiction.
Avea o societate de "credincioşi"
care îl priveau ca pe un vizionar,
iar tatăl meu era cel
mai înfocat dintre toţi.
Fratele meu nu era "vernian".
Acesta a fost exemplarul tatălui meu.
Priveşte.
Notele sunt exact aceleaşi.
Fratele tău era "vernian".
Tata era cam... desprins de realitate.
- Nu l-ai cunoscut.
- Încep să cred că nici tu.
Nu era membru al niciunei
societăţi secrete.
Ce căutaţi aici?
Sunt om de ştiinţă, profesor, nişte
senzori s-au activat la nord de locul ăsta
şi am vrea să vedem ce s-a
întâmplat, de aceea suntem aici.
Bine. Dar ştiţi că nu
există drumuri spre nord...
Păi...
Sunt ghid montan, te pot duce acolo...
- Profesore.
- Minunat.
- Nu cred că...
- Ţi-aş fi recunoscător!
- Îmi poţi spune Trevor.
- Şi mie Sean.
- Costă 5.000.
- 5.000 pe zi? Nicio problemă.
Pe oră.
Accepţi şi monezi?
Haide, băieţi. Soarele
va apune în curând.
Crezi că ai putea să
mergi puţin mai încet?
- E a mea.
- Ce?
Hannah e a mea.
- *** adică?
- Îmi pare rău, am fost primul.
- Nu se poate.
- *** zici tu.
- Ne apropiem.
- De ce spui asta?
Nu cred că tu cunoşti zona.
Spune-mi de ce crezi asta, profesore.
Eroul cărţii, Lidenbrock, găseşte pe acest
munte un portal către centrul Pământului.
O să fie o expediţie interesantă.
Da!
Ce faci?
Are un soi de "cutie neagră"
care înregistrează totul.
Activitatea vulcanică
din ultimii 10 ani.
Ce pierd din vedere?
Trebuie să plecăm acum.
Probabil s-a corodat.
Trebuie să plecăm!
Hai să ne punem la adăpost.
- O să vin şi eu...
- Acum!
Vino, Trevor.
Haide!
- Unchiule Trevor!
- Vino încoace!
Da!
Fereşte-te, haide!
Trevor, chestia aia atrage
trăsnetele! Trebuie să o arunci!
Nu o arunca!
Scapă de ea!
Trevor?
Trevor?
Sean?
- Sean, eşti bine?
- Da.
- Să ne liniştim cu toţii.
- Trebuie să mă ajutaţi să sap!
Haide!
- Îmi pare rău.
- Nu are rost.
Cred că avem tone de
piatră deasupra noastră.
Ar dura o lună să ne
săpăm o ieşire de aici.
- Trebuie să găsim un alt drum.
- Şi dacă nu există un altul?
Mereu există un alt drum, Sean.
- Ai armă.
- Pentru rachete de semnalizare.
Am şi o trusă de ajutor, coardă
şi nişte batoane cu proteine.
Să nu le irosim, nu se ştie cât
timp vom rămâne captivi aici.
Captivi? Asta suntem?
Nu-ţi face griji. Ce faci, Sean?
- Nu am semnal!
- Nici nu ai *** să ai semnal aici.
Lasă-l şi vino să căutăm o ieşire.
Bine.
- Una dintre astea ne va duce la suprafaţă.
- De unde ştii care?
Ceva îmi spune să o
apucăm pe cea din dreaptă.
Pare să fie uşor.
Veţi vedea, vom ieşi
de aici foarte repede.
Totul arată bine.
Nicio grijă, orientarea
este un şaselea simţ la mine.
E ca şi *** aş face muncă de teren.
Acum nu studiem rocile, profesore.
E o problemă de viaţă şi de moarte.
- Da, mulţumesc.
- Îmi rămâi dator.
Ce scrie aici?
- Scrie "Nu intraţi".
- Poate e un sfat bun.
Da, sau poate fi
ieşirea noastră de aici.
- Eu nu cred că este.
- Dă-mi un foc de semnalizare.
Sean, tu priveşte. Îl voi aprinde, îl voi
arunca peste margine şi tu să îmi spui
câte secunde trec
până se opreşte undeva.
Start.
Trei, doi...
Ce-a fost asta?
Da, magneziu.
- Se găseşte pe toţi pereţii.
- Şi e inflamabil, nu, profesore?
Da.
Da, s-a aprins de la
focul de semnalizare.
Se pare că folosirea lor nu
a fost o idee prea bună aici.
Mulţumesc.
Rămâne acelaşi principiu.
Eşti gata, Sean?
Da, fă-o.
Trei, doi...
Unu.
Doi... aproape trei.
- Sunt 6.000 de metri.
- Nicio problemă.
Ca un bloc turn de 20 de etaje.
- Ai coardă la tine?
- Desigur că am coardă.
- "Nicio problemă" ca să faci ce?
- Să coborâm.
- Coborâm în gaura aia întunecată?
- Ce, ţi-e frică?
Ce s-a întâmplat?
- Nu putem coborî în gaura aia.
- Ce tot spui?
Vrei ca Hannah să creadă că nu eşti
suficient de bărbat să cobori?
- Băieţi...
- Nici vorbă!
Coborâm.
Uşurel, uşurel.
Haide, bine.
Până acum e bine.
Sunt aici, foarte jos...
Coborâţi şi voi, nu?
O să te cobor şi pe tine, foarte încet.
Aminteşte-ţi să ţii picioarele ridicate.
Bravo, Sean, se pare
că te pricepi la asta.
Da, sigur.
Bine.
Sean, mergi, fă paşi!
Te descurci de minune, Sean. Sigur
nu ai mai făcut asta niciodată?
Mai taci!
- Vrei să fii atent?
- E în joc viaţa mea!
- Sean, vorbeşte cu mine.
- Vii des pe aici?
Sigur ştii şi replici
mai bune de agăţat fete!
- Făceam conversaţie!
- Nu, nu vin prea des aici.
Eşti gata?
- Se cheamă "tite"
- Ce?
Rocile metamorfice, se cheamă
"tite": "magatite", "granulite"...
A, "tite"!
Sunt peste tot, priveşte...
Trevor!
- Trebuie să te ţii de ceva!
- Nu am de ce să mă ţin aici!
Ne vei face pe toţi trei să cădem,
va trebui să îţi tai coarda.
Ce?
Aşteaptă, aşteaptă!
Am dat de fund.
Hannah, ştiai asta, nu-i aşa?
Nu-i aşa? Hannah?
Ce este asta?
Pare să fie o mină abandonată.
Este mina închisă în urmă cu
60 de ani, după marele dezastru.
Dezastru? Cât de mare?
- 81 de morţi.
- E destul de mare.
Pornim iar la drum.
Trevor, în carte apărea
vreo mină ca asta?
Nu cred.
- Hannah?
- Da.
Te pot întreba ceva?
Te-ai întrebat vreodată dacă nu cumva
fratele meu şi tatăl tău nu se înşelau?
Să-ţi fie foarte clar,
eu nu sunt ca tata.
Şi lumea din care făcea el parte
nu are nicio legătură cu mine.
Înţeleg, desigur, nu voiam să te supăr.
- Ştii că mă plăteşti cu ora, nu?
- Încă mă mai taxezi?
Te voi taxa până voi fi în
siguranţă, la mine acasă.
Hannah!
Ce e asta?
- E vechiul generator al minei.
- Nu e bine să te atingi de el.
Ce faci? Dacă se întâmplă ceva?
- Generatorul a pornit.
- Eu zic că va exploda.
Nu face asta, aşteaptă.
Bine, retrag ce am spus.
Asta este. Minerii trebuiau să iasă pe
undeva. Şinele ne vor conduce spre ieşire.
- Câte cabluri ai tăiat?
- Unul.
Eu o voi lua înainte.
Ce? Nu, Sean, nici nu
ştim dacă funcţionează.
Nu sunt sigure, poate
nici şinele nu sunt bune...
Totul se prezintă bine. Urcă.
- Sean, mie nu-mi pare sigur.
- Cred că văd ceva.
Dacă nu e lumina
zilei, nu vreau să ştiu.
Nu e deloc lumina zilei.
Avem probleme.
- Unde e centura de siguranţă?
- Asta te preocupă pe tine?
Ai grijă!
Priviţi!
- Ştiu!
- Trage frâna!
Vom reuşi!
Da!
Aici drumurile se separă.
Fereşte-te, Sean.
- Eşti bine, Trevor?
- Mai bine ca niciodată.
Ai grijă!
- Sări în vagonul meu.
- Ce?
Fă-o! Sări!
Şi aceasta se înfundă.
În regulă.
- Ce faci?
- Îţi salvez viaţa.
***?
Eşti gata?
- Eşti bine?
Da.
Ce noroc am avut că
am aterizat pe moale!
- Mi-eşti acum dator de două ori.
- Cine numără?
Eu.
A fost incredibil!
- Voi ce-aţi păţit?
- Nu întreba.
Ce este aia?
Unde te duci? Nu intra acolo.
Poate că asta e ieşirea.
- E o gaură în perete.
- Veniţi să vedeţi!
- Rubine.
- Smaralde.
Mai e ceva...
Diamante.
În stare brută.
Cristalele se formează
şi sunt găsite frecvent
în preajma conurilor vulcanice!
Acest con ne va duce acasă, nu?
Nu suntem departe de suprafaţă.
Dacă ieşim, să luăm şi nişte
pietre preţioase cu noi.
Sunt lucruri mai importante,
Sean. Şi oamenii contează, să ştii.
Mă voi mulţumi cu acestea.
Aţi auzit asta?
Nimeni să nu mişte.
Asta e ceea ce cred eu?
- Nu se poate.
- Nu mai spune.
Ce nu se poate?
- Este o formaţiune subţire de roci.
- Subţire?
Da, iar greutatea noastră
o poate face să se sfărâme.
Şi noi stăm fix pe ea.
Stai.
Nu vă mişcaţi.
Trebuie să facem paşi
înapoi foarte uşor...
- Aşa e bine.
- E în regulă.
Încet.
Aşa.
- Pe aici.
- Foarte încet.
- Aşa e bine.
- Nu!
E mai groasă decât credeam.
Cădem!
Ce scria în carte?
Dacă avea dreptate,
vom cădea mii de kilometri!
Asta nu sună bine!
Şi când se termină
căderea, ce e la fund?
- Totul se termină.
- Ai şi alte teorii?
Apa din fundul tunelului ar putea forma
un fel de tobogan care
să ne amortizeze căderea.
Tobogan de apă? Asta sună bine.
- Dar pot fi şi stânci în apă!
- Şi asta e posibil.
- Asta e apă?
- Da, apă.
- Apa e bună, e foarte bună.
- Soseşte momentul.
Ţineţi-vă bine!
Sean!
- Eşti bine?
- Linişteşte-te.
Da.
Unde e Hannah?
Hannah!
Nu sunt o prea bună înotătoare.
Mulţumesc.
*** stăm acum cu scorul?
Înapoi la o datorie.
- Unde suntem?
- Pietrele acelea...
Nu, e doar tavanul peşterii.
Mi se pare mie, sau
tavanul peşterii se mişcă?
Aşa pare, nu-i aşa?
Sunt păsări.
Păsări electrice?
Cred că sunt Cianaz Rosomtas,
Doar că sunt bioluminiscente, ca licuricii.
E incredibil!
Incredibile... păsări!
Ai mai văzut aşa ceva?
Le-am văzut, dar fosilizate,
au dispărut de peste
150 de milioane de ani.
Unde se duc?
În sus!
Să le urmăm!
Sean, aşteaptă-mă!
Doamnelor şi domnilor,
contemplaţi centrul Pământului!
Max avea dreptate!
Avea dreptate!
Max avea dreptate!
Da, avea dreptate! Avea dreptate!
Hannah, şi tatăl tău avea dreptate!
Amândoi credeau în ceva despre
care toţi spuneau că e imposibil!
Avea dreptate!
Ce e lumina aceea de sus?
Nu-mi dau seama, trebuie
să fie un fel de...
amestec de gaze luminoase.
Nu ştiu.
E ca o boltă cerească...
La mii de km. sub scoarţa pământească.
O lume în interiorul lumii.
Cascadele străbat pământul în
adâncime, curgând din depărtare.
Aceste cascade se întind de-a
lungul pereţilor canionului.
Curg de-a lungul pietrei
fără să aibă capăt.
E la fel *** a scris Lidenbrock.
Adică tot ce a scris el acolo
chiar există?
Cineva a mai coborât aici,
cineva a văzut totul.
Cineva care a şi ieşit
şi a spus povestea.
Cineva a ieşit de aici?
E cel mai bun lucru pe care
l-am auzit în ziua aceasta!
Asta vă va lăsa muţi de uimire.
Eu chiar sunt mută de uimire.
Ciuperci uriaşe fosilizate.
Mai degrabă doar ciuperci uriaşe.
- Asta înseamnă că totul e real?
- Probabil..
Nu există şi pericole?
La asta mă gândeam şi eu.
Corect.
Trevor, vino repede!
- Sean?
- Sean?
Eu intru.
Aşteaptă-mă.
Mai încet!
Eu vă aştept aici.
Cineva chiar a locuit aici?
Acel cineva...
era Lidenbrock.
Uită-te la toate echipamentele astea.
Toate astea îi aparţineau
cu un secol în urmă.
Trevor...
Cred că am găsit
jurnalul lui Lidenbrock.
Priveşte.
Scrie că dincolo de copacii aceia
se află un fel de ocean subteran.
Da.
Nu cred că acela este
scrisul lui Lidenbrock.
E scrisul tatălui meu.
Trevor?
Trevor?
Putem vorbi o clipă?
Sunt aici.
Poţi să mă aştepţi puţin?
Cred că l-am găsit pe Max.
Măcar acum
speram să apuc să îl cunosc.
Adică...
aş vrea să-l fi cunoscut.
Îl vei cunoaşte într-o zi.
Vreau să auzi ceva.
14 august 1997.
Astăzi Sean a împlinit trei ani.
În urmă cu şase săptămâni mi-am
promis că voi ajunge acasă la timp
pentru a-i face cadou prima
lui mănuşă de baseball.
Acum sunt îngrijorat
că nu voi mai avea ocazia să o fac.
Am pornit pentru a face
o descoperire incredibilă
pe care să i-o împărtăşesc lui Trevor
şi lumii întregi.
Dar acum aş da totul în schimbul
putinţei de a te vedea crescând
şi devenind bărbatul
curajos şi plin de compasiune
care sunt sigur că vei deveni.
La mulţi ani, Sean.
Te iubesc, tăticul tău.
Adio, Max.
După jurnalul lui Max,
ne aflăm aici.
În această uriaşă cavernă
care e înconjurată de lavă
şi cu o intensă activitate seismică.
- Deci acolo suntem noi acum.
- Aşa este.
Magma care ne înconjoară se învârte,
formând un fel de horn uriaş.
Deci ce a păţit tata?
Ştiu că sunt doar un copil,
dar mă descurc cu asta.
Max plănuia să evadeze.
A scris că temperatura de aici
ajunge uşor la 93 de grade.
O fiinţă umană nu
suportă nimic peste 57.
Deja a ajuns aproape de 35.
Temperatura creşte rapid.
Deci ce facem?
Eu zic să urmăm planul lui Max.
Analiza textului
original mă face să cred
că dincolo de ocean, la
nord de poziţia mea actuală,
se află un gheizer pe care îl pot
folosi pentru a reveni la suprafaţă.
Trebuie să traversăm
oceanul, să găsim gheizerul,
şi apoi să "facem
autostopul" până la suprafaţă.
- "La suprafaţă" sună bine.
- E puţin mai complicat de atât.
Aici s-ar putea face aşa de
cald că toată apa s-ar evapora.
Cât timp mai avem?
48 de ore, 72 maxim.
Probabil şi mai puţin.
Bine, atunci întrebarea este:
care e calea cea mai rapidă
de traversare a oceanului?
Nu îl putem ocoli.
Nu avem timp.
Nu avem timp pentru asta.
Scrie în carte.
Eşti bine?
Cât e temperatura?
37 de grade.
Trebuie să îl mănânci,
pentru a-ţi întrema forţele.
Aşa.
Nu ne trebuie un catarg?
Nu, nu avem nevoie.
Uită-te în sus la curenţi.
Se mişcă mai repede decât
când am ajuns noi aici.
Faci treabă bună.
Am ceva pentru tine.
Ce e asta?
E o busolă.
A fost a tatălui tău.
Îmi amintesc de Crăciunul
când mama ta i l-a dat.
Voia să se asigure că îşi va
regăsi mereu drumul spre casă.
Şi...
Poate te va ajuta pe tine să
găseşti calea înapoi la ea.
- Mulţumesc, Trevor.
- Pentru puţin.
- Înseamnă mult pentru mine.
- Şi pentru mine.
Ar trebui să ştii că aici
polarităţile sunt inversate.
Aşa că nordul e sud, sudul e nord, iar noi
trebuie să mergem către nord, peste apă.
Adică... spre sud.
Exact!
Bine, e vremea să o ridicăm.
Ţineţi-o
bine, ţineţi-o.
Bine, bine.
- Bine... Sunteţi gata?
- Da!
Trei, doi, unu... hai!
Da! Uite-o *** se duce!
Pleacă, pleacă. Aşteptaţi-mă.
S-a întors!
Bună, micuţule!
- Vezi norii aceia?
- Da.
Curenţii ne poartă în direcţia dorită?
Poate ar trebui să mai coborâm pânza.
Nu putem face asta. Sunt 42 de grade.
Se face tot mai cald. Avem nevoie de
toată viteza posibilă. O lăsăm sus.
E o furtună trecătoare,
nu e mare lucru!
Ceva se mişcă acolo!
E acelaşi lucru pe
care l-am văzut pe plajă!
Eu nu prea cred asta!
Sean, nu suntem la Seaworld,
îndepărtează-te de margine.
Cred că e un fel de peşte!
Ai grijă!
- Sunt peste tot!
- Sean, ţii minte arborele vasului?
Ţine asta!
Bine.
Să vă văd!
Unul căzut!
Auzi asta?
Alo?
Mamă, nu te aud!
Unde eşti?
Sunt cu unchiul...
suntem plecaţi la pescuit.
Nici să nu te gândeşti!
Mamă, trebuie să închid...
Telefonul meu!
Nu-ţi face probleme.
- Eşti pregă***?
- Da.
- Şi înscrie!
- Sean!
- Acolo!
- L-am văzut, l-am văzut...
Nu te apropia de margine!
Se hrănesc,
nu pe noi ne vor, ci vânează peştii.
Sean, prinde pânza. Ţine bine de sfori.
Ţine strâns de sfori!
- Du-te la tribord.
- Ce?
Încolo!
Ne descurcăm bine.
Ţineţi-o bine!
Să cotim mai mult.
Bine!
Am reuşit!
O să se scrie despre mine
în revistele de ştiinţă!
Hannah!
Vela!
- Am prins-o!
- Sean, nu face asta!
Nu o face!
Sean!
Zbor! Doamne!
Nu!
Trevor!
Trevor!
Alo?
Alo?
Bună, micuţule. Unde suntem?
Ştii unde pot găsi nişte apă?
Acum vorbesc cu o pasăre...
Probabil îmi pierd minţile.
Sean...
Sean...
Vântul l-a purtat în direcţia aceasta.
Încă ne deplasăm către nord?
Da, încă indică nordul.
E un puşti deştept, cunoaşte planul.
Sigur ne va aştepta pe malul apei.
Atunci să găsim râul subteran.
Hei, aşteaptă-mă!
Unde te-ai dus?
Bună treabă!
Şi acum, încotro?
Sud? Asta e bine, râul este la nord.
Lasă-mă să o car eu.
Nu, sunt bine.
- Dă-mi-o.
- Trevor, mă descurc.
Hai să facem o pauză.
Hei, îl vom găsi.
Bea asta.
Ăsta e ultimul strop de apă?
- Da.
- O să ai nevoie de ea, păstreaz-o.
Hannah... bea-o.
Haide.
Fereşte-te!
Ce plantă carnivoră mare!
Hannah!
Hannah!
Hannah!
Prin asta suntem chit, da?
Nu îţi ţineam socoteală.
M-am prins.
E un câmp magnetic.
Nu se poate. *** să traversez?
Nu, nu, nu!
Nu, nu!
Încearcă tu să faci asta!
Ăsta e râul.
Gheizerul trebuie să fie în
interiorul peşterii aceleia.
Sean!
Unde este?
Unde este?
Trevor?
Trevor...
Chiar îmi doresc să fi citit cartea aia.
Ce să facem?
Trevor...
Trevor, aşteaptă, ce faci?
Mă duc să îmi caut nepotul.
Toate astea s-au petrecut în
întregime din vina mea.
Salvează-te.
Du-te acasă...
Te voi aştepta la râu
atât cât voi putea.
De ce ai făcut asta?
Pentru orice eventualitate.
Sean! Sean!
Sean!
Sean?
Sean!
Sean, aşteaptă!
Vino aici!
Cât mă bucur să te revăd!
Da, şi eu!
- Eşti bine?
- Da.
Trebuie să plecăm.
Stai... ăla e gheizerul?
Înspre el mergem.
Ai mai văzut vreodată un dinozaur?
Da, dar era mort!
E prea rapid, nu vom reuşi!
Ce faci?
E acelaşi gen de rocă prin
care ne-am prăbuşit la început.
Vine către tine!
Lasă-l să mă urmărească pe
mine, tu fugi mai departe!
Nu!
Nu se sfărâma, Trevor!
Fugi în continuare!
Nu plec fără tine!
Nu, du-te!
Trevor, funcţionează!
Fereşte-te!
Trevor!
Tocmai mi-am amintit ceva:
urăsc munca pe teren!
Trevor, haide!
- Trevor, eşti bine?
- Da.
Sunt norocos.
Pe acolo e rău. Dincolo e şi mai rău.
Să mergem.
Unde este gheizerul? Râul fierbe.
Da, ne trebuie ceva care
să plutească,
o barcă.
M-a chemat cineva?
- Veniţi!
- E cea mai tare tipă!
Doar nu ai crezut că m-ai speriat, nu?
Ar fi nevoie de mult
mai mult pentru asta.
Mă tem că ne schimbăm direcţia.
Mi-am dat seama.
Ce-a fost asta?
Nimic de bine. Am ajuns
la pragurile râului.
Rămânem fără apă.
Ţineţi-vă bine, probabil
călătoria o să devină cam...
...Dură.
- Sunteţi bine?
- Da.
Unde suntem?
Ce e lumina aceea de jos?
E lavă.
Magmă.
Şi se ridică.
Unde e apa, aburul... gheizerul?
Am ajuns prea târziu, l-am ratat.
- Ce facem, Trevor?
- Mai ai vreun plan, profesore?
Fără apă nu există abur şi
fără abur nu vom pleca nicăieri.
Aici nu mai e apă de două sau trei ore.
Dar pereţii sunt încă ***.
E imposibil, sunt deja 54 de grade.
- Trevor?
- Ce?
În spatele tău.
Chiar este umed.
Şi rece. Aici e apă.
Apa e înăuntrul peretelui,
am nevoie de ceva să...
Trevor, lava se apropie.
Hei, ăsta e magneziu.
Ai grijă!
- Ce îţi trebuie?
- Câte focuri de semnalizare mai avem?
Trei. Ce vrei să faci cu ele?
Voi aprinde magneziul,
de data asta intenţionat.
Îndepărtaţi-vă.
Haide! E prea ud!
Mai încerc o dată, daţi-mi altul.
Prindeţi-mă de picioare.
De data asta o să cobor mult dedesubt.
Trevor, e tot mai aproape.
Asta e ultima.
- Cât să te mai las?
- Mai jos, lasă-mă mai jos!
Mai mult!
Stai aşa!
- Hai, aprinde-te.
- Haide.
E prea umedă.
Cred că va trebui să
încerc pe peretele opus.
Nu!
Haide! Ajută-mă!
- Trageţi-mă!
- Repede!
Ridicaţi-mă!
Aveţi grijă, e pe cale
să erupă!
Chestia asta e fierbinte!
Ştiu!
Ţineţi-vă bine!
Mă ţin foarte bine!
Aceea este lumina zilei?
Ţineţi-vă bine cu toţii!
Încetează odată să mai spui asta!
O să cădem.
Se pare că suntem la Muntele Vezuviu.
Sean, când te întreabă mama ta
ce ai făcut în weekendul ăsta,
spune-i că unchiul
Trevor te-a dus în Italia.
- În Italia?
- "Si"!
Făcusem totul cu mâna mea!
Singur!
Mi-aţi distrus totul!
Via mea!
Ce? Am prelevat şi eu
câteva mostre geologice.
Câteva mostre geologice?
Bine, câteva kilograme de mostre,
dar la ce te aşteptai?
Sunt fiu de om de ştiinţă!
Uite... ia asta.
Ia-o şi ne cerem scuze.
Un diamant!
Vreţi să vă daţi din nou cu sania?
E în ordine, orice doriţi...
Mulţumesc!
Pentru ce ai făcut asta?
Acum suntem chit.
JOB-A-NATOR.WEB
NOUL TĂU JOB ESTE AICI
Leonard, m-am întors. Ce făceai?
Ce făceam?
Uite, îţi căutai de
muncă! Nu mai e nevoie,
pentru că deja ai un servici.
La Institutul Ásgeirsson-Anderson
pentru Explorarea Tectonică a Fosilelor.
Institutul Ásgeirsson-Anderson... Ce?
Încă nu m-am decis asupra denumirii.
Ideea este că dispunem
de fonduri nelimitate.
E super!
- Cred... sper...
- Amândoi am reintrat în afaceri.
Super, tipule!
Ce e cu atâta bucurie pe capul vostru?
Bună, Alan, ce mai faci?
- Bine.
- Ce faci?
Cine, eu?
Mă mut în noul meu laborator.
Tu pe unde ai fost? Ai lipsit
de la cursul de dimineaţă
iar ambii tăi studenţi s-au plâns.
Mi-am luat o scurtă vacanţă.
Măcar atât puteam să fac.
Cred că a fost interesant. Va
trebui să-mi povesteşti într-o zi.
Aş putea, dar o vei citi în
"Jurnalul de Ştiinţă American"
În "Jurnalul de Ştiinţă American"?
Voiam doar să îţi spun
că nu am resentimente
legate de extinderea laboratorului,
pentru că oricum mă voi muta
într-o altă clădire.
Şi *** anume vei face tu asta?
Să zicem că am dat peste o mică avere.
Deci mâine vei fi acasă, în Canada.
Da.
Aşa se pare.
Eu zic că ne-am distrat bine împreună.
Ce zici să ne luăm liber
câteva săptămâni data viitoare?
Câteva săptămâni?
Ce faci în vacanţa de primăvară?
Nimic! Sunt liber!
Am găsit asta printre
lucrurile tatălui tău.
Citeşte-o.
"Atlantis - oraşul pierdut"?
Sean, ce este asta?
- Îmi hrănesc pasărea.
- Ce pasăre?
Crezi că mama mă va lăsa să o păstrez?
Nu ştiu.
Haide, unde te duci?
Întoarce-te imediat!
Traducerea şi adaptarea: Felixuca & Xander
Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro