Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducerea şi adaptarea:
veveriţa_bc & Alex C. @ www.titrări.ro
Sunt Gulf Coast 3629, radio 811.
Trebuie să mobilizăm zona.
... răspund incidentului.
Dacă ne uităm la
istoria omenirii...
... practic e o relaţie între cele
mai complicate două sisteme de pe Pământ:
societatea umană şi natura.
Şi dacă oamenii au trăit cu adevărat
în echilibru în acest sens.
Dacă nu, dispar.
La sfârşitul zilei, când vorbim
cu toţii despre salvarea mediului...
... într-un fel e o formulare greşită,
căci mediul va supravieţui.
Noi suntem cei care
s-ar putea să nu supravieţuiască.
Sau s-ar putea să supravieţuim
într-o lume în care nu vrem să trăim.
Biosfera noastră e bolnavă.
Avem o planetă care se comportă
ca un organism infectat.
Dacă o privim din spaţiu,
se pot vedea tot felul de lumini...
... iar acestea sunt luminile Pământului,
sunt luminile oamenilor...
... dar e şi aproape ca şi *** ne-am uita
la un organism care are o infecţie pe el...
... pe care se formează
un fel de crustă.
Eu nu doar cred că
biosfera e în pericol...
... ştiu sigur că e.
Trebuie să mă uit în jur
în mediul în care trăiesc.
Ceea ce aud în visele mele...
... sunt generaţiile viitorului
care strigă prin timp la noi...
... spunând, "Ce faceţi?
Nu vă daţi seama?"
Suntem într-un moment din timp critic.
Am evoluat până la stadiul de lideri
ai comunităţii noastre biologice.
Conducem greşit.
Noi provocăm distrugerea...
... propriului sistem de creare
a vieţii care ne-a dat naştere.
Şi în cele din urmă ne sinucidem.
Deci pe măsură ce distrugem natura,
vom fi şi noi distruşi în proces.
Nu putem scăpa de acest deznodământ.
Sistemul de susţinere a vieţii
pe Pământ e deteriorat.
Specia umană e în pericol.
Să fie adevărat?
În acest film, am apelat la
experţi independenţi de pe fronturile...
... a ceea ce ar putea fi cea mai mare
provocare a vremurilor noastre:
Colapsul ecosistemului planetar...
... şi căutarea de soluţii
pentru a crea un viitor durabil.
Aşadar, dacă am căuta cauza
acesti distrugeri la nivel planetar...
... ce am găsi?
Am găsi o civilizaţie globală
creată de specia umană.
O minte care a evoluat
până la a avea
capacitatea de a reflecta
asupra trecutului...
... de a aprecia critic
propria experienţă.
O minte capabilă
să descopere fizica cuantică,
să exploreze spaţiul extraterestru...
... şi să cerceteze propriul ADN.
Dar dincolo de descoperirile intelectuale
şi tehnologice extraordinare...
... am fost martori şi
ai impactului nostru la scară largă
asupra casei noastre,
planeta Pământ.
Rareori se fac reportaje despre
dezastrele ecologice.
Dar şi când se fac, acestea sunt
înfăţişate ca incidente izolate.
Dar dacă facem legătura
între aceste evenimente...
... vom găsi oare o poveste mai amplă
ce trebuie spusă? O poveste a omenirii.
Şi mai mult de atât...
... o înţelegere globală
care ţine cont de ceea ce suntem...
... şi te stadiul relaţiei noastre
cu această planetă, singura noastră casă.
Viaţa pe Pământ e posibilă...
... numai pentru că
un anumit număr de parametri
se află în anumite limite foarte mici.
Unele din acestea sunt
în mod clar de mediu.
*** ar fi că Pământul are temperatura şi
presiunea exacte încât să reţină apa.
Creaţia este universul.
Creaţia e tot ce putem vedea şi probabil
mult mai mult ce nu putem vedea.
Probabil mult mai mult
ce nu putem vedea.
Şi totul e legat de noi...
... şi de relaţia...
... cu această reţea a vieţii
uimitoare pe care o avem noi aici.
Pământul e o planetă care
e îndeajuns de departe de Soare...
... şi are destul atmosferă
de o anumită compoziţie...
... astfel încât se reţine mai multă
căldură decât radiază în spaţiu
Iar Soarele încălzeşte planeta,
iar acea căldură radiază.
Există gaze în atmosferă care
mereu au reţinut o parte din căldură.
De aceea nu suntem un bulgăr de gheaţă.
Diferite planete au fost comparate...
... prin depărtarea faţă de soare
ca în efectul Goldilocks.
Una e prea rece,
alta e prea caldă, una e potrivită...
... iar noi suntem chiar la mijloc.
Cu 40 de milioane de secole în urmă,
s-a format o celulă...
... iar celula aceea avea o genă,
iar acea genă este parola...
... fiecărei forme de viaţă
care există pe Pământ.
Iar lucrul uimitor la
corpul uman...
... e că are 100 de trilioane de celule,
iar 90% din ele nu sunt celule umane.
Sunt ciuperci şi bacterii,
microorganisme.
Iar lucrul care
ne face umani nu e uman.
Aşa că în noi este înscrisă
povestea vieţii pe Pământ...
... până la acea celulă originară
de acum 40 de milioane de secole.
Şi dacă am putea,
preţ de o clipă...
... să ne oprim să simţim ceea
ce se întâmplă în corpul nostru...
... şase septilioane de lucruri
se întâmplă în acelaşi timp.
Adică un şase urmat de 24 de zerouri
procese care au loc chiar acum.
Chiar în această clipă, în timp ce staţi
pe scaun, apoi în clipa următoare...
... în 10 secunde, de 100 de ori
mai multe lucruri se vor fi întâmplat...
... decât în toate stelele
şi planetele şi asteroizii...
... din Universul cunoscut în corpul
nostru, şi acest lucru se numeşte viaţă.
*** sapiens sapiens
e o specie incredibil de tânără.
Noi nu ne gândim la asta.
Dar aşa este.
Noi am sosit foarte târziu
în anul calendaristic al Pământului.
Dacă în acest calendar
al Pământului...
... să zicem că a început pe 1 ianuarie,
acum am fi pe 31 decembrie.
Am sosit aici cu 15 minute înainte
de miezul nopţii pe 31 decembrie...
...a iar întreaga istorie cunoscută
a trecut în ultimele 60 de secunde.
Probabil cea mai bună descriere a ceea
ce suntem e, după *** spune Jared Diamond:
Al treilea cimpanzeu.
Sunt două specii de cimpanzei
şi suntem noi.
Dar în anumite privinţe,
suntem extrem de speciali.
Iar cea mai evidentă e capacitatea noastră
extraordinară de a fabrica unelte...
... capacitatea noastră
extraordinară de a comunica.
De a purta discuţii extrem de
detaliate unii cu alţii.
Deci, practic, suntem
grupuri de animale...
... împrăştiate aleatoriu
pe cuprinsul planetei...
... care încet, încet
se reunesc în grupuri...
... care devin mai puternice
şi mai mari.
Şi suntem foarte mult condiţionaţi
de două caractere esenţiale:
unul e oportunismul,
iar celălalt e lăcomia.
Toate animalele şi plantele
sunt creaturi oportuniste.
Fac ceea ce este necesar să facă
pentru a supravieţui.
Practic, cred că
mintea umană a fost cea...
... care a schimbat echilibrul
nostru cu restul naturii.
Tragedia e că mintea umană
a fost cea care...
... cheia supravieţuirii noastre.
Acum, dacă ne gândim că am evoluat în
Africa acum aproximativ 150.000 de ani...
... în comparaţie cu alte animale existente
atunci, noi nu eram chiar aşa de impozanţi.
Nu eram numeroşi sau mari,
nu eram dotaţi cu simţuri speciale.
Singurul lucru,
cheia supravieţuirii noastre...
... şi a controlării planetei
a fost creierul uman.
Dar pentru că mintea umană
a inventat conceptul unui viitor...
... noi suntem singurul
animal de pe planetă...
... care a fost în stare
să recunoască...
... faptul că am putea afecta
viitorul prin ceea ce facem azi.
Privim înainte,
recunoaştem oportunităţile...
... potenţialele pericole,
şi alegem ca atare pentru a supravieţui.
Asta a fost o mare strategie
de supravieţuire a speciei noastre.
Dacă mintea umană a stricat
balanţa cu mii de ani în urmă...
... ce s-a schimbat în istoria recentă?
În ultimul secol, am crescut în mod
dramatic impactul nostru asupra planetei.
Un element şi-a făcut apariţia
care ne-a făcut şi mai distructivi...
... care a accentuat ruptura...
... şi a provocat daune masive
climatului şi celorlalte sisteme naturale.
O iluzie fundamentală în lume e aceea că
oamenii sunt separaţi de natură.
Pe când realitatea e că noi facem parte
din natură. De fapt, noi suntem natura.
Asta e poate cea mai gravă
neînţelegere din lume...
... care provoacă
toate aceste dezastre.
Cred că unul din motivele pentru care
e atât de greu pentru oameni să priceapă...
... că suntem legaţi de natură
şi chiar să înţeleagă...
... fundamentele ecologiei...
... e pentru că dă o palmă peste faţa
presupunerilor culturii noastre.
Cultura noastră
se bazează pe presupunerea că
noi suntem forma de viaţă
superioară de pe Pământ.
Că suntem separaţi de
toate celelalte forme de viaţă.
Că noi am fost puşi stăpâni
peste toate formele de viaţă.
Dar numai să crezi că
suntem separaţi de natură...
...e cumva o tulburare în gândire.
Noi nu putem fi separaţi de natură.
Motivul pentru care gândim astfel
e lucrul interesant.
Ce se întâmplă în creier şi căruia
îi place să creadă că e separat de natură?
Oare înseamnă că mintea, sau fiinţa umană,
crede că acum e mai liberă?
Noi trăim într-o dezarmonizare completă
cu planeta. Şi nu doar cu planeta.
Cu lucrurile de dincolo de planetă.
Am mers mult mai departe.
Dăm târcoale planetei Marte şi
întreprindem nişe explorări spectaculoase.
Dar acest lucru nu prea
afectează atitudinea noastră.
Cred că atitudinea noastră
se bazează pe egoism...
... pe situaţia economică
pe care o avem...
... pe ideile politice
pe care le avem.
Doar, astea sunt...
Câte guverne din lume...
... au luat de bună criza ecologică?
Foarte puţine.
Cu siguranţă nu SUA.
Trăim într-un mediu creat de m...
... unde e foarte uşor să gândeşti
că suntem diferiţi de alte creaturi.
Suntem deştepţi, ne creăm propriul
habitat, nu avem nevoie de natură.
Economia e cel mai
important lucru.
Şi concentrându-ne pe economie...
... cred că am uitat
aceste adevăruri antice.
Aceste înţelepciuni antice
care ne-au ţinut ancoraţi în natură...
... şi prin care am înţeles că dacă
facem ceva să supărăm lumea naturală...
... vom plăti un preţ pentru asta.
Trebuie să ne purtăm
mult mai frumos cu natura."
Asta e lecţia pe care am uitat-o
şi pentru care plătim preţul azi.
Mare ruptură a survenit în ani 1800,
în secolul al 19-lea...
... cu motorul cu aburi,
era combustibililor fosili,
revoluţia industrială.
Aceasta a fost o foarte mare ruptură
de formele şi ritmul anterior al vieţii...
... care de obicei
era regenerativă.
După revoluţia industrială, natura
a fost transformată într-o resursă...
... iar acea resursă a fost privită,
practic, drept etern abundentă.
Acest lucru a dus la ideea şi
conceptul din spatele progresului...
... care e, creştere fără limite,
extindere fără limite.
În întreaga istorie a omenirii...
... mare parte a istoriei umane...
... oamenii au trăit
bazându-se pe lumina solară curentă.
Razele solare cădeau pe câmpuri,
pe câmpuri creşteau plantele.
Plantele produceau celuloză,
materii vegetale.
Animalele mâncau celuloza,
noi mâncam plantele.
Noi mâncam animalele,
purtam haine făcute din ele.
Trăiam pe baza luminii solare curente.
Reprezenta sursa de hrană,
de îmbrăcăminte, ne încălzeam cu haine...
... era sursa de căldură, sursa de lumină.
Totul depindea de lumina solară curentă.
Lumina solară ce cădea
pe Pământ într-un an
era cantitatea maximă
pe care o puteam folosi.
Era cantitatea maximă de energie
pe care o puteam folosi.
Şi din cele mai timpurii dovezi
al existenţei civilizaţiei umane...
... de acum 150.000 de ani,
mai mult sau mai puţin...
... până acum câteva mii de ani,
în mare parte, cam aşa am trăit.
Iar populaţia noastră
n-a depăşit niciodată un miliard.
Apoi am început să descoperim că
există pungi cu lumină solară antică...
... şi găseam nişte cărbune aici
şi puţin petrol acolo.
Şi încet, între asta
şi revoluţia agricolă...
... încet, populaţia a crescut până când
a atins primul miliard. Şi astfel...
N-ai fost nevoie nici de 100.00 de ani
pentru a trece de la un miliard la două
Pentru al doilea miliard
am avut nevoie de doar 130 de ani.
Am atins 2 miliarde de oameni
în anul 1930.
Pentru al treilea miliard
au fost necesari doar 30 de ani, 1960.
Uimitor. Când Kennedy
a fost instalat în funcţie,
populaţia lumii
era jumătate din cât e azi.
Motivul pentru care am avut această
creştere exponenţială a populaţiei...
... e acela că producem hrană...
... şi îmbrăcăminte şi altele,
transporturi.
Facem totul cu ajutorul
acestei lumini solare antice...
... care a fost depozitată în Pământ
cu 3 sau 400 de milioane de ani în urmă.
Şi dacă am fi nevoiţi
să ne întoarcem
la traiul dependent de lumina solară,
fără tehnologie...
...planeta n-ar putea să susţină mai mult
de 500 de milioane, un miliard de oameni.
Aşadar, trăim în cea mai neobişnuită
perioadă din istoria planetei...
... în termenii accesului unei specii
şa carbonul bogat în energie.
Am devenit nişte mari alchimişti.
Am dezvoltat capacitatea
de a lua carbonul fosil...
... şi a-l transforma
în biomasă umană.
Şi am folosit supermarketul...
... sistemul de transport,
ca să facem asta.
Aşadar, punctul de cotitură al
acestui sistem pe care îl avem...
... pe care ne bazăm cu toţii...
... e carbonul bogat în energie,
neregenerabil,
pe care îl numim combustibil fosil
Problema reală e că suntem prea mulţi care
folosim prea multe resurse prea repede.
Acum, petrolul ne-a permis să facem asta.
Folosim petrolul pentru a creşte rata la
care extragem toate celelalte resurse...
... totul de la pământ până la apă dulce,
de la alumină la zinc.
Petrolul este baza...
... cu ajutorul căreia
susţinem complexitatea
şi cu care ne rezolvăm problemele.
Într-un fel, toate vieţile noastre
sunt subvenţionate.
Suntem subvenţionaţi de petrol.
Şi pentru că suntem
subvenţionaţi de petrol...
... când cumpărăm orice la magazin,
nu plătim preţul întreg.
Nu plătim costul total
necesar pentru a produce acel lucru.
Împrumutăm circa 800 de miliarde anual
de la restul lumii...
... pentru a ne finanţa excesul
de consum peste ceea ce producem.
Şi cam o treime din asta,
circa 250 de miliarde de dolari anual,
e pentru importul de petrol.
Aşadar, împrumutăm de la lume,
emitem cecuri,
bonuri de tezaur, de toate...
... în acordul a un miliard de dolari
zilnic, în fiecare zi de lucru...
... pentru a ne finanţa
importul de petrol.
Petrolul face foarte mult rău.
Economiştii le numesc "externalităţi"...
... pentru că sunt exterioare
preţului plă*** la pompă.
De exemplu, rata de îmbolnăvire
de astm la copii...
... care creşte în multe locuri
din Statele Unite.
Problema ploilor acide
provocate de arderea cărbunilor.
Dacă vă uitaţi la unele
contribuţii la încălzirea globală...
... de la arderea
combustibililor fosili.
Şi cel puţin o parte din costul
menţinerii trupelor în Orientul Mijlociu...
... pentru a păzi
zăcămintele de petrol.
Poate nu întregul cost,
dar măcar o parte...
... e clar o subvenţie din petrol.
Când am început să ne hrănim din
acest ciclu al combustibililor fosili...
... am început să trăim într-un ciclu
bazat pe moarte. Aceste ciclu al morţii...
... al dependinţei
de extragere a acelor resurse...
... a pus în mişcare
o serie de evenimente...
...care ne-au dus la criza modernă
de anomalii mondiale...
... cunoscute drept schimbare a climei,
sau încălzirea globală, dacă doriţi.
Nu cunoaştem viitorul.
Cunoaştem trecutul prin
intermediul mitologiei greceşti.
Răzbunarea zeilor
sau răzbunarea naturii.
Deja putem vedea asta, la 200 de ani
de la revoluţia industrială.
Habar nu aveam ce cream,
pagubele pe care le cream.
Simţim acest lucru acum.
Aşa că pe măsură ce evoluăm cu tehnologia,
chiar mai puternică decât înainte...
... am amplificat...
... prezenţa rasei umane în mediu.
Prin urmare, putem face
mai multe pagube...
... prin îndemânarea tehnologică
decât puteam înainte.
Trebuie să fim şi mai atenţi.
Cât noi nu ne uitam...
... am creat una din cele mai mari
probleme cu care se confruntă omenirea:
Schimbarea climei.
*** arată...
... când nu dăm importanţă
cantităţilor masive de CO2...
... pe care le eliberăm în aer şi apă?
*** arată când acţiunile noastre...
... înclină balanţa chimică naturală
a atmosferei noastre...
... într-o stare mai caldă cu câteva grade?
O stare care n-a mai existat
de milenii întregi.
În ultimii ani, am fost martorii...
... celor mai ridicate temperaturi medii
din istoria înregistrării lor.
O diferenţă de câteva grade
în temperaturile actuale
n-o părea cine ştie ce...
... dar a fost nevoie de doar câteva grade
pentru a ne scoate din ultima eră glaciară.
Iar câteva grade ar putea fi tot
ce ne separă de schimbări catastrofice.
În timp ce ne îndreptăm
spre un nou weekend...
... vremea şi clima sunt subiect
de ştire în mai mult de o regiune.
O secetă teribilă deja...
Nu ştim cât de mult s-ar putea schimba
sau se va schimba clima în viitor.
... inundaţii devastatoare au ucis
cel puţin 72 de persoane...
... în Europa Centrală şi de Est
şi în vestul Rusiei.
Cele mai puternice precipitaţii
din istoria Indiei...
... au provocat cele mai grave
inundaţii din istoria recentă.
Nu ştim cât de repede
vor surveni schimbările...
... sau *** le vor afecta
unele din acţiunile noastre.
În Chicago, căldura e o molimă.
În dimineaţa asta, se adunau cadavre.
... pompierii din sudul Californiei
se luptă cu super-incendii nou-formate.
Canicula a început.
Până şi în Arizona e un val de căldură.
Statul Tennessee a fost zdrobit
de tornade ucigaşe...
New Orleans nu mai e
un loc sigur de locuit.
E atât de simplu şi clar.
Iadul şi apele, din nou unul şi
acelaşi lucru azi, într-un oraş copleşit...
... asediat, în prinsoarea
unei catastrofe fără precedent.
Nicăieri nu e mai evident
decât în New Orleans...
... acum un oraş cu oameni
strămutaţi, refugiaţi.
6 metri de apă
din Lacul Pontchartrain.
Adăugaţi la asta violenţa, lipsurile,
disperarea, ameninţarea bolilor...
Să fie oare încălzirea globală
provocată de om...
... cea mai mare înşelăciune comisă
vreodată asupra poporului american?
Una din cele mai serioase consecinţe ale
acţiunilor noastre e încălzirea globală...
... determinată de nivelul crescut
de dioxid de carbon
provenit din arderea
combustibililor fosili.
Pericolul e ca
creşterea de temperatură...
... ar putea să se susţină singură,
dacă nu a făcut deja asta.
Seceta şi despăduririle
reduc cantitatea...
... de dioxid de carbon
reciclată în atmosferă.
Iar încălzirea apelor mării
ar putea determina eliberarea...
... de mari cantităţi de CO2
prinse pe fundul oceanelor.
În plus, topirea calotelor
Arctice şi Antarctice...
... va reduce cantitatea de energie solară
reflectată înapoi în spaţiu...
... astfel crescând
şi mai mult temperatura.
Nu ştim unde se va opri încălzirea
globală, dar în cel mai rău caz...
... Pământul va ajunge la fel ca
planeta soră, Venus...
... cu o temperatură de 250 de grade
şi cu ploi cu acid sulfuric.
Rasa umană n-ar putea supravieţui
în asemenea condiţii.
Pământul are un efect de seră natural.
Temperatura actuală e
cu 15,55 grade mai mare...
... mulţumită băieţilor buni,
vaporilor de apă,
dioxidului de carbon şi
metanului...
... ceea ce numim noi gaze de seră,
şi care captează căldura.
Asta e partea frumoasă a poveştii.
Problema e că oamenii
concurează cu natura.
Când folosim ţevi de eşapament
şi furnale
pentru a ne elibera
deşeurile în atmosferă...
... ca într-un fel de canal nepreţuit...
... adăugăm gazelor de seră care
sunt naturale, chestii nenaturale.
În mare parte
dioxid de carbon, metan,
chimicale pe care
nu le-a mai văzut nimeni...
... clorofluorocarbonaţi,
care, de asemenea, afectează ozonul.
Şi când toate astea se adună,
captează şi mai multă căldură.
Ăsta nu e un lucru controversat,
ci unul bine înţeles.
Ştim că am mărit nivelul
dioxidului de carbon
cu aproximativ
30, 35 de procente...
... metanul cu 150 de procente...
... am adăugat gaze care
n-au existat vreodată.
Iar Pământul e mai cald.
Toate astea se adună şi
fac din încălzirea globală...
... nu doar o realitate,
ci o grijă pentru viitor...
... pentru că noi continuăm să facem
ceea ce facem şi mai repede.
Măsurătorile arată
că gazele de seră...
... mai ales CO2, nu au trecut
peste 280 de părţi la milion...
... în ultimii 650.000 de ani.
În prezent s-a ajuns la
peste 400 de părţi la milion...
... apropiindu-se de ceea ce mulţi
cercetători numesc punct de cotitură.
Un punct de cotitură în care
pierdem controlul asupra climei.
Şi odată ce pierdem controlul
asupra climei...
... atunci evenimente de talia
uraganului Katrina vor deveni ceva normal.
Dacă nu reuşim să reducem repede...
... foarte repede şi drastic gradul
de folosire al combustibililor fosili...
... simulările computerizate
sunt clare.
Dacă temperatura creşte
cu un singur grad...
... noi o vom mări
cu încă 5 grade.
Asta va face Pământul mai cald decât
a fost acum multe zeci de milioane de ani.
Unii cercetători sunt uimiţi că
în mass media şi în faţa Congresului...
... auzim oameni care "cred" sau care
"nu cred" în încălzirea globală...
... de parcă ar fi ceva legat de religie,
contrar faţă de ceva dovedit clar.
Iar oamenii de ştiinţă
iau în considerare dovezile.
Oamenii de ştiinţă
sunt cu toţii de acord...
... în ceea ce priveşte unele principii
de bază ale încălzirii globale.
Se încălzeşte Pământul? Categoric.
Se datorează vreo parte a încălzirii
activităţii umane? Categoric.
În comunitatea ştiinţifică
internaţională există un consens.
Nu e niciun dubiu în privinţa asta.
Schimbările naturale...
Viteza la care au loc schimbările naturale
e diminuată de schimbările omului...
... asupra atmosferei şi
scoarţei terestre.
Jim Hansen, directorul
Institutului NASA pentru Studii Spaţiale...
... a făcut recent o estimare
bazată pe cercetări de anul trecut.
Iar estimările curente arată că
Pământul s-a încălzit...
... cam cu şapte zecimi
de grad Celsius.
Şi chiar de-ar fi să limităm CO2...
... emisiile de dioxid de carbon
la nivelul la care sunt acum...
... Pământul tot s-ar încălzi
cu încă jumătate de grad Celsius.
Asta a fost de-ajuns cât să topească
20% din gheaţa plutitoare de la Polul Nord.
A fost îndeajuns încât să accelereze
rotirea şi durata uraganelor cu 50%.
A fost îndeajuns încât să înceapă
topirea permafrostului...
... de sub tundra din nord.
Chiar şi la limita inferioară,
câteva grade în medie...
... schimbă masiv unele locuri.
Are loc un efect de amplificare,
la fel ca la Polul Nord.
Asta se simte,
bucata pe care stăm noi acum,
a început să crape şi mai mult.
Probabil se fac fisuri
până la elicopter în partea aia.
Impactul uman...
... stadiul încălzirii globale,
schimbările de climă...
... se întâmplă mai întâi
şi mai repede la Polul Nord.
Noi începem să vedem aceste lucruri
care se petrec chiar şi mai repede...
... decât au prezis oamenii de ştiinţă.
Până la sfârşitul secolului,
poate în chiar câteva decenii...
... Polul Nord va rămâne
fără gheaţă.
Modificarea climei...
... va avea un impact puternic, fundamental
asupra ciclului global al apei.
Va modifica tiparul ploilor.
Foarte probabil că va creşte rata
de producere a inundaţiilor şi secetelor.
Aproape sigur va schimba cursul
curgerii râurilor de-a lungul anului.
Acestea sunt toate aspecte fundamentale
a modului *** administrăm şi folosim apa.
Ceea ce face încălzirea globală...
... sau schimbările climatice
în legătură cu încălzirea globală...
...e să adauge o nouă
dimensiune de nesiguranţă.
Este o ameninţare la siguranţa hranei,
de exemplu, la siguranţa apei...
... la nivelul mării şi a siguranţei
împotriva producerii
furtunilor şi uraganelor.
E vorba de toate acele
fenomene văzute la ştiri.
E o problemă de securitate
naţională în sensul că...
... Florida ar putea fi prima afectată,
precum şi alte zone costale.
Şi mai important de atât,
e o problemă de securitate internaţională.
ONU estimează
că până la mijlocul secolului...
... ar putea fi 150 de milioane
de refugiaţi de mediu...
... la orice moment
din cauza schimbării climei.
Ceea ce am văzut în cazul Katrinei
a fost doar prologul.
Cred că ce e mai rău
de-abia urmează în categoria asta.
Încălzirea globală e reală
şi e distructivă...
... iar impactul său
sfidează imaginaţia.
Aşadar se întâmplă multe lucruri rele pe
mai multe fronturi. Iar Pământul suferă...
... iar oamenii n-au găsit o cale
de a-şi schimba obiceiurile...
... iar noi suntem cei vinovaţi.
Încălzirea globală a acaparat
foarte multă atenţie, *** ar şi trebui.
Dar în timp ce carbonul
s-a acumulat în atmosferă...
... s-a acumulat şi în ocean.
Şi odată cu trecerea timpului,
cu despăduririle,
erodarea solului,
asanarea mlaştinilor...
... o întreagă serie de alte
probleme au continuat nerezolvate.
Ne confruntăm cu un cumul de crize...
... iar toate sunt
o ameninţare la adresa vieţii.
Problema cu care ne confruntăm e că
fiecare sistem viu din biosferă...
... e în declin,
iar rata declinului creşte.
Nu există niciun articol ştiinţific
din ultimii 20 de ani...
... publicat şi care
să contrazică această afirmaţie.
Sistemele vii sunt recifurile de corali,
ei sunt stabilitatea noastră climatică...
... pădurile, oceanele,
plantele acvatice...
... apa, condiţiile solului,
biodiversitatea...
Lista poate continua şi
poate deveni amănunţită.
Dar adevărul e că
nu există niciun sistem viu
care să fie stabil sau
să se îmbunătăţească.
Iar acele sisteme vii
reprezintă baza întregii vieţi.
Am fost membru al unui grup de la ONU
numit Evaluarea Milenară a Ecosistemului...
... un studiu de 4 ani, cel mai mare studiu
realizat vreodată pe ecosistemele lumii.
Proiectul a implicat peste 1300 de oameni
de ştiinţă din 71 de ţări de pe glob.
La sfârşit, în martie 2005,
au sosit rapoartele finale...
... şi au atestat un uluitor
grad de distrugere al ecosistemelor...
... şi a serviciilor aduse nouă
pe întreg cuprinsul lumii.
Am face bine să recunoaştem că
planeta e dintr-o bucată.
De exemplu, fertilizatorul
şi pesticidele...
... care sunt împrăştiate pe câmpuri
în zona central-vestică...
... se scurg pe Mississippi,
şi la 1700 km distanţă,
apare o zonă moartă.
Realitatea cu poluarea aerului
e că nu există cale de scăpare.
Efectele pot varia de la dureri de cap,
moleşeală, somnolenţă...
... la efecte mult mai grave,
nu doar agravând astmul, ci provocându-l.
Cu decenii în urmă, lumea
nu prea vorbea despre astm.
Acum dacă intru într-o clasă
de şcoală primară...
... şi-i întreb pe copii,
"Câţi dintre voi au astm?"
30% dintre copiii din clasă
vor ridica mâinile, cel puţin 30.
În unele clase,
procentul va fi de 60%.
Acum are loc şi o criză
a oceanelor.
Iar consecinţa e aceea că
am luat prea multe din oceane...
... am aruncat prea multe în oceane,
prea multă poluare...
... şi distrugem ţărmurile oceanelor.
Am pierdut 90% din majoritatea
peştilor mari...
... într-o jumătate de secol, aşa că
ne orientăm spre zone mai adânci,
zone mai îndepărtate de ţărm.
Aşa că între pescuit excesiv pradă inutilă,
în realitate scoatem milioane...
... dacă nu chiar miliarde,
de animale din oceane anual.
Multe din ele nici nu vor deveni
mâncare pentru oameni.
Pur şi simplu sunt aruncate.
Ceea ce aruncăm în oceane...
... milioane de tone de lucruri
care nu sunt naturale mării...
... se întorc la noi
în moduri pervertite.
Unii peşti concentrează
aceste substanţe...
... *** ar fi mercurul,
diferite metale grele...
... pesticidele, erbicidele.
Corporaţiile aruncă în medie...
... minimum, 22 de milioane de tone
de toxine zilnic în golf.
Totul de la benzen până la
acrilonitril, mercur, cupru şi...
Orice vă trece prin cap, ei aruncă.
Mare parte din chimicalele
foarte obişnuite în lumea de azi:
plasticurile, culorile artificiale,
pesticidele...
... sunt destul de sus pe lista
agenţilor suspecţi...
... care cauzează cancer,
care provoacă îmbătrânirea prematură...
... care cresc riscul
bolilor degenerative cronice.
Ce-ar fi să ne gândim
la unele din aceste boli...
... *** sunt autismul, ADHD...
... cancerul la copii,
diabetul la copii...
... problemele de comportament la copii,
maladia Parkinson.
Acest lucru a fost legat
şi de maladia Alzheimer.
Apoi mai există şi începutul timpuriu
al cancerului testicular la bărbaţi...
... epidemia de cancer la prostată
şi cancerul la sân.
Lista devine din ce în ce mai mare.
Şi expunerea la chimicale
în timpul sarcinii...
... ar putea contribui
la aceste descoperiri tulburătoare.
Comunităţile cele mai afectate
de poluare...
... şi de fapt, au cele mai toxice
surse de poluare...
... sunt adesea comunităţile
de culoare ce nu câştigă bine.
Acestea sunt gropi de gunoi
pentru centrale electrice...
... pentru depouri,
pentru rafinării de petrol...
... pentru orice unitate pentru deşeuri,
şi orice altceva ce nu vrea nimeni.
Fie că e în Bronxul de Sud,
fie că e Louisiana, în Cancer Alley...
Mâncarea noastră e otrăvită...
... până în punctul în care
ar trebui să ne facem griji.
E din ce în ce mai puţină.
Apa... Devine din ce în ce mai
nesănătos numai să înoţi în ocean.
Toate aceste lucruri
sunt simplu de înţeles...
... sunt simple prevestiri...
... ale unor dezastre mult mai subtile
ce se întrevăd la orizont.
70 de ţări din lume nu mai au
vreo pădure intactă sau originală.
Aici în Statele Unite,
95 % din pădurile bătrâne...
... au fost deja tăiate.
În multe cazuri,
pădurea nu va creşte la loc.
Terenul e transformat în păşune.
Dar în cazul pădurilor tropicale,
am văzut la faţa locului...
... că atunci când sunt tăiaţi
acei copaci, nu mai cresc la loc.
Pământul devine extrem de arid...
... iar ciclul de nutrienţi întreţinut
de acei copaci nu mai funcţionează.
Ce urmări are acest lucru?
Deşerturi.
Le-am văzut şi le-am privit
extinzându-se în întreaga lume.
Pe măsură ce am tăiat copaci
de la marginile zonelor foarte aride...
... deşertificarea s-a extins
acolo unde odinioară erau păduri.
În partea mea de lume...
... eu le tot spun oamenilor,
"Hai să nu tăiem copacii
în mod iresponsabil.
Hai să nu distrugem mai ales...
... munţii împăduriţi.
Pentru că dacă distrugem
pădurile dep e aceşti munţi...
... râurile nu vor mai curge...
... iar ploile nu vor mai cădea
la intervale regulate...
... iar recoltele nu vor mai creşte...
... iar voi veţi muri de foame."
Acum problema e că
oameni nu fac aceste legături.
Mai bine de 30% din solurile
planetei...
... cred că au fost trecute în
categoria celor serios degradate.
Iar practicile agriculturii
erodează capitalul ecologic...
... care pentru scopuri practice
e o resursă la fel de...
... neregenerabilă ca petrolul.
Ceea ce nu vedem şi la ce nu ne gândim
când ne uităm la un copac e:
Care e volumul?
Câtă apă o conţine?
Se pare că reţine
250.000 de litri de apă...
... la o inundaţie spontană
de 15-20 de centimetri.
Poate să reţină atâta apă,
să n-o lase să curgă mai departe...
... o reţine ca într-un burete,
o curăţă, şi o redă pânzei freatice.
Dacă scoatem acel copac...
... şi are loc o inundaţie,
se va eroda solul.
Am pierdut cei 250.000 de litri de apă
din rezerva locală.
Apoi acea apă va curge în aval,
afectând oameni şi comunităţi...
... în cele din urmă
ajungând să polueze oceanul.
Am putea influenţa oceanul
să ajungă într-o stare diferită.
Sănătatea oceanului
aşa *** îl ştim noi...
... depinde de circulaţia apei...
... a apelor de suprafaţă
spre fund...
... şi a apelor de la fund
spre suprafaţă.
E foarte posibil să oprim
această rotaţie...
... prin încălzirea suprafeţei
oceanului puţin prea mult.
Şi dacă facem asta...
... cu toate zonele noastre moarte,
am putea face suprafaţa oceanului
să nu se mai mişte.
Şi acesta e un gând înfricoşător.
Ultima oară când s-a întâmplat asta
a fost la extincţia
de la sfârşitul Permianului...
... şi atunci au dispărut peste 95%
din toate speciile de pe Pământ.
Simplul fapt e că ecosistemele
care susţin viaţa sunt distruse.
Sisteme care au evoluat
sute de milioane de ani.
Dovezile sunt clare acum:
Civilizaţia industrială
a provocat pagube ireparabile...
... iar impactul nostru
doar este accelerat.
Am pierdut cel puţin 30 de ani
în războiul împotriva încălzirii globale.
Atunci se ridică întrebarea,
de ce nu răspundem?
Dar şi mai important, care sunt forţele
care blochează această schimbare?
Cea mai puternică armă
de distrugere în masă
este globalizarea corporativă economică.
Mereu a existat un grad de lăcomie
în civilizaţia umană...
... şi ceea ce s-a întâmplat
odată cu înfiinţarea corporaţiilor...
... care sunt instituţiile
dominante ale epocii noastre...
... e că au perfecţionat
asta ca sistem.
Iar în curând...
... se va ajunge
să ne ucidem gazda, planeta.
Astăzi, ecosistemele, pădurile,
fluviile, lacurile, râurile...
... nu au deloc drepturi.
Au devenit proprietăţi.
Ceea ce înseamnă că
pot fi cumpărate, vândute,
distruse, tranzacţionate, modelate.
Sub această structură a legilor,
fie eşti proprietate, fie eşti persoană.
Şi e foarte clar că
natura e proprietatea.
Iar motivul pentru care avem atâtea
mormane de documente în biblioteci...
... despre soluţii, despre energia solară,
despre producerea hranei în mod durabil...
... despre transport, despre
schimbarea metodelor de transport...
... şi organizarea unei economii durabile
care respectă planeta e că...
... ne-a lipsit autoritatea
să transformăm aceste lucruri în legi.
Pentru că în realitate,
avem o Constituţie
care le dă putere
celor puţini corporatişti...
... să ia decizii care
îi afectează pe majoritatea.
Şi noi suntem cei care nu am
reuşit să impunem legi adevărate...
... pentru că nu avem autoritate.
Avem lideri politici
foarte responsabili.
Sunt responsabili în faţa bogăţiei,
banului şi puterii corporatiste.
ExxonMobil, o singură
companie petrolieră...
... valorează mai mult decât suma valorilor
tuturor companiilor de automobile...
... din întreaga lume.
E o companie foarte mare.
Lumea spune:
"Doamne, de ce nu răspund
politicienii crizei globale a climei?"
Pentru că, din păcate, aceştia
răspund unei puteri superioare.
Momentan, acea putere superioară
e industria combustibililor fosili.
Tu eşti responsabil de editarea
Planeta Noastră În Schimbare...
... şi ai trimis o copie Casa Albă.
Ce s-a întâmplat?
Am primit-o înapoi...
... cu foarte multe modificări...
... scrise de mână
pe acel exemplar...
... de către şeful de personal al
Consiliului Calităţii Mediului.
Şi cine e şeful personalului?
Phil Cooney.
E om de ştiinţă?
Nu, e avocat.
A fost lobbyist pentru
Institutul American al Petrolului...
... înainte de a ajunge la Casa Albă.
Oamenii noştri suspectează
din ce în ce mai tare...
... că societăţile petroliere
profită pe nedrept
de condiţiile de piaţă actuale...
... pentru a-şi burduşi
buzunarele cu profit în excedent.
În problema schimbării climei
şi a mediului...
... sistemul politic a eşuat.
Înainte de orice,
nu e o criză tehnologică...
... nu e nici măcar
o criză a opiniei publice.
Dacă întrebăm publicul,
"Vreţi energie solară?
Vreţi electrocasnice eficiente?
Vreţi maşini eficiente?"
Răspunsul e copleşitor,
"Da, vrem."
Este podul peste această
prăpastie..
... de la opinia publică
la politica publică.
Se numeşte guvernământ.
Aici au fost problemele.
Podul a fost lăsat în paragină.
A fost o perioadă
în anii '60 şi '70...
... când republicanii şi democraţii
din Statele Unite...
... s-au unit pentru a aproba
legile majore de mediu.
Legea Politicii Naţionale de Mediu,
Legea Aerului Curat, Legea Apelor Curate...
... Legea Speciilor Pe Cale De Dispariţie.
Aceasta au fost întocmite de republicani...
... şi democraţi împreună.
Iar acel sistem
este acum încălcat.
Iar o parte a crizei,
după *** toată lumea ştie...
... este că sunt bani,
prea mulţi bani în sistemul politic.
Până şi Jefferson a spus...
... că trebuie să rescriem Constituţia
la fiecare generaţie
pentru a ne adapta nevoilor.
Credeţi că părinţii fondatori
înţelegeau fenomenul încălzirii globale?
Al despăduririi?
Sau al cantităţilor uriaşe...
... de chimicale toxice
pompate în atmosferă...
... şi în aer, apă şi sol
în fiecare zi?
Noi trebuie să găsim o armonie
între oameni şi natură.
Printre singurele căi de a face asta
e să recunoaştem că şi natura are drepturi.
Cred că lucrul fundamental
ce trebuie înţeles
în legătură cu
sistemul economic global...
... e că e un subsistem.
Şi e un subsistem al unui sistem mai mare.
Sistemul mai mare e biosfera,
iar subsistemul e economia.
Problema, desigur, e că
subsistemul nostru, economia...
... este proiectată să crească.
Totul e pregă*** să crească,
să se extindă...
... pe când sistemul părinte nu mai creşte.
Rămâne mereu la aceeaşi mărime.
Aşa că pe măsură ce economia creşte,
deplasează, depăşeşte limitele...
... biosferei, iar acesta e
un cost fundamental.
Acesta e costul de oportunitate
fundamental al creşterii economice.
La asta trebuie să renunţi atunci
când te extinzi, la ceea ce era acolo.
Aşadar economiştii
nu includ toate acele lucruri
pe care natura le face
pentru noi gratuit.
Unele tehnologii nu vor fi niciodată
în stare să facă ceea ce face natura.
De exemplu, polenizarea tuturor
plantelor cu flori.
Cât ne-ar costa pe noi să scoatem
dioxidul de carbon din aer...
... şi să-l înlocuim cu oxigen, lucru
pe care l-ar face gratuit toate plantele.
E posibil să facem o estimare brută
a costului înlocuirii naturii.
Constanza,
asta a fost acum câţiva ani...
... a estimat că ne-ar costa
35 de trilioane de dolari anual...
... să facem ceea ce face
natura pentru noi gratuit.
Dacă am privi situaţia
sub alt aspect...
... dacă am aduna toate economiile
anuale din lume în acel moment...
... am ajunge la 18 trilioane.
Aşadar natura ne face
un serviciu dublu...
... faţă de economiile lumii.
Şi în nebunia economiei convenţionale,
acest lucru nu e în ecuaţie.
Cumva, în ultimele câteva decenii
la şcoala de afaceri...
... şi la masteratele pe care
aceşti CEO le-au dobândit...
... au fost învăţaţi că obiectul
muncii lor e creşterea...
... de parcă acesta ar fi capătul.
Nu e un capăt, e un mijloc.
Am inversat capetele cu mijloacele.
Dacă putem redobândi finalul,
calitatea vieţii...
... privim contradicţiile...
... pentru că un alt fel de creştere
ne reduce calitatea vieţii...
... şi trebuie să luăm asta înapoi.
Eu cred că sistemul industrial...
... trebuie reinventat.
Astăzi, materia primă a sistemului
industrial de la sursă...
... până la produsul final care sfârşeşte
la groapa de gunoi sau la incinerator...
... pentru fiecare camion de produse
cu valoare durabilă...
... sunt produse
32 de camioane de deşeuri.
E uimitor, dar e adevărat.
Aşadar avem un sistem care
produce deşeuri.
În mod clar, nu mai putem secătui
Pământul până va ajunge o ruină.
În lumea noastră modernă
şi globalizată...
... creşterea continuă să fie ţelul
multor corporaţii şi guverne...
... care ne secătuiesc mediul
pentru câştiguri economice.
Dar *** rămâne cu noi, ca indivizi,
în calitate de consumatori?
În ce măsură participăm noi
la distrugerea biosferei noastre?
Problema nu e una de tehnologie.
Problema nu e că e prea mult
dioxid de carbon.
Problema nu e una a
încălzirii globale.
Problema nu e cea a deşeurilor.
Toate acestea sunt simptome
ale problemei.
Problema e modul nostru de a gândi.
Problema este
una fundamental culturală.
La nivelul culturii noastre
se desfăşoară această boală.
Acum, noi suntem produsul a 500 de miliarde
de dolari de publicitate anual.
La vremea când tinerii ajung
la facultate sau termină liceul...
... ca studenţi în primul an,
vor fi stat mii de ore la televizor.
În medie, patru ore şi
câteva minute pe zi.
Ca rezultat,
după *** a arătat un studiu,
aceştia au putut identifica
1000 de mărci...
... dar mai puţin de 10 plante şi animale
din zona în care locuiesc.
Aşadar am devenit
nu doar consumatori...
... ci şi extrem de ignoranţi faţă
de modul *** trăim pe acest Pământ.
Americanii îşi petrec timpul
muncind şi cheltuind bani.
Acolo se duce timpul nostru.
Un american obişnuit
merge la cumpărături
într-un fel sau altul
de 5 ori pe săptămână.
În timpul zilei, muncim pentru
a face bani ca să putem face cumpărături.
Şi s-a observat
o oboseală crescândă
în a fi nevoiţi să susţinem
economia globală...
... într-un fel,
să ţinem pasul cu lumea bună.
Deci în timp ce totul se măreşte...
... căzile, casele, maşinile, taliile...
... nu mai avem timp.
Avem mai puţin timp pentru
lucrurile de care ne pasă.
În America, oamenii sunt
atât de izolaţi...
... de concentrarea bogăţiei.
Cheltuim mai mulţi bani
pe întreţinerea gazonului...
... decât strânge India
din taxe federale.
Bugetul apărării, care este
un procent neînsemnat din PIB...
... e mai mare decât
întreaga economie a Australiei.
Aşadar, anesteziaţi de
propria noastră bogăţie,
am uitat *** trăieşte
o bună parte din lume...
... şi în ce stare e
o mare parte a lumii.
Aşa că iată-ne acum, *** o civilizaţie e
aş spune condusă de
ideologia consumului excesiv.
Chiar şi democraţia consumatorului.
Democraţia consumatorului în sensul că
orice regim
fie că e regimul Chinez,
regimul Statelor Unite
trebuie să dea oamenilor ceea ce ei vor
şi când o vor, adică acum.
Şi oamenii vor bunuri de consum.
De îndată ce mărfurile devin
simboluri culturale,
fie că e vorba de un celular în China
rurală, sau Lamborghini în Malibu
asta nu se va opri.
Trebuie schimbat obiectul dorit pentru
a ajunge la rădăcina problemei.
Oamenii cred în alegeri, iar alegerea
înseamnă consum excesiv pentru majoritatea.
Nu există o distanţă în încercarea
salvării planetei
spunându-le oamenilor că
fac alegerea greşită.
Nu va funcţiona.
Patru, trei, doi, unu!
Trebuie schimbată ideea din spatele
expansiunii fără limite.
Într-o frază, de la bun-avut,
la trăi bun.
E vorba de o transformare culturală.
Întotdeauna, noi ca oameni,
am avut dorinţe materiale.
Lucrurile materiale fac parte din felul
în care definim cine suntem.
Aşadar, nu e vorba de consum că e rău,
ci că a ajuns total dezechilibrat.
Media e cu adevărat instrumentul
prin care
cunoştinţele sunt răspândite
în societate.
Noi nu mai primim cunoştinţe
direct de la Pământ.
Nu mai păstrăm legătura cu
sursele supravieţuirii noastre.
Noi nu mai, pentru cea mai mare parte,
din societatea industrială a Vestului
Noi nu ne mai creştem mâncarea sau
nu ne îngrijim de propria susţinere
sau nu învăţăm direct din
propria experienţă
sau familia nu mai este
rădăcina alegerilor noastre.
Practic, suntem ca
astronautul în spaţiu.
Plutim într-un univers metalic re-creat
deconectaţi de sursele
de pe Pământ.
Şi suntem complet dependenţi
de informaţiile
care ne sunt trimise de foarte,
foarte departe.
Suntem amorţiţi psihic.
Ne amorţim simţurile
de dimineaţa până seara,
fie că e cu zgomot sau muzica dată tare
sau lumina în timpul nopţii.
Aşa că nimeni nu vede frumuseţea.
Şi dacă am pierdut sentimentul
frumuseţii acestei lumi,
atunci căutăm înlocuitori.
Eric Hoffer spunea, "Niciodată n-ai destulă
parte de lucrul pe care nu-l vrei."
Adică ne grăbim de jur împrejur
cu nevoi permanente
dar pierderea, sentimentul pierderii,
e că noi nu ştim ce am pierdut.
Ceea ce am pierdut e frumuseţea lumii
şi compensăm asta încercând
să cucerim lumea
sau să deţinem lumea,
să avem lumea în posesie.
Se poate vedea din spaţiu ***
a schimbat rasa umană Pământul.
Aproape toate pământurile disponibile
au fost curăţate de păduri
şi sunt acum folosite în
agricultură sau dezvoltare urbană.
Calotele polare se micşorează,
iar zonele deşertice se măresc.
Pe timpul nopţii, Pământul nu mai e
întunecat, căci are zone întinse luminate.
Toate astea sunt dovezi că
exploatarea umană a planetei
ajunge la o limită critică.
Dar cererile şi aşteptările umane
sunt mereu crescătoare.
Nu putem continua
să poluăm atmosfera
să otrăvim oceanele şi
să istovim pământurile.
Nu a mai rămas nimic disponibil.
Noi trăim
în vremuri cu provocări enorme.
Dacă nu schimbăm ceea ce facem,
vom avea de-a face cu pierderea
unei treimi, poate jumătăţi, din toată
varietatea vieţii de pe Pământ.
Nu ştim în care moment
al pierderii biodiversităţii
va începe sistemul să se prăbuşească.
Eu cred în vigoarea naturii.
Aşa că eu cred că îndată ce
specia umană va dispărea,
şi multe specii au dispărut înaintea
noastră, multe vor dispărea şi după noi,
Pământul se poate învârti liniş***
în jurul axei şi fără oameni,
iar microbii şi insectele vor
moşteni lumea.
În cazul în care nu provocăm o schimbare
atât de dramatică a climei
riscăm să devenim o planetă
aridă şi rece ca Marte.
Nu cred nicio clipă că
viaţa va fi exterminată.
Chiar dacă am alterat radical aerul, apa,
şi solul Pământului
viaţa a fost incredibil de tenace
şi adaptabilă.
Dar ca specie
din vârful piramidei trofice
ştiu că noi suntem
cei mai vulnerabili.
Viaţa există pe Pământ de între 3.8
şi 4 miliarde de ani.
În tot timpul ăsta,
au fost o mulţime de specii.
Dar ştiţi ce? 99,9999
la sută din toate speciile
care au existat vreodată,
au dispărut.
Aşa că extincţia e
o parte naturală a vieţii.
Extincţia e ceea ce
a permis vieţii să înflorească,
să evolueze şi să se schimbe
cu condiţiile schimbătoare
ale planetei.
Planeta n-a rămas blocată într-o stare
timp de 4 miliarde de ani.
Tragedia existenţei noastre e
că suntem o specie foarte tânără.
Nu numai că grăbim condiţiile
finalului nostru
ci şi distrugem, conform
Programului de Mediu al Naţiunilor Unite,
şi între 50 şi 55.000 specii pe an vor
dispărea din cauza noastră.
Tragedia nu e iminenta sau eventuala
dispariţie a rasei umane,
ci enorma criză de extincţii
pe care o provocăm chiar acum.
Şi cred că există potenţialul unei
epoci întunecate.
Una din problemele vizibile
e aceea că mulţi dintre oamenii
care trebuie să accepte individual
costul trecerii,
sunt inconştienţi că va veni.
Majoritatea cetăţenilor
se trezesc dimineaţa
şi-şi fac griji pentru
drumurile de dimineaţă
şi de dusul copiilor la şcoală,
plătitul ipotecilor
şi se gândesc la o maşină nouă, sau
o vacanţă, sau orice.
E o scară prea îngustă a gândirii pentru
a aborda problemele pe care le avem.
Trebuie ca oamenii să fie conştienţi de
forţele globale ce le afectează viaţa
şi ale căror efect asupra vieţii lor
va creşte în viitor.
Dacă această conştientizare nu se dezvoltă,
mi-e teamă că tranziţia va fi şubredă.
Ceea ce riscăm
e distrugerea civilizaţiei.
Tot pentru ce am luptat.
Mica ambarcaţiune fragilă
ce a navigat secole şi milenii
pentru a ajunge în acest punct specific.
Va fi nimicită într-o scânteiere
consumatoare
şi judecată greşită,
violenţă şi nedreptate.
Oare capacitatea de atenţie a unei
populaţii umane fericite şi sănătoase
a viitorului, dispare? Absolut.
Şi nu e vorba despre
salvarea planetei.
E vorba despre salvarea unei
capacităţi de atenţie,
un sistem din urma căruia oamenii
pot trăi în căutarea fericirii.
Asta s-a pus la bătaie.
Astfel, dacă adopţi perspectiva
Pământului în loc de cea umană
nu poate exista
o a 11-a oră pentru Pământ.
Poate fi doar criză
a extincţiei pe Pământ.
Şi poate fi o criză
a armoniei Pământului.
Pentru că vedem acum că
o singură specie
preia atât de mult din
resursele Pământului
încât lasă în urmă foarte puţin pentru
alte creaturi ce trăiesc de pe urma lor.
Ceea ce păţeşte planeta noastră e ceva ce
ar trebui să ne facă să ne purtam
şi să gândim diferit.
Nu ne purtăm diferit fiindcă încă suntem,
cred eu, victimele inerţiei
întorcându-ne pe vremea
când cineva spunea
şi eu cred că a fost o greşeală
chiar şi atunci când a fost spusă,
că "Omul e Regele Naturii."
Cred acum că toate ecosistemele
sunt încordate
acum că clima, apa, solurile, pădurile
sunt într-o stare atât de groaznică.
Cred că asta se numeşte slăbirea
mediului nostru
şi generaţiile care trăiesc acum,
trebuie să decidă
să acţionăm diferit
pentru că această
criză ecologică e globală.
Aşadar, ne aflăm
la marginea prăpastiei.
E clar că oamenii au avut
un impact devastator
asupra reţelei ecologice de viaţă
a planetei noastre.
Fiindcă am aşteptat
fiindcă am întors spatele
la avertismentele naturii
şi din cauza conducătorilor noştri
politici şi corporatişti
care au ignorat constant dovezile
ştiinţifice copleşitoare,
provocările cu care ne luptăm sunt
cu atât mai dificile.
Suntem în epoca environmentală,
fie că ne place sau nu.
Deci, *** va arăta viitorul?
Ştim că S.U.A., cel mai mare consumator
şi producător de deşeuri al lumii
trebuie să facă trecerea spre
un viitor mai verde.
Dar oare generaţia noastră
va crea o lume durabilă în timp?
Ce va călă*** această
schimbare masivă?
Oare natura deţine răspunsurile necesare
restaurării resurselor planetei noastre
protejarea atmosferei şi, astfel,
să ajute supravieţuirea întregii vieţi?
Toate aceste forţe ce distrug planeta sunt
forţe create de fiinţe umane.
Dacă oamenii sunt sursa problemei,
putem fi şi fundaţia unei soluţii.
Unii oameni susţin că
pentru a trăi durabil
trebuie să mergem în păduri
şi să purtăm piei de animale
şi să ne hrănim cu rădăcini
şi fructe de pădure.
Şi realitatea simplă e că noi chiar
avem tehnologia necesară.
Întrebarea e:
*** ne putem folosi cunoştinţele
din ştiinţă şi tehnologie
alături de înţelegerea culturii şi
*** aceasta se schimbă
pentru a crea o cultură ce va
interacţiona cu ştiinţa
si cu lumea din jurul nostru
într-o modalitate durabilă?
Partea buna a dilemei
în care ne aflăm
e că avem ocazia să ne reimaginăm
fiecare lucru pe care-l facem.
Cu alte cuvinte, nu există un singur lucru
pe care-l facem
sau sistem care să nu necesite o
reconstruire completă.
Astfel sunt două modalităţi
de a privi asta.
Una ar fi "Doamne, ce povară uriaşă!"
Cealaltă modalitate,
cea pe care o prefer eu e:
"Ce moment bun să te naşti.
Ce moment bun să fii în viaţă."
Pentru că generaţia curentă are şansa
să schimbe complet lumea aceasta.
Am ajuns într-un punct al istorie
în care suntem în număr 6,4 miliarde
şi trebuie să ne imaginăm *** ar fi
să reproiectăm proiectul în sine
şi să vedem proiectarea ca
un prim semn al intenţiei umane
şi să vedem nevoia intenţiilor noi,
unde materialele sunt mult mai preţuite
şi trebuie să abordăm
cercuri închise,
"din leagăn în leagăn" în loc de
"din leagăn în mormânt".
Şi că energia trebuie să vină din surse
regenerabile, în primul rând soarele
şi apa trebuie să fie curată şi sănătoasă
în timp ce trece printr-un sistem
şi trebuie să fim corecţi
unii faţă de ceilalţi.
Astfel, proiectul în sine
se schimbă
de la producerea în masă a lucrurilor
ce sunt distructive în esenţă
la utilizarea în masă a bunurilor
moştenite, în locul responsabilităţilor.
Proiectul nostru momentan,
al unei noi generaţii de proiectanţi
înseamnă bunăstarea întregii vieţi
ca obiectiv practic.
E peste măsura noastră includerea
întregului tărâm ecologic.
Încât toată viaţa e de fapt
un proiect contemporan.
Că trebuie să proiectăm capacitatea pentru
a o susţine în termen lung.
Fie că vorbim despre proiectul unei fabrici
sau al unei clădiri
sau o şosea sau chiar şi un oraş
e mult mai uşor de proiectat
în izolare
decât a suprapune un proiect
pe ceea ce există deja.
Dar dacă ar fi să respectăm instrucţiunile
de operare ale naturii
aceasta proiectează
exact în felul opus.
Ea aşează pe paletă, ca să spun aşa,
toate regnurile vieţii
şi apoi munceşte pentru a crea
rezultatul final,
care poate fi un recif de corali,
sau poate o pădure.
Ştiţi, lucrul interesant
la un proiect durabil
e că nu cred că el trebuie
să arate într-un anume fel.
Unul din lucrurile pe care
le-am descoperit în ultimii ani
e că noul design e de fapt invizibil.
Nu e vorba despre o legătură vizuală.
Forma, de fapt, poate fi oricare.
Structura, logica şi inteligenţa internă
şi performanţa sunt cele
ce trebuie schimbate.
Modul în care facem lucrurile
în procesele industriale
e la 180 de grade diferit
faţă de *** face viaţa lucrurile.
Uitaţi-vă la felul în care facem,
de exemplu, Kevlar,
care e cel mai dur material al nostru.
Luăm petroleum, îl încălzim
la 760 grade Celsius
şi îl fierbem în acid sulfuric
apoi îl scoatem
sub presiuni enorme.
Acum, imaginaţi-vă un organism, noi,
felul în care ne facem oasele sau dinţii.
Imaginaţi-vă un animal
care-şi face carapacea.
Nu-şi pot permite să o încălzească
la temperaturi foarte înalte
sau să-i aplice presiuni sau băi chimice,
deci au găsit altă modalitate.
De exemplu, păianjenul.
Acest minunat păianjen ţesător în sferă
prinde muşte şi lăcuste în pânză
şi le transformă chimic
în apă în abdomen
şi rezultatul este un material
care e de cinci ori mai puternic la
aceeaşi greutate decât oţelul.
În linişte, în apă, la temperatura camerei.
Înţelegeţi?
Vreau să spun că
asta înseamnă chimie avansată.
Acesta e modul de fabricare
al viitorului, să sperăm.
Chiar există oameni
care încearcă să imite
reţetele acestor organisme.
Fungii sunt dezintegratoare moleculare,
organismele dintre viaţă şi moarte.
Ele generează solul.
Întreaga pânză de hrană a naturii
se bazează pe aceste filamente fungice.
Reţeaua miceliilor ce dă viaţă tuturor
maselor pământene din lume
e o membrană suport pe care
viaţa se răspândeşte
şi se diversifică în continuare.
Ciupercile au şi ele o proprietate bizară
de acumulare masivă
a metalelor grele.
Pădurile ocupă mii de de hectare,
deci fungii ce produc ciuperci cresc
pe suprafeţe de mii de hectare.
Asta ne oferă şansa
să ne folosim de această puternică resursă
moştenită de la micelii ciupercilor
de a remedia mediul înconjurător,
de a preveni poluarea în aval
de la microbi, viruşi, incluzând
bacteriile şi protozoarele
şi deasemenea eliminarea unei game
variate de poluanţi.
Şi asta e una din bazele
microrestaurării.
Folosirea micelii ciupercilor
pentru a salva mediile înconjurătoare
fiindcă ele sunt cu adevărat
membrane vindecătoare.
Acesta e modelul.
În natură, nu există risipă.
Deşeul unui organism e hrana altuia.
Acesta este modelul sistemului industrial
care probabil va evolua.
Un sistem industrial lipsit de risipă.
Dacă ne gândim la un copac
ca la o schiţă,
el face oxigen, sechestrează carbon,
fixează nitrogen, distilează apa,
oferă un habitat pentru sute de specii,
sporeşte energia solară
produce zahăr şi mâncăruri complexe,
creează microclimate şi se copiază singur.
Deci *** ar fi să proiectezi o clădire
ca pe un copac?
*** ar fi să proiectezi un oraş
ca pe o pădure?
Şi *** ar fi o clădire
dacă ar fi fotosintetică?
Dacă ar lua energia solară şi
ar folosi-o
în scopuri productive?
De exemplu, dacă am combina casele
tratarea deşeurilor
şi producerea hranei şi
generarea energiei,
toate ca sisteme integrate
şi de sine stătătoare,
am putea trăi minunat pe planetă
cu o zecime sau mai puţin
din resursele
pe care generaţia actuală
le foloseşte.
Clădirile verzi sunt,
practic,
clădiri proiectate şi construite pentru
a folosi eficient energia şi resursele.
Ele produc locuri sănătoase
pentru locuit şi muncă.
Dacă luaţi în considerare
faptul că
o treime din energia totală
este consumată de clădiri
e cel mai mare segment
consumator de energie
şi producător de
gaze cu efect de seră.
Ce putem face în privinţa clădirilor
cu cele mai simple şi proaspete
tehnologii, e uimitor.
Cu tehnologiile existente pe raft
de care practic dispunem
sau lucrurile pe care ştim că le putem
dezvolta într-un timp scurt
am putea reduce amprenta umană asupra
planetei Pământ cu 90 la sută,
ceea ce ar fi o schimbare imensă
faţă de ce facem acum.
Direcţia necesară ar fi decuplarea
de la dependenţa noastră de petrol
prin transporturi eficiente,
case mai bine izolate
şi dezvoltarea alternativelor regenerabile,
*** ar fi cea solară, eoliană sau biomasa.
şi să le transformăm
într-o parte majoră a pieţei
folosind eficienţa ca modalitate
de tranziţie.
Nu se va întâmpla peste noapte, dar
ar fi trebuit să înceapă acum 30 de ani.
Avem, chiar acum, la Casa Albă
şi în Parlament
persoane care încearcă să o întârzie
şi mai mult, ceea ce e iraţional
pentru siguranţa naţională şi
protecţia mediului.
Ţara asta
se poate mişca foarte repede
dacă vrea.
Ţineţi minte că cu puţin după
7 decembrie 1941
Roosevelt s-a dus la
Jimmy Byrnes şi a spus:
"Eşti mâna mea dreaptă pentru
mobilizarea economiei.
Dacă-ţi stă cineva în cale,
are de-a face cu mine.
Treci la treabă."
În şase luni, Detroit a fost complet
reutilat, nemaiproducând maşini,
ci camioane militare,
tancuri şi avioane de luptă.
Şi în trei ani şi opt luni
de la începutul acelui război,
ne mobilizaserăm
învinseserăm Japonia imperială,
Italia fascistă, Germania nazistă
împreună cu britanicii şi ceilalţi
aliaţi şi am început demobilizarea.
- Trei ani şi opt luni.
- Astea nu sunt probleme tehnice
pe cât sunt probleme
de conducere.
Cât timp avem la dispoziţie?
Ei bine, nu prea mult.
După bănuielile mele, ar trebui să ne punem
pe treabă cât de rapid posibil.
Şi asta înseamnă toată lumea.
Fiecare cetăţean, nivel guvernamental,
fiecare organizaţie, fiecare corporaţie.
E timpul să ne punem toţi
pe treabă.
Aşadar, în viitor, peste 500 de ani
când oamenii se vor uita înapoi în timp,
acestea să fie cele mai bune vremuri.
Când oamenii din acele timpuri,
din acea generaţie, pe toată planeta
s-au unit într-o viziune foarte diferită.
Există, pe Pământ, astăzi
peste un milion de organizaţii
de mediu
de justiţie socială şi
organizaţii indigene.
E cea mai rapidă mişcare
în creştere de pe Pământ.
Şi începeţi să-i vedeţi
*** se adună
*** închid cercurile şi
astupă scurgerile
energiei, apei, hranei şi finanţelor
şi tuturor lucrurilor
să vă reimaginaţi
ce înseamnă să fii
*** spun eu, o fiinţă umană
a secolului 21
când orice sistem viu e în declin
şi să învăţaţi *** să schimbaţi asta.
E aproape ca şi *** noi am fi
distribuit o ambiţie
fără să o fi scris undeva.
Încât oamenii din întreaga lume
să ştie la ce ar trebui să lucreze
şi că de fapt lucrau şi
ei la asta în felul lor
ştiind că ei deţin ceva
de mărimea unui pixel
în această imagine mozaică
incredibilă a viitorului.
Şi că ei au contribuit cu acel pixel
din mozaic,
ştiind că la sfârşit
acea imagine incredibil de frumoasă
e un viitor durabil.
Nemaipomenit e faptul că putem
vedea acum *** va arăta economia.
În loc să funcţioneze
pe combustibili fosili,
va funcţiona pe energie
regenerabilă.
În loc să aibă un sistem de transport
bazat pe automobile
va avea un sistem de transport
mult mai diversificat.
În locul unei economii care aruncă,
va fi o economie a refolosirii,
unde totul e refolosit.
Într-adevăr, se mai ivesc licăriri în
diferite părţi ale lumii.
Deci avem tehnologia necesară construirii
unei noi economii ce să susţină progresul.
Vedem *** acea nouă economie
iese la suprafaţă.
Provocarea generaţiei noastre e construirea
acelei economii în timpul rămas.
Şi nu cred că
mai avem mult timp rămas.
Teoretic, toate schimbările majore
de infrastructură
au fost încurajate,
într-un fel sau altul, de guvern.
Aşadar, eu cred că
modul în care trebuie să rezolvăm
trecerea de la petrol e
să nu ne prefacem că energia funcţionează
pe o piaţă neregulată de firme libere.
Pentru că nu e aşa. Dar să continuăm,
cât de confortabil posibil
să dăm imbolduri pentru a migra
spre aceşti alţi combustibili
şi acestor minime schimbări în
infrastructură, ce o va face posibilă.
Energia e cheia oricărui lucru pe care
îl facem.
Cu energie abundentă, ieftină şi curată,
putem rezolva multe probleme.
Fără ea, nu vom reuşi
să rezolvăm mare lucru.
Soarele e cel mai bogat şi abundent
substitut care există.
Energia ce vine zilnic de la soare
e mai mult decât suficientă
pentru funcţionarea fabricilor,
caselor,
automobilelor de pe pământ,
de 13.000 de ori, cred.
Descoperim, de asemenea,
că la o scară mai mare
pe care o numim scara utilităţii,
energia eoliană a evoluat la stadiul
în care poate concura ca preţ
cu combustibilul fosil clasic
*** ar fi cărbunele,
petrolul şi gazele naturale
şi să producă cantităţi mari de energie
ce pot fi distribuite prin reţea,
acesta fiind modul convenţional
în care noi primim energie.
E important de văzut ca după ***
progresăm noi în lume
avem o economie flexibilă, fluidă
şi pregă***ă pentru schimbări.
*** protejăm noi atmosfera ce
ne aparţine tuturor?
Una din modalităţi e să-i punem
pe cei care poluează
să înceapă să plătească
pentru acea poluare
printr-un sistem de plată al poluanţilor
ce schimbă climatul.
Astfel, scădem taxele pe venit
şi creştem taxele pe benzină, de exemplu,
sau taxele de ardere a cărbunelui.
Probabil am rezolva
totul cu o taxă pe carbon.
Nu schimbăm nivelul taxelor.
Reducem taxele pe venit
şi o echilibrăm cu o creştere a taxelor
pe energie, ca rezultat.
O taxă pe combustibilii fosili.
Când vom renunţa la dependenţa faţă
de combustibilii fosili,
veţi vedea *** curg banii spre
industriile vitale economiei.
Media, tehnologie de ultimă oră, servicii.
Luatul măsurilor în privinţa schimbării
climei face bine slujbelor şi economiei.
Dacă am reamenaja
toate clădirile guvernamentale
construite înainte de 1950
şi am crea medii fiscale pentru a ajuta
oraşele şi municipalitatea
şi statele şi guvernul federal
pentru reamenajarea acestor clădiri,
am putea crea 3 milioane de
slujbe industriale.
În plus, am putea importa mai puţin
petrol din Orientul Mijlociu.
Dar şi mai important,
am avea un mediu mult mai curat.
Dacă am renunţa
la jocul măsluit al energiei
pentru un teren de joc nivelat,
competiţia între combustibilii murdari
şi curaţi sunt absolut sigur
că cei curaţi vor câştiga.
De-ndată ce vom trimite
semnalul potrivit pieţei
că cei doi tipi din garaj
care au creat Hewlett-Packard
În ziua de azi, vreau ca tipii ăia doi
să lucreze cu energie curată.
Vreau ca ei să ştie că
ne-am reparat politicile publice
astfel încât
ei vor fi răsplătiţi când
vor găsi o aplicaţie care
să-i învingă pe Big Oil.
Asta trebuie să facem.
Şi când o vom face, vom vedea o tranziţie
relativ rapidă spre o energie mai curată.
Oamenii trebuie să-şi dea seama
că pot face ceva în fiecare zi.
Să menţină presiunea pneurilor
la nivelul corespunzător,
să folosească becuri fluorescente.
Acţiunea personală e importantă.
Problema aceasta a
încălzirii globale e imensă,
şi poate că pare neimportantă
acţiunea unei singure persoane,
dar e importantă din mai multe motive.
Fiindcă toţi cei care fac o schimbare,
însumează la ceva semnificativ.
Schimbarea modului în care ne purtăm şi
trăim face parte din soluţia de durată.
Fiindcă dacă ne purtăm în acel fel,
vom demonstra conducătorilor că ne pasă.
Asta ne trebuie de la persoane
fiindcă următorul pas după acesta,
e acela de a construi determinare
politică pentru a lua măsuri.
Şi voi puteţi vota.
Şi nu mă refer la votarea
ca la urne.
Oricine de orice vârstă poate vota.
Pentru că votaţi în fiecare zi
să plătiţi pentru ceva.
De fiecare dată când puneţi banii pe
o tejghea pentru a cumpăra ceva
spuneţi că, "aprob acest obiect.
Aprob felul în care a fost făcut,
materialele care sunt în el
şi ce se va întâmpla cu el
atunci când nu voi mai avea nevoie de el
şi îl voi arunca."
Viaţa creează condiţiile
favorabile vieţii.
Aşadar, tehnologiile, oraşele,
şcolile noastre
ceea ce facem, ceea ce purtăm,
ce vom mânca, toate astea
dacă sunt orientate
în jurul unui principiu,
acelui singur principiu al vieţii,
atunci vom rămâne pentru mult timp
într-o lume extraordinară.
Întrebarea e, ce-i trebuie omenirii
pentru a-şi schimba modurile de acţionare?
Şi sunt foarte încurajat de declaraţia
lui Deepak Chopra
că oamenii dau ce-i mai bun conform
nivelului lor de conştientizare.
Aşa că, pentru mine, câştigarea acestei
bătălii în care ne aflăm
de schimbarea mentalităţii oamenilor
e doar o problemă de ridicare a
nivelelor de conştientizare.
Întotdeauna există
un nivel de conştientizare
mai înalt pentru fiecare din noi.
Trebuie să fim mai lenţi
şi trebuie să fim mai deştepţi.
Mişcarea lentă înseamnă
renunţarea la consum
ca un prim drum spre experienţă.
Ea nu respinge orice fel
de consumaţie, dar spune:
"Nu ne vom trăi viaţa conduşi
de piaţă sau de ce este de vânzare.
Nu ne vom face identităţile
şi sensul bazându-ne pe asta.
În locul unei călătorii lungi,
unei maşini mai mari, unei case mai mari,
să ne bucurăm de produsul local,
să ne bucurăm de timpul liber
să înţelegem că lucrurile sunt
hoţii timpului."
Pentru că, cu cât mai multe lucruri ai, cu
atât trebuie să munceşti mai mult
cu atât e mai înlănţuită viaţa ta de un
ritm pentru a obţine acele lucruri.
Celălalt element e elementul deştept.
Şi acolo, cred eu, trebuie
să reintroducem un termen
un termen vechi, de dinaintea
revoluţiei industriale, cumpătare.
Cumpătarea nu înseamnă sărăcie.
Cumpătarea înseamnă folosirea
înţeleaptă a resurselor.
*** am mai spus mai devreme,
scopul revoluţiei industriale a fost
ca natura să fie
transformată într-o resursă
considerată abundentă
şi nesfârşită.
Nu e adevărat.
Nu numai că e a 11-a oră,
ci e ora 11:59 şi 59 secunde.
Şi chiar dacă mişcările anterioare
ale oamenilor
au avut nevoie de 30-40 de ani pentru a
ajunge la un punct unde ei deţin puterea
de a impune schimbări în structura
fundamentală guvernamentală,
noi nu avem la dispoziţie
30-40 de ani.
Nu-i vorba doar de a
îmbunătăţi politici pe alocuri.
Va fi necesară o mobilizare
curajoasă a societăţii.
Va fi necesară implicarea
la toate nivelele
din guvernământ la industrie şi
apoi spre comunităţile noastre
şi concentrându-se pe
implicarea cetăţenilor.
Winston Churchill avea
dreptate în privinţa noastră:
"Americanii întotdeauna fac
lucrul corect
dar din păcate, doar după ce au epuizat
toate celelalte posibilităţi."
Şi noi am epuizat posibilităţi rele
de mult timp.
Cred că în sfârşit suntem pregătiţi
să nimerim varianta bună.
Oamenii întreabă des:
"Ce pot eu să fac? Vreau să fac ceva!"
Tu ai făcut prima alegere fiindcă tu ştii
că trebuie să faci ceva.
Pentru restul, e doar o chestiune de
a privi în propria lor inimă şi suflet
pentru a înţelege care-ţi sunt darurile,
unde-ţi zac pasiunile
să te informezi,
să te educi
să găseşti oameni în jurul cărora
te simţi confortabil şi să te implici.
Pot fi două lucruri care probabil
pot salva lumea.
Unul ar fi stăpânirea amabilităţii faţă
de sine şi o inimă mare.
Şi celălalt ar fi înţelegerea
pasiunii tale pentru un loc
pentru unde trăieşti şi să iubeşti cu
adevărat locul în care trăieşti.
Environmentalismul a fost cândva
proiectul câtorva oameni pasionaţi.
Acum, milioane de oameni au ripostat
distrugerii ecologice
şi au creat fundamentele
unei lumi durabile şi juste.
Odată cu izbucnirea încălzirii globale
şi a altor evenimente catastrofale,
environmentalismul a devenit astăzi
o problemă a omenirii mai mare
şi care ne priveşte pe toţi.
Noi, ca cetăţeni, conducători,
consumatori şi alegători
avem ocazia să ajutăm
integrarea ecologiei
în politicile guvernamentale şi
standardele traiului zilnic.
În timpul acestei perioade
critice a istoriei umane
vindecarea distrugerii provocate
de civilizaţia industrială
este scopul generaţiei noastre.
Răspunsul nostru depinde de evoluţia
conştientă a speciei noastre
şi acest răspuns ar putea foarte bine
păstra această planetă unică şi albastră
pentru generaţiile viitoare.
Astfel, văd o lume în viitor
în care înţelegem că toată viaţa
e în strânsă legătură cu noi
şi tratăm această viaţă cu
multă umilinţă şi respect.
Ne văd pe noi, de asemenea,
ca pe creaturi sociale.
Şi când am început
să mă uit înapoi şi să spun:
"Care e linia fundamentală
pentru noi ca fiinţe sociale?
Nu mi-a venit a crede, fiindcă părea atât
de hippie, dar răspunsul era dragostea.
Dragostea e forţa
ce ne face pe noi oameni.
Acum, pentru mine, valoarea
e puterea vindecătoare
ce provine din înţelegerea faptului
că nu e doar încălzirea globală.
Nu e doar dependenţa
de combustibilii fosili.
Nu e doar eroziunea solului.
Nu e doar contaminarea chimicală a
pământurilor şi apelor noastre.
Nu e doar problema populaţiei.
Şi nu sunt doar toate astea.
Deteriorarea mediului
planetei noastre
e oglindirea unei boli interioare.
*** e înăuntru, aşa şi afară.
Şi asta face parte din marea lucrare.
Dacă am alege să ne desfiinţăm de pe acest
Pământ, prin orice modalitate,
Pământul nu pleacă nicăieri.
Şi în timp, se va regenera
şi toate lacurile vor fi imaculate.
Râurile, apele, munţii,
totul va fi verde din nou.
Va fi paşnic.
Poate că nu vor exista oameni,
dar Pământul se va regenera.
Şi ştiţi de ce?
Pentru că Pământul
are tot timpul din lume,
iar noi nu.
Aşa că, eu cred că
acolo ne aflăm, chiar acum.
Traducerea şi adaptarea:
veveriţa_bc & Alex C. @ www.titrări.ro