Tip:
Highlight text to annotate it
X
Downloaded From www.AllSubs.org
Isav! În spatele tău!
Las-o să se îndoaie în vânt.
N-o rupe!
Avraam se simte bine?
Da. Cortul lui
nu e în bătaia vântului.
Du-te înainte. O să am grijă
să fie acoperite puţurile.
Nu vrem, ca de dimineaţă,
să fie pline cu nisip.
A durat foarte mult.
Unde sunt băieţii?
Unul luptă cu furtuna
ca să acopere puţurile
şi celălalt
e cu bunicul lui.
Slăvit fii Tu Doamne,
Împărat al universului
pentru pâinea pe care
ne-ai dat-o.
Amin.
Isav alege întotdeauna
cele mai frumoase animale.
Conducătorul seminţiei
lui Avraam
trebuie să aibă mai mult
decât un braţ puternic.
Ştiu că sunt
dintr-un alt trib, dar...
Termină, femeie!
Isav e primul născut.
Iacov a fost al doilea, dar
se ţinea de călcâiul fratelui său.
A încercat să iasă primul.
Dar Isav vânătorul s-a născut
primul şi pe urmă Iacov.
Un om de acţiune...
Şi un altul
căruia îi pasă de trib.
Destul!
Cred că Avraam aude glasul
Domnului de câte ori bate vântul.
Dumnezeu ne vorbeşte
tuturor.
Da, dar noi nu-L auzim.
Slăvit să fii Tu Doamne
împărat al universului
pentru pâinea pe care
ne-ai dat-o.
- Auzi?
- Dacă aud glasul Domnului?
Eu simt adesea că
e cineva care ne urmăreşte.
- Înţelegi ce vreau să spun?
- Da. Eu o simt tot timpul.
Dar se dovedeşte a fi o femeie
din Canaan,
care mă urmăreşte
cu iubirea unei vaci.
Şi tu le încurajezi.
Până la urmă, o să te trezeşti
însurat cu o canaanită.
Ar putea fi şi mai rău.
Din tabăra noastră
nu prea ai ce să alegi.
Hai să căutăm puţină umbră.
Mergi mai departe.
Iacov, fiul meu e pe moarte.
E primul meu născut.
Rezistă, Elon.
Dumnezeul lui Avraam
veghează asupra ta.
Dumnezeu al lui Avraam apără-l
şi ţine-l în viaţă pe robul tău.
E un mare har
să-i poţi vindeca pe bolnavi.
Am făcut linte, mamă.
Isav!
Ce animal frumos!
E pentru tatăl meu.
Pune să-l jupoaie şi
să-i scoată măruntaiele.
Acum am nevoie de ceva.
N-am mâncat de azi-dimineaţă.
Miroase grozav de bine.
- E un adevărat trofeu.
- L-am urmărit toată ziua.
Chiar şi pentru
un vânător ca tine.
O singură plăcere
e mai mare ca asta, crede-mă.
Ar trebui să vii cu mine
la femeile canaanite.
- Până şi ţie o să-ţi placă.
- Poate că am fost deja.
Ţi-ar plăcea mai mult dacă
ai fi cu mintea limpede
şi ai şti alături de cine
dormi.
Vorbeşti ca o bătrână
care mestecă în fiertură.
Şi fiertura e bună de la ceva.
- Mi-e foame. Dă-mi şi mie.
- Nu.
E pentru băiatul lui Gaham,
care e bolnav.
Afurisit să fii!
Am adus acasă destulă carne
pentru tot tribul!
Nu merit măcar
niţică fiertură?
Îţi spun că e pentru
băiatul lui Gaham!
- E destul pentru amândoi!
- Aşteaptă!
Nu te gândi numai la tine!
- Crezi că sunt prost?
- Nu, dar nu-ţi pasă de alţii.
- Eşti primul născut.
- Primul născut pe naiba!
Asta înseamnă numai o parte
mai mare din ce ne va lăsa tata.
Dacă moştenirea înseamnă
aşa de puţin pentru tine
şi foamea ta e aşa de mare,
lasă-mi mie moştenirea.
Îţi dau în schimb
câtă fiertură vrei.
- S-a făcut!
- Nu! Nu e aşa de simplu.
- Jură!
- Pe ce să jur?
Jură că, în schimbul fierturii,
îmi vei da toată moştenirea ta.
- Ce spui?
- Jură!
Bine, bine. Jur.
Acum pot să mănânc?
Nu înainte de a jura pe
Dumnezeul lui Avraam.
Jur pe Dumnezeul lui Avraam că,
în schimbul fierturii
renunţ la toată moştenirea
mea de prim născut
în favoarea fratelui meu
Iacov.
Ai împerecheat câte
animale ai vrut?
Da, mamă. La primăvară
o să avem o mulţime de miei.
N-am avut niciodată un om
aşa de priceput la oi.
Nu e greu să convingi
animalele să se împerecheze.
Nici unii bărbaţi.
Nu mai vorbesc niciodată
cu Isav.
S-a însurat cu o fată
din afara tribului.
Acum îşi ridică o casă
din pietre, ca un canaanit.
- *** se simte tata?
- Vede tot mai prost.
Ştiu că suferă.
Isav?
Nu, tată, sunt Iacov.
Cred că Isav e prea ocupat.
Pentru tine, tată, niciodată.
Mă duc să-l chem.
Isav, te cheamă tata.
Ce părere ai?
Ar trebui să-ţi construieşti
şi tu una.
O casă de piatră?
Nu, Isav, nu sunt un canaanit.
...la fel animalele
care se tem de tine.
Sunt bătrân, Isav.
Ceasul morţii e aproape.
- Nu, tată...
- Ascultă-mă.
Ia-ţi arcul şi găseşte
cel mai frumos vânat.
Găteşte-l şi adu-mi-l.
După ce voi fi mâncat
pe săturate,
am să-ţi dau
binecuvântarea părintească.
- Nu, tată.
- A venit vremea.
Nu mă contrazice!
Fă *** ţi-am spus.
Dacă nu, eu voi muri şi tu
nu vei mai avea nici o şansă.
Cheamă-l repede pe Iacov!
Spune-i să vină imediat!
Când o să se întoarcă Isav, tatăl
tău vrea să-i dea binecuvântarea.
Aşa şi trebuie.
El a ieşit primul din pântec.
Dar tu erai prins
de călcâiul lui.
V-aţi născut odată, împreună.
Dumnezeu a vrut ca tu să urmezi
stirpea lui Avraam, nu Isav.
Adevărat?
Aşa ţi-a spus El?
Când eram grea,
aveam dureri cumplite
şi am căutat sfatul
lui Dumnezeu.
"Două seminţii sunt
în pântecul tău",
aşa mi s-a spus.
"Doi bărbaţi diferiţi
vor ieşi din tine.
Unul mai puternic
decât celălalt,
iar cel mai vârstnic
îl va sluji pe cel mai tânăr."
Trebuie să înţelegi că tu eşti
plăcut lui Dumnezeu.
Nu pot să-i fac
una ca asta lui Isav.
I-am luat deja moştenirea
de întâi născut. E destul.
Aşa crezi?
Nu simţi chemarea?
Nu simţi o prezenţă
pe umărul tău?
Adu-mi două capre.
O să pregătesc eu mâncarea
pentru tatăl tău.
Tu ai să i-o duci.
El e aproape orb
şi o să te binecuvânteze.
Nu.
Nu vrei să primeşti binecuvântarea
datorată fiului mai mare?
Nu vrei să continui stirpea
începută de Avraam?
- Nu prin înşelăciune.
- Important e să o faci.
Isav ne va da pe mâna
canaaniţilor.
Fă *** îţi spun.
Asta e voia Domnului.
Mamă, va ieşi ceva bun
din toate astea?
Asta trebuie să fie
voia lui Dumnezeu.
Altfel, te-ar fi făcut
pe tine vânător.
Degeaba. O să-mi pipăie braţele
şi o să ştie că nu sunt Isav.
Taci. O să reuşim.
Tată... Am venit.
- Eşti Iacov sau Isav?
- Sunt întâiul tău născut.
Şi am făcut precum
mi-ai poruncit.
Ţi-am adus mâncarea.
Apropie-te.
Vino mai aproape, fiule,
să te ating.
Ia mâncarea pe care
am pregă***-o pentru tine.
Pe urmă, poţi să-mi dai
binecuvântarea.
Este braţul lui Isav...
Dar glasul e al lui Iacov.
Chiar eşti fiul meu Isav?
Da... sunt fiul tău...
Apropie-te, fiule
şi sărută-mă.
Da, eşti într-adevăr Isav.
Dumnezeu să-ţi dea
roua cerului,
belşugul pământului,
grâne şi vin din plin.
Oamenii să te slujească şi
seminţiile să se plece în faţa ta.
Să fii stăpânul
fraţilor tăi.
Fiii mamei tale
să se plece în faţa ta.
Blestemaţi să fie cei
care te blestemă
şi binecuvântaţi fie
cei care te binecuvântează.
Cine este?
Sunt eu, Isav.
Vino şi mănâncă. Pe urmă,
poţi să-mi dai binecuvântarea.
De ce-mi dai iar să mănânc?
Te-am binecuvântat deja.
Cine mi-a adus mâncare?
Iacov!
Blestemat să fie!
Mai întâi îmi ia dreptul
de întâi născut
şi acum îmi fură
binecuvântarea.
Isav, fiule! Ce-am făcut?
Nu mai ai nici o binecuvântare
pentru mine?
Lui i-am dat totul.
L-am făcut stăpânul tău.
Dar trebuie să mă
binecuvântezi pe mine!
L-am binecuvântat pe el
şi aşa va rămâne.
Dumnezeu a văzut când
l-am binecuvântat pe Iacov.
El a permis lucrul ăsta
şi eu nu mai pot schimba nimic.
Binecuvântează-mă
şi pe mine.
Te vei bucura de belşugul
pământului şi de roua cerului,
dar vei trăi
de pe urma săbiei.
M-ai înşelat de două ori.
Înainte de răsăritul Soarelui
îţi voi scoate inima.
Ţie nu-ţi pasă de noi!
Nu-ţi pasă cine suntem.
Eu am meritat binecuvântarea
de întâi născut.
Iacov!
Stai!
Isav! Ai să întuneci
ultimele zile ale tatălui tău
omorându-ţi fratele?
Ascultă bine! Zilele tatălui
nostru sunt numărate.
După ce-l vom jeli aşa
*** se cuvine,
o să te omor, frate!
Şi n-am să vărs o lacrimă.
O să mori în ziua
în care va muri el.
Trebuie să pleci, Iacov.
Nu mi-e frică de Isav.
Ascultă povaţa mea,
astfel o să te omoare.
Pe urmă, ei îl vor
omorî pe el.
Nu vreau să pierd doi fii
într-o singură zi.
Tatăl tău te cheamă.
Grăbeşte-te!
Fă tot ce-ţi spune!
Vrea să mă trimită
departe de aici.
De asta m-a binecuvântat?
E vremea să-ţi iei o soţie.
Dar nu o canaanită.
Trebuie să te duci la
Paddam-Aran,
să-ţi găseşti acolo soţie
dintre fetele lui Laban,
fratele mamei tale.
Iacov, fie ca Domnul
să te binecuvânteze.
Să te înmulţească şi să facă
din tine popoare multe.
Să reverse asupra ta şi
a urmaşilor tăi
binecuvântarea dată
lui Avraam,
ca să fii stăpânul pământului
pe care trăieşti acum,
pământul dar de Dumnezeu
lui Avraam.
Un dar deosebit
pentru mireasă.
Ia cu el zestre bogată.
Ai să-l laşi să plece?
Astea sunt ultimele zile
ale tatălui meu.
Nu pot să-i fac nici un
rău lui Iacov.
Suferinţa ta e suferinţa mea.
Eşti cumnatul meu.
Nu pot trăi cu sângele lui
asupra mea.
Sigur că nu.
Isav!
'Eu sunt Domnul
Dumnezeul lui Avraam'
'şi al tatălui tău Isaac.'
'Îţi voi da pământul ăsta
ţie şi urmaşilor tăi,'
'care vor fi cât firele
de nisip de pe pământul ăsta.'
'Şi se vor întinde departe spre
miază-zi şi spre răsărit,'
'spre miază-noapte
şi spre apus.'
'Toate familiile de pe pământ
vor fi binecuvântate'
'aşa *** veţi fi binecuvântaţi
şi tu şi urmaşii tăi.'
'Voi fi cu tine şi te voi apăra
oriunde vei merge'
'şi te voi aduce înapoi
pe pământul ăsta.'
'N-am să te părăsesc
până nu vei împlini'
'ceea ce ţi-am promis.'
Dacă Domnul va fi cu mine
şi dacă mă va apăra
în drumul meu
şi dacă mă voi întoarce
teafăr pe pământul tatălui meu,
atunci, Dumnezeu va fi
Dumnezeul meu.
Şi din tot ce-mi va da
voi pune deoparte
a zecea parte pentru El.
Ce se va întâmpla dacă
voi ajunge acolo?
Acum nu mai am zestre.
Nu mai ***
să-mi iau o soţie.
Da, voi merge mai departe.
Mi-am pus credinţa în El
care mi-a arătat drumul spre cer.
Prieteni!
Prieteni!
De unde sunteţi?
Suntem din Haran.
Deci, am ajuns acolo.
Domnul m-a călăuzit.
Îl cunoşti pe Laban
fiul lui Nahor?
Cine nu-l cunoaşte înseamnă
că e străin de aici.
Puteţi să mă duceţi
la el?
Ea poate să te conducă.
- Este soţia lui?
- Este fiica lui.
Îl caută pe tatăl tău.
O să te conduc după ce
adăpăm turmele.
Eşti puternic şi generos.
Îţi mulţumesc.
Te rog să mă ierţi...
Eu sunt Iacov, fiul Rebecăi,
sora tatălui tău.
Laban!
Laban!
Laban, trebuie să vorbesc
acum cu tine!
De ce sunt ghicitorii aşa?
Ei ar trebui să ştie
ce urmează să se întâmple.
De dimineaţă,
când am aruncat pietrele.
am văzut o nouă prevestire.
Un străin va fi curând
printre noi.
Un străin care va face din noi
oameni bogaţi.
Începând cu tine, presupun,
de vreme ce veri cere plată
pentru prezicerea ta.
Nu, Laban. Jur că nu.
Jură în faţa idolilor
casei mele.
Jur.
Un străin important
e aproape de noi.
Tată! E un bărbat la fântână.
Îl cheamă Iacov.
Zice că e fiul Rebecăi,
sora ta.
Adevărat?
Adu-l aici, Rahila.
Poate că e ceva adevăr
în ce spune el.
O mare bogăţie
de la fiul unor nomazi?
Unchiule...
Eu sunt Iacov, fiul lui
Isaac şi al Rebecăi, sora ta.
O mare bogăţie ai spus?
Eu m-aş mai uita o dată
la pietrele alea.
E adevărat ce spun.
Jur pe zeii tăi, Laban.
- *** ţi s-a părut, fata mea?
- E blând...
Şi are ceva de om paşnic.
E din sângele meu.
Îl vom primi *** se cuvine.
Spune slugilor
să-i aducă o haină curată.
Dacă-l văd aşa murdar,
n-o să mai pot mânca.
Acum văd că seamănă.
Şezi, nepoate. Aşează-te
la masa noastră sărăcăcioasă.
Înţeleg că ai fost
atacat de hoţi.
Da, unchiule. Pândesc
pe drumul caravanelor.
Da... Trăim în vremurile
fărădelegilor.
- Ţi-au luat mult?
- Preţul pentru o soţie.
Trebuie să rămâi la noi
până-ţi recapeţi forţele.
Pe urmă, o să mai vorbim.
Toţi te rugăm să rămâi.
El este Morah,
fiul meu mai mare.
Măcar ţi-a rămas
pofta de mâncare.
Au fost numărate oile?
El e cel de al doilea
fiu al meu.
Nu încă, tată.
Avem nevoie de ajutor pe câmp.
Poate că ne ajută nepotul meu.
Aş fi onorat, unchiule.
Lia o să-ţi arate casa noastră,
satul şi câmpurile noastre.
Ea e fiica mea mai mare.
Îi voi fi recunoscător
pentru ajutor.
Aici e mâna lui Iacov.
- Tot ce atinge înfloreşte.
- De unde ştim că este el?
Este mâna lui.
Şi a zeului la
care se roagă noapte.
Spune-mi care e zeul ăsta.
Rugăciunile mele trebuie să fie
la fel de bune ca ale lui.
Nu este un zeu cunoscut nouă.
Trebuie să-l ţinem
pe Iacov aici.
- A plăcut-o pe Rahila.
- Şi ea îl place?
Nu sunt nici orb, nici prost.
Rahila...
De unde vii?
A trebuit să duc mâncarea
de la amiază. Lia e bolnavă.
Munceşti prea mult.
- A fost un accident.
- Te oboseşti.
Muncesc atât de mult
pe cât îmi îngăduie Dumnezeu.
Dacă e o luptă, atunci
asta e voia Lui.
De ce vrea un zeu
să munceşti aşa de mult
când face să înflorească
tot ce atingi?
Ca să mă facă bogat.
Slăvit fii Tu, Doamne
Dumnezeul nostru,
Împăratul Universului,
care ne dai pâinea pe pământ.
Amin.
- Dar într-o zi...
- Spune.
- Într-o zi mă va răsplăti.
- ***?
Cu dragostea Lui... Dacă,
într-adevăr îi pasă de mine.
Sper să nu te audă fraţii
mei vorbind aşa.
Nu mă vor auzi până
când va veni clipa potrivită.
Nu va fi niciodată momentul
cât timp Lia nu e măritată.
Eu pot să aştept.
Nu-ţi fie frică.
Dacă am fi văzuţi,
am fi omorâţi cu pietre.
Nu fugi, Rahila! Te rog.
N-am să fug... Nu pot.
Dar trebuie să avem grijă.
- Ai auzit?
- Da.
E un semnal între noi
când vrem să ne vorbim.
Dacă răspund, înseamnă
că nu e nimeni în preajmă.
Acum nu e momentul
potrivit.
Morah ştie că aduc mâncarea
pentru amiază.
Iacov, nu e drept să munceşti
pe degeaba.
Spune-mi *** vrei
să te plătesc?
Nu aştept nici o plată,
unchiule.
Atunci, ce te-a făcut
să vii aici.
Rebeca, sora ta şi mama mea
a vrut să iau de soţie
pe una din fiicele tale.
De ce aş da ceva aşa de preţios
unui om care n-are nimic?
Ştiu că am venit
cu mâinile goale.
Dar sunt un om muncitor.
Ia-mă să-ţi lucrez.
O să muncesc cinci ani
pentru Rahila.
Ar fi o încălcare
a tradiţiei
s-o mărit pe Rahila
înaintea Liei.
Dar sunt sânge
din sângele tău.
Nu e o căsătorie
în afara familiei.
Asta aşa este.
Ştii că sunt un muncitor bun,
deci îţi voi aduce bogăţie.
Tot ce atingi înfloreşte.
Atunci, lasă-mă să muncesc
cinci ani pentru tine.
Zece.
Şapte.
Aşa să fie. Vei rămâne
şi vei munci pentru mine.
Îţi promit că
nu vei regreta ziua asta.
De ce nu-i spui chiar tu
Rahilei?
Sau poate că ea ştie deja?
- O înşeli pe Lia.
- Şapte ani trec greu.
Ne vom gândi la asta
mai târziu.
Îmi pare rău pentru Lia.
Dar suferinţa ei
îmi aduce o mare bucurie.
Şi mie. În fiecare dimineaţă
mă gândeam cu spaimă
să nu-mi spui că
a venit vremea să pleci.
Am să plec peste şapte ani.
Dar n-am să plec fără tine.
- Şapte ani mai târziu -
Tot ce atinge Iacov
înfloreşte.
Ploaia vine la vreme,
iarba creşte ca din apă.
Asta e datorită
Dumnezeului lui Iacov.
Dacă pleacă Iacov, Dumnezeul
lui care e aşa puternic
o să plece odată cu el.
Există o cale. Omul ăsta
nu poate fi obligat cu forţa.
E nevoie de isteţime.
Trebuie să creadă că rămâne
pentru că aşa vrea el.
Laban!
Laban!
- Iacov!
- Ţi-am slujit cât ne-am înţeles.
Am venit să mi-o dai pe Rahila.
- Ce grăbit eşti!
- O să-ţi respecţi cuvântul?
Sigur că da... Sigur...
Trebuie să facem planurile
pentru nuntă...
Vrei să invităm pe cineva
din familia ta?
- Pe fratele tău, poate?
- Nu.
O să-l văd destul de curând,
când voi ajunge cu soţia
în ţara mea.
Toate la timpul lor...
Mai întâi, intră.
Trebuie să pregătim
masa de nuntă.
Aşa l-ai păcălit?
Tata are un plan.
*** poţi să faci asta?
Eu sunt stăpân în casa asta!
Pot să fac tot ce vreau!
Ştii bine ce aştept de la tine
şi te vei supune.
Dacă nu, am să alung
singură în deşert.
Te rog să nu te împotriveşti.
Dumnezeul lui Iacov
o să vă pedepsească.
Aş vrea să fiu moartă.
Eu aş vrea ca tata să fie mort
cu toţi zeii la care se roagă.
Măcar Dumnezeul lui Iacov
e bun şi drept.
Atunci, de ce lasă
să se întâmple toate astea?
De ce-l părăseşte pe Iacov
tocmai acum?
Ce-i sortit lui Iacov
îmi e sortit şi mie.
Şi-ţi e sortit şi ţie.
Am încredere că totul
se va sfârşi aşa *** trebuie.
- Unde e Lia?
- E în odaia ei.
E foarte supărată
şi e de înţeles.
Soţia îşi aşteaptă stăpânul.
Dar odaia e întunecată.
Este o tradiţie care
cinsteşte modestia.
În noaptea nunţii, în odaia
nupţială trebuie să fie întuneric.
Rahila...
Tu? Tu?
Toată noaptea ţi-am spus
Rahila şi tu mi-ai răspuns!
- De unde ai ştiut semnele?
- Rahila n-a avut încotro.
Ce-ar fi putut să facă.
Un singur cuvânt al tău
ar fi oprit totul.
N-ai dorit niciodată ceva
aşa de mult.
încât să-i înşeli chiar şi
pe cei pe care-i iubeşti?
Doamne! Dumnezeul meu!
Datoria mea nu va fi
niciodată plă***ă?
Unde este Laban?
Laban!
- Să nu faci vreo prostie!
- M-ai înşelat!
Dă-mi un motiv
să nu te omor.
Pot să-ţi explic...
Ajutaţi-mă!
Dumnezeul tău vrea să-ţi
pătezi mâinile cu sângele meu?
Ieşiţi!
Ieşiţi cu toţii!
Nu te-am înşelat.
Rahila e a ta.
Îţi jur că o vei avea
pe Rahila.
Nu te-ai gândit la durerea
pe care o vei provoca?
Nu e chiar aşa...
Toţi trebuie
să înşelăm... puţin.
Lia este acum a ta.
După ce se vor sfârşi
petrecerile din săptămâna asta,
ţi-i voi da şi pe Rahila
de soţie.
Am vrut o singură soţie!
Dar două soţii dau mai multă
greutate unui bărbat.
Asta arată lumii
cât de bogat eşti.
Cu ce zestre? Şapte ani
m-ai ţinut fără un ban!
Vei locui aici împreună
cu fiicele mele
şi vei mai munci şapte ani
pentru Rahila.
Primeşti răsplata înainte,
ca să zic aşa.
Pare greu, dar e singura
cale care ţi-au lăsat-o zeii.
Nu există altă cale.
O să iasă ceva bun din asta?
Acum nu-mi poţi întoarce
spatele.
Tu mi-ai arătat semnele.
Ai acceptat.
Am avut credinţa că asta
este voia Dumnezeului lui Iacov.
Te rog să nu mă urăşti.
Nu te urăsc.
Nu zâmbeşti?
Nici măcar de dragul
bărbatului tău?
Nu prea am de ce să zâmbesc.
Dumnezeu te va binecuvânta
cu un copil...
Atunci când va fi vremea...
Aşa *** a făcut cu Lia.
- Iubeşte-mă.
- Te iubesc.
Te iubesc din toată inima, dar
vreau să fiu totul pentru tine.
Vreau să fiu şi mamă
şi soţie.
Iacov, avem nevoie de tine.
Şi tu, Rahila!
Veniţi repede!
Ar fi bine să pleci.
Pături! Aduceţi pături!
Mai e puţin.
Curând, vei fi binecuvântată
cu un fiu minunat.
Îţi vom pune numele Iuda,
care înseamnă "laudă".
Asta trebuie să-i oferim lui
Dumnezeu,
laudă pentru bunătatea Lui.
Patru fii, soţul meu...
Acum mă iubeşti?
Eşti cel mai fericit când
soţia ta îţi mai dăruieşte un fiu.
Lia e o femeie blândă.
Ar fi o greşeală s-o pedepsesc
pentru fapta tatălui tău.
Şi tu eşti soţia mea.
Copiii sunt un dar de la
Dumnezeu,
o binecuvântare pentru toţi.
Vreau să fiu şi eu ca ea.
Te rog să-mi faci şi mie copii,
altfel o să mor de durere.
Eu nu sunt Dumnezeu!
Nu pot eu să-ţi dau copii.
Dar tu ai fost ales de El.
De ce o preferă pe Lia?
Spune-mi ce pot să fac.
Culcă-te cu o roabă.
Te rog să trăieşti cu ea,
pentru ca ea să poată naşte
pe genunchii mei.
Atunci voi avea şi eu
un copil al meu.
Te rog să faci asta
pentru mine.
Bilha!
Este exact aşa *** am
prevăzut.
Câtă vreme Iacov rămâne aici,
Dumnezeul lui ne îmbogăţeşte
pe toţi.
Sper să nu uitaţi cine
l-a ţinut pe Iacov aici.
*** am putea uita, tată?
Dar şi aceşti şapte ani
sunt aproape pe sfârşite.
- *** o să-l mai ţinem aici?
- Acum nu mai are motiv să plece.
Are şapte fii de la Lia
şi doi de la roaba Bilah
încă un copil de la Zilpa,
roaba Liei
şi Lia i-a mai dat şi o fiică.
Ai venit devreme, să-i
aduci bucurie unui bătrân.
Dumnezeu m-a binecuvântat, tată!
- Ce vrei să spui?
- Sunt grea, tată.
Binecuvântarea asta
e un semn sigur.
După ce ni se va naşte
copilul, vom pleca.
Intră. Nu putem vorbi afară
despre lucrurile astea.
Desigur,
nu pot să te opresc.
Dar îi vei întrista
pe toţi când te vor vedea...
Asta în caz că
vei ajunge acolo.
Ai venit cu mâinile goale,
tot aşa trebuie să pleci.
Cred că va fi greu să-ţi
întreţii numeroasa familie
fără apă şi fără hrană
într-o călătorie aşa lungă.
Vrei să mă ţii aici
ca pe un prizonier?
Nu... Ai câştigat zestrea
pentru fiicele mele.
Sunt foarte onorat
să te plătesc.
- Spune ce vrei.
- Nu vreau argintul tău...
- Nu vreau nici aurul tău.
- Dar...
Vreau o parte din turmele
tale. O merit.
Aleg toţi mieii negri
şi toate caprele pestriţe.
Asta va fi simbria mea.
Dar toate oile mele sunt albe
şi toate caprele sunt negre.
- N-o să poţi alege nimic.
- Voi avea tot ce-mi trebuie.
Eu sunt călăuzit de o mână
ce mi-a arătat drumul spre cer.
Mai spune-mi o dată povestea,
te rog.
I-am spus lui Laban că
voi alege toţi mieii negri
şi toate caprele pestriţe.
Că aceea va fi simbria mea.
Dar el şi fii lui au ascuns
mieii negri şi caprele pestriţe.
Atunci, mi-a apărut îngerul
lui Dumnezeu în vis.
Eu am luat nuiele proaspete
le-am cojit
şi le-am pus în apă,
îndreptate spre caprele
în călduri care veneau
să se adape.
Îndepărtează animalele
slabe care vin să se adape.
De ce?
Vrem să avem pui numai
de la animalele puternice.
Animalele s-au împerecheat
în faţa nuielelor
şi au dat naştere la iezi
pestriţi.
Acum înţelegi de ce îmi pun
credinţa în Dumnezeu?
- E o vrăjitorie!
- E o hoţie!
Acum, după ce Rahila
o să nască...
Şi oile au dat naştere
la miei negri...
Aşa am devenit bogaţi.
Fiul tău.
O să-ţi spunem Iosif.
Înseamnă cel care
s-a adăugat seminţiei noastre.
Iosif!
Azi-noapte mi s-a arătat
din nou Dumnezeu.
Curând va veni vremea
să plecăm.
Trebuie să fac
aşa *** îmi spune Dumnezeu.
Dar nu vă pot obliga
să vă părăsiţi tatăl.
Cred că toţi trebuie să facem
*** îţi spune Dumnezeul tău.
Tata ne-a vândut
ca să se îmbogăţească.
El şi-a primit plata.
Nu-i mai suntem de folos.
Atunci, trebuie
să aşteptăm clipa potrivită.
A venit vremea să-ţi duci
vitele de iernat.
Nu. O să fac aşa
precum îmi spune Dumnezeu.
Tu şi Dumnezeul tău!
Animalele tale vor pieri
în frigul iernii.
Atunci o să te rogi
zeului meu!
N-ai decât să faci *** vrei.
Mutăm vitele şi
ne întoarcem peste şase zile.
Vom pleca peste trei zile,
când el va fi departe de casă.
Dar trebuie să fim
cu băgare de seamă.
Nici unul din slujitorii lui
nu trebuie să ne ştie planul.
Trebuie să ne grăbim.
Galaad e la cinci zile depărtare.
Isav va fi acolo
să ne întâmpine?
Când va afla că ne apropiem
sunt sigur că ne va aştepta.
Ce s-a întâmplat?
Este fratele meu...
Aşa *** Iosif este fratele tău.
Nu trebuie să existe
supărare într-o familie.
Dar nu cred că bunicul tău
Laban o să fie de acord.
Nebuni!
De ce n-ai trimis pe cineva
după mine?
Am trimis stăpâne, dar te-ai
întors înainte să te găsim.
Să plecăm după el.
Să-l omorâm
şi să luăm animalele înapoi.
- Nu!
- Dar sunt ale noastre!
Iacov le-a furat
prin vrăjitorie!
Nu-l veţi înfrânge
prin forţă.
Avem nevoie de un sfat.
Mă voi duce după el
până-n cortul tatălui său
şi acolo am să-l omor.
Nu e la mai mult
de o zi călare.
Vom face tabără aici
peste noapte.
Mâine vom fi pe pământurile
fratelui meu.
Eu voi pleca înainte,
să las urmă pentru dimineaţă.
Aproape am ajuns acasă.
Tu, Dumnezeu al tatălui meu
ai câştigat toate victoriile
pentru robul tău Iacov.
Nu sabia asta m-a salvat
ci ajutorul şi iubirea ta.
'Ascultă cu atenţie, Laban!'
'Nu ridica mâna asupra celui
pe care eu l-am binecuvântat!'
'Nu-i face nici un rău
lui Iacov!'
Tu m-ai salvat de duşmanii mei.
Tu i-ai zăpăcit
pe cei ce mă urmăreau.
Simeon!
Uite-l pe Laban!
Vezi? E simplu...
Nu trebuie decât...
Isav! Fratele tău...
Fratele meu!
E la mai puţin de două
zile călare.
E singur?
Cred că sunt aproape
o sută de oameni cu el.
Adună oamenii!
Să se înarmeze!
Pornim imediat!
Nu faceţi nimic
până nu vă spun eu.
Iacov, fiule!
Ce-ai făcut?
Puteam să ne înţelegem.
Eşti un om deştept, Laban.
Dar dacă vorbeam cu tine,
ţi-aş fi fost iar slujitor.
Dar de ce mi-ai furat idolii?
Idolii tăi?
Nu ţi i-am furat.
- *** poţi să mă minţi?
- N-aş fi făcut una ca asta.
Caută în tabăra mea!
Cel care ţi-a furat idolii,
va muri!
Îţi jur pe tot ce am
mai scump.
De ce l-ai luat pe Iosif?
Rahila e bolnavă.
Iartă-mă că nu mă ridic.
Sunt aşa *** sunt femeile
o dată pe lună.
Draga mea, iartă-mă.
- Ai găsit ceva?
- Nu.
Atunci, lasă-ne să plecăm.
Ăştia sunt copii mei,
astea sunt animalele mele.
Tot ce vezi este al meu.
Eu nu mă pot întoarce
cu tine.
Trebuie să merg până ajung
la pământul promis mie
de Avraam şi de Isaac.
Am muncit toţi anii ăştia
ca să fiu demn de el.
Atunci, aici se despart
drumurile noastre.
Îţi jur în faţa lui Dumnezeu
că nu voi mai trece pe aici.
Şi nici eu nu voi trece
mai departe de locul ăsta.
Dacă te porţi rău cu fetele mele,
dacă le înşeli cu alte femei,
Dumnezeul lui Avraam
te va judeca.
Trebuie să aducem o jertfă ca
să pecetluim legământul nostru.
E chiar în faţa noastră.
Haideţi!
Îl vom lua mâine.
Facem tabăra aici.
Dar soarele e încă sus pe cer.
Trebuie să mergem mai departe.
Acum suntem
pe pământul lui Isav.
Nu vom merge mai departe
până nu ne vom împăca.
Vreau să pregăteşti
jertfe şi daruri.
Alege cele mai frumoase
oi şi cele mai frumoase capre.
Ia cele mai frumoase
postavuri...
Ţurim!
Du-te la miază-noapte
de Seir.
Găseşte-l pe fratele meu
şi dă-i darurile astea.
Spune-i unde am fost
în toţi anii ăştia.
Spune-i... că el este
regele meu
şi darurile astea sunt o dovadă
de respect şi de supuşenie.
Cât timp vom rămâne aici?
Până când vor fi duse darurile
şi se vor întoarce mesagerii.
Două zile până acolo
şi două zile înapoi.
Pe urmă vom pleca.
Dar de ce să aşteptăm?
Şi de ce să dăm munca noastră
unui frate pe care
tu nu l-ai văzut
de ani de zile?
El a fost cu mine în fiecare zi
cât am fost plecat.
Nu pot să vă duc pe pământul
făgăduit de Dumnezeu
până nu fac pace cu Isav.
De ce?
Odată, demult,
am greşit faţă de Isav.
Am îndurat toate
încercările
pentru a-i dovedi lui
Dumnezeu că vreau să fiu iertat,
că am învăţat lecţia
pe care El mi-a dat-o...
Aceea că un om trebuie
să aleagă să trăiască
în virtute şi nu
după dorinţa burţii.
Că poate avea numai
ce-i revine de drept,
din ceea ce a câştigat
prin muncă şi sudoare.
Ceea ce merită după
faptele bună
şi din credinţa în Dumnezeu.
Şi că sângele familiei
e întotdeauna mai gros ca apa.
Că trebuie să fim cinstiţi
unii cu alţii.
Noi înţelegem asta.
Dar va înţelege şi Isav?
Iacov!
Iacov!
Ce s-a întâmplat? De ce
te-ai întors aşa de repede?
Cred că fratele tău ştia
că te întorci.
O să fie aici în zori
însoţit de oameni înarmaţi.
Împărţiţi-vă în două grupuri.
Împărţiţi şi animalele
şi bunurile.
Când voi da eu ordin,
un grup va pleca împreună cu
Rahila şi jumătate din fiii mei
iar restul va pleca
împreună cu Lia.
Şi tu, tată, ce vei face?
Eu voi şti ce vrea
Dumnezeu cu mine
atunci când îl voi revedea
pe fratele meu.
Rahila, ai grijă de Iosif.
El trebuie să trăiască
orice s-ar întâmpla.
Ştiu că el îmi va urma.
Dumnezeu al lui Avraam
şi al lui Isaac...
Salvează-mă.
Mă rog pentru
fratele meu Isav...
Mă tem că va veni
să mă omoare
şi nu va cruţa
nici mamă, nici copil.
Izbăveşte-mă că să-ţi pot
împlini promisiunea
şi urmaşii mei să fie
cât nisipul mării...
Cine e acolo?
Isav?
Cine eşti tu?
De ce încerci să mă omori?
Dacă vii din partea
fratelui meu,
iată care e răspunsul meu.
Tu nu poţi să mă învingi.
Dumnezeul lui Avraam
e cu mine.
Numai el mă poate învinge.
Doamne...
Dumnezeu e cu tine?
El m-a părăsit?
Sau tu m-ai părăsit?
Dă-mi drumul!
Dacă vreau, pot să te omor.
Nu-ţi dau drumul
până nu mă binecuvântezi.
N-am venit
să te binecuvântez,
ci ca să fiu sigur că
n-ai să scapi.
Acum, dă-mi drumul!
Nu înainte
de a mă binecuvânta.
Nu pentru asta
te-a trimis Dumnezeu?
Nu pentru a-mi da
binecuvântarea?
Care ţi-e numele?
Iacov.
Numele tău nu va mai fi Iacov,
ci Israel,
căci ai luptat cu Dumnezeu
şi cu oamenii
şi ai ieşit învingător.
Isav!
Tată, ce s-a întâmplat?
Nu te apropia!
Trebuie să fiu singur
când îl voi întâlni.
Frate!
Dintr-o dată,
sunt iar fratele lui!
De ce ai fugit de mine
în toţi aceşti ani?
Ţi-am greşit şi m-am temut
să nu te răzbuni pe mine
şi ai fi avut dreptate.
Până şi asta o recunoaşte.
O recunosc cu umilinţă.
Te rog cu umilinţă
să mă ierţi.
Fir-ai să fii!
Eu am venit să te pedepsesc!
Am vurt să-ţi iau tot ce ai
şi să te las sărac lipit.
Am vrut să-ţi iau oamenii
şi să te las fără nimeni
care să te iubească.
Ani de zile am aşteptat
ziua asta.
Dar acum sunt aici...
Simt mâna lui Avraam
şi a lui Isaac
şi nu pot să-ţi fac rău.
Şi copiii ăştia?
Sunt copiii cu care
m-a binecuvântat Dumnezeu.
Dar ştiu că
te-a binecuvântat!
Vino cu mine în Seir
şi să trăim în pace.
Am băgat sabia în teacă.
Avem nevoie de timp să ne
odihnim şi să ne adunăm.
Du-te înainte,
te vom urma şi noi curând.
Prea bine. Ar fi bine
să vă adăpostiţi.
Se apropie furtuna.
- Pregătiţi-vă de plecare!
- Plecăm acum?
De ce n-am plecat cu Isav?
Fiindcă nu mergem la Seir.
Nu vom locui cu Isav.
Noi trebuie să apucăm
pe drumuri diferite.
Fiecăruia i s-a promis
o seminţie mare.
Dacă vom trăi împreună
vom face numai să ne sfădim
iar eu trebuie să caut
numai pacea.
Trebuie să fim o lumină
pentru toate seminţiile.
Priveşte!
Priveşte la Iosif!
El ne arată calea.
Pe aici!
Şi Iacov a ajuns cu bine
în ţinutul Sichem din Canaan.
Şi-a ridicat corturile
spre răsărit
pe o bucată de pământ
cumpărată pe o sută de oi
de la Hemor,
prinţul din Sichem.
Acolo a înălţat un jertfelnic
şi i-a pus numele
El-Elohe-Israel,
sau Dumnezeul lui Israel,
numele care-i fusese dat lui.
Downloaded From www.AllSubs.org