Tip:
Highlight text to annotate it
X
6 KM DISTANŢĂ DE LOCKJAW, KENTUCKY
MARŢI, 9 MAI - ORA 18:57
Salutare, domnule Lee!
Ce-i asta? Anul Nou filipinez?
- Nu. De ce spuneţi asta?
- Pentru că găteşti mult.
Se simte de pe autostradă.
- Ce-i asta? Grătar?
- Da, dar nu miroase de la mine.
Ce-i gălăgia asta?
Tati!
- Tati!
- Tati!
ATACUL MARŢIENILOR
WASHINGTON, D.C.
10 MAI - ORA 11:25
Ce părere ai, Jerry?
Oamenilor o să le placă, domnule preşedinte.
Problema e dacă să apărem
la ştirile de la 18:00
sau să aşteptăm ora de vârf.
E o situaţie secretă.
Ar trebui să devină strict secretă
şi să trecem la stadiul de urgenţă Defcon 4.
Nu putem păstra secretul.
- Generale Casey, ai vreo părere?
- Domnule... Sunt ostili?
*** adică?
Suntem înconjuraţi de nave de război!
Ştim că sunt de război?
Profesore, ce ştim despre ei?
Au o tehnologie avansată.
Asta sugerează pe drept cuvânt că sunt paşnici.
O civilizaţie avansată nu e una barbară.
Domnule preşedinte, e o zi măreaţă.
Eu şi colegii mei suntem încântaţi.
Bine.
Viaţă extraterestră.
Ai dreptate, Jerry.
Oamenilor o să le placă.
E un moment crucial.
- Domnule preşedinte...
- O să informăm presa.
O să port costumul Cerruti.
Îmi trebuie un discurs bun.
Unul istoric, dar prietenos.
Un amestec de Abraham
Lincoln şi serial de comedie.
Da, domnule.
- Sunt prea de modă veche?
- Nu cred.
Culorile sunt bune, dar nu merge.
Nu sunt suficient de vii.
Nancy avea aşa ceva în bibliotecă.
- Într-adevăr.
- Nu cred.
Mă gândeam că ar merge mătase în culori marine.
- Sunt la reduceri săptămâna asta.
- Nu-mi pasă de asta.
Soţul meu e liderul lumii libere.
Ce părere ai, Taffy?
De ce nu laşi salonul Roosevelt
aşa *** voia familia Roosevelt?
Pentru că Eleanor Roosevelt
ţinea prea mult la creton. De aceea.
Mamă, nu e casa ta.
Dacă ai de gând să mă enervezi, te ignor.
- Doamnă Dale?
- Da?
LAS VEGAS, NEVADA
MIERCURI, 10 MAI - ORA 13:43
Te-am văzut luptând cu Sonny Liston
în '69.
- Serios? Erai măicuţă atunci?
- Da. Mereu ne-a plăcut boxul, nu?
- Byron Williams, la telefon.
- Trebuie să plec.
Doamnelor, distracţie plăcută!
- Da?
- Byron?
Louise...
Îmi pare rău că te sun la muncă,
dar băieţii n-au mai venit acasă
de două nopţi. Nu ştiu ce să fac.
Faci tot ce poţi.
Sunt la vârsta aceea...
Directorul cazinoului se uită
urât la mine. Trebuie să închid.
Te sun mai târziu, bine?
Mai pot să vin la Washington?
Sigur că da.
Ai grijă de tine. Pa!
- Chiar trebuie să bei în faţa mea?
- Eşti adult, descurcă-te.
Nu mă ajută că nu facem altceva
decât să stăm în baruri.
Muncesc aici!
Verific decorul, lumina, traficul.
Dacă aş fi ştiut că eşti un escroc,
nu m-aş fi măritat cu tine.
Nu sunt escroc. Sunt ambiţios.
E o diferenţă.
Dacă tu crezi că poţi face bani aici
fără să ocoleşti un pic legea,
nu ştii nimic despre industria jocurilor.
Oh, Art.
Galaxy o să fie cel mai bun
hotel din Vegas. Cel mai bun!
- Îţi promit.
- Dar distrugi Pământul!
Atâta lăcomie, sistemul monetar...
- Distrugi tot!
- Bine, Barbara.
Vorbeşte mai încet.
Am prieteni aici.
Iubire! Mai dă-mi un rând.
- Nu mai flirta cu ea!
- Doamne! Poftim!
Du-te la ruletă,
joacă data aniversării noastre
şi nu miza pe negru.
Mulţumesc.
NEW YORK
MIERCURI, 10 MAI - ORA 17:26
Da?
Grăbeşte-te! Intrăm în direct în zece minute.
Ce? Însuşi preşedintele?
Ne întrerupe programul?
Negocierile de buget sunt blocate
după această săptămână.
Părul îmi stă bine. Îmi place.
- Da, Stone. Spune.
- Jason, eu sunt.
Porţi sutien?
E tare de tot. Preşedintele Dale
îmi întrerupe programul azi.
E absurd! De ce vrea să apară
la Azi în modă?
I-a întrerupt pe toţi.
Nu ştiu. E un anunţ de urgenţă.
Nu are logică.
Ar trebui să discute cu noi.
Casa Albă intră în direct.
Bună seara, dragi compatrioţi!
Îmi cer scuze că vă întrerup programul obişnuit,
dar am de făcut un anunţ foarte important.
Multe lucruri importante
au avut loc în viaţa mea.
Absolvirea de la Princeton,
ziua în care Marsha a acceptat
să-mi fie soţie,
naşterea fiicei noastre, Taffy.
Mulţumesc, tată.
Iar vestea pe care am aflat-o azi
se află printre acele momente.
Mulţumesc.
Şi îmi va rămâne mereu în amintire.
Nu doar mie, ci întregii omeniri.
Astăzi, telescopul Hubble
a făcut o descoperire extraordinară.
PERKINSVILLE, KANSAS
MIERCURI, 10 MAI - ORA 16:28
Datele de pe Hubble au fost decodate
şi analizate de cele mai puternice
computere de la MIT.
Imaginile sunt clare.
Intrăm într-o nouă eră.
Cadrele ne oferă o imagine uluitoare.
O escadrilă de farfurii zburătoare.
Hai! Tăticul are nevoie
de pantofi noi!
Sunt singurul care joacă zaruri aici?
Sperăm că o să avem şansa
să-i cunoaştem.
E finalul perfect al secolului XX.
Marţieni. Grozav...
Vă rog, veniţi pe Pământ!
Avem nevoie de voi.
Vine lume!
Toată lumea vrea să fie implicată.
Galaxy o să fie de lux.
În curând, o să fim un singur sistem solar.
Despre ce naiba vorbeşte?
Farfuriile zburătoare au venit de pe Marte
şi menţinând traseul şi viteza actuală...
M-am gândit la marţieni
când nu existau.
E emoţionant să ştim că există
viaţă inteligentă în spaţiu.
Mă bucur că există undeva...
Lumea noastră nu va mai fi la fel.
Noapte bună, fiţi binecuvântaţi!
NEW YORK
JOI, 11 MAI - ORA 5:26
Se confirmă existenţa vieţii interplanetare
MARŢIENI!
Ce tare e!
Taci, Poppy!
Taci.
Taci.
Jason Stone.
E pentru tine.
Poppy, nu, scumpo!
Aşa. Bravo, fetiţo!
Da?
Aş putea ajunge la...
Nu ştiu. La 11.
Bine, pa.
Deci?
Vor să îi iau un interviu profesorului
de la Casa Albă.
Kessler? Donald Kessler?
Cred că aşa îl cheamă.
Tipul cu ştiinţa.
E o nebunie!
Trebuia să fi vorbit noi cu el.
Oamenii tăi sunt prea lenţi.
Nu, Poppy?
PERKINSVILLE, KANSAS
JOI, 11 MAI - ORA 9:37
- Am terminat!
- Un minut şi 57 de secunde.
- Nu ţi-am spus că sub două minute?
- Ba da.
Sunt mândru de tine.
Vreţi o gogoaşă?
- Câţi ani au?
- Sunt făcute luni.
Richie, au trecut şase zile de atunci!
Dă-mi două.
Treaba cu marţienii e ***ă.
A văzut-o careva pe Muffy, trădătorilor?
Fratele tău s-a oferit voluntar.
- Imediat ce ajung la bază.
- Voluntar pentru ce?
- Pentru a întâmpina marţienii.
- Super!
Dacă apare vreun marţian pe aici,
îl iau la omor.
Sari!
Trebuie să facem o oprire neprogramată.
E mama.
Ce căutaţi aici? Dacă nu sunteţi
acasă, de ce nu sunteţi la ore?
- S-au anulat orele.
- Ba nu.
- Vino încoace!
- De ce?
- Nu-ţi fac nimic.
- Dă-i drumul!
Bine. Vino încoace!
Vino.
Credeţi că e inteligent să chiuliţi?
- Ce faci?
- Asta credeţi?
Nu, e o prostie.
O să fiţi corigenţi, o să ajungeţi la puşcărie.
Urcaţi în autobuz!
O să vă bat la cap.
Treceţi în spate!
Să nu vă mai aud!
- Urăsc şcoala!
- Te-am auzit.
- Bună!
- Bună. Vrei o prietenă?
- Ce zici?
- O prietenă? Sună bine.
Stresul e incredibil la muncă.
Domnule Bava, putem vorbi între patru ochi?
Nu, trebuie să supraveghez sala.
Ce vrei?
- Am o familie de întreţinut.
- Credeam că eşti divorţat.
Da, dar tot trebuie să am grijă de ei.
Lucrurile merg cam prost.
Poţi să-mi măreşti salariul?
Nici nu se pune problema.
Sunt important pentru hotel.
Sunt plăcut.
Eşti de treabă.
Dar îi pot angaja pe Leon Spinks sau pe
Buster Douglas pe aceiaşi bani sau nici atât.
Pleacă. Intri pe scenă
în cinci minute.
Emisiunea asta o să aibă audienţă mare.
Dă-i drumul!
În anumite circumstanţe,
afirmaţia că doi plus doi fac cinci
e justificată.
- Spune-mi Nathalie.
- Iar tu spune-mi Donald.
Îţi admir emisiunea.
- Serios? Îţi place munca mea?
- Foarte mult.
Mulţumesc.
Se termină reclamele.
5, 4, 3, 2...
Bine aţi revenit! Suntem alături
de profesorul Donald Kessler.
E preşedintele Academiei
Americane de Astronautică.
Domnule profesor, nu e ciudat
că am trimis o sondă pe Marte,
dar n-a descoperit nimic?
Nu tocmai, Nathalie.
Nu am intrat în canale.
Canalele marţiene sunt canioane.
Unele au peste 160 km adâncime.
Civilizaţia marţiană
s-a dezvoltat dincolo de suprafaţă.
Ştiinţa şi tehnologiile lor
trebuie să fie uluitoare.
Atunci, în opinia ta, Donald...
Kessler...
Domnule preşedinte, ce ne pot învăţa marţienii?
Multe despre Marte, Nathalie.
Flirtează cu el!
Serios, e foarte interesant.
Cunoştinţele, ideile noi...
Totul se va schimba.
Şi trebuie să fim deschişi.
Poate ne vor vorbi despre Univers.
Despre *** s-a format
şi despre ce direcţie urmează.
Poate şi care e scopul său.
E foarte palpitant.
E cel mai important eveniment
de când a intrat Iisus în Galileea.
Cristoase! Ce e?
- Treci la camera 2.
- Nu pot, s-a stricat.
Treci la 1! La 4!
A pipăit-o!
Ce mai e?
Ce-i asta?
Deci aşa arată un marţian.
Ăsta e un marţian?
Doamne!
Nu ţin aşa ceva în casă.
Scumpo, s-ar putea să fim obligaţi.
Oamenii se aşteaptă să-i întâmpin.
Nu mănâncă din porţelanurile Van Buren.
Uite ce creier!
Trebuie să fie foarte deştept.
E scârbos.
Nathalie, nu uita că şi noi suntem
la fel de scârboşi pentru el.
A făcut semnul internaţional pentru gogoaşă.
Din informaţiile limitate de care dispunem,
am făcut trei extrapolări.
Unu, prietenul nostru marţian e
o formă de viaţă bazată pe carbon.
Doi, respiră azot.
Trei, creierul mare
indică un potenţial telepatic.
- Adică ne citesc gândurile?
- E posibil.
Şi intenţiile lor?
Sunt prietenoşi?
Logica ne spune că, având în vedere
dezvoltarea lor tehnică,
au o cultură avansată.
De aceea, sunt paşnici şi inteligenţi.
Rasa umană, pe de altă parte,
e o specie agresivă.
Bănuiesc că ei au mai multe
motive să se teamă de noi
decât avem noi să ne temem de ei.
- Doctore.
- Mulţumesc.
Mulţi ani am lucrat la un computer de traducere.
Rezultatele nu sunt perfecte,
dar s-ar putea
să ne dea nişte răspunsuri.
Piele verde, acum 800 de secole.
Fluidele corporale includ naşterea corciturilor.
- Câte secole a spus?
- 800, domnule.
Autodeterminarea Cosmosului.
Căci întunecată e pielea ce tunde ca o recoltă.
Ce naiba înseamnă asta?
Bună Mitch.
Bună dimineaţa. Îmi pare rău,
nu puteţi veni pe aici,
e un grup în vizită.
- Bună. Eu sunt Barbara.
- Bună, Barbara!
Sunt alcoolică,
dar n-am mai băut de trei luni.
Mulţumesc.
Sunt optimistă, după sosirea marţienilor.
Nu suntem singuri în Univers.
E perfect că se întâmplă
la începutul noului mileniu.
Planeta suferea din cauza problemei
ozonului şi a pădurilor tropicale.
Mulţi oameni sunt nemulţumiţi de viaţa lor.
Iar marţienii au auzit
strigătul nostru karmic de ajutor.
Lumea spune că sunt urâţi,
dar eu cred că au venit să ne arate calea.
Au venit să ne salveze.
Mulţumesc.
Pa!
- Ai grijă! Să nu mori.
- Nu e drăguţă?
- Suntem mândri de tine.
- Mulţumesc, tată.
Dă-mi sacul!
Salut, retardatule! Să nu te atingi
de lucrurile mele cât sunt plecat.
- Pa, bunico!
- La revedere, Thomas!
- Billy-Glenn, bunico.
- Ştiu, Thomas.
- Pa, scumpule!
- Trebuie să plec.
Ai grijă băiete!
- O să fie bine.
- Sper.
Armata îi instruieşte *** trebuie.
O să fie plecat o vreme.
De ce nu poţi fi ca fratele tău?
Am avut noroc cu Billy-Glenn.
Nu puteam avea noroc de două ori.
- Richie, vrei să te faci util?
- Sigur.
Du-o pe bunica înapoi la azil.
Pun pariu că n-ai crezut că o să apuci
ziua în care vor veni marţienii.
E tare!
Dar gândeşte-te la toate nebuniile
pe care le-ai văzut.
Cred că lumea s-a speriat
când s-a inventat trenul.
- Nu sunt atât de bătrână!
- Te simţi bine?
Vreau să-l văd pe Slim.
Vreau să-i văd pe Slim,
pe Muffy şi pe Richie.
- Bunico, eu sunt Richie.
- Ştiu, Thomas.
Richie a fost mereu cel mai bun.
Preşedintele vorbeşte acum
cu ceilalţi lideri din lume.
WASHINGTON, D.C.
VINERI, 12 MAI - ORA 16:03
Pregătesc o listă de probleme
de interes comun pentru a le discuta.
Se face un efort diplomatic
unilateral, concertat.
- Jason.
- Mulţumesc.
Dacă aterizează marţienii,
presa le poate lua interviu?
Depinde. Trebuie
să stabilim contactul,
să rezolvăm problemele de comunicare,
să stabilim parametrii.
Apoi vom vedea ce se mai întâmplă.
Vine preşedintele.
Bună dimineaţa!
Mă bucur să vă revăd.
Am câteva minute pentru întrebări.
Să-i dăm drumul.
Domnule preşedinte!
Marţienii au două sexe, ca şi noi?
În direct de la Hollywood,
The Lawrence Welk Show.
Şi acum, domnul compozitor, Lawrence Welk.
Pisica asta e cea mai frumoasă
din lume. E Muffy a mea.
- N-ai avut niciodată pisică?
- Ba da.
Muzică!
- Poftim.
- Mulţumesc.
Te descurci, bunico?
Dacă vrei ceva,
gogoşi sau altceva, sună-mă!
Pa.
Ce faci, Byron?
Se pare că n-ai maşină. Urcă!
O să-ţi fac un serviciu.
Îţi sunt dator.
Am făcut mulţi bani cu ultimul tău meci din '73.
- "Cutremurul din Jamaica".
- Mă bucur că cineva a avut de câştigat.
Ştiu. Sportivii au de suferit.
Ajungi la o anumită vârstă
şi ocaziile nu mai apar.
Uite ce propun...
Un fraier îmi datorează mulţi bani
şi trebuie trezit la realitate.
Vreau să foloseşti croşeul de stânga cu el.
- Doar în ring, Art.
- Te înţeleg, dar îţi dau 2.000.
După ce termini, vii la birou şi iei banii.
De ce mă iei aşa?
Încerc să mă împac cu soţia.
Am avut probleme din cauza asta.
Dar m-am schimbat.
L-am descoperit pe Allah,
nu mănânc carne de porc, sunt un om mai bun.
Am înfruntat diavolul
şi nu vreau să se întoarcă.
Ai renunţat la porc!
Generale, ne trimit coordonate.
WASHINGTON, D.C.
SÂMBĂTĂ, 13 MAI - ORA 4:58
- Unde aterizează?
- În Pahrump. E în deşertul Nevada.
Oamenii mei pot fi acolo la ora 8:00.
Nu trebuie să le trimitem un mesaj greşit.
Trebuie să-i întâmpinăm cu flori,
nu cu tancuri.
Ce tot spui? Nu putem lăsa
marţienii să-şi facă de cap în Nevada.
Ai dreptate.
- Mulţumesc.
- Situaţia trebuie monitorizată.
- Exact.
- Generale Casey, te descurci?
- Aş fi mândru s-o fac.
- Bine. Dar fii discret.
Invită doar presa importantă
şi câţiva oaspeţi de seamă.
Nu vrem să fie un circ.
Da, domnule.
Ei nu ştiu ce fac! Liberali,
intelectuali, pacifişti, idioţi!
Mai încet!
Unii oameni locuiesc aici.
Generalul Casey.
Da, o să-l întâmpin
pe ambasadorul marţian.
Nu e grozav?
E o mare onoare.
N-am spus mereu că, dacă stai
la locul tău şi-ţi ţii gura,
se întâmplă lucruri frumoase?
Da. Bine.
Bine aţi venit la PAHRUMP
BINE AŢI VENIT PE PĂMÂNT
Vreau ca marţienii să fie trataţi
ca nişte demnitari străini.
Vreau ca oamenii să fie în alertă
şi să aibă pasul sprinţar.
Trebuie să arate bine, se uită toată lumea.
Da, domnule.
- Sigur o să meargă?
- Absolut.
- Nu vrem erori.
- Nu, în niciun caz.
Poppy, atâţia oameni...
Toţi au venit să te vadă.
Uite-l pe Jason!
Bună, Jason!
Bună!
Jason!
Bună!
Haide!
O mulţime s-a adunat
din mai multe state,
aşteptând şi privind.
De ce au venit?
Din curiozitate?
Sau e ceva mai mult de atât?
Sau poate doar pentru a spune:
"Am fost acolo."
"Am fost acolo când primul om
i-a întâlnit pe marţieni."
Jason Stone, GNN, Pahrump.
Faceţi loc!
O imagine fantastică!
Naveta imensă străluceşte pe cerul Nevadei
ca un capac de roată uriaş.
Se întâmplă ceva.
Se deschide uşa.
O rampă argintie se coboară ca o limbă uriaşă.
Doamne!
Rusty!
Marţieni.
Ce creaturi ciudate!
- Deci?
- Stai puţin.
Salutări!
Sunt ambasadorul marţian.
Totul e în regulă.
Poţi vorbi.
Salutări!
Sunt generalul Casey, comandant
al Forţelor Armate Americane.
În numele poporului pământean, bine aţi venit!
A făcut-o bine.
Venim cu gânduri paşnice.
Venim cu gânduri paşnice.
Vin cu gânduri paşnice.
Foc!
Ce naiba?
Nathalie!
Mori, gunoi extraterestru!
Mă predau!
Nu se poate!
Nathalie.
Sfântă Fecioară! Aţi văzut?
Ar trebui să-i atacăm.
Domnule preşedinte, ştiu că pare groaznic,
dar să nu ne pripim.
Trebuie atacaţi cu bombe nucleare.
Trebuie să stabilim
o linie de comunicare înainte de asta.
Înfiinţaţi un forum public,
cereţi părerea oamenilor.
- Tu ce crezi, Marsha?
- Să-i rupem!
S-ar putea să fie
o neînţelegere culturală.
Poate că pentru ei porumbeii înseamnă război.
Am văzut *** au reacţionat
la acel porumbel. I-a speriat.
A spus că vin cu gânduri paşnice.
- Noul computer e gata.
- Bine, haide.
Ştiu că asta e decizia potrivită.
Suntem gata să transmitem.
Sunt preşedintele SUA.
Vorbesc în speranţa
că ce s-a întâmplat azi în Nevada
a fost o neînţelegere culturală.
E clar că suntem două specii
care au ce să-şi ofere.
Cred că sunteţi la fel de încântaţi ca şi noi
să descoperiţi fiinţe inteligente
în sistemul solar.
Vreau să fie clar.
Nu aveţi de ce să vă temeţi de noi.
Obiceiurile noastre par ciudate,
dar nu vă vrem răul.
Când vin investitorii, vreau să fie
întâmpinaţi de câte o limuzină.
Cele mai noi maşini, interior de piele,
- ...Corinthian, dacă au.
- Art.
Încă te mai chinui cu hotelul tău idiot?
Fii serios!
Marţienii au atacat.
N-a fost o neînţelegere.
Am fost acolo, am văzut.
Tu îţi faci griji pentru ieri,
eu îmi fac griji pentru mâine.
Marţienii au aterizat şi trebuie
să stea undeva, ca toată lumea.
Doamne!
Poate că ar trebui să fim distruşi.
Rasa umană nu merită să trăiască.
Ethel, apropo!
Vreau ca în limuzine să existe
toate tipurile de băutură posibile.
Şi o sticlă de Dom, la gheaţă.
Cel mai mult mă derutează
lipsa organelor genitale.
Aici e aorta.
Aici e sfinxul.
Puteţi remarca sistemul nervos foarte dezvoltat.
Aşa se explică arterele cerebrale.
Aici, în spatele nervilor optici,
sunt mai multe glande.
Foarte ciudat.
Cel care crede în mine,
deşi va muri, va trăi mai departe.
Cine trăieşte şi crede în mine
nu va muri niciodată.
Billy-Glenn Morris
şi-a dat viaţa pentru patrie.
De ce a trebuit să fie el?
E un adevărat erou american.
Dumnezeu să-l odihnească!
Atenţie... ţintiţi!
Foc!
Ţintiţi! Foc!
Alo?
Byron, e totul în regulă?
- Mai vii mâine?
- Încearcă să mă opreşti.
Avionul ajunge la ora 16.
- Copiii sunt acolo?
- Da, aşteaptă.
Cedric, Neville!
- Eu, primul.
- Nu, eu.
- Bună, tată!
- Cine e? Neville?
- Ce faci?
- Mergem la Casa Albă.
- La Casa Albă?
- Da, mâine.
- Dă-l înapoi!
- Lasă-mă în pace!
E o chestie cu şcoala, o vizită.
- Te mai duci la şcoală din când în când?
- Da.
- Dă-mi-o pe mama ta.
- Aşteaptă. Mamă!
- Mereu eşti primul la telefon.
- Şi ce?
Eu sunt primul la joc.
De ce pierzi timpul la telefon?
Ne vedem mâine.
Vreau să-ţi spun ceva.
Pentru că simt nevoia.
- Ce?
- Te iubesc.
Şi eu te iubesc, Byron.
Nu mai irosi bani.
Ne vedem mâine.
Răspund.
Un mesaj de la marţieni.
- Serios?
- Şi-au cerut scuze în mod oficial.
Excelent!
V-am spus că aşa va fi.
Ambasadorul marţian se simte groaznic
şi vrea să vorbească în Congres.
- E bine, nu?
- Sigur.
E o victorie pentru administraţia noastră.
Marţienii se vor adresa Congresului
FĂRĂ APLAUZE
FĂRĂ PĂSĂRI
Doamnelor şi domnilor...
E o zi de mândrie pentru toţi americanii.
E o ocazie excelentă să fim văzuţi, Jerry.
Sigur n-ar trebui să fiu acolo?
Serviciile secrete
nu vor ca Executivul şi Legislativul
să se afle în acelaşi loc.
Ambasadorul marţian va spune câteva cuvinte.
Veniţi, domnule ambasador!
Domnule ambasador, vă rog!
Vă rog! Nu are logică!
Se pare că n-a fost porumbelul.
Foc!
Au aruncat Congresul în aer.
- De ce au făcut asta?
- Poate că nu le plac oamenii.
Bună ziua, domnilor!
Aţi fost amabili că aţi venit atât de repede.
Generale Decker, îţi datorez scuze.
Cu toţii greşim, domnule preşedinte.
Nu mai e cazul.
O să devenim stăpâni pe situaţie.
Excelent! Am pregă*** ordinul.
Ce-i asta?
Ordinul dv. pentru utilizarea
armamentului nuclear.
Eşti nebun?
Nu stârnesc un război.
Suntem deja în război. Trebuie
atacaţi cu arme nucleare imediat!
Generale Decker, dacă nu taci, te destitui.
Trebuie să atacăm acum!
Să-i anihilăm! Să ucidem!
Gura! Gura!
Gura!
Şi acum...
Vreau ca lumea să ştie
că mai au două diviziuni ale
guvernului care lucrează pentru ei.
Nu e rău. Vreau ca lumea să ştie
că şcolile rămân deschise.
Şi că se va ridica gunoiul.
Vreau câte un poliţist
la fiecare colţ de stradă.
Şi am fi avut deja, dacă m-ar fi
ascultat la ultimele alegeri.
Jerry, când putem intra în emisie?
Dragi americani, cu inima îndurerată
vă vorbesc în această după-amiază.
După *** ştiţi,
ambasadorul marţian şi acoliţii săi
v-au atacat şi v-au ucis
reprezentanţii din Congres.
O să discut cu alţi lideri mondiali.
Staţi liniştiţi.
Lucrăm împreună
şi vom ajunge la un rezultat pozitiv.
Mulţumesc.
Nathalie?
- Nathalie, tu eşti?
- Da.
- Ce faci?
- Nu prea bine.
- Pot să te întreb ceva?
- Sigur că da.
Flirtai cu mine în emisiune?
Dacă da, vreau să ştii
că mi-a plăcut.
Da? Serios?
Pentru că te-am urmărit mult
la televizor
şi eram îndrăgostit ca un băieţel
de multă vreme.
Bună!
Te interesează Casa Albă?
Lucrez acolo.
Sunt secretarul de presă.
Jerry Ross. Ai auzit de mine?
Nu ţi-ar veni să crezi
ce stresantă e meseria mea.
Mă bucur să văd o figură nouă.
Ai treabă acum?
Dacă vrei, pot să-ţi dau un tur.
Ţi-ar plăcea?
Mitch, eu sunt.
Îmi deschizi?
Sigur, domnule Ross.
Suntem speriaţi,
după ce s-a întâmplat.
Mulţi oameni măreţi au trecut pe aici.
Acum trecem noi. E plăcut, nu?
Eşti foarte graţioasă.
Îmi place asta.
Vino încoace!
Ăsta e salonul Kennedy.
Super, nu?
Bem ceva?
Te relaxezi tot mai mult.
Excelent!
Ce face doamna mea?
Eşti sexy!
Îţi scoatem guma din gură?
Degetul meu!
Alo? Alo? Centrala? E o urgenţă!
Ajutor! Vă rog!
Nu trageţi!
Nu-ţi face griji, draga mea.
La pământ!
- Mulţumesc, Mitch.
- Asta mi-e meseria.
Jimmy. Jimmy.
Ce se întâmplă?
Se pare că sunt foarte agitaţi.
Şi... Nu ştiu.
Nu mai ştiu ce se întâmplă.
E frustrant.
Nu mă simt bine. Dacă aş putea
să te ţin în braţe...
Donald, mi-e frică!
Scuzaţi-mă!
Aţi spus că vreţi să aflaţi imediat
ce terminăm de analizat guma.
- Ce e?
- E dioxid de azot.
Foarte concentrat.
Azot. Deci aşa pot să respire
în atmosfera noastră.
Ce-i gălăgia asta?
- Theodore, nu cred că Lincoln...
- E o invazie generală!
Trebuie să vă ducem
într-un loc sigur.
- Nu pe aici?
- Îmi pare rău, e un grup în vizită.
Salonul Albastru e considerat
de mulţi cel mai frumos din Casa Albă.
Deseori e folosit de preşedinte
pentru a primi oaspeţi.
E mobilat pentru a reprezenta
perioada lui James Monroe.
- Ce-i asta?
- E un portret al lui James Monroe.
- Am pierdut-o pe Taffy!
- Oh, nu.
Nu vă opriţi! Trebuie
să ajungeţi la scările din spate.
Candelabrul Nancy Reagan.
Marsha!
Marsha?
La ce vă holbaţi?
Luaţi-l pe preşedinte de aici!
Vă garantez că o să vă recuperaţi
investiţia în cinci luni.
- Domnule Land, scuzaţi-mă!
- O clipă, şeic Rakmula.
Chiar şi într-o perioadă
de urgenţe intergalactice,
oamenii vor să joace zaruri.
- Cred...
- Încă cinci minute.
Vreau să vedeţi
noua noastră sală extrem de modernă.
E spectaculoasă.
Domnilor...
Nu avem *** să pierdem.
Te-am sunat toată ziua.
Zborul a fost anulat.
- Byron, sunt marţieni peste tot.
- Alo?
Byron! Byron!
- Nu te aud!
- Byron!
Trebuie să ajung la Washington.
Byron?
Byron? Byron. Ştii pe cineva
care poate pilota un avion?
- Pe soţul tău, Art.
- E mort.
I-am spus că aici se va ajunge.
Am încărcat avionul cu provizii.
Vreau să ajung la peşterile din Tahoe,
e un loc izolat, marţienii nu-l vor găsi.
- Unde e avionul?
- Pe un aeroport particular.
- E dincolo de autostradă.
- Ajunge la Washington?
De ce? Eu vreau să merg în Tahoe.
Isuse!
Fetelor, afară!
E un marţian în spatele meu!
Eşti Tom Jones!
"It ain't unusual".
Un autograf? Are cineva un pix?
- Excelent pumn!
- Îţi trebuie arma.
- Eu sunt Tom Jones.
- Byron Williams.
Te-am văzut luptând
în Cardiff, Ţara Galilor.
- Da? Barbara.
- Da?
Te simţi bine?
- Trebuie să beau ceva.
- Şi eu.
- Să mergem!
- Ştii să pilotezi un avion?
- Sigur. Ai unul?
- Are ea.
Nu fugiţi, suntem prieteni.
LUMEA GOGOŞILOR
Marţienii au aruncat în aer gogoşăria!
- Glumeşti!
- S-o aduc pe bunica?
Las-o!
Şi-aşa e cu mintea în spaţiu. Poftim!
Îţi spun de acum
că pe televizor n-o să pună mâna.
Preşedintele Franţei, pe linia doi.
Preşedintele Franţei vă caută pe linia doi.
Spune că e important.
Salut, Maurice!
Am veşti bune.
Ambasadorul marţian e aici.
- Negociem o înţelegere.
- Maurice, ieşi din cameră imediat!
Domnule preşedinte.
Domnule preşedinte!
Vreau să semnaţi asta!
Ce e? Testamentul meu?
E un ordin de a folosi armele nucleare.
Ce naiba a fost asta?
Uite!
Ce-a fost asta?
- Unde te duci?
- După bunica.
- Stai şi apără rulota!
- Asta ar face Billy-Glenn.
- Faci de râs un erou!
- Nu-mi pasă, mă duc după ea.
- Băiete!
- Richie! Treci încoace!
Ce e aia?
Termină!
- Pe aici!
- Nu, pe aici!
- E o scurtătură. Aeroportul e...
- Prostii! Aeroportul e acolo.
Nu eşti liderul nostru doar pentru că
eşti îmbrăcat precum faraonul Tut.
Nu e bine.
Ne-am rătăcit.
Ne-a dus într-un labirint.
Mă întorc la hotel.
- Pe aici!
- Stai!
- Unde te duci?
- Hai, Barbara!
Dar îmi place de el.
Dobitocii! De ce-i ascult?
Trebuia să rămân la hotel.
Rahat!
Mă predau.
Înţelegi ce înseamnă asta?
Sunteţi fiinţe inteligente,
să ne înţelegem. Pot să vă ajut.
Sunt avocat. Dacă vreţi să cuceriţi
lumea, vă trebuie avocaţi.
Poftim! Vrei ceasul meu?
Ia-l! E Rolex.
- Frumos!
- Păcat că prea târziu.
Îmi dai arma înapoi?
Dă-o încoace şi haide!
Bunico!
Doamne!
Richie, cred că sunt foarte bolnavi.
- Ce se întâmplă? Ce-i ucide?
- Cred că muzica.
Linişte.
Credeţi că puteţi face orice.
Nu e aşa.
Pentru că suntem oameni.
Şi armata SUA va lupta cu voi
până la ultimul om!
N-o să ne predăm niciodată!
Aţi înţeles?
O să luptăm pe plaje, o să luptăm pe străzi.
N-o să ne predăm niciodată!
O să câştigăm!
Democraţia va supravieţui!
N-o să ne predăm niciodată!
Vom câştiga!
Vulturul va fi triumfător!
Nu.
De ce faceţi asta?
De ce?
Nu e Universul suficient de mare
pentru ambele specii?
Ce-i cu voi?
Am putea colabora.
De ce să fim duşmani?
Pentru că suntem diferiţi?
De asta?
Gândiţi-vă câte am putea face!
Cât de puternici am putea fi.
Pământul şi Marte, împreună.
Am putea realiza
tot ce ne-am pune în cap.
Gândiţi-vă!
De ce să distrugem, când putem crea?
Putem să avem tot sau putem strivi tot.
De ce nu ne putem înţelege?
De ce să nu discutăm?
Micuţilor,
de ce nu ne putem înţelege?
Ce-i asta?
Nu fugiţi! Suntem prieteni.
Următoarea oprire, postul de radio.
- Uite!
- Să mergem!
- Uite-l!
- Porneşte-l! Du-te cu el.
Vino, Cindy!
- Sigur ştii să pilotezi?
- Cred că da.
Cine a pus melodia asta?
- E blocată.
- Cindy, aici!
Rahat!
Încă nu ne-au văzut. Vino.
- Cindy. Urcă în avion.
- Poftim?
O să le distrag atenţia.
Cu prima ocazie, plecaţi.
- Nu te părăsesc.
- Fă-o!
- Eu îi atrag după mine. Du-te!
- Nu!
Am spus să te duci!
Doamne! Ce face?
- A înnebunit.
- Le distrage atenţia, ca să plecăm.
Nu-l putem părăsi.
N-am arme!
N-am costum de clovn!
Sunt doar eu.
Byron Williams,
campion mondial la categoria grea.
S-a întâmplat ceva.
S-a întâmplat ceva cu Byron.
Adio, draga mea! Aş fi vrut
ca lucrurile să fi stat altfel.
Şi eu.
Adio!
- Te iubesc!
- Şi eu, Nathalie.
Florence Norris, îţi ofer
Medalia de Onoare a Congresului,
cea mai de seamă decoraţie.
Mulţumesc, dar să nu mai permiteţi aşa ceva.
Richard Norris, în numele părinţilor
mei, care n-au putut fi aici azi,
îţi ofer Medalia de Onoare,
pentru salvarea lumii.
Nu mă săruta, dacă nu vrei.
Trebuie.
Am pregă*** un discurs.
E în regulă?
Sigur, e firesc.
Bună ziua! Vreau să spun...
Mai tare, nu te auzim!
Vreau să spun că sunt mulţi oameni pe lume
care au făcut mai multe decât mine.
Ei ar trebui să fie aici şi să fie decoraţi.
Îi mulţumesc bunicii mele,
care a fost mereu bună cu mine
şi care m-a ajutat
să salvez lumea.
Acum trebuie s-o luăm de la capăt
şi să reclădim totul, casele...
Dar mă gândeam că, în loc de case,
am putea sta în corturi.
Pentru că e mai bine, în multe privinţe.
Asta e tot ce am de spus.
Mulţumesc.
- A fost bine?
- Da.
- Ai prietenă?
- Nu.
Terminaţi!
Duceţi-vă şi faceţi curat în camere!
Nu pot să fac totul singură.
Uitaţi-vă la voi!
Da.