Tip:
Highlight text to annotate it
X
Din zi în zi sunt mai aproape, tată.
- Sunt pe pământul nostru?
- Nu, domnule.
Ei bine, atunci, nu ne interesează.
Nu?
Ai altceva de spus?
Nu, domnule.
Doamne, noi...
- Ce am făcut?
- Ei bine, e ce n-ai făcut, băiete.
Un om care mănâncă cu pălăria pe cap
înseamnă că se grăbeşte undeva.
Acum, mama ta a căutat să vă
crească ca pe nişte buni creştini,
şi eu nu sunt capabil să vă fac
să înţelegeţi aşa *** ar fi putut ea,
dar eu pot face ceva legat de
maniere. Acum, ne rugăm...?
Doamne, am lucrat acest teren.
Am arat, semănat şi recoltat.
Am gă*** ce am recoltat.
Nu am fi aici, nu am fi putut mânca,
dacă nu ne-ai fi făcut pe noi.
Am lucrat din greu
pentru fiecare fărâmă,
dar noi îţi mulţumim, Doamne,
pentru această mâncare. Amin.
- De unde ai luat această şapcă, băiete?
- Din vale, de pe rău, domnule.
- E cineva care a trecut cu şepci?
- Am găsit-o. Doar nu sunt un mincinos.
Jacob, arăţi ca si ***
ai ceva la care îţi stă mintea.
- Spune ce gândeşti.
- Am spus adevărul, înainte de toate, tată.
Nu te juca cu mine si
spune ceea ce crezi.
Ai ridicat capul
pentru a spune ceea ce crezi.
Singurul lucru pe care nu pot să-l
accept e tăcerea. Haideţi să discutăm.
Acum, ai de gând să ţii un discurs,
Îmi pare rău că am spus-o.
Ştiu ce simţi
despre acest război, tată.
Cred că toţi, mai mult sau
mai puţin, simţim la fel.
Dar eu nu văd *** putem sta
si să-l ignorăm mai mult timp.
Acum, ne spui că nu e afacerea noastră
si nu este nici lupta noastră.
Ei bine, suntem virginieni. Nu cred
că nu se referă la Virginia noastră.
- Asta ai înţeles?
- Da, domnule, asta înţeleg.
Bine.
- John?
- Domnule?
Ce vei face? Ai de gând să-ţi menţii
sclavii, sau îi laşi să plece liberi?
Ştii, nu am nici un sclav, tată.
Asta aşa e, John. Tu nu ai
un sclav pe numele tău, nu?
James, ce e cu tine? Crezi că
ai vrea să ai propriul tău sclav?
- Cred că nu m-am gândit niciodată la asta, tată.
- Ei bine, gândeşte-te la asta.
Gândeşte-te la asta.
Dacă ai avea bani,
ai cumpăra un sclav?
- Nu, domnule, n-aş cumpăra.
- De ce nu?
Dacă eu nu-mi pot face munca
cu mâinile mele, niciodată nu o voi face.
Să presupunem că ai un prieten
care are în proprietate sclavi,
si să presupunem că cineva
vrea să plece de la el.
- Vrei să-l ajuţi să-l păstreze?
- Nu, domnule.
- Nathan e numele tău, nu-i aşa?
- Oh, ştii *** mă cheamă, tată.
Ei bine, am vrut să-şi amintească ceva
despre... Vorbeam cu Henry.
- Domnule?
- Ei bine, ce crezi?
- Nu, domnule, n-aş face-o.
- De ce nu?
Nu văd nici un motiv să lupt pentru
ceva ce eu nu cred că este corect.
Nu cred că un prieten adevărat
mi-ar cere asta.
De ce avem aceeaşi discuţie în
fiecare sâmbătă, nu voi şti niciodată.
Dar am de gând să mă rog la Cel Atotputernic
ca acest lucru să se termine anul acesta.
Dă-mi biscuiţii!
Tati?
Suntem gata să mergem, tăticu'.
Îţi lipseşte, nu-i aşa, tată?
Îmi lipseşte?
Oh, Jennie, nu ştii
ce am simţit când am venit aici.
Chiar si după toţi aceşti ani.
Sunt 16 ani de când a plecat.
16 ani.
Şi chiar şi aşa, eu...
într-un fel... simt că ea nu a murit,
ci doar se odihneşte.
Şi e ca si *** aştept ca ea
să se ridice şi să mergem acasă.
# Fă din păcat o cură dublă
# Salvează-mă de mânie şi fă-mă pur
# Ar putea lacrimile mele să curgă vesnic
# Ar putea zelul meu să nu obosească...
Ai adus-o?
- Nu! Lemn dulce.
- Ne vedem după.
# Tu trebuie să o salvezi, şi Tu singur
# În mâna mea nu are nici un preţ
# Pur şi simplu să traversez agăţat de Tine
# În timp ce trag
această suflare trecătoare
# Când ochii mei trebuie
să se închidă în moarte
# Când mă ridic la lupta cu necunoscutul
# Şi mă uit la Tine pe tronul Tău
# Stâncă Legendară, despică-mă
# Permite-mi să mă ascund în Tine
# Amin.
Nu sunt, fără îndoială,
toţi prezenţi, Charlie Anderson,
nu se mai miră nimeni că tu si ai tăi
nu sunteţi niciodată la timp pentru slujbă.
Domnul ne-a aşteptat,
pastore Bjoerling?
- Desigur nu.
Mesajul nostru pentru ziua de azi...
este datoria.
Acum, asta înseamnă multe lucruri
pentru mulţi oameni.
Dar, pentru un virginian
toate astea duc la unul singur.
James.
- Ia-i aţa de pescuit.
- Cele 3...
cele mai importante datorii sunt...
- Spune-i să se oprească.
Datoria către Dumnezeu care ne-a creat,
şi ne iubeşte.
Obligaţia către stat care ne dă hrană,
şi care ne susţine.
Şi datoria faţă de vecinii noştri.
Vecinii noştri,
fără de care... noi...
nu am putea trăi.
Când voi, oameni buni,
nu puteţi găsi în interiorul vostru
puterea de a vă abţine de la
orice aţi vrea să faceţi,
luaţi cu voi lucrarea Domnului.
Datoria, la un virginian,
nu e doar un cuvânt, prietenii mei.
Pentru ultima oară, Charlie Anderson,
am nevoie de catârul tău.
Nu înţeleg reticenţa ta
de a vorbi despre vânzare.
Acest catâr se potriveşte cu Kentucky Red,
se potriveşte cu unul
care trage la fel ca el.
Potrivire, Abernathy!
Înţelegi ce înseamnă potrivire?
- Cât vrei pe el?
- 30 de dolari, federali.
- Îţi dau 50, confederaţi.
- Mai bine mă loveşte fulgerul mai întâi.
Domnişoară Jennie?
Voi pleca în curând, şi...
- Voi pleca în curând şi...
- Ai spus deja asta, Sam.
Am făcut-o?
Oh, da, am făcut-o.
Eu, uh...
Aş fi veşnic recunoscător dacă mi-ai
permite să vorbesc cu tine astă seară.
Veşnic e o lungă perioadă de timp, Sam.
Nu e, dacă mă gândesc
la tine, domnişoară Jennie.
Voi aştepta cu nerăbdare să te văd
după cină, Sam.
Abernathy, ideea ta de afacere,
face ca să mă doară stomacul.
- Vrei să mă duc după catâr acum?
- Urca-te în căruţă, Gabriel.
Charlie Anderson, mă întreb, dacă vrei
să fii destul de bun ca să-mi spui,
de ce vă mai obosiţi să veniţi la slujbă.
Fără nici o lipsă de respect, desigur.
A fost dorinţa soţiei mele înainte
să moară, pastore Bjoerling.
Fără nici o lipsă de respect, desigur.
Whoa, băiete.
Doc. Doamnă Witherspoon.
Charlie. Se pare că
îţi voi face o vizită în curând.
Uh huh.
Tu nu ai spus nici un cuvânt.
Nu ştiu ce să spun.
Vreau să spun...
Ei bine, eu ştiu ce să spun.
Doar că nu ştiu ***.
Trebuie să fie totul foarte
complicat, atunci.
Nu, e... chiar am memorat totul.
Tot ce am vrut să spun,
am spus de o duzină de ori.
I-am spus calului meu si sună bine.
Am spus-o din nou arborilor
si a sunat mai bine.
Am spus-o lunii
si părea perfectă.
Luna nu poate auzi, Sam.
Ea zâmbeşte şi zâmbeşte,
dar niciodată nu le aude.
Eu da.
Ei bine, sunt sigur că-mi va fi dor de ea.
Pleacă undeva?
Fiecare femeie se duce undeva,
mai devreme sau mai târziu.
Doar nu te aştepţi ca ea să rămână aici
şi să aibă grijă de noi, toata viaţa, nu?
Nu m-am gândit la toate astea. Nu mi-am
planificat ca ea sa plece undeva.
Ei bine, ar fi mai bine să
obişnuieşti cu ideea, Boy.
Sora ta e coaptă
şi culegătorii sunt aici.
Desigur, nu cred
ştii ce vreau să spun, nu tine, băiete?
Desigur, presupun că
ştii ce vreau să spun, băiete?
Hoo! Stai!
Du-te înapoi până la casă, Boy.
Domnule Anderson, se aude că aveţi cea mai rece
apă din această parte a Shenandoahului.
Este adevărat.
Cea mai bună la est de Mississippi.
6 picioare adâncime,
20 de picioare mai jos. Serveşte-te.
Descălecaţi, sergent.
Mă bucur că sunteţi aici, Johnson. Vreau să
vorbesc puţin despre acele tunuri ale tale.
Pasările mele au oprit ouatul,
vacile au înţărcat. Cui să trimit
nota de plată pentru asta?
Aţi putea încerca la Abe Lincoln.
Ei sunt in cea mai mare parte ai lui.
Când aveţi de gând să luaţi acest
război în serios, domnule Anderson?
Acum, lasă-mă să-ţi spun ceva, Johnson,
înainte de a spune de părerea mea greşită.
Porumbul meu îl iau în serios
pentru că e porumbul meu.
Cartofii mei si roşiile si gardurile,
iau notă de ele pentru că sunt ale mele.
Dar războiul ăsta nu este al meu
si eu nu iau act de asta.
Veţi lua notă, atunci când Yankeii vor
arunca o ghiulea în casa dumneavoastră.
As putea la fel de bine să vă spun, că
nu vreau să mai aud nimic din ce spui.
Aveţi 6 fii, nu-i aşa, domnule Anderson?
Dimensiunea familiei mele are
vre-un interes special pentru tine?
De fapt, n-are.
Avem nevoie de oameni.
2 dintre aceşti bărbaţi de aici
n-au mai mult de 16 ani.
Pare ciudat că nici unul dintre fiii
dumneavoastră ne e în armată.
Mie nu mi se pare ciudat cu toată
munca care este de făcut pe aici.
Voi veni drept la subiect.
Am venit aici pentru a-i lua cu mine.
Spun ceva amuzant?
Ai venit tot drumul până aici
pentru a-i lua pe băieţii mei?
Da, domnule.
- Unde sunt fiii dumneavoastră acum,
domnule Anderson?
- Vrei să-i vezi, nu?
Da, domnule, vreau.
Jacob?
James?
John?
Nathan?
Henry?
Pustiule?
Dacă ai ceva să le spui,
ei te vor asculta.
Există o armată Yankee care vă
suflă în ceafă, domnule Anderson.
- Eşti orăşean de rasă.
- Nu văd ce are de-a face...
Am 500 de acri, pentru Dumnezeu,
si e multă muncă pe aici.
În timp ce ploile vin si soarele străluceşte,
nu va creşte nimic. Mă gândesc să-i plantez.
Am scos fiecare rădăcină,
am curăţat fiecare petec,
şi am făcut-o noi înşine,
fără sudoarea vreunui sclav.
- Deci?
- "Deci"?
Deci, poţi să-mi dai un motiv bun
de ce ar trebui să-mi trimit familia,
fiindcă mi-a luat o viaţă pentru a o ridica,
jos în drum ca pe o adunătură de
proşti, ca altul să-i pună să lupte?
Virginia are nevoie de toţi fiii ei,
domnule Anderson.
Ar putea fi aşa, Johnson,
dar aceştia sunt fiii mei.
Ei nu fac parte din stat.
Când au fost copii, n-am văzut
statul să vină cu un biberon de rezervă.
Niciodată n-am cerut nimic de la stat,
sau să fi aşteptat ceva de la el.
Ne facem propria noastră viaţă,
şi mulţumesc că sunt oameni drepţi.
Dar, văzând cât de mult îţi faci
griji despre asta, întreabă-i.
Dacă vreunul din băieţii mei crede că
acest război e drept si vrea să se alăture,
e liber să o facă.
Aţi auzit?
Aţi auzit-o?
Vrei să te îmbraci ca aceşti
băieţi? Asta e şansa ta.
Patrula, încălecaţi.
Domnul e Anderson,
dacă vă puteţi relaxa în mijlocul acestui
război si nu veţi fi atins, vă felicit.
Unde sunt aceşti Yankei acum?
La 10 mile mai încolo,
cam 10 sau 12 mile încolo si 5 mile încolo.
Şi unde te duci?
Încolo.
Ce faci cu soldaţii morţi?
- Unde e armata lor?
- Harrisonburg.
Tu du-te acolo, Nathan. Ia-l pe Henry
cu tine, spune-le că vom veni.
Da, domnule.
Ne interesează acum?
Tu du-te acasă,
ia ceva şi să-i îngropăm.
Haide.
- Nu credeţi că ar trebui să aşteptăm?
- Nu.
Tată? Aş vrea
să vorbesc ceva cu tine, tată.
Bine, Jennie.
- Bună seara, domnule.
- Sam.
E ora de culcare.
Ora de culcare? De ce, e doar...
Picker e aici, tată.
- Ce vrei să spui cu asta?
- Nu-i nimic, Sam. Ia loc.
- Aş prefera să staţi, domnule.
- Nu, stai tu jos, Sam.
Nu vorbesc niciodată cu un om
care se uită în jos la mine.
Acum, vrei să vorbeşti ceva cu mine?
- Da, domnule.
- Stai jos, Sam.
Am vrut să vorbesc cu dumneavoastră
de mult timp, domnule, dar...
Ei bine, vin direct la
subiectul în cauză, domnule, eu...
- Vreau să vă cer mâna fiicei dumneavoastră.
- Adică vrei să te căsătoreşti cu ea, Sam?
Da, domnule.
- De ce?
- Sir?
- De ce vrei să te căsătoreşti cu ea?
- Ei bine, eu... O iubesc, domnule Anderson.
Ei bine, asta nu e destul, Sam.
Poftim?
- Îţi place de ea?
- Ei bine, tocmai am spus...
Nu, ai spus că o iubeşti.
E o diferenţă între iubire şi gust.
Când m-am căsătorit cu mama lui Jennie,
n-am iubit-o. Mi-a plăcut.
Mi-a plăcut foarte mult.
Mi-a plăcut Martha timp de cel puţin
3 ani după ce ne-am căsătorit.
Şi apoi, într-o zi mi-am dat seama,
că o iubesc. Am ştiut-o.
Am ştiut-o.
Vezi tu, Sam, atunci când
iubeşti o femeie fără să-ţi placă,
poate fi o noapte lungă şi rece,
şi dispreţul vine odată cu soarele.
Ai înţeles tot ce-ţi spun?
Da, domnule.
Ei bine?
***************************
Ei bine... Îmi place Jennie, domnule.
Mi-a plăcut întotdeauna de ea.
Bine, atunci. Să fii bun cu ea.
Pentru că dacă nu,
vei discuta cu mine, băiete.
- Deci nu sunteţi împotrivă, domnule?
- N-am spus asta.
Vă mulţumesc, domnule.
Vă mulţumesc, domnule.
Vă mulţumesc, domnule.
Mulţumesc.
Cred că înseamnă că
Papa Charlie şi-a dat permisiunea?
Sam va merge câteva mile pe drum
înainte de a veni să-mi spună.
A fost a mamei.
Vei arata minunat, Jennie.
Să fii căsătorită cu cineva care-ţi place,
trebuie să fie cel mai minunat sentiment.
Când eram o fetiţă,
m-am culcat singură într-o cameră mare.
Patul meu avea o saltea cu pene.
Afară tuna, fulgera şi
ploaia cădea pe acoperiş.
Acolo sub pătura mea, era atât de
confortabil, de bine si cald.
Pentru că ştiam că eram în siguranţă.
Am fost iubiţi şi îngrijiţi.
Şi acum, căsătorindu-mă cu James,
am avut aceeaşi senzaţie de fetiţă.
- Iubesc, şi cuiva îi pasă.
- Oh, sunt atât de fericită, că aş striga.
Asta este ceea ce simt şi eu.
Ai aici un animal valoros, fiule.
Aşa şi trebuie să fie. Am făcut tot
ce am putut, chiar i-am şi cântat.
Numele lui e Anderson, domnule Carroll.
9 cai şi 2 catâri.
Ai dreptate, domnule Tinkham.
Este foarte corect.
Aceşti oameni ştiu desigur calitate lor.
Voi lua pe ăştia 2 si 4 din păşune.
Ce vrei să spui, cu veţi lua?
Bună ziua, domnule Anderson.
Am venit cu treabă.
Ei bine, nu te învârti pe aici
dacă nu vrei să mergi la închisoare, Tinkham.
Dânsul este domnul Carroll.
Domnul Osborne, domnul Marshall.
Sunt agenţi federali de achiziţionări.
- Cumpără cai pentru cavalerie.
- Aşa e, domnule Anderson.
Avem un preţ stabilit pe care-l putem plăti,
şi aceşti cai sunt de valoare.
Caii nu sunt de vânzare.
Ce vă spune fiul meu
este adevărul Evangheliei, domnilor.
Pot să vă scriu cuvintele în piatră,
dacă vreţi. Caii nu sunt de vânzare.
Aşa o fi, dar eu
trebuie să-ţi spun că
suntem autorizaţi să confiscăm
ceea ce nu putem cumpăra.
- Ce înseamnă "a confisca", tată?
- A fura.
Nu, nu cred că înţeleg.
Nu vei lua nici un cal de la ferma asta.
Aşa că poţi foarte bine s-o laşi baltă.
Ai spus că aceşti oameni sunt rezonabili.
Domnule Carroll, toată lumea
din ţinut ştie că suntem în război.
Cred că domnul Tinkham şi-a dat seama că
cineva prea laş pentru a lupta nu ar
face 2 bani în afara războiului.
- "Laş"?
- Cer scuze pentru reacţia fiului meu.
El a fost învăţat să aibă mai mult
respect pentru cei mai vârstnici.
Accept scuzele dumneavoastră, domnule.
Iacob, nu ştiu ce ai în cap câteodată.
Ştii că nu ar trebui să
loveşti pe acest domn,
atâta timp cât pot eu s-o fac!
James! Henry!
******************************************
Nu am obiceiul de a face promisiuni
străinilor, dar tu ai cuvântul meu.
Dacă nu pleci din fermă în acest minut,
voi trage şi vei fi mort ca o piatră.
Ticălosul de Tinkham,
el e singurul om pe care-l ştiu că
a început de jos şi tot în jos s-a dus.
El lua caii pentru nimic.
Acum, el este plă*** pentru asta.
Băiete, ieşi de acolo
înainte de a răci.
Du-te în casă.
- Vezi ce am făcut noi?
- Eu? Dumneata ai lovit primul.
Aşa o fi, dacă
nu te-ai fi dat tu la el.
Tată, primul a fost Johnson,
şi a fost pe pământul nostru.
Acum, ei vin chiar în curtea noastră.
Nu o să faci nimic legat de asta?
Ei bine, eu sunt de modă veche.
Mi se pare că tocmai am făcut-o.
Nu e o treabă uşoară, Sam,
să ai grijă de o femeie.
Nu, domnule.
Da.
Ele se aşteaptă la ceva ce nu cer.
Iar atunci când nu faci nimic,
ele te întreabă de ce.
Uneori, ele nu cer.
Şi ele doar te pedepsesc
pentru că nu faci ceva ce
tu nu ştii că ar fi trebuit să faci.
Ca ce, de exemplu, domnule?
Ei bine, asta e o întrebare foarte
dificilă pentru a răspunde, Sam.
Niciodată nu e destul de sigur.
E doar un fel de problemă,
s-ar putea spune, relativă.
- Comparativ cu ce, domnule?
- *** le simţi în acele momente.
- *** adică?
- Nu se ştie niciodată.
Nu cred că am înţeles
ceea ce îmi spui, domnule.
Ştiu. Nu am înţeles-o eu.
N-am înţeles-o.
E doar unul din acele lucruri, Sam.
Sunt în jurul nostru.
Doar că nu le vezi niciodată.
Acum, să presupunem că...
Să presupunem că Jennie începe
să plângă o zi.
Nu ştii de ce plânge fără
să întrebi. Mă urmăreşti?
Da, domnule.
O întrebi, iar ea nu-ţi va spune.
Şi asta e atunci când te întrebi
ce ai făcut de a început să plângă.
Ea însă nu-ţi va spune.
Şi atunci începi să te superi.
Dar tu nu te supăra, Sam.
Ea nu va spune de ce plânge
pentru că nu ştie nici ea.
Femeile sunt cam în felul ăsta, Sam.
Şi e exasperant. Este... uff!
Dar n-o lăsa să te supere.
Nu.
Atunci când ea face asta,doar te plimbi
în jos în sus şi o îmbrăţişezi puţin.
Pentru că asta nu e tot ce doresc
cu adevărat atunci când sunt aşa, Sam.
Un pic de dragoste.
Mă înţelegi, nu-i aşa?
Nu, domnule.
Nu înţelegi, nu?
E ceva ce trebuie să-ţi aminteşti.
Bărbatului îi place să fie singur câteodată.
De ce?
Nu ştii niciodată de ce. Dar eu pot spune
atunci când James vrea să fie singur.
O starea de spirit vine peste el. Eu pot
vedea în ochii lui înainte de a ajunge acolo.
Nu ştiu de unde vine starea
asta de spirit sau de ce.
Dar când vine, l-am lăsat în pace.
Se pare că, uneori, treaba devine
atât de groasă în jurul unui om,
încât simte că trebuie
să se închidă în el.
Şi că, atunci acesta vrea să fie
lăsat în pace. Aţi înţeles, nu?
Nu.
Dragii mei,
căsătoria e un lucru sfânt,
rânduit de Dumnezeu,
care constă în faptul...
de a iubi şi de a preţui
până când moartea ne va despărţi.
"Conform cuvântului sfânt al lui Dumnezeu,
precum şi dorinţei mele."
Conform cuvântului sfânt al lui Dumnezeu,
precum şi dorinţei mele.
"Eu, Jennie, te iau pe tine, Sam,
drept soţul meu iubitor."
Eu Jennie, te iau pe tine, Sam,
drept soţul meu iubitor.
"Pentru a avea..."
Pentru a avea si de a fi
de azi înainte,
la bine şi la rău,
în bogăţie sau sărăcie,
la boală şi sănătate.
Pentru a te iubi şi preţui,
până când moartea ne va despărţi.
Conform cuvântului sfânt al lui Dumnezeu.
îmi voi ţine cuvântul.
"Primeşte acest inel ca un semn
de dragoste conjugală şi fidelitate."
"Primeşte acest inel ca un semn
de dragoste conjugală şi fidelitate."
Ţineţi-vă de mâna dreaptă.
Suntem martori că Sam si Jennie au
consimţit împreună la această căsătorie,
şi au declarat asta în fata lui
Dumnezeu şi în prezenţa acestei adunări,
Eu vă declar soţ şi soţie.
*************************************
În numele Tatălui şi al Fiului
şi al Duhului Sfânt. Amin.
Ceea ce a împreunat Dumnezeu,
omul să nu despartă.
Felicitări, Sam.
Jennie.
Scuzaţi-mă.
Scuzaţi-mă, domnule.
- Complimente de la căpitan, domnule.
- Spune, caporale.
Doreşte să vă vadă imediat.
Yankeii au spart la Winchester, domnule.
Foarte bine, caporal.
Trebuie să plec acum.
Ştii asta, nu-i aşa?
Ai înţeles?
Tu da?
Uff!
A început.
- Tată!
- Stai liniş***ă.
Tată!... Ceva groaznic se va întâmpla
dacă nu primim pe Ann acasă.
E-n regulă. E-n regulă.
Ia şareta.
Jennie şi eu vom merge cu Harkens.
Iacov, du-i acasă.
Nathan, du-te cu ei.
- Henry, găseşte-l pe Doc Witherspoon.
- Ce să-i spun, domnule?
- Ce să-i spui? Nu-i spui mimic.
Când voi trimite după el, ştie de ce.
- Da, domnule.
- Mă voi întoarce, domnule,
cât de repede pot.
- Ai grijă de tine, ai auzit?
Felicitări, fiule. E băiat.
Ştiu după sunet.
Felicitări, James.
Ann vrea să te vadă.
Ceva a mers prost, Charlie.
Îmi pare rău.
E fată.
James?
- Nu. S-ar putea rupe.
- *** să rupi o Anderson?
Nu ştiu *** ai putut să faci acest
lucru pentru mine, Tom Witherspoon,
după tot ce am făcut pentru tine
de-a lungul anilor.
Nu că am vreo obiecţie
împotriva fetelor, ai înţeles.
Este doar pentru că e groaznic
de greu să strici un obicei.
- Câţi ani ai acum, băiete?
- 18, domnule.
Asta înseamnă că vei avea 20,
peste 4 ani. 18 la tine sunt 16 la mine.
- Domnule, doar un pic.
N-am băut niciodată.
- Ăsta nu e un motiv bun. Am cunoscut oameni
care au băut numai apă toată viaţa lor.
Niciodată nu ai băut, nimic.
Nu-i aşa, doctore?
Bine, iată-ne.
Am venit.
În cinstea doamnelor.
- Ei bine, în zilele astea sunt ocupat. Noapte bună.
- Noapte bună, doctore.
Tom...
Tom, ce se întâmplă?
- Nu este pierderea Virginiei?
- Se pare că da, Charlie.
Ce simţi cu privire la toate astea?
M-am născut în Virginia.
Am trăit aici toată viaţa mea.
Mi-am crescut 3 fii şi două fiice
sub steagul ei.
Fiul meu cel mai mare, Paul,
este îngropat undeva în Pennsylvania.
Îmi pare rău.
Nu ştiam asta.
Ei au spus că a căzut la Gettysburg,
într-un loc numit Little Round Top.
Băiatul meu cel mai mic a venit acasă,
săptămâna trecută cu tuberculoză.
Nu va mai vedea un alt Crăciun.
Al treilea fiu, umbla cu generalul Forrest.
Nu ştiu unde este.
Tu... Tu mă întrebi
ce simt despre totul.
Ăsta e singurul mod în care
ştiu *** să răspund.
Dacă e nevoie de mine,
cheamă-mă. Am un alt copil lângă râu.
Du-te.
Pleacă de aici. Du-te!
Sau du-te de găseşte alt copac.
Dar nu atrage nici un foc spre mine.
Pleacă de aici.
Pleacă de aici acum.
Pleacă de aici.
Pleacă de aici!
Pleacă! Ai auzit?
Ei bine, acum,
uite *** arată tinerii ăştia.
Jur pe Dumnezeu, că aceşti rebeli nu
vor fi trimişi la spânzurătoare.
Lasă-mă să iau puşca, Johnny.
Numele meu nu e Johnny.
- Da-mi voie să iau eu puşca.
- Pentru ce?
Aveau dreptate ofiţerii care spuneau că
prizonierii să meargă pe jos după armată.
Acum, dă-mi puşca înainte de a băga
un glonţ într-un prost ca tine.
Am admirat spiritul la un băiat.
Dar dacă nu faci ce-ţi spun
de acum încolo,
vei afla că spiritul nu e bun la nimic.
- Bine, rebelule, să mergem.
- Nu sunt soldat.
Nu te uiţi la un prost, ai înţeles?
Am văzut destui ca tine, Johnny Reb,
în ultimul timp.
- Du-te şi spune-i lui tata.
- Ce să-i spun, băiete?
Nu ştiu.
Spune-i ce s-a întâmplat.
Nu trebuie să-i spui nimic tatălui său.
Eşti liber.
Maestre Anderson!
Maestre Anderson!
- L-au luat.
- Ce vrei să spui?
- L-au luat.
- Cine sunt "ei"? Pe cine au luat?
- Soldaţii Yankei. Au luat băiatul.
- Câţi Yankei erau?
Nu ştiu.
5 - 6. Nu ştiu.
Acum ne priveşte.
Nimic. Sunt urme,
dar astea nu duc nicăieri.
Noi n-am văzut pe nimeni
de când am plecat de acasă.
Ce facem acum?
Ei bine, vom merge acasă să
luăm ce ne trebuie...
şi vom porni în seara asta.
E târziu.
Nu te caută domnul Abernathy?
El a plecat, Missy. A plecat la Richmond.
Administratorul a rămas şeful.
Şi nu va fi îngrijorat unde eşti?
Bătrânului Jethro nu îi pasă de mine.
Când a murit mama, el ne-a luat chiar şi cabana.
Eu nu mă mai întorc, înţelegi, Missy?
Omul a spus că sunt liber.
Nu înseamnă că pot să nu mă mai întorc?
Ei bine, dacă omul a zis,
eşti liber, Gabriel.
Cred că înseamnă că poţi merge
oriunde vrei să mergi.
Vrei să spui că eu pot pleca pe jos
şi că pot să merg pe drumul meu?
Poţi pleca, dacă vrei, Gabriel.
La revedere, Missy.
Vom fi, probabil, mai mult timp
plecaţi la drum.
Putem să scurtăm pe aici. Este o
tabăra Unionistă dincolo de vad. Aici.
- E cea mai apropiată?
- Da, domnule, din ceea ce ştiu eu.
Cei care au luat băiatul au fost, probabil,
cercetaşi. Nu cred că i-am găsi.
- Ei l-au transformat într-un prizonier?
- L-au luat prizonier?
Bine, vom încerca doar atât.
Haide, sus. Vom merge direct.
Intră.
Bună, Papa Charlie.
Ei bine, cred că ea e cea mai
mare realizare a ta.
Ann, noi plecăm
şi James va rămâne cu tine.
Nu ştiu *** au îndrăznit
să-l ia pe un fiu de-al meu.
Când îi voi prinde, o să fie
un lucru oribil să-i priveşti.
Băiatul înseamnă foarte mult
pentru tine, nu-i aşa Papa Charlie?
Toţi fiii mei
înseamnă foarte mult pentru mine.
Dar puştiul...
Martha mea a murit în noaptea
când el s-a născut.
Când mă uit la el, o văd pe ea.
Mă voi ruga pentru tine.
E prea târziu pentru a te ruga pentru
mine şi să aştepţi rezultate satisfăcătoare.
Acolo.
Tu şi James v-aţi decis, la un nume?
Martha.
Oh, ea vrea.
Marthei mele i-ar place foarte mult.
Ann...
Nu ţi-am spus, dar noi toţi suntem
mândri că te avem în familia noastră.
Te iubesc foarte mult.
Acum, ai grijă de tine.
M-ai auzit?
- Ne vom întoarce, cât mai curând...
- Unde crezi că te duci?
- Oriunde te duci tu, Papa.
Aşa *** spun aceşti predicatori,
acolo unde merg eu, ţie nu ţi-ar place.
Ai putea fi, pe drum,
dar încă nu ai plecat acolo.
Nu contează asta.
Tu nu mergi cu noi.
Deci, pleacă de aici şi dă jos hainele
fratelui tău. Eşti o femeie.
Sunt o femeie, dar nu văd pe nimeni aici
care să călărească mai bine decât mine.
Mă voi schimba pentru tine, tată.
Şi voi aştepta.
Voi sta chiar aici
şi voi aştepta să plecaţi.
- Şi atunci ce?
- Vă voi urma.
Asta e la ce m-am gândit.
Nu-ţi face griji, tată.
Ne vom descurca.
Trebuie doar să păstraţi căldura
pentru Martha cea mică.
Ea este, probabil,
singura de aici care are creier.
- La revedere, fiule.
- La revedere, tată.
Eşti şeful acestei bande de proşti?
Colonelul Fairchild e numele meu.
Indiferent dacă sunt sau nu şeful acestor proşti,
mă întreb şi eu de multe ori în mintea mea.
Cu cine am
plăcerea de a vorbi, domnule?
Charlie Anderson este numele meu.
Mai bine decidem mai târziu dacă
vorbind cu mine este o plăcere sau nu.
- Vrei ceva de la mine, domnule?
- Da, domnule, vreau.
Bine, domnule Nelson.
Ce pot face pentru dumneata, domnule?
Ei bine, puteţi să-mi înapoiaţi fiul,
pentru început.
Apoi, puteţi emite un fel de ordine,
sau orice ar fi ce faci,
şi să-ţi instruieşti oamenii să stea departe
de ferma mea şi să-mi lase familia în pace.
- Fiul tău?
- Fiul meu cel mai mic.
Oamenii dumneavoastră au venit
la ferma mea şi l-au luat.
- De ce?
- Asta aş dori să ştiu şi eu, colonele.
- E prizonier şi armata dumneavoastră l-a prins.
- El nu e un Confederat?
Nu, domnule. El e un Anderson,
şi asta e tot el este.
- Câţi ani are el?
- E 16.
Ai putea să-mi arăţi pe hartă
unde e ferma ta?
Ei bine, este Gap Shenandoah.
Pe hartă este aici.
Chiar acolo.
Nu au putut fi oamenii mei cei
care l-au luat pe fiul tău,
deoarece noi n-am fost
în zona dumneavoastră.
Dar cred că
ar trebui să înţelegi ceva.
Oamenii mei s-au luptat două zile
cu rebelii care au aruncat cu pietre în ei,
pentru că asta era tot ce aveau.
Am luat 1.500 de prizonieri şi nu au avut
muniţie nici pentru 50 de trageri.
Ce-mi spui, colonele?
Numai că ceea ce încercaţi să faceţi
este aproape imposibil.
Fiecare corp de armată iau
mii de prizonieri în fiecare zi.
*** vă aşteptaţi să găsiţi
un copil de 16 ani?
Dacă ar fi fost aici, ţi l-aş da, domnule Anderson,
pentru tine. Dar eu nu am nici un prizonier.
I-am trimis pe toţi la calea ferată
pentru expedierea în nord.
Dacă-l găsiţi pe băiat, daţi acest bilet
ofiţerului responsabil de prizonieri.
- Vă poate ajuta.
- Ce este?
E o declaraţie de la mine
că fiul tău a fost luat din greşeală,
şi aş considera un favor personal
pentru mine dacă ai lua acest bilet.
La ce gară trimiteţi prizonierii
dumneavoastră pentru a-i îmbarca?
La Glen Ivy.
Vă doresc mult noroc, domnule Anderson.
Am şi eu un fiu de 16 ani.
E la şcoală în Boston...
mulţumesc lui Dumnezeu.
Nu vă înghesuiţi acolo în spate!
*********************************
Bine, păstraţi rândurile.
Intraţi acolo.
Ţineţi oamenii care se deplasează acolo.
Bine, mergeţi de-a lungul trenului.
Puştiul nu ar putea fi cu ei,
ar putea fi, tată?
- Am o notă pentru căpitanul Richards.
- Domnule?
- Sunteţi Anderson?
- Sunt Anderson.
Nu pot face nimic pentru dumneavoastră.
Nu-mi amintesc să-ţi fi cerut ceva
pentru mine. Îl caut pe fiul meu.
- Nu este aici.
- *** de ştii asta?
Tot ce-ţi cer e să te uiţi în aceste vagoane
de vite. E prea mult ce vă cerem?
Dacă fiul tău e printre aceşti prizonieri,
e prea târziu. E război şi merge înainte.
- Sergent! Fi atent.
- Bine, închideţi vagoanele.
- Avem de respectat un orar.
- Închideţi vagoanele.
Ce-a spus, tată?
Spune că are un orar de care răspunde.
Sergent!
Ia chestia asta de pe şine, domnule.
Ce faci?
Ştii ce pedeapsa e...
Vă rugăm să lăsaţi armele jos
şi să ridicaţi mâinile sus.
- Arunca puştile!
- Chiar acum!
Acum îmi amintesc.
Anderson. Numele tău e Anderson.
Puteţi să vă mişcaţi pe-aici.
Nu-mi pasă unde te duci,
atâta timp cât ai ieşit din ochii mei.
- Tu eşti omul care-şi caută fiul.
- Iar tu eşti cel cu orarul de respectat.
Haide, mişcaţi-vă.
Haide, să mergem.
Să mergem, căpitane. Ai auzit
ce-a spus. Haide. Mişcă.
Cât timp intenţionezi
să-mi ţii trenul aici, domnule?
Mă bucur că ai întrebat, deoarece eu cred că
omul trebuie să ştie totul despre afacerea lui.
În primul rând voi goli trenul,
şi apoi îi voi da foc.
- Să-i dai foc?
- Deschide uşile alea.
Nu poţi face asta.
Nu-mi poţi arde trenul.
Poate.
Trebuie să mă crezi că am încercat.
- Dar de ce? De ce?
- Nu pot ierta acest tren.
Puteţi ieşi.
Sunteţi liberi.
Puştiule?
Iacov!
Băiatul nu e aici, Jennie.
- Sam!
- Jennie...
Trebuie să plecăm în curând. Este în permanentă
o patrulă de cavalerie pe aceste căi ferate.
- Tată? Ce zici de tren, tată?
- Uh, domnule?
Domnule, am fost inginer
pe acest tren 10 ani.
A fost un tren bun
tot acest timp, şi, ei bine...
nimeni nu-ţi dă dreptul să-l arzi
doar fiindcă au venit vremuri grele.
Acum, eşti trist pentru un tren, domnule.
Să întrebăm oamenii pe care-i duceai departe
fără să vrea, şi nu-i aduceai înapoi.
Dar eu îl voi lăsa
pe el să decidă pentru ei. Sam?
Ardeţi-l.
Daţi foc trenului!
Ardeţi-l!
Henry, dă-i lui Sam calul Puştiului.
Restul să urce muntele. Să mergem.
Sunteţi singurul ofiţer aici, domnule,
şi băieţii vor să ştie ce să facă.
- Du-te acasă.
- Acasă, domnule?
Războiul e pierdut.
Duceţi-vă înapoi la familiile voastre.
N-am avut nici un drept să le spun asta,
Dar ei nu pot merge înapoi la luptă.
Ştiam înainte de la ultima luptă
că n-am fi putut câştiga.
De ce te duci?
Mai uşor decât la plecare, cred.
Dacă o fi vre-o patrulă de cavalerie
prin jur, mai bine am pleca.
Bună ziua, Carter.
Poţi avea şansa ta în seara asta, băiete,
dacă vrei s-o iei.
- Şansă pentru ce?
- Pentru a evada.
Ei nu au mulţi oameni pentru a ne
păzi, pe noi prizonierii.
Ei plănuiesc ceva cu turma noastră,
şi nu vor să aibă complicaţii.
Mulţi dintre noi nu vor
să facă o excursie în nord.
Când vor deschide poarta în seara asta,
să stai cât mai aproape de mine.
E simplu. După ce scăpăm,
fiecare pe contul lui.
Mă uit că nu eşti
nimic altceva decât un copil.
Nathan, tu şi Henry duceţi caii
în spatele hambarului de acolo.
Da, domnule.
- Jacob, vezi dacă poţi face focul.
- Da, domnule.
- Spune, ce vrea tata să facă acolo?
- Să doarmă, cred.
Îl aud că mută ceva.
Asta sigur că o să aibă un gust bun acum.
E pentru cineva.
- Sam?
- Domnule?
Şi tu, Jennie.
Veniţi aici.
Mama ta şi cu mine am început un pic mai
bine decât aşa. Nu e foarte confortabil.
Dar când le-aţi trăit împreună
ani de zile,
veţi realiza căci confortul,
nu este cel ce contează.
Se obişnuieşte ca un domn
să-şi treacă mireasa peste prag.
Deci, dacă vreţi să...
puteţi să mergeţi mai departe şi...
Da, domnule.
- La ce vă uitaţi?
- La nimic, domnule.
Bine, mişcă de aici.
Mergeţi înainte.
Înăuntru!
- Mişcă acolo.
- Acum!
Uită-te după cealaltă gardă.
Haide. Haide.
Aşa.
Lasă-te jos.
Lasă-te jos.
Lasă-te jos.
Lasă-te jos.
Tunicile albastre
trebuie să fie peste tot.
Ceea ce trebuie să facem este să călătorim
noaptea, spre sud. Mereu spre sud.
Apoi, nu putem avea ajutor care
să vină de la cineva prietenos.
Dar ferma noastră e la nord.
- Simţi ceva?
- Miroase a ceva. Fum de lemn.
Asta-i o tabără de confederaţi.
Fumul de lemn nu e tot ce miroase.
Ai mirosit băieţi de la ţară.
Am luat astea de la vagonul spital.
Băieţi noştri nu au nevoie de mai mult.
Locotenentul spune că ei merg înapoi şi că
suntem bine veniţi pentru a merge cu ei.
Asta e bună pentru el.
- Ce e asta?
- Nu întrebaţi.
Nu e nimic din ce maică-ta tii-a
dat vre-odată la masă, crede-mă.
Noi mergem pe jos prin bumbac înalt, băiete.
În Vicksburg, se mănâncă şobolani.
Yankeii! Yankeii!
Uite, ia asta.
Nu trage până când am să-ţi spun.
N-am mai tras într-un om până acum.
Ei nu ştiu asta.
- Locotenente?
- Da, domnule?
E o vacă confederată sau a Uniunii?
Asta trebuie să fie o vacă a Uniunii,
domnule.
- Vacile Uniunii sunt gustoase?
- Destul de gustoase, domnule.
- Atunci ia-o prizonieră.
- Da, domnule.
Hiaa!
Îmi pare rău, domnule.
Asta e adevărat, locotenente.
Avea câteva kilograme pe ea.
Pregăteşte-te.
Foc!
Foc!
La atac!
La atac!
Foc!
Ai putea la fel de bine
să ştii ceva acum, băiete.
Dacă ai dubii, n-avem nici şansa
unui câine în iad.
Eu nu am mai văzut pe nimeni atât
de arţăgos pentru o vacă.
- Ce ai...
Salutare!
Bună.
Ce pot face pentru tine?
Doar un pahar cu apă,
dacă nu te superi.
Vin de departe.
Am avut un drum lung de parcurs.
Eşti binevenit să bei
şi pentru tot ce mai doreşti.
Rămân îndatorat.
Frumos loc ai aici.
Trebuie să ai ceva ajutoare.
- 9.
- 9? Îmi imaginez.
*** se face că nu văd nici unul
din ei pe aici... in afară de tine?
Sunt toţi plecaţi pentru o vreme.
Ah, Mule, sigur ai
dreptate, că ai făcut-o.
Da, eu sunt obligat să spun asta.
Eşti sigur că da.
Voi 2 uitaţi-vă pe aici
şi vedeţi dacă au cai.
Mă duc să văd ce este prin casă.
Da.
James?
- Mule?
- James!
James!
Asta e tot ce mai este?
Am folosit ultima făină ieri,
şi asta e ultima cafea.
Nu crezi că-l vom găsi, Sam?
Nu, domnule, nu cred.
Pustiul ar putea fi în orice loc, tată,
poate fi chiar undeva în nord acum.
- În închisoarea federală, vrei să spui?
- Da, domnule.
Caii nu au avut o mâncare bună de
mult timp, tată. Si ei sunt sleiţi.
Vreau să spun ceva.
Am văzut încă de la tren
că nu putem să-l găsim.
A fost doar o şansă cât un fir de păr
că-l vom aduce pe Sam înapoi.
Ştiam că... poate am ştiut chiar
înainte de pleca de-acasă.
Dar cumva am vrut să încerc.
Si dacă nu încercam,
dacă nu o făceam.
Şi dacă nu făceam,
de ce mai suntem aici pe acest pământ?
Eu...
Sper că voi toţi aţi înţeles.
Am înţeles bine, tată,
si noi suntem toţi cu tine.
Mâine dimineaţa vom porni din nou.
Tată..
Voi recunoaşte că nu mă simt
la fel ca înainte.
Si am să recunosc
că as dori să mergem acasă.
Dar nu vreau să renunţi
din cauza noastră.
Eu sunt cu tine. Nu vreau să merg acasă,
decât în cazul în care chiar vrei si tu.
Mulţumesc, fiule.
Vom merge acasă.
Poate Pustiul o fi acolo.
Nu trageţi, domnilor.
Nu trageţi.
Mort!
Câţi ani ai?
- Câţi ani?
- 16.
16... 16.
N-am să te omor.
Vreau să trăieşti.
Vreau să trăieşti ca să ajungi bătrân.
Si vreau să ai
mulţi, mulţi, mulţi copii.
Şi vreau să simţi si tu, atunci
ceea ce simt eu acum.
Şi într-o zi,
atunci când un om vine si îl ucide pe
unul dintre ei, vreau să-ţi aminteşti. Eu...
Vreau să-ţi aminteşti.
Îl vom îngropa la fermă,
lângă mama sa.
- E cineva bolnav, Tom?
- Unde ai fost?
Ce s-a întâmplat?
- Ce s-a întâmplat? Copilul...
- Copilul e bine, Charlie.
Uh...
James şi Ann...
sunt morţi.
Noi...
Ne-am dat seama că
dezertorii au făcut-o.
Din ceea ce am putut vedea,
James a murit instantaneu.
Asta a fost acum două zile.
Din întâmplare, am venit pe aici.
Ann a avut...
Este moartă, de asemenea.
I-am îngropat lângă Martha.
Am crezut că ti-ar plăcea asta.
Aceasta într-un fel, părea singurul loc.
- Unde e copilul, Tom?
- Sus.
Am găsit o femeie
să aibă grijă de ei.
Ea e în regulă, Charlie.
Acest copil este nepoata mea.
O cheamă Martha.
A trecut mult timp, Martha,
de când n-am mai ţinut un copil în braţe.
De mult timp.
O, Doamne, am curăţat acest pământ.
Am arat şi semănat,
şi am recoltat.
Am gă*** recolta. Noi ...
Asta nu ar...
Nu am fi aici, dacă nu am
manca-o, dacă nu am fi făcut tot...
tot noi înşine.
Nu ştiu
ce să spun mai mult, Martha.
Nu am ce să spun mai mult
despre acest război.
E ca toate războaiele, presupun.
Moartea este câştigătoare aici.
Politicienii vorbesc foarte mult
despre gloria acestuia.
Iar oamenii bătrâni vor vorbi
cu privire la necesitatea ei.
Soldaţii, ei chiar vor să meargă acasă.
Cred că nu mai eşti atât de singură
acum, Martha, cu James si Ann...
şi Iacov.
Si poate Pustiul.
Tu nu ai ştiut, Ann, nu?
Ei bine, îţi va place de ea.
Veţi place de ea foarte mult, Martha.
De aceea, ea şi James sunt atât de mult la fel.
Sunt la fel ca noi... Nu.
Noi n-am semănat atât de mult,
nu-i aşa, Martha? Doar într-un fel...
Doar într-un fel
am crescut la fel, de-a lungul anilor.
Dar... Aş vrea...
As vrea să ştiu doar ce gândeşti
despre toate astea, Martha.
Apoi, poate că lucrurile
nu ar arăta aşa de rău pentru mine.
Dacă as şti ce-ai gândit.
Ah, dumneavoastră...
Dumneavoastră nu cedaţi niciodată, nu?
Credeaţi că veţi scăpa de asta, nu? De ce
nici unul din voi nu spune că e duminică?
nu unul dintre voi să-mi spuneţi că a fost duminică?
Acum, haide, spălaţi-vă.
Am întârziat.
- Ai ceva de spus?
- Nu, domnule.
Ei bine, atunci, şeaua pe caii voştri.
Luam si trăsura.
Bunurile şi rudele pleacă
Această viaţă muritoare, de asemenea,
Organismul acestea poate muri.
Adevărul lui Dumnezeu
rămâne în continuare.
Împărăţia Lui este pentru totdeauna.
Amin.
- Pentru a doua oară imnul...
Pentru a doua oară imnul,
vom da la pagina...
Cât timp, Doamne?
- Cu ajutorul lui Dumnezeu,
vom da la pagina...
137.
Să ne ridicăm toţi şi să cântăm.
Slavă lui Dumnezeu, de la
care toate binecuvântările vin
lăudaţi-l,
toţi cei de aici de jos,
lăudaţi-l pe cel de sus,
pe Tatăl Ceresc.
Slavă Tatălui, şi Fiului
şi Duhului Sfânt.
S F Â R Ş I T
Traducere şi adaptare text:
George Ungureanu şi Iancu49.