Tip:
Highlight text to annotate it
X
23.976 Romanian from DVD RETAiL
Runtime 01.24.11.19 (10th Anniversary Edition)
În 1607
Am ridicat ancora
Pentru glorie, Dumnezeu şi aur
Şi pentru compania Virginia
Căci e ca-n Rai în Lumea Nouă
Şi vom fi cu toţii bogaţi şi liberi
Cel puţin aşa ne-a spus
Compania Virginia
Aşa ne-a spus
Compania Virginia
Pentru glorie, Dumnezeu şi aur
Şi pentru compania Virginia
- Gata să ridicaţi tunul?
- Da!
Ia te uită. Ăla e Smith?
Nimeni altul.
Bătrânul lup de mare.
Căpitanul John Smith?
Am auzit poveşti extraordinare cu el.
Vii şi tu în călătoria asta?
Ba bine că nu, prostovanule. Nu te baţi
cu indienii fără John Smith!
Aşa e. N-o să vă las
să vă distraţi singuri.
Pe plajele Virginiei
Diamantele sunt răsfirate pretutindeni
Râuri de argint curg la vale
Iar din copaci, aur culegi cu pumnul
O bucăţică pentru Winnie a mea
Şi una pentru mine
Iar tot restul se va duce
La compania Virginia
Pentru glorie, Dumnezeu şi aur,
Şi compania Virginia
Lăsaţi ancora!
Hai, flăcăi! Haideţi!
Ajutaţi-mă, careva.
Atenţie.
Mai repede!
Tot mai ia apă!
Atenţie!
John! Vino jos aici!
Se desprind tunurile!
- Daţi drumul la pânze!
- Da, domnule!
Ţine cârma.
E în regulă, Thomas. Îl fixăm noi.
Spuneţi-vă rugăciunea.
Atenţie!
Thomas, ai grijă!
Ajutor!
Om la apă!
Ajutor!
Nu vă opriţi. S-a dus!
Ajutor!
- Trage cuiul!
- Da, domnule!
Smith!
Smith!
Eşti nebun?
Ţine-te bine, Thomas. Te-am prins!
Repede... Frânghia!
Trageţi!
Hai, băieţi! Trageţi!
Trageţi! Trageţi!
Mai cu putere, hai!
Trageţi! Trageţi!
Ţineţi-vă bine!
Aşa, băieţii mei norocoşi!
Ei, m-am mai înviorat.
- Bravo, Smith.
- Desigur...
...aţi face la fel pentru mine.
- Da, da.
- Desigur, fireşte.
- Sigur că am face-o. Absolut!
- Aşa am face!
Probleme pe punte?
- Guvernator Ratcliffe!
- Thomas a căzut peste bord.
Slavă cerului că a fost salvat.
- Bravo, Smith.
- Mulţumesc, dle.
Nu fiţi descurajaţi, oameni buni.
Nu mai e mult şi ajungem în Lumea Nouă
şi ţineţi minte ce ne aşteaptă acolo...
...libertate...
...prosperitate...
...aventura vieţii noastre.
Sunteţi cel mai bun echipaj din Anglia,
şi nimic, vântul sau ploaia,
sau o mie de sălbatici însetaţi
de sânge, nu ne vor sta în cale.
La treabă, oameni buni!
O cuvântare înălţătoare, dle.
Sunt sigur că oamenii
au fost foarte impresionaţi.
Să sperăm. O să am nevoie de
ţărănoii ăia să sape după aurul meu, nu?
John, Lumea asta Nouă va fi minunată.
O să iau o grămadă de aur...
...îmi fac o casă mare, şi dacă vreun
indian îmi stă în drum, îl fac pulbere.
Thomas, tu vezi-ţi de comoară.
Lasă sălbaticii pe seama mea.
Crezi că or să ne facă necazuri?
Nu atâtea câte le va face Smith lor.
O să facem felul unui indian
Sau poate doi sau trei
Suntem bărbaţii neînfricaţi
şi dârzi ai companiei Virginia
*** crezi că arată Lumea Nouă?
Ca toate celelalte, bănuiesc.
Am văzut sute de Lumi Noi.
Ce ar putea fi diferit la asta?
E glorie, Dumnezeu şi aur
Şi compania Virginia
Statornic, ca tobele ce bat
Cântând la fluierul de cedru
Anotimpuri vin şi trec
Aduc porumb şi poame aduc
Şi-n apa dulce şi curată
Sălăşluieşte mândrul sturion
Plantăm dovleci, fasolea o culegem
Tot ce ne-oferă Mama Natură
O, Măreţ Spirit,
ascultă al nostru cânt
Ajută-ne să ne păstrăm
traiul strămoşesc
Fă să dăinuie de-a pururi
focurile noastre sfinte
În viaţă, dă-ne echilibru
Anotimpuri vin şi trec
Statornic, ca tobele ce bat
Pruna-n sămânţă, în mugur
şi iar prună
Statornic, ca tobele ce bat
E bine să fiu din nou acasă.
Tribul Masawomec a fost înfrânt!
Cu ajutorul fraţilor noştri,
satele noastre sunt iar în siguranţă.
Întoarcerea ta i-a bucurat mult
pe săteni.
Uită-te la toate feţele astea
zâmbitoare.
Da, dar e o faţă zâmbitoare
pe care n-o văd aici.
Unde e fiica mea?
Ştii *** e Pocahontas.
Are spiritul mamei ei.
Se duce unde o poartă vântul.
Pocahontas!
S-a întors tatăl tău.
Coboară aici!
S-a întors, Flit.
Haide, Meeko!
Nu! Nu pe... acolo!
Se dă mare.
Pocahontas?
Pocahontas?
Eşti bine?
Ai face bine să fii, că dacă nu,
vin după tine...
Nu crezi că suntem cam mari
pentru jocuri de-astea?
Ajută-mă să întorc asta.
Ce făceai acolo?
Mă gândeam. Meeko!
Iarăşi visai?
Ţi-ai dat seama ce e?
Ştiu că înseamnă ceva. Dar nu ştiu ce.
Ar trebui să-l întrebi pe tatăl tău.
Poate că da.
Vino, Flit.
Gata cu joaca.
Trebuie să ne întoarcem.
...în faţă un duşman îndârjit.
Bătălia a durat de la răsăritul soarelui
până s-a aşternut umbra serii.
Luptătorii noştri s-au bătut cu curaj,
iar cel mai curajos a fost Kocoum,
el a atacat cu tăria ursului.
- A arătat că poate...
- E atât de chipeş!
Îmi place mai ales zâmbetul lui.
...distruge toţi duşmanii din calea lui.
În seara asta ne vom ospăta
în cinstea lui.
- Fiica mea.
- Wingapo, tată.
Îmi saltă inima de bucurie să te văd.
Mă bucur că te-ai întors cu bine acasă.
Vino cu mine. Avem multe de vorbit.
Vreau să aflu
tot ce ai făcut între timp.
De multe nopţi am un vis foarte ciudat.
Îmi spune ceva ce urmează
să se întâmple... ceva interesant.
Da. Se va întâmpla ceva interesant.
Serios? Ce?
Kocoum ţi-a cerut mâna.
Să mă mărit cu Kocoum?
I-am spus că mi-ar umple
sufletul de bucurie.
Dar e atât de... serios.
Fiica mea, Kocoum va fi un soţ bun.
E credincios şi puternic, şi îţi va
construi o casă cu ziduri trainice.
Alături de el vei fi în siguranţă.
Tată, cred că visul meu
îmi îndreaptă paşii pe altă cărare.
Ăsta e drumul bun pentru tine.
Dar de ce nu pot alege...
Pocahontas, vino cu mine.
Eşti fiica Şefului de trib.
E timpul să-ţi iei locul
între semenii tăi.
Până şi pârâul jucăuş de munte
se alătură fluviului într-o bună zi.
*** râul îşi croieşte drumul
Deşi e fălos şi puternic
Va alege drumul cel mai lin
De-aia râurile trăiesc atât de mult.
Sunt statornice
Statornice, ca tobele ce bat
Mama ta l-a purtat la căsătoria noastră.
A visat să te vadă
purtându-l la rândul tău.
Îţi vine bine.
Vrea să fiu statornică.
Precum râul.
Dar el nu e deloc statornic.
Ce-mi place cel mai mult la râuri
Nu păşeşti în acelaşi râu
de două ori la rând
Apele sunt în continuă schimbare
Curg într-una la vale
Oamenii însă, nu pot trăi astfel
Trebuie să plătim cu toţii
Cu preţul siguranţei
Pierdem şansa de a afla vreodată
Ce e dincolo de cotul râului
Ce aşteaptă chiar după cotul râului
Mă uit încă o dată doar
Dincolo de cotul râului
Dincolo de ţărm
Unde pescăruşii sunt liberi
Nu ştiu de ce
Ziua visul mi l-ar putea împlini
Chiar acolo unde râul coteşte
Pentru mine
Să vină pentru mine
Simt că e dincolo de aceşti copaci
Şi îndărătul acestor cascade
Pot să mă prefac că nu aud
Sunetul tobelor ce bat?
Un soţ chipeş şi semeţ
Ce înalţă ziduri frumoase, falnice
Şi care nu visează
că ceva ar putea să vină
Chiar dincolo de cotul râului
Chiar dincolo de cotul râului
Mă uit încă o dată
Doar dincolo de cotul râului
Dincolo de ţărm
Undeva, dincolo de mare
Nu ştiu ce caut
De ce toate visele mele se întind
Dincolo de cotul râului
Dincolo de cotul râului
Să aleg cursul cel mai lin
Statornic precum bătaia tobei
Să mă mărit cu Kocoum?
Aici se sfârşesc oare toate visele mele?
Sau tu încă
Mă mai aştepţi, străinule din vis?
Dincolo de-al râului
Cot?
E Pocahontas a mea?
Bunică Salcie, trebuie să-ţi vorbesc.
Bună dimineaţa, copilă.
Speram că vii să mă vizitezi.
Oh! Şiragul mamei tale!
Despre asta vroiam să-ţi vorbesc.
Tata vrea să mă mărit cu Kocoum.
Kocoum?
Dar e atât de serios!
Ştiu. Tata crede că asta
e calea potrivită pentru mine.
Dar de ceva timp visez,
cred că e...
Un vis! Ia să-l auzim!
Linişte!
Linişte!
Copila mea, ce spuneai?
Se făcea că fug prin pădure
şi chiar în faţa mea e o săgeată.
*** mă uit la ea,
începe să se rotească.
O săgeată care se roteşte? Ce ciudat!
Da, se învârte tot mai repede, tot mai
repede... până când deodată se opreşte.
Mie mi se pare
că această săgeată care se roteşte
îţi arată calea de urmat.
Dar care e calea mea, Bunică Salcie?
*** o voi descoperi?
Mama ta mi-a pus exact
aceeaşi întrebare.
Chiar? Ce i-ai spus?
I-am spus să asculte.
Copilă, pretutindeni în jurul tău
sunt spirite.
Sălăşluiesc pe pământ,
în apă, în văzduh.
Dacă asculţi, îţi vor arăta calea.
- Aud vântul.
- Da.
Ce-ţi spune?
Nu înţeleg.
Vei înţelege
Ascultă cu inima
Şi vei înţelege
Lasă-te purtată
Ca nisipul dus de val
Spune că se apropie ceva.
Nori ciudaţi?
Ascultă cu inima
Vei înţelege
Ce vezi?
Nori.
Nori ciudaţi.
Priveşte, Wiggins, o întreagă
Lume Nouă plină ochi de aur
care mă aşteaptă doar pe mine.
Şi o mulţime de aventuri pentru noi,
nu, Percy?
Oare întâlnim nişte sălbatici?
Dacă da, vezi să fie întâmpinaţi
*** se cuvine în Anglia.
Coşuri cu cadouri!
Şi l-au recomandat atât de călduros.
E perfect, apa e destul de adâncă.
Putem ancora chiar la mal.
Bună, Percy.
- Prea bine, dă porunca.
- Am dat-o deja.
Oamenii s-au adunat
gata de plecare.
Cât despre băştinaşi...
mă bazez pe tine să ai grijă
ca păgânii aceştia
să nu ne dea misiunea peste cap.
Dacă sunt ca sălbaticii
cu care m-am luptat înainte,
nu-mi fac deloc probleme.
Prea bine. Asta e tot, Smith.
Bun băiat.
Pe curând, Percy.
Oamenii îl plac pe Smith, nu?
- Eu n-am fost niciodată îndrăgit.
- Mie mi-eşti drag.
Să nu crezi că nu ştiu ce vorbesc
pe la spatele meu mişeii de la Curte.
Da, că eşti un profitor demn de milă
care a dat greş în tot...
Ştiu foarte bine că asta
e ultima mea şansă pentru glorie.
Dar bagă de seamă, Wiggins,
când Regele James va vedea aurul
scos de ţărănoii ăştia
reuşita va fi în fine a mea.
Scularea! La treabă!
Incredibil.
Şi e tot al nostru.
N-am mai văzut aşa ceva.
Poate să arate
şi ca izmenele lui Ratcliffe
dacă pot cobor
de pe corabia asta împuţită.
Haideţi. N-am bătut atâta cale
doar să ne uităm.
Ţineţi cârma, băieţi.
Ţineţi drept! Uşurel!
De ajuns!
Foarte bine... acum legaţi-o!
John, leagă capătul ăsta.
John? John?
- Ce faci acolo?
- Să văd mai bine.
Hei!
Ei... eşti un micuţ tare ciudat.
Ţi-e foame?
Uite. Ia un biscuit.
E mâncare. Un fel de mâncare.
Îţi place, nu?
Încearcă să mănânci doar asta
patru luni la rând.
Ai un amic acolo cu tine?
Hei... ce... ce...?
Atenţie.
Nu... ia-l pe ăla... ai grijă!
John, ai face bine să cobori!
- Guvernatorul vine la ţărm.
- Bine. Plec acum.
Au păr pe faţă ca şi câinii.
Fraţii mei, trebuie să aflăm mai mult
despre aceşti vizitatori.
Kekata, ce vezi?
Nu sunt oameni ca şi noi...
...ci nişte sălbăticiuni
cu pielea lucind ca soarele
şi arme care scuipă foc şi tunet.
Străbat pământul ca lupii înfometaţi
şi înghit totul în cale.
Mare Powhatan, voi conduce luptătorii
noştri la râu şi vom ataca.
Îi vom distruge pe invadatori
aşa *** i-am distrus pe Masawomec.
Kocoum, în bătălia aia am ştiut
*** să ne batem cu duşmanul,
dar aceste Feţe Palide ne sunt străine.
Ia nişte oameni cu tine la râu,
să-i iscodiţi.
Să sperăm că nu vor să stea aici.
Declar că pământul acesta
şi bogăţiile lui
aparţin majestăţii sale,
Regelui James I,
iar această aşezare
se va numi Jamestown.
Bravo! Bravo!
Frumos ai vorbit, domnule!
Grăbeşte-te, Percy.
Trebuie să fim curaţi
pentru Lumea Nouă.
Căpitane Smith, se pare
că am ales locul perfect.
Nici ţipenie de sălbatic.
Faptul că nu-i vedem
nu înseamnă că nu sunt acolo.
Atunci poate ar trebui
să te aventurezi acolo
şi să vezi ce-i cu ei.
Dacă sunt indieni acolo,
îi voi găsi.
Domnilor, şi acum, la treabă.
Voi descărcaţi corabia.
Voi construiţi fortul.
Iar voi ceilalţi... la lopată!
- E timpul să săpăm!
- Săpăm?
Desigur! Să nu uităm
ce au găsit spaniolii
când au venit ei în Lumea Nouă.
Aur! Munţi de aur.
De ani de zile au smuls Lumii Noi
bogăţiile ei cele mai de preţ.
Însă acum...
...e rândul nostru.
Aurul lui Cortez
giuvaierurile lui Pizarro
Mâine pe vremea asta
vor părea nişte tinichele
Aurul pe care-l vom găsi noi
îi va face să pălească
Hai băieţi, daţi tot ce puteţi
Săpaţi Virginia, băieţi
Săpaţi o mină, băieţi
Săpaţi tuneluri în munte
Săpaţi, băieţi
Săpaţi până cădeţi
Luaţi târnăcopul, băieţi
Repede, băieţi
Daţi cu lopata
Scoateţi pietroaiele alea
frumoase la lumină
Sclipesc şi strălucesc
E aur
Şi e al meu, al meu, al meu
Săpaţi, nu vă opriţi
Săpaţi şi v-opintiţi
- Hei, na ni na ni, na ni na ni
- Oh, cât îmi place
- Hei, na ni na ni, na ni na ni
- Bogăţii pe mai nimic
- Hei, na ni na ni, na ni na ni
- Mormane de bogaţii
Iar eu vârful
În vârful lor voi fi
Rivalii mei de-acasă,
şi nu că-s ofticat
Dar gândiţi-vă ce vor înnebuni
când mă vor vedea *** strălucesc
Doamnele de la curte vor fi înnebunite
Regele mă va răsplăti
Cavaler mă va face
Ba nu, Lord mai bine
E-al meu!
Al meu, să-l iau doar eu
E-al meu, băieţi
Săpaţi-mi aurul acela
Cu bogăţiile astea afară,
de glorie mă voi umple
Dragul meu amic, Regele Jimmy,
un templu îmi va înălţa,
Când tot aurul
Va fi al meu
Săpaţi, nu vă opriţi
Săpaţi şi v-opintiţi
Toată viaţa am căutat un ţinut ca ăsta
Nici că-mi puteam dori
un pământ mai sălbatic
Sute de primejdii pândesc pretutindeni
Şi plănui să nu ratez una de-altminteri
Un ţinut ce-l pot cuceri,
Un pământ ce-l pot îmblânzi
- Aventura cea mare-i a mea
- Daţi-i înainte, băieţi, tot aşa
Nu vă lăsaţi, băieţi
Al meu, băieţi, al meu
Al meu e aurul acela
- Frumosul aur
- Săpaţi-mi aurul acela
Acesta e pământul meu, doar al meu
Ridicaţi mormanele, băieţi
V-aş ajuta să trageţi la lopeţi
Dar am cârcelul ăsta-n spate
- Pământul dinaintea noastră
- O frumuseţe nerostită
- Te face să te simţi puternic
- Se poate vinde tot
Şi aurul este
Al meu, al meu, al meu
Nu, aşteaptă! Te rog...
Te rog!
Nu fugi.
E în regulă.
Nu-ţi fac niciun rău.
Uite. Lasă-mă să te ajut afară de acolo.
Nu înţelegi o iotă din ce-ţi spun, nu?
E în regulă.
Ascultă cu inima
Şi vei înţelege
Lasă-te purtată
Ca nisipul dus de val
Cine eşti tu?
Ascultă cu inima
Şi vei înţelege
Pocahontas.
Poftim? Ce ai spus?
Mă cheamă Pocahontas.
Eu sunt John Smith.
Aşa. Tot aşa.
Săpaţi înainte.
Trebuie să fie pe-aici pe undeva.
- Mai sunt 30 în vale.
- Atunci sunt în total vreo sută.
- Nimic?
- Doar bolovani şi pământ, dle.
Cât mai săpăm aşa, dle?
Ne rupem spinarea zi şi noapte...
Pentru rege şi patrie, ştiu, ştiu.
Şi sunt sigur că sunteţi obosiţi.
Wiggins!
Wiggins!
- Îndată!
- Scapă de asta.
Cine-i căţeluş cuminte?
Cine-i căţeluş cuminte?
Aport, băiatule!
Sălbaticii! O ambuscadă!
La arme!
Fugiţi!
Puneţi mâna pe arme!
Fiecare om să aibă o puşcă!
Trage!
În ei, idiotule!
Unde e afurisitul de Smith
când am nevoie de el?
Namontac!
Înapoi în sat!
Gura! Ţineţi-vă gura, proştilor.
Se vor întoarce.
Toţi, înapoi la tabără.
Aduceţi tunurile la ţărm,
terminaţi fortul!
'Nţeles, dle guvernator!
Iar tu...
...învaţă să foloseşti aia *** trebuie.
Un bărbat nu e bărbat adevărat
până nu ştie să tragă.
Bestiile astea ne invadează ţărmul...
...şi acum asta.
N-am mai văzut aşa rană.
Ne vom lupta cu acest duşman,
dar nu singuri.
Kocoum, trimite soli în fiecare sat
din neamul nostru.
Ne vom chema fraţii
să lupte alături de noi.
Oamenii albi sunt periculoşi!
Nimeni nu are voie să se apropie de ei.
Se numeşte coif.
Coif.
Deci... ce râu e ăsta?
Quyukihanic.
Aveţi nişte nume foarte ciudate pe aici.
Chicahomeni.
Quyu...Quyukihanic.
Pocahontas.
Şi tu ai un nume foarte neobişnuit.
John Smith.
Hei! Puţul ăsta fără fund
e prieten cu tine?
Meeko!
Ce mai faci, Meeko?
E în regulă.
Doar o strângere de mână.
Uite, dă-mi voie să-ţi arăt.
Nu se întâmplă nimic.
Nu, nu. Mai întâi îmi trebuie mâna ta.
Aşa spunem noi salut.
Noi aşa ne salutăm.
Wingapo.
Wingapo.
Şi aşa spunem rămas bun.
Ah-nah.
Îmi place mai mult bună.
Hei, de tine îmi aduc aminte.
Lui Flit nu prea-i plac străinii.
Dar eu nu mai sunt străin.
Încăpăţânat micuţul, nu?
Foarte încăpăţânat.
Hei!
Meeko! Întoarce-te aici.
Nu-i nimic. N-o poate strica.
Hei! Ce faci?
Meeko, adu aia înapoi.
Nu, e în regulă.
O poate păstra.
Ziceam că e un cadou.
Ce era aia?
- Busola mea.
- O busolă?
Îţi arată drumul când te pierzi.
E în regulă.
Cumpăr alta la Londra.
Londra?
E satul tău?
- Da. Un sat foarte mare.
- *** e acolo?
Are străzi pline cu caleşti,
poduri peste râuri
şi clădiri înalte cât copacii.
- Aş vrea să le văd.
- Le vei vedea.
- ***?
- Le construim aici.
Le vom arăta alor tăi
*** se foloseşte corect pământul acesta.
- *** să profite la maxim de el.
- Să profite de el?
Da. Am decis să construim drumuri
şi case ca lumea...
Casele noastre sunt bune.
Crezi asta pentru că n-ai văzut altele.
Ia stai puţin. Să nu crezi că...
Stai! Aşteaptă!
Vă putem învăţa atâtea. Am schimbat
în bine viaţa multor sălbatici.
Sălbatici?
Nu că tu ai fi sălbatică.
- Doar poporul meu.
- Nu.
Ascultă, nu asta am vrut să spun.
Să-ţi explic.
- Dă-mi drumul!
- Nu. Nu te las să pleci.
Nu face asta.
Sălbatic e doar un cuvânt.
Un cuvânt pentru...
oameni necivilizaţi.
Ca mine.
Când spun necivilizaţi,
vreau să spun...
Vreau să spun... nu ca tine.
Mă crezi o sălbatică neştiutoare
În vreme ce tu te-ai preumblat atât
Poate că e aşa şi n-am ştiut
Dar un lucru nu-nţeleg
Dacă eu sunt cea sălbatică
*** se face că sunt atâtea lucruri
pe care tu nu le ştii
Nu le ştii
Crezi că pământul
pe care pui piciorul e al tău
Pământul e doar un lucru fără viaţă
pe care-l poţi avea
Dar fiecare piatră, copac,
fiece creatură
Toate au viaţa lor,
un spirit şi un nume
Crezi că singurii oameni cu adevărat
Sunt cei care arată şi gândesc ca tine
Dar dacă păşeşti pe urmele unui străin
Vei afla lucruri de care nu aveai habar
Te-ai întrebat vreodată
de ce la lună urlă lupul?
Ai întrebat vreodată râsul
de ce rânjeşte?
Poţi oare cânta
cu toate vocile muntelui?
Poţi oare picta
cu toate culorile vântului?
Poţi oare picta cu toate culorile
Vântului?
Vino degrabă pe potecile ascunse
ale codrului
Gustă poamele dulci ale pământului
dezmierdate de soare
Rostogoleşte-te în toate bogăţiile
din jurul tău
Fără să te gândeşti, măcar o dată,
ce valoare au
Ploaia şi râul
îmi sunt fraţi
Stârcul şi toţi ceilalţi
buni prieteni
Suntem cu toţii împreună
Legaţi într-un cerc fără sfârşit
Cât de înalt creşte platanul?
Dacă îl tai
Veşnic n-ai să ştii
Şi nu vei auzi vreodată lupul urlând
La luna plină
Că avem piele albă sau roşcată
Trebuie să putem cânta
pe toate glasurile muntelui
Trebuie să putem picta
cu toate culorile vântului
Pământul poate fi al tău
Dar nu va fi decât un pumn de ţărână
Până când poţi picta
Cu toate
Culorile
Vântului
Ce e?
Tobele. Vestesc necazuri.
N-ar trebui să fiu aici.
- Vreau să te mai văd.
- Nu pot.
- Te rog, nu pleca.
- Îmi pare rău.
Trebuie să plec.
Bine! Asta e gata!
Doi de fiecare parte.
Sunteţi gata? Trageţi!
Atenţie! E alunecos.
Haideţi, fraţilor, e un gard amărât.
- Uşurel!
- Aşa.
Cu ăsta nu mai intră nimic.
- S-a întâmplat ceva, John?
- Ce?
- Eşti tăcut de câteva zile.
- E supărat că a ratat toată acţiunea.
Nu-ţi face griji. O să ai ocazia
să te ocupi de indieni.
Ne ocupăm de ei *** am făcut
şi data trecută.
O să împuşcăm un indian
Sau poate doi sau trei
Bine, tăntălău cu gura mare,
la treabă.
Hai, Ben.
Un pic de distracţie.
Sigur! Ne distrăm de minune, nu?
Uitaţi-vă la noi.
Fără aur, fără mâncare,
iar Ratcliffe stă bine mersi
în cortul lui fără griji.
Sunt blestemat!
Pe vremea asta trebuia să mă înec
în bogăţii, şi n-am găsit nicio fărâmă.
Gândeşte-te! Gândeşte-te!
Trebuie să fie pe-aici pe undeva.
Unde ar putea fi?
Am săpat prin păduri, pe dealuri
şi prin mlaştini... şi nimic!
De ce nu dau de ea?
Ce-mi scapă din vedere?
Eu... eu...
Am făcut-o cu mâna mea!
Ia prostia aia...
Sigur că da. Indienii.
Wiggins, de ce crezi că ne-au atacat
păgânii ăia obraznici?
Că le-am invadat pământul,
tăiat copacii şi săpat terenurile?
Din cauza aurului!
Ei au aur
şi nu vrem ca noi să li-l luăm.
Va trebui să-l luăm cu forţa, nu?
Hei, tu!
Unde e căpitanul Smith?
- Păi, a... plecat.
- Aşa. L-ai speriat cu vocalizele tale.
- Găsiţi-l, pentru Dumnezeu.
- Dar dacă dăm de indieni?
Pentru asta avem puşti.
Înarmaţi-vă şi valea!
Pocahontas.
Ar trebui să fii în sat.
O să fim în regulă.
Strângem de-ale gurii
înainte să vină războinicii.
Nu vă depărtaţi.
- Nu e momentul de zburdat.
- Da, tată.
Când te văd cu şiragul ăla,
arăţi întocmai ca mama ta.
Mi-e dor de ea.
Dar continuă să fie cu noi.
Când vântul adie prin copaci,
o simt aproape.
Oamenilor noştri
le dă înţelepciune şi putere.
Într-o bună zi la fel vei face şi tu.
Aş fi foarte mândră.
N-ar trebui să fii singură aici.
- Trimit după Kocoum.
- În regulă, ce e?
- Poftim?
- Ascunzi ceva.
Nu ascund nimic.
Pocahontas, mie poţi să-mi spui.
Promit.
Nu spun nimănui...
Pocahontas, priveşte!
- E unul de-ai lor! Mă duc să...
- Ce cauţi aici?
Trebuia să te revăd.
Pocahontas!
Pocahontas!
Te rog! Nu spune o vorbă.
Repede! Pe aici!
- Dar...
- Nakoma.
- Unde e Pocahontas?
- N-am văzut-o.
Pocahontas zburdă într-una.
E periculos aici.
Spune-i asta.
De tine ascultă.
Sigur că da.
Locul ăsta e extraordinar.
Când te gândeşti că am venit
atâta drum ca să săpăm după aur..
- Aur?
- Hei, Meeko.
- Ce e aurul?
- Ştii tu, e galben.
Iese din pământ. E valoros.
Aha! Uite, avem din belşug.
Aur.
Nu, nu! Ăsta e aur.
Pe aici nu e nimic care să arate la fel.
- Nu e aur?
- Eu una n-am văzut.
Am venit atât drum pentru nimic.
Pe băieţi îi aşteaptă o mare surpriză.
- Or să plece?
- Unii dintre ei, poate.
Tu te duci acasă?
Nu prea am la ce să mă întorc acasă.
Niciodată n-am prins rădăcini undeva.
Ai putea prinde rădăcini aici.
Ce-a fost aia?
- Ai văzut ceva?
- Nu. Doar că...
...n-am văzut nimic.
Oare?
Mai uită-te o dată.
Lasă-te purtat
Ca nisipul dus de val
Bună, John Smith.
Pocahontas, copacul ăsta
vorbeşte cu mine.
Răspunde-i.
Nu te teme, tinere.
Scoarţa mă face să par
mai fioroasă decât sunt.
- Spune ceva.
- Ce poţi spune unui copac?
Orice.
Păi...
Apropie-te, John Smith.
E bun la suflet.
Şi pe deasupra e şi chipeş!
- Îmi place de ea!
- Ştiam că o să-ţi placă.
Smith!
Smith, unde eşti?
- Să nu ne vadă.
- Repede! Aici.
Locul ăsta îmi dă fiori.
Sălbaticii s-ar putea ascunde oriunde.
Dacă vezi unul, nu pune întrebări.
Trage.
Atenţie la picioare, tăntălăule!
N-a fost vina mea! A fost copacul.
Sigur! Copacul a vrut
să-şi ridice rădăcinile...
Să plecăm de aici.
- Fugi!
- Şi cu Smith *** rămâne?
E băiat mare!
Îşi poate purta singur de grijă!
Bine că ţii cu noi.
Ramurile astea bătrâne
mai au încă vlagă în ele.
Ar trebui să mă întorc
înainte să trimită după mine.
- Când te mai văd?
- Ne întâlnim aici diseară.
Ei! N-am mai avut atâtea aventuri
de 200 de ani.
Ce fac?
N-ar trebui să mă întâlnesc iar cu el.
Adică, vreau să îl văd din nou.
Cine n-ar vrea?
Şi eu vreau să-l văd din nou.
Totuşi, ceva îmi spune
că e bine să fac asta.
Poate e visul tău.
Visul meu? Crezi că el e acela
spre care se rotea săgeata?
Au venit războinicii!
Pocahontas, ai înnebunit?
Ce făceai?
- Aici erai!
- Kocoum!
Uite-i! Acum avem destui războinici
să distrugem demonii albi!
Acum, că fraţii noştri ni s-au alăturat,
vom înfrânge acest duşman.
Tată, trebuie să-ţi spun ceva.
Nu acum, fata mea.
Se reuneşte consiliul.
Nu trebuie să ne luptăm cu ei.
Trebuie să existe o altă cale.
Uneori calea de urmat
e aleasă dinainte pentru noi.
Dar poate ar trebui să încercăm
să vorbim cu ei.
Nu vor să vorbească.
Dar dacă unul dintre ei ar vrea,
l-ai asculta, nu?
- Pocahontas...
- Nu-i aşa?
Sigur că da,
dar nu e atât de simplu.
Nimic nu mai e simplu.
Uşurel, Thomas, eu sunt.
- O, John! Puteam să te omor.
- Nu ţintind aşa.
Când tragi, deschide ambii ochi.
Vezi de două ori mai bine.
Smith! Iată-te!
Te-am căutat peste tot.
Smith! Unde ai fost?
Am cercetat terenul, domnule.
Atunci trebuie să ştii
pe unde sunt indienii.
- Trebuie să ştim pentru bătălie.
- Ce bătălie?
Îi vom elimina pentru totdeauna
pe sălbaticii ăştia.
Nu! Nu poţi face asta!
Nu pot?
Nu trebuie să ne batem cu ei.
- Ce-i cu tine?
- Am cunoscut una.
- Poftim?
- O sălbatică.
Nu sunt sălbatici.
Ne pot ajuta.
Cunosc terenul.
Ştiu să navigheze pe râuri.
- Şi uitaţi. Ăsta e de mâncare.
- Ce e?
- Mai bun decât pesmet şi terci.
- Îmi place terciul.
Nu vor să ne dea de mâncare,
proştilor!
Vor să ne omoare! Pe toţi!
Ne-au luat aurul
şi vor face orice să îl păstreze.
Dar nu există aur.
Nu e aur?
Presupun că ştii asta
de la amica ta indiană?
Da.
Minciuni! Minciuni sfruntate!
Hoţi criminali.
În societate nu e loc pentru teapa lor.
Dar e pământul lor!
E pământul meu!
Eu fac legea aici.
Şi oricine îndrăzneşte
fie şi să se uite la un indian
fără să-l împuşte din prima va fi
judecat pentru trădare şi spânzurat.
Pocahontas!
- Nakoma.
- Nu te duce acolo.
Am minţit o dată pentru tine.
Nu-mi cere s-o fac din nou.
Trebuie s-o fac.
- E unul de-ai lor!
- Nu-l cunoşti.
Dacă te duci,
întorci spatele poporului tău.
Încerc să-mi ajut poporul.
Pocahontas, te rog.
Eşti prietena mea cea mai bună.
Nu vreau să păţeşti ceva.
- Nu păţesc. Ştiu ce fac.
- Pocahontas, nu!
Ratcliffe nu ne aducea degeaba
până la capătul lumii.
Dar dacă Smith are dreptate?
Dacă nu există aur?
Eu zic că Ratcliffe ne minte
de când am plecat de la Londra.
Ascultaţi-vă, idioţilor.
Sălbaticii ăia nu ne-au atacat
pentru nimic.
Ascund ceva.
Dacă au aur, atunci va trebui
să ne luptăm cu ei.
Ba e prea cald, ba prea frig.
Nu m-am simţit bine de când am venit.
Nici eu. Şi mă mănâncă pielea.
- Ţine-te după el.
- Da, dle guvernator.
Vreau să ştiu unde se furişează.
- Da, dle.
- Dacă dai de vreun indian...
...împuşcă-l.
Şi Thomas,
ai fost vai de tine ca marinar
şi amărât ca soldat.
Nu mă dezamăgi din nou.
- Kocoum.
- Ce e?
- E Pocahontas.
- Ce s-a întâmplat? E OK?
Cred că e în pericol.
Pământul se cutremură, copila mea.
Ce se întâmplă?
Au sosit războinicii.
- Pocahontas.
- John!
Ascultă-mă. Oamenii mei se pregătesc
să-i atace pe ai tăi.
Trebuie să-i avertizezi.
Poate nu e prea târziu să oprim asta.
Trebuie să vorbeşti cu tatăl meu.
Pocahontas,
vorbitul n-o să ajute cu nimic.
Am vorbit cu oamenii mei
dar pământul ăsta le ia minţile.
Cea mai ciudată creatură
din câte am văzut!
Percy?
- Uşurel, Percy! Vino aici!
- Meeko, înapoi!
Când două părţi vor să se bată,
nimic nu le poate opri.
- Treceţi aici amândoi!
- E în regulă. E un prieten.
Rău! Câine rău! Jos!
- Ce faci? Meeko!
- Percy, treci înapoi aici!
- Ce faci? Termină!
- În regulă, ajunge!
Să-ţi fiarbă seva, nu altceva.
Vreau să-ţi arăt ceva. Uite!
- Valurile.
- Ce-i cu ele?
Sunt mici la început,
apoi devin tot mai mari.
Dar cineva trebuie să le pornească.
Nu ne vor asculta.
Tinere, uneori calea cea bună
nu e şi cea mai uşoară.
Nu înţelegi?
Doar când lupta încetează
veţi putea fi împreună.
Bine. Să mergem să vorbim cu tatăl tău.
Kocoum, nu!
Kocoum!
Lasă-l în pace!
Kocoum, încetează!
Amândoi ochii deschişi.
- Thomas!
- E...
L-ai omorât.
- Am crezut că...
- Pleacă de lângă el!
- Pocahontas, nu ajută! El a...
- L-a omorât!
Thomas, pleacă de aici!
Pleacă de aici!
Cine a făcut asta?
Pocahontas era în pădure.
Kocoum s-a dus după ea
şi a fost atacat de omul alb.
Aveţi arme puternice,
dar furia noastră de acum
e mai puternică.
- În zori va pieri primul!
- Dar tată!
Ţi-am spus să stai în sat.
Nu m-ai ascultat.
Ţi-ai făcut tatăl de ruşine!
Am încercat să ajut.
Din cauza nesăbuinţei tale
Kocoum e mort!
Luaţi-l!
Kocoum a vrut să mă apere.
Pocahontas...
...eu l-am trimis pe Kocoum
după tine.
Mi-am făcut griji pentru tine.
Am crezut că fac ce trebuie.
Totul s-a întâmplat din cauza mea.
Iar acum nu-l voi mai revedea
niciodată pe John Smith.
Vino cu mine.
Pocahontas vrea să-l privească în ochi
pe cel care l-a ucis pe Kocoum.
Repede.
Pocahontas.
Îmi pare atât de rău.
Pentru ce? Asta?
Am scăpat din împrejurări mai grele
ca asta.
Nu-mi amintesc una acum, dar...
Mai bine nu ne întâlneam niciodată.
Nu s-ar fi întâmplat nimic din toate astea.
Pocahontas, uită-te la mine.
Prefer să mor mâine decât să trăiesc
o sută de ani fără tine.
# If I never knew you #
# If I never felt this love #
# I would have no inkling of #
# How precious life can be #
# If I never held you #
# I would never have a clue #
# How at last I'd find in you #
# The missing part of me #
# In this world
so full of fear #
# Full of rage and lies #
# I can see the truth
so clear #
# In your eyes #
# So dry your eyes #
# And I'm so grateful to you #
# I'd have lived
my whole life through #
# Lost forever #
# If I never knew you #
# I thought our love
would be so beautiful #
# Somehow we'd make #
# The whole world bright #
# I never knew
that fear and hate #
# Could be so strong #
# All they'd leave us
were these whispers #
# In the night #
# But still my Iheat
is saying we were right #
# For if I never knew you #
# There's no moment I regret #
# If I never knew this love #
# Since the moment
that we met #
# I would have no inkling of #
# If our time
has gone too fast #
# How precious life can be #
# I've lived at last #
- Pocahontas.
- Nu te pot părăsi.
N-o s-o faci niciodată.
Orice s-ar întâmpla cu mine,
voi fi al tău pentru totdeauna.
# And I'm so grateful to you #
# I'd have lived
my whole life through #
# Empty as the sky #
# Never knowing why #
# Lost forever #
# If I never knew you #
Ajutor! Cineva, ajutor!
Ajutor!
Uşurel, băiete. Ce e?
E Smith! L-au luat!
- Cine?
- Sălbaticii!
L-au prins!
L-au târât după ei!
- Unde l-au dus?
- Spre nord.
- Câţi erau?
- Minim 12.
Sălbatici împuţiţi!
Wiggins, e perfect! Nici eu
n-aş fi plănuit mai bine lucrurile.
Aurul e ca şi al meu.
Trebuie să-l salvăm!
Ar face la fel pentru noi.
Thomas are dreptate!
Trebuie să facem ceva.
Şi aşa vom face. V-am spus că nu putem
avea încredere în sălbaticii ăia.
Smith a vrut să se împrietenească
cu ei şi uite ce i-au făcut.
Dar acum e timpul
să ne salvăm tovarăşul curajos.
Vom ataca în zori!
La ce să te aştepţi
de la nişte păgâni împuţiţi?
Asta se întâmplă
când sunt neamuri felurite
Au pielea roşie ca iadul
Nu sunt buni decât când mor
Sunt nişte paraziţi, v-am spus
Mai rău decât atât
Sunt sălbatici, sălbatici
Abia dacă sunt oameni
Sălbatici, sălbatici
Să plece de la ţărmul nostru!
Nu sunt ca tine şi ca mine
Înseamnă că trebuie să fie răi
Trebuie să batem tobele războiului
Sunt sălbatici, sălbatici
Diavoli murdari ţipând
Acum batem tobele războiului
De-asta ne-a fost teamă
Feţele Palide sunt demoni
Nu simt decât lăcomia,
nimic altceva
Sub pielea aceea ca laptele
E goliciune pe dinăuntru
Mă întreb chiar dacă sângerează
Sunt sălbatici, sălbatici
Abia dacă sunt oameni
Sălbatici, sălbatici
Ucigaşi în sufletul lor
Sunt altfel decât noi
Înseamnă că nu te poţi bizui pe ei
Trebuie să batem tobele războiului
Sunt sălbatici, sălbatici
Mai întâi îl pedepsim pe ăsta
Apoi sunăm tobele războiului
Sălbatici, sălbatici
Să punem mâna pe câţiva!
Sălbatici, sălbatici
Acum de voi depinde!
- Sălbatici
- Sălbatici
Abia dacă sunt oameni
Acum batem tobele
Războiului
Or să-l omoare în zori.
Trebuie să-i împiedici.
- Nu pot.
- Copila mea, aminteşte-ţi visul.
M-am înşelat, Bunică Salcie.
Am urmat calea greşită.
Mă simt aşa de pierdută.
Busola.
Săgeata care se roteşte.
E săgeata din visul tău!
Am avut dreptate!
Arăta spre el!
Zorile!
Nu e prea târziu, copilă!
Spiritele pământului
să-ţi călăuzească paşii!
Ştii care ţi-e calea, copilă.
Acum urmeaz-o!
Aceasta e ziua
Să mergem!
Aceasta e dimineaţa
Aduceţi prizonierul!
Îi vom vedea pierind în ţărână
Nu ştiu ce pot să fac
Dar ştiu că trebuie să încerc
Acum îi vom pune să plătească
Şoimule, du-mi paşii în zbor
Acum, fără avertisment
Munte, ajută-mi inima să fie mare
Îi vom lăsa plini de sânge
- Spirite ale pământului şi cerului
- E care pe care
Faceţi să nu fie prea târziu
Sunt o grămadă de sălbatici împuţiţi
- Sălbatici
- Demoni
- Diavoli
- Omorâţi-i!
- Sălbatici
- Sălbatici
Ce mai aşteptăm?
Să le distrugem neamul rău
Să nu mai rămână nicio urmă
Cât de tare răsună tobele războiului?
Iată ce se întâmplă
când vrei să-ţi faci prieteni
E moartea a tot ceea ce iubesc
Şi ea anunţă
- Războiul
- Nu!
Dacă-l omori pe el,
va trebui să mă omori şi pe mine.
Fiica mea, la o parte.
Nu! Îl iubesc, tată!
Uită-te în jur.
Aici ne-a adus cărarea urii.
Eu aleg această cărare.
Tu pe care o alegi?
Fiica mea vorbeşte
cu înţelepciune dincolo de anii ei.
Ne-am adunat aici cu mânia în suflet...
...dar ea vine cu curaj şi înţelegere.
De acum înainte,
dacă e să mai ucidem,
nu eu voi începe.
Dă-i drumul.
Acum e ocazia noastră! Foc!
- Nu.
- Poftim?
- I-au dat drumul!
- Nu vor să lupte!
E o capcană, nu vedeţi? Foc!
Bine! Mă ocup eu însumi.
Nu!
John!
L-ai împuşcat!
S-a băgat în faţă!
E vina lui!
- Smith a avut dreptate.
- Nu trebuia să te ascultăm.
- Luaţi-i puşca!
- Trădătorilor!
Daţi-mi drumul!
*** îndrăzniţi!
Legaţi-l!
Voi avea grijă să fiţi spânzuraţi cu toţii!
Şi puneţi-i un căluş!
O să trăiască?
- Trebuie să ajungă repede în Anglia.
- Numai să aibă vânt bun.
- E gata corabia?
- Într-o clipă.
Mai avem doar atât de încărcat.
Dezlegaţi-mă de îndată!
O să plătiţi pentru asta cu capul!
Şi a fost recomandat atât de călduros.
Corabia e aproape gata.
Să te urcăm la bord.
Apele se retrag.
Nu, nu încă.
A spus că vine.
Priviţi.
Singura lui şansă e să se întoarcă.
Moare dacă stă aici.
Uite.
E din scoarţa Bunicii Salcie.
O să te ajute împotriva durerii.
Care durere?
Am trecut eu prin dureri mai mari.
Nu-mi amintesc una acum, dar...
Vei fi întotdeauna binevenit
între oamenii mei.
Mulţumesc, frate.
Am crezut că nu-ţi plac străinii.
Şiragul mamei mele.
La revedere, Percy.
Vii cu mine?
Trebuie să-ţi urmezi propria cale.
De mine e nevoie aici.
Atunci... rămân cu tine.
Nu. Trebuie să te întorci.
- Dar nu te pot părăsi.
- N-o vei face niciodată.
Orice s-ar întâmpla,
voi fi întotdeauna cu tine...
...de-a pururi.
# And I'm so grateful to you #
# I'd have lived
my whole life through #
- Mult noroc, băiete.
- Drum bun, John.
Ridicaţi ancora!
SubRip by Driv3r
www.titrări.ro
# If I never knew you
# If I never felt this love
# I would have no inkling of
# How precious life can be
# And I'm so grateful to you
# I'd have lived
my whole life through
# Lost forever
# If I never knew you
# If I never knew you
# I'd be safe but half as real
# Never knowing I could feel
# A love so strong and true
# - Oh, if I never knew you
- There's no moment I'd regret
# - If I never knew your love
- Since the moment that we met
# - I would have no inkling of
- If our time has gone too fast
# - How precious life can be
- I've lived at last
# Yeah, yeah
# I thought our love
would be so beautiful
# So beautiful
# Somehow we'd make
the whole world bright
# I thought our love
would be so beautiful
# We'd turn the darkness
into light
# And still my heart
is saying we were right
# We were right
# - And if I never knew you
- If I never knew you
# I'd have lived
my whole life through
# Empty as the sky
# Never knowing why
# Lost forever
# If I never knew
# You
# Yeah
# You think you own
whatever land you land on
# The earth is just
a dead thing you can claim
# But I know every rock
and tree and creature
# Has a life, has a spirit
# Has a name
# You think the only people
who are people
# Are the people who look
and think like you
# But if you walk
the footsteps of a stranger
# You'll learn things
you never knew you never knew
# Have you ever heard
the wolf cry
# To the blue corn moon
# Or let the eagle
tell you where he's been
# Can you sing with all
the voices of the mountain
# Can you paint with
all the colours of the wind
# Can you paint with
all the colours of the wind
# How high does the sycamore grow
# If you cut it down
# Then you'll never know
# And you'll never hear
the wolf cry
# To the blue corn moon
# For whether we are white
or copper-skinned
# We need to sing with all
the voices of the mountain
# We need to paint with
all the colours of the wind
# You can own the Earth and still
# All you'll own is earth until
# You can paint
with all the colours
# Of
# The wind