Tip:
Highlight text to annotate it
X
Nowhere.To.Run.1993.720p.HDTV.x264-Funner
F Ă R Ă S C Ă P A R E
made by mntdaniel
DEPARTMENT OF PRISONS
- Eşti bine?
- Da, sunt bine.
- Sigur?
- Da, du-te şi verifică-l pe nenorocitul ăla.
- Amice. Amice, eşti în regulă?
- Da, mersi pentru întrebare.
Iar acum ia-ţi labele de pe mine
şi deschide portiera.
Nu te îndrepta către puşcă, bătrâne.
Deschide naibii odată portiera.
Piciorul meu!
E rupt!
Vino aici.
Mişcă. Ştii şi tu rutina bătrâne.
Mâinile la spate.
Mâinile la spate.
Iar acum mergi.
- Piciorul meu!
- Dă-te la o parte.
Braţul meu!
- Care e rupt, braţul sau piciorul tău?
- Faţa ta.
- Haide, circulă.
- Ia-o mai uşurel. Ia-o mai uşurel.
Bine, dă-le drumul.
- Adu-l pe gras încoace.
- Fă-o odată!
La naiba! La naiba!
La naiba!
Dacă furi maşina... te-ai dus dracului.
Rahat!
Hei amice...
Haide, să mergem.
Ţi-am zis eu că o să te scot.
Şi asta am şi făcut.
- La naiba.
- Billy!
Doamne. Doamne.
Eu ar fi trebuit să fiu în închisoare,
nu tu. Eu ar fi trebuit să fiu.
Mă ierţi?
- Te iert. Billy.
- Mă bucur, omule.
N-aş fi putut purta povara asta
tot restul vieţii.
Billy...
- Crezi că asta ar trebui să te oprească?
- Şi nişte whisky.
N-aş vinde carne fără whisky.
Ce cauţi pe aici?
- Vânez.
- În costum?
- Ce vânezi?
- Flamingo roz.
Poliţia i-au prins
pe 12 dintre cei 18 deţinuţi evadaţi.
Cei şase deţinuţi neprinşi
sunt consideraţi înarmaţi şi periculoşi.
Ai văzut
vreodată vreun flamingo roz?
Nu domnule. N-am văzut niciodată
... şi nu voi vedea niciodată vreunul.
- Eşti sigur?
- Da, domnule.
Cât face?
- Trebuie neapărat să mergem la culcare?
- Da.
- Mulţumesc că mi-aţi lăsat mizeria asta mie.
- Cu plăcere.
- Văd nu v-aţi făcut paturile dimineaţă.
- Da.
Mămico,
putem să ne luăm un alt câine?
O să vedem draga mea.
Noapte bună.
- Şi ţie amice noapte bună.
- Noapte bună, mamă.
Somn uşor.
- Cine i-a spus lui Dumnezeu "Dumnezeu"?
- Dumnezeu.
Dumnezeu şi-a zis "Dumnezeu"?
De ce nu şi-a zis Tom sau Charlie?
Pot să pun nişte sare în asta?
Totul e în regulă.
Totul e bine.
Totul e în regulă.
- A fost iar dinamită, nu?
- Da.
- E în regulă dragă. Mănâncă-ţi dejunul.
- Unde-i sarea, mamă?
- Nu-i mai trebuie sare Mookie.
- Haide, doar un pic.
- Bree, ai mutat tu solniţa?
- Nu.
Nu pot să cred.
E.T. a luat-o. Pe bune.
A fost aici. L-am auzit.
- Când?
- Aseară.
- E.T. e o invenţie dragă.
- Ba nu e. A fost aici, mamă.
Mookie, nu mai inventa lucruri.
- Dar nu inventez.
- Ba da. Te rog, încetează.
"Cel mai tare tată din lume."
Hei Sam, sunt eu Billy. Aş fi vrut să fiu
şi eu acolo cu tine ca să împărţim banii.
Cred că dacă asculţi asta
acum, sunt toţi ai tăi.
Îi meriţi pentru că ai fost la închisoare
tot timpul ăsta din cauza mea.
Mă întreb unde m-am dus.
Pe oriunde m-aş duce,
am 50-50 şanse să-l întâlnesc pe Elvis.
Îţi place costumul pe care ţi l-am ales? Stai retras
şi nu mai intra în belele, aşa *** faci tu de obicei.
Şi Sam... mă bucur că te-am cunoscut.
Intră!
Intră Lonnie.
Hai, intră.
Fă cunoştinţă cu domnul Dunston.
- Lonnie Poole.
- Salut.
El se va ocupa de câteva aspecte legate
de securitate şi de supraveghere.
- Nu mă băgaţi în seamă pe mine.
- L-am informat deja pe dl. Dunston de situaţie.
- Şi *** merg lucrurile cu doamna Anderson?
- E cam încăpăţânată, dar cred că ne vom descurca.
Avem nevoie de bucata ei de pământ
şi de a vecinului ei Lewis.
Sunt 120 de hectare.
Drept în mijlocul întregului proiect.
- Ştiu asta, dle Hale.
- Şi ştii că nu ne putem permite asta.
Unde v-aţi instruit,
dle Dunston?
- La Departamentul de Poliţie Cleveland.
- De ce ai plecat de acolo?
Alege o carte.
Hai alege. Alege una.
Haide, alege o carte.
Ai văzut-o bine?
- Da.
- Bine, pune-o înapoi în pachet.
Vreau să te întreb ceva Loonie.
Cu femeia asta Anderson, ţi-o tragi?
Nu-i treaba ta!
Cine-i tipul ăsta?
- N-am vrut să spun nimic cu asta.
- Nu sunt obligat să ascult porcăriile lui.
Loonie, n-am vrut să zic nimic cu asta.
Îmi pare rău, omule.
- Asta era cartea ta?
- Nu.
Nu?
Opa, cred că nu-mi mai iese deloc.
Lonnie,
ce-ar fi să te întorci la muncă?
Mi-a părut bine Loonie.
Şi scuze de aia.
Nu sunt foarte optimist în legătură
cu succesul prietenului nostru mai tinerel.
Unii din proprietarii de pământ
pot să fie foarte greu de convins.
Atunci o să folosim forţa.
- A fost frumos.
- Da, a fost.
- Iar a venit să te vadă?
- Nu vreau să vorbesc despre asta, Loonie.
Detonează pe la Braemer.
Vor să facă acolo un lac.
Da. Toată casa mi se zguduie.
Şi ce?
Oamenii ăştia... când vor ceva,
pot să joace foarte dur.
Ce vrei să spui?
- Îmi fac griji pentru tine.
- Aici locuiesc.
- Ei nu mă sperie.
- Eşti tare de fire, ştii asta?
- Ne vedem mâine.
- Nu o să renunţ la casa mea.
E.T... tu eşti?
De ce nu ai aruncat mingea înapoi?
- Ai venit din spaţiu?
- Nu.
De ce ai o armă?
Eşti un tip rău?
Nu.
- Îţi plac ţâţele?
- Câteodată.
Mie mi se par scârboşi.
Chiar foarte scârboşi.
Numele meu e Mike, dar toată lumea
îmi zice Mookie. Pe tine *** te cheamă?
Sam.
- Ne vedem mâine Sam, bine?
- S-ar putea să nu fiu aici mâine.
Nu ştii *** să faci un foc?
Trebuie să laşi să intre aerul
sau n-o să ardă.
- Vrei să găteşti ceva?
- O friptură.
Dă-o încoace.
Ţi-o gătesc eu.
Fir-ar să fie.
Mookie?
- Doamne. Trebuie mereu să strici totul?
- Am voie să fiu aici. Nu eşti şeful meu.
Ea e sora mea Bree. El e Sam.
O să-i gătesc o friptură.
Când eu şi tata mergeam în camping,
mă lăsa pe mine să fiu bucătarul.
- Tu nu-ţi aminteşti asta.
- Ba da.
- Erai prea mic. A zis şi mama.
- Îmi amintesc.
- Unde-i tatăl vostru acum?
- E mort. A avut un nevrism.
Un anevrism!
Chiar nu ştii nimic?
- E la cimitir. E schelet acum.
- Ba nu e.
- Mookie? Bree?
- E mama. Trebuie să plecăm. Pa Sam.
- Să nu-i spuneţi nimănui că m-aţi văzut aici.
- De ce nu?
- Pentru că nu vrea, bine?
Hai să mergem.
Vreau să-i spun lui mama.
- Dacă-i spui, îi spun că fumezi.
- Da` nu fac asta eu.
Mami... ce a păţit?
- Lasă-mă în pace!
- Mami.
Mamă?
Mamă, cine sunt tipii ăştia?
Staţi jos! Staţi jos!
- Ieşi afară!
- Îmi sperii copiii!
- Dă-te afară din camionetă!
- Lasă-i în pace.
Sam!
Cine dracu` mai eşti şi tu?
Sunt băiatul cu parcarea,
iar voi îmi deranjaţi clienţii.
Haide.
Staţi aici.
- Cine eşti tu?
- E prietenul meu. Îl cheamă Sam.
O să-l laşi să stea acolo aşa?
- Ce vânezi?
- Căprioare... de obicei.
Nu e sezonul căprioarelor acum.
- Da... şi iepuri mai vânez.
- Avem mulţi iepuri mamă.
- Nu permit vânătoarea pe proprietatea mea.
- Doar stau cu cortul eu aici.
Nu permit nici
ca să stea cineva cu cortul.
- Cine erau oamenii ăia?
- Haideţi copii, e vremea de culcare.
- Nu mai putem să stăm un pic?
- Nu dragă, să mergem.
- Nu i-am spus noapte bună lui Sam.
- Spune-i noapte bună şi hai la culcare.
Vin şi eu imediat.
- De unde eşti?
- Quebec.
Cu ce te ocupi acolo?
- Contează cu ce mă ocup?
- E o întrebare inocentă.
Sunt avocat.
- Unde ai învăţat să te baţi aşa?
- La Şcoala de Drept.
- Cine erau tipii ăia?
- Braconieri, cred că.
Mulţumesc pentru cafea.
Noapte bună, d-nă.
Stai!
Poţi să dormi în habarul meu
pentru o noapte sau două dacă vrei.
Nu, mersi.
- Poţi vâna aici cât vrei.
- Credeam că nu permiţi vânătoarea.
- Poate că m-am răzgândit.
- Ţi-e teamă că se vor întoarce tipii ăia?
- Lasă atunci.
- Stai! Cât costă?
Cât costă pentru hambar?
- Nu trebuie să mă plăteşti.
- Eşti sigură?
Da.
La o parte! La o parte!
Bree, de câte ori ţi-am mai spus de asta?
Ştii că nu ai voie să alergi în faţa
camionului. Nu e de joacă.
Mă întorc imediat.
Bună. M-am gândit
că poate vrei să porţi astea.
- Cine dracu eşti tu?
- Un prieten de-a lu` Clydie.
- Şi care e numele tău, prietene?
- Sam.
- În pantalonii ăia ai nişte acte de identitate?
- Da, desigur.
- Lonnie?
- Aici sunt.
Sunt dezbrăcat.
Chiar nu mă interesează deloc.
- Cine-i tipul ăsta?
- Ce crezi că faci?
- Cine e?
- E vărul meu... din Quebec.
- El mi-a spus că e un prieten de-al tău.
- Vărul de gradul trei din partea mamei.
Ce-i cu tine? Loonie, asta e ridicol.
Lasă arma jos.
Scuze.
Pot să-ţi vorbesc?
- Mai vrei?
- Da, mersi.
Poţi să-mi dai sarea?
Vechea motocicletă din hambar...
Aş vrea s-o cumpăr.
- Cam cât ai vrea să dai pe ea?
- Nu ştiu. 200?
- 300... accepţi sau refuzi?
- Accept.
- O să pleci cu ea?
- Mai întâi trebuie s-o repar.
E prea stricată pentru
a mai fi reparată.
El are un *** mare.
- Bree?!
- Da, chiar are.
L-o văzut când se spăla
în iaz.
Are un *** de talie medie.
- Da de unde ştii?
- I l-am văzut.
- Deja?
- Nu mai vreau să aud despre penisuri.
- O să dormi în patul ei de acum?
- Am zis că-i destul.
Nimeni nu o să doarmă în patul meu
cu excepţia mea.
Te-ai răzgândit?
Vrei să mă ajuţi?
Nu.
Dar e o ofertă al naibii de bună. Nici dacă
ai vinde-o altcuiva n-ai lua atâţia bani pe ea.
N-aş vinde-o nimănui altcineva.
Nu vreau s-o vând.
D-nă Anderson, vă cunosc situaţia financiară.
Iertaţi-mă dacă asta nu e chiar foarte potrivit,
... dar s-ar putea
să nu vă plătiţi impozitele.
Şi dacă nu o să vă puteţi plăti impozitele,
banca va fi nevoită să-şi recupereze ipoteca.
Asta fiindcă tu ai cumpărat banca,
ea nu făcea aşa ceva până să veniţi voi.
Doamnă, trebuie să înţelegeţi că...
Va trece o lună pentru
a primi ordinul de luare în posesie.
O să-şi ia un avocat,
care o să facă un apel.
Şi asta o să ieie câteva luni bune.
Şi o să mai trebuiască să faci proces.
Dacă nu vrei s-o vinzi,
n-o vinde.
- Iertaţi-mă... cine sunteţi d-vă mai exact?
- E vărul meu Sam.
O, bună. Franklin Hale.
Încântat de cunoştinţă.
D-nă Anderson, mulţumesc pentru timpul
acordat. Domniilor, mergem?
La revedere.
Uimitor, nu-i aşa?
E doar o singură femeie într-un câmp
de grâu. Şi ce face ea?
Ne dă planurile peste cap.
Dezvoltarea propusă de mine
e una din cele mai mari de felul acesta.
Ea reprezintă în comunitatea dvs.
o investiţie totală de un miliard de dolari.
Despre frumuseţea naturii
vorbim noi aici.
Trebuie să vă spun,
că această vale a voastră...
Este unul din cele mai extraordinare
şi mai frumoase locuri pe care le-am văzut.
Şi lucrul ăsta chiar e remarcabil.
Şi vreau să vă asigur că sub nici o condiţie compania
mea nu visează să distrugă o asemenea frumuseţe.
Dar voi aveţi nişte pământ în acest oraş
care ar putea putea fi folosit mult mai eficient.
Aşa fel încât ca toată lumea să beneficieze.
Şi vreau să va garantez fiecăruia că...
Tuturor ar trebui să vă fie ruşine, că vă vindeţi
moşteniriile familiei pentru măscăriuciul ăsta.
Începeţi să construiţi o schiţă de golf
în jurul meu. Nu-mi vând pământul, să fie clar!
Vă rog, lăsaţi-l să vorbească. Are dreptul
să vorbească. Vă rog, vă rog lăsaţi-l să vorbească.
Dragul meu domn, la început e şi normal
să existe şi opoziţie la un proiect.
Dar consiliul ales de voi
a înţeles înţelepciunea proiectului nostru.
Şi au fost foarte entuziasmaţi
de ideile noastre.
Chiar nu mă interesează asta. Şi ştiu
despre tacticile pe care le folosiţi voi prin oraş,
... şi vă spun
ca n-o să vă meargă nici cu asta.
Nimeni n-o să-mi spună ce să fac
cu pământul meu, cu excepţia mea!
E în regulă, Tom.
Nu ne pot obliga să vindem.
Eşti sigură?
Eşti sigură de asta, Clydie?
Hai să plecăm de aici, dragă.
Sam! Sam! Sam! S-a întâmplat ceva!
Hai scoală-te odată!
- Ce?
- Haide! Haide!
E hambarul vecinilor noştri, Sam.
Mookie, du-te şi scoal-o pe mama ta.
Şi spune-i să cheme pompierii.
Du-te acum.
Tom.
- Eşti bine?
- Soţul meu e înăuntru. Te rog, ajută-l.
- Nu te apropia. Stai acolo!
- Te rog, ajută-l! Te rog.
Lasă-mă să te ajut.
Ia-l pe ăla.
Hai să ieşim.
Tom.
Cinsternele cu gaz!
Au să sară în aer!
Nu staţi aici! Plecaţi de aici!
- Dumnezeule!
- Clydie, cinsternele or să explodeze.
Nu vă apropiaţi.
Nu vă apropiaţi.
I N F L A M A B I L
Uite, e în regulă acum.
- N-am mai văzut aşa ceva. Te-ai ars?
- Nu. Am fost norocos.
Sam,
o să pleci acasă acum?
- O să mai rămâi?
- Pentru o vreme.
O să pleci acasă cândva,
nu-i aşa?
Sam, chiar deloc nu mi-l amintesc
pe tata... nu aşa *** zic eu că da.
Nu-i nimic asta.
Mookie,
ai făcut bine descoperind focul.
- N-am fost speriat.
- Ştiu.
- Noapte bună.
- Noapte bună.
Am fost aici de una singură
de când a murit soţul meu.
Întotdeauna am crezut că pot să mă
descurc indiferent de ce-ar apărea în viaţa mea.
De ce îţi spun ţie asta?
Nici măcar nu te cunosc.
Sam...
- Aşa te cheamă în realitate?
- Da.
Câteodată mai oboseşti.
Mâine o să fiu bine.
Dimineaţă, lucrurile vor fi mai bune.
Mersi.
- Pentru ce e chestia asta?
- E pentru frâne. Fără ea, motocicleta nu se opreşte.
- Dar asta?
- Astea sunt garniturile pentru frâne.
- Hei, pe ce maşină lucrezi?
- Nu lucrez pe o maşină, ci pe o motocicletă.
- Moto, ce?
- O motocicletă.
- O motocicletă?
- Da.
Nu eşti de pe aici,
nu-i aşa?
- Şi nici tu.
- Da, aşa e. Nici eu.
Tu eşti canadianul ăla care l-a scos
din flăcări pe Tom Lewis, nu-i aşa?
- Tu eşti tipul ăla, nu?
- A salvat de asemenea şi toţi caii.
Asta a făcut? Uau! Asta cred
că a fost ceva curajos.
- Şi de care fel îi?
- Ce fel de ce?
Pe care tip de motocicletă lucrezi tu?
Pe un Triumph.
Nu le mai fac ca pe vremuri,
nu-i aşa?
- Nu, nu le mai fac.
- Da, chiar că nu le mai fac.
Hai să mergem.
Ne mai vedem.
Noroc cu motocicleta.
Cam cât durează
să înveţi să conduci pe chestia asta?
Pot să-ţi arăt chiar acum.
Nu vreau neapărat să ştiu.
Atâta timp cât tu îţi faci treaba ta.
- Ai grijă să nu te prindă, ai înţeles?
- Credeam că ne-am înţeles cu poliţia locală.
- A fost plă***ă, dar s-ar putea să se răzgândească.
- Nu-i nimic de care trebuie tu să-ţi faci griji.
- Cine îşi face griji?
- Bun.
- Asta e cartea ta?
- Da, *** ai făcut asta?
Magie.
- Mami, asta e nunta ta?
- Da.
Hai intră.
- Vrei nişte cafea?
- Da, mulţumesc.
Sam, asta e tatăl meu.
Haide, uită-te la el.
- Mami, de ce te poartă tata în braţe?
- Fiindcă, asta trebuie să facă mirele.
Îşi poartă nevasta în braţe,
în semn că-şi încep o viaţă nouă împreună.
- Asta-s eu!
- Aşa de mică.
Pariez că ştia să sărute bine.
Da, ştia.
E foarte frumos aici.
E Valea Lunii.
Aşa îi zicem noi.
Simţi mirosul de violete?
Nu-i miros mai frumos pe pământ
decât cele de violete.
Nu eşti obişnuit cu toate astea.
- Nu eşti căsătorit, nu-i aşa?
- Am fost.
Acu` mult timp în urmă.
Ţi-e dor de soţul tău, nu-i aşa?
Da.. sunt zile în care
îmi lipseşte foarte mult el.
Ai vrea să dormi
în camera mea astă seară?
Eşti o femeie foarte specială.
Ne vedem mâine.
- Bună.
- Bună.
- E cam târziu, Lonnie.
- Nu e mai târziu ca de obicei.
Vino încoace.
- Ce s-a întâmplat?
- Nu prea am chef.
Bine.
- Copiii sunt treji?
- Nu.
Atunci, ce s-a întâmplat?
- Eşti supărată de treaba cu hambarul?
- N-are de-a face nimic cu hambarul.
- Atunci, care-i problema?
- Nu ştiu.
Când îţi dai seama,
să-mi dai şi mie de ştire!
Nu o să mai cultive prea multe
pe aici de-acum înainte.
Nenorocitule!
A treia lovitura,
ai ieşit afară.
Nu ştiu câte ştii despre afaceri, dle Dunston.
Lucrurile astea pot fi puţin complicate.
Lasă-mă să-ţi clarific situaţia.
La ce o să se ajungă asta.
Dacă nu am pământul dna Anderson până
la sfârşitul săptămânii, îmi pierd permisele.
Dacă îmi pierd permisele, pierd afacerea asta.
Dacă pierd afacerea asta, intru în şomaj.
Dacă tu şi armata ta de căcăcioşi nu puteţi
să convingeţi o femeie să-şi vândă pământul,
atunci trebuie să-mi găsesc pe altcineva
care să poată.
- Deci Lonnie, ce-ai aflat despre el?
- Ştiu că nu-i vărul ei.
Bun Lonnie.
Uite ce, nu-mi pasă cine nu-i el.
Nenorocitul ăsta chiar începe să mă deranjeze.
O să trebuiască ca să mă duc la ei,
ca să-i arăt care-i sunt opţiuniile şi să-l
conving ca să nu mai stea pe aici.
Uite, ia-o ca pe o favoare personală dacă
m-ai lasa pe mine să dau primul în el.
- Serios?
- Pe bune.
Bine.
Clydie nu-i aici.
Ştiu asta.
- N-am văzut nici până acum actele tale.
- Credeam că am trecut de faza asta.
Stai acolo.
Pune-ţi mâinile pe uşa hambarului.
Mişcă!
Întinde-le!
- Mă arestezi?
- Poate.
- Pentru ce?
- Încă nu m-am decis.
De ce n-o laşi în pace?
Dai totul peste cap!
Pentru binele tuturor, pleacă de aici.
Dacă-ţi pasă de ea,
n-ai fi făcut asta.
Sam?
Sam, ce s-a întâmplat?
Are vreo legătură cu ceea
ce s-a întâmplat astă-noapte?
- Dumnezeule, cine ţi-o făcut asta?
- A fost ceva personal.
De ce faci asta?
De ce nu vrei să vorbeşti cu mine?
Nu ştiu cine eşti.
Nu ştiu de ce eşti aici.
- Vrei să plec?
- Da!
Nu chiar.
Nu ştiu exact.
Nu ştiu ce vreau.
Şi nu ştiu ce fac.
- Bună mamă.
- Bună dragă.
- Unde-i sora ta?
- Nu ştiu, cred că se joacă pe undeva. Unde-i Sam?
- Încă mai doarme.
- Ba nu, nu-i în hambar.
- A stat în camera mea.
- Toată noaptea?
- Super! Pot să mă duc să-l văd?
- O, dragă e foarte obosit.
Mai lasă-l să doarmă câteva ore,
bine?
Câteva ore?
Ce i-ai făcut?
Mookie?!
E careva acasă?
E careva acasă?
- Bună ziua.
- Bună.
Fetiţa asta vă aparţine?
- Bree, ce făceai?
- Mă jucam. Şi a vrut şi el să se joace cu mine.
Poate să scoată o
carte magică din urechea mea.
Serios?
Dnă Anderson, n-ar trebui să lăsaţi copilul
să se joace departe de casă.
Ne cunoaştem cumva?
Nu.
Intraţi înăuntru.
- Pa.
- Pa-pa.
Ei bine, sunt surprins
să văd că încă mai eşti aici.
- Ba nu, nu eşti.
- Ba da, chiar sunt.
Dacă te mai văd lângă ea sau lângă copii,
te omor.
Uite ce, pari un tip deştept.
Femeia nu merită.
Când o să se ajungă la durităţi,
n-o să mai ai de-a face cu şeriful ăla,
ci cu mine.
Ai înţeles?
Abia aştept.
La fel şi eu.
- La revedere.
- Da, pentru moment.
Cei de la FBI tocmai au plecat
din biroul meu.
- Ce vrei?
- Ştiu cine eşti.
Am să le fac tuturor o favoare.
Pleacă... du-te undeva, numai s-o faci acum.
Altfel n-am să fiu în stare să opresc
ce s-ar putea întâmpla.
*** rămâne cu Clydie?
*** rămâne cu locul ăsta?
Tu faci asta mai greu pentru ea
decât ar fi trebuit să fie.
Dacă ţii la ea, ai să pleci.
Iisuse!
- Înainte am fost un hot.
- Nu mă interesează.
În timpul unei lovituri la o bancă,
un gardian a fost împuşcat.
Deci eşti un criminal?
Nu.
Billy, un băiat...
L-am luat cu mine la câteva lovituri.
Gardianul era să mă împuşte,
numai că Billy a tras primul în el.
Şi eu am fost prins.
N-aveai nici un drept. Să te ia naiba!
N-aveai nici un drept să intri în viaţa noastră!
- Trebuie să pleci.
- Ai să pierzi locul ăsta.
Ba nu.
Pot să-mi port şi singură de grijă.
Mă descurcam foarte bine
înainte ca tu să vii aici.
Am fost singură de mult timp.
Şi eu am fost.
Sam.
Clydie, m-am gândit că e mai uşor
să-ţi vorbesc pe casetă.
Dar acum nu mai sunt aşa de sigur...
Asta-i excelent Lonnie!
Foarte excelent Loonie!
De ce l-ai lăsat să plece?
Ai fi fost faimos acum dacă l-ai fi arestat.
Nu cred că acum era momentul potrivit ca locul
asta să fi fost mişunat de poliţişti şi de federali, nu?
- Zici bine, Loonie. Zici chiar foarte bine.
- Asta îmi place la tine Loonie, întotdeauna gândeşti.
Nu cred că o să mai fie atât de dificil acum
ca să-i spargem rezistenţa dnă. Anderson.
- Mă apuc de asta chiar acum.
- Mulţumesc Lonnie.
Să ştii că nu-mi pasă dacă a zis şeriful c-a plecat
din oraş, eu încă-l mai consider periculos.
Şi eu la fel.
Cred c-ar trebui să ne ocupăm personal
de problema asta.
- Bună Pete.
- Salut.
- Ce mai e nou cu tine?
- Mai nimic.
Bună ziua...
Scuzaţi-mă.
Motocicleta de afară vă aparţine?
Da.
- Aţi reparat-o dvă?
- Avea nevoie doar de nişte schimburi de piese.
N-a fost cine ştie ce.
- De unde sunteţi?
- Quebec.
- Ai venit cu ea tocmai din Canada?
- Da.
Trebuie să fiţi un mecanic bun.
- Cafea?
- Te rog.
Vrei să mănânci ceva?
- Ce ai?
- Specialiatea de astăzi e chifteluţele.
Nu sunt rele, sau poţi
să mănânci restul din friptura lu` ăla.
Mookie?
Clydie, m-am gândit că e mai uşor
să-ţi vorbesc pe casetă.
Dar acum nu mai sunt aşa de sigur...
N-aş putea niciodată să schimb ceea ce-am făcut,
indiferent cât aş regreta-o.
Mookie o să audă multe lucruri despre mine.
Majoritatea nu vor fi adevărate.
Spune-i te rog
la revedere din partea mea.
Şi mai zii că n-am vrut să rănesc pe nimeni...
mai ales pe el.
La naiba.
Nenorocitul naibii!
Adu un elicopter aici imediat!
Vreau ca el să fie urmărit.
- Mamă, ce faci?
- Încui geamul doar.
- Noi nu încuiam niciodată geamul.
- Ei bine, de acum o să le încuiem.
Mami, ţi-e frică de ceva?
Draga mea, sunt doar precaută.
E o diferenţă asta de a fi speriat.
Clydie.
Kentucky Avenue.
- Cine are asta?
- Nimeni.
Un şase. Unde e? Unde e?
Unde sunt eu?
- Fugiţi! Fugiţi!
- Du-te după copii. Du-te şi ia copiii.
Fugiţi!
Ce vreţi?
Jack, încearcă să foloseşti scările.
- Bree, hai sus.
- Deschide uşa, puştiule.
Deschide uşa asta nenorocită odată.
- Am să ies pe geam şi mă duc să caut ajutoare.
- Nu poţi să faci asta. O să cazi.
- Ba nu. Am mai făcut asta.
- Te zic lu` mama.
- Mamă!
- Bree.
- Ăla micu` a ieşit pe geam.
- Vă rog, nu-mi răniţi copiii.
Clydie?
Clydie?
Clydie?
Ce s-a întâmplat?
Lonnie!
Acum du-te
şi găseşte celălalt copil.
Sunt aici prostănacule.
Nu te mai ascunde puştiule.
Hai ieşi fiule, nu o să te rănesc.
- Sam?
- Stai aici.
Fir-ar să fie.
O să-l omor pe ticălosul ăla mic.
Bine, gata cu ameninţările şi
cu prosteala.
Ştii de ce suntem aici. Vino încoace scumpo.
N-o s-o rănesc. N-am s-o rănesc. Haide.
Stai aici şi fără zgomot.
M-am săturat de oraşul ăsta! M-am săturat
de tine! Vreau doar să merg acasă.
Iar acum semnează naibii odată contractul.
Uite pixul şi semnează.
- Îmi pare rău că s-a ajuns la asta.
- Semnează aici.
- Foarte bine.
- Du-te dracului.
Iar acum ieşiţi afară!
Plecaţi.
- Asta e casa mea!
- Nu, nu putem să plecăm decât după incendiu.
Ce?
- Mă tem că nu pot să-mi asum riscul.
- Al, dacă vrei...
Ai grijă de ea. Ai grijă la ea.
Unde e?
Ridică-te! Ridică-te!
Sam! Sam!
Lasă-l... în pace.
- Sam.
- Eşti în regulă?
Stai în spatele meu.
Sam!
La revedere, nenorocitule!
- Clydie!
- Sam!
- Nu te apropia.
- Dă-i drumul.
- Nici măcar să nu te gândeşti.
- Dă-i drumul.
Stai acolo. Acolo să stai.
Aruncă arma!
Pune arma jos acum!
Pune arma jos.
- Bree?
- Mamă!
- Pune-ţi mâinile deasupra capului.
- Sunt Franklin Hale. Deţin jumătate din valea asta.
- E un deţinut care a evadat, şi e înăuntru.
- Întoarce-te cu faţa spre casă.
Fă-o odată.
Pleacă! Încă mai poţi scăpa.
- Nu.
Sam Gillen, casa e înconjurată.
Ieşi afară cu mâinile deasupra capului.
De ce te vor pe tine?
Tu n-ai făcut nimic rău.
Acum cândva timp, am făcut
nişte lucruri pe care nu trebuiau să le fac.
- Te vor băga la închisoare?
- Da.
- Nu vreau să pleci.
- Trebuie să plec.
Dar eu nu vreau ca să pleci.
La revedere Mookie.
La revedere Mookie.
- La revedere Bree.
- Pa Sam.
Ai să te întorci?
Voi găsi o cale. Cumva,
voi găsi o cale de a mă întoarce la voi.
Indiferent de cât ar dura,
noi vom fi întotdeauna aici.
Ştiu.
- Te iubesc.
- Şi eu te iubesc.
Ai salvat multe vieţi pe aici.
Asta ar trebui să conteze ceva.
Sam.
Rămâi cu bine, prietene.
Pa Sam.
Hai du-te.
Nenorocitule, ştii cine sunt eu?
Ştiu ce eşti.
Traducerea şi adaptarea:
mntdaniel@yahoo.com