Tip:
Highlight text to annotate it
X
Nu!
Haide!
Haide, scumpete.
Apuc-o!
Bine.
Ce...?
Vincent.
Nu, nu, e o idee proastă. E o idee proastă!
Ia doar ceea ce îti trebuie.
Ia doar ceea ce îti trebuie.
Ce...?
RJ?
Nu?
Nu e lună plină.
M-ai trezit mai devreme cu o săptămână?
Nu.
Să nu-mi spui că esti atât de nătărău
încât să încerci să îmi furi lucrurile.
RJ, va trebui să te omor.
Te rog, sunt doar un tip disperat
care încearcă să îsi hrănească familia.
- Tu nu ai familie.
- Mă refeream la o familie de o persoană.
Bine, stai, stai, stai, stai!
Uite, e încă în pesteră.
Asa că încă nu e furată.
Nu!
Nu!
Încet!
Opreste-te!
A fost pe aproape.
Vincent, asteaptă! Pot
să le recuperez pe toate!
Asa e! Dacă mă mănânci,
va trebui să o faci tu.
Dar eu pot să o fac. Toate!
- Cărutul meu rosu?
- Si mai rosu!
- Lada frigorifică albastră?
- Lada frigorifică albastră. E pe lista mea!
- Trebuie să fie neapărat albastră?
- Da!
Si îmi vreau Spuddies-urile mele.
Îmi plac la nebunie.
Deoarece cu un Spuddie,
destul pur si simplu nu e destul.
Atât de adevărat. Dureros de adevărat.
Si îti spun eu ce.
O să-ti fac rost de
pachetul de picnic gigant.
- Au asa ceva?
- Sunt destul de sigur.
În regulă, RJ. Mă duc înapoi la culcare.
Când se face lună plină, să stii că mă scol.
Si ar fi bine că toate lucrurile
mele să fie la locul lor.
Dar asta înseamnă doar o săptămână!
E imposibil de unul singur!
O săptămână e perfect. O să-mi
fac rost de niste ajutoare.
Lună plină, toate lucrurile mele.
si nici să nu te gândesti să fugi.
Pentru că dacă o faci,
te voi vâna si te voi ucide.
Bine! Bine, prietene! Tu ia si
te odihneste, mă ocup eu de asta.
De acum într-o săptămână, vom
râde pe seama acestei întâmplări.
PESTE TUFIS
Ce rece e! E rece!
Singurul loc în care nu am carapace.
Primăvară.
Asta înseamnă că au mai rămas
doar 274 de zile până la iarnă.
Lume, trezirea! Hibernarea s-a terminat.
'Neata!
- 'Neata, Hammy.
- Trebuie să fac pipi!
Nu în lacul din care bem apă!
Restul, să mergem.
E primăvară!
Asta înseamnă că trebuie
să ne apucăm de treabă.
Gata. Nu, stai!
Haideti, lume. Treziti-vă.
Nu mă faceti să vin la voi.
Ati face bine să ascultati.
M-am abtinut de la ceva toată iarna
si sunt pe cale să-i dau drumul.
- M-am trezit, m-am trezit!
- Vorbeste serios. Să mergem!
Multumesc, Stella.
Pot să golesc o cameră, Verne.
Haide, măcar atât pot să fac.
- Bună dimineata.
- Bună dimineata tuturor!
- *** ati dormit?
- Ce dimineată grozavă.
Vai.
Nu arăti prea bine în jurul ochilor.
Bucky si Quillo s-au trezit la
fiecare trei sau patru săptămâni.
Si Spike mi-a tot dat târcoale.
Da. Păi, face asta cam des.
E cel mai istet dintre toti.
Stii ce?
Ce-ai zice să iau tura de zi?
Lou, ar fi grozav.
În regulă, copii, ati
auzit-o pe mama voastră
si acum ascultati la mine!
Intrati-vă în formă!
Vai.
De asta mă temeam.
Unde e mâncarea? A mai rămas ceva?
Mi-e foame, a mai rămas deci ceva?
Am mâncat toată mâncarea, Hammy. În
timpul iernii? Trebuie să căutăm alta acum.
Asa e! Am îngropat niste alune în pădure.
Stiu unde sunt.
Mă întorc imediat. Pa!
- Destul.
- Tată, e doar zăpadă.
Dar ar fi putut fi un prădător.
Să faci pe mortul nu e cam... slab?
Heather, de câte ori trebuie să o zic?
Să facem pe oposumul e ceea ce facem noi.
Murim ca să putem trăi!
Eu îti spun ce să faci, bine? Calmează-te.
Asta trebuie să-ti găsim anul
ăsta, nu stii? Un tip de treabă.
- Un tip de treabă? Un tip de treabă?
- Iar începi.
De ce crede toată lumea
că am nevoie de un bărbat?
Arăt ca un cuib si put ca o mlastină.
Asa că atunci când
găsesti un tip decent,
care să fie bun cu copiii si să nu
aibă simtul mirosului, anuntă-mă.
- Alo?
- Nu-mi pasă cine a început.
- Alo?
- Nu-mi pasă cine a început.
Uitati, mâncare.
Ei bine, cred că stiti ce înseamnă asta.
- Verne.
- Numai un pic, Hammy.
Asta înseamnă că am fost la o distantă
de noua fructe de pădure de înfometare.
Scuze. A fost putin cam intens.
Am vrut să zic dureri foarte
grave cauzate de foame.
Verne!
- N-am terminat, Hammy.
- 'Neata, Lou, Penny.
- Mersi.
- Copii.
- Ceea ce vreau să vă zic e că...
- Verne!
N-am terminat, Hammy.
Dacă trebuie să te duci iarăsi, du-te.
Bine. Deci tot ce zic
e că am cam fost la limită.
Asa că anul acesta trebuie să
fim siguri că umplem busteanul...
- Până la vârf.
- Exact. Până la vârf.
- Pentru că ce suntem noi?
- Culegători!
- Si ce culegem noi?
- Mâncare!
- Asa.
- Super, Verne, foarte frumos.
Bine, Hammy.
- Ce e?
- Ce e ce?
Ce vrei să îmi spui?
Ce era, ce era, ce era, ce era?
Asteaptă. Îmi stă pe vârful limbii.
Da!
E o chestie ciudată pe care
nu am mai văzut-o până acum.
E foarte înfricosătoare. Urmati-mă.
Bine. Întâlnire sub pretextul
aparitiei unei chestii ciudate.
Să mergem.
Culegători...
Hammy, ce chestie ciudată?
Aia era.
Nu se mai termină!
Nici în partea aia nu se mai termină!
Doamne, Lou.
Da, Doamne e bine zis, scumpo.
- N-am mai văzut asa ceva.
- Măi, ce mare e.
- Ce e chestia asta?
- Heather, nu!
- Mi-e frică.
- Si mie, mamă.
E în regulă, e doar o...
Ce e chestia asta, Lou?
Eu... Păi e o... E... Verne?
Ei bine, e o... evident e...
... un fel de tufis?
Mi-ar fi mai putin frică de
el dacă as sti *** se cheamă.
- Haide să-l numim Steve!
- Steve?
- E un nume drăgut.
- Steve sună bine.
- Îmi e mai putină frică de Steve.
- Mare si puternic Steve!
- Ce vrei?
- Nu cred că poate vorbi.
Am auzit asta, tinere!
- Treci încoace imediat!
- Bine.
Hammy, vino înapoi.
- Steve e furios!
- S-a auzit de partea cealaltă a lui Steve.
Am vrut să zic tufis. Adică... Doamne!
E o singură cale prin
care vom afla ce e asta
Si despre ce e vorba.
Mă duc să verific.
Steve l-a mâncat pe Verne!
În regulă, Steve,
tu ai atras asta asupra ta.
Stella, nu! N-am fost mâncat,
m-am împiedicat pur si simplu.
Mă duc acolo.
Să nu se miste nimeni.
Copii, haideti, grăbiti-vă! Veti întârzia!
Ce e locul acesta?
Bună, micutule...
Bună.
Centrala. Pot să vă ajut?
Nu, pot vorbi. Doar conduc.
S-a întors Verne.
- Verne!
- Doamne!
- Esti bine?
- Ajutati-l!
- Ce e acolo?
- Primate roz înfricosătoare!
Trebuie să fi venit cât am
hibernat. A fost îngrozitor.
Aveau roti la picioare si niste bete
si mă loveau cu betele alea de
parcă ar fi fost vreun joc bolnav.
Trebuia să mori!
Trebuia să te întinzi pe jos si să mori!
- Tată!
- Asta nu e partea cea mai rea.
Jumătate din pădure a dispărut.
Stejarii si fructele de pădure,
pur si simplu au... pur
si simplu au dispărut.
Doamne.
Ce-o să facem pentru mâncare?
*** vom supravietui?
Nu stiu.
Dar uitati ce stiu.
Vom fi bine atâta timp cât
nimeni nu mai trece peste Steve.
Se numeste gard viu si nu e de
temut, prietenul meu amfibian.
E poarta către traiul pe picior mare.
Sunt reptilă, de fapt.
Dar să stii că e o greseală frecventă.
Si tu esti?
Unde îmi sunt manierele. Sunt RJ.
Să nu credeţi că sunt indiscret,
dar nu s-a putut să nu vă aud
Si pot arunca putină
lumină asupra situatiei.
Vedeti voi, ceea ce era
odată sălbăticie pură
este acum un paradis cu aer
conditionat de 54 de hectare.
Cu exceptia petei aceleia minuscule.
Voi sunteti aici.
Nu, nu, e un lucru bun.
Sunteti hibernatori, nu?
Voi adunati mâncare,
o depozitati pentru la iarnă?
- Noi umplem busteanul!
- Hammy.
Serios? Busteanul acesta? Busteanul
acesta în formă de pesteră?
- Până la vârf.
- Ozzie.
Stati să vă întreb, cât va dura?
- Ca să umpleti busteanul?
- Două sute saptezeci si patru de zile.
- Ati mai făcut-o vreodată într-o săptămână?
- E imposibil.
Nu si dacă muncim împreună.
Voi aveti abilitătile de adunare a mâncării,
eu am planul,
- iar ei au mâncarea!
- Câtă mâncare?
O multime de mâncare!
Păi, orice fel de mâncare ar iesi din gaură,
nu cred că ne interesează să mâncăm.
Nu ştiu ce să zic, tipul
mi se pare că are dreptate.
- Cred că ar trebui să ascultăm.
- Da, mie mi-e tot una.
Ba nu. Coada mă furnică.
- De ce n-ai zis aşa?
- Staţi aşa, staţi aşa. Ce e ce?
Când ceva nu e în regulă, simt furnicături
în coadă. Lasă-mă să-ţi spun ceva,
tot ce mi-ai zis până
acum îmi înnebuneşte coada.
Ascultă. Verne, nu? Asta nu e ceva
de care ar trebui să vă fie frică.
Păi, mie mi-e. Şi din motive serioase.
Ăsta nu e un semn de naştere.
Pentru că te-ai dus dincolo fără un ghid.
Mă rog. Mersi că ai trecut pe aici.
Nu ne interesează.
Nu vă interesează cea mai delicioasă
mâncare pe care aţi gustat-o vreodată?
- Nu!
- Haideţi.
Nu ne interesează!
Bine. Am priceput.
Înţeleg. Asta e ceva la care
pur şi simplu nu sunteţi deschişi.
- Vai de mine!
- Doamne.
Ce e aia?
Asta, prietene, e o combinaţie
magică de faină de porumb,
brânză deshidratată,
BHA, BHT şi MSG,
cunoscută şi sub numele de chip.
Cu aromă de brânză nacho.
- Aici! Aruncă-mi una din aia!
- Mai multe, te rog! Mai multe.
Da, Verne, au fost bune!
Sunt toate bune.
Şi mergem acolo. La noapte!
Da!
Bun venit în suburbie.
Bun venit în suburbie.
Ia uite acolo!
Mamă, uită-te la noi! Uită-te la noi!
Vai de mine! Ia uite aici.
Doamne.
Ce-ţi mai face coada, Verne?
Ascultă, dacă cineva din familia asta
păţeşte ceva, tu eşti responsabil.
Se distrează.
Îmi asum eu responsabilitatea pentru asta.
- E fain.
- Ia uite acolo.
- Spike, uite acolo.
- Verno,
Am luat câteva tăieturi din ţepii mei
ca să fac o comparaţie.
Ia uite aici, iarba pare să
fie mai verde în partea asta.
Verne, eşti sigur că
ai venit în acelaşi loc?
Da, pentru că ratonul spune...
Bine, ajunge. Am înţeles.
Deci ştie câteva şmecherii. Adică,
doar nu poate să meargă pe apă.
Lume! Pe aici spre mâncare!
- Locul ăla e imens!
- Ce e aia?
Acela e un SUV.
Oamenii merg cu el
pentru că încet, încet îşi pierd
capacitatea de a merge pe jos.
- Doamne, e atât de mare!
- Câţi oameni încap acolo?
De obicei? Unul.
Bună, sunt Gladys Sharp.
Preşedintele?
Al asociaţiei de locatari? Da.
- Doamne.
- Ce e aia?
Uşor, uşor, nu vă faceţi griji.
Aia e doar o fiinţă umană.
Şi ei se tem la fel de mult de
noi pe cât ne temem noi de ei.
Acum, dacă se întâmplă să vă
vadă un om, întindeţi-vă pe jos,
rostogoliţi-vă şi lingeţi-i bine.
Le place la nebunie.
În contractul pe care l-aţi semnat
scrie că iarba ar trebui să aibă 2 ţoli
şi potrivit măsurătorilor mele are 2,5 ţoli.
Am putea să luăm mâncarea şi să plecăm?
Serios, o au sau nu?
N-aţi văzut-o? Era în cutie.
Întotdeauna iau mâncare cu ei.
Noi mâncăm ca să trăim, oamenii
ăştia trăiesc ca să mănânce.
Lăsaţi-mă să vă arăt despre ce vorbesc.
Gura umană este numită "gaură fără fund".
Fiinţă umană este numită "leneş".
Acela este un dispozitiv
pentru chemarea mâncării.
Aceea este una din
nenumăratele voci ale mâncării.
Acela este portalul prin care vine mâncarea.
Acela este unul din multele
vehicule de transportare a mâncării.
Oamenii aduc mâncarea, iau mâncarea,
livrează mâncarea, conduc mâncarea,
poartă mâncarea! Asta încălzeşte
mâncarea. Asta ţine mâncarea rece.
Aia... nu sunt sigur ce e.
Ca să vezi? Mâncare!
Acela e altarul la care
venerează ei mâncarea.
Aia mănâncă ei când mănâncă prea mult.
Aia îi scapă de vină că să
poată mânca şi mai multă mâncare.
Mâncare! Mâncare! Mâncare! Mâncare!
Mâncare!
Deci credeţi că au destulă?
Păi, nu prea.
Pentru oameni, destul nu e niciodată destul!
Şi ce fac ei cu chestiile
pe care nu le mănâncă?
Le pun în cutii de tinichea
argintii şi strălucitoare,
special pentru noi.
Doamne.
Înfruptaţi-vă!
- E bună, nu-i aşa?
- Bine.
Împărţiţi, lume, împărţiţi.
Acesta e un scutec.
Şi aia chiar iese dintr-o gaură.
Deci, ce credeţi?
Am avut sau nu dreptate?
Şi astea sunt numai resturile!
Staţi să vedeţi ce e în
cutii, pachete şi conserve!
Vă spun, staţi cu mine şi într-o săptămână
vom strânge destulă mâncare...
- Încât să hrănim un urs.
- Ce?
E doar o expresie.
Halt! Intruşi! Intruşi!
Afară, cu toţii.
Ce e, scumpete?
- Ce faceţi?
- Ai spus să lingem...
Nu! Lasă asta! Fugiţi!
- Fugiţi!
- Plecaţi de aici!
Fugiţi!
La gard!
Plecaţi de aici!
Tocmai am măturat aleea!
Animale dăunătoare ce sunteţi!
Verne are dreptate, a fost îngrozitor.
- Sunteţi bine copii?
- Ţineţi aproape.
- Vom găsi altă mâncare, nu?
- Vedeţi, despre asta vorbeam!
Oamenii ăştia nu ne vor în preajmă.
Deci am speriat-o, iar ea
a exagerat. Nu e mare lucru.
Nu e mare lucru?
Noi asta numim mare lucru.
Haide, gândeşte-te la mâncare.
S-a meritat pentru mâncare, nu?
Merită să mori pentru chestiile alea!
Lasă-mă să reformulez.
Nu, merită să mori. Ai zis-o bine.
Uite, poate că viaţa noastră în pădure
pare primitivă pentru un tip cu o geantă.
- Ce?
- Dar cred că vorbesc
în numele întregii familii
când spun că nu vrem să avem
nimic de-a face cu ce e peste tufiş.
- Haide!
- Am terminat.
Nici nu aţi încercat gogoşile încă!
Vreţi să depozitaţi grăsimi?
Aia e o metodă de a depozita grăsimi.
Veţi transpira toată iarna!
- O să mâncăm scoarţă, nu?
- Bine, în regulă, mai gândiţi-vă!
Bună idee. O să mai vorbim noi.
La naiba!
Aproape i-am păcălit.
- Noapte bună, Heather.
- Noapte bună.
- Noapte bună, Ozzie.
- Noapte bună.
- Noapte bună, Lou.
- Noapte bună.
- Noapte bună, Penny.
- Noapte bună.
- Noapte bună, Hammy.
- Noapte bună.
- Noapte bună, Bucky.
- Noapte bună.
- Noapte bună, Spike.
- Noapte bună, unchiule Verne.
- Noapte bună, Quillo.
- Noapte bună, unchiule Verne.
Când ne vom trezi, vor mai rămâne
doar 273 de zile până la iarnă.
- Ajunge, Verne.
- Noapte bună, 273.
Spuddie...
Ladă frigorifică... Căruţ... Căruţ mai roşu.
S-a scurs timpul, RJ.
Dar mai am şase zile! Nu!
Bine. Patru labe, blană.
Încă în viaţă, încă în viaţă.
Deci, ce zici?
Vrei să le duc la casa lor?
- Nu.
- Atunci ce zici?
Jimmy mă împingea în autobuz.
- Îi place de tine.
- În niciun caz, e un ticălos.
Data viitoare când te împinge, bate-l.
Da!
Bine, copii, înghesuiţi-vă. Acolo e.
Scoarţă la micul dejun!
- Vreau gogoşi!
- Vreau pizza.
Ba nu vreţi.
Bine. E grozavă.
Într-adevăr, durează ceva până se mestecă.
Dar...
A fost foarte satisfăcătoare.
Şi, apropo,
are şi multe fibre.
- Multe.
- Trebuie să recunosc, chiar e gustoasă.
Ce faci aici?
Am venit să vă ajut la... cules.
Uite, Verne, ai spus ieri
o vorbă despre gaşca ta.
Începe cu F, îţi mai aminteşti ce era?
- Familie?
- Da, da, aşa.
Ştii, chestia aia mi-a
intrat direct la inimă.
Vezi tu, Verne,
am avut şi eu toate astea.
Propriul meu loc, înconjurat de cei dragi,
o telecomandă universală.
Dar apoi toate s-au dus cu...
... incidentul tăietorului de iarbă.
Doamne.
Vino încoace.
Da, e bine, nu-i aşa?
- Frate.
- Doamne, Verne.
Întotdeauna ne-ar putea fi
de folos o mână de ajutor.
Tăietorul de iarbă, Verne.
Tăietorul de iarbă.
Bine.
Nu e problema voastră. Voi pleca.
Asta sunt eu...
... plecând.
- A fost frumos.
- Nu lovi.
Mi-a făcut plăcere să vă pot cunoaşte.
Sunt sigur că
vă voi mai vedea prin pădure.
- Aveţi grijă.
- Bine.
RJ.
Poţi să... poţi să rămâi.
- Vino încoace, uriaşule!
- Nu.
Ştiam că sub exteriorul
acesta dur şi crispat
e o inimă sensibilă.
- Te superi dacă îţi zic unchiul Verne?
- Deloc.
Grozav. Pot să lucrez cu Hammy?
Vrei să mă ajuţi să-mi găsesc alunele?
Foarte tentant, Hammy, foarte tentant.
Dar mai întâi vreau să-ţi arăt asta.
Îţi place fursecul ăsta?
- Ei bine, fursecul ăsta e un gunoi!
- Îmi plac fursecurile.
Uşor, uşor. Nu-ţi face griji.
Ştiu de unde să fac rost de
nişte fursecuri atât de bune
încât sunt livrate personal
de ofiţeri în costume speciale.
- Casa galbenă e a familiei Doyle.
- Ei au comandat doar o cutie.
- Casa galbenă e a familiei Doyle.
- Ei au comandat doar o cutie.
Acolo sunt.
Cele mai râvnite fursecuri din America.
Love Handles, Skinny Mints,
Neener Neeners şi Smackeroons.
Şi ghici ce? Sunt toate ale tale!
Hamilton. Stai aşa, amice.
Îmi place energia ta,
dar nu le poţi lua.
- Ai spus că sunt ale mele.
- Vor fi,
dacă reuşim să îmbinăm energia ta
extraordinară cu planul meu genial!
- Eşti cu mine, puştiule?
- Eu... eu... eu...
Asta înseamnă că da! Să mergem.
Doamna Johansson
era alergică la ciocolată.
- Serios.
- Da, dacă o mănâncă.
- Îi explodează faţă sau aşa ceva.
- E atât de nedrept.
Aşteaptă, aşteaptă. Câte cutii de...?
Nu te apropia de fursecurile alea.
Sunt ale mele!
Tipul ăsta nu mai vine, nu-i aşa?
Nu vreau să vină.
Avem atât treabă de făcut.
Haideţi, intraţi în biroul meu.
Acum, ascultaţi.
Căutăm o veveriţă turbată,
vicioasă şi care mănâncă oameni.
- Vă descurcaţi?
- Pardon?
Da... Hammy.
Bine. Iepurii nu sunt vicioşi.
Sunt drăgălaşi, aşa că...
Turbată, nu iepure.
Ce?
Bine. Deci, mai întâi răvăşim părul.
Arată bine.
Bun, acum o să...
Acum o să încurcăm puţin blana.
Puţin puf pe coadă...
Încetează! Mai pufoasă.
Îmi place mult.
Arată-mi privirea aia sălbatică.
Haide!
- Pot să râgâi abecedarul! A, B, C.
- Hammy!
Am nevoie să te concentrezi acum, bine?
- Bine.
- Mulţumesc.
Să vedem. Uite... Stai aşa puţin.
Nu aia, nu aia. Nu, nu.
Drăguţ!
Hammy?
Gata! Acum, haide.
Voi fi în spatele tău.
Haide, du-te acolo!
Sunt o veveriţă nebună şi turbată!
Îmi vreau fursecurile!
Sunt turbat! Fac spume la gură.
Fac spume, sunt foarte înfricoşător.
Rabie!
- Merge!
- În spatele tău!
Ştiu. Eşti chiar în spatele meu...
Gata! Dă-te înapoi!
- Nu, nu, nu, nu! Nu!
- Ia de-aici!
- Pleacă de acolo! Pleacă!
- Ce se întâmplă? Ăla e Hammy?
- Totul e sub control. Înapoi.
- Numeşti tu asta sub control?
- E atacat!
- Funcţionează!
- Vin, Hammy!
- Verne! Nu!
Ce faci? Fereşte-te!
Stai locului! Mă ocup
eu de el! Stai locului.
Ajută-mă! Dă-te jos de pe mine!
Ce dezgustător!
- Urât!
- Doamne, ce scârbos!
Verne!
A fost grozav!
Tu, prietene, ai un talent înnăscut.
Sau, aş putea zice, au naturel.
Hammy, ai fost grozav, omule!
M-ai speriat şi pe
mine. Eram pe punctul de
a veni la tine să te bat
eu însumi cu o carte.
Eşti în regulă, nu-i aşa?
Sigur că eşti. Tu eşti Hammy!
Vânătăile acelea se vor vindeca.
Ştii ce? Tipelor le plac cicatricile.
- Acolo!
- Uite acolo!
Acolo ne-a atacat veveriţa!
Era turbată sau aşa ceva.
Şi mai era şi o chestie
amfibie dezbrăcată şi scârboasă.
- Reptilă.
- E în regulă, fetelor.
Duceţi-vă înăuntru, mâncaţi un fursec,
deschideţi televizorul şi calmaţi-vă.
Mersi, mamă.
Îmi pare rău, Janis, le-am auzit
cumva spunând "veveriţă turbată"?
Cred că exagerează puţin.
Şi dacă nu? Dacă avem de-a
face cu o potenţială pandemie?
Animale libere care împrăştie boli
şi micşorează valoarea
proprietăţilor noastre?
Da. Am o caserolă în
cuptor. Trebuie să plec.
Bine. Fă-ţi griji pentru caserola aia a ta,
iar eu îmi voi face griji pentru
sfârşitul păcii şi liniştii suburbane!
Aşa e. Nu vă împingeţi.
E destul pentru toată lumea.
Am o cutie special pentru tine, Penny.
E bună. Mâncaţi! Orice are un gust
atât de bun trebuie să vă facă bine.
Simţi o gâdilătură la ceafă?
Se numeşte exces de zahăr.
Asta îi face pe oameni să reziste, de
asta nu hibernează. Puneţi puţin din asta
şi ceea ce durează la voi
toată vara ne va lua nouă o săptămână.
Îmi place! Îmi place!
Stai aşa, Hamsquad. Ultimul lucru
de care mai ai nevoie e cofeină.
Aşa e. Haideţi, înfruptaţi-vă.
Pentru că ăsta, prieteni, e doar începutul.
Ce?
- Sus, jos! Sus, jos!
- Ne scapă!
Da!
Citeşte şi plângi.
Alo? Vreau toată lista cu exterminatori.
Ozzie!
- Mamă! Ai lovit un oposum.
- Vai de mine.
Crezi că e mort?
Nu.
Atinge-l.
- Pot să-l ating?
- Nu!
Bietele creaturi.
- Ce se întâmplă?
- Vino să vezi.
Debbie? Nu-mi amintesc să fi
văzut un permis pentru adunare.
Grupuri mai mari de o
persoană care doresc să...
Timmy, adu lopata din maşină.
Lumini care se sting,
membre care se răcesc.
- Văd un tunel.
- Nu.
Mamă, tu eşti cea care
mă cheamă spre lumină?
Trebuie să merg spre lumină.
- Ce crezi că face?
- Poate că i-am scos creierii.
Ai mers prea departe.
Hai să plecăm de aici şi să lăsăm această...
Aceastaă...
- Bună prindere, Verne.
- Da! Da!
- Eşti periculos. Eşti nebun!
- Dulce muzică, mă duc acasă!
Adio, lume crudă!
Boboci de trandafiri.
- Acum pot să-l ating?
- Nu!
Vezi? Exact de asta am
chemat exterminatorul.
Să îi omoare înainte să fie răniţi astfel.
Toată lumea să plece de aici, acum!
Aşa! Copii, apucaţi mânerele alea.
Aduceţi lucrurile.
- Ce?
- Uite. Mi-am rupt spatele.
- Să mergem
- Jos.
Nu.
Cred că cineva a sunat în legătură
cu o problemă cu animalele?
Soluţia stă în faţa voastră.
Dwayne LaFontant e aici.
Unde ai fost? Dau o petrecere
de "Bun venit în cartier" mâine
şi până acum maşina lui Debbie a
omorât mai multe animale decât tine.
Şezi cuminte, soro.
Garantez personal că nu va fi
o singură vietate la petrecere.
Verminatorul e la lucru.
Lasă-le. Lasă-le!
Ce avem aici?
Didelphis marsupialis virginianus.
Aproximativ patru kilograme şi jumătate.
Mascul.
- Cred că e mort.
- Serios?
Ai vreo diplomă de la Vermtech?
Cred că vrea să crezi că e mort.
- Hai! Hai!
- Mişcaţi, mişcaţi!
- Aşa! Fugiţi! Duceţi-vă!
-... stare de şoc voluntară.
Uitaţi-vă cu atenţie la el.
Îl puteţi vedea respirând.
Sper că nu are dureri.
Ce...?
Ucide-l! Ucide-l!
Mulţumesc pentru că aţi venit!
Aţi fost un public minunat!
Omule!
Bine, cu ce am de-a face aici?
Un oposum, un arici, un sconcs, o veveriţă,
un raton, un amfibian.
- Reptilă.
- Nu.
O reptilă.
Asta numesc eu o prestaţie grozavă.
- Vreau să o mai fac o dată!
- Mai mult decât grozavă.
Au rămas muţi de uimire. Ai fost grozav!
Aşa!
Tată. Trebuie să zic,
a fost... a fost destul de bine.
Recuzite pentru Ozman!
- Ozman!
- Da! Da!
Dar să nu uităm de
conducerea noastră genială:
RJ.
RJ!
Genial!
RJ, vino încoace.
Vrem să-ţi arătăm ceva.
- Da, sigur.
- Mişto.
- Ce echipă!
- Ratonul ăla ştie ce face.
Eşti eroul meu, amice.
- Încoace, pe aici.
- RJ, haide!
Da, vrem să-ţi arătăm ceva.
Haide, grăbeşte-te!
Ia uită-te.
Noua ta casă!
Şi uite, avem un loc pentru tine chiar aici!
E pentru mine?
Da, seamănă cu ce ai avut înainte, RJ?
Nu seamănă deloc cu ce am mai avut, Lou.
- Uite, n-ar trebui să beau asta.
- Mersi.
- E geanta mea aia?
- Da, am adus-o aici
ca să nu mai dormi în copacul acela.
Serios?
RJ, ia uite aici!
Am conectat televizorul.
- Am pus şi convertorul pentru HD.
- Prindem 1000 de posturi!
Poţi să iei telecomanda
înainte să o ia tata?
O telecomandă universală?
E drăguţ băieţi. Foarte drăguţ.
Ne întoarcem acum la Un Ticălos Printre Noi.
Ar trebui să-ţi fie ruşine de tine.
Te-am primit în familia noastră
şi ne-ai înşelat.
Ţi-am dat inima mea, iar tu ai
spart-o în milioane de bucăţi.
Revino-ţi, Kevin. Când te simţi ca un
nemernic, te simţi aşa pentru că asta eşti.
Da? Aşa că acceptă, tocmai ai
spus-o cu voce tare. "Sunt un nemernic".
Nemernic.
Nu cred că tipul ăla e un doctor adevărat.
Ce crezi, RJ? RJ?
Ce faci, măi?
Te-ai implicat mult prea mult.
Tu ia numai mâncarea.
Hrăneşte ursul. Ia mâncarea.
Hrăneşte ursul.
Unde e mâncarea? Unde e mâncarea?!
Verne. Ce faci?
Fac lucrurile să fie la
fel *** au fost înainte.
Nu, nu o face.
Ce-ar fi să plec pur şi simplu?
Bun.
Tu pleacă, iar eu voi duce astea
înapoi proprietarilor de drept.
Ce?! De ce?
Pentru că i-am supărat pe oameni.
Şi nu vrem să sfârşim ca iepurele.
Aşa că duc astea înapoi ca să nu ne omoare.
Verne, nu înţelegi!
Avem nevoie de astea!
Ba nu avem!
Nu le poţi lua!
Ba da, pot!
- Dă-le drumul!
- Tu să dai drumul!
- Trebuie să le am.
- Nu!
Verne. Mişcă-te încet,
vorbeşte încet şi urmează-mă.
Ce?
Nu.
Nu. Nu mai pic eu în plasa ta!
Nu ştiu ce pui la cale,
dar simt furnicături în toată carapacea.
Şi ştii ce?
Le ascult de data asta,
- şi pun piciorul în prag.
- Nu, nu.
Joacă?
Joacă!
Joacă! Joacă! Joacă!
Joacă! Joacă! Joacă! Joacă! Joacă!
Joacă!
Să ne jucăm!
Joacă!
Doamne...
Joacă! Joacă! Joacă! Joacă! Joacă!
- Jos, băiete. Stai jos. Rostogoleşte-te!
- Joacă-te!
- Fă pe mortul!
- Joacă-te!
Aşa te vreau, Verne. Salvează mâncarea.
Scap eu de câine.
Joacă-te.
Joacă-te, joacă-te, joacă-te, joacă-te.
Joacă-te, joacă-te, joacă-te, joacă-te.
Nu! Nu, nu, nu, nu.
Scapi toată mâncarea pe jos, măi!
- Uite, prinde.
- Joacă-te!
Ţi-e foame? Uite, mâncare.
Spatele meu!
Uite, oameni! Joacă-te cu ei!
- Fereşte-te!
- Opreşte-te! Ce face?
- Ce-a fost aia?
- Joacă-te, joacă-te, joacă-te, joacă-te.
Sunt în regulă, sunt bine. E în regulă. E...
Verne, desprinde lanţul.
Joacă-te!
Nu.
Da.
Rău.
Băiete.
Verne, ţi-am spus să desprinzi lanţul.
Tomberoanele de gunoi nu ar trebui
să fie pe trotuar până la ora opt...
Eşti diavolul.
Nu! Nu!
Verne, eşti în regulă acolo?
- Ajută-mă, Oz.
- Sigur, sigur.
- Ce s-a întâmplat?
- Ce s-a întâmplat?
S-a dus. Mâncarea! S-a dus!
- Ce?
- S-a dus?
- *** s-a dus?
- Întrebaţi-l pe el!
- Verne?
- Am înapoiat-o
- proprietarului său de drept.
- Ce?
Am muncit din greu pentru ea, ştii?
Foarte mult. Şi mâncarea
pe care am adunat-o era...
Ştii tu. Iar tu...
Iar tu, mă rog.
Da, Verne, unde-ţi era capul?
Buşteanul era plin!
- Plin de prostii.
- Deci, ce vrei să zici?
Mâncarea pe care o strângem
prin căile noastre nu e la
fel de bună ca cea pe care
o adunăm aşa *** ştii tu?
Căile voastre? Adică ale lui.
Nu vedeţi că RJ vă foloseşte?
Verne! Să-ţi fie ruşine.
RJ n-ar face aşa ceva.
Trebuie să mă credeţi.
Nu înţelegeţi
că e ceva în neregulă cu el?
Coada mi-o ia razna de fiecare
dată când mă apropii de el.
Aşadar ar trebui să murim de foame
pentru că fundul tău vibrează?
Cred că eşti doar gelos.
- Gelos? Pe el?
- Da.
El e cel care acceptă viitorul,
iar tu ne tragi înapoi.
Vă trag înapoi, aşa e.
De la dispariţie.
Vezi ce ai făcut?
Dacă ar asculta jumătate din
prostiile pe care le spui,
ar muri într-o săptămână.
Eşti interesat doar să profiţi
pentru că sunt prea proşti şi naivi.
Nu sunt prost.
Bine, n-am vrut să...
Am vrut să zic ignorant.
Faţă de metodele... de acolo.
Haideţi, băieţi.
Ştiţi că nu am vrut să zic aşa.
Nu... nu faceţi asta.
Stella? Ozzie?
Hammy? Ştii că nu am...
- Hammy...
- Nu sunt prost.
Te rog.
- Noapte bună, unchiule RJ.
- Noapte bună, puştiule.
E lună plină, RJ. Ne vedem dimineaţă.
Asta te va aduce la mărimi normale!
Te-am prins!
- E gata?
- Afirmativ.
Tu ai pus asta aici?
Acest Depelter Turbo?
Acela e un obiect de
contrabandă, doamnă, căci
e ilegal în fiecare
stat, în afară de Texas.
Nu-mi pasă dacă e împotriva
Convenţiei de la Geneva.
- Îl vreau!
- Aşa mă gândeam şi eu.
Aşa că mi-am luat libertatea de a-l instala.
Adios, infestare cu animale.
Vai de mine.
Ce-am făcut?
- Nu trebuia să iau toată mâncarea.
- Ce?
Nu trebuia să iau toată mâncarea aceea.
Încercam doar să refac
lucrurile aşa *** erau, atâta tot.
Eram doar prevăzător.
Pentru că asta sunt.
Exist în mod natural din noroc.
Sunt locuri în carapacea
mea în care nu am fost.
Tu, pe de altă parte,
tu eşti... grozav.
Şi nebun şi neînfricat.
Cred că au dreptate.
Cred că sunt doar gelos.
Verne, crede-mă,
n-ar trebui să fii gelos pe mine.
Ai un lucru bun aici. Încerci să faci
ceea ce e mai bine pentru familia ta.
Şi cred că tu eşti ceea ce
e mai bun pentru ei acum.
*** rămâne cu coada ta?
Capul îmi spune să ascult de coadă, coada
îmi spune să ascult de cap, iar eu...
... sfârşesc cu un stomac supărat.
De asta trebuie să fii tu şeful acum.
- Nu ştii ce se întâmplă.
- Şi tu ştii.
- Atunci care e problema?
- Asta, Verne, e problema.
- Vezi asta?
- Ascult.
Doar...
Doar stai aşa puţin. Bine?
Eu...
- Tu dai petrecerea?
- Da. La dreapta.
Sunt şi nişte papucei de protecţie
de pus peste încălţăminte.
Da! Da!
- Ce e asta?
- Ce?
Aia...
... e o...
... listă cu toate lucrurile
pe care le-ai pierdut, Verne.
- Serios?
- E o listă lungă. Poţi să vezi.
Eşti un... tip organizat,
nu-i aşa? Bună treabă.
Ştii ce? Ştiu un loc
atât de plin de mâncare,
încât am putea să o recuperăm
într-o singură noapte.
Grozav. Să mergem. Unde e?
- În casa aceea.
- Ce?
- Care e rostul chestiei ăsteia?
- Trimite-o jos.
Ce încearcă Verne să zică e că...
Ce încearcă Verne să zică e că...
Adică, e greu să sintetizez
totul într-un cuvânt.
- Dar...
- Îmi pare rău.
Vino încoace.
- Vino încoace, Verne.
- Aşa.
Bine! Ascultaţi, staţi laolaltă.
Uitaţi planul.
Capcanele sunt puse aici, aici, aici,
aici, aici, aici, aici, aici, aici,
aici, aici, aici şi aici.
Aici, aici, aici, aici.
Una mare aici, aici,
- şi poate câteva pe aici.
- Doamne, atâta tot?
Nu. Mai sunt nişte lumini
roşii peste tot pe aici.
Bine, Verne? Pari puţin cam verde.
Am aţipit puţin, dar am înţeles ideea.
Sunt lumini, capcane... S-ar putea
să fie nevoie să-mi schimb carapacea.
Bine, ăştia suntem noi.
- Pot să fiu eu maşina?
- Vreau eu să fiu maşina!
- Eu sunt maşina. Tu poţi fi pantoful.
- Pantoful e naşpa.
Ce-ar fi să fii tu fierul acela?
Nu e important!
În plus, eu sunt maşina.
Eu sunt întotdeaun maşina.
Planul funcţionează în trei paşi simpli.
Pasul întâi, stingem luminile.
Pasul doi, intrăm. Pasul trei,
ieşim cu un munte de mâncare.
Dar locul ăsta e ca o fortăreaţă.
Pereţi atât de înalţi. Uşile, impenetrabile.
- *** o să intrăm?
- Zgarda e cheia.
La propriu, zgarda.
E ca o cheie care deschide uşa şi dacă...
Şi ce? Crezi că o să-ţi dea zgarda aşa uşor?
Nu mie, femme fatale a mea. Ţie.
- Ei?
- Mie?
Tu, Stella, o să-l faci pe
motan să ne dea zgarda prin...
- Putoarea mea.
-... farmecele tale feminine.
A fost prea tare?
Uite, ratonule, poate că masca pe
care o porţi te împiedică să vezi bine,
dar în caz că nu ai observat sunt un sconcs.
În exterior, poate. Dar mă uit în
interior, Stella şi văd o vulpe.
Şi tot ce trebuie să facem
e să o scoatem la iveală.
- Foarfece.
- Foarfece?
- Uite.
- Fii atent la...
- Mangal.
- Mangal?
- Odorizant.
- Suc de roşii.
- Dop.
- Dop? Să nu îndrăzneşti.
- Prinde-l!
- Punctat! Da!
Încă ceva.
Opriţi-vă. Asta e.
Doamnelor şi domnilor,
treaba noastră s-a terminat.
Vai de mine.
- Doamne.
- E grozavă.
Ce?
Miau.
Uimitor!
Doamne, arată...
În regulă, gaşcă, asta e.
Intrăm.
Nu din nou. La naiba!
Chestiile alea sunt atât de vii.
Să fii blestemat, tu cel
care faci chestii din plastic.
Bine, Hammy.
Hammy!
Du-te, du-te, du-te, du-te,
du-te, du-te, du-te, du-te.
Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu!
Hammy, ţi-am spus că ăla nu e bun!
Dar îmi place fursecul.
Ce se întâmplă? E totul în regulă?
Aşa!
Haide, Hammy, haide. Urmează
lumina cea drăguţă. Aşa, aşa.
Aşa, aşa.
Acolo e. Du-te şi ia-o.
Aşa, aşa.
Du-te şi ia-o, nebunule!
Bingo! Bun, pasul doi.
Credeam că murim până la pasul doi,
aşa că mergem grozav!
Bine, minunato, tu urmezi.
Ar face bine să fie proastă pisica.
Sunet, dă-i drumul!
Ar trebui să fie pisică.
Pune-o pe pisică.
Poate că pisicii îi plac vacile.
Cine e acolo?
Eşti o pisică! Eşti o pisică!
Eşti o pisică!
Adică, eu sunt o pisică.
- Miau.
- Da, sigur că da.
Haide, pleacă de aici.
Stăpâna mea nu împarte resturi
vagaboandelor obişnuite.
Vagaboande obişnuite?
Bine, tu ai vrut-o.
- Ia zgarda!
- Doamne, ce zgardă drăguţă ai pe tine.
- Te superi dacă mă uit şi eu?
- Nu! Nu te mai apropia!
Nu trebuie să fiu atât de
aproape de o creatură din pădure.
- Pleacă de aici cu murdăria ta!
- Murdăria mea?
- Murdăria mea?!
- Doamne, iarăşi.
Bine, asta e. M-am săturat
să se uite toţi la mine
şi să fugă pentru că au
impresia că sunt murdară.
Ei bine, am veşti pentru tine.
Nu m-am machiat atât pentru ca un
ghemotoc de blană pompos şi supraponderal
să-mi spună că e prea bun pentru mine.
Am machiaj pe fund, tipule!
Şi nici măcar nu vrei să ştii de dop!
Opreşte-te! Nimeni nu mi-a
mai vorbit aşa vreodată!
E îndrăzneţ. Îmi place.
Ei bine, crede-mă,
mai e acolo de unde a venit asta...
-... ghemotoc de blană.
- Bine, echipă, să-i dăm drumul.
Eşti puternică.
Esenţa ta este foarte tare.
- Ce...? Ce vrei să zici cu asta?
- Sunt ochii tăi.
- Ochii mei.
- Sunt sclipitori.
Sclipitori? La naiba.
Ştii, cred că asta e partea
în care trebuie să aţipesc.
Au intrat maşinuţele şi papucii în casă?
- Deci ai un nume?
- Da.
E un nume persan,
căci eu sunt persan.
Am fost născut drept prinţul
Tigeriess Mahmood Shabaz.
Măi ce lung e.
Pot să-ţi zic Tiger?
- Locul ăsta e imens.
- Grozav.
Animalele sunt în casă.
- Vai de mine.
- E atât de grozav.
- Da! Bine, toată lumea la posturi.
- Să înceapă petrecerea!
- Ne ocupăm noi.
- Începem.
N-am priză, n-am priză, n-am priză.
Hammy! Mai puţin cu
ghearele, mai mult cu tălpile.
Bine.
A durut.
- Numai un pic, vin imediat.
- Ce-a fost aia?
E sunetul inimii mele. Nu auzi?
Pe aici, pe aici!
Bine, bine, suntem bine. Înapoi la treabă.
Aşa.
Aici, prinde!
Băiete.
Da, voi reuşi.
Tatăl meu, a avut o faţă
extraordinar de plată.
Era atât de frumos,
încât de-abia putea să respire.
Fascinant.
... înăuntru, am o chestie pe
mai multe nivele cu un covoraş.
- Vino să-ţi arăt.
- Nu, nu!
Nu ţi-am spus despre viaţa mea.
Bun, bun. E bine, e bine.
Ce e aia?
Asta îi scoală pe oameni din pat dimineaţa.
Unde s-a dus?
Lăsaţi-vă jos şi rămâneţi acolo.
Mişcaţi. Mişcaţi.
Haideţi! Trebuie să plecăm
înainte să se întoarcă.
- Nu! Nu şi fără Spuddies.
- Ce?
Lou, Penny, înapoi la TV.
Heather, urmăreşte-l pe omul acela.
- Acum, RJ.
- Nu, Heather. Aşteaptă!
Furnicătura, furnicătura.
RJ! Căruţul e plin,
să plecăm de aici
Vincent, va dura numai o secundă
- Vincent?
- Unde?
- Cine e Vincent?
- Verne, Vincent.
O mică greşeală. Limba!
Îndură cu mine, asta am vrut să zic.
Nu e niciun urs.
Lumina păleşte. Membrele mele...
Heather.
Heather!
E un şobolan alb mort pe scările mele.
Credeam că eşti moartă.
Am învăţat de la cel mai bun, tată.
Asta-i fata mea.
Vino la tata.
Am face bine să ne grăbim.
Nu avem prea mult timp.
- Ce se întâmplă, RJ?
- Nimic!
Hai să plecăm de aici
pentru că avem ce ne trebuie.
- Nu, nu avem.
- Despre ce vorbeşti?
- Avem mai mult decât destul.
- Ascultă.
Uite atâta mai am până să dau
acel căruţ unui urs ucigaş.
Dacă aceste Spuddies nu sunt în meniu,
atunci eu voi fi. Acum
dă-mi drumul la coadă.
Ce?
Dă-mi drumul!
Îmi pare rău, trebuie să plec.
Stella, Stella, unde te duci?
Stella!
Stella!
Uite, nu eşti tu de vină.
Nu va merge, bine, pentru că sunt un...
Sconcs!
Da, asta. Îmi pare rău
că trebuie să vezi asta.
Atenţie!
- Vai...
- Mirosul ăsta nu te deranjează?
Nu. Faţa asta a fost
făcută pentru frumuseţe.
Nu simt nimic.
Nu ai simţul mirosului?
Spre uşă! Hai, hai, hai, hai, hai, hai!
Pe aici!
Să petrecem.
Iepuraşi!
Fugi, iubirea mea.
Fugiţi pe acolo. Afară!
Mişcaţi, copii! Haideţi!
Buenos días, reptilo.
Tocmai ai fost prinsă.
Puţi.
Asta pentru că i-ai lăsat în casa mea!
- Acei...
- Nancy, nu te mai agita atâta.
Animalele astea vor fi
omorâte repede şi uman.
Nu! Nu uman.
Pe cât de inuman posibil.
A fost o plăcere să fac
afaceri cu dumneavoastră, doamnă.
- Ce-o să ne facă, mamă?
- Nu ştiu, puiule.
Nu vreau să mor, tată. Nu pe bune.
Vom fi bine.
Ai avut dreptate în privinţa lui, Verne.
Trebuia să te fi ascultat. Îmi pare rău.
Nu.
Ştiam că nu putem avea încredere în el
şi eu ne-am băgat în asta.
Trebuia să fi ştiut mai bine.
Vincent?
Deci eram pe cale să te omor.
Dar m-am oprit să privesc spectacolul
şi trebuie să zic...
... ce s-a întâmplat acolo,
e o frumuseţe.
E cel mai vicios, înşelător
şi egoist lucru pe care l-am văzut vreodată.
E clasic, RJ.
Tu iei mâncarea, iar ei suferă.
Dacă o ţii tot aşa o să ajungi ca mine.
O să ai tot ce ţi-ai dorit vreodată.
Dar am avut deja asta.
Ce, pe ei? Pe cine păcăleşti?
Ai spus-o singur,
eşti o familie de o persoană.
Întotdeauna vei fi.
Aşa supravieţuiesc cei ca mine şi ca tine.
Şi câţiva fraieri au fost răniţi pe parcurs.
E dur. Aşa e viaţa.
Crede-mă, nu ai nevoie de ei.
De fapt, am.
Şi chiar acum, ei au nevoie de mine.
Aşa că am nevoie de asta!
RJ!
Ce...?
- Iar mă doare spatele.
- Eşti bine?
Nemernicule.
Stella, e o operaţiune de salvare.
Vă salvez.
O să te gazez aşa de tare
încât şi nepoţii tăi o să pută.
- Urs!
- Ce zici?
- Urs!
- Păr?
- Urs!
- Îndrăzneşte?
- Urs!
- Urs!
Ce?
- Am pierdut controlul!
- Ştim noi să conducem.
- E ca în Auto-Homicide 3!
- Ce?
Verne, lasă-mă să intru!
E butonul greşit! E butonul greşit!
- Vă rog să alegeţi destinaţia.
- Du-ne acasă! Du-ne la buştean!
Destinaţie anterioară aleasa.
Faceţi o întoarcere de 180 de grade legală.
Am înţeles!
- Hammy! Lasă-mă să intru!
- Nu ascult de RJ.
Copii, scăpaţi de urs!
Ce arme avem?
- Avem un ciocan.
- Grozav.
Mic...
Mulţumesc. Da, da!
- Lasă-mă să intru! Lasă-mă să intru!
- Nu! Şarlatan cu coada îndoită!
Ozzie!
Încearcă să ne ajute. Dă-i drumul.
- După ce ne-a făcut?
- Dar s-a întors.
Şi a adus un urs.
- Nu ne batem în timp ce conducem.
- Întoarcem noi duba asta, domnule.
El a început-o.
Îţi zic, încearcă să ne ajute.
Dar, Verne, tu eşti cel care spune
întotdeauna să ai încredere în coada ta.
Dar nu mă mai furnică.
De ce n-ai zis aşa?
Mulţumesc, mulţumesc.
- Eşti mort, RJ!
- Jos!
- Iar prietenii tăi urmează.
- Fereşte-te!
Întoarceţi imediat la stânga.
Puncte bonus!
Da!
RJ!
Da!
- Ferea.
- Scor maxim.
Nu, nu, nu, nu!
Aţi ajuns.
E toată lumea în regulă?
- Haideţi!
- Trebuie să mergem, trebuie să mergem!
Vechea rană de la dans.
- Haide, haide. Quillo!
- Hai, hai, hai.
- Am ajuns?
- A fost aproape!
- Aşa!
- Am ajuns?
Penny? Copiii sunt aici? Hammy?
Clown înspăimântător.
Feriţi-vă!
Un tăietor de iarbă,
Verne. Un tăietor de iarbă!
Sus, sus, du-te sus.
Arătaţi-vă feţele alea mici.
Creaturi murdare.
Staţi în pădure unde vă e locul.
Fereşte-te!
Vreţi să petreceţi, nu?
În regulă, atunci, să petrecem.
- Mamă!
- Copii!
Penny, Lou, feriţi-vă! Jos!
Asta e! Verne, scoate-i pe toţi
de aici. Îi distrag atenţia.
- Eşti nebun? Te va omorî.
- Păi eu sunt cel pe care-l vrea.
A grijă de familia ta, Verne.
Asta intenţionez. Întreaga familie.
- Trebuie să fie ceva ce să putem face.
- Nu e timp.
Hammy!
Vincent, ai avut dreptate.
Cu un Spuddie, destul
pur şi simplu nu e destul.
RJ!
Acum, Hammy. Du-te, du-te, du-te!
Bine...
Am luat fursecul.
- Aia e...
- Depelter Turbo.
Pregăteşte-te pentru multe înţepături.
Nu! Nu, nu! Nu, nu! Nu!
A durut *** credeam că va durea!
- Da!
- Aşa!
Bună treabă. Asta înseamnă lucru în echipă.
Vino încoace, Hammy, vino încoace.
Eşti un geniu, băiete.
Mulţumesc.
Şi, Verne, să nu repari
niciodată carapacea asta!
Da. Mă bucur că funcţionează la tine.
Dă-o jos şi dă-o înapoi.
Uite aşa, spre Munţii Stâncoşi
cu tine, Smoky.
Acum, îţi dai seama că
era un Depelter Turbo?
Domnule ofiţer, vă rog.
Era exterminatorul acela.
El mi l-a vândut.
Nu are nimic de-a face cu mine.
Era în curtea ta.
Numele tău e pe contract,
aşa că spune-i-o judecătorului.
- Nu! Nu e vina mea! Dă-mi drumul!
- Doamnă...
Nu pot fi arestată! Sunt
preşedintele asociaţiei de locatari!
Arestaţi-o!
Scapă!
- Avem un evadat! Aveţi grijă! Doamnă!
- Prindeţi-o!
- Încetează!
- Pot să primesc ceva ajutor aici?
Cineva să o ţină de picioare!
- Te joci?
- Nu!
Nu, nu! Nu, nu!
Bate palma, Hammy!
- Da!
- A mers!
Am reuşit!
- Da!
- Stella!
- Stella!
- Aici, Tigrule.
Stella.
Deci asta e pădurea? Îmi place.
Haide, băiete.
Vii cu mine.
Ştii, RJ, neoficial,
dacă ne-ai fi spus că toată mâncarea
de care încercai să faci rost
era ca să te revanşezi faţă de
un urs furios, ţi-am fi dat-o.
- Serios?
- Da, asta fac familiile.
Au grijă una de alta.
- N-am avut niciodată aşa ceva.
- Ştiu. Dar crede-mă...
Asta e calea către viaţa bună.
Îmi doresc să-mi fi spus asta mai devreme.
Păi, asta e proastă comunicare.
Deasemenea ceva ce fac familiile.
Deci, ce zici?
Vrei să faci parte din ea?
Vino încoace, vino încoace.
Am promis că nu voi face asta, bine.
Bun venit în familie!
Îmbrăţişare în grup!
Bine, bine.
Ce primă săptămână de primăvară.
Staţi aşa puţin! Asta înseamnă că mai
sunt doar 267 de zile până la iarnă.
Ce-o să facem pentru mâncare?
Da, Hammy.
Am umplut buşteanul.
- Doamne!
- Ce...?
Uitaţi, uitaţi! Mi-am găsit alunele!
Mai este...
Acela, prieteni, este obiectul întregii
atenţii şi devotamentului umane.
- Şi îl numesc TV.
- Al naibii de tare!
Oamenii simt o nevoie interioară de
a se conecta cu cei din jurul lor.
E grozav.
Deasemenea simt nevoia să
stea în fundurile lor grase.
Privitul la TV satisface
ambele nevoi în acelaşi timp.
Interesant.
Veniţi, copii. E timpul familiei
în faţa televizorului. V-aţi adus gustările?
Cumpără o vocală. Cumpără o vocală!
Cumpără un "Y". Te rog, cumpără un "Y".
- Nu găsesc telecomanda.
- Spikey, ne întrecem!
Tată, linişteşte-te.
Aş putea face şi eu puţină televiziune.
Astăzi aflăm dacă bebeluşul
e înzestrat cu puteri
sau dacă Saxon e într-adevăr extraterestru.
*** e Khan în Star Trek ll!
Proiectul Genesis
a fost în mâinile navei Enterprise,
dar Khan avea planul său să fure invenţia!
- Ei bine, aia era particulară.
- Am văzut pe TNT, o retrospectivă.
- Un jeleu în formă de vierme, vrea cineva?
- Dă-mi mie unul.
Bucky, dă asta lui Lou.
- Gustă asta.
- Să nu iei aia.
- Asta e mâncarea perfectă.
- Fursecuri dietetice?
Aş putea la fel de bine să mănânc murdărie.
Am mâncat murdărie. Nu-mi place murdăria.
Are gust de murdărie.
Începe emisiunea.
Încă puţin...
Stai aşa puţin.
Nu pot aştepta. Nu pot aştepta.
Da! Aşa.
- E într-un fel anticlimactic.
- La naiba!
Traducerea şi adaptarea:
veveriţa_bc