Tip:
Highlight text to annotate it
X
Edmund! Pleacă imediat de acolo!
Peter! Ce crezi că faci?
Peter, repede, să mergem în adăpost. Acum!
- Haide odată!
- Aşteaptă...
Haide, lasă-le!
Mami!
Lucy, haide!
- Haideţi, repede!
- Fugiţi!
Fugiţi!
- Repede!
- Mamă!
- Stai! Tata!
- Ed!
- Edmund, nu!
- Îl aduc eu!
- Peter, vino înapoi!
- Ed! Vino aici!
Edmund! Lasă-te jos!
Haide odată, idiotule, fugi!
Ieşi afară!
Haide!
Grăbiţi-vă!
De ce nu poţi să te gândeşti
decât la tine? Eşti atât de egoist!
- Puteai să ne omori pe toţi!
- Termină odată!
Este în regulă.
De ce nu faci doar ce ţi se spune?
Donaţi pentru săraci.
Donaţi pentru săraci.
Domnul să vă binecuvânteze, domnule.
Copiii
şi personalul de evacuare...
Trebuie să ţi asta pe tine, dragă.
Bine?
Ţi-e destul de cald? Fată cuminte.
Salut-o pe mătuşa Laura.
La revedere, dragă, te iubim.
Dacă tata ar fi fost aici
nu ne-ar fi lăsat să plecăm.
Dacă tata ar fi fost aici, însemna că războiul
s-a terminat şi nu ar fi trebui să mai plecăm.
O să-l asculţi pe fratele
tău, nu-i aşa, Edmund?
Promite-mi că o să ai grijă de ceilalţi.
O să am, mamă.
- Eşti un adevărat bărbat.
- Îmbarcarea! Îmbarcarea!
- La revedere, dragă!
- La revedere!
Susan.
Să fi o fată curajoasă.
Ţine-l pe fratele tău de mână.
Nu-i da drumul.
În regulă. Acum plecaţi.
- Îmbarcarea!
- La revedere. Vă iubesc.
Hei, lasă-mă. Ştiu *** să
mă urc singur în tren.
Lasă-mă în pace!
Pot să vă văd biletele, vă rog?
Biletele, vă rog.
Peter.
- Totul va fi bine. Puteţi merge
- Da. Mulţumesc.
Veniţi.
Veniţi pe aici, vă rog.
Haide, Lucy.
Trebuie să stăm împreună de acum înainte.
Totul va fi în regulă.
O să fie bine.
La revedere, mami!
Vă iubesc!
- La revedere, draga mea.
- Pa! O să-mi fie dor de voi! Ne vedem în curând.
- Te iubesc, mamă! Pa!
- Ne vedem în curând!
- Scrie-ne, mamă!
- Vă iubesc!
Staţia Goosey. Staţia Goosey.
Dă-mi mâna. Să mergem.
Profesorul ştia că vom sosi.
Poate am fost îndrumaţi greşit.
Haide odată!
Şi opreşte-te. Opreşte-te.
- Doamna Macready?
- Mă tem că da.
Asta este tot?
Nu aţi mai adus nimic altceva?
Nu, doamnă.
Suntem doar noi.
Mici favoruri.
Haide.
Bună fată. Haide. Haide.
Profesorul Kirke nu este obişnuit
să aibă copii în casa asta.
Aşa că sunt câteva noi reguli
pe care trebuie să le urmaţi.
Aici nu se vorbeşte cu voce tare.
Şi nu se aleargă.
Se va folosi corect baia.
Nu se vor atinge artefactele istorice!
Şi mai mult ca toate,
nu trebuie să-l deranjaţi pe profesor.
Avioanele germane au executat
mai multe raiduri urmate de atacuri
asupra Mării Britanii
noaptea trecută.
Raidurile, care au durat
mai multe ore...
Cearceafurile sunt scorţoase.
Războaiele nu durează o veşnicie, Lucy.
Ne vom întoarce acasă în curând.
- Da, dacă casa mai este acolo.
- Nu e timpul să fiţi în pat?
- Da, mamă.
- Ed!
Ai văzut exteriorul.
Locul ăsta e imens.
Putem face tot ce vrem aici.
Mâine o să fie nemaipomenit.
Serios.
"Gastro-vascular".
Haide, Peter. Gastro-vascular.
- Este în latină?
- Da.
Este în latină pentru "Jocul
cel mai prost inventat vreodată"?
Am putea juca de-a v-aţi ascunselea.
Dar deja ne distrăm aşa bine.
Haide, Peter, te rog.
Te rog frumos?
- Unu, doi, trei, patru...
- Ce?
Cinci, şase, şapte, opt,
nouă, zece, unsprezece
24, 25, 26...
Eu am ajuns primul aici!
75, 76, 77, 78, 79, 80,
81, 82, 83, 84,
85, 86, 85, 86, 87, 88...
89, 90, 91, 92,
93, 94, 95...
Unde te ascundeai de mine?
Nu.
Uh, păi...
Eu doar... eu...
Nu. Nu. Eu, eu doar...
Doar, am....
Nu am vrut să te sperii.
Dacă nu te superi că te întreb...
ce eşti tu?
Păi, eu sunt un...
Păi, sunt un faun.
Dar despre tine ce-mi poţi spune?
Tu trebuie să fi un fel
de pitic fără barbă?
Nu sunt un pitic! Sunt o fată!
Şi, de altfel, sunt cea
mai înaltă din clasă.
Vrei să spui că eşti
o Fiică a Evei?
Păi, numele mamei mele este Helen.
Da, dar de fapt eşti umană.
Da, desigur.
Ce cauţi aici?
Păi, mă ascundeam în dulapul
din camera de rezervă, şi...
Camera de Vervă? Asta este în Narnia?
Narnia? Ce este asta?
Păi, dragă fată, aici eşti.
Totul, de la far..
Până la castelul Cair Paravel
de la Oceanul de Est,
fiecare băţ şi piatră pe care le vezi,
fiecare ţurţur reprezintă Narnia.
Ăsta este un dulap grozav de mare.
Du Lap? Îmi pare rău.
Permite-mi să mă prezint singur.
Numele meu este Tumnus.
Încântată să te cunosc, domnule Tumnus.
Eu sunt Lucy Pevensie.
- Oh, o scuturi.
- Uh... De ce?
Păi... nu ştiu.
Oamenii fac asta când se întâlnesc.
Păi, atunci, Lucy Pevensie
din strălucitorul oraş Du Lap
din minunatul ţinut Camera de Vervă,
*** ar fi dacă ai veni
şi ai lua ceaiul cu mine?
Păi, mulţumesc foarte mult, dar eu...
ar trebui probabil să mă întorc.
Este chiar aici după colţ.
Şi va fi şi un foc măreţ acolo,
cu pâine prăjită şi ceai şi prăjituri.
Şi, poate vom gustă şi din sardele.
- Nu ştiu.
- Haide.
Nu în fiecare zi reuşesc
să-mi fac un prieten nou.
Păi, cred că aş putea
veni pentru puţin timp.
Dacă chiar ai sardele.
Cu găleata.
- Ţi-e bine?
- Mm-hm.
Ei bine, am ajuns.
Haide, vino.
- După tine.
- Pot să te ajut cu aia?
- Mulţumesc foarte mult.
- Oh.
Oh.
Acum, acela... acela este tatăl meu.
Are o figură drăguţă.
Seamănă foarte mult cu tine.
Nu.
Nu, nici pe departe
nu mai seamăn cu el, ăsta este adevărul.
Tatăl meu luptă în război.
Şi tatăl meu a plecat la război.
Dar asta a fost cu mult, mult timp înainte.
- Înainte de iarna asta groaznică.
- Iarna nu este întotdeauna rea.
Avem patinajul şi bătăile
cu bulgări de zăpadă.
- Oh! Şi Crăciunul!
- Nu aici.
Nu. Nu, nu am mai avut un Crăciun
de o sută de ani.
***? Fără cadouri timp de o sută de ani?
Mereu iarnă, niciodată Crăciun.
A fost o iarnă lungă.
Dar ai fi iubit foarte mult Narnia vara.
Noi, faunii, dansam
cu driadele toată noaptea,
şi, ştii, nu eram obosiţi niciodată.
Şi muzica. Oh, aşa o muzică!
Ai vrea... ai vrea să
asculţi din ea acum?
Oh! Da, te rog.
Acum, eşti obişnuită
cu cântecele de leagăn din Narnia?
- Îmi pare rău, nu.
Atunci este bine.
Pentru că ăsta... probabil
nu va suna ca o muzică obişnuită.
- Oh, ar trebui să plec.
- E prea târziu pentru asta acum.
Sunt un faun atât de groaznic.
Oh, nu.
Eşti cel mai drăguţ faun pe
care l-am întâlnit vreodată.
Atunci mă tem că ai avut termeni
de comparaţie necorespunzători.
Nu. Nu se poate să fi făcut
ceva aşa de rău.
Nu este vorba de ce am făcut,
Lucy Pevensie.
Este ceva de ce voi face acum.
Ce ai de gând să faci?
Te răpesc.
E vorba de Vrăjitoarea Albă.
Ea este cea care face
mereu iarnă, mereu frig.
Ea ne-a dat ordine.
Dacă vreunul din noi găseşte
vreun om hoinărind prin păduri,
trebuie să-l ducă imediat la ea.
Dar, domnule Tumnus, nu ai face aşa ceva.
Am crezut că eşti prietenul meu.
Acum. S-ar putea să ştie deja că eşti aici.
Pădurile sunt pline de spionii ei.
Chiar şi unii copaci sunt de partea ei.
Te descurci să găseşti singură
drumul de întoarcere?
- Cred că da.
- Foarte bine.
O să fie bine pentru tine?
Hei, hei, hei.
Îmi pare rău. Îmi pare rău.
Tine.
Păstreaz-o.
Ai nevoie de ea mai mult decât mine.
Indiferent ce se va întâmpla,
Lucy Pevensie,
sunt bucuros că te-am întâlnit.
M-ai făcut să mă simt mai cald
decât m-am simţit într-o sută de ani.
Acum pleacă.
Pleacă!
99, 100.
Pregă*** sau nu, imediat voi veni!
E în regulă! M-am întors! Sunt bine!
Taci! Vine!
Ştiţi, sunt foarte sigur că voi doi nu aveţi
nici cea mai mică idee despre acest joc.
Nu te-ai întrebat unde am fost?
Asta este şi ideea.
Din cauza asta el trebuie să te găsească.
Asta înseamnă că am câştigat?
Nu cred că Lucy vrea
să se mai joace.
Am fost plecată ore întregi.
Lucy, singurul lemn de aici
este spatele acestui dulap.
Câte un joc la timpul lui, Lu.
Nu avem cu toţii imaginaţia ta.
Dar nu mi-am imaginat!
Este destul, Lucy.
Nu aş minţi despre asta!
Păi, eu te cred.
- Mă crezi?
- Da, desigur.
Nu-ţi spuneam eu despre
câmpia din şifonier?
Vrei să termini?
Chiar trebuie să
înrăutăţeşti totul, nu-i aşa?
- Era doar o simplă glumă!
- Când o să înveţi să te maturizezi?
Taci! Tu crezi că eşti tată,
dar nu eşti!
Ei, asta a fost plănuită foarte drăguţ.
Dar... chiar am fost acolo.
Susan are dreptate, Lucy.
Ajunge.
Lucy.
Unde eşti?
Bau!
Lucy.
Sper că nu ţi-e frică de întuneric.
Lucy?
Lucy?
Lucy!
Lucy.
Unde eşti?
Lucy.
Cred că acum te cred.
Lucy.
Lucy?
Oh!
- Lasă-mă în pace!
- Ce s-a mai întâmplat acum, Ginarrbrik?
Spune-i să mă lase în pace!
Nu am făcut nimic rău!
*** îndrăzneşti să te
adresezi Reginei Narniei?
Nici măcar nu o cunosc!
- O vei cunoaşte mai bine pe lumea cealaltă!
- Stai!
Care ţi-e numele, Fiu al lui Adam?
Uh, Edmund.
Şi ***, Edmund,
ai reuşit să intri pe domeniul meu?
Nu sunt sigur.
Eu doar o urmăream pe sora mea.
- Sora ta? Câţi sunteţi ca tine?
- Patru.
Lucy este singura care
a mai fost pe aici.
A spus că s-a întâlnit cu un fel de faun
numit Tumnus.
Peter şi Susan nu au crezut-o.
Nici eu de altfel.
Edmund, pari aşa de îngheţat.
Vrei să vii să stai cu mine?
Acum, ce ai spune de
ceva fierbinte de băut?
Da, vă rog, Maiestatea Voastră.
Băutura dumneavoastră, sire.
*** ai făcut asta?
Pot face orice ţi-ar plăcea.
Poţi să mă faci mai înalt?
Orice ţi-ar plăcea să mănânci.
Rahat turcesc?
Edmund?
Mi-aş dori foarte mult să
întâlnesc şi restul familiei tale.
De ce?
Nu au nimic deosebit.
Oh, sunt sigură că nu sunt nici
pe departe aşa încântători ca tine.
Dar vezi tu, Edmund,
eu nu am copii.
Iar tu eşti exact genul de băiat
pe care l-aş vedea, într-o zi,
devenind Prinţul Narniei.
Poate chiar Rege.
Serios?
Desigur, ar trebui să-ţi
aduci familia.
Oh.
Adică vrei să spui că şi
Peter ar putea ajunge Rege?
Nu! Nu, nu.
Dar un rege are nevoie de servitori.
Cred că aş putea să-i aduc şi pe ei.
Dincolo de acele păduri,
vezi cele două dealuri?
Casa mea este chiar între ele.
O să-ţi placă acolo, Edmund.
Are camere întregi umplute
numai cu rahat turcesc.
- Aş putea să mai mănânc puţin acum?
- Nu!
Nu vreau să-ţi strici pofta de mâncare.
De altfel, tu şi cu mine ne vom revedea
din nou foarte curând.
Sper foarte mult, Maiestatea Voastră.
Până atunci, dragul meu,
o să-mi fie dor de tine.
Edmund?
Oh, Edmund! Ai intrat şi tu!
Nu este minunat?
- Unde ai fost?
- Cu domnul Tumnus. Este bine.
Vrăjitoarea Albă nu a aflat nimic
de întâlnirea lui cu mine.
Vrăjitoarea Albă?
Ea îşi spune Regina Narniei,
dar în realitate nu este.
Te simţi bine? Arăţi groaznic.
Ei, la ce te aşteptai?
Adică, vreau să spun că este frig.
- *** vom reuşi să plecăm de aici?
- Haide.
Pe aici.
Peter, Peter, trezeşte-te!
Peter, trezeşte-te!
- Este acolo! Este chiar acolo!
- Mai încet.
- Lucy, despre ce vorbeşti?
- Despre Narnia!
Este totul în dulap, aşa
*** ţi-am spus!
- Tocmai ai visat, Lucy.
- Dar nu am visat!
L-am văzut pe domnul Tumnus din nou!
Şi de data asta a fost şi Edmund.
Tu... tu l-ai văzut pe faun?
Păi, el de fapt nu a
fost acolo cu mine.
El...
Ce făceai acolo Edmund?
Doar mă jucam.
Îmi pare rău, Peter.
Nu trebuia s-o fi încurajat,
dar ştii ce le plac
copiilor în aceste zile.
Nu ştiu când să
înceteze cu prefăcutul.
Au!
Oh!
Voi, copii, sunteţi
la un pas de a dormi în grajd!
Profesore, îmi pare rău.
Le-am spus să nu vă deranjeze.
E în regulă, doamnă Macready.
Sunt sigur că există o explicaţie.
Dar înainte de toate, cred că aici
e nevoie de un pic de ciocolată caldă.
Vino, dragă.
Păreţi să fi deranjat delicatul
echilibru intern al menajerei mele.
Ne pare foarte rău, domnule.
Nu se va mai întâmpla.
E sora noastră, domnule. Lucy.
- Fata plângăreaţă.
- Da, domnule.
- E supărată.
- De aici şi plânsul.
Nu este nimic.
- O să rezolvăm noi.
- Oh, văd asta.
Ea crede că a găsit un tărâm magic.
În dulapul de sus.
Ce ai spus?
Păi, dulapul, sus.
Lucy crede că a găsit o pădure înăuntru.
Nu mai termină să vorbească despre asta.
- *** a fost?
- Ca şi *** ai vorbi cu un lunatic.
Nu, nu, nu, nu ea.
Pădurea.
- Sper că nu spuneţi că o credeţi?
- Voi nu?
Desigur că nu.
Adică, logic, este imposibil.
Ce vă mai învaţă în şcoli
în zilele astea?
Edmund a spus că doar se prefăceau.
El este cel care de obicei
spune adevărul, nu-i aşa?
Nu. Asta ar fi prima dată.
Păi, dacă nu e nebună
şi nu minte,
atunci logic trebuie să
presupunem că spune adevărul.
Spuneţi că ar trebui
să o credem?
E sora voastră, nu-i aşa?
Voi sunteţi familia ei.
Aţi putea să încercaţi măcar
să vă purtaţi ca atare.
Peter se pregăteşte,
hotărât să înscrie din nou la portiţă!
Au!
Oops!
Trezeşte-te, Păpuşă Visătoare.
De ce nu mai putem să ne jucăm
de-a v-aţi ascunselea?
Credeam că ai spus că este un joc de copii.
De altfel, ne-ar folosi
tuturor nişte aer proaspăt.
Parcă în interior nu ar fi destul aer.
- Eşti pregă***?
- Tu eşti i?
- Foarte bine, Ed.
- Tu ai aruncat mingea!
- Ce se petrece aici?
- Doamna Macready!
Haideţi!
Nu, nu, înapoi, înapoi, înapoi!
- Haideţi!
- Oh, trebuie că glumeşti.
Mai în spate!
- Degetul meu!
- Nu eu stau pe degetul tău!
- Dă-te înapoi.
- Vrei să nu mai împingi?
Este imposibil.
Nu-ţi face griji.
Sunt sigură că este doar
imaginaţia voastră.
Nu cred că dacă spunem că ne pare rău
- ar rezolva ceva.
- Nu. Nu ar rezolva.
- Dar asta s-ar putea!
- Oh!
Oh!
Au!
Potoleşte-te!
Mincinosule.
- Nici tu nu ai crezut-o.
- Cere-ţi scuze faţă de Lucy.
Spune că-ţi pare rău.
Bine! Îmi pare rău.
E în regulă.
Unii copii chiar nu ştiu când
să se oprească a nu se mai preface.
Oh, foarte nostim.
Poate ar fi mai bine să ne întoarcem.
Dar nu ar trebui măcar să aruncăm
o privire pe aici?
Cred că Lucy ar trebui să hotărască.
Mi-ar plăcea să faceţi
cunoştinţă cu domnul Tumnus!
Păi, atunci domnul Tumnus să fie.
Dar nu putem merge
prin zăpadă îmbrăcaţi aşa.
Nu.
Dar sigur pe profesor
nu-l va deranja să folosim hainele astea.
Oricum, dacă ne gândim logic,
nici măcar nu le scoatem din dulap.
- Dar asta este o haină de fete!
- Ştiu.
Multă, multă mâncare minunată,
şi vom avea multă, multă...
Lu?
Lucy!
Cine ar fi în stare să facă aşa ceva?
"Faunul Tumnus prin aceasta este acuzat
de Înaltă Trădare împotriva
Maiestăţii Sale Imperiale,
Jadis, Regină a Narniei,
pentru adăpostirea duşmanilor săi
şi fraternizarea cu oamenii.
Semnat, Maugrim,
Căpitan al Poliţiei Secrete.
Trăiască Regina."
Foarte bine.
Acum chiar că trebuie să ne întoarcem.
Dar ce se va întâmpla cu domnul Tumnus?
Dacă a fost arestat doar pentru
că a stat de vorbă cu un om...
- Nu cred că putem face mare lucru.
- Chiar nu pricepeţi, nu-i aşa?
Eu sunt omul acela.
Probabil ca ea a aflat
cumva că m-a ajutat.
- Poate ar trebui să chemăm poliţia.
- Aceştia sunt poliţia.
Nu-ţi face griji, Lu.
Ne gândim noi la ceva.
De ce?
Adică, este un criminal.
Psst.
Vrei să spui că pasărea aia ne-a pâsâit?
Este un... este un castor.
Aici, băiete.
Nu am de gând să-l miros,
dacă asta vrei.
Oh.
Scuze.
Lucy Pevensie?
Da?
Hei, asta este batista pe care
i-am dat-o domnului Tum...
Tumnus. Mi-a dat-o chiar
înainte să pună mâna pe el.
Este bine?
Să discutăm înăuntru.
- Ce vrei să faci?
- Are dreptate.
De unde ştim că putem avea încredere în el?
A spus că îl cunoaşte pe faun.
Este un castor!
Nu ar trebui să vorbească!
Este totul în regulă?
Da. Doar vorbeam.
Ăştia ar fi bine să rămână
pentru p locuinţă mai sigură.
Se referă la copaci.
Haideţi. Nu vrem să fim prinşi
afară după căderea nopţii.
Ah, la naiba! Se pare că băbuţa
a pus ceainicul pe foc.
O ceaşcă bună de Rosy Lee.
- Este minunat
- Este o nimica toată.
Mai sunt multe de făcut.
Încă nu este tocmai terminat.
O să arate atunci când,
va fi gata, cred.
Castore, tu eşti?
Am fost atât de îngrijorată!
Dacă aflu că ai fost
iar cu Bursucul...
Oh!
Ei, ăştia nu arata a bursuci.
Oh, nu aş fi crezut niciodată că voi fi în
viaţă pentru a mă bucura de această zi.
Uită-te la blana mea. Nu puteai
să mă anunţi cu zece minute înainte?
Te-aş fi anunţat cu o săptămână înainte,
dacă credeam că te va ajuta.
Oh, intraţi,
şi vom vedea dacă vă putem
oferi nişte mâncare,
şi o companie civilizată.
Acum, cu grijă. Aveţi grijă la trepte.
Scuzaţi dezordinea.
Nu-l pot da jos pe domnul Castor
din scaunul lui.
Admirăm peisajul, nu-i aşa?
Nu putem face
nimic să-l ajutăm pe Tumnus?
Probabil l-au dus direct la Vrăjitoare.
Ştii ce se vorbeşte.
Sunt doar câţiva care intră pe porţile
acelea şi apoi mai ies afară.
Peşte şi cartofi prăjiţi?
Dar de asta există speranţă, dragă mea.
Multe speranţe.
Oh, da, există chiar un pic
mai mult decât speranţă!
Aslan este pe undeva prin apropiere.
Cine este Aslan?
Auzi, cine este Aslan?
Pacoste mică ce eşti.
Ce?
- Chiar nu ştii, nu-i aşa?
- Nu suntem de foarte mult timp pe aici.
Păi, el este singurul
rege al întregii păduri.
Marele şmecher.
Adevăratul Rege al Narniei.
- A fost plecat departe mult vreme.
- Dar tocmai s-a întors!
Şi vă aşteaptă în apropiere
de Masa de Piatră!
- Ne aşteaptă pe noi?
- Voi chiar glumiţi!
Ei nici măcar nu ştiu
nimic despre profeţie!
- Păi, atunci...
- Uitaţi despre ce e vorba.
Întoarcerea lui Aslan,
arestarea lui Tumnus,
poliţia secretă,
toate se întâmpla din cauza voastră!
- Ne acuzaţi pe noi?
- Nu! Nu vă acuz.
- Vă mulţumim.
- Există o profeţie.
"Când carnea lui Adam şi osul lui Adam
vor sta pe tron la Cair Paravel,
vremurile triste vor lua
sfârşit şi se vor termina."
- Asta nu prea rimează.
- Ştiu că nu.
Aţi pierdut ce era mai important de spus!
A trecut mult timp de când s-a prezis
că doi Fii ai lui Adam
şi două Fiice ale Evei
vor învinge Vrăjitoarea Albă şi
vor readuce pacea în Narnia.
Şi tu crezi că este vorba de noi?
Ar fi bine să fiţi, căci Aslan
a pregă*** deja armata voastră.
- Armata noastră?
- Mama ne-a trimis departe, tocmai,
ca să nu fim implicaţi în război.
Cred că aţi făcut o greşeală.
- Nu suntem eroi.
- Suntem din Finchley.
Hmm.
Mulţumim pentru ospitalitate.
- Dar chiar trebuie să plecăm.
- Nu, nu puteţi pleca aşa pur şi simplu!
Are dreptate.
Trebuie să-l ajutăm pe domnul Tumnus.
Nu stă în puterea noastră să facem asta.
Îmi pare rău,
dar e timpul că noi patru
să mergem acasă. Ed?
Ed?
- O să-l omor.
- S-ar putea să nu fie nevoie.
Edmund a mai fost în Narnia înainte?
Grăbiţi-vă!
- Edmund!
- Taci! Te vor auzi!
Nu!
- Lasă-mă în pace!
- Vrea să pună mâna pe voi!
- Nu-l putem lăsa să plece!
- Este fratele nostru!
El este momeala!
Vrăjitoarea vă vrea pe toţi patru!
- De ce?
- Pentru a opri profeţia să se îndeplinească.
Să vă omoare!
- Toate se întâmpla doar din vina ta.
- Din vina mea?
Nimic din astea nu s-ar fi întâmplat
dacă mă ascultai de la bun început!
- Adică Ştiai că se vor întâmpla toate astea.
- Nu am ştiut că asta se va întâmpla.
De asta trebuia să plecăm
atunci când s-a putut!
Terminaţi!
- Asta nu-l va ajuta prea mult pe Edmund.
- Are dreptate.
Doar Aslan îl poate salva
pe fratele vostru acum.
Atunci du-ne la el.
Nu mişca, străine,
sau nu vei mai mişca vreodată.
- Cine eşti tu?
- Sunt Edmund!
Am întâlnit-o pe Regină în pădure!
Ea mi-a spus să mă întorc aici!
Sunt un Fiu al lui Adam!
Hmm. Scuzele mele,
norocos favorit al reginei.
Sau poate, nu chiar atât de norocos.
Pe aici.
Aşteaptă aici.
Îţi place?
Uh... Da, Maiestatea Voastră.
Mă gândeam că-ţi va plăcea.
Spune-mi, Edmund...
Surorile tale sunt surde?
Nu.
Şi fratele tău, este...
lipsit de inteligenţă?
Păi, aşa cred eu.
Dar mama spune...
Atunci *** îndrăzneşti să vii singur?
- Am încercat!
- Edmund, ţi-am cerut atât de puţin.
- Pur şi simplu nu m-au ascultat!
- Nici măcar atât nu ai fost în stare să faci.
I-am adus jumătate din drum.
Sunt la casă mică de la dig
împreună cu Castorii.
Foarte bine.
Atunci cred că nu eşti
chiar o pierdere totală, nu-i aşa?
Bun, chiar mă întrebam,
poate mi-ai da puţin
nişte rahat turcesc acum?
Oaspetelui nostru îi este foame.
Pe aici, pentru înfulecat.
Maugrim?
Ştii ce ai de făcut.
Repede, mamă! Ne urmăresc!
- Oh, bine atunci.
- Ce are de gând să facă?
Oh, o să-mi mulţumiţi mai târziu.
Este un drum lung şi Castor
devine nervos când îi este foame.
Sunt nervos acum!
Pune-ţi mâna pe ei.
- Crezi că vom avea nevoie de dulceaţă?
- Doar dacă Vrăjitoarea serveşte pâine prăjită.
Repede.
Bursucul şi cu mine am săpat asta.
Se termina chiar lângă casa lui.
Mi-ai spus că duce
la mama ta acasă!
Lucy!
Sunt în tunel.
- Repede! Pe aici.
- Repede!
- Fugiţi!
- Repede! Repede! Repede!
Trebuia să fi adus o hartă!
Nu mai era loc lângă dulceaţa.
Haide, Lucy!
Îmi pare rău, dragul meu.
Era cel mai bun tovarăş al meu.
Ce s-a întâmplat aici?
Asta păţesc cei
ce stau în calea Vrăjitoarei.
Mai fă un singur pas, trădătorule,
şi te mestec până te fac bucăţele!
Relaxează-te. Sunt unul din băieţii buni.
Da? Păi, semeni al naibii de mult
cu unul din cei răi.
O nefericită asemănare de familie.
Dar te pot convinge despre asta ceva mai târziu.
Chiar acum trebuie să plecăm de aici.
Ce-ţi trece prin minte?
Salutări, domnilor.
- Aţi pierdut ceva, parcă aşa se vede?
- Nu mă trata de sus!
Ştiu foarte foarte bine de
loialitatea ta mincinoasă.
Căutam nişte oameni.
Oameni? Aici, în Narnia?
Este o informaţie deosebită,
nu crezi asta?
Recompensa este chiar viaţa ta.
Nu este mare lucru,
dar ne va linişti.
Unde sunt fugarii?
Nord. Au fugit spre nord.
Mirosiţi-le urma.
Îl ajutau pe Tumnus.
Vrăjitoarea a ajuns aici înaintea mea.
Au! Oh!
Te simţi bine?
Păi, mi-aş dori să pot spune că urlă
mai rău decât pot muşca. Au!
Nu te mai plânge atât!
Eşti mai rău decât Castor în ziua de baie.
Este cea mai proastă zi a anului.
Vă mulţumesc pentru bunătate,
dar mă tem că ăsta este tot tratamentul
pentru care am timp.
Pleci deja?
A fost o plăcere, Regina mea,
şi o onoare, dar timpul este foarte scurt.
Şi Aslan personal mi-a cerut
să adun cât mai multe trupe.
- L-ai văzut pe Aslan?
- *** arată?
Exact aşa *** am auzit vorbindu-se.
Veţi fi bucuroşi să-l aveţi de partea
voastră în bătălia împotriva Vrăjitoarei.
Dar nu avem de gând să luptăm
cu nici o vrăjitoare.
Dar desigur, Rege Peter, profeţia!
Nu putem merge la război fără voi.
Nu vrem decât să-l aducem
pe fratele nostru înapoi.
Dacă...
Dacă nu ai de gând să mănânci asta...
M-aş ridica, dar...
dar picioarele mele.
Domnule Tumnus.
Ce a mai rămas din el.
- Eşti fratele lui Lucy Pevensie.
- Eu sunt Edmund.
Da. Da, aveţi acelaşi nas.
Sora ta este bine?
Este în siguranţă?
Nu ştiu.
Poliţia mea a făcut bucăţi acel dig.
Mica ta familie nu este de găsit.
- Unde s-au dus?
- Nu ştiu!
Atunci nu-mi mai eşti de nici un folos.
Aşteaptă! Castorul
a spus ceva în legătură cu Aslan!
Aslan?
Unde?
- Eu...
- Este străin aici, Maiestate.
Este de aşteptat să nu cunoască nimic.
Am spus... unde este Aslan?
Nu ştiu.
Am plecat înainte ca ei să spună
ceva în legătură cu asta.
Voiam să te întâlnesc!
Gardă!
Maiestatea Voastră.
Eliberează-l pe faun.
Ah! Ah!
Ştii de ce te afli aici, faunule?
Pentru că eu cred într-o Narnia liberă.
Eşti aici...
pentru că el te-a băgat în asta.
Pentru dulciuri.
Luaţi-l şi duceţi-l sus.
Şi pregăteşte-mi sania.
Lui Edmund îi este dor de familia lui.
Acum, tabăra lui Aslan este în apropiere
de Masa de Piatră
- chiar dincolo de răul îngheţat.
- Rău?
Răul este îngheţat bocnă
de aproape o sută de ani.
- Este atât de departe.
- Asta este lumea, dragul meu.
Te aşteptai să fie mica?
Mult mai mică.
Când eşti pregă***, Fiu al lui Adam.
Haideţi, oamenilor!
Cât mai suntem încă tineri.
Dacă ne mai spune odată o singură dată
să ne grăbim să ne grăbim,
îl voi transform într-o căciulă
mare şi pufoasă.
Grăbiţi-vă! Haideţi!
- Îi place să facă niţel pe şefu'.
- În spatele vostru! Ea este!
- Fugiţi! Fugiţi!
- Fugiţi!
Repede!
Înăuntru!
Dispăreţi! Dispăreţi!
Repede! Repede!
Poate a plecat.
- Asta presupune că ar trebui să arunc o privire.
- Nu!
Nu valorezi nimic pentru
Narnia dacă vei muri.
Păi, nici tu, Castore.
Mulţumesc, scumpa mea.
- Ce este asta? Ce e...
- Linişte.
Ieşiţi afară! leşiţi afară!
Sper că aţi fost cuminţi pentru
că este cineva aici care vrea să vă vadă!
Crăciun Fericit, domnule.
În mod sigur este, Lucy,
încă din clipa sosirii tale.
Uite, am suportat multe de când
am venit aici, dar asta...
- Am crezut că tu eşti Vrăjitoarea.
- Da, da, îmi pare rău de asta,
dar pentru apărarea mea, am condus aşa ceva
mai multă vreme decât Vrăjitoarea.
Am crezut că nu exista
Crăciun în Narnia.
Nu. De foarte multă vreme.
Dar speranţa pe care voi aţi adus-o,
Maiestăţile Voastre,
în sfârşit a început
să slăbească puterile Vrăjitoarei.
Totuşi, îndrăznesc să spun
că v-ar fi de folos astea.
Cadouri!
Sucul Florii de Foc.
O singură picătură va vindeca orice rană.
Şi am speranţa
că nu va trebui să-l foloseşti...
Mulţumesc, domnule,
dar cred că pot fi destul de curajoasă.
Sunt sigur că poţi.
Dar bătăliile sunt afaceri neplăcute.
Susan.
Ai încredere în arcul acesta
şi nu va rata niciodată.
Ce s-a întâmplat cu
"bătăliile sunt afaceri neplăcute?"
Deşi nu pari să ai probleme
în a te face auzită,
sună din ăsta
şi oriunde te-ai afla,
ajutorul îţi va sosi îndată.
Mulţumesc.
Peter.
Vremea pentru a folosi acestea
poate fi foarte aproape.
Mulţumesc, domnule.
Acestea sunt unelte, nu jucării.
Folosiţi-le cu dibăcie şi înţelepciune.
Acum, trebuie să plec.
Iarna este aproape pe sfârşite,
şi toate lucrurile s-au adunat grămadă, atunci
când ai fost plecat pentru o 100 de ani.
Trăiască Aslan!
Şi Crăciun Fericit!
- Crăciun Fericit!
- Crăciun Fericit!
- Ne revedem la anul viitor!
- La revedere
Ţi-am spus eu că este adevărat.
A spus că iarna aproape este pe sfârşite.
Ştii ce vrea să însemne asta.
Nu va mai fi gheaţă.
- Trebuie să-l traversăm, acum!
- Nu Castorii sunt cei care fac diguri?
- Nu sunt aşa rapid, dragă.
- Haide odată!
Stai! Vrei să te gândeşti
o clipă la asta?
- Nu avem o clipă.
- Doar încerc să-ţi arăt realitatea.
Nu, încerci să arăţi că eşti înţeleaptă.
Ca de obicei.
Stai. Poate ar trebui să trec eu primul.
Poate că ar trebui.
Ai ţinut ascunse
câteva rezerve, nu-i aşa?
Păi, niciodată nu ştii
care masă va fi şi ultima.
Mai ales atunci când găteşti tu.
Dacă mama ar ştii ce facem noi acum...
Mama nu este aici.
Oh, nu!
Fugiţi!
Repede!
Nu!
Peter!
Pune aia jos, băiete.
- Cineva ar putea fi rănit.
- Nu-ţi face griji pentru mine!
Fugiţi şi traversaţi-l!
Plecaţi acum cât veţi mai avea posibilitatea
şi fratele vostru va pleca împreună cu voi.
Opreşte-te, Peter!
Poate ar trebui să-l ascultăm!
Deşteaptă fată.
Nu-l asculta!
Omoară-l! Omoară-l acum!
Oh, haide. Acesta nu este războiul vostru.
Tot ce îşi doreşte Regina mea
este să-ţi iei familia şi să pleci.
Uite, pentru că cineva îmbrăcat
într-o haină roşie ţi-a dat o sabie,
asta nu face din tine un erou!
Las-o jos!
Nu, Peter!
Narnia are nevoie de tine!
Omoară-l cât vei vei mai
avea şansa de a o face!
*** vrei să fie, Fiu al lui Adam?
Nu voi aştepta o veşnicie.
Şi nici măcar atât râul.
Peter!
Ţineţi-vă de mine!
Minunat.
Ce ai făcut?
Lucy!
Lucy!
Mi-a văzut cineva haina?
Nu-ţi face griji, dragă.
Fratele tău a avut multă grijă de tine.
Şi nu cred că veţi mai avea
nevoie de hainele acestea vreodată.
Este atât de cald afară.
Mă duc să verific sania.
Maiestatea Voastră.
Am găsit trădătorul.
Adunase pe duşmanii tăi în
apropiere de Pădurea Cutremurătoare.
Ah. Drăguţ din partea ta să treci pe aici.
Ai fost de mare ajutor
lupilor mei noaptea trecută.
Poate că mă vei putea ajuta şi acum.
- Iartă-mă, Maiestatea Voastră.
- Oh, nu-ţi pierde timpul cu linguşeli.
Nu vreau să par lipsit de respect,
dar nu vorbeam cu tine.
Încotro se îndreaptă oamenii?
Aşteaptă! Nu! Nu face asta. Castorul
a spus ceva despre Masa de Piatră,
şi că Aslan are o armată acolo.
O armată?
Mulţumesc, Edmund.
Mă bucur că această creatură
a dat dovadă de puţină onestitate
- ... înainte de a muri.
- Nu!
Gândeşte-te de care parte eşti,
Edmund.
A mea
sau a lor.
Plecaţi înainte.
Adună-i pe cei credincioşi.
Dacă Aslan vrea război...
atunci de război va avea parte.
De ce se uita la noi atât de miraţi toţi?
Poate ca ei cred despre
tine că eşti nostim.
Oh, termină şi nu mai fi agitată.
Arăţi minunat.
Am venit să-l vedem pe Aslan.
Bun venit, Peter, Fiu al lui Adam.
Bun venit, Susan şi Lucy,
Fiice ale Evei.
Şi bun venit vouă, Castorilor.
Aveţi mulţumirile mele.
Dar unde este cel de-al patrulea?
Din această cauză ne aflam aici, sire.
Avem nevoie de ajutorul vostru.
Am avut mici probleme de-a lungul drumului.
Fratele nostru a fost prins
de Vrăjitoarea Albă.
Prins?
*** s-a putut întâmpla asta?
I-a trădat, Maiestatea Voastră.
- Atunci ne-a trădat pe toţi!
- Linişteşte-te, Oreius.
Sunt sigur că există o explicaţie.
De fapt, este doar vina mea.
Am fost prea dur cu el.
Cu toţii am fost.
Sire, este fratele nostru.
Ştiu, draga mea.
Dar chiar asta face că
trădarea să fie şi mai dureroasă.
Asta poate fi mai greu
de înţeles decât crezi.
Acela este Cair Paravel,
castelul celor Patru Tronuri.
În unul din ele vei sta tu, Peter,
ca Înalt Rege.
Ai îndoieli în privinţa profeţie?
Nu. Mă împac cu gândul.
Aslan, nu sunt cel pe
care îl credeţi cu toţii.
Peter Pevensie, cândva din Finchley.
Castorul a menţionat de asemenea
că plănuiai să-l transformi într-o căciulă.
Peter, acolo există o Magie Profundă,
mai puternică decât oricare dintre noi,
şi care domneşte peste toată Narnia.
Face diferenţa dintre bine şi rău,
şi ne conduce destinele tuturor.
Al tău... şi al meu.
Dar nici măcar nu am reuşit să-mi
protejez propria mea familie.
I-ai adus până aici în
siguranţa atât de departe.
Nu pe toţi.
Peter, voi face tot ce pot
să-l ajut pe fratele tău,
dar vreau să te gândeşti
la ceea ce îţi voi cere.
Şi eu îmi vreau familia în siguranţă.
Micul nostru prinţ stă incomod?
Îşi doreşte cumva o pernă mai pufoasă?
Tratament special pentru un băiat special!
Nu asta ţi-ai dorit?
Arăţi ca mama.
Mama nu a mai avut o rochie
ca asta dinainte de război.
Ar trebui să-i ducem şi ei una la întoarcere.
Un geamantan plin!
Dacă ne vom mai întoarce vreodată.
Îmi pare rău că am spus asta.
De obicei ne distram
bine împreună, nu-i aşa?
Da. Înainte să devii plictisitoare.
Oh, chiar aşa?
Vă rog, nu încercaţi să fugiţi.
- Suntem foarte obosiţi.
- Şi preferăm să vă omorâm repede.
Susan!
Înapoi!
Peter! Ah!
Haide.
Deja am mai trecut prin asta şi înainte.
Ştim amândoi că nu ai destul curaj în tine.
Peter! Ai grijă!
Nu! Lăsaţi armele.
Aceasta este lupta lui Peter.
Poate crezi că eşti deja un rege,
dar vei muri.
- ... ca un câine!
- Fereşte-te!
Peter!
Urmăriţi-l.
Vă va conduce la Edmund.
Peter.
Curăţă-ţi sabia.
Ridică-te, Sir Peter Blestemul-Lupilor,
Cavaler de Narnia.
Minotaurii vor fi aşezaţi pe flancul stâng.
Îi vom ţine uriaşi în rezervă
şi vom trimite mai întâi piticii.
Ah!
Prizonierul!
Nu ai de gând să mă omori?
Încă nu.
Avem ceva de rezolvat.
Edmund!
Ce-a fost, a fost.
Nu mai este nevoie să discutăm cu Edmund
despre ce s-a întâmplat în trecut.
Bună.
- Te simţi bine?
- Sunt puţin obosit.
Odihneşte-te.
Şi, Edmund...
încearcă să nu mai
hoinăreşti de unul singur.
Narnia nu are de gând să rămână
fără pâine prăjită, Ed.
Sunt sigur că vor împacheta
ceva pentru când ne vom întoarce.
Mergem acasă?
Voi mergeţi.
I-am promis mamei că voi avea grijă de voi.
Dar asta nu înseamnă
că nu pot rămâne pentru a-i ajuta.
Dar ei au nevoie de noi.
De toţi patru.
Lucy, este prea periculos.
Tu aproape te-ai înecat!
Edmund era să fie omorât!
Din această cauză trebuie să rămânem.
Am văzut ce poate face Vrăjitoarea Albă.
Şi eu am ajutat-o să facă asta.
Şi nu îi putem lăsa pe aceşti oameni
să sufere pentru asta.
Atunci presupun că asta a fost tot.
Unde te duci?
Să mă antrenez.
Haide, Ed! Vârful sabiei sus,
*** ne-a arătat Oreius.
- În gardă!
- Acum blochează.
- Hei!
- Peter! Edmund!
Hoo, căluţule!
- Numele meu este Philip.
- Oh.
Scuze.
Vrăjitoarea a solicitat o
întâlnire cu Aslan.
Deja a ajuns aici.
Jadis, Regina Narniei!
- Pleacă Vrăjitoare!
- Împărăteasa a Ţinutului Singuratic!
Nu ai ce cauta aici!
Pleacă!
Ai un trădător printre oamenii tăi, Aslan.
Ofensa lui nu a fost împotriva ta.
Chiar ai uitat legile pe care
în trecut a fost clădita Narnia?
Nu-mi aminti din Magia
Profundă, Vrăjitoare.
Eram acolo când a fost scrisă.
Atunci îţi mai aminteşti că orice
trădător îmi aparţine mie.
Sângele lui îmi aparţine.
Atunci încearcă să-l iei.
Chiar crezi că doar prin simpla forţă
mă vei priva de drepturile mele...
micule Rege?
Aslan ştie foarte bine că dacă nu voi
obţine sângele, aşa *** cere legea,
toată Narnia va fi răscolită,
şi va pieri în foc şi apă.
Acel băiat va muri
pe Masa de Piatră...
aşa *** o cere tradiţia.
Să nu îndrăzneşti să mă refuzi.
Destul.
Voi vorbi cu tine între patru ochi.
A renunţat la pretenţia ei
asupra sângelui Fiului lui Adam.
De unde ştiu că îţi vei
respecta promisiunea?
Susan!
Nu ar trebui să fiţi toţi în pat?
Nu puteam dormi.
Te rugăm, Aslan.
Nu am putea veni cu tine?
Aş fi bucuros de companie
pentru o vreme.
Mulţumesc.
Este timpul.
De aici, trebuie să merg singur.
Dar, Aslan...
Trebuie să aveţi încredere în mine.
Pentru că asta trebuie făcut.
Mulţumesc, Susan.
Mulţumesc, Lucy.
Şi rămas bun.
Priviţi. Marele leu.
Vrei nişte lapte?
De ce nu încearcă să riposteze?
Legaţi-l!
Legaţi-l cât mai strâns! Prindeţi-l!
Staţi!
Mai întâi să-i fie tăiată coamă.
Aduceţi-l la mine.
Ştii ceva, Aslan,
sunt puţin dezamăgită de tine.
Chiar credeai că prin asta
îl poţi salva pe trădătorul uman?
Îmi dăruieşti viaţa ta
şi nu o salvezi pe a nimănui.
Atât de mult doar pentru dragoste.
În seara asta...
Magia Profundă va fi potolită!
Dar mâine,
vom cuceri Narnia
pentru totdeauna!
Şi cu această veste,
disperă...
şi mori!
Marea Pisică...
este moartă!
Generale.
Pregăteşte-ţi trupele pentru bătălie.
Oricât de scurtă ar fi ea.
Este prea târziu.
Nu mai este.
Cred că ştia foarte bine ce făcea.
Plecaţi! Plecaţi, cu toţii!
Nu. Uite.
Trebuie să le spunem şi celorlalţi.
- Nu putem să-l părăsim!
- Lucy, nu mai este timp.
Trebuie să afle.
Copacii.
Staţi pe loc, Prinţii mei.
Vă aduc veşti rele de la surorile voastre.
Are dreptate.
S-a dus.
Atunci va trebui ca tu să ne conduci.
Peter, acolo afară, este o armată
şi este pregă***ă să te urmeze.
- Nu pot face asta.
- Aslan credea că poţi face asta.
Şi la fel cred şi eu.
Armata Vrăjitoarei este prin apropiere, sire.
Care sunt ordinele tale?
Se apropie, Alteţă, în număr şi
arme mult mai mare decât al nostru.
Nu numerele câştiga o bătălie.
Nu. Dar pariez că ajută.
Nu mă interesează să luaţi prizonieri.
Omorâţi-i pe toţi.
Haide!
Uitaţi-vă spre cer!
Sunteţi cu mine?
Până la moarte.
Pentru Narnia pentru Aslan!
Haide!
Haide! Pentru Aslan!
Trebuie să plecăm.
Îmi este atât de frig.
Ah!
Susan!
Unde este Aslan?
Ce au făcut cu el?
Aslan!
Dar am văzut cuţitul şi Vrăjitoarea...
Dacă Vrăjitoarea ar fi ştiut
adevăratul înţeles al sacrificiului,
poate ar fi interpretat
Magia Profundă diferit.
Atunci când o victimă voluntară
care nu a comis nici o trădare,
este ucisă în locul trădătorului,
Masa de Piatră se va sparge
şi chiar Moartea însăşi
se va întoarce înapoi.
Am trimis veşti că ai murit.
Peter şi Edmund au plecat deja spre război.
Trebuie să-i ajutăm.
Asta vom face, draga mea, dar nu singuri.
Urcaţi-vă pe spatele meu.
Trebuie să mergem departe
şi avem puţin timp să ajungem acolo.
Şi poate ai vrea să-ţi acoperi urechile.
Foc!
Da!
Retragerea! Atrageţi-i spre stânci!
Acesta este semnalul! Haide!
Unde mergem?
Ţineţi-vă bine!
Retragerea!
Haideţi, retragerea!
Opriţi-vă!
Susan, el este...
Domnul Tumnus!
Haide-ţi, trebuie să ne grăbim
şi să cercetăm castelul.
Peter va avea nevoie de toţi
cei pe care-i vom găsi.
Ah!
Edmund! Sunt prea mulţi!
Pleacă de aici!
Ia feţele şi du-le acasă!
L-ai auzit ce-a spus! Să mergem!
Peter a spus să plecăm de aici!
Peter încă nu a ajuns rege.
Ah!
Imposibil!
Ah!
Acesta este sfârşitul.
- Peter!
- Peter!
Unde este Edmund?
Edmund!
Ah!
Când o să înveţi să
faci ce ţi se spune?
Strălucitoarei Mări a Estului,
v-o dau pe Regina Lucy cea Vitează.
Măreţei Păduri de Vest,
Regele Edmund cel Drept.
Strălucitorului Soare al Sudului,
Regina Susan, cea Blândă.
Şi seninului Cer al Nordului,
vi-l dau pe Regele Peter,
Magnificul.
Odată ce eşti Rege sau Regină a Narniei,
rămâi mereu Rege sau Regină.
Fie ca înţelepciunea voastră
să ne binecuvânteze
până când stelele
se vor prăbuşi din ceruri.
Trăiască Regele Peter!
Trăiască Regele Edmund!
Trăiască Regina Susan!
Trăiască Regina Lucy!
Nu-ţi face griji.
O să-l revedem cândva.
- Când?
- Când va veni timpul.
Într-o zi va fi aici,
iar în următoarea nu va mai fi.
Dar nu trebuie să-l grăbeşti.
După toate astea, nu este
totuşi un leu îmblânzit.
Nu.
Dar este bun.
Poftim.
Ai nevoie de ea mai mult decât aş avea eu.
Te simţi bine, Philip?
Nu mai sunt aşa tânăr *** eram.
Haide, Ed.
- Doar îmi trăgeam răsuflarea.
- Doar cu asta ne alegem în acest ritm.
- Ce a spus, Susan?
- "Voi aşteptaţi la castel.
Aduc chiar eu cerbul".
Ce este asta?
Pare atât de cunoscut.
Parcă este dintr-un vis.
Sau un vis despre un vis.
Camera de Vervă.
- Lucy!
- Nu din nou.
- Lu?
- Haideţi!
Astea nu sunt crengi.
Au!
Au!
- Sunt haine.
- Susan, eşti pe piciorul meu!
Peter, dă-te la o parte!
- Nu o mai împinge.
- Termină odată!
Nu stau pe degetul tău!
Oh!
Aici eraţi.
Ce făceaţi toţi aici în dulap?
Nu ne-aţi crede
dacă v-am spune, domnule.
Încercaţi-mă.
Nu prea cred că o să te poţi întoarce
în felul ăsta.
Ştii ceva... eu am încercat totuşi.
O să ne mai întoarcem vreodată?
Oh, chiar mă aştept la asta.
Dar se va întâmpla probabil
când nu te aştepţi.
Cu toate astea...
cel mai bine este să ai ochii deschişi.