Tip:
Highlight text to annotate it
X
300: EROII DE LA TERMOPILE
Când băiatul s-a născut,
precum toţi spartanii, era cercetat...
De era considerat mic sau firav,
bolnav sau diform,
era aruncat...
La vremea când se ţinea pe picioare,
era botezat în focul luptei...
Învăţat să nu se retragă
şi să nu se predea niciodată
până la moartea pe câmpul de luptă
în serviciul Spartei...
Era gloria supremă
ce o putea realiza în viaţă...
La vârsta de şapte ani,
în Sparta se obişnuia
ca băiatul să fie luat de lângă mama sa
şi aruncat într-o lume a violenţei...
Creată de trei sute de ani,
o societate a războinicilor spartani
destinată obţinerii celor mai buni soldaţi
pe care îi cunoscuse lumea...
Instrucţia spartană e dură,
forţează băiatul să lupte...
Înfometându-l, îl forţau să fure...
Şi, de era nevoie, să ucidă...
Cu bâta şi biciul
băiatul era pedepsit...
învăţat să nu arate
suferinţă sau milă...
În mod constant era încercat,
abandonat în sălbăticie,
lăsat să-şi arate iscusinţa şi voinţa
împotriva furiei naturii...
Traiul în sălbăticie era iniţierea
de care avea parte...
astfel încât să revină la ai săi
ca un spartan adevărat,
sau să nu mai revină deloc...
Lupul începu să dea târcoale băiatului...
gheare întunecate ca oţelul...
blana neagră ca noaptea...
ochi sclipind roşiatici...
fălci precum gâtlejul iadului...
Lupul uriaş adulmeca
prada ce avea să-i vină...
Nu frica îl cuprinse,
ci doar senzaţia de exaltare
a simţurilor...
Aerul rece din plămânii săi...
vântul ce şfichiuia pinii
la căderea nopţii...
Mâinile sale erau neclintite...
lovitura perfectă...
Iar băiatul...
considerat mort,
revine la ai săi,
în sacra cetate a Spartei,
drept rege,
regele nostru, Leonidas!
Au trecut mai bine de 30 de ani
de la lupul din frigul iernii...
Acum, ca şi atunci,
o bestie se-apropie...
Răbdătoare şi încrezătoare,
savurând prada ce are să-i vină...
Însă această bestie e formată
din oameni şi cai, săbii şi lăncii,
o armată de sclavi
ce nu poate fi imaginată,
gata să devoreze micuţa Grecie...
gata să lovească singura speranţă a lumii,
raţiunea şi dreptatea...
O bestie se-apropie...
şi regele Leonidas însuşi
a provocat-o...
Aşa m-a învăţat şi tatăl meu...
Frica e mereu prezentă...
Acceptând-o, vei fi mai puternic.
Emisarul persan îl aşteaptă
pe regele Leonidas.
Până la urmă, adevărata putere a spartanului
este războinicul de lângă el...
Respectul ce i-l acorzi lui
îţi va reveni ţie...
Dar, mai înainte,
să lupţi cu capul.
Abia apoi să lupţi cu inima...
Ce este?
Te aşteaptă un mesager persan.
- Să nu uiţi lecţia de azi.
- Respect şi onoare.
Respect şi onoare...
Sfetnicule Theron, iată că
ai devenit şi tu util măcar o dată.
Iubita mea regină şi rege,
îi ţineam companie oaspetelui vostru.
Sunt convins.
Înainte să deschizi gura, persanule,
aici în Sparta toată lumea,
inclusiv emisarul unui rege,
răspunde de ceea ce rosteşte.
Şi-acum, ce mesaj aduci?
Vrem pământ şi apă.
Ai venit tocmai din Persia
pentru pământ şi apă?
Nu fă pe prostul sau pe sfiosul,
în Sparta nu ţi se permite asta.
De ce are impresia această femeie
că poate vorbi printre bărbaţi?
Pentru că doar femeile spartane
dau viaţă bărbaţilor adevăraţi.
Să mergem puţin,
să ne răcorim limbile...
Dacă preţuieşti viaţa şi nu vrei
să ajungi la pierzanie,
ascultă cu atenţie, Leonidas...
Xerxes a cucerit
tot ce i-a căzut sub ochi...
Conduce o armată atât de mare încât
pământul se zguduie când mărşăluieşte...
E atât de vastă, încât râurile
seacă la trecerea ei...
Ceea ce doreşte regele-zeu Xerxes
e foarte simplu,
să-i oferi pământ şi apă.
Ar fi chezăşia supunerii Spartei
sub voinţa lui Xerxes.
Supunere...
Aici ar fi o mică problemă.
Circulă zvonul că atenienii
te-au refuzat deja.
Şi dacă acei filozofi
şi iubitori de băieţi au spus nu...
Trebuie să fim diplomaţi...
Atunci, şi spartanii...
au o reputaţie la care
trebuie să se gândească.
Alege-ţi cu grijă
vorbele următoare, Leonidas.
Ar putea fi ultimele tale cuvinte, ca rege.
Pământ şi apă...
Nebun...
Eşti nebun!
Pământ şi apă...
Vei găsi dintr-amândouă acolo jos.
Nimeni, persan sau grec,
nimeni nu ameninţă un emisar!
Aduci coroanele şi capetele regilor cuceriţi
pe treptele oraşului meu!?
Îmi insulţi regina,
îmi ameninţi poporul
cu sclavia şi moartea!
Eu mi-am ales cu grijă
cuvintele, persanule,
poate şi tu trebuia să faci la fel.
Asta e blasfemie...
e nebunie!
Nebunie...?
Asta e Sparta!
Bun venit, Leonidas.
Te aşteptam...
Eforii, preoţii vechilor zei...
pe jumătate porci...
Mai mult animale decât oameni...
animale pe care însuşi Leonidas trebuie
să le mituiască şi să le implore...
Nici un rege spartan nu a plecat la luptă
fără binecuvântarea eforilor...
Persanii îşi adună forţele
însumând milioane.
Spre binele nostru,
sper că exagerează...
dar fără îndoială vom înfrunta
cea mai mare armată adunată vreodată.
Înainte de a-ţi auzi planul,
ce ne oferi?
Ne vom folosi abilitatea noastră
superioară de luptă
şi terenul Greciei însăşi
pentru a-i distruge.
Vom mărşălui către nord,
spre ţărm, unde...
E luna august, Leonidas,
şi se apropie Luna plină...
În timpul vechiului şi sacrului festival,
Sparta nu va purta niciun război...
Sparta va fi incendiată!
Bărbaţii noştri vor muri,
iar femeile şi copiii noştri
vor ajunge sclavi sau chiar mai rău!
Vom bloca atacul persanilor pe ţărm,
unde vom reconstrui zidul focian.
De acolo, îi vom împinge în trecătoarea
muntoasă a Porţilor de Foc.
În acel coridor îngust,
numărul lor nu va mai conta.
Fiecare val al atacului persan
se va izbi de scuturile spartane.
Pierderile suferite de Xerxes
vor fi atât de mari,
iar oamenii săi vor fi atât de demoralizaţi
încât va fi nevoit să abandoneze campania.
Trebuie să consultăm oracolul.
Încrede-te în zei, Leonidas.
Aş prefera să credeţi în planurile mele.
Blasfemiile tale ne-au costat
deja prea mult.
Nu apela la ele.
Vom consulta oracolul...
Mistici bătrâni şi bolnavi...
Ei erau reminiscenţele vremurilor
pe când Sparta era cufundată în beznă...
Rămăşiţe ale tradiţiilor păcătoase...
tradiţii pe care nici măcar Leonidas
nu le putea sfida...
căci el trebuia să respecte
cuvântul eforilor...
aşa era legea...
şi niciun spartan,
nobil sau om de rând,
bărbat sau femeie,
sclav sau rege,
nu era mai presus de lege.
Eforii alegeau cele mai frumoase fete spartane
pentru a locui cu ei drept oracole.
Frumuseţea le era blestemul.
Dar bătrânii aveau nevoi de bărbat,
şi suflete la fel de întunecate ca iadul...
Roagă-te vânturilor...
Sparta va cădea...
întreaga Grecie va cădea...
nu te încrede în om...
cinsteşte-i pe zei...
Respectă festivalul...
Coborârea este grea pentru rege...
Oamenii pe jumătate porci
erau vanitoşi...
hulpavi, morbizi, putrezi...
corupţi...
Acum sunteţi în graţiile regelui-zeu...
un om înţelept şi sfânt...
Da, şi când Sparta va arde,
voi îi veţi lua aurul...
Zilnic vă vor fi aduse oracole noi,
din toate colţurile imperiului...
Oare buzele tale vor duce mai departe
ceea ce degetele au început?
Sau oracolul ţi-a estompat dorinţa?
Îmi trebuie mai mult de o adolescentă beată
pentru a-mi estompa dorinţa pentru tine...
Atunci, de ce eşti distant?
Pentru că bătrânii
dau crezare unui oracol,
şi pun în primejdie
tot ceea ce îndrăgesc eu.
De asta regele n-are somn
şi părăseşte căldura patului?
Farmecele unei singure femei
îmi pot tulbura soţul,
şi acelea sunt ale mele.
Şi ce poate face un rege
dacă cei pe care a jurat să-i apere
îl obligă să nu facă nimic?
Nu te-ntreba ce poate face
un spartan...
fie că e bărbat sau rege...
Mai bine te-ai întreba, iubitule...
ce-ar trebui să faci ca om liber?
- Sunt toţi?
- Aşa *** ai cerut...
Trei sute...
Toţi au fii născuţi
care să le poarte numele.
Suntem alături de dumneata,
pentru Sparta,
pentru libertate,
până la moarte!
Acela e fiul tău.
E prea tânăr ca să fi cunoscut
căldura unei femei.
Am alţi fii care îi pot lua locul.
Astinos e la fel de pregă*** ca oricare,
tu erai chiar mai tânăr
când mi-ai stat alături în luptă.
Eşti un bun prieten...
dar un căpitan mai bun nu am...
Mărite rege...
Mărite rege, oracolul a grăit.
Eforii au vorbit,
nu trebuie să fie vreo luptă.
Aşa e legea, mărite rege.
Armata spartană nu trebuie
să poarte război.
Nici nu va purta.
Nu am dat asemenea ordin.
Am venit aici
să-mi dezmorţesc picioarele.
Aceşti 300 de oameni
sunt garda mea personală.
Armata noastră va rămâne în Sparta.
Şi dumneata unde vei merge?
Nu mă gândisem la asta,
dar fiindcă tot ai întrebat,
probabil mă voi duce spre nord.
La Porţile de Foc?
Porniţi!
Ce să facem?
Ce putem face?
Ce puteţi face?
Sparta va avea nevoie de fii.
Spartanule!
Da, doamnă.
Întoarce-te cu scut...
sau pe scut...
Da, doamnă.
Adio, iubirea mea...
Nu i-o spune...
Nu-i loc pentru gingăşii...
nu şi în Sparta...
Nu-i loc de slăbiciuni.
Doar cei rezistenţi şi puternici
se pot numi spartani...
doar cei rezistenţi...
doar cei puternici...
Am mărşăluit...
pentru pământul nostru,
pentru familiile noastre,
pentru libertatea noastră...
Am mărşăluit...
Daxalus, ce surpriză plăcută...
Această dimineaţă e plină
de surprize, Leonidas.
- Am fost trădaţi, sunt doar 300...
- Chiar e o surpriză...
Tăcere!
Ştiam că Sparta va lua parte la război,
trebuia să ne unim forţele...
De cauţi vărsare de sânge,
eşti binevenit să ni te alături.
Aduci doar mână de soldaţi
împotriva lui Xerxes?
Mă aşteptam ca Sparta să trimită
un număr de soldaţi la fel cu al nostru...
Oare?
Tu de colo, ce meserie ai?
Sunt olar, domnule.
Şi tu, arcadianule, ce meserie ai?
Sculptor, domnule.
Sculptor...
Fierar.
Spartani, care-i meseria voastră?!
Vezi, prietene?
Eu am adus mai mulţi soldaţi decât tine.
Nu se doarme în această noapte...
nu şi regele...
Cei peste 40 de ani ai săi l-au condus
spre această clipă a destinului său...
spre încleştarea scuturilor şi a lăncilor,
a săbiilor ce muşcă din carne şi sânge...
Unicul său regret era că avea
atât de puţin de sacrificat...
Suntem urmăriţi.
Ne urmăreşte de când
am plecat din Sparta.
Mărite rege, priveşte!
Ce s-a petrecut aici?
Unde sunt oamenii?
Perşii...
Cred că au fost vreo douăzeci.
Au trimis iscoade.
Dar urmele acestea...
În spatele nostru!
Copil!
Acum e linişte...
Din ceţurile întunericului au apărut...
cu ghearele şi colţii lor
i-au înşfăcat...
Pe toţi...
în afară de mine...
Sătenii! I-am găsit...
Oare zeii nu cunosc mila?
Suntem osândiţi...
Abţine-te.
Copilul a vorbit de duhurile persane,
cunoscute din vremuri apuse...
Vânează sufletele oamenilor...
Nu pot fi învinşi...
Nu pot fi monştrii întunericului...
Nu pot fi Nemuritorii...
Nemuritori?
Le punem noi renumele la încercare...
Către Porţile de Foc am mărşăluit...
în coridorul lor îngust am intrat...
acolo unde numărul oamenilor
lui Xerxes nu mai conta...
Spartanii, cetăţeni soldaţi,
sclavi eliberaţi,
cei mai viteji dintre greci...
fraţi, taţi, fii...
am mărşăluit...
pentru binele nostru, din datorie,
pentru glorie am mărşăluit...
Priviţi, perşii!
Spre gura iadului am mărşăluit...
Câini fără de mamă...
Astea sunt mările noastre,
îmbrăţişate de braţele
iubitoare ale Greciei însăşi...
Vino.
Adevărat...
Chiar pare să vină ploaia...
Zeus a brăzdat cerul cu fulgere...
şi a izbit navele persane
cu vânturi de furtună...
Glorios...
Un singur om era rezervat
ca un adevărat spartan...
Numai el, regele nostru...
Majestate?!
Majestate, curtea nu-i un loc
potrivit pentru o femeie măritată.
Bârfele şi protocolul sunt ultimele
dintre grijile mele, sfetnicule.
De ce atâta discreţie?
Între zidurile casei mele
nu puteam vorbi.
Chiar şi aici Theron are ochi şi urechi,
de care mulţi spartani se tem.
Îţi e teamă că Sparta
unelteşte împotriva dumitale?
Mi-aş dori să uneltească
doar împotriva mea.
Mulţi din sfetnicii noştri şi-ar da
acordul să-l urmăm pe Leonidas,
dar trebuie să te arăţi
în favoarea acestui lucru.
Ai putea aranja
să vorbesc Sfatului?
Dacă vor motive, le voi oferi.
Să ştii un lucru, regina mea...
Ştiu că libertatea nu-i ieftină...
Altceva nu vor, în afară
de preţul sângelui?
Mă voi strădui să întrunesc
membrii Sfatului...
Voi avea grijă să audă
ce ai de spus.
- Îţi rămân datoare.
- Nu.
Leonidas e regele meu,
la fel ca şi al tău.
Am văzut corăbiile acelea
zdrobindu-se de stânci...
*** e posibil?
Ai văzut doar o fărâmă
din monstrul armatei lui Xerxes.
Nu putem obţine aici o victorie...
De ce zâmbeşti?
Arcadianule,
am luptat de nenumărate ori,
şi nimeni nu mi-a putut oferi ceea ce
spartanii numesc o moarte frumoasă...
Pot doar să sper că, dintre toţi
războinicii lumii care s-au adunat aici,
poate acolo jos există unul
pe măsura acestei sarcini.
Mişcaţi-vă!
Trageţi, câinilor!
Opriţi-vă aici!
Cine comandă aici?
Eu sunt emisarul Conducătorului Lumii...
Zeul Zeilor, Regele Regilor...
şi din partea sa vă poruncesc
să mi-l arătaţi pe comandantul vostru!
Ascultaţi...
credeţi că o duzină jalnică
de războinici ne sperie?
Aceste dealuri colcăie
de iscoadele noastre..
Şi credeţi că jalnicul vostru zid
va fi bun de ceva decât să cadă
precum frunza uscată?
Strămoşii noştri au ridicat acest zid,
folosind pietrele străvechi ale Greciei,
şi puţin ajutor spartan.
Iscoadele tale persane
ne-au slujit drept mortar.
Veţi plăti pentru barbaria voastră!
Braţul meu!
Nu-ţi mai este de folos.
Acum mergi
şi spune-i lui Xerxes al tău
că aici înfruntă oameni liberi,
nu sclavi.
Fă-o repede, înainte să mă hotărăsc
să mai măresc puţin zidul.
Nu, nu sclavi...
Femeile voastre vor fi sclave.
Fii voştri, fiicele voastre,
bătrânii voştri vor fi sclavi...
dar voi nu...
La amiaza acestei zile,
voi veţi fi morţi!
O mie de naţii ale Imperiului Persan
pogoară asupra voastră!
Săgeţile noastre vor acoperi Soarele!
Atunci vom lupta la umbră.
Zidul va avea sarcina să-i trimită
pe perşi în Porţile de Foc.
Pune oamenii să afle toate potecile
care duc prin dealuri în spatele nostru.
Nu e nici una.
Există un asemenea drum, mărite rege,
după versantul de vest.
E un drum vechi al păstorilor de capre,
perşii l-ar putea folosi
pentru a ne veni în spate.
Să nu te mai apropii un pas!
Monstrule!
Înţeleptule rege, cu umilinţă
cer să mă asculţi.
Te voi ucide acolo unde stai!
N-am dat asemenea ordin.
Iartă-l pe căpitan,
e un bun soldat,
dar ii lipsesc manierele...
Nu e nimic de iertat, mărite rege.
Ştiu *** arăt.
Porţi tunica roşie a Spartei...
Eu sunt Ephialtes,
sunt născut în Sparta...
Mama, fiindcă mă iubea...
a fugit cu tata din Sparta,
ca să nu fiu lepădat...
Scutul şi armura?
E a tatei, domnule...
Te implor, mărite rege...
să-mi permiţi să izbăvesc numele tatălui meu
slujindu-te în luptă...
Tatăl meu m-a antrenat să nu am frică,
astfel ca scutul, suliţa şi sabia
să-mi fie una cu inima ce-mi bate..
Voi onora armura tatei, nobile rege,
slujindu-te în bătălie.
Frumoasă împunsătură.
Voi ucide mulţi perşi.
Ridică-ţi scutul.
Ridică scutul cât poţi de sus.
Tatăl tău trebuia să-ţi fi spus
*** acţionează o falangă.
Noi luptăm ca o singură
unitate impenetrabilă.
Asta este sursa puterii noastre.
Fiecare spartan îl protejează pe cel
din stânga sa cu scutul ridicat la gât.
Un singur punct slab,
şi falanga se sfărâmă...
Până la gât, Ephialtes...
Îmi pare rău, prietene...
dar nu toţi pot fi soldaţi.
Dacă doreşti să ajuţi
la victoria Spartei,
adună cadavrele
de pe câmpul de luptă.
Bandajează răniţii, adu-le apă...
Cât despre lupta propriu-zisă,
nu te pot folosi.
Mamă! Tată!
V-aţi înşelat!
V-aţi înşelat cu toţii, Leonidas!
V-aţi înşelat!
Postaţi santinele pe cărarea
păstorilor de capre.
Rugaţi-vă zeilor ca nimeni
să nu le spună perşilor de ea.
Cutremur.
Nu, căpitane.
Formaţii de luptă.
Aici îi vom reţine!
Aici vom lupta!
Aici vor muri!
Pe aceste scuturi, băieţi!
Amintiţi-vă de această zi,
căci a voastră va rămâne pe vecie!
Spartani, depuneţi-vă armele!
Perşilor, veniţi şi luaţi-le!
Aşteptaţi!
Nu le oferiţi nimic,
dar luaţi de la ei totul!
Staţi pe loc!
Doar atât puteţi?
Împingeţi!
Fără prizonieri!
Fără cruţare!
Par cam însetaţi!
Atunci să le oferim ceva de băut!
Către faleză!
Opriţi!
Un început al naibii de bun!
Acoperiţi!
Laşi persani!
- De ce naiba râzi?
- Trebuia s-o spun...
Luptăm la umbră!
Reveniţi!
Astăzi, niciun spartan nu va muri!
Uşurel, fiule...
Am făcut ce eram pregătiţi să facem
şi pentru ceea ce ne născusem...
Fără prizonieri, fără cruţare...
Un început bun...
Mă temeam că nu vei veni.
Îmi cer iertare, fiul meu...
Face ce ştie el mai bine.
Te rog, nu te scuza...
Fiul tău va începe
instrucţia anul viitor...
Perioada aceasta e mereu dificilă
pentru o mamă spartană.
Da, e grea,
dar este şi necesară.
Te vei adresa Sfatului
peste două zile.
Soţul meu nu are două zile.
Gândeşte-te la aceste două zile
ca la un dar.
Nu-i un secret că există persoane
pe care nu le poţi controla...
Vocea lui trebuie
s-o aduci la tăcere...
Fă-ţi-l aliat şi vei obţine
victoria ce-o doreşti...
Mulţumesc.
Eşti la fel de înţelept
pe cât eşti de bun...
Aici era mama ta...
Ar fi bine să-l supraveghezi
dacă doreşti să ajungă rege într-o zi...
Dacă din nefericire
i s-ar întâmpla ceva...
sau frumoasei sale mame...
Tovarăşii noştri greci te imploră
să le oferi puţină acţiune...
Bine, dar le voi oferi
numai atât cât pot duce...
Spune-i lui Daxalus că el,
împreună cu douăzeci dintre ai lui,
se vor ocupa de următorul asalt.
Trage-ţi răsuflarea, băiete.
Perşii se apropie...
Un contingent restrâns,
prea mic pentru un atac.
Căpitane, te las pe tine la comandă.
Linişteşte-te, prietene,
dacă mă asasinează pe mine,
toată Sparta porneşte la război.
Roagă-te să fie proşti...
Roagă-te.
N-avem noi acest noroc.
De altfel,
n-avem niciun motiv
să nu fim civilizaţi..
Nu-i aşa?
Niciunul, majestate.
Lasă-mă să ghicesc...
Tu trebuie să fii Xerxes...
Vino, Leonidas.
Hai să ne înţelegem.
Ar fi o pierdere regretabilă.
Ar fi o adevărată nebunie ca tu
sau valoroşii tăi soldaţi să pieriţi...
totul din cauza
unei simple neînţelegeri.
Culturile noastre au multe în comun.
Am observat, întreaga dimineaţă
am făcut schimburi culturale cu voi.
Sunteţi o seminţie fascinantă,
deşi acum sunteţi copleşiţi
şi ameninţaţi cu exterminarea.
În prezenţa unui zeu, nu e înţelept
să mi te opui, Leonidas.
Imaginează-ţi ce soartă cruntă
îi aşteaptă pe duşmanii mei
când mi-aş sacrifica bucuros
proprii oameni pentru victorie.
Iar eu aş muri pentru oricare
din oamenii mei.
Voi grecii vă mândriţi
cu logica voastră,
îţi sugerez să faci apel la ea.
Ştiu de ce vă apăraţi pământurile
cu atâta vigoare,
dar le-aş putea transforma
în cenuşă cu un gest...
Gândeşte-te la soarta
femeilor voastre...
E clar că nu ştii
*** sunt femeile noastre.
Aş putea să le aduc şi pe ele aici,
să judeci singur...
Ai mulţi sclavi, Xerxes,
dar puţini războinici...
Nu va trece mult până ce se vor teme de
lancea mea mai mult decât de biciul tău...
Nu se tem de bici...
ci de puterea mea divină...
Dar fiindcă sunt un zeu generos,
te-aş putea face bogat fără măsură.
Te-aş numi guvernator al Greciei,
mi-ai putea purta
flamurile în inima Europei...
Rivalii tăi atenieni
ţi-ar îngenunchea la picioare...
dacă şi tu ai accepta
să îngenunchezi în faţa mea...
Eşti generos...
pe cât eşti de divin...
Rege al Regilor, o asemenea ofertă
numai un nebun ar refuza-o...
Dar ideea cu îngenuncheatul este...
Vezi tu, măcelărirea atâtor oameni
mi-a dat un cârcel neplăcut...
va fi cam greu să îngenunchez...
Nu va exista glorie în sacrificiul tău...
Voi şterge până şi amintirea Spartei
din istorie...
Fiecare bucăţică de
pergament grecesc va fi arsă...
fiecărui istoric grec
şi fiecărui scrib
i se vor scoate ochii
şi i se va tăia limba,
iar rostirea numelui Sparta sau Leonidas
va fi pedepsită cu moartea.
Lumea nu va mai şti
că aţi existat vreodată.
Lumea va şti că oamenii liberi
au rezistat în faţa tiraniei,
că cei puţini au rezistat
în faţa celor mulţi,
şi înainte ca această bătălie
să se fi terminat,
va şti că şi un rege zeu
poate sângera...
Ai luptat bine azi..
Pentru o femeie...
Cât despre tine, unde erai,
n-ai putut ţine pasul cu mine?
Poate că eram atât de mult în faţa ta
că nu m-ai putut vedea...
Sau poate că stăteai ascuns
în spatele thespanilor...
Invidia nu te prinde, prietene...
Mai repede, băieţi!
Faceţi movila înaltă...
După bănuiala mea,
ne aşteaptă o noapte cruntă...
Executaseră dorinţa întunecată
a regilor persani de 500 de ani...
Ochi întunecaţi ca noaptea...
guri înţesate de colţi...
nemiloşi...
Garda personală a regelui Xerxes însuşi,
elita războinicilor persani...
Cel mai crunt corp de armată
din întreaga Asie...
Nemuritorii...
Regele zeu ajunsese la disperare...
Comisese păcatul fatal...
Uşor de aţâţat, uşor de păcălit...
Numărul mare al răniţilor şi al morţilor
şi-a spus cuvântul...
Regele mânios arunca asupra noastră
tot ce avea mai bun...
Xerxes muşcase momeala.
Spartani, împingeţi!
Nemuritorii...
Le-am pus numele la încercare...
Arcadianule, acum!
Daţi-i drumul!
Să arătăm spartanilor
de ce suntem în stare!
Daţi-i drumul!
Au strigat sudalme,
înjunghiind sălbatic...
mai degrabă bătăuşi decât războinici...
Au creat o îndoielnică harababură...
Nişte bravi amatori,
dar şi-au jucat bine rolul...
Nemuritorii...
Au picat testul regelui nostru...
Iar omul care se lăuda că este zeu
simţi un fior foarte omenesc
prin şira spinării...
Pentru regele nostru!
Pentru onoraţii noştri morţi!
Pe cine mai trimite Xerxes la moarte?!
Nimic nu ne mai poate opri acum!
Chiar şi regele îşi permise să spere...
la ceva în plus faţă de glorie...
O speranţă atât de nebunească...
Şi totuşi, iată...
Împotriva nesfârşitelor hoarde ale Asiei,
împotriva tuturor sorţilor potrivnici,
puteam reuşi...
Puteam păzi Porţile noastre...
puteam învinge...
Zorii...
Plesnete de bici, urlete barbare...
Cei din spate strigau Înainte!...
iar cei din faţă strigau Înapoi!...
Ochii noştri au asistat
la spectacolul grotesc
al cohortelor adunate din toate
colţurile Imperiului Persan...
Când forţa muşchilor a dat greş,
au apelat la magie...
Când o sută de seminţii
au tăbărât asupra noastră...
armatele întregii Asii
îngrămădite în acest îngust coridor...
numărul lor nu a mai contat...
Au căzut cu sutele...
Am trimis înapoi leşurile şi inimile
lor fragile la picioarele lui Xerxes...
Xerxes e nemulţumit de generalii săi...
Îi disciplinează...
Xerxes dezlănţuie monştrii
aduşi din cealaltă parte a lumii...
Nişte monştri
cam neîndemânatici...
iar grămada de perşi morţi
era cam alunecoasă...
- Mai eşti aici?
- Cineva trebuie să-ţi ţină spatele.
Acum sunt puţin ocupat...
Regrupaţi-vă!
Astinos!
Fiule!
Astinos!
Nu...!
Ziua se încheiase...
Am pierdut puţini...
Dar fiecare căzut e un prieten,
sau o rudă iubită...
Văzând trupul decapitat al fiului său,
căpitanul şi-a pierdut cumpătul...
a devenit sălbatic...
beat de sânge...
Durerea căpitanului
a înspăimântat duşmanul
mai mult decât cele mai grozave
tobe de luptă...
A fost nevoie de trei dintre ai noştri
ca să-l aducem înapoi...
Ziua e a noastră...
Niciun cântec nu a răsunat...
Zeii au fost amarnici când te-au modelat
astfel, prietene Ephialtes...
Spartanii au fost la fel de amarnici
când te-au respins...
Dar eu sunt milostiv...
Tot ce ţi-ai putut dori vreodată,
orice fericire ţi-ai imaginat...
tot ceea ce grecii
şi falşii tăi zei ţi-au interzis...
eu îţi voi acorda...
Căci eu sunt milostiv...
Acceptă-mă drept regele şi zeul tău!
Da!
Condu-mi soldaţii pe cărarea ascunsă
ce duce în spinarea lor,
iar bucuria ta va fi nesfârşită.
Da, vreau totul!
Bogăţie, femei...
şi încă ceva...
vreau o uniformă...
S-a făcut.
Vei afla...
că sunt milostiv...
Spre deosebire de crudul Leonidas,
eu nu-ţi cer să stai în picioare,
eu îţi cer
doar să îngenunchezi...
Frumoasă noapte.
Da, însă nu te-am chemat
să discutăm fleacuri...
Sunt convins...
Cu mine n-ai irosit
niciodată cuvintele...
Îţi pot oferi ceva?
O băutură, poate?
E otravă?
Regret că te dezamăgesc,
e doar apă.
Am auzit că s-a aranjat
să apari în faţa Sfatului...
Da.
Am nevoie de ajutorul tău pentru
a trimite armata în nord, după rege.
Da.
Îmi şi imaginez, eu, un politician,
tu, o războinică, sau vocea unuia...
Dar de ce aş dori asta?
Ar dovedi că ţii la regele care
luptă pentru apa ce-o bem noi acum...
Adevărat,
dar aici e vorba de politică,
nu de război.
Leonidas e un idealist.
Îi cunosc bine pe cei de teapa ta...
Ai trimis oamenii să fie măcelăriţi
pentru câştigul tău.
Soţul tău, regele nostru,
i-a dus pe cei 300 la măcel...
Ne încalcă legile.
A plecat fără consimţământul Sfatului...
Eu sunt un realist.
Eşti un oportunist.
Leonidas se înşeală crezând că bărbaţii
nu au vreun preţ pe lumea asta.
Oamenii noştri nu sunt creaţi egali,
acesta e codul spartan, regino...
Îţi admir pasiunea...
dar să nu crezi că tu, o femeie,
deşi eşti regină,
poţi veni în faţa Sfatului
să suceşti minţile unor bărbaţi...
Sala Sfatului e a mea...
ca şi *** am zidit-o
cu mâinile mele...
Ţi-aş putea lua viaţa chiar acum.
Vei părea în faţa Sfatului,
dar vorbele îţi vor răsuna în van...
Leonidas nu va primi întăriri,
şi dacă se va întoarce,
fără ajutorul meu,
va ajunge în temniţă
sau chiar mai rău.
- Îţi iubeşti Sparta?
- Da.
- Şi pe regele tău?
- Da.
Soţul tău luptă pentru pământul
şi iubirea sa...
Tu ce ai de oferit?
În schimbul acceptării
trimiterii armatei spre nord?
Ce-şi poate dori un realist
de la o regină?
Am impresia că ştii...
Nu se va termina prea repede...
şi n-o să-ţi placă...
nobila mea regină...
Dilios...
Ştiam eu că acea zgârietură
nu te face un nevolnic...
Nicidecum, stăpâne,
e doar un ochi...
Zeii au fost milostivi şi mi-au dat
încă unul de rezervă...
Şi căpitanul?
Blesteamă zeii,
jeleşte singur acolo...
Leonidas!
Suntem pierduţi, îţi spun...
Calmează-te.
Un cocoşat îi conduce pe Xerxes şi nemuritori
pe o potecă ce duce în spatele nostru.
Celelalte forţe s-au împrăştiat deja
fără să lupte.
Bătălia asta e încheiată, Leonidas!
Bătălia asta e încheiată
când spun eu că s-a încheiat!
Dimineaţa, Nemuritorii ne vor înconjura!
Porţile de Foc vor cădea!
Spartani!
Pregătiţi-vă de glorie!
Glorie?
Ai înnebunit?
De acum nu mai există vreo glorie!
Doar retragerea, sau capitularea
sau moartea!
Asta nu-i o alegere prea uşoară
pentru noi, arcadianule!
Spartanii nu se retrag
şi nu se predau niciodată!
Du-te şi du vestea...
toţi grecii să afle adevărul...
şi fiecare din ei
să-şi cerceteze sufletul!
Şi cât faci asta,
cercetează-l şi pe al tău...
Oamenii mei vor pleca
împreună cu mine.
Succes, Leonidas.
Copii, adunaţi-vă aici...
Nu ne retragem, nu ne predăm...
Asta e legea spartană.
Şi după legea spartană,
vom rămâne şi vom lupta!
Şi vom muri...
O nouă eră a început...
O eră a libertăţii!
Cu toţii vor afla că 300 de spartani
şi-au dat şi ultima suflare s-o apere!
Prietene...
Mi-am trăit întreaga viaţă
fără regret până acum...
Ştiu că fiul meu
şi-a dat viaţa pentru ţara sa...
Doar că nu i-am spus niciodată
că pe el îl iubesc cel mai mult...
că a stat cu onoare
alături de mine...
că el era tot ce aveam eu mai bun...
Inima mi-e frântă,
e o adevărată pierdere...
Inima ta?
Inima mea s-a umplut de ură...
Bine.
Dilios...
să facem câţiva paşi...
Da, stăpâne...
Dar sunt pregă***
şi gata de luptă!
Şi eşti unul dintre cei mai buni,
dar tu mai ai şi un alt talent,
spre deosebire de alţi spartani...
Tu vei duce ultimele mele
ordine Sfatului,
cu forţa, de va fi nevoie...
Spune-le povestea mea...
şi fiecare grec să afle
ce s-a întâmplat aici...
Ai de spus o poveste lungă...
- Povestea unei victorii.
- O victorie?
Da, stăpâne.
Mai ai şi alt mesaj?
Către regină...
Unul ce nu poate fi rostit...
Au plecat cu sutele...
Doar o mână de oameni au rămas...
Doar unul a privit înapoi...
Spartani!
Pregătiţi-vă dejunul
şi mâncaţi-l repede,
fiindcă la noapte cinăm în iad!
Cedez acum podiumul soţiei lui Leonidas,
regină a Spartei.
Domnilor membri ai Sfatului,
n-am apărut în faţa voastră
doar ca o regină,
am venit aici ca o mamă.
Am venit ca soţie...
Am venit ca o femeie spartană.
Am venit aici cu multă umilinţă...
Nu sunt aici pentru
a-l reprezenta pe Leonidas,
faptele sale grăiesc
mai bine decât mine...
Reprezint aici vocile
ce nu pot fi auzite,
mame, taţi, fiice şi fii...
Trei sute de familii
vă imploră să le ascultaţi...
exact pentru scopul în care
această clădire a fost clădită...
Suntem în război, domnilor...
Trebuie trimisă întreaga armată
în sprijinul regelui,
nu doar pentru noi,
ci şi pentru copiii noştri...
Trimiteţi armata pentru
a ne păstra libertatea!
Trimiteţi-o pentru dreptate!
Trimiteţi-o pentru lege şi ordine.
Trimiteţi-o pentru raţiune.
Dar mai ales trimiteţi armata
pentru speranţă!
Speranţa nu-i va ajuta
pe oamenii regelui
să ajungă o pierdere
în paginile istoriei,
ci curajul ce ne leagă împreună,
pentru ca noi să devenim
mai puternici prin faptele lor...
Fie ca alegerea voastră de azi
să oglindească bravura lor...
Mişcător...
elocvent...
pasionant...
dar nu schimbă faptul că soţul tău
a adus războiul asupra noastră.
Te înşeli!
Xerxes l-a adus, asemenea
tatălui său Darius la Marathon...
Perşii nu se vor opri până ce unicul
nostru adăpost vor fi ruina şi haosul.
Sala Sfatului nu are nevoie
de lecţii de istorie, regină...
Atunci ce fel de lecţie
ar dori să audă?
Să le vorbesc de onoare,
datorie, glorie?
Tu vorbeşti de onoare,
de datorie sau glorie?
- Ce-ai zice de adulter?
- *** îndrăzneşti?
*** îndrăznesc?!
Priviţi-o cu atenţie...
E o trişoare în cea mai pură formă...
Nu te joci cu membrii Sfatului, regină...
Acum câteva ore mi te-ai oferit mie...
Dacă eram un om mai slab,
încă ţi-aş mai fi purtat parfumul...
E strigător la cer...
A vorbit şi ipocritul!
Tu n-ai primit o asemenea ofertă?
Pe care ai acceptat-o,
în schimbul obţinerii audienţei?
- E o minciună!
- Oare?
Nu tu l-ai invitat
în dormitorul regelui?
În acelaşi pat în care ai încercat
să negociezi şi cu mine atât de înfocată...
Păreţi şocaţi!
O mită carnală, domnilor,
în timp ce soţul ei promovează
anarhia şi războiul!
Cuvintele scapă chiar şi
celor mai iscusite limbi,
micuţă regină târfă...
Ce purtare demnă de o regină!
Scoateţi-o de aici înainte
să ne infecteze şi mai tare
cu fiinţa ei josnică şi ticăloasă.
Asta nu se va termina prea repede...
şi n-o să-ţi placă...
Nu sunt regina ta...
Trădătorul!
Trădătorul!
Leonidas, complimentele mele!
Şi felicitări!
Cu siguranţă ai transformat
un dezastru într-o victorie!
În ciuda insuportabilei tale aroganţe,
regele zeu a ajuns să admire
valoarea spartană
şi calităţile voastre de luptători.
Ai fi un aliat puternic.
Ascultă-l, Leonidas!
Foloseşte-ţi raţiunea!
Gândeşte-te la oamenii tăi,
te implor!
Ascultă-l pe compatriotul tău grec.
El poate să ateste generozitatea
regelui nostru divin.
În ciuda câtorva dintre insultele tale,
în ciuda groaznicelor tale blasfemii,
Stăpânul Armatelor Lumii
vă poate ierta pe toţi...
Mai mult, vă poate răsplăti serviciile.
Voi luptaţi pentru pământurile voastre?!
Păstraţi-le!
Luptaţi pentru Sparta?!
Va fi mai puternică
şi mai bogată ca oricând!
Tu lupţi pentru tronul tău...
Tu vei fi proclamat guvernator
al întregii Grecii,
şi vei răspunde doar în faţa
adevăratului Stăpân al Lumii!
Leonidas, victoria ta va fi completă,
dacă depui armele şi îngenunchezi
doar în faţa lui Xerxes.
Au trecut mai bine de 30 de ani
de la lupul din iarna geroasă...
iar acum, ca şi atunci,
nu frica îl cuprindea,
ci numai neliniştea...
o exaltare a simţurilor...
Briza marină răcindu-i sudoarea
de pe gât şi piept..
Păsările marine ospătându-se
cu miile de morţi ce pluteau...
respiraţia regulată a celor trei sute
din spatele său...
gata să moară pentru el
fără o clipă de răgaz...
Fiecare dintre ei
gata să moară...
Coiful îl apasă...
scutul e greu...
Suliţa?!
Tu, Ephialtes...
crezi că vei trăi veşnic?
Leonidas, suliţa!
Stelios!
Măcelăriţi-i!
Coiful îl apăsa,
îngustându-i vederea...
şi trebuia să vadă departe...
Scutul era greu,
stricându-i echilibrul...
fiindcă ţinta sa e departe...
Bătrânii spuneau că noi, spartanii,
ne tragem din însuşi Hercule...
Mândrul rege Leonidas stă mărturie
spiţei noastre de sânge...
Strigătul său e lung şi puternic...
Mărite rege...
A fost o onoare să mor lângă tine...
Şi pentru mine a fost o onoare
să trăiesc lângă tine...
Regina mea!
Soţia mea...
Iubirea mea...
Amintiţi-vă de noi...
cel mai simplu ordin
ce-l poate da un rege...
Amintiţi-vă de ce-am murit...
N-a dorit să-i aduceţi ofrande...
nici cântece...
Fără monumente, fără balade
despre război şi curaj...
Dorinţa sa a fost simplă...
Amintiţi-vă de noi...
mi-a grăit...
Asta a fost speranţa sa...
Şi dacă vreun suflet va trece vreodată
prin acel loc...
în nenumăratele secole ce vor veni...
să audă vocile noastre...
şoptind printre pietrele fără vârstă...
Mergi şi spune-le spartanilor,
trecătorule...
că aici, prin legea spartană,
noi ne odihnim...
Astfel a murit regele meu,
şi fraţii mei...
acum un an...
Mult am meditat la vorbele
încriptate ale regelui despre victorie,
cu timpul le-am priceput înţelesul...
Căci printre grecii liberi
din întreaga Grecie,
aceste vorbe s-au răspândit...
că Leonidas şi ai săi trei sute...
atât de departe de casă...
şi-au sacrificat vieţile,
nu doar pentru cei din Sparta,
ci pentru întreaga Grecie,
cu promisiunea că
această ţară va rezista...
Acum, aici, pe acest petic
de pământ numit Plateia,
aceste hoarde năvălitoare
vor fi nimicite!
Acolo barbarii se strâng...
O groază înspăimântătoare
le strânge inima...
cu degetele ei îngheţate,
ştiind bine ce grozăvie au suferit
în ascuţişul suliţelor
şi săbiilor celor trei sute...
Să privească de-acolo, peste câmpie,
la cei 10.000 de spartani,
comandând 30.000 de greci!
Duşmanii sunt de trei ori mai mulţi!
Fiecare grec va avea ce ucide!
În această zi vom salva lumea
de misticism şi tiranie...
şi vom avea un viitor mai luminos
decât ne-am imaginat vreodată!
Pentru Leonidas şi cei 300 de viteji,
către victorie!