Tip:
Highlight text to annotate it
X
DIAVOLUL SE ÎMBRACĂ DE LA PRADA
Traducerea şi adaptarea: SHAKTI & LOVENDAL
E-mail: red_roxana84@yahoo.com
E-mail: ovidiu_iacob@yahoo.com
13 martie:
Elias Clarke - Departamentul personal
Baftă!
Brutărie
Publicaţiile "ELIAS-CLARKE"
Bună. Am o întâlnire cu...
Emily Charlton?
- Andrea Sachs?
- Da.
Grozav. Cei de la Departamentul personal
nu mai au umor. Urmează-mă.
OK...Deci eu am fost asistenta
secundară a Mirandei.
Dar *** asistenta ei principală a fost
promovată, eu am devenit principală.
Aha...şi acum îţi cauţi o
înlocuitoare.
Încerc, dar Miranda a scăpat de
ultimile două fete în câteva săptămâni.
Avem nevoie de cineva care să
supravieţuiască aici, mă înţelegi?
Da, sigur.
Cine e Miranda?
O Doamne, am să mă prefac
că n-am auzit întrebarea ta.
Este directorul revistei "Runway".
Nu mai spun că e o legendă.
Dacă lucrezi un an pentru ea,
obţii un job la orice revistă.
Milioane de fete s-ar omorî pentru
slujba asta.
Pare o ocazie nemaipomenită.
Mi-ar plăcea să fiu luată în vedere.
Andrea..."Runway" este o revistă
de modă,
aşa că pasiunea pentru modă e
crucială.
Ce te face să crezi că nu sunt
pasionată de modă?
O, Dumnezeule!
Nu, nu, nu!
Ce s-a întâmplat?
Soseşte!
Spune-le tuturor!
N-ar fi trebuit să vină până la
ora 9.
M-a anunţat şoferul. Îmi lipseşte
şi machiajul. Ce oameni...
Despre asta nici măcar nu pot să
spun ceva.
Ia ascultaţi!
Toată lumea la posturi!
A mâncat cineva costiţă cu ceapă?
Scuze, Miranda.
Mai repede!!
Nu înţeleg ce-i aşa greu în a
confirma o întâlnire.
Ştiu, îmi pare foarte rău Miranda.
Eu am făcut...
Motivele incompetenţei tale nu
mă interesează.
Spune-i lui Simone că n-o să accept
fata aia pe care mi-a trimis-o
pentru modelul brazilian.
Am cerut pe cineva care să fie curat,
atletic şi zâmbitor...
iar ea îmi trimite o tipă murdară,
obosită şi plinuţă.
Şi acceptă invitaţia la petrecerea lui
Michael Kor.
Vreau ca şoferul să mă ducă la 9:30
şi să mă ia la 9:45 fix.
Apoi sun-o pe Natalie de la "Gloria's
Foods" şi spune-i "nu" pentru a 40-a oară.
Nu vreau aperitive, vreau prăjituri
însiropate cu compot cald de rubarbă.
Apoi, sună-l pe fostul meu soţ şi adu-i
aminte că şedinţa cu părinţii e diseară.
Apoi sună-l pe soţul meu şi spune-i
că vom lua cina la acel local
unde am fost cu Masima.
Spune-i lui Richard că am văzut pozele
cu paraşutiste pe care
le-a trimis pentru articol.
Toate sunt extrem de neatrăgătoare.
E oare imposibil să găsească o
paraşutistă frumoasă şi slabă?
Îi cer oare luna de pe cer?
Nu cred.
Şi mai vreau să văd toate materialele lui
Nigel pentru a doua copertă a lui Gwyneth.
Mă întreb dacă a mai slăbit.
Cine e aia?
Nimeni.
Ăă, ei bine...
Au trimis-o cei de la Departamentul
personal pentru postul de asistentă.
Şi am intervievat-o înainte pentru
tine...
dar, săraca, a rămas fără speranţe
până când...
Am s-o intervievez chiar eu.
Ultimile două pe care mi le-ai
adus erau complet inutile.
Aşa că spune-i să intre.
Asta e tot.
Bine.
Vrea să te vadă.
Hai du-te.
Nu intri cu asta...
- Dar...
- Du-te!
Cine eşti?
Mă numesc Andy Sachs.
Am absolvit recent Universitatea
din Northwestern.
Şi ce cauţi aici?
Păi...cred că m-aş descurca bine
ca asistenta dumneavostră...
şi..
Am venit la New York pentru a
deveni jurnalistă.
Şi am trimis CV-ul meu peste tot şi
în cele din urmă am primit un telefon
de la Elias-Clarke, de la
departamentul personal...
şi...practic asta e ce-mi doresc.
Deci nu citeşti "Runway".
Nu...
Şi până azi nu nici nu ai auzit
de...mine.
Nu...
Nu ai gusturi în ceea ce priveşte
moda.
Ei bine...
- Cred că asta depinde şi de...
- Nu, nu.
Asta nu a fost o întrebare.
Am fost editor şef la ziarul facultăţii.
Am câştigat un concurs naţional privind
jurnalismul universitar cu articole...
care arată competenţa în...
Asta e tot.
OK...aveţi dreptate.
Locul meu nu este aici.
Nu sunt nici slabă şi nici
fermecător de frumoasă..
Nu ştiu aşa multe despre modă,
dar...
Sunt deşteaptă, învăţ repede şi
voi munci din greu.
Am obţinut exclusivitate pentru
Gwyneth.
Dar, problema este că în rochia aia
cu pene arată ca o vampă.
Mulţumesc pentru timpul acordat.
Cine e persoana aia mică şi
amărâtă?
Facem o şedinţă tip "înainte"
şi "după", de care eu nu ştiam?
Andrea!
Stai aşa. Te-ai angajat la o revistă
despre modă?
A fost cumva un interviu prin telefon?
Hei, nu fi nesimţit!
Miranda Priestly e faimoasă pentru
faptul că e imprevizibilă.
OK, Doug. *** se face că tu ştiai
cine e şi eu nu?
Eu de fapt sunt fată.
Oo, asta ar explica multe lucruri.
Serios vorbind. Miranda Priestly
e cineva foarte important.
Sunt sigur că milioane de fete
s-ar omorî pentru slujba asta.
Da, bine. Faza e că nu sunt una
din ele.
Trebuia să începi de undeva, nu?
Uite de exemplu, ce face Nate.
Să fim serioşi, şerveţele?
Da..şi Lily lucreză la galeria aia
unde face...
Îmi pare rău.
Cu ce anume te ocupi?
Din fericire pentru mine eu am
deja slujba de vis.
Te referi la reportajele din
sălile de judecată?
Ai dreptate, slujba mea e
o porcărie.
- E o porcărie.
- Suntem 3.
Propun un toast.
Pentru slujbele care plătesc
chiria.
Pentru slujbele care plătesc
chiria.
Nate, dacă ai vedea *** se
îmbracă fetele alea.
Nu am cu ce să mă îmbrac
la serviciu.
Haide, vei răspunde la telefoane
şi vei aduce cafele.
Ai nevoie de o rochie de ocazie
pentru asta?
S-ar putea.
Ei bine...Eu cred că arăţi grozav
în orice.
Eu cred că mă minţi.
- Hei...
- Da.
Să mergem acasă.
Cred că ştiu ce putem face
şi nu necesită haine deloc.
Serios?
Alo?
Andrea, Miranda s-a decis să
anuleze prezentarea de jachete
din septembrie şi o va face în
octombrie.
Trebuie să vii la birou imediat ca
să aduci cafelele alea imediat.
Chiar acum?
Ia-ţi un pix şi notează.
Vreau una cu lapte, fără spumă.
Şi încă trei cu lapte degresat.
Foarte fierbinţi.
Chiar foarte fierbinţi.
- Alo.
- Unde eşti?
Aproape am ajuns.
Pot să ştiu şi eu de ce încă nu
am primit cafeaua mea?
- A murit cumva?
- Nu.
Dumnezeule!
La naiba!
Sper că realizezi că slujba asta
e una grea.
Iar tu nu eşti deloc potrivită şi dacă
greşeşti, mă tragi şi pe mine la fund.
Fii la înălţime şi n-o mai da
în bară.
OK, în primul rând noi două
răspundem la telefoane.
Trebuie să răspunzi la telefon
de câte ori sună.
Dacă intră robotul, se supără
foarte tare.
Dacă eu nu sunt aici...
Andrea, Andrea, eşti legată
de biroul ăsta!
- Ei bine...Şi dacă vreau să...?
- Ce?!
Nu. Odată, una din asistente a părăsit
biroul,
pentru că se tăiase la mână cu
un cuter,
şi Miranda l-a pierdut pe
Lagerfeld la telefon,
chiar înainte să ia avionul
spre Australia.
Acum lucrează la un ghid TV.
La biroul Mirandei tot timpul.
Am înţeles.
Biroul Mirandei Priestly.
Nu, nu este disponibilă.
Cine o...?
Da, am să-i transmit că aţi sunat...
din nou.
Ţine minte că noi două avem
roluri diferite.
Tu aduci cafeaua şi faci comisioane.
Eu mă ocup de programul ei, de
întâlnirile şi cheltuielile ei.
Şi...ce-i mai important, eu mă duc la
Paris cu dânsa pentru "Săptămâna Modei".
Eu voi purta Couteur, mă voi duce
la toate show-urile şi petrecerile
şi voi cunoaşte toţi creatorii
de modă.
E divin.
OK. Stai aici.
Mă duc la departamentul Artă
ca să le duc Cartea.
- Cart..?
- Aceasta este Cartea.
Este o analiză a tot ce se întâmplă.
I-o dăm Mirandei în fiecare seară
iar ea ne-o înapoiază cu notiţele ei.
A doua asistentă ar trebui să o ducă,
dar Miranda e foarte atentă.
Nu-i plac străinii în casa ei.
Aşa că până nu se convinge că
eşti o psihopată eu voi avea
plăcuta sarcină de a aştepta Cartea.
- O, Emily, ce mă fac cu...?
- Descurcă-te!
Alo, biroul doamnei Priestly.
Da, asta am vrut să zic:
Biroul Mirandei Priestly.
Este într-o şedinţă.
Doriţi să lăsaţi un mesaj?
OK. *** se scrie Gabbana?
Alo?
Se pare că nu ştiţi.
Bănuiesc că nu aveai aşa ceva.
Foarte amabil din partea ta, dar
nu cred că voi avea nevoie de ei.
Miranda m-a angajat.
Ea ştie *** arăt.
Dar tu ştii?
Emily! Emily!
Pe tine te cheamă.
Nu asta ţi-am cerut. Mai clară
de atât nu puteam să fiu.
Aici erai, Emily. De câte ori
trebuie să-ţi strig numele?
De...de fapt, mă cheamă Andy.
Mă numesc Andy... Andrea, dar..
toată lumea îmi spune Andy.
Am nevoie de 10 sau 15 fuste
Calvin Klein.
Ce fel de fuste?
Te rog plictiseşte pe altcineva
cu întrebările astea.
Şi vezi ca Peer 59 să fie aici
mâine la 8:00 fix.
Şi spune-i lui Jocelyn că vreau
să văd articolele Sacho
pe care le face Marc...
Şi spune-i lui Simone că o iau pe
Jackie dacă Maggie nu e disponibilă.
- DeMarchelier a confirmat?
- De...De..March...
DeMarchelier, da.
Sună-l.
OK.
- Şi, Emily...
- Da?
Asta e tot.
L-ai sunat pe DeMarchelier?
Las-o baltă.
Din partea Mirandei Priestly.
Am legătura cu Patrick!
M-a chemat acolo şi mi-a zis
de Peer 59...şi mai era ceva
despre Simone, Frankie...altcineva.
Şi mai are nevoie de fuste
Calvin Klein.
Şi...mai era ceva despre un ponei.
- A spus ce fuste?
- Nu.
- A spus ce fel?
- Nu, am încercat s-o întreb!
Niciodată n-o întrebi pe Miranda!
Eu mă voi ocupa de toate astea, iar
tu du-te la Calvin Klein.
Eu?
Scuze. Ai cumva altceva de făcut?
Trebuie să te duci la vreo paradă
a fustelor oribile?
- Miranda?
- Eşti acolo?
Tocmai intram.
Te sun de îndată ce...
Alo?
Cât eşti în oraş Miranda vrea să te duci
la Hermes şi să iei cele 25 de eşarfe
pe care le-am comandat pentru dânsa.
OK.
Şi Miranda este la o întâlnire cu
Meisel,
şi o să vrea o cafea de la
"Starbucks" când se întoarce.
Cafea fierbinte.
Poţi să stai puţin să notez...
Alo?
O, Doamne!
Ce ţi-a luat aşa mult?
Trebuie să merg la toaletă!
Nu ai fost de când am plecat eu?
Nu!
Am stat la birou, gata să explodez!
Bună.
Tu ia haina!
Haina!
Pregăteşte-te. Repetiţia e la 12:30
şi toată lumea e panicată.
Firul telefonului se va înroşi.
- Repetiţia?
- Da.
Editorii aduc propuneri pentru
şedinţa foto.
Şi Miranda alege fiecare model
şi fiecare articol.
Decizia ei e esenţială...nu ştiu
*** de nu ştii tu asta Andrea.
- OK...eşti gata?
- Bună, bună.
Serena şi eu mergem să luăm prânzul.
Ea e noua "eu".
- Bună.
- Ţi-am spus eu.
- Credeam c-ai glumit.
- Nu, am vorbit foarte serios.
Eu am 20 de minute petru prânz,
tu 15.
Poţi să pleci când vin eu.
OK.
- Ce poartă mai exact?
- Fusta lui bunică-sa.
Supă de porumb...interesantă
alegere.
Ştiai că celulita este unul din
ingredientele de bază ale supei, nu?
Fetele de aici mănâncă ceva?
Nu de când 32 a înlocuit 34
şi de când 30 a înlocuit 32.
- Eu am măsura 36.
- Care înlocuieşte 44.
Fir-ar să fie!
Lasă, sunt sigur că mai ai
destule pulovere din astea.
OK. Ştiu că hainele mele îţi par
oribile, înţeleg.
Dar...n-am să lucrez toată viaţa mea
în domeniul modei,
aşa că nu văd de ce trebuie să-mi
schimb stilul şi tot ce mă priveşte
doar pentru că am slujba asta.
Da, aşa e. Asta şi semnifică această
întreagă industrie de miliarde, nu?
Frumuseţea interioară.
Alo?
OK. Haide. Miranda începe repetiţia
cu jumătate de oră mai devreme.
- Şi vine mereu cu 15 minute înainte.
- Şi asta ce înseamnă?
Că deja ai întârziat.
- D-le Ravitz.
- Nigel.
- Vă merge bine?
- Da. Cea mai bună lună septembrie.
Grozav. Am auzit că Miranda a anulat
prezentarea jachetelor şi vrea altceva.
- Cât mă costă asta?
- Cam 300.000.
Cred că erau nişte jachete oribile.
Irv Ravitz.
Scuze. Ea e Andrea Sachs,
noua asistentă a Mirandei.
Felicitări domnişoară. Milioane de fete
s-ar omorî pentru slujba asta.
Pa, pa.
Preşedintele companiei...
Irv Ravitz.
Ştii ce se spune, un om mititel
dar cu un orgoliu uriaş.
Nu.
Şi pe astea le-am mai văzut.
Se încearcă readucerea...
Unde sunt celelalte rochii?
Avem câteva chiar aici şi...
Stai, priveşte şi ascultă.
Şi cred că pot fi foarte interesante...
Nu.
Nu, totuşi nu înţeleg...
Ce era aşa greu să concepeţi
repetiţia asta?
Aţi avut la dispoziţie ore întregi
de pregătire.
Sunt total confuză.
Unde sunt sponsorii?
Avem câteva modele de la
"Banana Republic"...
Nu, avem nevoie de mai mulţi.
- O, ce crezi despre asta?
- Da. Mă cunoşti doar.
Dă-mi o rochie de balerină şi
mână de lucru şi mă bag...
Da, dar nu crezi că seamănă
prea mult cu...?
Cu cel din iulie? Nu.
M-am gândit la asta dar nu.
Cu accesoriile potrivite ar trebui
să meargă.
Unde sunt curelele pentru rochia
asta?
De ce nu este nimeni pregă***?
Aici sunt.
E o alegere grea.
Sunt atât de diferite.
Ai găsit ceva amuzant?
Nu...nu...nu...doar că...
ambele curele mi se par la fel.
Ştiţi...încă mai învăţ despre
lucrurile astea şi...
"Lucrurile astea"?
Aha...înţeleg. Crezi că asta nu are
nici o legătură cu tine.
Tu te duci la dulap şi îţi alegi
de exemplu puloverul ăla scămoşat,
pentru că tu vrei să spui lumii
că te iei prea în serios
ca să-ţi pese ce porţi.
Dar nu ştii de fapt că acel pulover nu
e de fapt albastru,
nu e turcoaz, nici ultramarin.
E de fapt safiriu.
Şi habar n-ai că în 2002,
Oscar de la Renta a creat o colecţie
de rochii safirii
şi apoi Yves Saint Laurent
care a creat cămăşi militare
safirii.
Cred că avem nevoie de o jachetă
aici.
Apoi nuanţa de safiriu a apărut
în colecţiile altor 8 designeri.
Apoi a ajuns prin magazine.
Apoi a nimerit pe vreo tarabă,
fiind cules de printr-un depozit...
În fine..albastrul acela valorează
milioane de dolari şi multe servicii.
Şi e comic faptul că ai ales
un pulover
care să te scuteşte de modă,
când de fapt porţi un pulover
care a fost ales de persoanele
din această cameră pentru tine,
dintr-o movilă de "lucruri".
Şi apoi le-am spus că nu văd nici
o diferenţă între curele...erau identice.
Să fi văzut ce privire mi-a aruncat.
Am crezut că o să i se topească
carnea de pe faţă.
Nu-i nimic amuzant.
Ea nu e fericită decât dacă cei
din jurul ei
sunt dezgustaţi, panicaţi
sau suicidali.
Şi "clămpănitorii" o adoră.
- Clămpă...cine?
- Aşa se cheamă.
Sunetul tocurilor pe podeauna
de marmură face: clamp, clamp...
Şi toţi se poartă de parcă ar găsi
leacul pentru cancer.
Este incredibil cât timp şi energie
irosesc pentru
nişte detalii inutile.
Şi pentru ce?
Pentru a cheltui alte 300 de mii de
dolari reorganizând o prezentare ce
ar fi fost bună şi pentru a vinde
oamenilor lucruri de care nu au nevoie.
Mi-a pierit până şi pofta de mâncare.
- Ce?
- De aceea fetele alea sunt aşa slabe.
Nu. Dă-mi-o mie.
Am pus multe chestii în aia.
Ştii ce? Trebuie să rezist un an
de zile.
Un singur an.
Şi după aia pot să-mi împlinesc
visul pentru care am venit la New York.
Dar n-am s-o las pe Miranda
să mă învingă. N-o voi lăsa.
Uşurel, tigroaico.
Bună dimineaţa, Miranda.
Fă-mi legătura cu Isaac.
Unde mi-e micul dejun?
Omleta. Nu o văd!
Pardon!
Adu-mi pozele de la şedinţa
foto pentru lenjerie.
Vezi dacă frânele de la maşina mea
sunt bune.
Unde-i articolul ăla de ziar pe
care l-am citit ieri?
Fetele au nevoie de plăci de surf
pentru vacanţa de primăvară.
Alo?
Gemenele mai au nevoie şi
de şlapi.
Adu-mi pantofii de la Blahnik.
Apoi adu-o pe Patricia.
Asta cine mai e?
Cumpără-mi măsuţa aia care mi-a
plăcut la magazinul acela...
Fă o rezervare la localul acela...
Fă-mi legătura cu DeMarchelier.
Din partea Mirandei Priestly...
OK.
Îl am pe Patrick la telefon!
Slavă Domnului că e vineri, nu?
Cel puţin Miranda va fi în Miami
weekend-ul ăsta şi n-o să am treabă.
Tatăl meu vine din Ohio.
Vom lua cina.
O să-i arăt Chicago.
Tu faci ceva distractiv weekend-ul
ăsta?
Da.
Da, serviciul lui Nate e grozav...
De fapt a vrut să se angajeze aici, dar
au vrut pe cineva cu experienţă.
- Poftim.
- Ce-i asta?
Nu vreau să rămâi în urmă
cu plătitul chiriei.
Tată, *** ai...?
Am s-o omor pe mama.
Mulţumesc.
- Mă bucur mult să te văd.
- Şi eu, scumpo.
Deci...ai să începi interogatoriul
acum sau aşteptăm după cină?
Nu, mă gândeam să te las să
te bucuri măcar de chifle.
Nu, e-n ordine.
Spune.
Suntem puţin îngrijoraţi, scumpo.
Primim e-mailuri de la tine scrise
la 2 dimineaţa, salariul e jalnic.
Nu ne scrii mai nimic.
Nu-i corect!
Am scris e-mailurile.
Încerc să înţeleg de ce cineva care a
fost acceptat la Drept la Stanford
a renunţat ca să fie jurnalist şi
nici măcar asta nu face.
Tată, trebuie să ai încredere în mine.
A fi asistenta Mirandei, îţi deschide
multe uşi.
Emily se duce la Paris cu Miranda
în câteva luni şi
va cunoaşte editori şi scriitori de
la cele mai importante reviste.
Şi peste un an, aş putea fi eu
în locul ei. Da?
Îţi jur că asta e doar o pauză...
e şansa mea...asta e...
Şefa mea.
Îmi pare rău, tată.
Trebuie să răspund.
Alo, Miranda?
Zborul meu a fost anulat.
E o problemă meteo absurdă.
Trebuie să ajung acasă în seara asta.
Gemenele au un recital mâine
dimineaţă la şcoală.
- Poftim?
- La şcoală!
- Lasă-mă să văd ce pot face.
- Bine.
Bună. Ştiu că e în ultimul moment,
dar speram să puteţi aranja un zbor
pentru şefa mea de la Miami la
New York.
Da...
Orice...de la Miami la New York.
Bună! Încerc să găsesc o cursă
aeriană pentru seara asta
de la Miami la New York.
Da, ştiu că este un uragan...
Nu zboară nimic?
*** adică nu zboară nimic?
E pentru Miranda Priestly şi
ştiu că e o clientă fidelă...
Da, am nevoie de un avion de la
Miami la New York!
Da, un moment!
Miranda, bună. Încerc să
găsesc o cursă pentru tine,
dar sunt probleme cu vremea.
O, te rog...burează...nu-i altceva.
Cineva trebuie să aibă avion.
Sun-o pe Donatella şi ia avionul
ei privat, sună pe alţii care au.
Asta e responsabilitatea ta.
Asta e datoria ta!
Aranjează ca să ajung acasă!
O Dumnezeule, o să mă omoare!
Ce vrea? Să chemi Garda Naţională
ca s-o escorteze acolo?
Sigur că nu.
Oare pot face asta?
Recitalul fetelor a fost extraordinar
de frumos.
Au cântat Rachmaninov.
Tuturor le-au plăcut.
Cu excepţia mea.
Pentru că, din nefericire eu nu
am fost prezentă acolo.
- Miranda, îmi pare foarte rău.
- Ştii de ce te-am angajat?
Întotdeauna angajez acelaşi tip
de fete.
Elegante, slabe bineînţeles.
Care adoră revista asta.
Dar foarte des se dovedesc a fi
o dezamăgire..
şi...proaste.
Dar tu, cu acel CV impresionant
şi cu strălucitul discurs despre
aşa-zisa etica ta profesională...
Am...am crezut că vei fi diferită.
Aşa că mi-am spus: "Riscă".
Angajeaz-o pe fata cea inteligentă
şi grasă.
Am nutrit speranţă, Doamne cât
am vrut...
dar oricum m-ai dezamăgit,
mai mult decât celelalte fete toante.
Chiar am făcut tot ce mi-a stat
în putinţă.
Asta e tot.
Scuză-mă, dar unde crezi că
te duci?
Mă urăşte Nigel.
Şi de ce e asta problema mea?
A, stai! Nu e problema mea.
Nu ştiu ce să mai fac,
pentru că dacă fac ceva bine nici
nu se observă, nu spune "mulţumesc".
Dar dacă fac ceva greşit...
e rea!
- Atunci renunţă.
- Poftim?
Renunţă. Orice altă fată ţi-ar ocupa
locul în 5 minute.
Una care îl vrea cu adevărat.
Nu vreau să renunţ.
Nu e corect!
Spun doar că merit ceva consideraţie
pentru cât mă străduiesc.
Andy, fii serioasă. Tu nu te
străduieşti.
Tu te plângi.
Ce-ai vrea să-ţi spun?
"Sărăcuţa"?
Miranda s-a luat de tine.
"Sărăcuţa de tine, de Andy."
Trezeşte-te măsura 36. Ea îşi
face doar datoria.
Nu ştii că lucrezi în locul unde
s-au publicat articole
despre cei mai mari artişti ai
acestui secol?
Holsten, Lagerfeld, De la Renta.
Şi ceea ce au făcut ei,
ceea ce au creat,
a fost mai presus de artă.
Pentru că tu trăieşti în mediul ăsta.
Nu tu...
Unii oameni.
Crezi că asta e o simplă revistă?
Nu e o simplă revistă!
E o rază de speranţă pentru...
ştiu eu cine...
Să zicem un puşti născut în
Rhode Island, care a crescut cu
6 fraţi şi minţea că se duce la
antrenamentul de fotbal
iar el mergea la ora de croitorie
şi noaptea citea "Runway" cu
lanterna pe sub pătură.
N-ai idee câte legende au păşit
pe sălile astea
şi ce e mai rău...e că nu-ţi pasă.
Pentru că în locul ăsta unde ar
vrea să lucreze atâtea persoane,
tu doar te faci că munceşti.
Şi mai vrei să ştii încă, de ce nu te
sărută pe frunte
şi nu-ţi dă o steluţă aurie pentru tema
făcută, la sfârşitul zilei.
Trezirea, drăguţo!
OK...deci o dau în bară.
Nu o fac cu intenţie,
aş vrea doar să ştiu ce-aş putea
face ca să...
Nigel...Nigel...Nigel...
Nu.
Nu ştiu ce te aştepţi să fac eu.
Aici nu e nimic de măsura 36,
îţi garantez.
Toate mostrele sunt de mărimile
32 şi 34.
O alegem pe asta pentru tine..
Un poncho?
O să iei ce-ţi spun eu şi o să-ţi
placă. Şi Dolce ăsta pentru tine...
Şii...pantofi...
Jimmy Choo.
Şi Lamac...
Nancy Gonzalez...
Narciso Rodriguez...
Şi...s-ar putea să-ţi vină....
S-ar putea.
Acum Chanel...ai neapărată nevoie
de Chanel.
Hai, drăguţo. Mergem la Departamentul
de înfrumuseţare. Cine ştie cât va dura.
Adică, nu am nici cea mai ***ă idee
de ce Miranda a angajat-o.
Nici eu.
Zilele trecute eram la Departamentul
de înfrumuseţare şi
a luat un rimel şi a întrebat:
"Ce-i asta?"
Din momentul în care am văzut-o
am zis că va fi un dezastru...
Biroul Mirandei Priestly. Nu, de fapt
nu este, dar îi transmit mesajul.
OK. Mersi.
Porţi cumva cizmele Chanel...?
Da.
Arăţi bine.
Ce?
- Dar arată...
- Mai taci, Serena.
Ne vedem mâine, băieţi.
Ai grijă cu degetul ăla, da?
Deci...ce crezi?
Cred că mai bine am pleca de aici
înainte să te vadă prietena mea.
Şi ne-am profilat un semestru întreg
numai pe cartofi.
Ia un cartof şi strânge-l şi vezi
ce fraged e.
Bună. Îmi pare atât de rău
că am întârziat.
A fost o problemă la Accesorii şi a
trebuit să caut o curea din piton.
Curele de piton se poartă zilele
astea.
Am cadouri grozave pentru toţi.
Sunteţi gata?
- Ce-i ăla?
- Un telefon *** & Olufsen.
Charlie Rose i l-a trimis Mirandei
de ziua ei.
Am căutat pe Internet.
Costă 11.000 de dolari.
Poftim?
Şi mai am nişte produse...
perii de păr, o mică trusă pentru
îngrijirea tenului "Clinique"...
Al naibii să fiu dacă nu-ţi iubesc
slujba.
Încă ceva.
- O vrei?
- Dă-mi-o!
- Chiar o vrei?
- Dă-mi-o! Dă-mi-o!
- Cred că îi place.
- Dumnezeule! E noul model Marc Jacobs.
Nu-l găseşti oriunde! De unde
îl ai?
Miranda n-a vrut-o aşa că...
Nu, nu, poşeta asta costă 1.900 de
dolari. Nu pot s-o primesc.
Nu poţi.
De ce au femeile nevoie de atâtea
poşete?
Taci!
Ai una în care îţi pui toate prostiile
şi gata, ai terminat.
Moda nu exprimă utilitate.
Un accesoriu este o parte a
simbolisticii, folosită
să exprime identitatea individuală.
- Şi e frumoasă!
- Da şi asta.
Dar să ştiţi că "Runway" nu scrie
numai despre poşete în pas cu moda.
Uite un eseu de Jay McInerney,
un articol de Joan Didion şi...
Chiar şi un interviu cu Christian
Amanpour.
Se pare că cineva şi-a băut păhărelul.
De unde...?
- Răspund eu. Da, e femeia-balaur.
- Miranda?
- Vorbesc eu cu ea!
- O, nu! OK.
Îi spun să-şi facă singură omleta!
Nu, nu, nu, nu! Dă-mi telefonul!
Trebuie să răspund!
Bună, Miranda.
Bineînţeles.
Plec chiar acum.
Băieţi, nu trebuia să vă purtaţi
ca nişte nesimţiţi.
Mă scuzaţi, îl caut pe James Holt.
- E cel de acolo.
- Mulţumesc.
- Mă scuzaţi...
- Bună.
Sunt Andy, trebuie să iau ceva
pentru Miranda Priestly.
Ah, da. Tu trebuie să fii
noua Emily.
Mă bucur să te cunosc!
Ia să văd poşeta aia. Frumoasă!
Bucăţile de piele aplicate manual
în combinaţie cu accesoriile metalice.
Foarte frumoasă într-adevăr.
- Cine a făcut minunăţia aia?
- Tu.
Mm, da.
Pe aici.
Iată...E o schiţă a rochiei Mirandei
pentru opera de binefacere.
Şi câteva modele pentru colecţia
de primăvară.
Strict secrete.
- Am să le păzesc cu preţul vieţii.
- Chiar te rog.
Haide. Dacă lucrezi pentru Miranda, ai
mare nevoie de o băutură tare.
Ne scuzaţi, fetelor.
Ar dori un punch.
E mortal. Distracţie plăcută!
Să ştii că are dreptate.
În legătură cu punchul...
L-am băut la ultima petrecere a
lui James şi m-am trezit
îmbrăcat doar într-un poncho şi
o pălărie de cowboy.
Ei bine...
Înţeleaptă alegere.
- Bună.
- Christian Thompson.
Christian Thompson?
Glumeşti.
Scrii pentru toate revistele care-mi
plac.
Ţi-am făcut până şi recenzia articolelor
în ziarul facultăţii.
Ai menţionat frumuseţea mea şi
farmecul irezistibil?
- Nu, dar...
- Cu ce te ocupi?
Ei bine...Am câştigat bursă la
"New Yorker", "Vanity Fair"...
- Sunt şi eu scriitoare.
- Serios?
Ar trebui să citesc ce scrii.
De ce nu mi le trimiţi?
Da?
Asta ar fi...mulţumesc.
Ar fi grozav!
Momentan lucrez ca asistenta
Mirandei Priestly.
Serios? Păcat.
Este...uuu...nu i-am supravieţuit
Mirandei.
Poftim?
Pari de treabă, inteligentă.
Nu trebuie să lucrezi acolo.
Trebuie să plec.
OK...Mi-a făcut foarte mare plăcere
să te cunosc, "fată a Mirandei".
Emily.
Sună la biroul lui James Holt.
Spune-i că mut avanpremiera
azi la 12:30.
Spune-le şi celorlalţi. Fii pregă***ă
să plecăm în jumătate de oră.
Dar nu trebuia să venim până marţi.
A zis de ce?
Da. Că va da detaliile după care
a luat hotărârea.
Apoi ne vom peria părul, vom sporovăi
despre America şi eu voi pleca acasă.
Înţeleg ce spui.
Ce e o avanpremieră, totuşi?
Bună dimineaţa, Miranda.
Miranda insistă să vadă toate
modelele designerilor
înainte să fie prezentate.
Mă bucur să te văd.
- Apoi le spune ce crede?
- În stilul ei.
Sezonul acesta a început pentru mine
cu o meditaţie asupra
întercalării dintre Est şi Vest.
Există o scală. Dacă dă din cap
o dată, e bine.
Dacă dă de două ori, e şi mai
bine.
Până acum a afişat un singur
zâmbet,
lui Tom Ford în 2001.
Un brâu cu fundă...
Dacă nu-i place, dă din cap
dezabrobator.
Asta...Asta e rochia pe care
am creat-o special pentru tine.
Şi desigur, mai este şi strânsul
din buze.
Care înseamnă...?
Dezastru.
Du-te...mai repede.
Şi doar pentru că ea a strâns din buze,
el îşi va schimba întreaga colecţie?
Tu încă nu pricepi, nu-i aşa?
Părerea ei e singura care contează.
Sună-l pe soţul meu şi confirmă
cina.
Deja am făcut asta.
Şi o să trebuiască să-mi schimb
hainele.
M-am ocupat şi de asta.
Bine. Aş mai vrea Andrea ca tu să-mi
aduci Cartea acasă în seara asta.
Spune-i lui Emily să-ţi dea cheile.
- Păzeşte-o cu preţul vieţii tale.
- Bineînţeles.
Dacă am voie să duc Cartea,
înseamnă că am făcut ceva bine.
Nu sunt o psihopată.
A..şi mi-a spus şi Andrea.
Adică nu mi-a mai zis Emily.
Nu-i grozav?
Da...
E foarte important să faci după
*** îţi spun eu.
Cartea e alcătuită pe la ora 10,
10 şi jumătate.
Trebuie să aştepţi să o primeşti
până atunci.
Vei duce şi hainele de la
curăţătorie odată cu Cartea.
Maşina te va lăsa la reşedinţa
Mirandei din oraş.
Intri singură.
Andrea, nu vorbeşti cu nimeni.
Nu te uiţi la nimeni.
Asta e cel mai important.
Trebuie să fii invizibilă.
Ai înţeles?
Deschizi uşa, mergi pe hol
şi pui hainele
în dulapul din faţa scărilor.
Şi laşi Cartea pe masa pe care
e vaza cu flori.
La naiba!
E uşa din stânga.
Mulţumesc.
Poţi să ne dai nouă Cartea.
- Pe care din mese.
- E OK. Urcă!
- Nu pot.
- De ce? Urcă, haide.
Nu mai vorbiţi.
Sau poţi lăsa Cartea sus, Emily o
lasă acolo tot timpul.
- Nu-i adevărat...
- Ba da, aşa e...tot timpul.
Da?
OK.
Ce vroiai să fac?
- Să plec din toiul şedinţei foto?
- Eu am anulat o întâlnire importantă.
Te-am aşteptat acolo aproape o oră.
Celularele nu mergeau. Nimeni nu
avea semnal.
Ştiu ce gândea toată lumea din
restaurant.
Uite-l *** o aşteaptă ca-ntotdeauna.
OK...am o explicaţie. Gemenele
m-au salutat,
aşa că le-am salutat şi eu, am urcat
pentru a le da Cartea...
Ai urcat?
Dumnezeule!
De ce nu te-ai urcat în patul ei şi n-ai
pus-o să-ţi spună o poveste de noapte bună?
OK, am făcut o greşeală.
Ştiu.
Andrea, nu înţelegi.
Dacă te dă afară, eu nu mai prind
Parisul...
Şi, dacă se întâmplă asta, am să
scotocesc tot oraşul până când...
- O să mă dea afară?!
- Nu ştiu.
Fericită nu e...
Andrea...!
Miranda, în legătură cu aseară...
Îmi trebuie noua carte
"Harry Potter" pentru gemene.
OK. Mă duc să o cumpăr chiar acum.
Ai căzut şi te-ai lovit cu capul
de trotuar?
Nu, din câte îmi amintesc eu.
Au toate volumele "Harry Potter".
Gemenele vor să ştie ce se întâmplă
în continuare.
Vrei manuscrisul nepublicat?
Cunoaştem multă lume de la edituri.
N-ar trebui să fie o problemă.
Nu-i aşa?
Şi tu poţi face orice, nu?
Da, Popsey?
Ştiu, scumpo.
Mami se străduieşte să-ţi facă
rost de ea.
Nu înţelege că pot să o sun şi pe
JK Rowling şi tot nu-mi dă cartea.
Fetele mele pleacă la bunica lor
cu trenul la ora 16.
Cartea trebuie să fie aici nu mai
târziu de ora 15.
Bineînţeles.
Şi vreau să servesc friptura aici
în 15 minute.
Nici o problemă.
OK, am 4 ore ca să fac rost de
"manuscrisul imposibil".
Restaurantul se deschide la 11:30.
Atunci voi lua friptura.
OK. Mă întorc în 15 minute.
- Urează-mi noroc.
- Nici o şansă.
Da, aştept. E pentru Miranda
Priestly, e foarte important.
Da, ştiu că e imposibil de făcut rost
dar...
am să fac imposibilul posibil.
Sun în legătură cu manuscrisul
"Harry Potter".
Nu, cel nepublicat.
Nici o şansă? Spune-le că e
pentru Miranda Priestly.
Sunt sigură că puteţi face o
excepţie.
"Shakespeare In the Parking Lot"
o operă de Christian Thompson
Revin eu cu telefonul.
Bună, poate nu-ţi aminteşti de
mine, dar ne-am cunoscut la petrecerea
lui James Holt, sunt asistenta
Mirandei Priestly.
Manuscrisul "Harry Potter"?
Cred că glumeşti.
Îmi pare rău, dar sunt disperată.
Spune-i că e imposibil.
Va trebui să găseşti un plan B.
Vorbim de Miranda Priestly.
Nu există un plan B, ci numai
un plan A.
S-a întors?
Sunt concediată?
Nu prea le spun asta oamenilor care
nu sunt...eu, dar trebuie să te calmezi.
M-am întors.
Ce-i aia?
Nu vroiam aia.
Iau prânzul cu Irv. Mă întorc
la ora 15.
Vreau să am cafeaua de la
Starbucks, când vin.
Şi dacă nu ai cartea "Harry Potter",
nu te mai deranja să te întorci.
Alo?
Demisionezi?
Eşti sigură?
Am eşuat, oricum mă va
concedia.
Mai bine să termin acum.
Andy, bravo ţie.
Felicitări. Eşti liberă.
- Te sun mai târziu.
- OK.
- Alo.
- Sunt fantastic. Pe cuvântul meu.