Tip:
Highlight text to annotate it
X
Trupele militare americane
au fost grav afectate azi
de explozia unei bombe în tabăra
americană Dharhan, Arabia Saudită.
Clădirea a fost spulberată, arătând
vulnerabilitatea trupelor SUA.
Militarii americani
erau înmărmuriţi de groază.
Se pare că explozia a fost comandată
de şeicul Ahmed Bin Talal,
un fundamentalist cunoscut
pentru ura sa împotriva americanilor.
Informaţiile arată participarea
unei organizaţii teroriste.
Dacă aşa stau lucrurile, sunt,
ca orice american, profund revoltat.
Laşii care au comis aceste crime
nu trebuie să scape nepedepsiţi.
Sand Eagle, aici e Eagle Eye.
Am reperat ţinta. Se deplasează
spre sud, într-un Mercedes.
Comsat One, coordonatele sunt
1-8-0-5-0.
Ţinta se apropie. Contactul va avea
loc peste aproximativ 14 secunde.
Am mai spus-o şi vă repet:
America are grijă de cetăţenii săi.
Vinovaţii nu vor scăpa nepedepsiţi.
Eagle Eye, aici e Sand Leader.
Şeicul se află în mâinile noastre.
E viu şi nevătămat şi va fi livrat
mâine dimineaţă la ora 8.
ASEDIUL
FBI, bună dimineaţa.
FBI. Bună dimineaţa, dle.
FBI, Trupele Antiteroriste.
Au sunat cei de la NYPD.
Au o urgenţă în partea de sud
a Brooklyn-ului. Există şi ostatici.
- Clădire de locuit sau de birouri?
- E un autobuz.
Au spus că e o bombă în autobuz.
- Au izolat zona?
- De asta se ocupă acum.
- Unde sunt negociatorii?
- Pe drum într-acolo.
- Şi echipa de genişti?
- Pleacă imediat.
- Cât de repede ajungem acolo?
- La ora asta?! Probabil mâine!
La dracu'!
Ce?!
N-a fost nimeni rănit?
Acesta e primul
şi ultimul nostru avertisment.
Revendicările noastre
trebuie satisfăcute.
Nu vom negocia şi nu vom comunica
pe nici o cale. Asta a fost tot.
Care revendicări?
Voi aţi auzit vreuna?
- Poate e o farsă.
- Halal simţ al umorului!
lată ce ştim până acum:
au folosit vopsea albastră şi un
dispozitiv de modificare a vocii.
- Găseşti la "Sharper Image".
- Adevărat. Dar bombe cu vopsea, nu.
Înregistrarea suna a discurs politic.
Credeţi că e Militia?
- Nu e stilul lor.
- Tu ce zici, Frank?
Jihad-ul islamic
n-are simţul umorului.
Hamas-ul are afaceri prea profitabile
în SUA ca să vrea să tulbure apele.
Corect.
În plus, culoarea Islamului e verde,
nu albastru.
Bună remarcă.
Până la sfârşitul zilei, vreau
o listă cu toţi posibilii suspecţi.
Anita!
Mai verifică o dată informaţiile
în computerul central.
- Mike, ai analiza vopselei?
- Nu încă.
Deocamdată verificăm toate vânzările
de cantităţi mari de vopsea albastră.
Bine. Danny, ce-ai aflat
din discuţiile cu victimele?
Mai nimic.
Întreabă în staţiile de autobuz,
poate i-a văzut cineva urcând.
Hub, suntem dispuşi să muncim
şi în weekend la cazul ăsta.
Dar nu văd ce crimă s-a comis.
Atac cu o culoare mortală?!
Se pricep la explozibili. Nu e
mare chestie, găseşti pe Internet.
Ei cunosc timpii noştri de reacţie.
Telefonează, apoi dispar.
Asta nu-mi place deloc.
Domnule, a sosit acum pe fax.
"Eliberaţi-l". Pe cine?
- Pe Bill Clinton, poate?
- N-a făcut-o el. Pe Charlie Manson?
Teroristul de la moschee
a fost eliberat în aprilie.
- De ce nu spun clar pe cine vor?
- Crezi că e o farsă?
Cineva care se recomandă
din partea guvernului
vrea să intre în depozitul în care
tehnicienii studiază autobuzul.
Floyd întreabă dacă mai colaborăm
cumva cu alte agenţii.
O interesează modul în care
erau legate firele bombei
şi dacă am găsit vreo amprentă.
- E de la CIA?
- Foarte probabil.
A vorbit
şi cu câţiva dintre pasageri.
- Unde e?
- Acolo, lângă masă.
- Bună ziua.
- Bună!
Sunt Anthony Hubbard, agentul special
însărcinat cu investigaţia cazului.
La naiba! Toată ziua am încercat
să iau legătura cu tine.
Sunt Elise Kraft, de la
Consiliul Securităţii Naţionale.
Ai încercat să mă suni, zici?
În cartea de telefon ai căutat?
Avem 14 linii, plus cele secrete.
- Bună. Sunt Elise Kraft, de la CSN.
- lar eu sunt Colin Powell.
- Ce treabă ai cu autobuzul meu?
- Facem parte din aceeaşi echipă.
"Noi", adică cine?
Întrebarea în sine nu e indiscretă.
Răspunsul, însă, da.
Uite *** facem, Elise: îmi trimiţi
o cerere oficială de cooperare,
iar eu îţi pun la dispoziţie
toate informaţiile pe care le avem.
Altfel, sunt nevoit
să-ţi cer să pleci,
înainte de a contamina şi mai mult
scena crimei.
CIA nu operează pe plan intern,
ceea ce înseamnă că încalci legea.
- Nu-i nevoie să fii nesuferit.
- Sunt nesuferit?
Ai vreo informaţie să-mi dai, dacă
tot facem parte din aceeaşi echipă?
- Nu încă, dar când voi avea...
- Îmi vei spune?
Uite *** facem: îmi voi pune colegii
să te dea afară de-aici. E-n regulă?
- Minunat!
- Perfect!
Elise!
Mulţumesc.
*** se scrie numele tău?
Cu "A" sau cu "E"?
Încântată de cunoştinţă,
domnule agent special Hubbard.
Anthony.
- Pune-o sub urmărire.
- S-a făcut.
Ai dormit aici?
Au sunat cei de la Imigrări.
Uitaţi ce-am găsit sub fundul dublu
al valizei. Sunt bancnote mici,
deci poate fi un simplu bişniţar.
Dar, având în vedere de unde vine
şi alerta teroristă de ieri,
l-am chemat pe Frank.
Se pune bine cu şefu'...
A depăşit limita legală?
Nu, dle. Îi mai lipsesc 20 de dolari
până la 10000.
Nu-i mai lipsesc.
Deci, Kahlil,
susţii că e o moştenire?
- Că ai adus urmaşilor banii?
- Nu, nu. E zastre.
Vrea să spună "zestre".
Priveşte-i gâtul.
Cu ţigara...
In teritoriile ocupate.
Eliberaţi-I.
O ia spre nord,
pe Belt Parkway.
La noi, i-am fi tăbăcit fundul
cu vătraiul. Aici, îi dăm drumul.
- Stai mai departe de el.
- Nu sunt la prima mea misiune.
O ia pe autostrada
Brooklyn-Queens.
Brooklyn.
Ray, preia-I tu.
Nu aşa aproape, Ray.
Pasează-i-I lui Patsy.
Patsy, atenţie la vitrine.
Acum! Du-te după el.
Vorbeşte cu judecătorul.
Bună dimineaţa. Ce mai faceţi?
*** merg lucrurile pe la dv.?
Ascultaţi, avem o problemă...
Cu cine vorbeşte Kahlil?
O clipă, dle judecător.
Filmaţi-I. Cine e ăla, Frank?
Nu-I cunosc. Dacă aveam voie
să folosim microfoane, aflam.
Da, dle judecător.
Nu, domnule.
Nu încă.
Nu, dle, nu încă.
Dar avem motive să...
La naiba! Mike, ascunde-te!
L-a recunoscut.
Toate echipajele, porniţi!
Vă sun mai târziu.
Pe acolo, Frank.
L-am văzut.
Uite-I.
E la intersecţia
Stuyvesant cu Troop.
Taie-i calea!
Uite-I.
Kahlil!
Urmăriţi o dubă roşie. O ia spre est,
pe strada Stuyvesant.
- Ai luat numărul?
- Nu. Dar mi-a plăcut manevra.
Nu ştim numărul.
Au găsit duba. Nici o amprentă.
- Certificatul de înmatriculare?
- E furată.
- Vreun fir de păr, de ţesătură?
- Le-am trimis deja la laborator.
O vom confrunta cu fotografiile
de suspecţi pe care le avem.
Ai făcut o treabă bună, Mike.
E Floyd Rose.
- Spune, Floyd.
- N-o să crezi cine a apărut.
Care-i situaţia, Floyd?
Sunt doi indivizi în Plymouth
şi trei în casă.
ÎI vezi pe tipul ăla cu câinele?
II plimbă de vreo oră.
- Am avut şi eu un câine ca acela.
- Nu e câinele lui, dobitocule.
- E spion.
- Câinele lucrează pentru CIA?
- Către toate echipajele, raportaţi.
- Echipajul unu, suntem gata.
- Doi şi trei, suntem gata.
- In regulă. Trecem la acţiune.
FBI, treceţi la zid!
FBI!
Mâinile la ceafă!
Salut, băieţi.
Presupun că ştiţi regulile.
Stai!
Bună.
- Nici nu l-am atins.
- Zău?
Oricum, îI arestăm.
Sub ce acuzaţie?
Că a traversat pe roşu?
- Pot să vorbesc cu el, mai întâi?
- Nu, Elise, în nici un caz.
Ştii, Hub... Pot să-ţi spun Hub?
Sigur.
Dacă băieţii tăi nu ratau urmărirea,
acum am fi fost pe urma banilor.
Nu-i aşa, Kahlil? Ne-ai fi dus
la prietenii tăi.
Care prieteni?
Luaţi-I.
Care prieteni, Elise?
Ce-ai aflat?
Zi-mi şi mie. Luminează-mă.
Imi spui aici sau la secţie, alege.
Dacă dau un telefon ştii tu unde,
Kahlil e al meu.
- Am...
- Ai dreptul să nu spui nimic.
De asemenea, ai dreptul la un avocat.
Fii serios!
Tu realizezi ce declanşezi,
în ce rahat te bagi?
Răpire,
obstrucţionarea justiţiei, atac...
Duceţi-o afară.
Îmi place *** ţi-ai aranjat casa.
Stai bine acolo, Elise?
Ai cumva rău de maşină?
Cătuşele nu sunt prea strânse?
Eşti din munţii Shouf, nu-i aşa?
Ce eşti, şiit sau sunnit?
Eşti tare!
E într-adevăr bună.
Ce se întâmplă, Elise? Bomba
cu vopsea a fost un avertisment?
Am urmat Universitatea Americană
din Beirut, din '79 până în '82.
Pe bune?
Tata preda acolo economia.
Profesorul Henry Kraft.
Există un nucleu terorist
în New York, de care noi nu ştim?
Ce tragedie! În studenţia mea,
Beirutul era un paradis,
un fel de Paris exotic.
Am dreptate, Frank?
Şi închisoarea Riker's Island
e un paradis la fel de exotic.
Ştii ce le fac acolo femeilor?
Frank.
Ascult.
În autobuz
sunt trei bărbaţi înarmaţi.
- Au încercat să comunice cu voi?
- Nu. E ciudat. Stau înăuntru, atât.
Află frecvenţa radio a şoferului.
Incerc să comunic cu ei prin telefon.
Frank, adu-mi două telefoane mobile,
din cele care nu pot fi interceptate.
- Negociatorul e pe drum.
- Bine.
Cheamă tehnicienii de sunet.
Dle, în autobuz sunt şase copii.
Înseamnă că avem ce negocia.
Ce se întâmplă?
Scoate-o în afara zonei.
- Alt autobuz, nu-i aşa? Vorbeşte!
- Acum ţi-a venit cheful de vorbă?
- Tipii ăştia nu glumesc.
- De unde ştii?
- E un grup terorist în Brooklyn?
- Da.
- Vopseaua a fost un avertisment?
- Da. Pe ăsta o să-I arunce în aer.
- De unde ştii tu?
- Nu ştiu.
Nu ştii...
N-au formulat
nici o revendicare, nu-i aşa?
Numele şoferului e Larry Kaiser.
Spune că teroriştii au benzi
de explozibil lipite pe piept,
sunt înarmaţi cu mitraliere
şi vorbesc în arabă.
- Unde naiba e negociatorul?
- Blocat în trafic, probabil.
Şoferul a dat vreo indicaţie
despre explozibil?
*** arată, dacă are fire, butoane...
N-a spus.
Dumnezeule!
- Nu vor să negocieze.
- Ce vrei să spui?
Aşteaptă să vină televiziunile.
Vor ca toată lumea să vadă.
- Lunetiştii tăi sunt la posturi?
- Da. De ce?
Foloseşte-i. Dă-le ordin să tragă.
Orice ai face, nu câştigi.
Poţi doar să hotărăşti
cât de mult eşti dispus să pierzi.
Lunetiştii sunt pe recepţie, aşteaptă
doar ocazia favorabilă să tragă.
Dă-mi telefonul.
Alo, Larry? Sunt agentul Hubbard,
de la FBI.
Voi negocia eliberarea voastră.
Avem aici un translator.
Vă rog să vă păstraţi calmul.
Dă-mi să vorbesc cu unul dintre ei.
Alo? Numele meu e Anthony.
Vă spun de la început,
nu sunt eu şeful cel mare aici.
Nu am autoritatea să negociez
sau să vă satisfac revendicările.
Are cineva nevoie de ceva acolo?
Medicamente? Alt fel de ajutor?
Nu ştiu dacă înţeleg ce le spun.
Chiar dacă nu vreţi să discutaţi,
puteţi măcar să mă ascultaţi?
Indiferent ce nemulţumire aţi avea,
n-are nici o legătură cu copiii.
Vă rog, puteţi elibera copiii?
Vă rog.
Vă mulţumesc din suflet.
Apreciez gestul.
Cel mai bun mod de a obţine ce vreţi
este să fiţi rezonabili, ca acum.
Apreciez ce aţi făcut.
Mai repede!
Acum ne putem continua discuţia.
După *** vedeţi, sunt neînarmat.
N-am nici un fel de armă.
Uitaţi ce vă propun:
eliberaţi ostaticii
şi luaţi-mă pe mine în locul lor.
Astfel, nu veţi mai fi deranjaţi
de oameni care cer de mâncare
sau care vor să meargă la toaletă.
Vă garantez că echipajele poliţiei
şi ale FBl-ului vor pleca imediat.
Priviţi, elicopterele au început deja
să se retragă.
lau tăcerea voastră drept semn că
reflectaţi la propunerea mea.
Ce-aţi zice să eliberaţi
persoanele în vârstă?
Stau în picioare de multă vreme...
De ce nu le-aţi da drumul?
Vă mulţumesc. Acum ce-ar fi să...
Cel mai grav atac terorist din SUA
din ultimii cinci ani
a avut loc azi, în Brooklyn.
Brooklyn-ul s-a transformat în Beirut
azi, când cel mai grav atac terorist,
de la cel din Oklahoma City încoace,
a ucis peste 25 de persoane.
Autorităţile nu au făcut încă publică
identitatea victimelor.
Atacul nu a fost revendicat
de nici o grupare teroristă.
Autorităţile declară că investigarea
cazului este în desfăşurare.
Luaţi loc, toată lumea.
Domnilor agenţi
şi şefi de departamente,
am discutat azi cu liderii
comunităţii arabe din SUA,
care ne-au asigurat de sprijinul
şi totala lor cooperare,
precum şi de ataşamentul lor
faţă de Statele Unite ale Americii.
Dorinţa lor de a-i prinde pe vinovaţi
este la fel de mare ca a noastră.
Ascultaţi-mă cu atenţie:
vreau să scotociţi toate barurile,
magazinele şi centrele comunitare,
toate organizaţiile studenţeşti
protestatare din America.
Exploataţi la maxim şi cercetaţi
toate sursele de care dispuneţi,
trageţi de limbă
toţi informatorii poliţiei,
întoarceţi-i pe dos,
scuturaţi-le buzunarele,
ameninţaţi-i, plătiţi-i,
faceţi orice e nevoie.
Vreau rezultate!
Anunţaţi-vă familiile,
aduceţi-vă sacul de dormit,
deoarece nimeni nu pleacă acasă
până nu găsim un fir
în afacerea asta.
Nu vă cer să vă grăbiţi,
ci să alergaţi! Ce e?
- Mike?
- Da.
- Ai identificat victimele?
- Nu.
Amintiţi-vă atacul din Oklahoma City.
Primele 24 de ore sunt cruciale.
Faceţi ce ştiţi mai bine.
Spune-mi despre banii din valiză.
Eu nu bombardez America!
Zice că iubeşte America. A venit
aici ca să scape de Mossad.
Spune-mi despre bani.
Regretă, nu credea că face ceva rău.
Spune-mi ce e cu banii!
Verişorul lui i-a făcut cunoştinţă
cu un tip care i-a promis 200x
ca să ducă valiza cu bani
la o adresă din Brooklyn.
E un "cărăuş".
Verifică toate închirierile de camere
din Brooklyn: hoteluri, moteluri,
oriunde un străin ar fi nevoit
să plătească cu bani gheaţă.
Am identificat cinci dintre victime.
Am nevoie de şase oameni.
E momentul să-şi merite banii.
Vreau informaţii.
Puţin îmi pasă de congres,
avem nevoie de camere!
Adunaţi înregistrările
videocamerelor de supraveghere
de la toate automatele de bani,
magazinele şi băncile din zonă.
- Ce diferenţă e între noi şi Amman?
- Şapte ore.
Analiza grafică a explozibilului
folosit în autobuzul 87.
E identic cu cel din atacul asupra
taberei americane din Dharhan.
- *** stăm cu identificarea?
- Încă lucrăm la ea.
Îmi trebuie înregistrările video.
Am nevoie de chipuri, nu de voci.
Recompensa e de 2 milioane de dolari.
Vrem lista următorilor zece vizaţi.
Verifică la Interpol.
- Ai găsit ceva?
- Nişte şrapnel.
- Trebuie să-I ducem la laborator.
- Mai e deschis când terminăm aici?
- Funcţionează non-stop.
- Nenorocită situaţie!
Scuzaţi-mă, dle...
L-am găsit.
Aici sunt amprente similare.
Aceasta se potriveşte exact.
Ali Waziri.
Doamnelor şi domnilor,
vi-I prezint pe defunctul Ali Waziri,
unul dintre atacatorii
autobuzului 87.
Aparţine grupării teroriste
Ram Allah, din Cisiordania.
Pentru cei care nu ştiu, asta se află
în teritoriile ocupate, în Palestina.
Avem formularul său de intrare în SUA
şi pe cel de la Biroul de Imigrare.
Ştim că a sosit în urmă cu trei zile,
venind de la Frankfurt.
Trebuie să aflăm ce a făcut în aceste
3 zile până la momentul incidentului.
Trebuie să ştim cu cine a luat
legătura şi adresa la care a locuit.
Şi aici vine surpriza: Ali Waziri
era pe lista suspecţilor terorişti.
Atunci *** a intrat în ţară?
Asta e! J-1, viză de student.
- Şi originalul unde e?
- In paşaport.
- Şi paşaportul?
- Explodat în mii de bucăţele.
Şi copia?
La oricare din consulatele
din Tel Aviv, Amman sau Cairo.
Sună la toate consulatele menţionate
de Frank. Vreau să văd viza.
- Eşti chemat la laborator.
- Vreau viza, Danny.
E bumbac pur,
fabricat în Egipt.
- Deci erau egipteni?
- Nu, dar bumbacul...
E materialul folosit de musulmani
pentru înmormântări.
- Purtau giulgiu.
- E treabă serioasă.
Mă duc să vorbesc
cu prietena noastră.
Ziceai că dai un telefon
şi eşti liberă.
- Nu l-am dat.
- De ce?
- Te simţi bine?
- Da.
Am doar un vâjâit în urechi.
- Trebuie să aflu ce nu ştiu.
- Viaţa e prea scurtă.
- Ti-e foame?
- Comandăm aici?
Giulgiul funerar este ultima etapă
a ritualului de autopurificare.
- După ce postesc...
- Se spală pe ei şi apoi giulgiul.
Ştiu astea, am văzut la televizor.
Spune-mi ceva ce nu ştiu.
În martie, l-am identificat
pe autorul atacului terorist.
În august, s-a dus în Liban,
de unde a fost "extras".
Extras? De cine?
Am înţeles.
E vorba de şeicul Ahmed Bin Talal,
un fel de lider religios irakian.
Cu adepţi foarte devotaţi.
Înţeleg că nu trebuie făcut public
faptul că guvernul SUA
e implicat în răpire.
Dar de ce nu ne-au spus nici nouă,
celor de la FBI?
Încă îI interoghează.
Nu vor să se afle.
- Ce ştii despre adepţii lui?
- Sunt foarte dedicaţi cauzei.
- Adică?
- În terorism câştigă cel devotat.
Scuze. L-am identificat
pe bărbatul din fotografie.
E de-al meu. Unicul neam din lume
sincer pasionat de fumat.
ÎI cheamă Samir Nazhde.
Predă araba la Colegiul Brooklyn.
El a sponsorizat viza de student
a lui Ali Waziri.
Fiţi atenţi: fratele lui a aruncat
în aer un cinema din Tel Aviv.
- Ai putea să-I laşi în pace.
- Şi de ce aş face asta?
Ai două variante: ori îI arestezi
acum, *** ar face orice poliţist,
ori îI pui sub urmărire ca să ajungi
la tipii cu adevărat importanţi.
Şi în timp ce noi bâjbâim, el
face rost de vize pentru terorişti!
- Îi dai drumul şi vezi unde se duce.
- Se urcă în primul avion de Tunisia.
Acum e momentul, Hub.
Arestaţi-I.
Acţionaţi!
FBI! Nu mişca!
Samir Nazde? Sunt agent FBI.
Numele meu e Frank Haddad.
Avem motive să credem că eşti
implicat în explozia autobuzului 87.
- Sunteţi nebuni?
- Eşti asociatul lui Ali Waziri.
- Nu cunosc pe nimeni cu numele ăsta.
- l-ai sponsorizat viza de student.
Asta e slujba mea.
Semnez mii de cereri de viză.
Ştii *** e, toţi vor să...
Ai stat doi ani în închisorile
israeliene, în timpul Intifadei.
Aşa e. Singurii care n-au stat
sunt fătălăii ca tine.
Scuze. Chestiuni de familie...
- Te ducem la secţie.
- N-aveţi dreptul să mă arestaţi!
Inducerea în eroare a autorităţilor
de imigrare este un delict federal.
Rezervaţi-i o celulă.
Vreau un mandat de percheziţie
pe numele lui Samir.
Frank, vreau să-ţi vorbesc.
Dacă mai loveşti vreun anchetat,
îţi retrag insigna.
Cândva o să-ţi spun ce-au făcut ăştia
în satul meu, în 1987.
Ştii că sunt de partea ta.
Dar să nu se mai repete.
Prefă-te că ţi-am spus ceva nostim.
Lumea se uită la noi.
Găseşte-mi un judecător dispus
să facem o înţelegere.
Vreau să-I pun pe Samir
la detectorul de minciuni.
Nu înţeleg de ce rişti
să dezvălui ce ştim, arestându-I.
- Dar ştim ceva?
- Chiar aşa, ce ştim?
ÎI protejezi, nu-i aşa?
E informatorul tău.
Lucrează pentru tine, nu-i aşa?
Uneori, a fi palestinian înseamnă
mai mult decât o naţionalitate.
E o meserie.
Deci e informatorul tău?
Al meu, al israelienilor,
al saudiţilor...
În Orientul Mijlociu, toată lumea
se încurcă cu toată lumea.
- Şi tu te încurci cu toţi?
- Numai pe plan profesional.
- Atunci îI "împărţim" pe Samir...
- Nu.
Sună la Imigrări, să înceapă
procedura de expulzare a lui Samir.
- Nu te pot lăsa să faci asta.
- Zău?
Ce amestec ai tu în toate astea?
Samir e un pion important în planul
meu. Nu va discuta decât cu mine.
Are relaţii cu persoane influente
şi e foarte temperamental.
Frank, sună la Imigrări.
Ştii ce greu e să te infiltrezi
printre ei? Ce surse aveţi voi?
Câţi oameni aveţi în Hamas?
Nici vorbă să-I puneţi sub urmărire!
Ne dai rapoarte zilnic.
li vom asculta telefonul.
- Îmi arăţi transcrierile.
- Nici o problemă.
- Îi voi dirija eu mişcările.
- Impreună cu mine.
- Nu trebuie să ştie că ne-am vorbit.
- Eu n-o să-i spun.
- Renunţi la detectorul de minciuni?
- Da.
- S-a făcut.
- Bine. Eliberează-I, Frank.
Dar vreau să văd rezultate, e clar?
- Mai ai vreo surpriză pentru mine?
- In seara asta, nu.
Mă duc să dorm puţin.
De ce l-ai lăsat să mă lovească?
*** ai putut?!
Altă dată să nu mai faci
pe deşteptul!
- Nu-mi spune tu mie ce să fac!
- Trebuie să avem iar discuţia asta?
Chiar trebuie?
Sam...
Am nevoie de tine.
Trebuie să mă ajuţi.
Fii tare, ca până acum.
Fă-o pentru noi doi.
Samir, uită-te la mine.
Alo?
Da, Frank.
Unora le e imposibil să trăiască
în tabere de refugiaţi.
Pentru fratele meu,
era ca şi *** ar fi murit.
Singura lui plăcere
era să meargă la cinema.
Într-o zi, apare şeicul acela
şi îi spune...
...că e sublim să mori pentru Allah
şi dacă face ce spune el,
va avea grijă de părinţii noştri,
iar el va trăi în Paradis,
înconjurat de şaptezeci de fecioare.
Îţi dai seama, şaptezeci...
Fratele meu avea mare nevoie
să creadă în asta.
De aceea, şi-a lipit zece benzi
de dinamită pe piept...
...şi s-a dus la cinematograf.
După aceea, eu am devenit
o persoană foarte importantă.
E năucitor...
Pe cine ţi-e teamă că trădezi? Ştii
de ce sunt în stare oamenii aceia.
Pun bombe, torturează oameni...
Asta e Palestina la care visezi tu?
Se folosesc de tine.
Şi tu la fel! Toată lumea
se foloseşte de palestinieni.
Raportezi tot ce vorbim noi doi?
Inclusiv faptul că te culci cu mine?
A trebuit să cer
permisiune specială pentru asta.
Aşa ceva nu vezi nici în filme...
A cerut să vă aştepte în birou.
Bună dimineaţa.
Sunt Bill Devereaux.
Ştiu cine sunteţi.
Am fost în divizia 82...
...Aviaţie, ştiu. Eu făceam parte
din divizia 173 pe vremea aceea.
"Pentru Dumnezeu, datorie, onoare
şi patrie". Mai ţii minte?
Ai mai auzit pe cineva rostind
fraza asta, în ultimii zece ani?
- Ce vă aduce la New York, generale?
- Preşedintele e îngrijorat.
Se teme că...
- Ai discutat cu preşedintele?
- Nu. Dar am citit ziarele.
Ştiu că dl. preşedinte e îngrijorat
de atacurile teroriste.
Ţin mult la el, dar nu pot
să-ţi ascund că preşedintele
habar n-are de atacurile
teroriste dacă nu-i spun eu.
- Îşi apără propria piele.
- Inţeleg...
Presupun că nu pentru cafea ai venit.
Te asigur că avem o pistă bună.
l-am spus preşedintelui: "Armata
nu e o maşinărie poliţienească".
"Sprijiniţi-i pe investigatorii
de pe teren", i-am zis.
- Mulţumesc pentru susţinere.
- Sper că nu alergaţi după himere.
- Ce ştiţi despre Ahmed Bin Talal?
- E poveste veche.
- Ne-au cerut să-I eliberăm.
- Nu putem.
- Ştiu că nu trebuie să negociem...
- Nu-I avem. Nu l-am avut niciodată.
- Sursele noastre spun că e mort.
- CIA crede altceva.
CIA n-a aflat nici de căderea
zidului Berlinului, decât după aceea.
- Care e sursa ta de informaţii?
- Elise Kraft.
Femeia asta nu va înţelege niciodată
ce se întâmplă în Orientul Mijlociu.
Nu face diferenţa între un şeic
şi prezervativele cu acelaşi nume.
Mulţumesc pentru pont.
Hub, am luat urma...
- Elise! Ce surpriză! Ce faci?
- Bună ziua, generale.
Mă bucur să te revăd.
Nu vreau să vă ţin din treabă.
Chestia cu închiriatul apartamentului
pare reală.
Nu vă mai reţin. Agent Hubbard,
mi-a făcut plăcere să te cunosc.
- Anunţă-mă dacă ai nevoie de ceva.
- Mulţumesc.
Îţi faci prieteni noi?
Nu aşteptăm nici măcar 2 minute!
Tipii pot dispărea în orice clipă.
- Am cerut mandat.
- Nu înţelegi. Sunt profesionişti.
Fac asta de când aveau 12 ani.
l-au păcălit pe alţii mai buni.
Te referi la tine?
- Aici nu-i nevoie de dosare beton.
- E împotriva legii ce-mi ceri.
Faptul că ai urmat Dreptul la seral
şi că ţi-ai făcut temele
nu înseamnă că ai devenit
un al doilea Sir Thomas More.
Nici faptul că mi-ai citit dosarul
nu înseamnă că tu...
- O să-i pierdem!
...ştii totul despre mine.
Crezi că eu vreau să-i pierd?
Crezi că mi-ar conveni?
Dar fără mandat în regulă,
vor fi iar liberi în două ore.
Nu contează că găsim semtex,
plutoniu, dinamită sau cărbuni.
- Dacă n-am mandat, vor scăpa.
- Ei au mandat de la Dumnezeu.
Sunt gata să moară pentru asta.
Puţin le pasă de legile tale absurde.
Legile mele? Sunt american, ca tine.
Şi eu ţi-am studiat dosarul personal.
Regret că războiul rece s-a terminat
şi voi, cei de la CIA, nu mai aveţi
de lucru în Afganistan sau în Rusia.
Dar aici nu e Orientul Mijlociu.
Zău?!
Intrăm.
Sunt din aceeaşi grupare
cu teroriştii din autobuz. Ce spun?
Că e greu să găseşti o cafea bună
în America.
- Eu disting trei voci. Tu?
- Tot trei.
Cu microfoane cu microunde, ştiam
sigur. De ce CIA are şi noi nu?
Sunt trei. Se uită toată ziua la TV
şi comandă pizza. Doar asta mănâncă.
Pizza!
- Doriţi restul?
- Nu. Las-o jos.
N-aţi auzit că rata criminalităţii
a scăzut cu 7%?
FBI! Lasă pistolul!
FBI! Nu mişca!
Încetaţi focul!
- Agentul 1, nevătămat.
- Agenţii 2 şi 3, la fel.
E cineva rănit?
- În ce stare e?
- E pe moarte.
- Mike?
- E mort.
- Elise?
- Mort.
Hub, vino să vezi. E totul aici:
detonatorul, explozibilul,
identice cu cele folosite în atacul
asupra autobuzului. l-am prins!
Trei bărbaţi au fost ucişi astăzi
într-un schimb de focuri cu agenţii
FBI, într-un cartier din Brooklyn.
Circulă zvonul, încă neconfirmat,
că ar exista o legătură
între victimele de origine arabă
şi teroriştii din autobuzul 87.
Purtătorul de cuvânt al FBl-ului,
Anthony Hubbard.
Avem mai multe piste de investigare.
Cercetările sunt pe calea cea bună.
Suntem bucuroşi că aceşti criminali
nu ne mai tulbură existenţa.
Aici, tată!
FBI merită laude
pentru promptitudine.
Adresez mulţumiri speciale
agentului Tony Hubbard,
precum şi tuturor celor de la FBI,
NYPD şi Trupele Antiteroriste.
Să bem!
Primul meu iubit era palestinian.
Tata spunea:
"Sunt seducători în suferinţa lor".
- Ai fost acolo vreodată?
- Nu.
Trăiesc oameni incredibil de calzi şi
primitori în taberele alea oribile.
- Şi totuşi eşti împotriva lor.
- Doar împotriva extremiştilor.
N-am încredere în oamenii dedicaţi
unei cauze.
- Asta te include şi pe tine.
- Mă crezi un fanatic?
- De ce te-ai făcut agent FBI?
- Mi-ai citit dosarul. Spune-mi tu.
Ai urmat o şcoală catolică, ai fost
şef de grupă, căpitan de echipă,
ai muncit din greu să faci ceva bun
pe lume, crezi în cinste, onoare,
vrei să schimbi sistemul
din interior... şi aşa mai departe.
Dar tu, ce crezi?
- Despre ce?
- Despre bine şi rău.
- Deosebirea e uşor de făcut.
- Zău?
Da. Dificil e să alegi
dintre două rele, pe cel mai mic.
Vreau să fac lumea mai bună.
Nu mă băga în seamă, m-am pilit.
- Elise!
- Bună, Frank.
Povesteşte-ne *** e să fii spion.
Haide, spune-ne, *** a fost la
invazia din Cuba, de la Bay of Pigs.
Eraţi pe plajă,
fetele de la "Micile Cercetaşe"...
Mi-a plăcut *** aţi prevăzut voi,
cei de la CIA, căderea URSS. Genial!
Bine, bine...
lar fostul şef al FBI
purta haine femeieşti.
- Îmi plac libanezii.
- l-auzi!
Haideţi să dansăm.
- Hub, vino să dansăm.
- Sigur.
Te caută nevastă-ta.
- Mă simt ca-n liceu.
- Doar că iubita mea nu purta pistol.
Ce mai ştii de Samir? Vreau
lista vizelor sponsorizate de el.
Nu cred că mi-o va da.
Era odată un agent secret care îşi
iubea atât de mult informatorul...
E informatorul meu şi atât.
Te-ai gândit vreodată
că ar putea fi de partea cealaltă?
Samir, de partea lor? Ar vrea ei!
- Eşti foarte sigură pe tine.
- Numai în pat.
Un cinematograf de pe Broadway
a explodat în timpul pauzei.
Sunt cadavre împrăştiate peste tot.
Atacul nu a fost revendicat
de nici o organizaţie teroristă.
Numeroase persoane din elita
financiară a New York-ului
au fost ucise ieri prin explozia
unei bombe într-un cinematograf.
Pe lista victimelor se regăsesc nume
de personalităţi ale culturii locale.
Vă asigur că ne vom concentra
toate forţele disponibile
pentru a rezolva această situaţie.
New York-ul a fost îngenuncheat
de evenimentele ultimei săptămâni.
Vânzările au scăzut cu 72%, iar
criminalitatea a crescut dramatic.
FBI pare incapabil, cel puţin
pentru moment, să pună capăt terorii.
Străzile, cândva aglomerate, sunt azi
pustii. Oamenii au părăsit oraşul.
De ce îi lasă să intre în ţară?
Trebuie să fiu nebună să-mi mai las
copiii să umble pe stradă!
Comisia Serviciilor Contrainformaţii
a Senatului a autorizat astăzi
un plan de investigare
a situaţiei din New York.
Urmăriţi "Terorismul în SUA",
în seara aceasta, la 10 p. m.
Cea mai nepotrivită reacţie
este cea izvorâtă din teamă.
Susţine că nimeni aflat pe lista
teroriştilor nu poate intra în ţară.
Ali Waziri era pe listă
şi totuşi a intrat!
- Ce-a spus Departamentul de Stat?
- Să sunăm la Imigrări.
- Şi cei de la Imigrări?
- Să sunăm la Departamentul de Stat.
Scopul acestei întâIniri este...
Să se ocupe de siguranţa oraşului!
- Departamentul dv. e responsabil...
- De ce anume, dobitocule?
Vă rog să ridicaţi mâna
dacă vreţi să puneţi o întrebare.
- Howard Kaplan, de la Imigrări.
- Ce mai faci, Howard?
Am verificat vizele străinilor din
oraş, până la punctele de emitere.
- Ce zici, Danny?
- li aducem aici şi-i chestionăm.
De unde luăm translatori?
- Despre câte persoane e vorba?
- 1600, poate chiar mai multe.
- Unde băgăm 1600 de...
- Uşurel, Danny. Calmează-te.
- Punem pază militară în aeroporturi.
- Asta nu-i va opri pe criminali.
*** va fi protejată populaţia arabă?
Oamenii sunt furioşi.
Sunt reprezentantul
Ligii Anti-Denigrării Arabilor.
Indiferent de nedreptăţile pe care
le suferă neamul meu în aceste clipe,
vom continua să ne arătăm
ataşamentul faţă de ţara dv.
Mulţumesc, dle.
Apreciez cuvintele dv.
Vă mulţumesc tuturor
pentru răbdarea dovedită în aceste...
...momente dificile.
Amintiţi-vă de Londra, Paris,
Atena, Roma, Belfast, Beirut.
Nu suntem primul oraş din lume
care se confruntă cu terorismul.
Tel Aviv, de asemenea.
A doua zi după explozia din Tel Aviv,
piaţa era din nou plină de lume.
Aici e New York.
Vom rezista.
- Dumnezeule! Şcoala Watley!
- Copiii!
O mamă avea o armă cu care l-a
rănit pe individ când instala bomba.
Teroristul a ucis-o, apoi s-a închis,
împreună cu ceilalţi, într-o cameră.
- E vreun copil rănit?
- Nu ştiu.
Bomba e pe masă. Nu-mi dau seama
dacă e cu ceas sau controlată radio.
Vezi dacă poţi mări imaginea.
Focalizează aici.
E radio.
Are o comandă radio în mână.
- *** a ajuns mass-media aici?
- Ne ascultă frecvenţa.
Danny,
ţi-am spus să eliberezi zona.
- Asta încerc.
- Fă-o! Acum!
Aici NYPD. Plecaţi dracului
cu elicopterele de-aici!
Afară, toată lumea.
Dacă nu răspundem la provocare,
rapid şi convingător,
săptămâna viitoare vor fi mii
de atacuri teroriste în toată lumea.
Sună minunat, generale. Dar de ce
nu aflăm cine e în spatele acţiunii?
Se pare că forţele convenţionale
de ordine nu fac faţă situaţiei.
- Cine este în spatele acţiunilor?
- Libia, Iran, Irak, poate Siria.
- Pun o întrebare şi obţin o hartă...
- Ştiu că trebuie să ripostăm.
- Excelentă idee. Şi *** facem asta?
- Aflăm cine sunt şi îi bombardăm.
Şi dacă nu aflăm?
Nu sunt pesimistă din fire,
dar situaţia se agravează.
Întâi un autobuz, apoi un
cinematograf. Ce mai urmează?
De ce nu chemăm Garda Naţională?
Garda se ocupă de tulburările
interne, nu de antiterorism.
Atunci armata.
Are şi ea strategii de intervenţie.
Legal vorbind, armata nu poate
acţiona împotriva propriului popor.
Chiar dacă sondajele arată
că populaţia doreşte intervenţia ei?
Dacă preşedintele
declară stare de...
Lincoln a declarat stare de urgenţă
în 1862 şi a suspendat habeas corpus.
Decizie considerată apoi de Curtea
Supremă ca fiind anticonstituţională.
Alegerile sunt în noiembrie.
Risc să nu fiu reales.
Păstraţi remarcile astea pentru TV.
Preşedintele va fi aici peste 2 ore.
Trebuie să ajungem la un consens.
Nu scapi de un dulău respectând
legea protecţiei animalelor,
ci asmuţind asupra lui
un dulău şi mai fioros.
- Ce spui, generale?
- Armata e o sabie, nu un bisturiu.
Dle senator, n-aţi vrea să vedeţi
armata în nici un oraş american.
Ipotetic vorbind, în cât timp
ar putea fi în New York?
Asta nu se poate
decât din ordinul preşedintelui.
Înţeleg. Dar să presupunem
că ar da acel ordin.
Din acel moment,
în douăsprezece ore suntem aici.
Asta înseamnă:
o divizie de 10700 de infanterişti,
Trupele de Intervenţie Rapidă,
Forţa Delta, Forţele Speciale,
vehicule blindate,
elicoptere, tancuri
şi, bineînţeles, puştile M-16 A-1,
care par inofensive
până le vezi în mâna unui soldat,
în faţa unui supermarket.
Va fi mult zgomot,
va fi înfricoşător
şi nu va semăna, în nici un caz,
cu Parada Veteranilor.
Cuvintele generalului nu reprezintă
poziţia oficială a Armatei.
Armata a acţionat pe post de poliţie
în operaţiunile din Haiti şi Somalia.
Fără nici un dubiu, vom afla
unde se ascunde inamicul,
îI vom încolţi şi îI vom distruge.
Ca susţinător al drepturilor civile,
sunt total împotriva acestei acţiuni.
Din acest motiv vă rog, vă implor,
nu vă gândiţi la armată
ca la o soluţie.
Ştiu ce v-ar răspunde dl preşedinte:
"Exact de aceea sunteţi omul potrivit
pentru a o pune în aplicare".
Anthony Hubbard, supervizorul
operaţiunilor din Brooklyn.
Echipa sa a neutralizat în 36 de ore
gruparea care a atacat autobuzul 87.
De asemenea, el este cel care l-a
doborât pe teroristul de la şcoală.
Datoria FBl-ului este să acţioneze.
Datoria armatei este să apere.
Prezenţa ei în oraş
ne va îngreuna serios sarcina
şi îi va împinge pe criminali
şi mai mult în ascunzătoare.
E imposibil de luptat
împotriva unui duşman invizibil.
Cred că dacă vom avea răbdare
şi vom acorda oamenilor noştri
răgazul şi condiţiile să-şi facă
meseria, atunci vom fi eficienţi.
Mulţumesc, agent Hubbard. Şi eu sunt
de părere că trebuie să fim prudenţi.
Poate unii dintre dv. n-o cunosc
pe Sharon Bridger,
unul din agenţii noştri secreţi din
Iraq în timpul războiului din Golf.
Sharon!
- Vă rog, dle.
- Mulţumesc.
Sunt sigură că toţi ştiţi modelul
de operare al reţelelor teroriste:
o celulă o controlează pe cealaltă.
Dacă tai "capul", "trupul" moare.
Din păcate, modelul acesta e depăşit.
În reţelele moderne, celulele
operează independent una de alta.
Dacă tai "capul",
altul îi ia imediat locul.
În cazul autobuzului 87,
a acţionat prima celulă teroristă,
ale cărei ultime elemente
credem că le-a anihilat FBl-ul.
Imediat a intrat în acţiune a doua,
cea care a pus bomba în cinematograf.
Credem că în oraş operează trei,
poate patru celule teroriste.
În cât timp
le putem anihila pe toate?
Nu ştim.
Tragedia este de proporţii uriaşe.
One Federal Plaza era sediul
Forţelor Antiteroriste ale FBI,
precum şi al altor agenţii federale.
Autorităţile nu au făcut publică
lista victimelor.
Acesta este cel mai devastator
atac terorist asupra New York-ului.
Liderii politici de pretutindeni
au trimis scrisori de condoleanţe.
Au numărat până acum
peste două sute de cadavre.
- Şi dintre ai noştri?
- Mike şi Tina. Erau în birou.
Hub!
Dânsul e col. Hardwick,
din Serviciul de spionaj al armatei.
Bună seara.
Sunt aici pe post de consultant.
Intenţionez să stau cât mai ascuns.
Apreciez grija dv.
N-aş vrea să par insensibil...
De ce resurse dispuneţi?
- Ce infrastructură aveţi exact?
- E sub picioarele dv.
Mă scuzaţi.
Au identificat numărul
de înmatriculare al dubei roşii.
- A fost furată în...
- Brooklyn?
Exact.
Au terminat numărătoarea
victimelor. Şase sute de morţi.
Îmi pare rău pentru prietenii tăi.
Frank, a venit Sharon.
- Am uitat numele de familie.
- Bridger.
- Ce mai faci, Frank?
- Am avut şi zile mai bune.
CIA are o nouă listă de suspecţi.
Ar fi bine s-o facem să circule.
Ce faci?!
Informaţiile alea pot fi utile!
- De ce nu ne-a avertizat Samir?
- Pentru că nu ştia.
- Aşa spune Samir.
- Aşa spun eu.
- Aş putea să-I întreb.
- Numai peste cadavrul meu!
Peste 600 de cadavre!
- E loial Americii.
- De unde ştii tu?
Am fost împreună în operaţiunea de
destabilizare a lui Saddam Hussein.
Samir era agent intermediar.
Şi-a riscat viaţa pentru noi.
Intermediar între cine şi cine?
Spune-mi!
Îmi trebuie nume şi poze,
nu o lecţie de istorie.
N-avem poze.
Nu i-am văzut niciodată de-aproape.
- Deci n-ai nimic!
- ÎI am pe Samir.
- Ce contacte are Samir cu ei?
- Minime.
- Atunci *** ia legătura cu ei?
- Il caută ei.
- Şi dacă nu?
- Aşteaptă.
Ce dracu' aşteaptă?!
Să mai moară nişte oameni?
Să mai explodeze nişte clădiri?
Aşteaptă să sară în aer şi altele?
- Înţeleg ce simţi.
- Nu înţelegi nimic!
Mi-au murit nişte prieteni aseară.
Habar n-ai *** mă simt!
- ÎI vor contacta curând.
- Când? Vreau să ştiu când!
De ce curând? De ce nu acum?
Unde sunt faimoasele metode ale CIA,
fotografiile, înregistrările video şi
alte rahaturi din astea de spioni?
Îţi spun eu ce-o să fac:
îI aduc pe Samir la secţie,
îI leg de poligraf
şi îI întreb despre tine.
Apoi îi duc datele unui amic,
redactor la "New York Times",
care scrie pe tema implicării
CIA în maşinaţii politice externe.
- Dacă-I arestezi, pierzi totul.
- Şi ce dacă?
- Orice-aş face, pierd. Tu ai zis-o.
- Nu te trag în piept, să ştii.
De parcă ai putea să-i ţii minte
pe toţi cei cărora le-ai tras-o!
- Dă-mi 24 de ore.
- Pentru ce, Sharon... Elise?
- Ceva nou?
- Nimic.
Cele trei atacuri din New York
au făcut, în total, 600 de victime.
NYPD şi FBI nu fac faţă. Credeţi că
e necesară intervenţia armatei?
Absolut. Câţi oameni mai trebuie
să moară ca să cheme armata?
Armata nu e instruită să lupte
împotriva propriului popor.
De aceea există poliţia şi FBl-ul.
Nu vrem armată în Brooklyn.
Sunt de părere că ar trebui
consultaţi reprezentanţii armatei.
FBl-ul nu şi-a făcut datoria.
Nu ne poate proteja.
Am fost atacaţi.
Suntem în război.
În interiorul propriilor graniţe,
este un nou tip de război.
Capetele astea înfăşurate au ajuns
să se comporte aici ca la ei acasă!
Trebuie înţeles că "arab"
nu e sinonim cu "terorist".
Religia islamică e o religie a păcii.
Aceste elemente profanează Coranul.
Negustorul Abdul Hassam a fost bătut
azi, iar magazinul său devastat.
Preşedintele a declarat azi:
"Una din libertăţile noastre este
aceea de a nu fi supuşi terorii."
Majoritatea americanilor
susţin intervenţia armatei.
FBl-ul a mai primit un fax în care se
cere eliberarea lui Ahmed Bin Talal.
Impresia lor este, în continuare,
că şeicul este ostaticul nostru.
Şi este?
Să vă dau un sfat: nu vă
băgaţi între mine şi preşedinte.
Vorbesc în numele preşedintelui.
Pentru dl. preşedinte, răspunsul
este "Nu". Nu-I avem pe şeic.
După explozia de ieri,
jumătate din americani
nu şi-au mai trimis copiii la şcoală.
Teroriştii ne atacă modul de viaţă.
Trebuie pus capăt, imediat.
Vreţi să spuneţi că preşedintele
e pregă*** să facă paşii necesari?
Spun că preşedintele e pregă***
să facă ceea ce îi cere funcţia.
Alo!
Eu sunt. Deschide televizorul.
Stai puţin.
Senatul a dezbătut azi-noapte
decizia preşedintelui SUA
privind declararea stării de urgenţă.
Prin tradiţie, ea se instituie...
Da, văd.
...atunci când circumstanţele o cer.
Dar care sunt consecinţele?
Ochii tuturor sunt îndreptaţi acum
spre New York,
urmărind dacă instituirea stării
de urgenţă va pune capăt terorii.
Bună dimineaţa. Începând de azi,
din ordinul preşedintelui SUA,
declar stare de urgenţă
în acest oraş.
Ne confruntăm cu cel mult
douăzeci de inamici,
care se ascund într-o populaţie
de aproximativ două milioane.
Teroriştii sunt, probabil, vorbitori
de arabă între 14 şi 30 de ani.
Lista cuprinde 15000 de suspecţi,
din care sunt luaţi în calcul numai
cei intraţi în ultimele 6 luni.
Asta înseamnă că cei 20 trebuie
căutaţi printre alte două mii.
Dacă sunteţi dintre acei 20 vă puteţi
ascunde printre cei de aceeaşi etnie.
Din păcate pentru voi,
asta e tot ce puteţi face.
Populaţia despre care vorbeam
ca emigranţii din alte ţări,
este concentrată chiar aici,
în Brooklyn.
De aceea, vom interzice orice ieşire
sau intrare şi vom "peria" zona.
America e ţara tuturor ocaziilor,
deci aveţi şansa de a vă preda.
După apusul soarelui, toţi bărbaţii
care corespund profilului amintit
şi nu cooperează cu autorităţile,
vor fi arestaţi.
Nu există nimic mai îngrozitor decât
să lupţi împotriva propriului popor.
Dar inamicul greşeşte dacă
se îndoieşte de eficacitatea noastră.
Are de-nfruntat cea mai mare
maşinărie militară din istorie,
pe care o voi conduce astfel încât
să ajung acasă şi să văd meciul.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
- Mă bucur să te revăd, Hub.
- Eu nu. Oricum, nu în uniformă.
- Credeam că nu eşti de acord.
- Nu sunt, dar n-a fost decizia mea.
Preşedintele ţi-a dat ordin să
aduci tancurile pe podul Brooklyn?
- Te îndoieşti de patriotismul meu?
- Nu, ci de puterea ta de judecată.
Îmi fac datoria faţă de preşedinte.
Poate nu fie bine pentru popor,
dar meseria mea nu-mi permite
să fac deosebirea asta.
Nu-ţi pun la îndoială patriotismul,
dar nici tu ordinele mele. E clar?
- Nu sunt sub comanda ta.
- Aşa crezi, Hub?
Priveşte în jur
şi spune-mi dacă e adevărat.
Ce arogant! Îi place la nebunie
să se audă vorbind.
- Pune-I pe Samir să acţioneze.
- In nebunia asta, îi va fi frică.
Şi mie mi-e frică.
Intregul oraş e înspăimântat.
La naiba! Încă un miel sacrificat...
Linişteşte-te, e cu mine.
Ce dracu' cauţi aici?
Ştii ce se întâmplă afară?
Arabii sunt omorâţi!
- Poţi opri asta.
- Ce vorbeşti?! Armata e pe străzi.
Bagă oamenii în închisori şi
îi torturează, chiar în clipa asta.
Linişteşte-te.
- Trebuie să mă scoţi de-aici!
- Te vom ajuta.
- Am nevoie de bani.
- Bine.
- l-ai obţinut viză lui Ali Waziri...
- Ţi-am mai spus, nu-I cunosc.
Minţi!
- Spune-i ce ştii!
- Femeia asta e nebună!
- Ştie!
- Eşti nebună!
Nu-i cunoşti. N-ar avea încredere
în cineva ca mine!
Taci!
Mai ţii minte poza aceea
în care suntem amândoi?
O voi multiplica şi o voi afişa
în toate magazinele din Brooklyn!
Apoi o trimit celor din Cisiordania.
Mama ta e încă acolo, nu-i aşa?
- Gata, termină!
- Dă-mi drumul!
leşi afară!
Îmi pare rău.
Nu te va trăda nimeni, Samir.
Cine ţi-a cerut
să faci rost de viză?
- Calm. N-ai de ce să te temi.
- Mi-e teamă că voi ajunge în lad.
Şi mie.
ÎI cheamă Tariq Husseini.
Are un service auto
pe strada Commerce, în Red Hook.
Strada Commerce, Red Hook.
Dacă te deranjează cineva,
indiferent cine,
dă-mi telefon.
- Eşti tare la jucat teatru.
- Şi tu.
Alo, Floyd? Sunt Hub.
Avem o treabă urgentă.
Frank unde e?
Dă-i un apel de urgenţă.
Şi fă-mi rost de o maşină rablagită.
Atunci rablageşte-o tu.
Vino pe strada Commerce nr. 896.
E un service auto.
La dracu'! O iau din casă-n casă.
Tariq o să se dea la fund.
- Într-o oră dăm peste el.
- Să daţi tare!
- Unde te duci?
- Să-I pun pe Samir la adăpost.
Înăuntru sunt trei. Cei doi
de lângă tomberon sunt de-ai noştri.
Le-am spus să aştepte să intrăm,
apoi să vină şi ei.
Bine, să mergem.
Salut! ÎI caut pe Tariq.
Trebuia să-mi repare porcăria asta.
Aveam pe undeva cartea de vizită...
Tariq Hassiny, sau aşa ceva.
- E în spate.
- Mersi.
Tariq!
Eşti Tariq Husseini?
- Nu e aici.
- Nu?
- Pot să-i las un mesaj?
- Desigur.
- Spune-i că îI caută FBl-ul.
- Glumeşti!
Nu glumesc. Lasă telefonul.
Mâinile sus!
FBI!
Mâinile la ceafă!
Mersi, la fel.
E-n regulă.
Tariq Husseini, sunt din armata SUA.
Eşti înconjurat.
Ai 30 de secunde să arunci armele
şi să ieşi cu mâinile sus.
Stai!
La dracu'! Nu mişca!
Fir-ar să fie! Alertă!
Aici Alpha Leader, cer permisiunea
să deschid focul.
Da! Acum!
- Nu mişcaţi!
- Stai! Sunt agent FBI!
- Aruncă arma!
- Sunt agent federal!
În genunchi!
Sunt agent FBI!
El de ce intră?
Frankie! Frankie Haddad!
Frank!
Hub! L-au luat pe Frankie!
Copilul meu e aici. Pentru numele
lui Dumnezeu, are doar 13 ani!
ÎI scoatem noi de-aici.
O să-I găsim, Frank.
Frank Haddad!
L-au luat din casă, deşi soţia mea
le-a spus cine sunt!
Frank!
De câte ori mi-am riscat viaţa
pentru ei, Hub?
Sunt cetăţean american de 20 de ani.
De 10 ani lucrez pentru FBI.
Au îmbrâncit-o pe soţia mea!
Mi-au luat fiul din casă!
Frank Haddad!
Ascultă-mă!
Frank!
E o greşeală. O să-I găsim.
O să-I găsim.
- Vino cu mine.
- Nu! ÎI găsesc singur.
În plus, locul meu e aici.
Ţine. Spune-le că de azi nu mai sunt
calul lor de bătaie.
- ÎI cheamă Haddad?
- Frank Haddad. H-A-D-D-A-D junior.
- TatăI lui e şiit.
- TatăI lui e agent federal!
Ai grijă ce spui,
s-ar putea să te consider etiopian.
Eşti suficient de idiot
să consideri asta o insultă.
- Dacă e o greşeală, o vom repara.
- *** "dacă"?! E sigur o greşeală!
Garantez eu pentru băiat.
Scoateţi-I de-acolo!
Nu înţelegi priorităţile, Hubbard?
Am spus că o să mă interesez.
Aşa *** te-ai interesat de mine,
punându-mă sub urmărire?
Mă crezi tâmpit?
Crezi că nu înţeleg?
Era să fiu împuşcat
făcând treaba în locul tău!
ÎI vreau pe Frank junior şi să-mi
văd prizonierul, Tariq Husseini.
Hai să-ţi vezi prizonierul.
- De când îI interoghezi?
- Nu de suficient timp, se pare.
În cât timp îI faci să dezvăluie
identitatea celorlalţi?
- N-are ce dezvălui. Nu ştie.
- Ba ştie.
Nu ştie. Chiar tu ai spus, Sharon,
la consfătuirea strategică.
Membrii unei celule nu ştiu unde
se află ceilalţi, nu aşa ai zis?
- În cât timp cedează, Sharon?
- In ritmul ăsta, prea târziu.
Atacul cinematografului a avut loc la
9 ore după anihilarea primei celule.
Ce metode să-i mai aplicăm?
- Să-I "scuturăm". Ce zici, Sharon?
- N-o să meargă.
- Israelienii aplică metoda asta.
- Impreună cu privarea de somn.
- Dă rezultate după 36 de ore.
- N-avem atâta timp.
- Şocuri electrice?
- Creierul lui nu mai reacţionează.
- Să-I băgăm cu capul în apă?
- Palestinienii fac asta cu succes.
ÎI putem cresta cu cuţitul.
Dar face cam multă mizerie.
Aţi înnebunit?! Despre ce vorbiţi?
Suferinţa unui singur om
poate salva mii de vieţi.
Un om... De ce nu doi? Sau şase?
De ce nu o execuţie publică?
Poţi pleca dacă vrei, agent Hubbard.
Generale. Ţi-ai pierdut oamenii.
Şi eu. Dar nu poţi face asta!
Dacă teroriştii nu-I vor, de fapt,
pe şeic? La asta te-ai gândit?
Vor să ne vadă îngrămădind copii pe
stadioane, aducând armata pe străzi,
băgând spaima în cetăţeni, încăIcând
legile ţării şi violând Constituţia?
Generale, dacă îI torturăm,
tot ce a obţinut naţiunea americană,
tot ce a clădit prin luptă şi jertfă
se duce naibii şi ei înving.
Deja ne-au învins!
Conduceţi-I afară.
Nu ştia nimic.
Trebuie retrase trupele.
- Nu, până nu trece pericolul.
- Armata însăşi e pericolul.
A scăpat de sub control.
Devereaux ucide oameni nevinovaţi.
Voi i-aţi dat drumul din lesă,
voi trebuie să i-o puneţi la loc.
- Ai microfon?
- Dar tu?
- Devereaux l-a răpit pe şeic.
- Devereaux?!
Deci şeicul e,
totuşi, ostaticul nostru.
Crezi că guvernul nostru
acşionează unitar şi coerent?
Toţi îI vroiau pe şeic.
Nu Devereaux a declanşat
goana asta după terorişti.
A împins-o, însă, prea departe.
Stai puţin.
Deci, ce facem?
Anumite persoane sunt de părere
că ar trebui să-I eliberăm pe şeic.
L-am răpit, l-am ţinut izolat...
Judecătorul l-ar putea achita.
Nu achiţi un criminal,
oricine ar fi el.
Oricine ar fi!
Sharon crede că am putea anihila
şi ultimul nucleu terorist
dacă le dăm impresia că vrem
să-I eliberăm pe şeic.
De ce ar avea încredere în ea?
Dar eu, de ce-aş avea?
Întreab-o pe ea.
Am coordonat reţeaua din Iraq
vreme de doi ani.
Samir îi recruta dintre adepţii
şeicului, iar eu îi antrenam.
Şeicul urma să ne ajute
să-I dăm jos de la putere pe Saddam.
Şeicul era aliatul nostru.
Noi îi finanţam acţiunile.
Apoi s-a produs o schimbare de opinie
în politica americană.
Nu i-am trădat, ci doar am încetat
să-i mai ajutăm.
Au fost măcelăriţi.
Am abandonat misiunea.
- Apoi am acceptat alta.
- Dar mai întâi i-ai ajutat pe ei.
Ce vrei să spui?
Erau măcelăriţi, trebuiau ajutaţi.
Erau pe lista suspecţilor terorişti.
Aşa că le-aţi făcut rost de vize,
tu şi Samir.
Le-am promis că vom avea grijă de ei.
Lucrau pentru noi.
- Şi ce făceau, exact?
- Ţi-am spus.
Nu.
Mi-ai spus că i-ai antrenat
în lupta subversivă,
i-ai învăţat secretele meseriei...
Aşa mi-ai spus, corect?
Însă ai omis să-mi spui ceva:
l-ai învăţat *** să facă bombe.
De-aia te interesau detalii
despre bomba din autobuz.
Ei sunt aici,
făcând ce i-ai învăţat tu.
Adevărat?
Lasă-mă să îndrept lucrurile.
Te rog.
Preşedintele este acum în conferinţă
cu primarul, guvernatorul
şi cu procurorul general
al New York-ului.
...luaţi de lângă copii şi neveste
şi închişi în cuşti pe stadioane.
E momentul să ne arătăm solidari
cu aceşti oameni.
Comunitatea ebraică nu va...
Trebuie să ne apărăm, în mod paşnic,
drepturile conferite de democraţie.
Populaţia din Brooklyn
nu va fi făcută ostatică!
Veniţi la marşul de protest!
Şi dacă erau negri? Sau italieni?
Minoritatea arabă este expusă
şi vulnerabilă. Nu are nici o putere.
Este o decizie rasistă.
Guvernul n-ar fi îndrăznit să facă...
Samir a luat legătura cu ei.
E ultima celulă teroristă din oraş.
A aranjat o întâInire, dar trebuie
să ne descotorosim de armată.
Am nevoie de ajutorul tău, Frank.
E datoria noastră. Nu mai vreau
cadavre şi ştiu că nici tu.
Când se vor termina toate astea,
îţi promit că-ţi vei găsi fiul.
Veniţi la marşul de la primărie!
Nu vă fie frică!
- Cât arată ceasul tău?
- 10:15.
Ce face Samir?
Spuneţi-mi mesajul şi li-I transmit.
Trebuie să li-I spun personal.
Vor fi interesaţi să audă, crede-mă.
Atacăm armata la 11:00.
Baia publică - ora 12:00
- Eşti sigură că va respecta planul?
- Altfel îI predăm generalului.
- Sfârşitul. Dacă iese prost...
- N-o să iasă prost.
La CIA, întotdeauna
ceva merge prost.
Deci...
Dacă treaba se complică, aminteşte-ţi
că cel mai devotat cauzei învinge.
Să mergem.
Voi trei faceţi o echipă minunată.
Te implor, nu mă pune să fac asta.
Dacă le trece prin cap
că suntem urmăriţi, ne omoară.
O iau spre sud, prin Cadman Plaza.
Linişteşte-te, bine?
Federalii s-au pus în mişcare.
Ai recepţionat, generale?
Da. Fii cu ochii pe Hubbard.
In mod sigur, nu e de partea noastră.
Am înţeles.
- Unitatea aeriană, preluaţi-I.
- L-am reperat.
Microfoanele sunt în funcţiune.
Ăsta nu e drumul spre baia publică.
Trebuia să iau cheia de la un unchi.
Nu te mai lamenta atât.
Suntem urmăriţi.
- Presimţeam eu ceva rău...
- Calmează-te şi ţine capul jos.
- Gata?
- Încă puţin.
Trebuie să ne grăbim, Sharon.
Nu putem întârzia.
Acum!
Către toate unităţile:
ţinta a coborât din maşină.
Fuge spre intersecţia Front cu Pearl.
Suntem armata SUA. Stai sau tragem!
Stai!
- Am scăpat.
- Trecem la acţiune.
- Ce căutăm aici? Trebuie să plecăm.
- Linişteşte-te. Va fi bine.
Trebuie să stăm liniştiţi 3 minute.
Poţi să faci asta pentru mine?
Priveşte!
Arabi şi evrei, negri şi albi,
creştini şi musulmani, toţi laolaltă.
- E tragic...
- Ce vrei să spui?
- Vor ataca manifestaţia?
- lţi poţi imagina o ţintă mai bună?
Guvernul nu are dreptul să declare
starea de urgenţă!
Nu ne temem!
- Trebuie să ne grăbim, Sharon.
- Pune-ţi asta.
E 11:00. Să mergem.
Pleacă.
Echipajele 1 şi 2, aşteptaţi.
Echipajele 3 şi 4, fiţi pregătiţi.
Echipajele 5 şi 6...
FBI!
Microunde!
Marşul este ilegal.
Vă rugăm, împrăştiaţi-vă.
Repet: soldaţii sunt înarmaţi.
Este ultimul avertisment.
Repet: soldaţii sunt înarmaţi.
Hub, l-am pierdut.
Baia publică!
- Ce se întâmplă? De ce n-au venit?
- Nu-ţi face griji, vor veni.
Ce faci?
- Ce mesaj aveai pentru ei?
- Nu mai vine nimeni, nu-i aşa?
- Ce mesaj ai pentru mine?
- Deci tu erai ultima verigă...
Nu există "ultima"!
Acesta e doar începutul.
Fără teamă!
- *** de nu mi-am dat seama?
- Din pricina banilor.
Voi credeţi că banii înseamnă putere.
Greşiţi. Credinţa îţi dă putere.
Nu-mi spune că noi am finanţat asta!
Roata se învârte, Sharon.
- Samir, în Coran scrie...
- Nu-mi cita mie din Coran, femeie!
M-aţi părăsit în Iraq,
ca pe un rahat.
Apoi ne-aţi răpit conducătorul,
un om sfânt,
şi l-aţi băgat în închisoare pentru
că a predicat cuvintele Domnului!
Veţi suporta consecinţele îndrăznelii
de a le dicta altora *** să trăiască.
Dar s-a sfârşit!
Mesajul vostru a fost înţeles. De ce
mai e nevoie de vărsare de sânge?
Oamenii aceia de-afară militează
pentru cauza voastră.
Vor deveni şi ei martiri.
Samir!
Dă-i drumul.
- Dă-te la o parte din uşă.
- Nu! Are o bombă!
Ridică-te!
Dă-i drumul şi scapi cu viaţă.
- Dă-te la o parte din uşă!
- Nu!
- Sunt aici, Hub.
- Nu trage, Frank.
- Vreţi să muriţi?
- Tu vrei?
- O detonez!
- Atunci vom muri cu toţii.
- Nu iese nimeni de-aici.
- Dă-te la o parte din uşă!
- Trage!
- Taci, Sharon.
- Împuşcă-mă!
- Gura!
Împuşcă-mă!
Vin!
Trage!
Unul dintre noi e rănit. Împuşcat.
Veniţi repede.
E mort?
- Hub?
- Sunt aici.
Hub...
Îmi pare rău.
Mi-e frig.
lartă-ne, Doamne, greşelile noastre
*** şi noi iertăm greşiţilor noştri.
Şi nu ne duce pe noi în ispită
Şi ne izbăveşte de cel rău.
Căci a ta este Împărăţia...
Inshallah!
Fără teamă!
Agent Hubbard, de ce i-ai reţinut
pe col. Hardwick şi pe oamenii mei?
Am anihilat ultimul nucleu terorist.
Era Samir. E mort.
- De unde ştii că era ultimul?
- De la Sharon.
- Sharon nu mai are credibilitate.
- E moartă.
- Şi-a dat viaţa pentru noi.
- Imi pare rău.
- S-a terminat, generale.
- Despre ce vorbeşti?
- Despre şeic.
- Chiar aşa?
Ai violat legile internaţionale,
regulamentele Congresului SUA,
Tratatul Logan şi alte câteva, te-ai
făcut vinovat de răpire, sperjur,
ţi-ai urmărit propria politică...
Ştiu toată povestea.
Ştii pe dracu'! Sărmana Sharon,
suferinzii ei amici... Ce să spun!
Am făcut ceea ce trebuia
şi n-am de gând să-mi cer iertare.
Du-te dracului, FBl-istule!
Eu îmi servesc patria. Încearcă
să ţi-o serveşti şi tu pe a ta.
- Altceva, agent Hubbard?
- Da, ar mai fi ceva.
Ordin al Curţii Supreme de eliberare
a tuturor celor închişi pe stadion.
- Autoritatea mea e superioară.
- Autoritatea ta a luat sfârşit.
William Devereaux, eşti arestat
pentru torturarea şi uciderea lui
Tariq Husseini, cetăţean american.
FBI! Stai!
- Glumeşti, nu?
- Mă vezi cumva râzând, generale?
Căpitane!
Spune-le oamenilor tăi
să lase armele.
- Nu pot.
- Fă-o. Acum!
- Legea spune că...
- Aici şi acum, eu sunt legea!
Ai dreptul să nu spui nimic,
ai dreptul la un proces imparţial,
ai dreptul
să nu fii torturat sau ucis,
drepturi pe care
i le-ai luat lui Husseini.
Sunt drepturi pe care le datorezi
înaintaşilor tăi în uniformă,
precum şi tinerilor de aici
care îţi aşteaptă acum ordinul.
Dă-le ordin să tragă, generale.
Crezi că aş ezita să te ucid pe tine
sau pe oricare din agenţii tăi
dacă aş considera că este bine
pentru ţară?
Dumneata n-ai ezita, sunt convins.
Ei, însă, da.
Dă ordinul. Fă din tinerii aceştia
nişte criminali. Ordonă-le să tragă.
Dă-le ordinul!
Pe loc repaus.
Dle general, *** comentaţi
acuzaţiile care vi se aduc?
Subtitrări imbunătăţite de: HighCode