The Tourist - Română Transcript

PARIS, FRANŢA Mulţumesc, dle comisar. Maşina 27, misiune anulată. Repet, misiune anulată. - Deci? - Obiectivul e încă acolo. A ieşit din apartament acum 10 secunde. - Începeţi... - Începeţi! Poartă chiloţi sau nu? Lăsaţi prostiile, băieţi. O ia la stânga. Merge la Nemours. - Bună ziua. - Bună ziua. Cu ce vă servesc? Ceai cu lapte, suc de portocale... Şi un croasant cu unt. Deja am trimis comanda. - Mulţumesc. - Cu plăcere. - Aveţi contact vizual? - Da. Îşi bea ceaiul. - Poftim? Repetă. - Îşi bea ceaiul. - Aţi cerut un ceai, dle? - Nu, mulţumesc. - Bună ziua, dle. - Bună ziua. - O caut pe Elise Ward. - Ward? E doamna de acolo. Mulţumesc. - Bună ziua. Sunteţi Elise Ward? - Da, eu sunt. Am un plic pentru dvs. Vorbeşte cu cineva. Cred că e un curier. SCOTLAND YARD, LONDRA Alo? E la cafenea, ca de obicei. Vorbeşte cu un bărbat, un curier. Mi-aţi zis să vă anunţ dacă iese ceva din comun. Focalizaţi-i faţa. Faţa tipului! - Credeţi că e Alexander Pearce? - Oricine ar putea fi Pearce. Nu, mulţumesc. E un cadou. Puteţi să-l păstraţi. Mulţumesc. - Poftiţi. La revedere. - La revedere. Bun, arestaţi-l! Arestaţi-l! La treabă! Domnule! Domnule! Opriţi-vă! Suntem de la poliţie. - Ce-am făcut? - Păstraţi-vă calmul. - Sunteţi anchetat. - În legătură cu ce? Pentru ce mă arestaţi? Elise, nu mai ai niciun motiv să te încrezi în mine, însă dă-mi ocazia să-ţi explic. Ştiu că poliţia te urmăreşte. Trebuie să-i inducem în eroare. Ia trenul de la ora 8:22, din Gare de Lyon. Alege pe cineva care seamănă cu mine şi fă-i să creadă că sunt eu. Arde scrisoarea aceasta. E important să-mi urmezi instrucţiunile cu exactitate. Te iubesc. Alexander. E de la el. Recuperaţi scrisoarea. Interveniţi şi recuperaţi scrisoarea. Mergeţi acum! - Nu, nu! Poliţia! - Ce s-a întâmplat? Ei bine? Scrisoarea a ars în totalitate. Nici să nu te gândeşti s-o atingi! Ia cenuşa şi du-o în dubă. O să vă trimit un specialist. Ne întoarcem şi-i tăiem calea. Grăbiţi-vă! La dreapta. Haide, mai repede! Haideţi! Poliţia! Faceţi loc! Fir-ar să fie! SCOTLAND YARD Pentru şedinţa de miercuri. Alexander Pearce are o nouă înfăţişare, exact *** suspectai. Bănuiesc că s-a folosit de banii pe care i-a furat de la Reginald Shaw pentru a-şi finanţa această transformare. Achmed Tchebali, curier pe bicicletă de origine algeriană... Se pare că Pearce s-a însurat şi are un copil. A reuşit să piardă şi 11 cm în înălţime. Cred că a cheltuit o mulţime de bani pentru aşa ceva. Bravo, Acheson. Ai rezolvat cazul... De dimineaţă a primit o scrisoare şi avem motive să credem... Alexander Pearce... datorează Fiscului 744 de milioane pe care le putem recupera pentru că este cetăţean britanic. Până acum, operaţiunea m-a costat opt milioane de lire sterline. Dacă aş crede că ai măcar o şansă din o sută să reuşeşti, aş avea motive să continui. Însă nu cred. Da... Mulţumesc, dle. 8:22. - Dle, avem previziunile pentru... - Nu acum. Lyon... Poate se întâlnesc la Lyon, la ora 8:22. Poate în Gare de Lyon. Asta e. Gare de Lyon. O să ia trenul de la 8:22. Mergeţi acum! Ia trenul de la ora 8:22, din Gare de Lyon. Alege pe cineva care seamănă cu mine şi fă-i să creadă că sunt eu. - Îmi cer scuze. - Pentru ce? Sper că nu te deranjează... Nici măcar nu e o ţigară adevărată. - Poftim? - E electronică. Îţi oferă aceeaşi doză de nicotină, dar nu scoate fum, doar aburi. Uite. Lumina vine de la un LED. Sunt, oarecum, dezamăgită. Ai prefera să fumez o ţigară adevărată? Aş prefera să fii un bărbat care face exact ce-şi doreşte. - Sunt Elise. - Eu sunt Frank. - Ce nume oribil! - E singurul pe care-l am. - Poate îţi găsesc altul. - Bine... Eşti englezoaică... Eu sunt american. Cu ce treburi mergi la Veneţia? Văd că citeşti romane de spionaj. Sunt o necunoscută întâlnită în tren. Spune-mi tu care-i povestea mea. Bine... Aş spune că eşti... ataşat diplomatic. Sau poate o fată din Germania de Est al cărei tată a fost răpit şi eşti şantajată de răpitori să furi ceva. Probabil un microfilm. În romane e vorba de un microfilm. - Ce-mi rezervă viitorul? - Probleme, cu siguranţă. - Pericol? - Absolut. Probabil o să fii împuşcată în primele două capitole. E vreun bărbat în viaţa mea? O să vedem ce se va întâmpla... - Invită-mă la masă, Frank. - Poftim? - Vrei să iei masa? - Femeilor nu le plac întrebările. - Ia cina cu mine. - Prea autoritar. - Iei cina cu mine? - Altă întrebare. Mă duc să mănânc. Dacă vrei să vii cu mine... Muzician? Barman? Mă dau bătută. Matematician. Sunt profesor de matematică. N-aş fi ghicit aşa ceva. Bănuiesc că eşti un profesor de treabă, nu? Tot profesor de matematică rămân. - O fotografie, ca amintire? - Da. MESAJ URGENT - Crezi că ăsta-i Pearce? - Încă nu sunt sigur. Până acum nu am avut decât portrete robot. Aceeaşi structură, aceleaşi trăsături ale feţei... - E posibil să fie el. - Eram sigur că o să apară. Verifică în toate bazele de date. Sigur nu-l vei găsi. Bun, şi unde raportez toate astea? - Doar fă ce ţi-am spus. - Chiar credeţi că e Pearce? Fă ce ţi-am spus. Vreau legătura cu Interpolul din Italia. Am o senzaţie ciudată. Cei doi de acolo ne urmăresc. Ştii ceva? Cred că ai dreptate. Serios? Ce profesor de matematică paranoic... Memoraţi-i faţa. Trenul ajunge în 10 minute. Arestaţi-l când coboară. Aşadar... ce cauţi singur în oraşul îndrăgostiţilor? Nu e nimeni în viaţa ta? - A fost. - Ce s-a întâmplat? - M-a părăsit. - Îmi pare rău. Urmează Veneţia, Santa Lucia, în 10 minute. Capăt de linie. Mă duc să-mi iau bagajele. - La revedere. - La revedere. Mulţumesc. La naiba. - Domnule... - Aşteaptă. "Alege pe cineva care seamănă cu mine." "Fă-i să creadă că sunt eu." Am găsit o potrivire. E profesor de matematică la un gimnaziu din Wisconsin. Frank Tupelo. Soţia i-a murit în urmă cu trei ani, într-un accident de maşină. Nu e decât un turist. Mulţumesc. Vreau legătura cu Interpolul din Italia, vă rog. Alo? Am înţeles. Operaţiunea e anulată. Ne întoarcem rapid la sediu. Pe partea cealaltă. - Ce faci? - Raportul de fraude pe internet. Asta e noua înfăţişare a lui Alexander Pearce? Nu e treaba ta. Întoarce-te la treabă. Bate din gene ca o femeie. Înseamnă că joacă la cacialma. Poţi să mizezi totul. La naiba. Alo? Am o informaţie pentru dl Shaw. Are legătură cu Alexander Pearce. Alexander Pearce tocmai a ajuns în Veneţia... ... cu ea. - Valeri? - Da, dle? - Schimbăm destinaţia. Veneţia. - Da, dle. Ce proprietăţi am în Veneţia? Frank! Bună. - Vrei să vii cu mine? - Poftim? Da, sigur. Aş avea nevoie. Mulţumesc. Eşti foarte amabilă. Bine aţi venit la Veneţia, doamnă. Bagajele... Mulţumesc. Geanta mea. Ce faci, nu vii? Gracias. Bună ziua. Bine aţi venit la Hotel Danieli. Elise Clifton-Ward şi... soţul. V-am pregă*** un apartament splendid... Cu baie şi cu... - Îmi puteţi arăta paşapoartele? - Da. Mulţumesc. E plăcerea mea să vă conduc personal. Pe aici, vă rog. Mulţumim. - Şedere plăcută. - Mulţumesc. Totul a fost pregă*** conform instrucţiunilor dvs. Sper că nu veţi fi dezamăgită. Acesta e Apartamentul Dogelui. A fost ca o a doua casă pentru Marcel Proust şi Honoré de Balzac. - Şedere plăcută. - Mulţumesc. Simte-te ca acasă. E un hotel tare drăguţ. Se gândesc la toate, nu-i aşa? El va fi cu ea. Se vor caza la un hotel de lux. Gritti, Regina sau Danieli. Vreau să le supravegheaţi pe toate. Pe fată o puteţi omorî. Pe el nu. Cel puţin, nu înainte să-mi recuperez banii. Aţi înţeles? Să mergem. - Eşti vorace. - Nu vrei să spui voluptoasă? Ba da... - În schimb, tu pari înfometat. - Da. Vino. - Risotto alla champagne cu stridii. - Excelentă alegere. Mie nu mi-a zis asta. Nu i-a plăcut ce am ales? Ai făcut o alegere excelentă. Cine este? Hotelurile nu le fac oaspeţilor astfel de cadouri. Cine e? - Un bărbat la care am ţinut enorm. - La trecut? Îl vei reîntâlni în Veneţia? Sper că da. - O pare din mine nu vrea asta. - De ce? Nu-mi place să primesc ordine, nu-mi place să fiu "convocată". Dar mi-a fost mai greu să nu ştiu doi ani nimic despre el. E zeul roman Janus. Mi l-a dăruit mama, când eram mică. M-a învăţat că toţi avem două feţe: una bună şi una rea, un trecut şi un viitor. Şi că trebuie să le acceptăm pe amândouă la omul iubit. Şi am încercat s-o fac. Descrie-mi-l. E... altfel decât orice om pe care l-am cunoscut vreodată. E un lucru bun. În locul unde am copilărit, cel mai frumos compliment era să-i spui cuiva că e un om obişnuit, cu picioarele pe pământ. Urăsc chestia asta. Mă scoate din minţi. Mai vreţi un Americano? Nu ştiu. Mai vreau unul? Restaurantul era minunat, nu? Vinul era minunat. Eu pregătesc ceva minunat de băut, ceea ce-i minunat din partea mea. Mulţumesc. Florile acelea erau aici şi mai devreme? E o invitaţie la un bal, pentru poimâine. Eşti "convocată". Se pare că da. Pot să-ţi fac un compliment? Încă o întrebare care nu trebuie pusă niciodată. Eşti făptura cea mai neobişnuită pe care o cunosc. A fost o zi lungă. Sper să dormi bine pe canapea. Noapte bună. Mă scuzaţi, dle. Bună ziua. Numele meu este ***. Sunt valetul dv. Pe mine mă cheamă Frank. Ce-i acolo? Micul dejun, dle. - N-am comandat nimic. - A făcut-o dna, înainte să plece. A plecat? Vă urez o zi minunată, dle. - Bună ziua. - Te caută un vechi prieten. - Parcă n-ar fi Pearce. - Şeful ne-a prevenit. Să-l prindem! - Alo! Ajutor! - Bună ziua, dle. Bună ziua. Am nevoie de ajutor. Doi bărbaţi vor să-mi spargă uşa. Să vedem... Ce problemă aveţi cu uşa, dle? Nu! Doi bărbaţi înarmaţi încearcă să intre peste mine! "Dos hombres con pistola". - Vorbiţi excelent limba spaniolă. - Mulţumesc. - Trebuie să fug! - Dle? Americanii ăştia... Şeful îl vrea în viaţă! Femeia se întoarce. Frank! Fiţi pregătiţi să interveniţi. Dle comandant, doi bărbaţi înarmaţi îl urmăresc pe americanul de ieri. S-au tras focuri de armă. Cerem permisiunea să intervenim. O mai vedeţi pe Elise? Da, o mai vedem, dar americanul chiar pare în pericol. Un profesor de matematică din Wisconsin? Nu ne priveşte. Dle, e într-o situaţie foarte gravă. Tocmai de asta l-a ales. Ca să creeze o diversiune. N-o scăpaţi din ochi. Mişcaţi doar dacă se deplasează ea. E clar? Dle... îl vor ucide. Nu intră în jurisdicţia noastră. - Priviţi acolo, sus! - Ce face? Centrala? Trimiteţi întăriri în piaţă! Un ţăcănit vrea să se sinucidă. Pun pariu că-i american... Stai acolo! Te rog! Nu sări! - Îmi pare rău. - Tâmpitule! Regret. - Opriţi-l! - Îmi pare rău! - O să dau un telefon. - Bine. - Ţi-ar prinde mai bine decât mie. - Mulţumesc. "Gracias". Pentru puţin. Eşti fumător? Nu? - Deci... vrei să raportezi o crimă. - Nu. Nişte tipi au încercat să mă ucidă. Mi s-a zis că vrei să raportezi o crimă. O tentativă de crimă. - Nu-i aşa de grav. - Sigur, nu-i ca o crimă. Dar, pentru un om obişnuit, e suficient de grav. - La fel e şi agresarea unui agent. - A fost un accident. Poliţistul nu-i de aceeaşi părere. Să nu mi-o luaţi în nume de rău, dar poate că ar trebui să vorbesc cu cineva care să nu fie... italian. - De la ambasadă sau de la Interpol. - Interpol? Sunt cetăţean american. - Adică? - Nu ştiu. Fără supărare, sunt amestecat în ceva care nu-i de competenţă locală. În ce crezi că eşti amestecat? A început când am cunoscut o femeie în trenul care venea dinspre Paris. - Bun început. - Ştiu. M-a dus în hotelul unde e cazată. - Bine! - Ştiu. Adică nu! Are o relaţie cu un bărbat şi cred că îl iubeşte. - Îmi pare rău. - Ştiu. Oricum... Nu ştiu ce-i cu bărbatul acela, dar nişte oameni vor să-l ucidă. - De unde ştii asta? - Pentru că au încercat să mă omoare. - Pe tine? - Da. Probabil mă iau drept el. - Mi-eşti simpatic, dle Tupelo. - Sentimentul e reciproc. Dar sper că realizezi ciudăţenia situaţiei. Vino cu mine. Unde mă duceţi? O să mă închideţi acolo? Vă rog, nu faceţi asta... Dle, n-am greşit cu nimic. - Vă rog. - Până vom face nişte verificări. Bună. Ţi s-a confirmat povestea. Trebuie să plecăm. - Aici nu eşti în siguranţă. - Nu înţeleg. Să nu dăm de bănuit. Vino. Pe cel despre care vorbeai îl cheamă Alexander Pierce. A furat bani grei de la un gangster. Oamenii lui au venit în Veneţia pentru a-l căuta. Te iau drept el. A pus... *** se spune... un preţ pe capul tău. De asta eşti în pericol. Aşteaptă puţin aici. Aţi venit să cumpăraţi o cheie. Bancnote nou-nouţe. Mulţumesc frumos. Crezi că te tragem pe sfoară? Sigur că nu. Dar îmi place să număr banii. Bine, domnilor. Alexander Pierce e al vostru. Nu trageţi în el! Cred că am scăpat de ei! Aş vrea să-mi scot cătuşele! Aşteaptă să ajungem în larg! Elise! Elise! Elise! La un fizic ca al dumitale, e întotdeauna o plăcere. - Nu-i cam larg? - Nu. Vine foarte bine. 14 roşu, pariaţi. Poftim, dle. Vă rog, 42. - S-au întors. - Să intre. - Să mă întorc mâine? - Nu. Rămâi. Am făcut tot posibilul, dle. - Dar au fugit. - Mi s-a zis. Tânărul despre care vorbesc mi-a furat 2, 3 miliarde de dolari. Am muncit ani buni ca să nu mai fiu nevoit să fac eu treburile murdare, să-i hăituiesc pe trădători. Ca să nu mai ucid pe nimeni. Acum angajez alţi oameni care să facă treburile astea. Doar că nu o faceţi! - Îmi stă bine? - Da... - Ca întotdeauna. - *** adică? Foarte bine. Da, cred că merge. Deci aşa se sparge o încuietoare. Unde ai învăţat să faci asta? Proprietarul bărcii ăsteia a ajuns pe fundul canalului? E la o cafenea, cu buzunarele pline de euro. De ce se întâmplă toate astea? De ce încearcă toţi să mă ucidă? Pentru că te-am sărutat. Semăn chiar atât de bine cu el? Îmi pare rău că te-am amestecat în asta. Tu de ce eşti implicată? - Pentru că-l iubesc. - Da? Eu nu. Pe bune. Ajută-mă să pricep de ce... Nu credeam că Alex va lăsa lucrurile să meargă atât de departe. Nu credeam că-l va lăsa pe Shaw să ajungă la tine. Shaw. Tipul de la care a furat Pierce? Reginald Shaw. Alexander era bancherul lui personal. - Credeam că-i rus. - Oamenii lui sunt ruşi. Dar el are cetăţenie britanică, la fel ca Alex şi ca mine. Dă-mi mâna. Deţine cazinourile şi bordelurile de aici până-n Novosbirsk. Într-o zi, s-a lăudat în faţa lui Alexander că i-a ucis pe toţi bărbaţii cu care se culcase nevasta lui înainte să-l cunoască. Şi când a aflat ce mulţi fuseseră, a ucis-o şi pe ea. Poftim. *** de-a îndrăznit Pierce să-l înfrunte pe un astfel de om? Pentru că aşa e el. Ai putea simţi acelaşi lucru pentru cineva ca mine? Nu regret, să ştii... că te-am sărutat. Trebuie să verific... o chestie. Unde mergem? Aici e aeroportul. - Unde mergem? - O să vezi tu. Leagă tu barca, te rog. Aş fi vrut să ne fi întâlnit într-o altă viaţă, Frank. Ia următorul zbor spre America. O să găseşti ce-ţi trebuie în geantă. Să ai grijă. Dar m-am îndrăgostit de tine. Sunt agent Elise Clifton-Ward. Număr de identificare: MFS-98495. G. Autorizaţie de trecere: aprobată. Elise Ward! Acum chiar că ţi-ai distrus acoperirea. Sunt gata să ţi-l dau pe Pearce. Eşti gata să mi-l dai pe Pearce. Ce interesant! Deci n-ai veni să te milogeşti să-ţi anulez suspendarea. Ai venit să-ţi faci treaba. Permite-mi să întreb. De ce acum? Ai trăit cu un om un an întreg, timp în care n-am obţinut nici măcar o fotografie utilizabilă, dar acum eşti gata să ni-l dai pe tavă? Din cauza turistului, nu? Vreau să terminăm povestea asta înainte să fie cineva omorât. Aş fi vrut să înţeleg *** îţi alegi tu bărbaţii. Un tâlhar fugar... E interesant, poate. Dar un profesor de gimnaziu din Wisconsin? Aş fi crezut că eşti mai pretenţioasă. - Îl vrei sau nu pe Pearce? - Da. Îl voi întâlni la un bal, diseară. Ştii că va trebui să porţi microfon, nu? Bună seara, doamnă. Se îndreaptă spre colţul sud-estic. Pe unde ai fost? Credeam că nu mai ajungi. Poate. Spune-mi... E omul nostru? *** de erai aşa sigur că o să vin? Pur şi simplu am ştiut. Soarta nu m-ar fi adus în conjunctura asta fără motiv. Din clipa când ai intrat tu, am înţeles care era acesta. - Nu? - Nu. Contele Filippo Gaggia, un crai notoriu. În seara asta va rămâne cu buza umflată. Stai! Alexander! Scuzaţi-mă! E Pearce. E aici. Tocmai a lăsat un plic. Camerele i-au înregistrat chipul. Alexander! Alexander! Frank! Nu pot să cred! Scoateţi-l afară pe idiot. N-ar trebui să fii aici. Nu pot... Îmi pare rău. Haide, îmi datorezi măcar un dans. N-ai ce căuta aici. Dimpotrivă. Singurul loc din lume unde trebuie să fiu e aici. *** ai intrat? I-am spus portarului că eşti soţia mea şi că vreau să te supraveghez. Italienii se dau în vânt după chestii de-astea. - Pleacă. - Nu. Îţi place costumul? L-am luat din banii tăi. M-am gândit la prietenul tău, Pearce, şi la planul său. Până acum, aş zice că nu prea i-a ieşit. Nu? Nu. Gangsterul, de exemplu. - Shaw? - Da, Shaw. Nu cred că Pearce se aştepta să apară aici, urmărindu-mă pe mine. Vrei să pleci, te rog? Chiar îţi faci griji pentru mine, nu? Da. Şi eu îmi fac griji pentru tine. Frank! Şi nu plec fără tine. Făceai parte din plan. Ai fost folosit. Asta e tot. Ce credeai? Că te-am văzut în tren şi că mi s-a tăiat respiraţia? Pleacă! Veniţi cu noi, dle. Mă scuzaţi, dle. Cred că aţi făcut o greşeală. Fondamenta San Giancoma 23, diseară. Ce scrie acolo? Ce scrie?! Barca Doamnei Ward. I-au adus barca. Ce să facem? S-ar putea să fie o capcană. Hai să aşteptăm. Fondamenta San Giancoma 23, te rog. Bun! Am aflat adresa. O urmăresc pe apă. Poziţionaţi lunetişti pe acoperişuri. Dacă apare Pearce înainte s-ajung, sunaţi-mă. Vreau un raport în scris. E cineva? Hai să ne distrăm un pic. "Por favor"? Cine sunteţi? Unde ne ducem? Nu ştiu, Alexander. Unde ne ducem? Eu nu sunt Alexander. Numele meu e Frank Tupelo. Sunt cetăţean american şi am şi eu drepturi. Nu mă interesează *** te mai numeşti în ziua de azi. Numele tău e Alexander Pearce şi nu ai niciun drept până nu ne plăteşti nişte impozite în valoare de 744 de milioane de lire. 744 de milioane? Se pare că mai urmăreşte cineva ţinta noastră. Reginald Shaw? S-ar putea să ne distrăm. Stai aproape, dar nu foarte aproape. - Cere un interpret. - Bine. Da, 744 de milioane. Aveai impresia că n-o să aflăm despre contul din Liechtenstein? Habar n-am despre ce vorbeşti. Ascultă. Nenorocitule... Ştiu totul despre tine. Ştiu chiar şi cât a costat faţa asta. Ai plă*** un chirurg brazilian cu 24 de milioane, viraţi într-un cont bancar din Elveţia. N-am *** să dovedesc, dar, acum, nici nu va mai fi nevoie... ... pentru că o să te ţin într-o carceră, într-un subsol, până când o să-mi spui unde sunt banii. E în regulă. E în regulă, Frank. Ştiu că nu eşti tu Alexander Pearce, dar, fie că recunoşti, fie că nu, eşti un idiot. Şi eşti idiotul care era să-mi strice operaţiunea de opt milioane... ... de două ori. Motiv pentru care o să stai aici până se termină totul. Te rog. Nu poţi să faci asta. Eu n-am făcut nimic. N-am ce căuta aici. Ştii ce cred eu? Cred că ăsta e singurul loc din lume în care ar trebui să te afli. *** a fost noaptea la hotel? E o femeie pe cinste, nu? Dle, ţinta e la 180 de metri de destinaţie. - Avem aceeaşi viteză. - Bun. Să nu te apropii prea mult. Nu vreau să-l sperii pe Pearce din nou. Aici e? - Am ajuns. - Mulţumesc. - Cu plăcere. - În seara asta, eşti liber. Magnific! N-am înţeles niciodată dragostea dintre oameni. Pentru bunurile mele, da... Dar oamenii sunt atât de nesiguri, se îmbolnăvesc, îmbătrânesc şi mor. Pentru astea, însă, merită să mori. ... bun gust. Avem imagini. Da, stai jos, te rog. Când intraţi peste el? Eşti binevenit să stai şi să te uiţi, dacă poţi să-ţi ţii gura. Alexander mi-a fost ca un fiu. L-am iubit. A fost un nenorocit genial, inventiv şi lipsit de respect. Credeam chiar că semănăm. Îmi plăcea mult că mă surprindea prin tot ce făcea. Dar ceea ce a făcut într-o zi nu mi-a plăcut deloc. Ştiai că, în ţara asta, e legal ca, dacă un bărbat se culcă cu soţia mea, să-i omor pe amândoi şi să scap basma-curată? Se numeşte crimă pasională. Pasiunea mea se extinde asupra tuturor bunurilor mele. Ele sunt eu, mă reprezintă. Dacă un om fură de la mine, eu îl omor pe el, soţia, copiii, mama... S-ar putea să-i omor chiar şi medicul de familie, ca măsură de siguranţă. Pearce a luat de la mine ceva pentru care am plă*** un preţ infinit. Mi-a luat sufletul. Idioţii ăştia n-o să înţeleagă niciodată asta. El nu vine, nu-i aşa? Te-a trimis pe tine ca să iei banii. Aşadar... unde sunt? Unde sunt banii mei? - Unde e seiful? - Nu ştiu. Unde e seiful? Nu ştiu! Nu ştii? Să fie în spatele bibliotecii ăsteia? Sau, poate... ... e în spatele bibliotecii ăsteia. - Unde e seiful? - Nu ştiu. Nu l-am văzut... Te rog, trebuie să faceţi ceva! Cer permisiunea să deschid focul. Nu deschideţi focul. Repet, nu deschideţi focul până nu apare şi Pearce. Eşti foarte frumoasă, Elise. Încearcă să fii şi un pic inteligentă. - Spune-mi unde e seiful. - Ţi-aş spune dacă aş şti. Eu cred că nu ştie nimic. Trebuie să intraţi peste ei, altfel o s-o omoare. - Unde-i interpretul?! - O s-o omoare! - Se descurcă singură. - Se descurcă singură?! E una de-a noastră. E expertă în operaţiuni sub acoperire. Dar când am trimis-o în Rusia ca să-l găsească pe Pearce, s-a făcut pierdută. Nu cred că se poate hotărî dacă să fie de partea lui sau de partea noastră. E un agent bun, doar că se îndrăgosteşte de orice bărbat cu care stă şi preţ de-o călătorie cu trenul. Dle Acheson? Eu sunt interpretul. Da, hai odată! Aţi putea să-mi spuneţi care e contextul? Ea chiar nu pare... ... să ştie unde e. Ar trebui să plecăm. Îi mai dăm cinci minute. Dacă Pearce nu vine, scăpăm de femeie şi plecăm. - Cer permisiunea să trag. - Negativ. - Te rog! - Să nu te aud! N-o vor ucide. Pearce o să vină. Trebuie să vină. Bine, hai s-o facem. Nu. Cuţitul. Atac ţinta. - Negativ! E un ordin. - Ordin pe naiba. Dacă nu-mi spui unde e seiful, s-ar putea să fiu tentat să-ţi remodelez faţa. O să vezi că viaţa nu mai e aşa generoasă cu o femeie urâtă. Chiar nu ştii, nu? Acolo! Sub medalion. Deschide-l. Avem mişcare în curtea interioară. Pearce! Ştiam eu! Chiar seamănă puţin cu tine. Nu! Încearcă. Haide, apasă. Mai poţi încerca o dată. Lăsaţi-o să plece. Frank, nu... - Lăsaţi-mă să deschid seiful. - Stai pe loc. Frank, ce naiba... Te rog, Elise. Lasă-mă să mă ocup eu. Repet. Lăsaţi-o să plece. Deschid eu seiful. - Tu cine naiba eşti? - Sunt Alexander Pearce. Ăsta e tipul cu barca. - Nu el e Alexander Pearce. - Elise, te rog. Ce naiba faci? Ce naiba face? Cer permisiunea să trag. Taci naibii din gură. Alexander, tu eşti? Cu adevărat? Cu adevărat. Arată-mi dinţii. Alexander avea dinţii stricaţi, pătaţi din cauza fumatului excesiv. Aparat dentar şi ţigări electronice. Ai fruntea mai lată. M-a durut capul două săptămâni după remodelare. - Vorbeşti altfel. - Implant cu cip pentru voce. Nu, mă refer la modul *** vorbeşti. Exact. Alexander era britanic. Omul ăsta e american. M-am obişnuit aşa de tare cu accentul american, încât îmi vine cam greu să revin la cel britanic. Omul ăsta nu e Alexander Pearce! E un simplu turist! Un turist? Cineva lângă care m-am aşezat în tren. Dacă eram turist, aş şti că i-ai ucis pe toţi bărbaţii cu care s-a culcat soţia ta? Eu i-am spus asta. Tu i-ai spus asta turistului? De ce-ar fi făcut asta? E absurd. Există o cale simplă de a afla. - Deschide seiful. - Facem o înţelegere. După ce pleacă ea... Ce vrei să faci? ... şi o ştiu în siguranţă... ... atunci. Facem o înţelegere şi mai bună. Deschizi seiful acum şi nu te fac să asişti la ceva ce n-ai putea uita niciodată. Deschide-l! Am înţeles. Acum înţelegi? - Domnule... - Sigur o să vină după ea. Îl cunosc. N-o să renunţe la ea tocmai acum. Trebuie să atacăm. Cer permisiunea să trag, dle. Domnule... Te iubesc. O să vină. O să vină după ea. N-are sens altfel... Sunt inspectorul-şef Jones. Aveţi permisiunea. Trageţi! - Eşti bine? - Da. Agent Ward, îţi anulez suspendarea. Mulţumesc, dle. Misiunea ta se încheie, începând din acest moment. Mulţumesc, dle. L-am prins pe Alexander Pearce! Unde? Pe Fondamenta. Suntem la 300 m spre sud de voi. Deci mă iubeşti? Da. Ce părere mai ai despre Alexander Pearce? Îl iubesc şi pe el, din păcate. S-ar putea să am o soluţie pentru tine. De data asta eşti alături de mine? Hai, sus. Sunt doar un turist. Un simplu turist. Mi-a spus el că s-ar putea să fiu arestat la un moment dat. Poftim?! Dar cică va trebui să mă eliberaţi deoarece nu veţi avea dovezi. Cine? Cel care mi-a tot trimis textele astea. Texte? Şi banii, desigur. Stai un pic să mă lămuresc, că sunt cam confuz. Ai primit bani de la un bărbat necunoscut care-ţi trimite mesaje doar ca să fii în anumite locuri? Păi... Nu oriunde... Liber! 744 de milioane. Inspector Acheson, declar ancheta închisă. Luni aştept raportul tău. - Dle, ascultaţi. - Am primit banii, Acheson. Dar nu l-am prins pe Pearce. Nu-l avem pe infractorul căutat în 14 ţări. Şi ce-a făcut? Serios acum? A furat bani de la un mafiot, un mafiot mort, şi are gusturi bune la femei. Nu pot să spun că nu-l invidiez. Ai dat 20 de milioane de dolari pe chirurgie plastică şi asta e faţa aleasă de tine? - Nu-ţi place? - Merge şi aşa.