Tip:
Highlight text to annotate it
X
Poveştile vechi, care s-au spus
sunt scrise în stele.
Poveşti, dinaintea oamenilor şi zeilor,
când titanii dominau pământul.
Titanii erau puternici, dar erau
dominaţi de proprii lor fii.
Zeus, Poseidon şi Hades.
Zeus îl convinsese pe fratele lui Hades
să creeze o bestie atât de puternică...
care să-i înfrângă pe proprii lor părinţi.
Şi din propria lui carne,
Hades da naştere
unei creaturi oribile "Krakenul".
Zeus a devenit regele cerurilor,
Poseidon regele apelor,
iar Hades păcălit de Zeus,
a rămas să conducă lumea
din adâncuri în întuneric şi mizerie.
Zeus a fost cel care a creat omul,
iar omul se roagă la zei, pentru nemurire.
Dar în timp, omul a evoluat,
a devenit întrebări pentru zei.
Şi într-un sfârşit a ajuns să
se răscoale împotriva lor.
În acestă lume un copil s-a născut.
Un băiat care va schimba totul...
Perseus...
Ce s-a întâmplat, fiule?
În curând voi avea un frate
sau o soră.
Crezi că-l vom iubi diferit faţă de ***
te iubim pe tine?
Ei bine, nu va fi aşa.
Copilul acesta va fi al vostru.
Eu...
Eu sunt copilul nimănui.
Eu sunt tatăl tău, Perseu.
Marmara e mama ta
şi întotdeauna
vei fi fiul nostru.
Legătura dintre noi...
e mai mult decât carne şi oase.
E vorba de iubirea pe care o avem
pentru tine.
E genul acela de iubire
pentru care se luptă
Zeii şi regii.
Niciodată nu i-am înţeles
pe Zei.
Însă, chiar şi eu sunt de acord că ai fost
trimis aici pentru un motiv anume.
Iar într-o bună zi...
vei reuşi să pleci de aici.
Însă, nu în seara aceasta.
Tine-o bine.
12 ANI MAI TARZIU
Marmara! Marmara!
Încă o zi... şi nimic!
Toate astea pentru nimic.
Cui să ne arătăm recunoştinţa pentru
această măreaţă captură?
Poseidon, Zeus,
cui să-i mulţumim?
Mulţumeşte-le celor
care i-au provocat.
Mi-au distrus insula,
pe a ta au blestemat-o...
Ne-au luat totul...
- Suntem nişte sclavi.
- Zeii ne-au dat viaţa.
- Pentru asta trebuie să fim recunoscători.
- M-am săturat să mulţumesc pentru nimicuri.
Eu sunt pescar, Perseus e pescar.
Măcar atât ne-au lăsat.
E ceea ce suntem! Cu toate astea,
vor să-i ţină închişi.
Într-o bună zi...
Cineva va trebui să se ridice.
Într-o bună zi...
Cineva va trebui să spună "destul".
A fost un semn încă din ziua
în care ai venit la mine.
Furtuna m-a adus
în calea ta.
Ştiu că ai întrebări, fiule.
Mi-aş dori să am răspunsurile.
Am tot ce îmi trebuie.
Chiar aici.
Noapte bună, fiule.
Ridicaţi pânzele!
Tekla, repede... dă-mi colacul.
Statuia lui Zeus.
Cât e de impunătoare.
Ceva nu e aşa *** trebuie.
Soldaţii... ce fac?
Cine sunt?
Soldaţii din Argos.
Ce au făcut?
Au declarat război.
Război împotriva zeilor.
Haide să facem cale întoarsă.
Nu. Să nu faci nimic.
Unde e băiatul?
Zeus!
Trebuie să pui capăt acestor lucruri!
Ne-au atacat templele!
Şi acum îndrăznesc să-i discrediteze
imaginea lui Zeus.
Am putea să ne apropiem de ei.
Am putea ajunge la o înţelegere...
Un pact.
Nu!
Eu i-am creat...
Şi îmi răsplătesc iubirea
prin sfidare?!
Nu va fi niciun pact!
În sfârşit,
puţină furie din partea ta.
Cât timp a trecut?
Cât de mult, frate,
de când nu mi-ai văzut faţa?
Hades...
Nenumăraţi ani am privit
din Lumea de Dincolo.
Ţi-am văzut furia
amestecându-se cu iubire.
I-ai creat pentru
un singur motiv.
Pentru ca rugile lor
să ne întreţină imortalitatea.
Însă îi iubeşti prea mult.
Au devenit tot mai puternici.
Iar acum sunt nevoit să mă ridic pentru
că suntem cu toţii în pericol.
Ce doreşti, frate?
Lasă-mă să mă dezlănţui
asupra lor.
Se vor rugă din nou.
Iar tu le vei plăti groaza
cu frică.
Şi din nou vom fi puternici.
Locul lui e în lumea subpământeana,
nu aici!
Nu-mi spui tu unde e locul meu.
Spui că iubirea e cea
care ne întreţine.
Însă, tu depinzi de iubirea lor.
Eu am învăţat să trăiesc
doar cu frica lor,
cu suferinţa lor.
Zeus...
Fratele nostru spune adevărul.
Ascultă-l!
Du-te!
Fă ceea ce doreşti.
Tată, avem nevoie de muritori!
Nu, Appolo.
Hades are dreptate.
Insolenţă lor a crescut.
Copiii mei, trebuie să li se reamintească
*** stau lucrurile.
Arată-le *** se face, frate.
Răzvră***-i unii împotriva
celorlalţi,
iar apoi se vor întoarce la noi.
- Suntem ultimul vas care a sosit?
- Nu, căpitane.
Sunteţi singurul.
E unul de-ai noştri?
Nu. L-am găsit printre cei morţi.
A fost singurul supravieţuitor.
ÎI lăsam pe cei de la palat
să-i decidă soarta.
Haide.
... ne-au oferit soarele de pe cer.
A fost un dar pentru noi.
Ne vor lua toate astea
dacă nu vom onora Zeii cu iubire.
Dă-te la o parte!
Oamenii nu-i pot conduce pe oameni!
Dacă sfidaţi Zeii, veţi fi pedepsiţi.
Doar atât a mai rămas?
Am pierdut mulţi oameni, majestate.
Însă, am câştigat.
În cinstea regelui Cepheus!
În cinstea reginei Cassiopea!
Nu.
În cinstea voastră!
Puternică noastră legiune.
Eroii noştri
care au îndrăznit să-l lovească
pe marele Zeus!
Templele sunt în foc!
Statuile au fost distruse!
I-am făcut să simtă lipsa
rugilor noastre!
În această seară,
după o generaţie întreagă
de chinuri,
soarele nu mai apune deasupra oceanului.
Apune, însuşi, asupra muntelui Olimp!
O nouă eră a început!
Era oamenilor!
Nu îţi stă bine supărată, Andromeda.
Ia ceva de băut.
O să te simţi mult mai bine.
Andromeda...
*** te cheamă?
Perseus.
Poftim.
Te rog, bea.
Mâinile jos!
Ajunge!
Fiica noastră,
cea atât de cuvioasă.
Aţi văzut ce se întâmplă acolo?
Aţi avut măcar curiozitatea
să priviţi?
Noi suntem doar exemplu.
Sute de oameni de-ai noştri
şi-au pierdut viaţa.
Cu toate astea,
noi sărbătorim.
Provocaţi Zeii şi vă purtaţi ca şi când
nu vor fi repercursiuni.
Ce ai vrea?
Ar trebui să ne fie teamă?
Ar trebui să tremurăm şi să fim
copleşiţi de frică?
Zeii au nevoie de noi.
Au nevoie de adoraţia noastră.
Ce ne trebuie nouă de la ei?
Priviţi la fiica mea.
Nu...
Ce poate fi mai divin
decât frumuseţea ei?
E mai frumoasă decât toate femeile
din Grecia.
Mai frumoasă decât însuşi Afrodita.
Olimpienii ar trebui
să o invidieze.
Noi suntem Zeii,
acum!
Regina mea,
cred că te înşeli.
Interesant...
Sunteţi firicele de praf
sub unghiile noastre.
Însuşi faptul că respiraţi
e un dar din Olimp.
Aţi insultat puteri mai mari
decât puteţi înţelege.
Cine eşti?
Eu sunt Hades!
Îngenunchează.
Nu acum, Perseus.
Vei avea ocazia ta.
Ce ştii tu despre frumuseţe?
Ce e mai frumos
decât moartea?
Priveşte-mă, regină muritoare.
Mamă!
Peste 10 zile, când soarele
va fi eclipsat,
îl voi elibera pe Kraken.
Argos va dispărea
de pe faţa pământului,
împreună cu voi toţi.
Dacă nu cumva, o veţi
sacrifica pe prinţesă,
pe care cu atâta nerozie
aţi comparat-o cu zeii.
Doar sângele ei îl poate salva
pe Kraken
şi pe Zeus,
pe care l-aţi afectat atât de mult.
Alege-ţi penitenţa, Argos.
Distrugere sau sacrificiu?
Aceasta e dorinţa lui Zeus.
Dorinţa tatălui tău.
În Argos e un semizeu.
E imposibil.
E al tău.
Numele lui e Perseus.
Am putea să-i oferim protecţie.
I-am auzit, cumva, rugile?
Dacă fiul nu mă iubeşte pe mine,
nu e diferit faţă de ceilalţi care
ne-au întors spatele.
Cine eşti, semizeule?
- Nu sunt semizeu.
- Cine eşti? De ce ai fost trimis?
Nu ştiu!
- Ne-au sfătuit să nu cădem la învoială.
- Ce ai vrea să fac?
Lăsaţi-l.
Să fie posibil?
Dacă e adevărat că eşti
fiul lui Zeus,
ne poţi salva.
Trebuie să ne salvezi.
Nu vă pot salva,
sunt doar un om.
Stăpâne,
îmi vine foarte greu să rostesc
aceste cuvinte,
însă, sacrificiul e singura cale.
- Nici măcar să nu pronunţi cuvântul acela.
- Are dreptate.
Nimeni nu ar trebui să moară
pentru mine.
Da-ţi-i drumul lui Perseus.
Majestate,
trebuie să o scoatem pe prinţesa din oraş,
acum!
Voi găsi un loc să o ascund.
Nu vă supuneţi lui Hades.
Spuse copilul *** al unui Zeu.
Tatăl meu,
a fost ucis de către un Zeu.
Mama mea,
sora mea,
toţi cei pe care i-am iubit...
au fost ucişi de un Zeu.
Eu sunt pescar,
nu luptător.
Semizeule, ai un vizitator.
Spune că te cunoaşte.
Numele meu e Io, Perseus.
De unde mă cunoşti?
Te-am urmărit întreaga viaţă.
Te-am călăuzit spre familia ta.
Eşti zeiţa?
Există zei şi există oameni.
Mai există cei ca noi,
care sunt la mijloc.
Cu mulţi ani în urmă,
am refuzat avansurile unui zeu
şi am fost blestemată cu nemurirea.
Ce mai blestem.
După trei ani în care i-am privit
pe cei care-i iubesc *** mor,
bănuiesc că le înţelegi
toate acţiunile.
E adevărat?
Sunt fiul lui Zeus?
Da.
Povestea naşterii tale a început
cu răzvrătirea regelui Acrisius.
Omenirea se săturase de cruzimea
şi răutatea zeilor.
Acrisius a demarat o campanie
împotriva Olimpului.
Se spune că ceilalţi zei au dorit să-l
omoare pe Acrisius şi armatele sale.
Însă, Zeus îi iubea prea mult pe oameni.
În schimb, a ales să dea un exemplu
din Acrisius.
S-a deghizat ca şi rege
şi a vizitat camera în care dormea
soţia regelui.
Regele meu...
Zeus!
Acrisius a fost plin de furie.
A ordonat execuţia soţiei sale
şi noului născut fiu al lui Zeus.
Te blestem Zeus! Mă lepăd de
posadnica ta
şi de fiul tău ***.
Nu!
Regina şi copilul său au fost
izgoniţi pe mare.
Mama ta a fost ucisă,
însă tu, jumătate om, jumătate zeu,
ai supravieţuit.
Te-am protejat încă
de atunci.
Aşteptând ziua când vei ajuta
la terminarea tiraniei zeilor.
Te-ai născut pentru a-l ucide
pe Kraken.
Nu ştiu de ce m-am născut...
... sau ceea ce sunt.
Însă, ştiu că nu pe Kraken
vreau să-l omor.
Asta aş putea să o fac cu uşurinţă.
Dacă Kraken va fi omorât,
Hades va fi îndeajuns de slăbit
pentru a-l putea ucide.
Doar atunci vei avea
răzbunarea pe care o cauţi.
Atunci, ar face bine să-mi dea drumul.
Dacă Kraken poate fi ucis,
doar graiele ne pot spune ***.
Graiele sunt mai departe de orice loc
în care ar putea ajunge armatele noastre.
- Niciun un om nu poate ajunge la ele.
- Niciun om?
Păstrează distanţa, Io.
Zeus,
iartă-ne pentru ceea ce vom face.
Încă mai crezi în aşa ceva?
E o adevărată sinucidere.
Cu ei pleci la luptă, Perseus,
iar eu sunt zeul lor.
Oamenii tăi ar arăta bine la o expoziţie.
Nişte soldaţi leneşi
care se îndreaptă spre retragere,
Ştii ce e Kraken?
Kraken e sfârşitul nostru.
O bestie imensă fără minte.
Nu gândeşte, nu simte.
Chiar şi zeii se tem de el,
iar tu...
- Tu îl vei ucide.
- Atunci, nu veni.
Nu am nevoie de ajutorul tău.
Desigur că nu.
Doar eşti fiul lui Zeus.
Însă, noi avem ordine.
Domnilor, fie să avem un drum lung,
plin de chinuri şi suferinţe
şi să apucaţi să povestiţi
nepoţilor despre el.
- Ce să luăm?
- Luaţi totul.
Ce te face să crezi că graiele
ne vor spune ceva?
Nu ne vor spune, însă, le voi convinge eu.
- Ce e asta?
- Lasă-l.
M-am săturat să fiu recunoscător.
Veşti bune! Eu şi fratele meu ne-am hotărât
să vă însoţim în călătorie.
- Avem destui străini.
- Putem fi de mare ajutor. Crede-mă.
- Vei avea nevoie de noi.
- Am nevoie de soldaţi, nu de vânători.
Care dintre soldaţii tăi poate mânui
un cuţit mai bine decât noi?
Care dintre ei ştie punctul slab
de pe braţul unui centaur?
Care dintre ei ştie
care jugulară să taie, unei hidre
cu cinci capete?
- Cea din mijloc.
- Cea din mijloc. Ai ghicit bine.
Eu şi cu fratele meu,
ştim să ucidem. Chiar ne place.
Dacă puteţi ţine pasul,
nu mă deranjează să veniţi.
Moartea ar trebui să se teamă de noi.
- Ucide-l pe Acrisius.
- Acrisius nu mai exista.
Doar Calibos.
Avem un inamic în comun.
- Zeus.
- Zeus!
Fratele meu...
Ce vrei de la mine?
Sămânţa lui Zeus din soţia ta
a supravieţuit.
Copilul ruşinii tale.
Perseu.
Trăieşte?
Ţi-ai ucis soţia degeaba.
Acum, Perseus, pleacă din Argos
pentru a mă distruge.
- Trebuie să moară.
- Ce vrei să fac?
Zeus trebuie să creadă că îl slujesc,
însă, sunt tot mai puternic.
Până voi avea întreaga putere,
tu vei fi arma mea.
Vino.
Foloseşte-te de asta.
Ucide-l pe Perseus, pentru mine.
Iar eu îl voi distruge pe Zeus,
pentru tine.
Te voi sluji.
Băiatul va muri.
Cât e de departe?
Graiele au spus patru zile.
Patru zile?
Deja am obosit.
Poftim, foloseşte asta.
Vrei să aşteptăm?
Chiar eşti pescar.
Trebuia să-l vezi pe tatăl meu.
Tu!
Ia-ţi sabia.
Te-ai mai luptat vreodată cu o sabie?
Nu a fost nevoie.
Înţeleg.
Piciorul stâng în faţă.
Mişcările tale...
trebuie să fie clare.
Arma e o parte din tine.
La fel *** e acul unui viespi.
Rămâi concentrat.
Nu lăsa pe nimeni să te înconjoare.
Păstrează-ţi echilibrul tot timpul.
Dacă cazi...
... mori.
Ridică-te.
Nu...
E un zeu înăuntrul tău.
Ai grijă să-l scoţi la iveală.
Sfârşitul lecţiei.
Perseus...
Un dar din partea zeilor.
A fost făurit de ei.
Primeşte-l.
O pot face ca şi om.
Cred că e a ta.
Pegasus...
Niciun om nu l-a călărit.
E un mesaj.
Ne urmăresc.
Perseus.
Perseus!
Perseus?
Ascultă.
Ajutaţi-mă!
Te-ai lepădat de tatăl tău.
Cine e?
Nu ştiu.
Hai să-l întrebăm.
Renunţă.
Acum ne despărţim.
Urmăreşte sângele.
Haide.
Sângele lui...
Eşti fericit, acum?
Phaedrus!
Tekla!
E pe urmele noastre!
Sari!
Atenţie!
Ascundeţi-vă, cu toţii!
Rămâneţi nemişcaţi.
Încă trei.
În numele zeilor, sunt şi mai mari.
- Ce sunt?
- Duhuri.
M-am luptat cu ei. În legiune.
Acesta e deşertul lor.
Duhurile...
Mă gândeam eu.
Nu sunt oameni,
cel puţin, nu mai sunt.
- Sunt paznicii deşertului.
- Cineva ar trebui să le mulţumească.
Poftim?
- Ce e?
- Venin. De la Hades.
Roagă-te!
- Roagă-te pentru a-ţi salva puterile.
- Nu!
Roagă-te blestematului tău de tată.
Nu!
E în regulă.
Luaţi puţină pâine.
Mamă?
Trebuie să dăm ofrandă Zeilor noştri.
Este singura cale.
Fraţi şi surori!
Veniţi la mine!
Veniţi!
Ştiu *** putem ieşi... din mizerie.
Hades a cerut prinţesa.
Putem sacrifica un om...
pentru existenţa oraşului.
De ce păstrează tăcerea în timp
ce noi suferim?
De ce păzesc o femeie
a cărei moarte ne va salva?
Este mai bună decât voi?
Noi nu îl venerăm pe Zeus, în Argos.
Hades este cel care ne va salva.
Trebuie să ne rugăm celui...
care ne-a arătat păcatele
şi ne oferă izbăvire
prin sânge.
M-am rugat pentru sufletul lui.
Când intră în luptă,
îşi înlocuiesc suliţele cu magia neagră.
Nu simt durerea.
Trăiesc sute de ani.
Acela câţi ani are?
Nu-mi pasă.
Nu am încredere în ei.
Arzi.
Bea asta.
Mă duc să mai iau apa.
Haide!
Braţul meu!
Ce spune?
Djinii l-au aşteptat ani de zile pe cel
care îi va elibera de Zei.
- Spune că nu îi plac oamenii.
- Nu mai spune.
Numai împreună putem să-l
ajutăm pe Perseus.
Draco...
priveşte...
Împreună.
- Nu este pregă*** să călătorească, încă.
- Timpul se scurge.
Poate că este un semizeu,
dar tot muritor este.
Te simţi mai bine?
- Da, omule.
- Bine.
Mândria ta îmi omoară oamenii.
Ţi s-au dat daruri.
Foloseşte-le.
Acele daruri erau o capcană.
Nu-mi pasă ce erau. Poftim.
Nu! Nu voi folosi acea sabie şi
nimic din ce mi-au dat.
Atunci vom continua să pierim.
Nu pot fi ca ei.
Dacă fac asta, o fac ca om.
Dar tu nu eşti un simplu om.
Asta am ales să fiu.
Un om obişnuit nu poate să
facă asta, Perseus.
Cine spune asta?
Zeii?
Dacă aveam eu darurile tale...
Dacă îţi vrei sabia,
o găseşti în geanta mea.
Îl călăresc?
Au încercat să ne omoare.
Eu nu mă urc pe aşa ceva.
Ce mai aşteptaţi?
Ei bine...
trebuie să recuperăm timpul pierdut.
Mergem bine.
Nu suficient de bine.
Calypso se apropie.
Cât de aproape suntem de
Munţii din Nord?
Ne va lua două zile
să ajungem la vrăjitoare.
Chestia asta îmi provoacă greaţă.
Crede-mă e mai bine să fii pe ea
decât în interiorul ei.
Tu de ce nu zâmbeşti niciodată?
Când o să-i scuip pe Zei în ochi...
atunci o să zâmbesc.
Ce este locul ăsta?
Vestigiul Zeilor.
Aici i-a învins Kraken pe titani.
Aşa vom arăta şi noi dacă dăm greş.
Fiecare pas pe care îl facem este
o ofensă adusă Zeilor.
- Bine.
- Perseus.
Întreabă numai ce trebuie să ştii.
Nimic mai mult.
Bineînţeles.
Vizitatori.
Avem vizitatori.
Cine este?
Cine este?
Cine este?
Perseu, nu.
Nu am venit aici să luptăm.
Am o întrebare.
Perseu! Fiul lui Zeus.
Carne proaspătă.
Perseus, carne fragedă.
Carnea unui Zeu.
Vrăjitoareo!
Uşurel.
Staţi liniştite, doamnelor.
Deci, cine îmi răspunde
la întrebare?
Vrei să ştii despre Kraken.
- Vrei să ştii *** poate fi ucis?
- Exact.
O călătorie făcută în zadar.
Kraken nu se teme de nimeni.
Trebuie să aibă o slăbiciune.
Poate.
Dar trebuie mai întâi să plătiţi.
Ochiul!
- Dă-i drumul!
- Nu!
Fă-o!
Nu ai îndrăzni.
Haide.
Nu putem vedea răspunsul fără ochi.
Dă-i drumul!
Acum răspunde la întrebare.
*** îl ucidem pe Kraken?
Este o soluţie.
Dar este imposibil de realizat.
O cheamă Medusa.
Orice făptură din carne
poate fi ucisă de privirea ei.
Lăcaşul ei se află după
Râul Şerpilor.
La marginea Lumii de Dincolo.
Un titan împotriva altui titan.
Nu ne va fi de folos împotriva monstrului.
Nu o putem controla.
Atunci îi luăm capul.
Ce băiat isteţ.
Ochiul. Dă-ne ochiul.
Stai.
Mai e ceva.
Nu vrei să ştii mai multe?
Perseus, nu.
Spune-i. Spune-i.
Ce?
Călătoria ta nu se va sfârşi bine.
Este voia Zeilor.
Soarta îţi este pecetluită.
Vei muri, fiu al lui Zeus.
E o minciună.
Vino.
E scris în istorie.
Perseus, vei muri.
De ce ne părăseşte?
Crede că vom muri cu toţii.
Aşa spune profeţia.
Cine eşti?
Îmi poţi spune tata.
Dacă doreşti.
Nu oamenii mi-au omorât familia.
Fratele tău a făcut-o.
Ai auzit profeţia vrăjitoarelor.
Nu îl vei învinge pe Kraken şi cu
atât mai puţin pe Hades.
Dacă vei continua această
călătorie vei muri.
Şi Argos tot se va prăbuşi.
Dacă eşti aşa de sigur,
de ce eşti aici?
Ca să-ţi ofer un refugiu.
Eşti sânge din sângele meu, Perseus.
Şi asta te face un Zeu.
Este timpul să vii în Olimp să
trăieşti asemeni unui Zeu.
Aş prefera să mor în noroi cu aceşti
oameni decât să trăiesc veşnic ca un Zeu.
Copil nebun...
Existenţa omenirii este cadoul
bunăvoinţei mele.
Pentru cineva care a creat omenirea,
nu ştii prea multe despre noi.
Trăim...
luptăm...
şi murim, unul pentru celălalt.
Nu pentru tine.
Spune-i lui Hades că ne
vedem în curând.
N-o să-ţi mai fac oferta asta a doua oară.
Foarte bine.
Pentru că nu îmi place să te refuz
de două ori.
Perseus... stai.
Viaţa e scumpă acolo
unde te duci.
Am confecţionat acest scut
dintr-un scorpion.
Este mai puternic şi mai uşor
decât orice metal.
O piesă rară şi de calitate.
Îl poţi folosi oriunde...
dar nu în Lumea de Dincolo.
Succes, pescarule.
Aţi auzit ce au spus vrăjitoarele.
Dar noi le putem dovedi
că se înşeală.
Am nevoie de ajutorul vostru.
Nu zeii m-au salvat acolo.
Dacă tu eşti încrezător în
şansele noastre.
Oricum nu aveam altceva
mai bun de făcut.
Eu ştiu drumul.
Să mergem în Lumea de Dincolo...
s-o ucidem pe Medusa.
Şi acum?
Aşteptam cărăuşul.
Cărăuşul duce numai cadavre.
Se oferă cineva voluntar?
Sau poate înotam.
Momeală pentru barcagiu.
Ce se va întâmpla când vom
ajunge acolo?
Este doar o altă bestie pe care
va trebui s-o ucidem.
O bestie?
Medusa a fost frumoasă cândva.
Atât de frumoasă încât l-a tentat
pe Poseidon.
Când a venit după ea,
aceasta s-a ascuns în templul Atenei
crezând că zeiţa o va proteja.
Dar nu a făcut-o.
Poseidon a avut-o pe podeaua rece.
S-a rugat la Atena pentru siguranţă,
însă zeiţa nu a simţit decât dispreţ.
S-a asigurat că nimeni nu o va mai
dori pe Medusa vreodată.
O singură privire la creatura
care a devenit
va transforma orice făptură vie
într-o stână de piatră.
Nu vă pot însoţi acolo.
Blestemul mă împiedica.
Atena i-a oferit însă o mică consolare
Medusei,
astfel ca Medusa nu poate răni o femeie.
Numai bărbaţii
au voie să intre în templu.
Dar niciun bărbat nu a mai ieşit de acolo.
Medusa are o coadă şi în felul
ăsta o va folosi.
Ascultă.
Ascultă *** îşi târăşte musculatura.
Miroase-i pielea.
Simte-i foamea cu stomacul tău.
Medusa te-a ucis de două ori.
Crezi că îţi va înmâna capul său.
Nu va fi încântată să facă asta.
O singură privire în ochii ei şi vei
fi transformat în piatră.
Bravo.
Încerc să nu te rănesc prea mult.
Eu încerc să te ajut să supravieţuieşti.
Nu te uita la mine.
Potoleste-ţi furia.
Ne apropiem de lăcaşul Medusei.
Nu credeam că voi ajunge vreodată
pe meleagurile astea.
Pe cine ai pierdut?
Pe fiica mea.
Mi-a fost luată în ziua când
a împlinit 16 ani
şi târâtă aici.
Am sentimentul că o voi
revedea curând.
Dacă am ajuns până aici,
trebuie să mergem până la capăt.
- Câte monezi ai primit, Perseus?
- Numai una.
Am avut un singur model
în viaţa mea.
Tatăl meu.
Acum am mai multe.
Şi femeia...
Mă întreb pe tine unde
să te clasez?
Ştiu că vă este teamă.
Dar tatăl meu mi-a spus că într-o zi,
cineva trebuie să se opună.
Într-o zi cineva trebuie să spună:
"ajunge".
Aceasta poate fi acea zi.
Aveţi încrederea în instinctele voastre
şi nu priviţi căţeaua în ochi.
- Asta chiar îmi inspiră încredere.
- Gura.
Ascultaţi. Privirea în jos.
Începem!
Solon!
Continuaţi!
Draco...
Draco...
Mişcaţi-vă!
Eusebios, urmează-mă.
Ţine-te bine!
Eusebios...
aminteşte-ţi ce a spus Perseus.
Privirea în jos.
Ixas, nu.
Privirea în jos.
Unde eşti?
Unde eşti?
Eusebios.
Haide!
Stai aici.
Trebuie s-o fac să se mişte.
Pregăteşte-te.
Acum!
Trebuie s-o facem împreună.
Să le spui că oamenii au
făcut asta.
Între noi doi, fiu al lui Zeus.
Perseus, nu deveni unul dintre ei.
Io, sunt aici.
Nu este timp.
Eclipsă.
Perseus, trebuie să pleci până nu
este prea târziu.
Nu plec nicăieri.
Soarta mea e pecetluită.
Dar soarta celor din Argos este
încă în mâinile tale.
Ai fost lângă mine toată viaţa.
Nu m-ai părăsit niciodată.
Nu te pot părăsi.
Partea asta a călătoriei trebuie
s-o faci singur.
Perseus, nu eşti doar jumătate
om jumătate zeu,
eşti ce-i mai bun din amândouă.
Totul va fi în regulă.
Frate.
Este timpul ca muritorii
să plătească.
Copilul meu aşteaptă să-ţi
îndeplinească porunca.
Lăsaţi-ne!
Eliberaţi monstrul.
Monstrul va veni acum!
Suferinţa noastră va lua sfârşit...
când bestia va fi sătulă.
Ne va lua pe noi...
sau pe Andromeda?
Pe mine mă strigă.
Asta nu poate continua.
Atenţie, vine monstrul!
Oferiţi-o zeilor!
Hades, sacrificăm prinţesa noastră...
în numele tău.
A sosit, fraţi şi surori.
Argos este în cădere.
Te simţi mai puternic, frate.
Credeai că monstrul îţi va aduce
ofrandele lor,
dar Kraken este copilul meu.
Mă hrăneşte numai pe mine.
Eu comand Olimpul.
Aminteşte-ţi pe cine serveşti.
Mă servesc pe mine însumi.
Şi o fac de când m-ai înşelat.
M-ai trimis în Lumea de Dincolo
ca să fiu duşmănit,
în timp ce tu te scăldai
în dragostea lor.
Avem nevoie de dragostea
oamenilor.
Nu, tu ai nevoie de ea.
Eu am supravieţuit datorită temerilor.
Vremea ta a luat sfârşit,
frate Zeus.
Vei privi *** aprigă mea
răzbunare le va spulbera speranţele
şi apoi, în sfârşit, îmi vei cunoaşte
suferinţa.
Mai există un semizeu în Argos...
frate.
Perseus.
Haide!
Pescarule!
Nu!
Sunt un Zeu.
Voi trăi veşnic.
Dar nu aici.
Bărcile vin după noi.
Pentru tine, nu şi pentru mine.
Nu vei rămâne, nu-i aşa?
Perseus, Argos are nevoie
de un conducător.
Nu pot fi rege.
Era altceva dacă eram om.
Însă tu vei fi regina potrivită
pentru ei.
Olimpul îţi datorează recunoştinţa.
La fel şi eu.
Hades trăieşte.
S-a întors în Lumea de Dincolo.
Îşi săvârşeşte pedeapsa, fără îndoială.
Aşteaptă ca oamenii să-şi
piardă puterea
iar slăbiciunea lor îl va face
mai puternic.
Omenirea deţine cheia renaşterii lui Hades.
Mereu a fost aşa.
Să înţeleg că îl vom revedea?
Da.
Însă acum lumea ştie că un om
îl poate opri.
Bineînţeles, cu puţin ajutor.
O sabie, Pegasus.
Am vrut ca oamenii să ne venereze din nou
dar nu cu preţul unui fiu.
Asta a fost latura ta umană.
Presupun că nu te-ai mai gândit la oferta
mea de a ni te alătura.
Am tot ce-mi trebuie aici.
Poate că nu vrei să fii un Zeu,
Perseus,
dar după o cruciadă ca asta
oamenii te vor venera.
Fii bun cu ei.
Fii mai bun decât am fost noi.
Şi dacă insişti să continui această
existenţă umană,
nu te voi lăsa s-o faci singur.
Eşti fiul lui Zeus până la urmă.
INFRUNTAREA TITATANILOR
Traducerea şi Adaptarea: RRZXXX