Tip:
Highlight text to annotate it
X
CHICAGO
Suntem norocoşi să locuim în oraş.
Se spune că războiul a fost oribil.
Că restul lumii a fost distrus.
Fondatorii au construit Zidul
ca să fim în siguranţă
şi ne-au împărţit în cinci grupări,
facţiuni ca să menţină pacea.
Cei deştepţi,
care apreciau cunoaşterea şi logica...
erau în Erudiţie.
Ei ştiau totul.
Prietenia cultiva pământul.
Sunt foarte amabili şi armonioşi,
sunt întotdeauna fericiţi.
Candoarea apreciază sinceritatea
şi ordinea.
Spun adevărul
chiar când ţi-ai dori să nu-l zică.
Şi apoi e Neînfricarea.
Sunt protectorii noştri, soldaţii noştri,
poliţia noastră.
Mereu am crezut că sunt nemaipomeniţi.
Curajoşi,
neînfricaţi
şi liberi.
Unii cred că Neînfricaţii sunt nebuni.
Ceea ce şi sunt.
- Vino, Beatrice.
- Facţiunea mea e Abnegaţia.
Ceilalţi ne spun "rigizi".
Trăim o viaţă simplă, altruistă,
dedicată pentru ajutorarea celorlalţi.
Îi hrănim şi pe cei Fără facţiune.
Cei care nu se potrivesc niciunde.
Pentru că suntem funcţionari publici
ni se încredinţează guvernarea.
Tatăl meu lucrează
alături de liderul nostru, Marcus.
Totul funcţionează.
Toţi ştiu unde le e locul.
Cu excepţia mea.
Mama zice că e o artă
să nu fi conştient de sine.
Dar încă nu mi-am dat seama.
Se presupune să nu mă gândesc la mine,
să-i ajut mereu pe alţii.
Să nu privesc prea mult în oglindă.
Eşti nervoasă?
Nu.
Tu ai fost?
Pentru testul tău?
Nu.
Eram îngrozită.
Dar nu aveam de ce să fiu şi nici tu nu ai.
E suficient.
Regulile sunt reguli.
Azi voi da testul.
Mă sperie că îmi vor spune
că nu aparţin Abnegaţiei.
Că trebuie să-mi părăsesc familia.
Dar mai mult mă sperie
să-mi spună să rămân aici.
- Pentru fratele meu Caleb e uşor.
- Vă ajut eu.
Pentru el e ceva natural.
- Beatrice, vrei să aduci şi ceilalţi saci?
- Scuze.
Dacă era oarbă sau mutilată
ai fi ajutat-o?
- Mă gândeam s-o ajut.
- Nu-i atât de dificil.
Poate pentru tine.
Relaxează-te.
Respiră adânc şi ai încredere în test.
Să am încredere în test.
Testul îmi va spune cine sunt
şi unde aparţin.
Sunt isteaţă?
Bună?
Sinceră?
Altruistă?
Sau curajoasă?
Toată mâncarea pe care nu o primim
voi o daţi celor Fără facţiune?
- Aşa e?
- Da.
Eşti un mincinos.
De ce mă minţi?
Toţi ştim că o ţineţi pentru voi.
De ce nu recunoaşteţi?
Vorbesc cu tine.
Rigidule, eşti surd?
Beatrice?
Nu.
Acum 100 de ani, după război,
fondatorii au creat un sistem
ce credeau că va preveni viitoare conflicte
şi ar aduce pace durabilă.
Azi, testul de aptitudini,
bazat pe personalitatea voastră
vă vor atribui unei facţiuni.
Deşi credem
că a alege facţiunea indicată de test
e cel mai bun mod de a asigura succesul
în interiorul sistemului de facţiuni
e dreptul vostru
la ceremonia de alegere de mâine
să alegeţi una din cele cinci facţiuni,
în ciuda rezultatului testului.
Cu toate astea,
odată ce alegerea este făcută
nu se permit schimbări.
Care e problema voastră cu oglinzile?
Respingem vanitatea.
Ştiu.
Ia loc.
Sunt Tori.
Voi conduce testul tău.
Vei face o serie de alegeri pentru a testa
aptitudinile pentru fiecare facţiune
până obţii un singur rezultat.
Nu fi nervoasă.
95% din cazuri obţin facţiunea de origine
şi după aspectul tău...
Ce-i asta?
Până la fund.
Alege.
Acum.
Până să fie prea târziu.
- De ce? Ce fac cu ele?
- Alege.
Spune-mi.
Căţeluşule!
Ridică-te!
Trebuie să plecăm
înainte de a veni supraveghetorul.
- Care a fost rezultatul meu?
- Vino repede.
Ce s-a întâmplat?
Îi vei spune familiei
că serul ţi-a dăunat şi te-am trimis acasă.
Care a fost rezultatul meu?
Abnegaţie.
Şi Erudiţie.
Şi Neînfricare.
Neînfricare.
Rezultatele tale au fost neconcludente.
E imposibil.
Nu are sens.
Nu imposibil.
E extrem de rar.
Îi zic Divergent.
Nu poţi spune nimănui.
Nici măcar părinţilor tăi.
În toate privinţele
rezultatul a fost Abnegaţie.
Asta am introdus manual.
Ce trebuie să fac la Ceremonia de alegere?
Se spune că trebuie să ştiu ce să fac.
Testul îmi va spune ce facţiune să aleg.
- Trebuie să avem încredere în test.
- Testul n-a funcţionat pe tine.
Trebuie să ai încredere în tine.
Ce s-a întâmplat cu tine azi?
Unde ai plecat după test?
Mi-a fost rău
aşa că m-au trimis devreme acasă.
Ai terminat testul?
Care a fost rezultatul?
Al tău care a fost?
De ce ai plecat fără să spui nimănui?
M-am simţit rău.
Beatrice...
nu înţelegi controlul în care ne aflăm.
Fac tot ce pot acum ca să ne discrediteze.
Cine?
Erudiţii.
Cred că ei trebuie să guverneze şi nu noi.
Trebuie să ai grijă.
Chiar şi Marcus e atacat.
De ce?
E o acuzaţie veche.
Că şi-a maltratat fiul
şi de asta băiatul a dezertat.
E adevărat?
- Nu.
- Sigur că nu.
Copiii dezertează din tot felul de motive.
Să nu întârziaţi mult.
Trebuie să dormiţi bine
pentru mâine.
Eu...
Vă iubim.
Noapte bună.
Scumpo, sunt foarte mândră de tine.
- Beatrice?
- Ce?
Mâine, când alegem...
trebuie să te gândeşti la familie.
Da.
Dar...
trebuie să te gândeşti şi la tine.
Facţiuni, vă rog să vă reuniţi
în zonele desemnate.
Bună dimineaţa, Jeanine.
Bună dimineaţa, Andrew.
- Marcus *** e?
- E precum aşteptam.
Trebuie să aflăm
cine stă în spatele zvonurilor.
Cred că toţi ştim cine.
Dacă e cineva din Erudiţie
promit să aflu cine.
Sunt copiii tăi.
Nu ştiam că vor alege astăzi.
- *** te cheamă?
- Caleb. E o plăcere să vă cunosc.
Jeanine Matthews.
Şi tu eşti...?
Ea e Beatrice.
Amândoi aveţi
decizii importante de luat azi.
Sunt sigur că părinţii vă vor susţine
indiferent de alegerea făcută.
Nu se presupune a fi o alegere.
Testul ar trebui să-ţi spună ce să faci.
- Eşti liberă să alegi.
- Dar nu vrei asta.
Beatrice...
Vreau să alegi ceea ce eşti
şi unde aparţii cu adevărat.
Nu din capriciu.
Nu pentru că vrei să fi ceva ce nu eşti,
ci pentru că te cunoşti sincer.
Vreau să alegi cu înţelepciune.
Şi ştiu că o vei face.
Sistemul Facţiunilor e o fiinţă vie
compusă din celule.
Voi toţi.
Şi singurul mod în care poate supravieţui
şi se poate dezvolta
e ca fiecare
să-şi ocupe locul care-l merită.
Viitorul este al celor ce ştiu
de unde aparţin.
Când vom părăsi această cameră...
nu vom mai fi dependenţi,
ci membri cu drepturi depline
ai societăţii noastre.
Facţiunea înaintea familiei.
Te iubesc...
indiferent ce se va întâmpla.
Jonathan Ziegler.
Erudiţie.
Jeffrey Yates.
Neînfricare.
Morgan Stokes.
Prietenie.
Claire Satron.
Candoare.
Sam Robertson.
Abnegaţie.
Caleb Prior.
Erudiţie.
Linişte, vă rog.
Beatrice Prior.
Neînfricare.
Haide, să mergem!
Haide!
Îmi pare rău.
Ai reuşit!
Sunt Christina.
Beatrice.
E doar părerea mea
sau încearcă să ne ucidă?
Pregătiţi-vă!
- Sar.
- Ce?
Şi dacă nu sari?
Ce crezi?
Vei fi Fără facţiune.
Baftă, Al.
Împreună?
Da.
Unu, doi, trei!
Foarte bine, fiţi atenţi!
Sunt Eric.
Unul din liderii voştri.
Dacă vreţi să aparţineţi la Neînfricaţi
ăsta e modul de a intra.
Dacă nu aveţi curaj să săriţi
atunci nu aparţineţi Neînfricării.
- E cumva apă la fund?
- Asta vei afla.
Sau nu.
Doar ce-am sărit şi vor s-o facem din nou?
Cineva trebuie să meargă primul.
Cine va fi?
Eu.
Da, Rigido.
Dă tot jos!
Pune-l din nou.
Astăzi, iniţiato.
Ai fost împinsă?
Nu.
*** te cheamă?
Bea...
E un nume complicat?
Poţi alege unul nou, dar să fie bun.
Nu vei avea altă oportunitate.
Bine...
Mă numesc Tris.
Prima care a sărit: Tris!
Bine ai venit la Neînfricaţi.
Cei născuţi la Neînfricaţi merg cu Lauren,
cei transferaţi rămân cu mine. Haideţi.
Pe aici.
Lucrez la spionaj, dar vă voi instrui
pe timpul antrenamentului.
Mă numesc Patru.
Patru ca numărul?
Exact, ca numărul.
Ce s-a întâmplat?
Unu, doi, trei erau luate?
*** te cheamă?
Christina.
Bine... Christina...
Primul lucru pe care îl afli de la mine,
dacă vrei să supravieţuieşti...
trebuie să taci din gură.
Ai înţeles?
Da.
Bine.
Urmaţi-mă.
Asta e Groapa.
Centrul vieţii aici la Neînfricaţi.
Veţi dormi aici
în următoarele 10 săptămâni.
Fetele sau băieţii?
Ambii.
Drăguţ.
Dacă vă place asta veţi adora baia.
Minunat.
- Serios?
- Nu e altă zonă?
Glumeşti?
Ar trebui să te simţi ca acasă, Candoare.
Totul este la vedere.
E o glumă?
Schimbaţi-vă.
Bine.
Un duş? Cineva?
Mişto picioare, Rigido.
- Bună.
- Ce mai faci?
Să ne aşezăm acolo?
N-ai mai văzut un hamburger până acum?
- Ba da, dar nu am mâncat unul.
- În Abnegaţie mâncai alimente simple.
O dietă pe bază de plante
cu puţine condimente.
Ce carte ai înghiţit?
Mă bucur să te cunosc.
Sunt Will.
- Erudiţie.
- Desigur.
Fără supărare, mă surprinde
că Abnegaţia mănâncă. Prea egoistă, nu?
Nu-i de mirare că ai plecat.
- Eşti foarte sigură s-o ai de amică.
- Ce vrea să însemne asta?
Nu ai filtru.
Spui primul lucru ce-ţi trece prin cap.
*** ar fi: " Eşti un idiot "?
Bună glumă.
Cel puţin spunem adevărul.
Erudiţia spune adevărul bazat pe fapte.
Nu vreau să vă aud vorbind
despre facţiunile voastre vechi.
Acum aparţineţi Neînfricării.
Şi tu te-ai transferat
sau te-ai născut Neînfricat?
Glumeşti?
Nu.
Ce te face să crezi că îmi poţi vorbi?
Poate pentru că eşti foarte accesibil.
Ai grijă.
Patru.
Tu, prieteno, vrei să mori.
Ştiaţi că a fost primul din clasa lui?
Au încercat să-l recruteze
ca şef de două ori, dar a refuzat.
Iniţiaţi...
ridicaţi-vă.
Aţi ales să vă alăturaţi
unei facţiuni de războinici
ce se ocupă cu apărarea acestui oraş
şi a locuitorilor lui.
Credem în acte obişnuite de vitejie
şi în curajul ce determină o persoană
să-i ia apărarea alteia.
Respectaţi asta.
Faceţi-ne mândri.
Toată lumea în Groapă.
În două minute.
Sunt două etape de antrenament.
Primul este fizic.
Vă împingeţi corpurile până la limită
şi veţi domina metodele de luptă.
A doua etapă e mentală.
Din nou va trebui să ajungeţi la limită.
Veţi înfrunta temerile şi le veţi înfrânge
asta dacă nu vă înving ele primele.
Vă veţi antrena separat
şi veţi fi clasificaţi împreună.
După iniţiere, clasamentul va determina
ce treabă veţi urma.
Şefi, paza la Zid sau să-i păziţi
pe cei Fără facţiune să se omoare între ei.
Clasamentul va determina cine e eliminat.
Eliminat?
La finalul fiecărei etape
iniţiaţii cei mai slab clasificaţi pleacă.
Să facă ce?
Nu vă puteţi întoarce la familia voastră,
aşa că veţi aparţine de cei Fără facţiune.
- Noi de ce n-am ştiut asta?
- E o regulă nouă.
O regulă nouă?
Cineva trebuia să ne zică.
Alegeaţi diferit?
De frică?
Dacă ăsta e cazul,
mai bine plecaţi de acum.
Dacă sunteţi unul dintre noi,
nu vă veţi teme de eşec.
Voi ne-aţi ales.
Acum vă alegem şi noi.
Statistic vorbind trebuia să atingi ţinta
cel puţin o dată până acum.
Chiar şi din întâmplare.
Ce se întâmplă?
Cei Fără facţiune.
Nu fac nimic.
Uită-te bine, Rigido.
Va fi noua ta familie.
Mergi şi salută-i.
Eşti pregă*** pentru o luptă adevărată?
- Nici pe departe.
- Prima săritoare!
În arenă.
Ultima săritoare.
E timpul să vă luptaţi.
- Cât timp ne luptăm?
- Până când una nu mai poate continua.
- Sau una se predă.
- Conform vechilor reguli.
Regulile noi: Nimeni nu se predă.
- Vrei să le pierzi din prima luptă?
- Un om curajos nu se predă niciodată.
Ce noroc pe tine că nu erau regulile astea
când ne-am luptat.
Punctaţi pentru lupta asta,
aşa că luptaţi din greu.
Acum!
Nu-ţi fie frică, Rigido.
- Bine.
- Aşa, Tris!
Bine, pe aici.
Ascultaţi.
Ştiţi ce-i cu tabelul ăsta?
E viaţa voastră.
Vă vom evalua zilnic.
Dacă la finalul primei etape
sunteţi sub linia roşie, sunteţi afară.
Nu voi reuşi.
Ba da.
Sunt cea mai slabă de aici.
Atunci te vei îmbunătăţi cel mai mult.
Aparţii de Candoare.
Nu trebuie să minţi.
Aparţineam de Candoare.
Şi nu mint.
Dacă mă exclud
cred că părinţii mă vor primi înapoi.
Nu, nu funcţionează aşa.
Chiar dacă ar vrea,
facţiunea lor nu va permite.
Deşi părinţii mei m-ar primi înapoi...
nu mai aparţin locului acela.
E foarte deprimant.
Ştii ce ar trebui să facem?
Să ne tatuăm.
Acest tatuaj pe faţa ta...
- Îţi place?
- Da. Unde ţi-l vei pune.
Nu ştiu.
Unde sugerezi?
Oriunde doreşti.
E pe aici pe undeva.
Îţi aminteşti de mine.
- Mă întrebam dacă poţi...
- Nu.
Fac doar tatuaje.
Bine.
Mi-ar plăcea ăsta.
Te rog.
- Te pot întreba...?
- Ai greşit alegând Neînfricarea.
- Te vor descoperi...
- Cine?
- Cine?
- Oamenii pentru care eşti o ameninţare.
- Cine? Neînfricaţii?
- Nu, Societatea.
Dacă nu te încadrezi într-o categorie
nu te pot controla.
Nu înţeleg.
Sunt Neînfricată. Voi fi Neînfricată.
Am ales Neînfricarea.
Pentru binele tău...
aşa sper.
Eşti slabă.
Nu ai muşchi.
Nu vei câştiga niciodată.
Nu aşa.
- Bine că ştiu.
- Trebuie să-ţi foloseşti tot corpul.
Menţine tensiune aici.
- Bine.
- Atacă.
Eşti rapidă şi poţi câştiga
dacă ataci prima.
Loveşte la gât.
Patru!
Continuă să lucrezi.
Haide, Chris...
Ajunge.
Mă predau.
- Mă predau.
- Vrei să te opreşti?
De acord.
Lasă-mă să te ajut.
Mulţumesc.
Toată lumea să ia o pauză!
Te simţi un pic mai bine?
Da, sunt bine.
Apucă-te de şină!
Sau nu.
Ai trei opţiuni:
Rezistă şi voi uita laşitatea ta.
Cazi şi vei muri.
Sau te predai.
Dar dacă te predai, eşti afară.
Haide, Chris!
E timpul!
Un Neînfricat nu renunţă niciodată.
La Neînfricare luptăm pentru
protejarea vieţilor în interiorul Zidului.
De asta vă antrenăm în felul ăsta.
Să vă învăţăm să nu renunţaţi.
Şi să aflăm cine are ce trebuie.
De ani de zile a fost linişte,
dar asta se poate schimba.
Deci trebuie să fim pregătiţi pentru orice.
- Ce-i acolo afară?
- Monştrii.
- Fermele Prieteniei.
- Asta ştiu. Dar după?
Locuri care nu şi-au revenit după război.
- Îi cunoşti?
- Să zicem că Zidul a apărut cu un motiv.
La naiba!
Eşti bună la asta.
A fost patetic.
A alunecat.
Du-te şi adu-l!
- În timp ce alţii le aruncă?
- Ţi-e frică?
Să fiu înjunghiat de un cuţit, da.
Să se oprească toată lumea.
Stai în faţa ţintei.
Patru, ajută-mă aici.
Vei sta acolo cât timp aruncă cuţitele.
Dacă te văd că te mişti eşti afară.
Veţi învăţa un singur lucru aici.
Ordinele nu sunt opţionale.
Opreşte-te.
Oricine poate sta în fata ţintei.
Asta nu dovedeşte nimic.
Atunci îţi va fi uşor să-i iei locul.
Se aplică aceleaşi reguli.
Haide, Patru.
Mai aproape de atât.
- Vrei s-o tai un pic?
- Poate un pic mai sus.
Puncte pentru curaj, Rigido.
Nu suficiente cât ai pierdut
că ai deschis gura.
Controlează-te.
Antrenăm soldaţi, nu rebeli.
Am terminat pentru azi.
Plecaţi.
Eşti bine?
- M-ai tăiat.
- Asta am şi vrut.
Asta ai vrut?
Credeai că te va lăsa fără o zgârietură?
Ai fi încă acolo dacă nu te-aş fi tăiat.
Trebuie să-ţi mulţumesc?
Trebuie să fii deşteaptă.
Dacă aş fi vrut să te rănesc aş fi făcut-o.
Iat-o!
Vrei să mori.
- Nu pot crede că i-ai spus asta lui Eric.
- Eşti singura care l-a înfruntat.
- Ia uită-te la ureche. Să te curăţăm.
- Hei, Tris...
a fost incredibil.
Mulţumesc.
Impresionant, Rigido.
Felicitări.
- Taci.
- Ce? Acum eşti vestită.
Nu pentru treaba cu Eric.
Apari în ziare. Da. Ascultă.
"Recentele transferuri ale lui
Beatrice şi Caleb Prior...
copiii lui Andrew Prior,
au pus la îndoială soliditatea...
învăţăturilor şi valorilor Abnegaţiei.
Care-i motivul pentru a pleca?
Poate că răspunsul se află
în idealul corupt al unei facţiuni...
...furtul de resurse, incompetenţa
generală, abuzarea de copiii lor..."
Te-au bătut ca pe copilul lui Marcus Eaton?
Nu bat pe nimeni.
Sunt oameni buni.
Clar.
Şi de asta ai plecat?
E din cauza a ce am spus?
E în regulă.
Ce căuta la Neînfricare?
Prior.
Eşti fata lui Andrew Prior?
Beatrice.
Acum e doar Tris.
Tris, îmi place.
Ai făcut o alegere impresionantă,
în ciuda părinţilor tăi
şi a rezultatului de la test.
- Mi-aţi văzut rezultatul?
- Desigur.
Mă bucur că ai luat propria decizie.
Să mă anunţi dacă ai nevoie de ceva.
A fost ciudat.
Da.
Ce crezi că se întâmplă?
Pariez că vânează Divergenţi.
Numai asta se vorbeşte
la Erudiţie zilele astea.
- Divergenţii sunt reali?
- Haide măi Al!
Prima luptă: Peter contra Tris.
Ce?
E Eric.
Încearcă să se răzbune.
- Hei.
- Ce e?
Îţi aminteşti ce ţi-am zis de atac?
Prima lovitură direct în gât.
Şi observă-l.
Face un pas înainte să lovească.
De acord?
Eşti bine, Rigido?
Pare că vei plânge.
O s-o iau încet dacă vei plânge.
Haide, Tris!
- Ridică-te!
- Haideţi, lăsaţi joaca!
Arăţi...
foarte rău.
De cât timp sunt aici?
De o zi.
O zi?
Aţi văzut tabela?
Pe ce loc sunt?
Eşti sub linie.
De ce purtaţi vestele astea?
Jocuri de război.
Ce faci?
- Vin şi eu.
- Nu poţi.
- Eric zice că eşti terminată.
- Ce?
A zis că eşti afară.
Tatăl tău face parte din Consiliu.
Poate fac o excepţie şi te primesc acasă.
Regret, Tris.
Trebuie să mergem.
Pierdem trenul.
Bine.
- Pa.
- Pa.
- Pa.
- Pa.
Mulţumesc.
Bună.
- Bună.
- Ce faci aici?
- M-am gândit că trebuie s-o fac.
- Cine ţi-a dat voie?
Eu.
Tu?
Bine.
Haide, ia loc.
Jocul e simplu.
E ca şi "Capturează steagul".
Armele pe care le vom folosi...
Asta numeşti armă?
O săgeată neuro-stimulantă.
Simulează durerea unui glonţ adevărat.
Durează doar câteva minute.
Ne împărţim în două echipe.
- Patru şi eu suntem căpitani.
- Alege primul.
Bine.
Edward.
O iau pe Rigidă.
Îi iei pe cei slabi
ca să dai vina pe ei când pierzi.
Ceva de genul.
- Unde s-a dus echipa lui Eric?
- Trebuie să fi mers la cealaltă extremă.
Stingeţi lanternele.
Adunaţi-vă. Haideţi.
- Care-i strategia?
- Să ascundem steagul foarte bine.
Trimitem o echipă
pentru a localiza şi găsi steagul lor.
Să-i surprindem.
Să câştigăm cu forţa pură.
- Aşa vom pierde.
- Ne aşteaptă.
- Nu ştim unde sunt.
- Facem două grupuri: atac şi apărare.
- Cine te-a pus la conducere?
- Cineva trebuie să hotărască.
- Trebuie să fim mai agresivi.
- Să planificăm bine.
Nu vei sări, aşa-i?
Nu, încerc să am o perspectivă avantajoasă.
Bine gândit.
- Nu trebuie să mă acompaniezi.
- Mergi încet. Ai fost bătută.
Ai observat?
Am văzut că ai plecat în timpul luptei.
Nu era ceva ce voiam să văd.
Ai grijă!
Eşti bine?
Eşti bine?
Da.
Sunt bine.
E suficient de sus.
Nu, trebuie să mergem mai sus.
Eşti bine?
Ţi-e frică de înălţimi.
Tuturor ne e frică de ceva.
Nu credeam că ţi-e frică de ceva.
Haide, Tris.
Serios?
Eşti umană?
Nu-i aşa de rău.
Priveşte!
Acolo este.
Care-i planul tău?
Ne împărţim în două grupuri.
Tu mergi după Eric şi noi pe partea asta.
- Îi văd!
- Haideţi! Avansaţi!
Aprinde-i!
Sunt încă doi.
Au venit aproape de mine.
Urmează-mă!
Haide!
Jos!
- Haideţi!
- Christina!
- Haideţi!
- Puneţi mâna pe ei!
Pe aici!
Acoperă-mă!
Spune-mi dacă doare.
Spune-mi tu.
Târfă!
Imbecilule!
A fost incredibil!
Adăposteşte-te!
Haideţi, haideţi!
Du-te, Tris, păzesc eu!
Asta e!
Bravo!
Bravo, Tris!
Tris!
- Da?
- Mergi cu noi.
Unde?
O scurtătură. Un mic ritual de iniţiere.
În stilul Neînfricaţilor.
Dumnezeule!
- Eşti bine?
- Da.
- Stai bine!
- Pa, pruncule!
Urmezi tu.
Bine.
Fă-o, Tris!
Haide!
Asta e!
Fă-o, Tris!
E ca şi *** ai zbura.
- Nu uita să tragi de frână!
- Da.
Eşti gata? Hamul e bine.
Bine.
Trage frâna!
Da!
Tris!
- Bună.
- Bună.
- Felicitări!
- Mulţumesc.
Te-ai descurcat foarte bine în seara asta.
Ai fost curajoasă.
Da.
Întoarce-te la prietenii tăi.
Bine.
Dacă sunteţi deasupra liniei roşii,
treceţi la etapa a doua.
Dacă vă aflaţi sub linia roşie,
nu ne mai pierdem timpul cu voi.
Uitaţi clasamentul.
Pe locul şapte!
- Ai reuşit!
- Ai reuşit, Tris!
Poftim!
Poftim!
Am trecut de prima etapă
şi asta ne e recompensa.
Superb.
Mamă?
Fetiţa mea!
- Ce cauţi aici?
- Ştiam că o să te aducă aici cândva.
Uită-te la tine!
Eşti aşa puternică şi frumoasă!
- Nu poţi fi aici, mamă.
- Ştiu, dar eşti în pericol.
- Ce?
- Trebuie să te întreb ceva.
Nu ţi-a fost rău în ziua
în care ai dat testul, nu-i aşa?
- De ce?
- Care a fost rezultatul?
E în regulă, scumpo.
Poţi să-mi spui.
- A fost neconcludent.
- Divergentă?
Să nu spui nimănui...
nici prietenilor, nici instructorilor.
- Nu poţi avea încredere în nimeni.
- Nu am.
Oamenii se simt ameninţaţi de divergenţi.
- Erudiţii îi caută pe toţi.
- De ce? Ce sunt, mamă?
Nu te conformezi. Se tem de tine,
fiindcă mintea ta lucrează altfel.
În etapa a doua a antrenamentului
eşti în cel mai mare pericol.
Îţi intră în minte
ca să vadă *** reacţionezi la frică.
Dacă treci, poţi intra la Neînfricaţi.
Am mai văzut antecedente.
De unde ştii atâtea despre Neînfricaţi?
Lasă-mă pe mine.
Nu trebuie să afle cine eşti.
- Faci parte dintre Neînfricaţi?
- Ascultă!
Ce faci?
Camionul e încărcat.
Să mergem.
Ce i-au făcut?
Tris.
Ia loc.
Îţi voi administra un ser
care-ţi va stimula partea creierului
care procesează frica.
Bine.
Îţi va provoca halucinaţii.
Cu transmiţătorul din ser
voi putea vedea imagini din mintea ta.
Vei vedea ce-i în mintea mea?
Întinde-te pe spate.
Îţi vei înfrunta cele mai mari fobii.
Majoritatea oamenilor au cam 10-15.
Trebuie să te linişteşti.
Încetineşte-ţi respiraţia şi bătăile inimii
şi confruntă ceea ce ai în faţă.
Fii curajoasă.
Nu e real.
Nu-i nimic...
Eşti bine?
Cât timp crezi că ai fost în halucinaţie?
- 20 de minute?
- Trei.
De patru ori mai repede
decât media obişnuită.
N-am mai întâlnit pe cineva
care să se descurce aşa bine din prima.
*** ai scăpat de păsări?
Imaginea nu era clară.
Am intrat în apă.
- Data viitoare va fi mult mai uşor.
- Trebuie să fac asta din nou?
Da, vei exersa de câteva ori
până la testul final.
Te descurci de minune.
Nu ai de ce să te temi.
Tot corpul îmi era acoperit de insecte.
Mi-au intrat în urechi, în gât...
Nu puteam respira.
Acum doi ani, un tip s-a speriat aşa tare
încât a făcut infarct. Era să moară.
- Ce?
- Să sperăm că nu păţim la fel.
- Tu nu pari să fi avut vreo problemă.
- Eu? Doamne, a fost îngrozitor!
Ai terminat cel mai repede din toţi.
Ai fost uimitoare.
- O să te dea afară de la Neînfricaţi.
- Ba nu.
De pe ultimul loc a trecut pe primul.
Cineva trebuie să treacă la coadă.
Cine o să fie?
Tu?
- Tu taci vreodată?
- Vreau să ştiu *** reuşeşte.
- Care-i trucul tău?
- N-am niciunul.
Nimeni nu termină aşa repede.
Spune-ne *** ai reuşit.
Măcar spune-le prietenilor tăi.
Despre ce vorbeşte?
Există o astfel de metodă?
Nu.
Nu, nu fac nimic ieşit din comun.
Ajutor!
Nu e real.
- *** ai reuşit?
- Ce anume?
*** ai spart sticla?
- Nu ştiu. Am reuşit pur şi simplu.
- Pur şi simplu?
Care a fost rezultatul
testului de aptitudine?
- Abnegaţie.
- Nu te cred.
- Ce?
- Cred că mă minţi.
De ce te-aş minţi?
Te mai întreb o singură dată.
Care a fost rezultatul testului?
Abnegaţie.
Poţi să pleci.
Tris.
Ca să ştii şi tu,
Neînfricaţii nu sparg aşa sticla.
Fratele meu a fost ca tine.
A devenit mai bun în etapa a doua.
În ultima zi de simulări a fost urmărit
de un lider al Neînfricaţilor.
A doua zi i-am găsit cadavrul
pe fundul prăpastiei.
- S-au descotorosit de el.
- Cine?
Liderii Neînfricaţilor.
Să nu-i laşi să te descopere.
- Şi dacă ştiu deja?
- Atunci eşti ca şi moartă.
Beatrice.
- Ce cauţi aici?
- Am necazuri.
- Ce s-a întâmplat?
- Nu voi intra la Neînfricaţi.
- Locul meu nu-i acolo.
- Trebuie să fie.
Nu pot.
Nu sunt ca ei.
Cine crezi că e?
Sunt nişte ţăcăniţi.
- Mă pot întoarce în Abnegaţie?
- Nu poţi.
- Ştiu, dar...
- Nu-ţi vor permite.
- Cine?
- Erudiţii.
Nu vor permite ca Abnegaţia
să mai încalce vreo regulă.
- Au impresia că-s la guvernare?
- E posibil să fie curând.
Serios?
Erudiţia ar trebui să fie la putere,
nu Abnegaţia.
Stai aşa!
Caleb, *** poţi spune asta?
Asta vor şi celelalte facţiuni,
acum că Abnegaţia a eşuat.
- Nu. Asta îţi spun ei...
- E adevărat.
Ba nu e adevărat.
Chiar nu e.
Aici sunt mincinoşi,
oameni care te manipulează.
- Trebuie să înţelegi asta.
- Beatrice...
Cred că trebuie să pleci.
Facţiunea mai presus de familie.
Nu?
Am înţeles.
Vino cu mine.
Opriţi-vă!
- Eşti în regulă?
- Da, sunt bine.
Ia loc, te rog.
- Mulţumesc.
- Mă bucur că ai venit astăzi.
- Serios?
- Eşti încântată de noua ta facţiune?
- Da.
- Dar ai venit să-ţi vezi fratele.
- Am vrut să vorbesc cu el.
- Ţi-ai văzut părinţii?
Nu.
E greu să laşi totul în spate.
Facţiunea mai presus de familie.
E un ideal important,
dar uneori greu de realizat.
E împotriva firii omeneşti.
Dar trebuie să depăşim această slăbiciune.
Firea omenească e o slăbiciune?
Firea omenească e un duşman.
Firea omenească te face să minţi,
să ascunzi secrete, să furi...
Eu vreau să înlătur asta.
Aşa vom menţine o societate
stabilă şi armonioasă.
- Mă ajuţi în privinţa asta?
- *** să te ajut?
Ştiai că Abnegaţia subminează
sistemul de facţiuni
şi încalcă legea
ţinând ascunşi divergenţii?
Nu ştiam asta.
Dar, dacă e adevărat,
atunci mă bucur că am plecat.
Mă pot baza pe tine să aplici legea?
Chiar dacă e încălcată
de o persoană dragă ţie.
De cineva la care ţii.
Desigur.
Bine.
Te poţi întoarce
cu maşina mea la Neînfricaţi.
Haide!
Haide!
Fă-o!
Eşti bine?
- Da.
- Hai! Să mergem.
Îmbracă-te cu puloverul ăsta.
- Mulţumesc.
- Eşti în siguranţă aici.
- Scuze.
- Nu-i nimic.
Nu pot să cred că Al...
Tu te ridici în clasament, iar el coboară.
Asta-l facă se se urască
şi să te urască şi pe tine.
- Îi e frică.
- Tuturor ne e frică.
Frica îi schimbă pe cei precum Al.
Dar nu şi pe tine.
Frica nu te blochează, ci te trezeşte.
Am văzut.
Întinde-te.
- Culcă-te puţin.
- Da.
Eu o să dorm pe duşumea.
- *** te simţi?
- Mai bine.
Mă bucur.
- Unde ai fost ieri?
- Să-mi văd fratele.
Te plictiseşti pe aici?
Fratele meu a zis că...
Crede că Erudiţia plănuieşte
să dea jos de la putere Abnegaţia.
- Crezi că poate face asta?
- Da, cred că e posibil.
Depinde până unde sunt dispuşi să meargă.
Mă tem pentru părinţii mei.
Da.
Cred că ai alte lucruri
pentru care să te îngrijorezi.
- Nu-i aşa?
- Ba da.
Ar trebui să plec.
- Salut!
- Bună!
- E puloverul tău?
- Nu.
- Unde ai fost aseară?
- Putem vorbi o clipă, Tris?
Voiam să-mi cer iertare.
Nu ştiu ce se întâmplă cu mine.
Mă poţi ierta, te rog?
O să te omor
dacă te mai apropii de mine vreodată.
- Tris...
- Stai departe de mine!
Eşti un laş.
Da.
Nu avem nimic.
Nu pot să cred că ar face asta.
Nu-i stă în fire.
Ce se petrece?
- Ce-i aia?
- Să mergem!
Haideţi!
- Dumnezeule!
- Probabil a sărit.
- Tris...
- Lasă-mă în pace.
Îmi pare rău pentru Al.
- Din cauza mea a murit.
- Ba nu. A fost decizia lui.
Urma să rămână fără facţiune,
nu ar fi trecut de testul final.
Nici eu.
De ce spui asta?
Ştii de ce.
De *** vor afla şi ceilalţi, mă vor omorî.
Nu voi permite asta.
Închide uşa.
O să exersezi.
- În fobiile mele?
- Nu, în ale mele.
- Intrăm amândoi.
- Ai mai făcut asta până acum?
Nu.
- Eşti sigur că vrei?
- De ce nu?
Nu mi-ai povestit nimic despre tine,
iar acum mă laşi să intru în mintea ta?
- Te temi de asta?
- Tu nu?
Nu.
Frica de înălţime.
Nu mă miră.
- Nu e real. Poţi să sari.
- Ba nu.
Un divergent ar sări.
Un Neînfricat s-ar duce în clădirea aia.
Dacă vrei să treci, să nu fii demascată,
trebuie să procedezi ca un Neînfricat.
Trebuie să găseşti o metodă
ca să supravieţuieşti.
Claustrofobie.
Trebuie s-o opreşti.
*** ar proceda un Neînfricat?
Aşa.
Nu te grăbi.
Chiar mă simt bine în cutia asta.
Ca soldat Neînfricat,
trebuie să execuţi ordine
cu care nu eşti mereu de acord.
Cine e?
O fată nevinovată.
Trebuie s-o omor.
Dar n-aş putea niciodată s-o fac,
dacă n-aş întoarce privirea.
De ce suntem în Abnegaţie?
Ultima fobie e cea mai mare.
Se află într-un loc ascuns
al minţii tale.
Marcus avea un fiu.
*** îl chema?
Tobias.
Tobias.
Tobias.
Încerc doar să te ajut.
Nu!
Patru?
- Patru fobii?
- Patru atunci, patru şi acum.
Tot intru acolo,
dar nu cred că voi scăpa de ele.
Pot să te întreb ceva?
- Desigur.
- Ce tatuaj ai?
Vrei să-l vezi?
E uimitor.
Facţiunile.
- De ce le ai pe toate?
- Nu vreau să am doar o calitate.
Nu pot.
Vreau să fiu curajos, altruist,
inteligent, sincer şi amabil.
Încă mai lucrez la amabilitate.
Nu vreau să mă grăbesc.
Nu-i nimic.
Deja am locul meu, pe duşumea.
Vino.
Vreau să-ţi arăt ceva.
Bine.
Uite.
- Erudiţii.
- Da. Vin în fiecare dimineaţă.
- Îi urmăresc de câteva săptămâni.
- Ce treabă au cu Neînfricaţii?
Aduc provizii, calculatoare...
Şi astea.
Ce-i ăsta?
Cred că e un transmiţător cognitiv.
Se administrează ca un ser.
- De ce?
- Te face mai deschis la sugestii...
Dar, la cât de multe au,
îşi pot crea o armată.
Atenţie! Toţi cei iniţiaţi
să se prezinte pentru proba finală.
Toţi cei iniţiaţi
să se prezinte pentru proba finală.
Eşti pregă***ă.
Poţi face asta.
Îţi vedem halucinaţiile pe ecran.
Să-ţi înfrunţi fobiile,
aşa *** ar face-o Neînfricaţii.
Dar repede.
Dacă sunt prea bună, mă omoară.
Dacă sunt prea lentă, voi muri.
Întocmai.
Multă baftă!
Multă baftă, Tris!
Sper să reuşeşti.
Felicitări!
Patru!
- Opreşte-te! Patru.
- Nu eşti Neînfricată?
- Spune-mi că nu ai văzut asta.
- Te simţi mai bine dacă zic că nu?
Te-ai descurcat bine.
Acum...
Un ultim test.
- Ştii ce ai de făcut.
- Poftim?
- Dacă vrei să intri la Neînfricaţi.
- Nu.
Fă-o.
Eşti bine?
Mi s-a părut că te-ai descurcat bine.
Hai să mergem.
Felicitări noilor membri din Neînfricaţi.
Neînfricaţi!
- Am reuşit!
- Unde se duc?
- Treci în formaţie.
- În formaţie toată lumea.
Ce se petrece?
Toţi cei noi iniţiaţi
să se prezinte la liderul lor.
Ochi şi urechi!
Înainte să plecaţi,
vreau să vă aşezaţi în patru rânduri.
O să primiţi
câte un dispozitiv de urmărire.
Nu puneţi întrebări.
E doar o măsură de precauţie.
Următorul.
Un pas în faţă!
- L-ai văzut pe Patru?
- Nu.
Următorul.
- Ce se petrece?
- Dumnezeule!
Felicitări!
Trebuia să-ţi aştepţi rândul,
dar o să fiu blând.
Doare, nu?
Acum chiar eşti una de-a noastră.
Ce...?
Facţiunea mai presus de familie.
Dumnezeule!
Pot auzi şi vedea, dar nu pot gândi la fel.
Îi controlăm prin transmiţător.
Ce se petrece?
Ce facem?
Divergent.
Totul e în regulă.
Nu ai de ce să te temi.
Repede!
Mişcaţi-vă!
Nu opun rezistenţă!
Liderii Abnegaţiei să se identifice.
Trebuie să-mi găsesc părinţii.
Mergi mai departe.
Unde e casa ta?
Căutăm informaţii.
Toate casele vor fi percheziţionate.
Nu veţi păţi nimic
dacă nu opuneţi rezistenţă.
Mamă?
Tată?
- Unde puteau să plece?
- Nu ştiu.
Nu se poate!
Nu opuneţi rezistenţă.
Toţi membrii Abnegaţiei vor fi interogaţi.
Legendarul Patru...
un soldat lipsit de raţiune.
Ai fost primul din generaţia ta.
Acum eşti... un nimeni.
Ce?
Crezi că poate fi...?
Putem afla într-un singur fel.
- Ia-ţi adio, nenorocitule.
- Adio!
- Te omor dacă mişti.
- "Rigida"?
- Sunteţi "rigizi"?
- Doi "rigizi" morţi.
Nu putem lăsa niciun divergent să scape.
- Nu e cu putinţă.
- Nu o să mă împuşte.
Cred că mă subestimezi.
Fugi!
- Eşti teafără?
- Da.
- Staţi pe loc!
- Aruncaţi armele.
Tobias Eaton.
Şi tu, Beatrice.
Şi eu care te-am crezut înţeleaptă.
Poate că nu eşti aşa deşteaptă
pe cât te crezi.
- De ce ataci oameni nevinovaţi?
- Oameni nevinovaţi?
Dacă n-am verifica Abnegaţia,
ar distruge sistemul de facţiuni.
La fel putem spune şi despre voi doi.
Cineva trebuie să vă oprească,
altfel vom pierde pacea.
Deja a fost pierdută.
Aţi distrus-o voi.
Firea umană a distrus-o.
Vizionarii trebuie
să îi protejeze pe ceilalţi.
Vom reinstaura pacea
şi de această dată va fi de durată.
Şi dacă te înşeli?
Adu-l cu noi.
E rănită.
Rezultatele vor fi neclare.
- Poţi scăpa de ea.
- Bine, doamnă.
Să mergem!
Echipele de securitate să se prezinte
la centrul mobil de comandă, nivel 5.
Beatrice!
- Mamă?
- Beatrice!
Bine.
Trebuie să fugim.
- Ai făcut parte din Neînfricaţi.
- Mi-a fost de mare ajutor azi.
Tata e bine?
Da. A condus un grup către Monroe.
Ne întâlnim cu el acolo.
Să mergem!
Am înţeles, 1-9!
Will!
Will!
Opreşte-te!
Bine.
E bine. Să mergem, dragă.
Trebuie să plecăm.
L-am omorât...
- L-am omorât.
- Vino aici!
Bun.
Hai să-l căutăm pe tatăl tău.
- Acoperă-mă.
- Nu. Mă duc eu.
Mă ocup eu, domnule!
Fugi!
Hai!
Le-am prins.
- Eşti bine?
- Da.
Să mergem!
Mamă.
Ce-ai păţit?
Mamă...
Mamă, nu!
Mamă!
Trezeşte-te!
Mamă!
Dumnezeule!
Mamă!
Încetaţi!
Te iubesc, mamă.
Dumnezeule!
- Unde e tatăl meu?
- Beatrice?
Şi mama ta?
Mi-a salvat viaţa.
- Mi-a salvat viaţa.
- Atunci n-a murit degeaba.
Trebuie să plecăm de aici.
Mai sunt şi alţi soldaţi afară?
Nu, e liber.
Trebuia să te cred.
Am plecat de *** mi-am dat seama.
De ce se întâmplă asta?
Nu înţeleg.
De ce Neînfricaţii îi ajută pe Erudiţi?
Nu ştiu ce fac.
Se cred într-o simulare.
Trebuie să-i trezim.
Vreau să ajung la Neînfricare.
E o fortăreaţă.
Nu e cu putinţă.
Ştiu eu o metodă de intrare.
- Pregătiţi-vă.
- Acum ce urmează?
Nu o să vă placă.
E o plasă jos.
Nu gândiţi, săriţi doar.
Sunteţi bine?
Să mergem.
Aşteptaţi aici.
Treci la perete!
- *** de eşti treaz?
- Fiindcă-s mai deştept ca tine.
- Şi fiindcă au nevoie de mine.
- De unde îi controlează?
- De ce să-ţi spun? N-o să mă împuşti.
- De ce spuneţi toţi asta?
De unde îi controlează?
Chiar trebuia să-l împuşti?
În fiecare minut irosit
unul dintre Abnegaţi moare,
iar unul dintre Neînfricaţi
devine criminal.
Să mergem!
- Acolo e, nu?
- Da.
Am văzut-o pe Jeanine intrând acolo.
De acolo îi controlează.
*** ai spus şi tu,
să nu mai irosim nicio clipă.
Tată!
Aveţi grijă de Caleb.
Eu intru.
Patru!
- Eu sunt, Patru! Eşti într-o simulare.
- Nu te poate auzi.
Uimitor, nu-i aşa?
Tot ce poate defini o persoană,
gânduri, sentimente, amintiri,
a putut fi şters de ştiinţă.
- Patru!
- S-a dus.
- Aşa suntem mai în siguranţă.
- Mai în siguranţă? *** aşa?
Ingeniozitatea sistemului de facţiuni
constă în
supunerea unei facţiuni ce elimină
ameninţarea liberului arbitru.
Divergenţii ameninţă acest sistem.
Să nu mă înţelegi greşit.
E un anume farmec în opoziţia ta.
Sfidezi categorisirea.
E un farmec pe care nu ni-l putem permite.
Eu sunt, Patru...
Eu sunt. Uită-te la mine.
Patru!
Patru!
Eu sunt.
Opreşte-te!
Opreşte-te!
Opreşte-te!
Te rog!
E în regulă...
E în regulă.
Te iubesc.
Uită-te la mine, Patru!
Eu sunt.
Eu sunt.
Tris.
Du-te.
Omoară-i.
Ajutor!
- Opreşte-l.
- Nu.
Nu te mai rog o dată.
Opreşte-l!
Te admir că eşti dispusă să mori
pentru ceea ce crezi...
dar şi eu sunt dispusă.
Nu poţi s-o faci, nu-i aşa?
Poate că nu eşti aşa Neînfricată
pe cât te credeai.
Ai dreptate.
Nu sunt Neînfricată.
Sunt divergentă.
Opreşte-l şi şterge programul.
COD ACCEPTAT
Simularea a luat sfârşit.
Programul a fost înlăturat.
Nu...
Nu!
Nu mă înţelege greşit.
Era un anume farmec în opoziţia ta.
Nenorocito!
Tris.
Mişcaţi-vă!
Trebuie să plecăm.
Tobias.
Trebuie să mergem mai departe.
Să mergem.
Fiule!
- Pot.
- Ştiu că poţi.
Părinţii mei au murit azi.
- S-au dus.
- Ştiu. Dar te-au iubit, Tris.
N-a fost dovadă mai bună decât asta.
Nu mai avem nimic,
nici casă, nici facţiune...
Nici nu mai ştiu cine sunt.
Ştiu exact cine eşti.
Eşti sigur de asta?
Sunt foarte sigur.
Vino aici.
Am rămas fără nicio facţiune.
Am lăsat totul în urmă.
Dar ne-am regăsit pe noi
şi unul pe celălalt.
Poate mâine va trebui să luptăm din nou.
Momentan, mergem cu trenul
până la capătul liniei.
Şi apoi... sărim.
Traducerea: Snake_Eyes & Alexynho
Sincronizarea: sky (Titrări Team)