Tip:
Highlight text to annotate it
X
Îţi păstrezi biroul foarte curat, Jerome.
Curăţenia e sfântă.
Parcă se spune.
Sfântă...
Ţi-am revizuit planul de zbor.
Fără eroare la un milion de tastări.
Fenomenal.
E normal ca cineva ca tine
să ne ducă pe Titan.
Comitetul a aprobat misiunea?
Sunt zvonuri despre o întârziere.
N-ar trebui să asculţi toate bârfele.
Pleci într-o săptămână.
Ai un test.
Jerome nu se jenează niciodată.
Urinează la comandă.
Frumoasă dotare ai, Jerome.
Ţi-am mai spus asta?
Doar de fiecare dată când vin aici.
Riscurile meseriei.
Văd multe în decurs de o zi.
Din întâmplare,
exemplarul tău e excepţional.
Mă întreb de ce ai mei nu mi-or
fi comandat aşa o frumuseţe?
Apropo,
ţi-am spus de fiul meu?
Nu.
Să-mi aminteştis să-ţi povestesc, cândva.
Deci te pregăteşti să pleci.
A mai rămas o săptămână.
Spune-mi că eşti măcar puţin emoţionat.
Îţi voi spune la sfârşitul săptămânii.
Felicitări, Jerome.
Mulţumesc.
Câte lansări sunt pe zi?
Douăsprezece?
Uneori mai multe.
Tu eşti singurul care asistă la toate.
Dacă vrei să te prefaci
că nu-ţi pasă, nu te uita în sus.
Unul din cele mai obişnuite evenimente.
Jerome Morrow, navigator de primă clasă,
este pe cale să se îmbarce într-o misiune
de un an pe Titan.
A 14-a lună a planetei Saturn.
O misiune foarte importantă,
deşi pentru Jerome
alegerea sa era garantată la naştere.
Are tot ce-i trebuie pentru
o asemenea misiune.
Un coeficient genetic unic.
Nu e nimic remarcabil
în privinţa evoluţiei lui Jerome Morrow.
Numai că eu nu sunt Jerome Morrow.
Am fost conceput în Riviera.
Nu Riviera franceză.
Se spunea odată că un
copil conceput din dragoste,
are mai multe şanse la fericire.
Acum nu se mai spune aşa.
Nu voi înţelege de ce mama şi-a pus soarta
în mâinile lui Dumnezeu şi
nu ale geneticianului local.
10 degete la mâini şi la picioare
e tot ce conta.
Nu mai e aşa.
Acum, după câteva secunde de la naştere,
se ştia deja ora şi cauza
exactă a morţii mele.
Boli neurologice, 60% probabilitate,
depresie maniacală, 42% probabilitate.
Tulburări de atenţie, 89% probabilitate.
Afecţiune cardiacă...
99% probabilitate.
Potenţial deces precoce.
Speranţa de viaţă: 30,2 ani.
30 de ani?
Numele pentru certificat?
Anton.
Nu
Vincent Anton.
Da.
E un nume bun.
Ştiu că va realiza ceva.
Ştiu sigur.
Din fragedă copilărieam ajuns să
mă consider *** mă vedeau ceilalţi.
Un bolnav cronic.
Orice genunchi julit sau nas înfundat
erau tratate ca o urgenţă.
Îmi pare rău, asigurarea nu acoperă asta.
Dac-ar fi căzut...
Dar mi s-a spus...
Aş vrea să pot face ceva.
Ca majoritatea părinţilor de atunci,
erau hotărâţi că următorul copil să fie adus
pe lume pe calea
considerată atunci naturală.
Ovulele extrase de la tine, Marie,
au fost fertilizate cu sperma lui Antonio.
După evaluare, au rămas doi băieţi
şi două fete sănătoase.
Fără predispoziţii către
nici o boală congenitală.
Nu mai rămâne decât să alegem
candidatul cel mai compatibil.
Mai întâi, trebuie să stabiliţi sexul.
V-aţi gândit?
Am vrea ca Vincent să aibă un frăţiorcu care
să se joace.
Bineînţeles.
Bună, Vincent!
Aţi specificat ochi căprui,
păr negru şi piele albă.
Mi-am permis să elimin toate
bolile potenţial periculoase:
chelire precoce, miopie,
alcoolism, susceptibilitate la dependenţa,
tendinţa la violenţă, obezitate...
Nu vroiam să fie bolnav,
bineînţeles, dar...
Oare n-ar trebui să lăsăm ceva
şi pe seama destinului?
Vrem să oferim copilului vostru
cel mai bun start posibil.
Credeţi-mă, avem destule
imperfecţiuni din construcţie.
Copilul vostru n-are nevoie
de altele suplimentare.
Şi nu uitaţi, el pe voi vă moşteneşte.
Doar că moşteneşte ce-i mai bun din voi.
La 1.000 de copii concepuţi
natural n-aţi putea obţine aşa ceva.
Aşa a venit pe lume fratele meu Anton.
Un fiu pe care tata îl considera
demn de numele lui.
Ce-ţi spuneam?
Ai văzut cât a crescut?
Pe vremea când ne jucăm ca fraţii de sânge
am înţeles că prin venele
mele curgea altceva.
Şi-aveam nevoie de mai mult de o picătură
pentru a ajunge cineva.
Jocul nostru preferat era "laşii".
Când părinţii nu se uitau,
înotăm cât de departe puteam îndrăzneam.
Era vorba de cui i se făcea frică
şi se întorcea primul.
Haide, laşule!
Întotdeauna eu eram acela.
Anton era mult mai puternic
şi n-avea nici o scuză să dea greş.
Poate din dragoste pentru planete,
poate din ura pe care
o aveam pentru aceasta,
dar de când mă ştiu
am visat să zbor în cosmos.
700 de millioane. 750 de millioane.
800 de millioane.
850 de milioane.
Câţi astronauţi există?
Pot să pariez c-aş putea deveni
astronaut dacă aş vrea.
Nu-l mânca.
E Pluton.
În timp, ţelurile mele
nu s-au schimbat prea mult.
Spre disperarea părinţilor mei.
Trebuie să fii realist.
Cu boala ta de inimă...
Mamă, există posibilitatea
să nu am nimic la inimă.
Una dintr-o sută.
Mi-o voi asuma.
Dar ei n-o vor face.
Ascultă.
Pentru Dumnezeu,
trebuie să înţelegi ceva.
Singura posibilitate să vezi interiorul
unei nave este să faci curat în ea.
Tata avea dreptate.
Nu conta cât minţeam în CV-ul meu.
Adevăratul meu CV era în celulele mele.
De ce ar investi cineva atâţia
bani să mă pregătească,
când existau alţi 1.000 de candidaţi
cu caracteristici mai bune?
Evident, discriminarea era ilegală.
Se numeşte "genoism".
Dar nimeni nu ia în serios legea.
Dacă refuzi testarea,
pot lua oricând o probă de pe
mânerul uşii sau când dai mâna.
Chiar şi din saliva
cu care lipeşti plicul cu cererea.
În caz de îndoială, o testare legală
pentru droguri poate deveni uşor
o privire aruncată ilegal în
viitorul tău în cadrul companiei.
Eşti sigur că vrei să faci asta?
Ştii foarte bine că vei pierde.
Atunci am înotat ultima dată împreună.
În larg.
Ştiind că fiecare pas făcut spre orizont
trebuia făcut înapoi la mal.
Dar acea zi era foarte diferită.
De câte ori Anton încerca să se îndepărteze
mă găsea din nou lângă el.
Până când, imposibilul s-a întâmplat.
A fost singurul moment când fratele meu
n-a fost aşa puternic *** credea
şi n-am fost eu cel slab.
Acel moment a făcut totul posibil.
Ca mulţi alţii în situaţia mea,
am călătorit mult în următorii ani,
găsind de lucru pe unde puteam.
Cred că am curăţat jumătate
din closetele din stat.
Aparţineam unei noi clase inferioare,
care nu mai era determinată de starea
socială sau de culoarea pielii.
Bun venit la Gattaca, domnilor.
Nu.
Discriminarea devenise acum o ştiinţă.
Aici aveţi materialele de curăţat.
Începeţi din faţă şi faceţi
curat până în spate.
Vreau să-mi văd mutra zâmbitoare
în podeaua asta.
Maiestatea ta, ce-i cu tine?
Visezi la cosmos?
Vino aici.
Începi prin a curăţa spaţiul ăsta de aici.
Niciodată n-am fost mai sigur
cât de îndepărtat era ţelul meu
decât în momentul când
stăteam exact sub el.
Când cureţi geamul, Vincent,
nu-l curăţa prea bine.
Ce vrei să spui?
S-ar putea să-ţi vină idei.
Da, dar dacă geamul e curat, e mai uşor
să mă vezi când voi fi pe partea cealaltă.
Amărâtă bravadă.
Ştiam că e doar atât.
Nu conta cât aş fi studiat
sau m-aş fi antrenat,
cele mai bune note din lume nu făceau
doi bani fără sângele potrivit.
M-am hotărât să recurg la măsuri radicale.
Tipul care a venit la uşa mea
nu-şi făcea reclamă în Pagini Aurii.
Stai drept.
De unde ai auzit de mine?
De la oameni.
Ai ceva semne?
Tatuaje, cicatrici, semne din naştere?
Nu.
Nu cred.
Eşti hotărât? Sper că nu-mi
pierd timpul degeaba cu tine.
Sunt 100% hotărât.
Asta ţi-ajunge pe jumătate.
E o ediţie veche, dar o ştiu pe dinafară.
Pe dinafară?
Implicarea e totală.
Te gândeşti la cineva anume?
Pentru cei superiori genetic,
succesul e mai uşor de obţinut
dar nu este garantat.
Până la urmă, nu există
o genă a norocului.
Şi când,
dintr-un motiv sau altul,
un membru al elitei ajunge vremuri grele
identitatea lor genetică devine o marfă
valoroasă pentru cei lipsiţi de scrupule.
Pierderea unui om este
un câştig pentru altul.
Dosarul lui e impecabil.
O speranţă de viaţă incredibilă.
Tipul va trăi veşnic.
Are un IQ mult peste medie.
O vedere mai bună de 20/20 la ambii ochi.
O inimă de bivol.
Ar putea trece şi prin zid.
Dacă ar mai putea merge.
A fost un înotător de succes.
Vincent, poţi ajunge oriunde
cu ADN-ul tipului ăsta.
Ce v-am spus. Semănaţi atât de bine,
că ar trebui să-mi dublez comisionul.
Nu semănăm deloc.
E de-ajuns.
Când s-a uitat cineva
ultima oară la poza ta?
Ţi-ai putea pune poza mea
pe ecuson, pentru Dumnezeu.
Dar *** explicăm accidentul?
Asta e partea frumoasă,
s-a întâmplat în altă ţară.
Fractura lui de coloană
nu e înregistrată nicăieri. Oficial,
el merge şi este un membru
complet funcţional al societăţii.
Trebuie doar să-l cureţi puţin şi să
completezi ultimul an din viaţa lui.
Eşti străin.
Nu le pasă unde te-ai născut.
Ci ***.
Sângele n-are naţionalitate.
Atâta vreme cât are ce trebuie,
e singurul paşaport valabil.
Cine stă sus?
Eu, cu siguranţă, nu.
Aşa a început procesul transformării
mele în Jerome.
Miopia e unul din semnele cele mai
evidente ale naşterii cu handicap.
Nu există altă soluţie?
Chirurgia se lasă cu cicatrici.
Ori lentile de contact, ori bastonul alb.
Oricum, culoarea nu se potriveşte.
Are dreptate.
Am ochii mai frumoşi.
Ai înţeles că eu primesc 25%
din câştigurile tale.
Dacă dintr-un motiv oarecare nu va merge, tot
echipamentul ăsta trebuie returnat în şapte zile.
Şi nu primeşti avansul înapoi.
Stai aşa! Parc-ai zis 20%.
Mi-a zis 20%.
20%.
Nu este negociabil.
Cam asta e.
Nu tocmai.
De ce?
Mai e problema înălţimii.
Ce înălţime ai?
1,37 m.
Ce înălţime aveai înainte de accident?
În profilul lui scrie 1,84 m.
Pot purta tocuri.
Chiar şi cu tocuri nu ajunge.
Şi atunci?
Nu am vorbit de aşa ceva.
Parcă erai hotărât, Vincent.
Sunt hotărât.
Nu fac aşa ceva.
Nu fac aşa ceva.
De atunci, Jerome nu s-a mai
îndoit de hotărârea mea.
Mi-am abătut atenţia de la durere,
gândindu-mă
că atunci când mă voi ridica voi
fi cu 5 cm mai aproape de stele.
Te simţi bine?
Da.
Vrei să mergem să dansăm?
Trebuia să fii dreptaci.
Probabil nimeni nu mai comandă stângaci.
Jerome Morrow.
E un nume frumos.
E numele meu.
Nu pot fi tu, fără el.
Ce te face să crezi că ai putea fi eu?
Priveşte.
Uită-te.
E frumoasă.
Sunt impresionat.
E adevărată?
Eşti şi daltonist, Vincent?
E argint.
Şi?
Jerome Morrow n-a fost destinat
să fie al doilea pe podium.
Cu tot ce aveam,
am fost totuşi pe locul doi.
Eu!
*** îţi poţi imagina că vei reuşi tu?
Nu ştiu foarte precis.
Trebuie să mai lucrezi la semnătura.
Curând a venit momentul
să ne verificăm pregătirea.
Jerome fusese dotat cu tot ce avea
nevoie să intre în Gattaca,
mai puţin cu dorinţa de-a o face.
Chiar îţi doreşti să fii acolo?
Nu acolo înăuntru vreau să fiu,
ci acolo sus.
Ce-i acolo sus?
Asta vreau şi eu să aflu, Jerome.
Spune-mi Eugene.
E numele meu mijlociu.
Dacă tu vei fi Jerome, ar trebui
să te obişnuieşti cu asta.
Trebuie să plec.
Unde e proba?
În frigider.
Uşa din stânga.
Care pungă?
Oricare din ele.
Crezi că trebuie verificată?
Dacă vrei.
Ce Dumnezeu are aparatul ăsta?
N-are nimic aparatul.
Proba e contaminată.
Ai băut!
Ba nu.
Eugene, e ora opt dimineaţa!
N-am băut!
Nu e o glumă.
Am interviu într-o oră!
E mai multă votcă
în urină asta decât urină!
Îmi pare rău.
Am băut jumate de pahar să sărbătoresc.
Încearc-o p-aia de vineri.
Aia trebuie să fie bună.
N-a mai rămas decât miercuri.
Miercuri. Aia este.
Ascultă, nu e prea târziu să dai înapoi.
Asta e ultima zi în care
eu sunt eu şi tu eşti tu.
Ei bine?
Felicitări.
Şi interviul?
Ăsta a fost.
Am reuşit.
Normal c-ai reuşit.
Şi aşa a fost.
În fiecare zi trebuia să mă curăţ
de pielea descuamată, de unghii şi păr.
Pentru a limita cât mai mult lăsam
din invaliditatea mea în lumea validă.
În acelaşi timp, Eugene pregătea eşantioane
din materia superioară a corpului său,
ca să pot trece drept el.
Pungi cu urină, pentru a putea
trece testările frecvente.
Săculeţi cu sânge pentru degete
pentru verificările de siguranţă
şi fiole cu alte materii.
În timp ce Eugene îmi oferea o nouă
identitate, eu plăteam chiria
şi ţineam în stilul de viaţă
cu care fusese obişnuit.
Eugene n-a suferit niciodată
de obişnuita discriminare a unui "uterin",
"naştere la risc", "invalid" *** se numea.
Ca "valid", un "vitro", un "om
construit", suferea de o altă povară.
Povara perfecţiunii.
Eram acum membrul unui relativ nou
şi foarte detestat segment al societăţii.
Unul din cei care refuzau
să joace cu cărţile primite.
Eram cunoscut acum drept un
"arivist de împrumut". Sau...
un "de-gen-erat".
Sub înfăţişarea lui Jerome Morrow
am avansat rapid în ierarhia din Gattaca.
Numai unul din directorii
misiunii a fost aproape
să-mi descopere adevărata identitate.
Într-un mod ciudat, ar fi avut
mai multe şanse să mă deconspire
prin moartea lui,
decât ar fi avut dacă era viu.
Ne cerem scuze pentru neplăceri.
Cred că putem elimina sinuciderea.
Ce spuneaţi, domnule?
Nimic.
Mulţumesc.
Asta o să dureze ceva.
S-ar putea să încetinim lucrurile.
Irene, vreau să-i ajuţi pe investigatori.
Şi munca mea, domnule director?
Aş rămâne în urmă.
Îţi apreciez sacrificiul, Irene.
Veţi avea grijă să nu-mi
pierd locul în aşteptare?
Ai locul asigurat.
Eşti amabilă să informezi autorităţile
că vom coopera prin orice mijloace,
deşi nu putem tolera
tulburări majore ale activităţii.
Directore...
Mulţumesc, Irene.
Mulţumesc, domnule director.
Domnule director, în ce măsură
va afecta asta misiunea?
Lucrurile merg în continuare
conform planificării.
Fereastra pentru lansare e deschisă
până la sfârşitul acestei săptămâni.
Oricât de tragic este acest eveniment,
n-a oprit planetele pe orbită.
Ce s-a întâmplat?
Voi pleca.
Când?
La sfârşitul săptămânii?
Aşa curând?
*** rămâne cu directorul misiunii?
E mort.
Vorbeşti serios?
L-au găsit în biroul lui azi-dimineaţă, atât
de bătut, că a trebuit să-i verifice ecusonul.
Vorbeşti serios.
Deci asta a fost.
Nimic nu ne mai desparte de lansare.
Voi zbura.
Tipul a fost omorât.
Şi ce? N-am făcut-o eu.
N-am spus asta, dar locul
va fi împânzit de poliţie.
Îl prefer pe J Edgars
ca director al misiunii.
Oricum şi dacă ar găsi ceva?
Voi fi cam în afara jurisdicţiei lor.
Trebuie să ne îmbătăm.
Bună seara, domnilor.
Bună seara. E gata masa?
Am auzit că ne părăsiţi, domnule Morrow.
Aşa se pare.
Ne veţi lipsi.
Sper că ai deschis sticla de vin, nu?
Desigur, domnule.
Toarnă-ţi un pahar, Cavendish.
Mulţumesc, domnule.
Cât are?
Eu?
Proba?
L-am sărutat acum cinci minute.
E o probă grozavă.
Voi vedea ce pot face.
Doriţi examinare completă?
Da.
Mulţumesc.
Succes.
Unele probe pot fi consumate în succesiune.
9,3.
O adevărată partidă.
Da.
O adevărată partidă.
De câte ori i-am spus lui Cavendish?
Sticla trebuie deschisă
de mai mult de cinci minute.
Un vin ca ăsta trebuie să respire.
Să nu uiţi asta.
Se spune că în imponderabilitate
este cea mai apropiată
stare de cea din pântece.
Nu pot să cred că ai reuşit.
Te trimit pe tine în cosmos.
Acolo sus, pentru Dumnezeu!
Pe tine, dintre toţi oamenii.
Nu vreau să mă gândesc
că vei rămâne singur un an.
Nu te gândi la asta.
Camera în care voi sta eu este mai
mare decât cutia ta de conserve.
Ştii la ce mă refer.
*** te vei descurca?
Am cărţile mele.
Călătoresc cu gândul.
Ar fi de ajutor să ai ceva companie.
Am vizitatori.
Nici unul pe care nu-l plăteşti.
Nici n-aş accepta altfel.
Serios, ce vei face?
Voi termina paharul ăsta.
*** e pe Titan în perioada asta a anului?
*** e pe Titan?
Pe Titan e exact aşa.
Tot timpul.
Are o perdea de nori atât de groasă,
că nimeni nu ştie ce e sub ea.
Poate nu e nimic.
E ceva acolo.
Tu ar trebui să pleci, nu eu.
De ce?
Pentru că în cosmos n-ar conta picioarele.
Mi-e frică de înălţime.
Îmi pare rău.
Vrei asta?
Vrei să-ţi păstrez?
Îmi pare rău.
Îmi pare foarte rău.
Nu mă mai bate la cap.
Lasă-mă în pace.
Haide, haide!
Îmi pare rău.
Haide! Ajută-mă!
Nu, nu eram beat.
*** adică nu eşti beat?
Când am păşit în faţa maşinii.
Care maşină?
M-am aruncat în faţa ei.
N-am fost atât de treaz în viaţa mea.
Culcă-te.
Nici măcar de atâta lucru n-am fost în stare.
"Dacă nu reuşeşti din prima, continuă."
Culcă-te.
Sunt mândru de tine, Vincent.
Trebuie să fii beat să-mi spui Vincent.
Cât ai nevoie?
20 de minute.
Poţi pleca.
E-n regulă, Irene.
Poţi pleca.
Am găsit omul. E singură probă de aici
care n-a putut fi explicată.
O dată la 10 ani e ca noi.
Ce ştii despre geană?
Că ştiţi despre el?
E un invalid neînregistrat.
Până acum câţiva ani era om de
serviciu aici şi a dispărut brusc.
*** ar putea o probă să reziste atât?
Uită-te la podele.
Nu cred că rămâne ceva prea mult timp aici.
Mai e şi problema motivaţiei.
De ce s-ar întoarce să omoare
un om pe care nu l-a cunoscut?
Profilul lui sugerează
un temperament violent.
Dacă nu greşesc, profilul lui
sugerează şi faptul că e bolnav.
Sunt 90% şanse că proprietarul genei
să fi murit deja de cauze naturale.
Dar rămân 10% şanse să fie în viaţă.
E vorba de "obiecte pierdute", domnule.
Dacă-l găsim pe cel căruia-i lipseşte
geană, am găsit criminalul.
Voi face verificări,
să aflăm despre familia lui.
Am făcut-o eu.
Nu are rude în viaţă.
Mare păcat, domnule.
Vreau să verifici registrul de intrări.
Alibiuri, invidii.
Dacă mă uit în jur, nu prea plânge nimeni.
Directorul misiunii nu era foarte iubit.
Era adeptul economiilor
în programul misiunii.
Cu tot respectul, domnule.
*** spuneţi dumneavoastră.
Jerome, metronom.
Poţi cânta la pian
după bătăile inimii lui.
Domnule director, veţi fi încântat
să aflaţi că avem un suspect.
Asta e o uşurare.
Cine este?
Am găsit o probă ce nu putea fi explicată
în aripa de sud. Asta e poza lui.
Un invalid.
Încă urmăm şi alte piste.
Cu toate acestea,
voi afişa poza cât mai curând.
Sunt curios, domnule director.
Îmi imaginez că ăsta e un avantaj
în meseria dumitale.
Politica dumneavoastră
în privinţa angajărilor.
Filosofia noastră în privinţa recrutărilor.
Cine trebuie să fii
pentru a putea ajunge aici?
Evident, standardele noastre sunt
deasupra cetăţenilor de rând.
Dar în rândul oamenilor dumneavoastră
sunt nivele diferite de competenţă.
Ocazional a trebuit să acceptăm
oameni cu deficite minore.
Dar nimic ce ar putea împiedica
pe cineva să lucreze în domenii,
*** ar fi poliţia, de exemplu.
Dar acum există destui oameni potriviţi
care să garanteze
un nou sistem de valori.
Corpuri cu minţi pe măsură.
Este esenţial, din moment ce pretenţiile
noastre sunt din ce în ce mai mari.
Şi totuşi le urmăriţi
permanent performanţele.
Trebuie să ne asigurăm că oamenii
se ridică la nivelul potenţialului.
Şi îl depăşesc?
Nimeni nu-şi depăşeşte potenţialul.
Şi dacă ar face-o?
Ar însemna că nu i-am evaluat corect
potenţialul de la început.
Te simţi bine, Jerome?
Superb.
Registrul intrărilor
din ultimele şapte zile.
Şi tu, Irene?
Tu ai un alibi?
Eram singură.
Mi-e greu să cred asta.
Scuzaţi-mă.
Am eu grijă de aia, domnule Morrow.
Se pare că nu sunt singurul care
priveşte în sus la fiecare lansare.
Bună, Jerome.
Ce păcat de director.
E păcat că nu s-a întâmplat mai devreme.
Nu te-a ameninţat că-ţi va anula
misiunea de mai multe ori?
Da, a făcut-o.
Cineva ţi-a făcut un serviciu.
Ai idee cui ar trebui să-i strâng mâna?
Au găsit o geană în aripa de sud.
Are un nume?
Un invalid.
Ţi-am făcut analiza.
Ţi-am citit profilul.
Îmi cer scuze.
Se pare că eşti exact ce spun
ei şi mai mult de-atât.
Şi tu, Irene?
Şi tu eşti din acelaşi material ca şi noi.
Nu tocmai.
"Probabilitate inacceptabilă
pentru insuficienţă cardiacă"
Cred că aşa scrie la carte.
Singura călătorie pe care o voi face
e în jurul soarelui cu satelitul ăsta.
Dacă ceva e în neregulă cu tine,
de aici nu se vede.
Dacă nu mă crezi...
Poftim.
Ia-l.
Dacă încă mai eşti interesat,
dă-mi de veste.
Îmi pare rău.
Mi l-a zburat vântul.
Jerome. Asta e calea de abordare
pe care am discutat-o?
Desigur, domnule director.
Exact.
Ascultă ce-ţi spun.
Vreau ce am comandat.
Asta e cu totul altă culoare.
Nu.
M-am plictisit să vorbesc cu tine.
M-am plictisit.
Te mai sun eu.
Asta era firma care ne vinde
vopseaua ta de păr.
Mi-au trimis "Grâu de vară"
în loc de "Răsărit de miere".
Orice idiot ar vedea că e
o nuanţă mai deschisă.
A zis:
"De ce nu faceţi o schimbare?"
Nu vreau schimbare!
N-avem nevoie!
Probabil va trebui să plătesc cele
cinci cutii pe care le-au trimis.
Nu putem rămâne aici.
Am de-a face cu aşa nişte idioţi
de nu-ţi vine să crezi!
Ei cred că eu l-am ucis
pe directorul misiunii.
De ce cred asta?
Mi-au găsit o geană.
Unde?
Pe coridor.
Putea fi mai rău.
Ţi-o puteau găsi la ochi.
Mi-au lipit poza peste tot.
Nu pot întoarce capul
fără să-mi văd poza.
Mă vor recunoaşte. Nu te vor recunoaşte.
Mă vor recunoaşte.
Nici măcar eu nu te recunosc.
Nu vor lega geana de tine.
Ei nu vor crede că unul din elita lor
i-a dus de nas atâta vreme.
Nu, nu, nu.
Nu schimbăm nimic.
Facem *** am planificat.
Eşti Jerome Morrow,
Navigator de clasa întâi.
Nu sunt Jerome Morrow.
Sunt suspect de crimă.
Ce faci?
Aia e pentru mai mult de o zi.
Aşteaptă.
Nu putem rămâne aici.
Termină!
Bine, bine!
N-ai decât să pleci dacă vrei,
dar alea nu le iei.
Îmi aparţin!
Ar fi trebuit să închiriez pe
cineva cu mai mult caracter
dacă ştiam că îţi vei da duhul
în ultima clipă.
Nu poţi renunţa acum.
Am investit prea mult în asta.
Ce vrei să fac?
Să mă târăsc acolo în căruţ
să duc eu misiunea până la capăt?
Eugene, mă vor descoperi.
Nu eşti în stare să înţelegi, nu?
Când se uită la tine,
nu te mai văd pe tine.
Mă văd pe mine.
Păstrează-ţi genele pe pleoape,
unde le este locul.
*** ai putut fi aşa neatent?
Ies în oraş.
Unde te duci?
Dacă mâine mă arestează, măcar
să mă distrez în seara asta.
Eşti sigur că e o idee bună?
A fost ideea ta
să nu schimbăm nimic.
Cine vine?
Aş zice că toată lumea.
Toată lumea.
Dacă nu mă duc, voi fi suspect.
Nu vrei să pari suspect, nu-i aşa?
Mulţumesc.
Cine a comandat asta?
Ce facem aici?
Urmez o pistă.
Cu asta mă ocup.
Sunt detectiv, urmăresc piste.
Ce te face să crezi că
proprietarul genei este aici?
Este un invalid, domnule.
Aici sunt invalizi.
E un invalid?
E un invalid destul de inteligent
să scape neînregistrat atâţia ani.
Cât de probabil este
ca acum să ni se pună pe tavă?
Dumneavoastră ce aţi sugera, domnule?
Mută investigaţia
la locul crimei.
Pe o rază de 8 km în jurul Gattaca,
pune un filtru. Opriri aleatorii.
Eşti pilot?
La Gattaca?
Asta scrie acolo, nu?
Nu scrie că eşti schilod.
Nu sunt schilod.
M-am lovit
la antrenamente, idiotule.
*** îţi permiţi să mă interoghezi?
Da, sigur.
Care e numărul tău?
Foarte bine, uită.
Care-ţi e numărul, picior plat!
Las-o baltă. Ce vrei acum?
Să-mi cer scuze?
Te enervează, nu-i aşa?
Te scoate din sărite că pot fi
ceea ce tu poţi doar să visezi!
O să scap de pe rahatul ăsta.
*** îţi permiţi să mă interoghezi?
Asta-i hărţuire.
Am greşit.
Care-i numărul tău?
Vă amintesc că aici e locul unei crime.
Ce caută omul ăsta aici?
Ce faci, bătrâne?
Datoria, domnule.
Astea sunt dovezi.
Dar sunt doar gunoaie.
Nu ştiai?
Ba da.
A fost minunat, nu-i aşa?
12 degete sau unu, aşa se interpretează.
Bucata poate fi cântată
doar cu 12 degete.
Care-i problema?
Probabil nimic.
Mai bine nu.
Nu vreau să vă dau o probă contaminată.
Înţelegeţi?
Mulţumesc.
Nu ştii niciodată
unde au fost recoltoarele alea.
Vreau să-ţi arăt ceva.
Haide, că pierdem momentul.
Haide.
Îl pierdem.
Ce ţi-am spus?
Ciudat.
Ce?
Ochii tăi arată altfel.
Probabil din cauza luminii.
Probabil.
Probă pozitivă.
Sunt impresionat.
Paharul a fost sigur folosit
după investigarea iniţială?
Două probe în două zile.
Fie suspectul s-a întors la locul
crimei ca să bea nişte apă
şi nu e nimeni aşa însetat,
fie lucrează încă aici.
Parcă am verificat tot personalul
de la curăţenie.
Nu cred că mai lucrează la curăţenie.
Cred că se dă drept altcineva,
cu o altă identitate.
Un "arivist de împrumut" la Gattaca?
E extravagant, dar nu complet imposibil.
Mi-e greu să cred că
poate fi unul din elita lor.
Chiar dacă trecea de sistemul de siguranţă,
n-ar avea aptitudinile fizice necesare.
Poate îl subestimezi.
Poate e un impostor de care
aflase directorul.
Ăsta ar putea fi motivul. Eu zic să verificăm
personalul prin analize intravenoase.
2/3 se încadrează în această categorie.
Înseamnă zile. Nu, o probă
din deget sau de urină este suficientă.
Sugerez sânge din venă.
Sper că nu exagerez.
E doar o problemă de timp, domnule.
Ce-i cu sondele, Lamar?
Deschizi o bancă de sânge?
Domnii poliţişti sunt îngrijoraţi
că metodele mele de testare
sunt compromise.
La naiba!
Îmi cer scuze.
Ţi-ai pierdut mâna, Lamar?
Lăsaţi-mă să văd.
E-n regulă.
Se pare că ne ajunge.
Dacă-ţi mai trebuie, n-ai decât
să iei de pe pantofii tăi.
Deci n-ai fost tu până la urmă?
Probabil mi-a luat-o cineva înainte.
Probabil.
Plec peste două zile.
Probabil ştiai asta.
Dar...
Acesta a fost ultimul.
Ceva nu e în regulă.
Nu e aici.
Nu, ceva ne-a scăpat.
Eu zic să testăm din nou.
Din nou?
Nu vă mai pot permite
să-mi tulburaţi activitatea.
Nu vă îngrijorează deloc că aveţi
un criminal în clădire?
Prezenţa voastră este acum
o ameninţare mai mare.
Fereastra de lansare se deschide şapte zile
o dată la 70 de ani.
Aşa că este esenţial să plecăm la timp.
Misiunea asta înseamnă foarte
mult pentru tine, nu?
Şi răposatul tău coleg se opunea
misiunii, nu-i aşa?
Mai citeşte-mi o dată
profilul, domnule detectiv.
Nu vei găsi nici un oscior
violent în mine.
Scuzele mele, domnule director.
Nu vă va mai deranja.
Acesta nu e singurul loc
în care putem căuta.
Bine, să începem patrularea.
Sunt mai norocoasă decât majoritatea.
Nu atât de norocoasă că alţii.
Ştiu şi eu câte ceva despre asta.
Tu, Jerome?
Ce probleme de inimă ai avut tu vreodată?
Ţi-a frânt cineva inima vreodată?
Am avut ideea nebunească
că te interesează mai mult
crimă decât mine.
Ai dreptate.
E o idee nebunească.
Ai vrea să dansăm?
Amuzant.
Munceşti atât de mult,
şi faci tot ce poţi să scapi dintr-un loc
şi când ai, în sfârşit, şansa să pleci,
găseşti un motiv să rămâi.
Un an e multă vreme.
Nu aşa de multă.
Doar un ocol în jurul soarelui.
Bună seara, mă bucur să vă văd.
Eu sunt detectivul dumneavoastră astă-seară.
Vă rog să nu părăsiţi locaţia.
Am spus că nu pleacă nimeni!
Vorbesc vreo limbă străină?
Verificaţi mâinile, lentilele, danturile.
Vreau batistele. Vreau mucurile de ţigară.
Vreau saliva de pe cănile cu ceai.
Ăsta e o faţa cunoscută.
Verifică-l.
Parcă vroiai să dansezi.
Scuzămă. Unde plecaţi?
Da. Ştiu. Numai un minut.
Eşti nebun?
Vino!
Încotro au luat-o?
Vino aici.
Vino.
Nu înţelegi? Nu pot face asta.
Tocmai ai făcut-o.
Nu-ţi atinge faţa!
Nu înghiţi! Nu scuipă!
Curăţaţi-i dinţii.
Cine e Vincent?
Să nu spui nimic.
Ce s-a întâmplat?
Cicatricile de pe picioarele tale?
Ţi-aminteşti Chrysler LeBaron din '99?
Asta e înălţimea exactă a aripii din faţă.
M-am uitat la stânga
în loc să mă uit la dreapta.
Ai inventat povestea asta acum
sau o foloseşti mereu?
O folosesc mereu.
Ştiam că ai o legătură
cu moartea directorului.
Nu e adevărat, Irene.
Nu e ăsta tipul de aseară?
Nu e nimeni.
E unul din cei mai buni oameni.
Sunt sigur că n-are nici
o legătură cu treaba asta.
N-arăţi prea bine, Jerome.
De ce nu te duci acasă?
Vă pot ajuta?
Îl caut pe Jerome Morrow.
Îmi pare rău, e bolnav. Puţină greaţă.
E foarte frecventă înainte de o misiune.
Chiar?
Ar trebui să-i fac o vizită.
Am înţeles că m-aţi putea conduce?
Nu ştii cine este, nu-i aşa, Irene?
Alo?
Eugene, azi trebuie să fii tu însuţi.
Ai uitat că nu mă pricep?
Vin poliţiştii.
Trebuie să fiu bolnav.
Mie-mi spui?
Cât timp am?
Nu prea mult.
Probabil nu e acasă.
Alo?
Am venit să-l văd pe Jerome Morrow.
Eu sunt.
Urcaţi.
Se pare că e acasă.
Intraţi.
Bună, iubito.
Nu mă săruţi?
Mă bucur să văd că te simţi mai bine.
Normal, acum că eşti aici.
Cine e prietenul tău?
Cu ce v-aş putea ajuta?
E vorba de director.
Din nou?
Sper că nu deranjez.
Nu-i nici un deranj.
Scuzaţi-mă că nu vă arăt casa.
Putem face asta altă dată?
Durează doar o clipă.
Poate-mi spune ce am.
Ce vă aşteptaţi?
Da?
Am prins criminalul, domnule.
L-aţi prins?
Îl avem în arest.
Vin imediat.
Ce mai faci, Jerome?
Nu prea rău, Jerome.
*** naiba ai ajuns aici?
Am putut merge dintotdeauna.
Dar m-am prefăcut mereu.
Nu mă atinge!
Ascultă-mă, Irene!
Nici nu ştiu cine eşti.
Sunt acelaşi de ieri.
Nu vreau să-ţi mai ascult
minciunile, Jerome.
Mă cheamă Vincent Anton Freeman.
Sunt un "născut la risc" sau un
"degenerat" sau *** vrei să-i spui
Dar nu sunt criminal.
Eşti un copil normal?
Avem ceva în comun.
Dar inima mea nu mai are 20-30 de ani de viaţă.
A mea a depăşit deja termenul cu 10.000 de bătăi.
Nu e posibil.
Tu eşti specialistul...
în ceea ce nu e posibil, nu-i aşa, Irene?
Te-au pus să cauţi din greu orice greşeală,
că după un timp nu mai vezi altceva.
Dacă ţi se pare că merită,
sunt aici să-ţi spun că e posibil.
Este posibil.
Felicitări, domnule.
Aţi reuşit.
Saliva lui a fost găsită
în ochiul directorului.
O probă neverificată.
În timp ce eu eram obsedat de geană, instinctul
dumneavoastră ne-a dus pe pista cea bună.
Deci invalidul n-are nici
o legătură cu asta?
Nu. Amicul nostru a acţionat singur.
Misiunea ăsta era totul pentru el.
Nu-i aşa?
Ştia că dacă pierd lansarea, nu va
mai trăi s-o vadă pe următoarea.
Şi *** acum lansarea
nu mai poate fi oprită, este foarte cooperant.
Îmi imaginez că...
veţi sărbători în seara asta, domnule.
Desigur.
Cred că ne place.
Da, dar lasă-i puţin timp
să se obişnuiască cu ideea.
El *** arăta?
Cine, poliţistul?
Era doar un poliţist.
Ai reţinut *** îl cheamă?
Tema conversaţiei a fost numele meu.
Da, păi, se va întoarce.
Ai auzit ce-a spus.
Au prins criminalul. S-a terminat.
Nu, nu s-a terminat.
Trebuie să-l întâlnesc.
Vincent?
Doamne, ce te-ai mai schimbat.
A trecut atâta vreme, că nu-ţi
mai recunoşti propriul frate?
Suntem oare fraţi?
Părinţii noştri au murit
crezând că ţi-au supravieţuit.
Eu m-am îndoit.
Ce cauţi aici, Anton?
Eu ar trebui să-ţi pun această întrebare.
Eu am dreptul să fiu aici.
Tu, nu.
Dai impresia că crezi ce spui.
N-am comis nici o crimă.
Probabil eşti dezamăgit.
Ai comis o fraudă.
Ai probleme mari, Vincent.
Eu pot să te scot de-aici.
Ai idee ce-a trebuit să fac să ajung aici?
Ai ajuns cât de departe ai putut.
Vino cu mine acum!
Mai am de parcurs câteva milioane de km.
S-a terminat!
Nu poţi reuşi decât dacă
vezi că eu dau greş?
Doamne! Până şi tu îmi vei spune
ce pot şi ce nu pot face?
Dacă n-ai observat,
n-am nevoie să fiu salvat.
Dar tu ai avut nevoie, odată.
Tu, care ai toate răspunsurile,
*** explici asta?
Nu tu m-ai învins atunci.
M-am învins singur.
Pe cine vrei să convingi?
Vrei să-ţi demonstrez?
Nu contează, Anton.
Am uitat deja.
Îţi demonstrez. Vrei să-ţi demonstrez?
Îţi voi demonstra!
Da, vreau.
Vincent!
Unde e malul suntem prea departe?
Te dai bătut? Suntem prea departe!
Te dai bătut? Nu!
Vincent!
*** reuşeşti asta, Vincent?
*** ai reuşit toate astea?
Trebuie să ne întoarcem.
Nu. E prea târziu.
Suntem mai aproape de celălalt mal.
Care celălalt mal?
Vrei să ne înecăm amândoi?
Vrei să ştii *** am reuşit?
Uite aşa am reuşit, Anton. Niciodată nu
mi-am păstrat energia pentru întoarcere.
Nu puteai vedea, nu-i aşa?
În noaptea aia, când am traversat strada.
Şi totuşi ai traversat.
Dacă mai eşti interesată...
dă-mi de veste.
Îmi pare rău...
L-a luat vântul.
Astăzi îţi iei zborul, nu?
Uite în ce hal arăţi.
Vino, ţi-am pregă*** mostrele.
N-am nevoie de mostre acolo unde mă duc.
S-ar putea să ai nevoie la întoarcere.
Ai aici tot ce-ţi trebuie
pentru două vieţi.
De ce-ai făcut toate astea?
Pentru ca Jerome să fie aici
când ai nevoie de el.
Tu unde pleci?
Şi eu plec în călătorie.
Nu ştiu *** să-ţi mulţumesc.
Eu m-am ales cu afacerea mai bună.
Eu ţi-am împrumutat doar corpul meu.
Tu mi-ai împrumutat visul tău.
S-o deschizi după ce-ţi iei zborul.
Asta ce mai e?
O nouă regulă.
Te-a emoţionat zborul?
Există o problemă, Lamar.
Nu ţi-am povestit până la urmă de fiul meu, nu?
E un mare fan al tău.
Să nu uiţi că am fost la fel
de bun ca oricare altul
şi mai bun decât majoritatea.
Vrea să se înscrie şi el aici.
Aş fi putut să mă duc şi să mă
întorc fără să ştie nimeni.
Din păcate, fiul meu nu
e ceea ce ni s-a promis.
Dar cine ştie de ce ar fi în stare?
Nu-i aşa?
Pe viitor nu uita că
dreptacii nu şi-l ţin cu stânga.
E unul din amănuntele alea.
O să pierzi zborul, Vincent.
Pentru cineva care n-a fost
destinat acestei lumi...
recunosc că mi-e cam greu
s-o părăsesc.
Se spune că fiecare atom din corpul
nostru a fost o dată parte dintr-o stea.
Poate că nu plec de fapt.
Poate că mă duc acasă.
Traducerea şi adaptarea: aufras
Sincronizarea textului: sarge