Tip:
Highlight text to annotate it
X
lată ce se va întampla. Eu voi citi asta
şi tu vei asculta, şi vei fi atent.
Nu mă vei întrerupe. Nu vei vorbi fără motiv.
Deci, ceva din acestea ştii deja. Voi începe
de la început.
Meticulos, da. Ordonat. Educat.
Au fost aceste caracteristici.
Nimic extrem. Ca toată lumea, ele variau.
Au fost zile cu greşeli şi lene şi conflicte.
Şi au fost zile, zile bune, când după
judecata oricui,
ele trebuie considerate isteţe.
Nimeni nu a spus că ceea ce făceau era
complicat.
Nici nu ar putea fi considerat nou. În afara
sensului geologic.
Ei au luat din mediu ceea ce era nevoie
şi au facut din el ceva mai mult.
- Nici nu am stabilit o intâInire. - Ce
ordin de plată ai pus pe ăsta?
28. De ce? - Nu ştiu... da, pun pe 28.
Te-ai mai gândit despre ce ai vrea să
discutăm?
Nu chiar. - Pentru că eu...
Adică eu nu m-am răzgândit sau ceva.
Phillip şi cu mine vorbeam, şi ne-am gândit
că ar fi bine. Ar fi distractiv.
Nimeni nu a spus că nu va fi distractiv.
Vremea când ne jucam cu tesla coils
şi mingea fulger în garaj s-a terminat.
Poate ar trebui să-I încerci pe propria
piele în timpul tău liber.
Timpul meu liber? Timpul liber după 50 de
ore de lucrat pe săptămână,
sau după cele 30 de ore de timp liber pe
care deja îI petrec în garaj?
Şi nu e un tesla coil.
Cred că aş putea salva câteva minute pe zi
mâncând pe toaletă.
Câte patente avem? În ultimile 14 luni?
- Ai semnat acordul? - Nimeni nu a semnat
acordul.
Nu contează, ne luăm după acord.
Numeşte un lucru din garaj care e cât de cât
profitabil.
Nu văd pe nimeni că demisionează din cauza
asta. Tu?
Abe vrea sa zică că acum, cardurile JTAG
sunt tot ce avem.
Când te uiţi pe adrese, avem o mulţime de
apartamente. O mulţime de reşedinţe.
Dar acestea nu sunt comenzile bulk pentru
OEM sau giganţii retail.
- Aceştia sunt tacuţii din pivniţă. -
Hackerii.
Da, hacker wannabes testând placa de bază de
la taţii lor.
Şi ştiu că o parte din asta e vina mea,
recunoscând, ştii tu.
Cu toate de anul trecut, şi certurile pe
care le primim de la Platts,
şi restul lucrurilor pe care nu le vom
aminti acum. - Hai să începem.
Scuze. Ce?
Continuă. Zi-i.
Ar trebui să începem. Am vorbit cu fratele
meu azi.
Mai ştie de alte 2 cazuri asemănătoare la
firma lui.
- Lasă-I pe Platts să ştie că vorbim despre
asta.
Bine, uită-I pe Platts.
Asta trebuie să fie vorba despre ce are cea
mai bună şansă să ajungă pe piaţă
şi ce o să-i capete atenţia VC-ului.
Deci, am stat de partea voastră când era
rândul vostru.
Şi nu am fost 100% sigur despre ce făceam
sau pentru că nu am fost de acord, poate.
Dar daca tot e rândul meu,
dacă încă jucăm după reguli, atunci asta e
ceea ce vreau să încerc.
Ţine, ia asta. Au spus că ţine puţin rece.
Robert, te rog. Nu va ţine.
- Se va strica în maşină. - Se va strica
aici. Bine, merci.
Noapte bună, toţi. - Ne vedem.
- Tocmai am terminat cu discursul ăsta
gigant. Am dat un discurs?
Tocmai I-am termiant. A fost acum 5 minute.
Eu sunt cel care a forţat nota. S-au prins
pentru că nu sunt bun ca poliţist.
- Ar trebui s-o faci. Ai putea să te prefaci
mai bine.
Nu sunt sigur.
Dacă tot mergem pe acest drum unde este
fizica de clasa a opta
este şi distracţie în garaj. Eu cred că am
putea să încercăm.
Phillip şi Robert sunt plecaţi cu a lor, şi
e bine.
Dar ştii că nu am nici un interes.
Ştiu că nu ai nici un interes, în afara
faptului că
Phillip şi Robert nici nu au nevoie de noi.
Ei doar vor să folosească echipamentul.
Pentru ceea ce vreau eu să fac? Nu avem
nevoie de ei.
Nici chiar de Phillip, pentru că nu are
nevoie de software.
A adormit? - Nu, şi are nevoie de o baie.
- O să ajungă să trăiască într-o debara. - E
bine.
Ştii, chiar dacă Robert e de acord cu asta,
şi nu va fi.
Nu înţeleg Ce e chestia pe care o facem.
Îi vom lăsa să umble la ea doar 2 luni.
- Ei o fac pe-a lor, noi pe-a noastră. - Ei
au spus că va dura 14 ore.
Nu mânca asta. Serios, e stricată.
Am aruncat primele bucăţi. Filtrul.
Dar zdrobite?
Tipii aştia sunt sponsorizaţi.
- Tipii aştia sunt... ce? - Heliu lichid.
Tipii aştia sunt sponsorizaţi.
Aia e asta.
Asta e toată diferenţa. Asta e cutia.
Nu trebuie să jucam aici, nu ajungem nicăieri
găsind căi inovatoare să o facem mai rece şi
nefolositoare.
- Aaron, am nevoie de setul hexagonal. -
Asta e de nemarcat.
Venim spre el de la spate, şi decât să
schimbăm
temperatura înconjurătoare, mai bine vom
schimba nivelul care va conduce
temperatura tranziţiei. Şi bombardând aceste
muchii
vor scoate ceramica, temperatura scade şi
scade.
Face ceramica mai puţin rezistentă şi
închide câmpul magnetic interior.
Ceea ce zic e scăpam cutia pe el.
Punem toată forţa magnetică la negat, să se
ciocnească cu inversul a ceea
ce se întâmplă în interiorul ceramicii.
Care ar trebui sa schimbe temperatura
tranziţiei la ceva cu care putem lucra.
- Şi care ar fi asta? - Să sperăm, pe la
tempertaura camerei.
Despre ce e vorba? Cel mai bun matematician
e un leneş?
- Ce ai cerut? - Am cerut. Am nevoie de
setul hexagonal.
*** I-ai numit? - Haide.
Astea sunt Type One? - Superconductele?
Da, sunt Type One.
Şi asta va fi o problemă?
Sunt destule la muncă, dar sunt toate codate.
- Dacă sunt nevoit, voi cumpăra kiturile. Ce
faci despre sursă?
Ce?
- Pot să fac rost de ele. - Poţi... eşti
sigur?
Credeam că nu îţi place ideea.
Cumpără-le dacă trebuie. De restul putem
avea grijă.
*** rămâne cu sursa aici?
Ştii povestea *** NASA a cheltuit milioane
proiectând creiounl care poate scrie la
gravitaţie 0? Ai citit despre asta?
- Şi *** Rusia a rezolvat totul? - Da, au
folosit un creion.
Exact, un creion normal de lemn.
Se pare ca Phillip ia "drumul" NASA aproape
de fiecare dată.
Palladium?
Le ai diagrama, ce zice?
Au folosit o proporţie de platină şi
palladium.
Nu e necesar cu schimbările pe care le-am
făcut.
Ei doar se dau mari. Dacă îI ai, foloseşte-I.
Vreau să iau un router de schimb.
- Pun 4 uncie de Palladium. - S-a uitat
Robert la el?
Deja îI am pe al lui. - Nu-I pot repara.
Bine. De unde îI iei? - Wall-Mart. E 50$.
Poţi să iei o chitanţă, te rog? - Da.
Deci, platină sau palladium e mai puţin
rezistent?
Abe? Nu e o... - Da, nu-mi pasă.
- Deci rezistenţa nu contează. - Am nevoie
de un da sau ba.
Tu ai mişcat aia? - Şurubul collet?
Robert a făcut-o. - Deci, da. Cred.
- Deci, care e mai ieftin? - Doar nu o să o
cumperi, nu-i aşa?
Numai dacă ai câteva grame de palladium pe
aici.
De ar pune-o acolo dacă nu ai nevoie de ea?
Un convertor catalitic. E bun.
Nu uita să o pui la loc. Emisiile tale
tocmai au crescut cu 300%.
Este destul aici? - Da, ar trebui.
Dacă nu, îI vom scoate pe cel de la
camionetă. Tuburi din cupru.
- Ăsta va fi afară din comisie, nu? - Fără
tuburi?
- Putem folosi şi freonul. - Nu, va fi la
temperatura camerei.
Ştiu, doar în caz.
Nu, aşteaptă. Stop. Voi cumpăra tuburile.
Asta nu ne salvează vreun ban. Ai tăiat ceva?
Jay? Hei, omule. Ce mai faci? - Bine.
Trebuie să purtăm ochelari de protecţie?
- Trebuie să purtăm ochelari de protecţie?
Ce?
Ochelari de protecţie. Trebuie să purtăm
ochelari de protecţie?
Aşteaptă. Phillip, nu vrei să vi până aici?
Phillip, ia o mască, bine?
Este dur, nu? Nu-s numai eu?
Nu, precis este mai mic, dar doar pare aşa.
la ceea ce folosesc şi ei.
Mai puţin răcitorul de care nu avem nevoie.
Restul e baia de mercur,
ceea ce ar trebui să o cunoşti mai bine
decât mine, dar probabil doar se dau mari.
Ce vreau să zic, o ai, trebuie să o
foloseşti, corect?
Ce? Te doare? - Nu, nu am simţit nimic.
Suntetul mă ameţeşte.
*** se simte? - Nu ştiu.
Nu ştiu dacă o fac în sus.
Ţine.
- Partea următoare. Să facem partea
următoare. Da.
Nu este un soi de sticlă sau ceva
transparent.
Orice ce ar putea fi folosit ca un geam?
Pyrex?
Da, a intrat. - Bine, dă-i drumu.
Nu ştiu nimic care nu ar lăsa un gol în câmp.
Dar trebuie să vedem ce se petrece în
interior.
Cât a costat asta? - Da.
Cât? - Vrei să pui camera mea
în interiorul cutiei unde e aşa de periculos
că nici noi nu ne putem uita?
Dacă s-ar întâmpla ceva, mi-ai da banii
înapoi?
Avem o presiune negativă slabă în cutie.
Deci suntem pregătiţi pentru argon.
Care dintre ele e aia? - E cel albastru.
L- am cântărit la 77 de grame.
Am setat scara la decagrame, totuşi.
Îmi apar 7.7 decagrame.
Pregă*** pentru
0.05 litri de argon.
Pregă***? - Numai platoul la început, nu?
Da, la început numai platoul, şi apoi vom...
Lasă-I o secundă.
Vrei să faci cutia acum? - Da.
Să verificăm lista acum. Aaron, aşteaptă o
secundă.
Să ne asigurăm că totul este pus la locul
lui. Aşteaptă, Aaron. Aşteaptă.
Doar aşteaptă.
Bine.
Ceva?
E normal? - Nu ştiu.
ÎI închid. - Aşteaptă! Nu.
Nu am facut-o eu. - Ai stricat ceva?
Da, am stricat. Asta e distrusă.
Vrei să verifici camera? - Da.
Hai să luăm asta. - Gata?
Unu, doi, trei.
Hei. Spune-mi că ţie foame. Kara e acasă la
mama ei şi eu sunt lihnit.
Da, mi-e foame. Ce...
Abe, e 7:00. Abe, e 7:00 noaptea.
Bine, da, am mâncare. - Bine.
Stai, sunt copii acolo? - Numai o secundă.
Da, sunt acolo.
Bine, lasă asta, mai bine mergem undeva. Am
parcat, deci hai jos.
Vino sus mai întai. Am nişte lucruri pe care
vreau să le duc la atelier.
Bine, dar vino la uşă.
Bine. - Serios, să vi la uşă.
Bine. Ne vedem.
- Care-i treaba, Abe? - Hei, Brad. Ce mai
faci?
Bine.
Cât a spus că va fi acolo? - Nu mult.
Dacă are o problemă, ar trebui să o rezolve.
Nu eşti tatăI lui.
Ştiu. Am crezut că ar fi bine să fac ceva
caritabil.
Sigur e caritabil. Cel puţin ai recunoscut.
Ce zici de o friptură? Să mânânci.
Nu vreau nici o friptură. Hai doar să luam
nişte taco's în drum spre atelier.
- Am nişte chestii pe care aş vrea să le
încerc. Bine.
Putem să luăm nişte taco's pe drum, sau o friptură după.
Despre ce tot vorbeşti? Nu plătesc pentru o
friptură.
E stabil?
Aaron, e stabil?
Ce i-ai făcut? - Ce?
- Pare că un câine a digerat asta. - Bine,
asta e platoul.
Am conectat asta cutiei ca să controlez
impulsul.
- M-am gândit că e cel mai uşor. - Asta doar
controlează cutia.
Platoul stă la fel. Ceea ce faci este că tot
îI hrăneşti.
Auzi asta? *** e...
Vezi, nu o mai ating. Creşte din propriul
impuls.
E ca un looping, şi se regulează singur.
Şi ceea ce faci este că atunci când ajunge
acolo, îI aduci înapoi
şi gata, e constant. E stabil. Stă aşa.
Deci funcţionează?
Da, funcţionează. - Ce e asta, 10%?
Mai scade câteva puncte până ajunge la vârf.
Poate ai vrea să vi aici şi să te uiţi la
asta.
La ce mă uit?
- Cât scoatem din baterii? - Probabil 24 de
volţi.
Adică, nu mai mult, nu? - Bine.
Deci contorul tău e stricat.
Asta am crezut. Şi am încercat alte trei. Am
scos tot la fel.
Am stat toată noaptea. - Ce a fost?
Am stat toată noaptea şi pauză de 2 ore doar
verificând totul.
E ceva în neregulă aici. Nu scoatem mai mult
decât punem.
Puţin mai mult. - Da, oricum.
Nu e mai mult de un volt şi jumate, mai mult
decât punem.
Probabil e din cauza bateriilor. Sunt
baterii ieftine, regulate prost.
Dar e ciudat, totuşi.
Vrei să vezi ceva şi mai ciudat?
Să mai trecem o dată peste asta. Două
baterii, da? 24 volţi?
Cât scoatem din ăsta? Doar aşa de distracţie.
12 volţi.
- Dar din ăsta? -Ar trebui să fie tot 12
volţi.
Deci, ce naiba e chestia asta?
Nu stă aşa.
Nu, se închide în câteva minute. Ce face
asta?
Nu ştiu. Le spun eu ceva. Le spun că omorîm
gândaci.
Ar trebui să fie numai o zi sau două, în
orice caz.
- Doar dacă vrei să-i chemi. - Nu, au şi ei
treaba lor acolo.
Dacă Phillip află despre asta va trebui să o
dezasambleze.
- Nu. Fac doar nişte reglări. - Da, ştiu.
Nu, ai dreptate.
Abe, e garajul meu, da? Nu e de parcă ar
plăti chirie.
Era o valoare în chestie. Clar. Despre asta
erau siguri.
Dar care e aplicaţia? În doar câteva ore
au trecut prin toate de la tranzit în masă
până la lansarea sateliţilor.
Imaginând dispozitive de marimea avioanelor
jumbo jet.
Totul ar fi mai ieftin. Era practic şi eu o
ştiau.
Dar dincolo de astea, dincolo de cele
pozitive
ştiau că cel mai uşor mod de a fi exploatat
era să vândă ceva care nu înţelegeau încă.
Aşa că au păstrat liniştea. Petrecerile au
continuat.
Orice zi de naştere, aniversare, sărbătoare,
poate lansarea a ceva obscur. Nu conta.
Orice motiv ar fi bun.
Ceea ce era important era că Thomas Granger,
ultima şansă de sponsorizare, a apărut.
Dacă a plecat puţin mai devreme decât ar fi
vrut, nu a putut fi judecat.
El doar a fost acolo să o mulţumească pe
fiica lui, Rachel.
Şi ea era acolo doar să-I mulţumească pe Abe.
Ce i-ai spus domnului Granger mai înainte?
- Mi-ai întors burgeru? - Nu îI poţi numi
domnul Granger.
ÎI numeşti, ca, Thomas sau ceva.
- Zi înainte. - Nu, pentru că nu te va lua
în serios.
- Crede ca suntem copii. - Dacă îI numeşti
domnul Granger
se uită la tine de parcă eşti un copil de 6
ani.
Aşa face cu mine. Nu va mai funcţiona.
Abe a avut sarcina să cuantifice şi să
explice dispozitivul.
Dar săptămânile s-au transformat în luni,
entuziasmul s-a tranformat într-o realizare
că sunt depaşiţi de situaţie.
lată-I. Te-am sunat toată dimineaţa.
Unde ai sunat? - La muncă şi pe mobil.
Nu-s acolo.
Serios?
- Nebunia din Martie? - E Carolina şi
Michigan.
Cine-i la rând? - Nici nu ştiu ce.
Ai ceva important la muncă azi?
Sper ca nu zici că orice zi e neimportantă
la Cortex Semi.
Vroiam să vin să-ţi dau un discurs mare
despre *** suntem
prieteni de aşa de mult timp şi a crescut
încrederea, despre tot.
Dar ce zici de asta în loc?
Dacă chiuleşti de la muncă după-amiaza asta
şi promiţi
să faci chestiile minore pe care ţi le cer...
Eu în schimb am să-ţi arăt cel mai important
lucru
la care orice organism viu a fost martor
vreodată.
Ei bine, arată ca muştarul pentru mine.
Ştiu, dar e un film. E o proteină
secretată de o ciupercă numită Aspergillus
Ticor.
El ţi-a spus asta?
Nu, ştia că e o proteină dar nu ştia de unde
provine.
Tot ceea ce a facut a fost să ia cateva poze
cu echipamentul lor.
Ghici unde mergem.
Ştii unde e Will? - Nu, de ce?
ÎntâInirea cu Ariel a fost amânată pentru
miercuri.
Credeam că o aşteptă. Unde mergeţi?
Ce fac cu inginerii când ajung la 40 de ani?
Ce, Bradshaw? - Exact. Ştii ce?
Ştiu unde e Will. Am să-I anunţ când plec.
Bine. Merci. - Poţi să ne întâInim în faţă?
Trebuie să conduci. - Ţine. la cheile mele.
Dacă poţi, doar prefă-te că e prima dată
când vin înăuntru.
Şi dacă i-ai spune exact ce mi-ai spus şi
mie...
Deci ce e? - Construcţie de proteine.
- Poţi să-i spui lui? - Construcţie de
proteine.
Dar ce fel? - Un fel de ciupercă.
Un fel de ciupercă. - De unde provine?
Nu ştiu. Tu trebuia să o duci la laborator.
Mda, data viitoare.
Tu ai fost în design, nu-i aşa? - Da.
*** ai ajuns aici?
Ştii ce fac cu inginerii când ajung la 40 de
ani?
Îi scot afară şi îi împuşcă.
Ce naiba, Abe? Puteai doar să-mi arăţi
pozele.
Vreau să crezi. - Ce să cred, proteina?
Te cred. - Bine, uite,
tipul ăsta crede deja că e o glumă, deci s-
ar putea să fie puţin defensiv.
Serios? De ce ar crede asta?
Te rog.
Aspergillus Ticor.
Asta e o ciupercă care se întâneşte oriunde.
E în patul nostru, pielea noastră, câteodată
chiar şi în propriul tub GI. Peste tot.
E practic motivul pentru care nu laşi
obiecte în întuneric, umed, sau locuri
închise.
Mulţumesc. Ai mostra pe care ţi-am adus-o?
lat-o. Terger. T-E-R-G-E-R.
Când ţi-am arătat asta, spune-i lui ce ai
crezut.
- Ai crezut că e o glumă, nu-i aşa? - E o
glumă.
Da, dar *** ai ştiut?
Vrei să-i arăţi? Te rog?
Ăsta e modul în care scoatem Proteina A din
Aspergillus Ticor. ÎI îndulcim.
ÎI agităm. ÎI învărtim. ÎI îndulcim din nou.
- Durează cam o lună. - Să obţii aceeaşi
cantitate pe care eu ţi-am adus-o.
Să obţină aceeaşi cantitate pe care eu am
adus-o.
Deci dacă e un incubator pentru ciuperci, e
aşa de valoros?
Nu asta e. - Atunci ce e?
Mai este o modalitate prin care poate
secreta la fel de multă proteină. Natural.
Dar durează mult mai mult.
Dar dacă are umezeală şi e lăsat în pace,
va începe să secrete şi se va aduna...
şi adună, dar durează mult timp. - Cât de
mult?
- Mult timp. Mai mult decât câteva zile?
Atunci cât de lung?
Să obţină aceeaşi cantitate de proteine pe
care o avem,
aceeaşi cantitate pe care eu o strângeam la
fiecare cinci zile
şi cinci zile mai tărziu se acumula din nou,
el zice că ar dura cam 5-6 ani.
Nu vreau să-I diminuez pe tipul ăsta.
Şi, eu am spus dă-o naibii şi am pus ceasul
acolo.
Şi? - Vreau ca tu să o faci.
- Unde e? Cutia? - Am dus-o înapoi la
atelier.
- Aşteaptă, digital sau mecanic? - Exact. Le-
am făcut pe amândouă.
Şi ce? - Vreau ca tu să o faci.
Am crezut că degradăm gravitatea, da?
Că blocăm informaţia asta.
Cred că facem mai mult decât asta. Cred că
blocam mai mult decât asta.
Când controlai impulsul, ai observat că era
parabolic?
E important. Parabolele sunt importante.
Ţine, uite-te la asta.
Nu ştiu, Abe.
ÎI voi porni şi îI lăs să funcţioneze 60 de
secunde
cu nimic în el. E gol acum.
Asta-i, 22.
În toate ecuaţiile care descriu mişcare şi
căIdură şi entropie.
În toate diagramele lu Feznman care e
singura variabilă care o poţi schimba în
negativ
şi tot poţi să primeşti răspunsuri
raţionale? Nu e masa.
22 ore, 27 minute în cutie.
- E un numar impar. - Asta înseamnă 1,347
minute.
- 1,347, omule, I-ai ghicit repede. - De
unde ai ştiut că e impar?
Pentru că asta e. lată ce se întamplă. Este
un capăt "A" şi un capăt "B".
Să zicem capătul A e 12:00, şi capătul B e
12:01.
Bine? Pornim maşina cu Weeble la capătul A.
Înaintează. - Trebuie să scrii asta.
- Nu e nimic ce trebuie să scriu. - Scriu eu
atunci.
Înaintează normal spre capătul B.
Când ajunge acolo, impulsul funcţionează
parabolic
până când ar trebui să se oprească, dar face
o curbă înapoi spre capătul A.
Când se întoarce spre capătul A...
Rotunjeşte asta. Weeble
a experimentat un total de 2 minute, şi din
nou face curba.
Înapoi. Face curbe parabolic. - Exact.
Şi iar se intoarce şi repetă procesul de
1300 de ori.
Când în sfârşit iese la capătul B
a călătorit un numar impar compus din
călătorii înainte şi înapoi.
Ce e aşa de special la 1300? De ce e vorba
de 1300? De ce nu e exact?
Asta nu e empiric. - Ţine, dă-mi aia.
Nu ştiu de ce nu e exact. E un fel de
probabilitate acolo.
De fiecare dată când ajunge la capătul B
este o şansă,
o mică şansă, să nu mai facă curba spre
capătul A.
Şi pentru un motiv, are nevoie de
aproximativ 1300 călătorii până se opreşte.
Trebuie să iasă, dacă nu nu îI vom putea
vedea după.
Bine, ia să vedem asta.
22 ore, 14 minute.
1334 minute. - Par.
Intră la capătul B.
lese la capătul B.
- Vreau doar să-I vezi *** îI văd eu. - Mă
straduesc, bine?
Tot ce punem în cutia aia iese neîmpământat.
Şi nu mă refer la împământat de sol. Adică
nu-i legat.
Blocăm orice îI face să înainteze, aşa că
fac flip-flop.
În interiorul cutiei, e ca o stradă, şi
ambele capete sunt "capete de stradă".
Asta nu e târâre de frame-uri sau formări de
gauri negre. E mecanică şi caldură.
Asta nu e mecanică şi căIdură.
Putem publica. - Da, putem publica.
Nu, adică chiar putem publica.
Aaron, Weeble-u e prost. Nu se poate mişca.
Chiar dacă I-am pune Weeble în punctul B,
tot o să meargă înapoi şi înainte până când
e dat afară la capătul B.
Dar dacă ar fi deştept
ar putea intra la capătul B şi ar ieşi la
capătul A înainte să sară înapoi.
Vrei să zici să facem unul mai mare.
Nu am spus nimic. Tu eşti cel care vorbeşte
despre asta.
Deci mă crezi?
Nu, nu te cred.
Haide. Să luăm ceva de băut sau ceva.
Va trebui să o mutăm. - O vom muta.
Avem nevioe de o cutie în care să încapă o
persoană. Cât să o pornim
Am testat cutia. Se pare că mai mult de
jumătate din inele sunt "redundant".
Inelul interior e destul de puternic pe cont
propriu, deci face platoul mai mic.
Mult mai mult nu e necesar. Ceea ce putem
face
e să luam o parte din aceste platouri şi să
înconjurăm containerul cu o reţea.
Cât de mic?
Ar trebui strâns în aşa fel încât o mulţime
din mini-câmpuri să egaleze unul mare,
corect?
Da, suma seriilor, are logică.
Ce vreau să spun este că avem nevoie să
gasim un loc unde să-I punem
şi să-I pornim şi să nu fie deranjat.
ÎI punem în debara.
Undeva într-un loc unde nu o să umble nimeni
cu el şi să-I strice.
Şi control climatic.
Da, oricum, o să gasim un loc.
Deci, dacă mergem calea ta cu ce? O mulţime
de mini-câmpuri?
Asta cere multă muncă. Va trebui să...
Adică, câte zile înseamnă asta?
Abe, ştii ce am putea folosi?
Ştiu că am vazut o mulţime de chestii nebune
în ultimul timp.
Ştiu că încă încerci să le pui într-un mod
care are logică.
Uite, vreau doar să înţelegi că ceea ce
urmează nu e o glumă.
Nu ţi-aş face asta şi nu am să-ţi fac asta.
Deci, când vezi asta, nu poţi ţipa sau să
faci vreun zgomot sau să fugi oriunde.
Ştiu că probabil te simţi de parcă eşti
păcălit sau facut de râs. Dar nu eşti.
Îţi promit, nu eşti. Bine?
Cine e, Abe?
Stai să aşteptăm. 6 minute.
Eşti sigur că poţi conduce?
Ce ai făcut toată ziua? Prima dată?
Am petrecut ziua într-o cameră de hotel în
Russellfield.
- Ne întâInim la atelier. - Mă întreb ce am
făcut eu.
- Cred că m-am întors la muncă. - Da,
probabil.
Probabil doar am muncit, cred.
Da, probabil aşa ai făcut.
Acum că ştiu despre asta, Abe,
nu mai o mai fă din nou, bine? Nu acolo unde
mă afectează pe mine.
Răspunde.
Bună, Rachel.
De ce nu loteria?
Putem dacă vrei, dar nu e decât până sâmbătă.
Şi chiar dacă am câştiga cele 10 milioane,
asta nu înseamnă decât 200000 pentru
următorii 30 de ani.
- Şi asta nu e decât o singură afacere.
Câteva zile ca astea.
- Nu faceam decât un test. Înăuntru şi
afară. Vreau să fac ce ai făcut şi tu.
Exact ce ai făcut.
- Primul lucru pe care I-am făcut este le
spun că sunt bolnav. Da, am făcut asta.
- Apoi am condus spre depozit. - Dar trebuie
să o las pe Lauren la şcoală.
Atunci ne întâInim acolo. Vom avea nevoie de
ambele maşini.
Dar va trebui să le parcăm la capătul
drumului, din afara depozitului.
- De ce facem asta? - Pentru că vom avea
nevoie când mergem înapoi acasă.
Ce vrea... - O să aibă logică.
O să am răbdare.
Când am ajuns la magazie, am inundat camera
cu argon
şi a trebuit să o verific pentru a securiza
orice scurgere.
Sunt scurgeri? - Sunt întotdeauna scurgeri.
La 8:30 a. m., am setat timerul pentru 15
minute.
Am sărit în maşină, şi am condus spre
Russellfield.
Gata, I-am pierdut.
Ce? - De ce timerul?
Pentru că momentul când pornim maşinile e
momentul când vom sfârşi
să ieşim din ele, şi... - Aşa. M-am prins.
Scuze.
Nu vreau să fiu prin jur când ei vor fi.
Cât am fost pe drum la 8:45, maşina a pornit
singură
şi pe la 8:49, s-a încăIzit complet.
În Russellfield, am luat o cameră de hotel
şi am încercat să mă izolez.
Stai aşa, ce vrei să spui prin "izolat"?
Am închis geamurile, am scos din priză tot
din cameră:
telefonul, TV-ul, ceas, radio, totul.
Nu am vrut să risc să dau peste cineva pe
care cunosc
sau să văd pe cineva la ştiri care ar...
Dacă avem de a face cu cauzalitatea, şi nici
nu ştiu sigur.
Eu doar... - Ce?
- M-am scos din ecuaţie. - Te-ai alăturat
grijii.
Da.
Şi apoi ce ai făcut toată ziua?
- Am stat aici. Am citit câteva cărţi,
dar... - Ce? Erai neliniş***?
Da. Îţi amorţeşte creierul.
"Evacipate".
La 3:30 p. m., am oprit la Farmacia Williams.
Am luat un tub de oxigen clasa E şi o mască.
Am sunat la firma de fonduri mutuale şi am
întrebat care stoc în fondul "mid-cap"...
a avut cel mai mare procentaj în acea zi.
Idea era să iau destule informaţii pentru un
schimb bun.
Nu putem doar downloada charturile şi să
facem schimburi la fiecare mişcare?
Dar dacă facem asta, eu vreau să folosesc
librăria
în Russellfield, să folosesc computerele lor.
Deci, am ajuns la magazie cam pe la 3:15 şi
am închis curentul la cutie.
A scăzut constant până la un nivel tolerabil
pe la 3:19.
Chestia e să intri după ce ajunge la un
nivel confortabil,
dar înainte să se închidă complet. E o
fereastră acolo.
Deci, doare?
Da, doare puţin.
Nu e rău dacă aştepţi momentul potrivit. E
ca un fel de şoc static.
- Odată ce eşti înauntru, eşti bine, totuşi.
Ce?
Ştiu că ai făcut-o, şi doar pot presupune că
nu ai...
cancer sau impotenţă.
Dar care e opinia ta despre cât de sigură e
chestia asta?
Nu îmi imaginez nici o modalitate prin care
acest lucru ar fi
considerat pe aproape de a fi sigur.
Tot ce ştiu este că am petrecut 6 ore acolo
şi sunt încă în viaţă.
Tot vrei să o faci?
Am setat alarma de la ceas pentru 6 ore.
Am reglat tubul de O2, am luat nişte
Dramamine şi am încercat să dorm.
Ai reuşit?
Ce? - Ai dormit?
Nu la început. Nu m-am considerat
claustrofobic
dar am început să transpir şi nu găseam
fluxul normal de la tub
şi respiram diferit decât atunci când testam
tubul afară.
În cele din urmă, m-am liniş***, şi
nu ştiu, poate era de la Dramamine care îşi
făcea efectul, dar îmi aduc aminte acest
moment
în întuneric cu vibraţiile maşinii.
Am fost mai mulţumit decât altădată.
M- am trezit singur, fără alarmă
şi am aşteptat ca maşina să se răcească. Să
se răcească din perpectiva mea.
A ajuns la un punct când era sigur să ies
afară
dar ceasul tot arăta căteva minute,
aşa că am avut încredere în matematică şi am
aşteptat.
Ăsta nu e un şoc static, Abe. Bine, te rog
opreşte-I.
Ai ieşit prea devreme.
Trebuie să aştepţi ceasul ca să ştii că
câştigul e destul de jos.
Deci, suntem aici?
Da, suntem aici. E 8:50, marţi dimineaţa.
Bine. Dă-mi câteva minute.
De acolo era uşor. Cea mai mare parte din
treabă era facută.
Am lăsat totul exact *** I-am găsit. Am
lăsat maşina singură
şi nu am închis-o, şi doar am luat totul de
acolo.
Deci dubla ta ar găsi totul la normal şi ar
intra în cutie?
Exact, dar, eu sau dubla mea sau cineva era
în cutie, venind pe dos.
Deci cine ştie *** ar reacţiona dacă aş fi
închis maşina.
Bineînţeles. Deci, sunt numai pentru un uz.
Deci acum, la acel moment, de când dubla mea
era în drum spre hotel cu maşina mea...
A trebuit să iau un taxi spre casă. Dar când
mergem, vom putea folosi camionul.
- Ai un cont de siguranţă, nu? - Da. Am
acum. Ce cumpărăm?
Bine. Azi, înainte de 12:30, vom cumpăra cât
mai multe acţiuni la RGWU.
Vor spune că câştigurile în acel sfert sunt
de trei jumătate.
şi acţiunile se vor dubla în după-amiaza
tranzacţiilor.
Ce fac ei? - Ce vrei să spui?
Ce face compania asta? Fac lucruri sau...
Nu ştiu. Tot ce contează este că preţul
creşte.
Volumul e aşa de mare că numărul de acţiuni
pe care le schimbăm nu vor afecta preţul.
Chiar nu ştii ce fac?
De asta ai vrobit despre un fond "mid-cap",
în aşa fel încât volumul e destul de mare să
ne acopere.
Crezi că e prea prudent? - Nu ştiu.
Ştiu că mai sunt o mulţime de acţiuni acolo
care fac mult mai mult decât dublu, dar asta
e prima mea zi.
Dumnezeule. - Nu va răspunde.
Ştiu, Abe. Asta e întrebarea.
Ştiu, şi care e răspunsul? Ai cei 400
miliarde $,
ai dat la caritate, ai conacul perfect cu
100 de camere,
cu yachturi asortate al lui şi al ei şi loc
de aterizare pentru elicopter.
De fapt, ai imunitate absolută să faci ceea
ce îţi doreşti.
Nimeni nu te poate atinge.
Eşti întors dintr-o vacanţă deasupra legii.
Absolut, foarte sus. Tocmai te-ai întors
dintr-o excursie de 2 ani în jurul lumii.
*** îţi ocupi ziua? Ce faci?
Abe, ştiu că asta e întrebarea, dar nu e
o întrebare reală, deci de ce contează?
Şi care e răspunsul?
lubito, el ştie că asta e întrebarea. Te
întreabă pe tine.
Ce vrei să spui? Ce aş face cu viaţa sau ce
o să fac mâine?
Doamne, ambele.
Aş face ceva constructiv. Aş face ceva care
ar ajuta,
ceva care să mă facă să mă simt bine. -
Ştiu. E fantastic. Bine.
- Soţia mea. Aşa de bună. Aşa de pură. Eşti
pură. Taci. De ce ai întrebat, atunci?
lată ce aş face eu: M-aş trezi mâine
dimineaţă
şi aş merge la Gabriel Capital Inc.
şi i-aş spunde recepţionistului lui Joseph
Platts că sunt aici să-I văd
şi când iese afară
mi-aş izbi pumnul până la nasul lui cel
turtit.
Doar un pumn bun, un bun pow.
Uimitor. Era şi timpul. - E grozav.
De unde provine asta? Întotdeuna îI aperi pe
tip.
- E nefiresc. - Aş face-o numai dacă aş ştii
că
nimeni nu o să afle sau o să fie rănit.
Aş fi vrut să existe o modalitate prin care
aş putea să o fac
şi apoi să mă întorc şi să-mi spun să nu o
fac.
Pentru că vreau doar să ştiu *** e. Asta e
tot.
Sunt aşa de mândră.
În final, soţul meu, eroul.
Nu putem face asta. - Ştiu.
Ai sunat deratizarea?
lubito, sunt păsări. Nu vrei o grămadă de
pui morţi acolo sus, nu-i aşa?
- Nu sună ca păsările. - Crede că sunt
şobolani în pod.
Dar ideea a fost menţionată
şi cuvintele nu se vor întoarce după ce au
fost spuse categoric.
Deci înţelegi asta, nu?
Nu trebuie să mă convingi să nu fac asta,
bine?
- Nu cred că ţi-am spus. - Chiar dacă te
opreşti singur
dublura ta, din a-I pocni pe Platts, de ce
ar, dublura ta, merge în cutie?
Şi fără nici un folos pentru el, nici o
posibilă aplicaţie,
nici un avantaj care să fie profitat, idea a
rămas.
*** ai face-o? - Nu aş face-o.
- Doar aşa, de distracţie. - Tot nu aş face-
o.
- Dar dacă ar fi o modalitate? - Uite, Abe,
uită.
Nu o să mă prefac că nu ştiu nimic despre
paradoxuri
sau ce le urmează, şi sincer, nu cred în
porcăriile astea.
Omoară-ţi mama înainte să te fi născut,
oricum.
Trebuie să funcţioneze singur într-un fel.
Nu ştiu. - lată ce ştiu sigur.
Cel mai rău moment din lume este să ştii că
momentul pe care îI trăieşti
a fost deja definit, că asta e secunda
sau a treia oară, sau oricum. Şi te simţi
vreodată de parcă
nu ştiu, poate lucrurile nu sunt în regulă,
poate viaţa ta e în dezordine
sau ceva care nu ţi-ar plăcea şi începi să
te întrebi ce a cauzat asta.
Oamenii îşi învinuesc părinţii întotdeauna
de parcă, dacă mama lor îi alăpta, viaţa lor
ar fi fost mai diferită.
O gaşcă de plângăcioşi.
Da, sunt. Dar dacă nu era ceva despre care
nu te miri?
Dacă ai şti că nu ăsta este modul în care
lucrurile ar trebui să fie?
Nu sunt aşa. Nu sunt adeptul
"destinul, este-doar-un-singur-drum".
Nici eu. Dar ce e mai grav?
Gândind că eşti paranoic sau ştiind că
trebuie să fi?
Nu trebuie să te uiţi la mine aşa. Sunt în
regulă.
Nu, doar am presupus că ai avea. Eu am
încredere în ea.
- Ştiu că atunci când am decis să-ţi spun...
Te-ai decis să-mi spui?
Ştiam că eşti însurat şi că nu sunt secrete.
Orice îţi spun eu, ea va şti.
Nu are legătură cu încrederea. - Ştiu.
Cât de bine va fi în câteva zile...
Îi fac o surpriză şi zburăm spre Costa Rica
pentru o lună?
O vom face să înţeleagă încetul cu încetul.
Poate cumpărături la agenţia imobiliară.
Pentru moment, poţi să îi spui că ai avut o
zi bună în piaţă.
Nu înţelegi. - Nu.
Nu înţelegi întrebările care vin cu acestea.
Dar îi vom explica şi asta va lua ceva timp,
să ne dăm seama ce urmează.
Lucru care, eu cred, ar fi să construim o
cutie mai mare, de mărimea unei camere
unde pot să încapă mai mult de o persoană.
Sigur sau nu, chestia se simte ca un coşciug
aşa *** e acum.
Apropos, ăsta e tipu nostru.
Care e volumul? - Cinci şi jumătate.
Care e schimbul? Sfinte...
Nu, pot să bat asta. Dar în general, cred...
Tocmai vorbeam despre Robert şi Phillip.
Nu vreau să le spun.
Ştiu că au investit mult în grup.
Nu vreau să le spun.
Dacă vrei să iau toată vinovăţia pe asta, e
în regulă.
O accept bucuros. E a mea.
La sfârşitul acestei săptămâni, pot avea
orice vor ei.
Am să le înmânez orice drepturi la orice am
lucrat în ultimii 2 ani.
Pot avea echipamentul, garajul, casa.
Pot avea camioneta mea, dacă te face să te
simţi mai bine.
Dar nu le suflu un cuvânt despre asta. Nu o
vom face.
Doamne, totul e aşa de diferit înăuntru.
Simţi cât de detaşat eşti.
E o lume separată şi poţi conţine marea
majoritate din ea.
Şi sunetul. Nu sună diferit în interior?
Parcă cântă. Cred că nu o auzi din afară.
Am avut un vis acolo. - Despre ce?
Eram lângă ocean, şi tot auzeam valurile.
Era aşa de lipsit de evenimente.
Noaptea. Şi venea curentul şi pleca.
Vino puţin, omule. Ce e pe mâna ta?
Sângerezi? - E sânge.
Întoarce-te. - Vezi?
De unde curge? E caietul tău.
- Tu eşti. Doamne, e pe urechea ta. - Ce e
asta?
- Îţi sângerează urechea. Omule. - Dă-mi
aia. O ţin.
E normal? Nu e normal. - Pentru maşinărie?
Pentru oameni. Crezi că e din cauza maşinii?
O ţin.
Grozav. Chiar pot să lucrezi azi.
Salut, băieţi, care-i treaba?
Pare întotdeauna că lucrez mai mult când nu
sunt închis afară.
A spus că trebuia să deratizeze din nou.
Dar nu ne poate spune în avans. Eroul e
măcar aici?
Nu vezi nimic pe aici în afară de acei
geckos.
Ştiu. - Cred că e pentru geckos.
Ce? - De ce?
- Hei, omule, merci pentru cadou. - ***
merge treaba pentru tine?
Ştii ce? Voi doi, faceţi panaramă, dar e o
diferenţă.
Stai aşa. *** i-ai spus?
Ce? - Când ai întrat? Ce ai spus?
Nu ţi-a spus despre asta? - Nu.
Bine. Ex-prietenul lui Rachel intră la
aniversarea mea cu un shotgun.
Ce? - Jur pe Dumnezeu.
Deja am primit discursul de la Kara.
- Filby! O să-I primeşti. Ai o soţie şi un
copil.
E ciudat că voi sunteţi singurii care au o
problemă cu asta.
- Restul cred că am facut o treabă bună. Nu-
i adevarat.
Nu poţi să-ţi rişti viaţa şi în special
bunăstarea Karei şi Laurenei
pentru cineva ca Rachel.
Practic imploră să i se întample şi ei.
Mi-am închipuit că ai să înţelegi.
Ce să înţeleg? Nu ai mai fost *** eşti acum.
La asta mă refer. Vezi cât de diferite sunt
lucrurile acum.
Diferite? *** sunt lucrurile diferite?
O vezi? Ştiu că o vezi.
Aia a fost noaptea
în care mi-ai spus totul despre maşinărie.
Tot ce mi-ai arătat era aşa de proaspăt în
capul meu şi când I-am văzut pe tipul ăsta...
Mă uit la el. Nu-I lăsăm să facă asta.
Nu-I lăsăm să sperie lumea în felul ăsta.
Ştiu că a fost prostesc, da?
Dar mă refer, toată idea, toată chestia pe
care o facem.
Mi-a luat ceva să mă obişnuiesc cu ea. Nu
eram complet aclimatizat cu ea.
Dacă erai numai tu, dacă erai îngrijorat,
tot cred că eşti prost.
Dar ai o familie acum, şi Dumnezeule, în
special acum
orice asemănător ar fi nebunie.
Ştiu. - Ştiu că ştii, dar trebuie să...
Ştiu, bine? - Filby!
Tu nemer... Chiar dacă îI vezi, nu-mi spune.
Nu e vina mea că nu ştiu, sper ca acea
chestie să fugă.
Atunci ce facem aici?
Se îngrijorează de pisică. Deci cauţi
pisica. E ceea ce faci.
Nu ştiu. - La ce te referi?
E stânjenitor ca tipul de la magazie să ne
vadă venind împreună
dar nu ne vede plecând.
Da, dar ce crezi că zice recepţionistul
despre 2 tipi care iau o cameră pentru 6 ore
în fiecare zi?
Ai scos din priză asta?
Ai adus mobilul?
Pot să verific cine sună?
Da, nu ne-am întors.
Da, dar nu o poţi lua cu tine, bine?
E Aaron. Hei, iubire.
Nu-s acolo. Trebuia să vin în centru şi să
le ţin mâna tipilor.
Spune-mi.
Sună bine. Nu, trebuie să mânânc cu ***-ii
ăştia.
Păstrează-I pe al meu, totuşi. ÎI mânânc mai
târziu.
Da, 6:00.
Ce? - Ce?
Trebuia să câştigâm asta cu 2, tocmai s-au
întors cu 12 la ceas.
Trebuie să greşim. - Nu.
Ce? Nu, greşim aici, ratează prima aruncre
liberă
şi revin cu cele de 3. - Trei puncte.
Exact.
Omule, ţi-e foame? Nu am mai mâncat din după-
amiaza asta.
Care-i treaba băieţi?
- Cred că glumeşti. - Îmi pare rău. Am uitat
că e în buzunar.
E Kara? - Da.
*** funcţionează celularele?
Dacă sunt două telefoane dublicate şi sun
acelaşi număr
sună amândouă în acelaşi timp, sau este...
Nu aşa funcţionează. - E un semnal radio.
Nu, e o reţea.
Verifică fiecare zonă şi când găseşte
telefonul, se opreşte din sunat.
Sună primul.
Ăsta sună, corect. - Corect.
Deci cel pe care îI are dubla ta în
Russellfield nu poate suna.
Corect. Cred că am rupt simetria.
- Eşti sigur că aşa funcţionează celularele?
Nu.
Te simţi bine?
Mă simt bine. Dar tu? - Da.
Kara doarme? Te-am trezit?
Da. Nu, nu eu, s-a simţit mai mult ca un pui
de somn.
Cred că corpul meu se obişnuieşte cu zilele
astea de 36 de ore. Ce se întâmplă?
Putem face asta, dar trebuie să o facem acum.
Ai adresa de acasă a lui? - De ce acum?
Plănuiam să luam o excursie mâine, nu? La
fel ca azi?
Da, pentru acţuni.
Bine, am dormit pentru o oră şi jumate.
Alarma maşinii m-a trezit.
Erau copiii ăştia cu skateboardurile, lovind
fiecare maşină de pe stradă.
Deci mergem chiar acum, ne facem treaba cu
Platt, intrăm în cutie
şi venim înainte ca copiii ăia să seteze
alarmele.
Tot ce trebuie să facem e să stăm la vedere.
Asta ar trebui să-i sperie.
În aşa fel încât dubla mea doarme toată
noaptea,
nu au această conversaţie, şi intră în cutie
mâine ca de obicei.
- Vor fi schimbaţi. Dar... - Da, dar măcar
vor intra în cutie.
Aşteaptă, *** ne întoarcem aşa de mult dacă
maşinile nu funcţionau?
Funcţionau? - Da.
Am început să merg la 5:00, şi le porneam,
5:00 p. m.
Am obosit de toate întrebările fără răspuns.
Facem asta ca un expreiment sau o facem
pentru mine?
Puţin din ambele. - 5:00.
Dacă rezolvăm asta până la 3:00, asta
înseamnă 10 ore în cutie.
Am tuburile cu O2 în maşină.
Va fi o zi lungă.
E aia... - E aia maşina lui Rachel?
Nu, nu e lu Rachel, e al tatăI ei. Au
acelaşi fel.
Ai văzut asta?
E domnul Granger. E Thomas. Stă în acea
maşină.
Ce?
Jur că era el. Ce dracu face
în faţa casei mele la 2:00 dimineaţa?
Nu-mi vine să cred. Ce, ne urmăreşte?
Ce faci? - Hai doar să vedem ce vrea.
Nu, hai doar să ieşim din cartierul meu mai
întâi. Haide.
L- ai văzut azi? - Nu.
Eu da. L-am văzut azi după-amiază
pe la 6:00.
Eşti sigur că nu I-ai văzut când am condus
pe lângă el?
Nu, ce?
Sunt sigur că în această după-amiază era
proaspăt bărbierit. Ştiu că era.
Era pregă*** să meargă la o întâInire cu
soţia lui.
Se pare că are o barbă de vreo 2-3 zile acum.
Eşti sigur? - Nu, nu sunt, dar cred.
Rachel. Sunt Abe. Te-am trezit?
Poţi să-mi dai numărul de telefon al tatălui
tău, repede?
Da. Bine, spune.
Da, merci. - Ce face?
Doar stă acolo.
A ieşit o secundă şi am crezut că vine
încoace
şi apoi a intrat înapoi în maşină. Cred că e
băut.
Bună, scuze că te sun aşa târziu.
Pot să vorbesc cu Thomas Granger, vă rog?
Da, sunt James Miller de la Putney şi Myers.
Bună, domnule Granger?
Thomas Granger?
Ce faci? Vino aici!
Ce s-a întâmplat?
Sunt în regulă. Am alunecat.
Vreau doar să ştiu ce cutie a folosit. Ai
construit una pentru tine, nu? Doar una.
Da. Câte crezi că am făcut?
Sunt setate corect. Le-am pornit la 5:00.
Ar fi putut folosi una şi s-ar fi întors la
5:00.
Ar putea fi într-una din ele chiar acum.
Eu zic să le deschidem şi să vedem.
Plănuiai să vorbeşti cu el?
Spune-mi dacă da. Nu o să mă supăr.
Nu, Îţi promit. Ştii că nu aş face-o.
Eşti sigur că nu?
Tu eşti cel care nu se poate apropria de el
fără să leşine.
Nu este nici o cale prin aş spune cuiva.
Nici una.
Poţi să găseşti vreun motiv? - Nu.
Câteodată facem lucruri dar nu ştim *** am
ajuns în acel punct.
Nu, nu pot. - Nu poţi ce?
Nu pot să găsesc vreun motiv pentru care aş
face-o.
Ei bine, nici eu.
Dar dacă era o urgenţă?
- Deci ai face-o dacă era o urgenţă? - Nu,
nu ştiu. Ce, ca să o faci tu?
Nu ştiu. Ce fel de urgenţă?
Permutările erau fără sfârşit.
S- au strâduit să ajungă la sursă,
dar chiar separându-I de Abe cu 2 camere...
Întrebă-I numele.
Condiţia lui Granger nu putea fi descrisă
decât ca vegetativă.
Ce a spus?
Din asta au dedus că problema era recursivă,
dar dincolo de astea, s-au găsit recunoscând
împotriva voinţelor
şi din nou, răspunsul era necunoscut.
Ce crezi că a schimbat? - Nu mult.
Nu am avut nici un contact cu el în cele 3
ore în care ar fi putut face ceva.
Ştiu că a schimbat asta. Ştiu că nu aveam
conversaţia asta prima dată,
deci nu ştii ce am pierdut.
Nu ar fi putut fi aşa de mult.
Nu contează cât. Contează doar că a schimbat.
Ştiu ce vrei să zici.
Întrebarea trebuia să fie:
ce să faci cu omul în comă din dormitorul
învitaţilor?
Dar în minta lui Abe era deja compusă lista.
Două mg. din triazolam oral
la fiecare 7 ore induce un somn sigur şi o
rată metabolică minimă.
La aceasă stare continuă de odihnă
coprul uman consumă 0.3 litri de oxigen pe
minut
sau 2,000 de litri în patru zile.
Un tub de oxigen de clasă E conţine 625
litri.
Să menţină hidratarea
corpul face un ciclu cu minim 2 şi 1/2 litri
de apă pe zi.
Şi hrana ar fi un lux.
Dar tubul mic de nitroxid medical
ar putea fi folosit în partea cealaltă.
Dincolo de camera care conţinea maşinăriile
şi sus 2 nivele
îşi croia drum spre altă cameră
unde a înmagazinat ceva la care o să mă
refer de acum înainte ca fiind
"Failsafe Machine".
lată-I. Te-am sunat toată dimineaţa.
Serios?
Pe celular şi la muncă.
Nu-s acolo.
Serios?
Nici nu ştiu ce.
Sunt obosit.
Sper că nu zici că orice zi e neimportantă
la Cortex Semi.
Vroiam să vin să-şi dau un discurs mare
despre *** suntem
prieteni de aşa de mult timp şi a crescut
încrederea, despre tot.
Dar ce zici de asta în loc?
Dacă chiuleşti de la muncă după-amiaza asta
şi promiţi
să faci chestiile minore pe care ţi le cer eu
în schimb am să-ţi arăt cel mai important
lucru
la care orice organism viu a fost martor
vreodată.
Până în acel moment ar fi fost nişte
discuţii.
Abe ar vrea, bineînţeles, să ştie ***.
Aaron ar avea de explicat totul despre
manifestu la magazie
şi *** arătau două camere sub numele Abram
Terger.
Atunci Abe ar vrea să ştie ***.
Aaron ar explica că atunci când ar fi mers
sus
şi ar găsi Failsafe pornit
ştia exact ce e.
Dar Abe ar întreba ***.
Şi apoi partea despre designul modular al
coşciugului
şi *** s-a referit că ar putea să îI
împăturească pe unul şi să-I pună în
interiorul celuilalt.
Nu sunt pentru un singur folos.
Sunt reciclabile, Aaron ar spune.
***, Abe ar întreba.
Şi Aaron ar descrie cât de simple lucrurile
au devenit
când vei şti precis ce ar avea cineva pentru
micul-dejun
chiar şi într-o lume cu capace sabotate.
***?
Şi aici aş introduce povestea.
Sau termina, depinzând pe referinţa voastră.
Pentru că atunci când Aaron a venit pentru a
doua oară, nu a fost uşor.
Nu se aştepta ca eu să încep o luptă.
Şi atunci, era prea obosit să mă bată.
Dar pentru motive care sunt evidente pentru
mine acum
am înţeles că el pur şi simplu a vrut mai
mult.
Că a avut mai mult învestit. Aşa că am
plecat.
El deja a făcut ce trebuie, aşa *** eu
intenţionam să
înregistrez toate conversaţiile zilei, doar
în caz.
Prin acea podoabă de la ureche el avea un
avans de 3 secunde în lume.
Aaron, ai nevoie de somn. Somn adevărat.
Nu pot. Am un program.
Trebuia să spună tare cuvintele care îi
veneau în cap
şi cei din jurul lui ar fi căzut de acord.
Ăsta e Track 3.
Abe îmi aduce maşina şi eu sunt în drum spre
teren.
ÎI voi vedea pe Will acolo.
ÎI învit la petrecere şi mă asigur că îI
aduce pe iubitul lui Rachel.
Will.
Nesimţit arogant ce eşti.
Ce dracu e aia? E ăla celularul tău?
- Nu, e un radio, omule. - Arăţi ca
Serviciile Secrete.
- Arăţi ca Serviciile Secrete. - ÎntâInirea
cu Ariel s-a mutat miercuri.
Ce? Pentru ce dracu stau eu pe aici atunci?
Da, ştiu. Scuze.
Frumos coş, Aaron.
Cărămidă. Asta e urât, Aaron.
Puteam folosi asta săptămâna trecută
împotriva celor de la TI.
Măcar ai golful. Văd că te-ai mai antrenat.
Vi aici cu cravata ta de 3 dolari crezând că
poţi juca whiteball.
Ce faci în seara asta?
Trebuia să fiu în Raleigh. Mulţumită ţie mi-
am pierdut zborul.
ÎI ştii pe Robert? - Da.
Are o aniversare în seara asta. De ce nu vi
şi tu?
- O să stau cu vărul meu. - Adu-I şi pe el.
Rachel va fi acolo.
Mare reuniune. - Exact.
Nu cred că fac asta.
De ce nu?
Pentru că mă gândesc la un milion de
posibilităţi diferite prin care asta s-ar
întâmpla
şi nimeni nu e pe aproape de a fi rănit.
O pot suna şi să văd dacă vrea să facă
altceva,
sau mai bine, nici nu îi mai spunem despre
petrecere.
Asta e bine pentru diseară. Dar mâine? Dar
oricare altă zi?
- Am eu grijă de mâine, mâine. - O vei
supraveghea întotdeauna.
Tipu ăsta e destul de nebun să intre cu un
shotgun într-o cameră plină cu oameni.
Ce crezi că va face dacă o găseşte singură?
În felul ăsta, noi ştim exact ce se
întâmplă. Avem control complet peste asta.
La sfârşitul serii, tipul e arestat şi întră
în puşcărie.
Aşa merge treaba. Cuvintele tale, nu ale
mele.
Acum hai, tu trebuie să fi.
Ea a spus că a fost acolo pentru că tu ai
spus că vei fi.
Nu-mi spune că m-am întors şi am făcut asta
pentru nimic.
Nu trage?
Nu. Nu trage. - Niciodată?
Nici când I-ai grăbit? - Nu. Nu a făcut-o.
Nu a făcut-o cât am stat, când I-am grăbit.
Şi din cele spuse de Robert, nu a făcut-o în
seara asta.
Nu are tupeu. Ştim totul.
Bine? Suntem "prescient".
Putem fi precauţi.
Poate putem ajunge la armă fără să o ştie.
Bineînţeles că putem.
O lasă în camionetă înainte să intre. Nici
nu trebuie să...
- Dar dacă te face să te simţi mai bine...
Ce se întâmplă cu mâinile noastre?
Ce vrei să spui?
De ce nu putem scrie ca oamenii normali?
Nu ştiu. Văd literele.
Ştiu *** ar trebui să arate. Nu pot să fac
mâna să le facă uşor.
Încearcă se le compari ca făcute cu mâna
stângă. La mine arată la fel.
Ghici ce e azi.
Nu, nu. E ziua de naştere a amicului tău
Robert.
Zice că îi plac discurile aşa că i-am adus
"The Best of Bread".
Nu, discuri adevărate, din vinil.
Îţi pot spune cu siguranţă ce am facut în
acea seară când era rândul meu.
Dar cred că ar face puţin bine, pentru că
ceea ce îşi aduce aminte lumea,
actualitatea, ultima revizie, e ce aparent
conteză.
Deci de câte ori a fost nevoie Aaron...
*** a repetat aceeaşi conversaţie...
sincronizare a buzelor de nenumărate ori?
De câte ori era nevoie ca să îi iasă bine?
Trei? Patru?
Douăzeci?
Am decis să cred că încă una ar ajunge.
Pot aproape dormi noaptea dacă ar fi numai
una.
Încet şi ordonat, el "reverse-engineered" un
moment perfect.
Lua din jur ceea ce era nevoie
şi făcea din ea ceva mai mult.
Şi odată ce detaliile au fost cercetate cu
succes,
nu ar mai fi nimic de făcut decât să
aşteptăm conflictul.
Poate obligatoria dezbatere a moralului
ultimilor minute
până când gălăgia din cameră creşte în panică
şi ţipete de fundal până intră "pistolarul".
Şi eventual el ar fi făcut-o perfect şi
trebuia să fie frumos
cu toată lauda şi adorarea pe care a primit-
o.
Probabil a salvat vieţi, până la urmă.
Cine ştie ce s-ar fi întâmplat dacă nu ar fi
fost acolo?
Ştiu că lucrurile stau prost.
Ştiu că nu eşti de acord cu ceea ce am făcut.
Ştiu că eşti supărat.
Şi ca să fiu sincer, nici eu nu sunt
mulţumit de tine, acum.
Dar ştii că asta va trece. Hai doar să
mergem.
Hai să mergem undeva unde nu vorbim limba.
Aaron, nu avem banii aici
şi ar trebui să ne furăm propriile
paşapoarte.
Bani? Vom face bani.
Au pariuri sportive în Vegas. Nebunia din
martie.
Vom face destul într-o noapte încât să
finanţăm o mie de vacanţe.
Paşapoarte. Ştii că nu le folosesc pe ale
lor, oricum.
Acum, haide. Mă gândesc la Oraşul Stelelor.
Să vedem terenul de antrenament a
cosmonautului.
Eu stau aici.
De ce?
Îşi vor construi propriile cutii în altă zi.
Şi al tău ştie deja ce au construit.
Nu vei fi capabil să-i monitorizezi pentru
totdeauna.
Cutia pe care o face Abe nu va funţiona.
A pus firele greşit.
Şi dacă repară asta...
Voi începe de fapt să iau bucăţi din el. E
de doar un mecanism.
Nu mai funcţionează.
Dubla ta va zice să continuie munca pe
altceva.
Şi al meu va fi de acord. Sunt prieteni.
Stai? De ce?
De ce? Să vedem, de ce ar sta Abe?
Ce motiv posibil ar putea fi să stai aici?
Cred că nu se vor depărta destul, nu-i aşa?
De ce nu le iei pe Kara şi Lauren şi le pui
în cutie
şi atunci tu şi Aaron puteţi seprarat păstra
un set şi vă puteţi opri din hrănit de pe el.
- Nu te întoarce. - Puteţi păstra fiecare un
set şi o emisferă.
Nu a fost un motiv să îţi arăt de ce sunt
capabil,
dar îţi spun asta acum. Du-te afară.
Du-te şi fă ce dracu vrei. Nu este nici o
cale prin care te-aş opri.
Dar nu te întoarce aici
şi nu te apropria de ei.
Oricare din ei.
Acum ţi-am plă*** orice fel de datorie pe
care am avut-o la tine.
Ştii tot ce ştiu şi eu.
Vocea mea este singura dovadă prin care
trebuie să ai încredere în astea.
Probabil am scris o scrisoare cu semnătura
mea,
dar scrisul meu nu mai e *** a fost odată.
Poate ai avut prezenţa minţii să
înregistrezi asta.
Ăsta e privilegiul tău.
Nu vei mai fi contactat de mine.
Bună dimineaţa.
Fiecare jumătate de metru.
Oriunde.
Şi dacă te uiţi, nu mă vei găsi.