Tip:
Highlight text to annotate it
X
Haide!
Subtitrarea: Larra/BMC/Avocatul31
Subtitrari-noi Team/www.subtitrari-noi.ro
Îţi ai seama că nu ştiu
nimic despre politică?
- L-ai votat, nu?
- Pe Adam Lang? Bineînţeles.
Toţi l-au votat.
Nu era un politician, era un nebun.
Poftim.
Are nevoie de un "scriitor de memorii"
nu de încă un om politic.
A fost plă*** cu 10 milioane
de dolari pentru memorii,
dar se zvoneşte că manuscrisul
e o porcărie.
Rhinehart le oferă casa de la ocean
să îl poată repara,
şi cred că l-a ajuns stresul pe McAra.
Patologul spune că sângele lui
era 3 sferturi alcool.
Adică s-a înecat din greşeală?
Accident, suicid, cui îi pasă?
Cartea l-a ucis.
Ce încurajator.
Cine e McAra?
Trebuia să ştiu de el?
Da. Era un fel de ajutor al lui Lang
când era Prim Ministru,
aşa că nu spune că nu ştii.
A fost cu el ani de zile.
Nu ştiu, Rick.
E o mare şansă pentru tine.
Plus că te şi plătesc bine.
Nu mor copiii de foame.
- N-am copii.
- Eu am.
Roy.
Cine crezi că te bombardează,
Random House?
Publicam memoriile lui Lang.
Se pare că e destul să devenim o ţintă.
Merci.
- Câţi ai văzut?
- Cinci. Eşti ultimul.
Voi fi sincer.
Nu cred că eşti persoana potrivită
pentru această lucrare.
Atunci e bine că nu
e la latitudinea ta, Roy.
John Maddox, director executiv
la Rhinehart, New York.
Domnule.
Sidney Kroll, avocatul
domnului Lang din Washington.
Domnule Kroll.
Şi cred că îl ştii pe Nick Ricardelli.
Bine, Rick.
Am înţeles de la Rick
că ştii care e situaţia?
Poate că ne poţi lumina
şi ne poţi spune exact cu ce
vei contribui la acest proiect.
Nimic.
Nu, nu voi pretinde că sunt cine nu sunt.
Aveţi CV-ul meu.
Ultimul său efort a constat în
autobiografia unui magician
"Am venit, am luptat si am cucerit".
Da, şi a ajuns direct
pe locul întâi, aşa că...
După ce l-ai refuzat tu, Roy.
Nu citesc memorii politice.
Cine o face?
Şi ştiu că aţi cheltuit
10 milioane de dolari pe cartea asta.
Câţi veţi recupera?
Două? Trei?
E o veste proastă pentru acţionari.
Şi veşti şi mai proaste
pentru clientul dvs, dl Kroll.
Adam Lang îşi vrea locul în istorie,
nu în tabelele de amintire.
Te rog!
Tocmai pentru că nu ştiu nimic
despre politică
voi pune întrebările necesare ce vor ajunge
la adevăratul suflet al lui Adam Lang.
Şi asta vinde autobiografii.
Sufletul.
Foarte frumos.
- Ce porcării.
- Crezi?
John, bineînţeles.
Adam Lang e o personalitate istorică.
Autobiografia lui va constitui
un eveniment mondial.
Da, eu am depozite pline
cu multe evenimente mondiale
ce aşteaptă să iasă la iveală.
Sid?
Adam este încă foarte supărat
pentru ce s-a întâmplat cu Mike McAra.
Era de neînlocuit.
De neînlocuit, şi totuşi trebuie înlocuit.
Adam va aprecia sigur beneficiile
unei noi încercări.
În final e vorba de "chimie".
Mergi la sală?
- Nu chiar.
- Păcat. Lui Adam îi place să facă sport.
Ştiu un scriitor bun la
Guardian care merge la sală.
Putem discuta puţin programul
de publicare?
Trebuie să terminăm într-o lună.
- O lună?
- Da.
- Vrei cartea într-o lună?
- Avem deja prima variantă.
Dar trebuie revizuită în detaliu.
De asta îmi place CV-ul tău.
Eşti rapid şi îţi faci treaba.
Tu spui, el "revelează".
Şi eşti britanic.
Umbra ar trebui să fie britanic.
Ai umorul specific, nu?
- Ai obligaţii familiale?
- Nu, n-am familie. De ce?
Adam e prins într-un turneu în SUA
şi un program de strângere de fonduri
pentru Fundaţia Adam Lang.
O lună în SUA. E bine.
N-aş putea aduce manuscrisul
aici să lucrez la el?
Mă tem că nu. E într-un mediu sigur
în casa lui Marty Rhinehart.
Doar anumite persoane au acces la el.
E mai mult o bombă decât o carte.
Va trebui să îl văd şi eu cândva.
Ar trebui să-l editez.
Da, în teorie.
De fapt, ar trebui să discutăm despre asta.
- Cât de repede poţi ajunge acolo?
- Cât vrei de repede.
- Va pleca la noapte.
- Rick.
E în regulă.
Bun, batem palma.
- Felicitări.
- Mulţumesc.
- Rick.
- Merci.
De fapt, am ceva ce ar trebui să vezi.
E cumva...
Nu, nu e cartea lui Adam.
Nu, e a unui alt client de-al meu.
Poate îmi spui ce părere ai.
Sigur.
Bine, dacă vreţi să prindeţi
zborul de seară
să vorbim de contracte cu Rick.
Vrei să ne conduci prietenul?
Vrei?
Roy?
Te sun într-o oră, prietene.
Stai.
Ţine minte...
Suflet.
Ceva nu e în regulă cu proiectul ăsta.
- Ce? Adică eu?
- Bineînţeles că tu.
Şi McAra. Suicid?
Nu mi s-a părut că ar fi genul
care să se sinucidă.
E întotdeauna o plăcere, Roy.
Noroc.
Doamne.
Merci.
- Da?
- Felicitări!
- Pentru ce?
- Pentru că sunt agentul tău.
Da, nu mai pot de bucurie.
Ţi-ai făcut bagajele?
Tocmai am fost jefuit.
Rahat! Eşti bine?
Nu mi-au luat decât manuscrisul
pe care mi l-a dat Sidney Kroll.
Ce? De ce?
Nu ştiu. Spune-mi tu.
Eşti rănit?
Nu, sunt bine. Cred că m-au urmărit
de la Rhinehart.
De ce ar face asta?
Poate credeau că am cartea lui Lang.
Ştiam eu că e o idee proastă.
Prinzi zborul de seară, nu?
Dumnezeule, Rick, sunt în stare de şoc.
Hai să te mai şochez şi eu puţin.
Pentru o lună de muncă
la un manuscris scris deja,
Rhinehart Inc. e dispus să te plătească
cu 250.000 $, plus cheltuieli.
Loc la fereastră sau pe centru?
Islamul a dat o declaraţie
revedincându-şi responsabilitatea.
Sperăm să venim cu detalii
în ştirile următoare.
Între timp, fostul Prim Ministru britanic
Adam Lang este iar în atenţia ştirilor.
Conform unor informaţii
dl Lang a autorizat
folosirea ilegală
a forţelor speciale britanice
pentru a prinde patru membri al-Qaeda
suspectaţi de terorism în Pakistan
pentru ca apoi să îi predea
pentru interogatoriu C.I.A.-ului.
Bărbaţii, Nasir Ashraf, Marwat Sayed,
Salim Khan şi Faruk Ahmed,
cetăţeni britanici, au fost prinşi în oraşul
Pakistanez Peshawar acum cinci ani.
S-a spus că cei patru
au fost transferaţi din ţară
spre o locaţie secretă
unde au fost torturaţi.
Dl Ashraf se pare că a decedat
în timpul interogatoriului.
O asemenea operaţiune
ar fi fost ilegală în...
- Da?
- Unde eşti?
In aeroportul Heathrow, ca tine.
Îmi aştept zborul spre New York.
Vezi ştirile?
Povestea cu Lang?
Da, mă uit acum.
În ce m-ai băgat?
Te-am băgat într-un sfert de milion $,
prietene, în asta te-am băgat.
Îmi anunţă zborul, trebuie să plec.
Ascultă, mi-am dat seama
că Sidney Kroll mi-ar fi putut
da manuscrisul în mod deliberat
ca să arate ca şi *** aş
avea cartea lui Lang.
De ce ar face asta?
Nu ştiu. Să mă folosească drept momeală?
Să te odihneşti în avion.
Te poţi ciudat.
"Momeală".
Te sun săptămâna viitoare.
O traumă psihologică de durată...
În alte cuvinte, tortură.
Bună seara, domnule.
Aţi dori un ziar?
- Aveţi Evening Standard?
- Avem, da.
Mulţumesc.
Bună seara, doamnă.
Aţi dori un ziar?
Da, vă rog. Mulţumesc.
Paşaportul?
Este scandalos!
Amelia Bly.
Bine aţi venit.
Sunt asistenta lui Adam.
Adam e în New York, din păcate.
Se va întoarce abia în această dupăamiază.
Uită ce am spus!
E complet ridicol!
Îmi pare rău.
Cred că Ruth are una din acele zile.
Dacă nu e momentul potrivit, aş putea...
Nu, abia aşteaptă să vă cunoască.
- Bun, să începem?
- Da.
- *** a fost drumul?
- Lung.
- Suntem o echipă mică.
- Mulţumesc.
Ea e Alice.
Lucy călătoreşte cu Adam.
Avem nevoie de ajutor, dar Adam
nu l-a putut înlocui pe Mike.
- Au fost împreună mult timp.
- Tu cât timp ai fost cu el?
Opt ani.
Sunt un ataşament al Numărului 10.
Săracul Număr 10.
Înainte să-ţi arăt manuscrisul
vreau să semnezi contractul
de confidenţialitate.
Semnează aici.
Şi aici.
Şi aici.
Ce casă...
Nu te simţi singură noaptea?
Îmi e dor de soţul meu.
Eşti căsătorită?
Am văzut că nu porţi verighetă.
Nu pot, din păcate.
E mult prea mare.
- Sună când trec pe la pază în aeroport.
- Am înţeles.
Poftim.
Manuscrisul nu poate părăsi camera.
Nu poate fi copiat.
Ai şase ore până se întoarce
Adam din New York.
- Poţi termina până atunci?
- Voi încerca.
O voi ruga pe Dep să-ţi aducă
un sandwich la prânz.
Merci.
Distracţie plăcută.
"Familia Lang sunt scoţieni de origine,
şi mândri de asta."
"Numele nostru derivă de la cuvântul 'long,
ce în engleză veche înseamnă 'înalt,'
"iar strămoşii noştri vin
de la graniţa din Nord."
Rahat.
"Stră-străbunicul meu, Ebenezer Lang,
"s-a născut în 1862 în Pitlochry, Scoţia".
"Unul din cei nouă copii,
dintre care şapte băieţi."
"Preşedintele American
era mai înalt decât mă aşteptam."
" Summit-ul european de anul acesta
a fost foarte interesant."
"Regina are, în privat,
un minunat simţ al umorului"
Merci.
"Întotdeauna am fost un optimist.
Trăim în prezent."
"Ruth şi cu mine aşteptăm viitorul,
orice ne-ar aduce el."
Atât de rău?
Bună.
Cât de rău e?
Nu l-ai citit?
Nu pe tot.
- Să spunem că mai e de lucrat la el.
- Cât mai e de lucrat?
Avem toate cuvintele acolo.
Doar că sunt în ordinea greşită.
Haide. Am impresia
că ai nevoie e o pauză.
Tu ai fost ideea mea.
Da?
Ai scris memoriile lui Christy Costello, nu?
Le-ai citit?
Am fost la el acasă la Mustique,
iarna trecută.
Cartea era lângă pat.
- Sunt ruşinat.
- Nu, de ce?
A fost uimitoare, într-un mod oribil.
*** i-ai transformat bâlbâiala
în ceva cât de cât coerent.
I-am spus lui Adam, "Ăsta e tipul
care să-ţi scrie cartea, nu Mike."
Doamne, mi-e dor de casă.
E ca şi *** aş fi măritată
cu Napoleon pe Sfânta Elena.
- De ce nu te întorci în Londra?
- Nu cred că îl pot lăsa singur.
Ceva nu e în regulă cu el momentan.
Amelia mi-a spus că l-a supărat
moartea lui Michael McAra.
Da?
Când a devenit dna Bly o expertă
în sentimentele soţului meu, nu ştiu.
Pierderea lui Mike
a fost o lovitură, desigur,
dar nu e numai asta.
Să fie nevoit să retrăiască totul,
an după an, pentru cartea asta.
Doamne.
Probabil te întrebi în ce te-ai băgat.
Bine. Îi voi spune.
Sunt pe cale să aterizeze.
Joi, e în Chicago.
De fapt, mă duc eu să-l iau.
Amelia poate sta aici
să-şi facă unghiile.
Nu vii şi tu să-l saluţi?
Bine, merg în a doua maşină.
Îmi pot face unghiile şi acolo.
Bună, dragă.
- *** a fost New York-ul?
- Scurt şi dulce.
Bună, Barry. Bună, Amelia.
Bună. Tu cine eşti?
Sunt umbra ta.
Da.
Nu-ţi face griji, nu e tot
timpul atât de nesimţit.
Ce viaţă de noapte...
Veţi sta la noi patru săptămâni, nu?
Mă tem că da.
Şi factura merge direct la
Rhinehart Corporation?
Bun.
Nu include mini-barul.
Bine. Te aşteaptă.
*** a fost la hotel?
Linişte?
Ca la mănăstire.
Drăguţ. Nu te deranjează nimeni.
Merci, dragoste.
Bună, omule.
Eşti gata să începem?
Absolut.
- Ai manuscrisul pe ăsta?
- Da.
Mi-l poţi da?
Îmi pare rău,
ne-am asuma un risc.
Adică trebuie să rescriu
întregul manuscris?
Chiar ai toată cartea mea
pe chestia aia mică?
Pot pune 100 de cărţi pe el, Adam.
Şi poate fi copiată într-o secundă.
Asta e problema.
Uimitor.
Ştii care-i problema cu viaţa mea?
Nu mai eşti la curent cu nimic.
Totul ţi se pune pe tavă.
Nu conduci, nu ai bani la tine.
Dacă am nevoie de bani trebuie să
împrumut de la băieţii de la pază.
Astfel de detalii sunt
necesare în manuscris.
N-aş putea scrie asta.
Oamenii ar crede că sunt un idiot.
Deloc. Asta arată clar ***
e să fii Prim Ministru.
Exact asta vor să ştie cititorii.
*** e să conduci o ţară?
*** e să fii aşa izolat?
*** e să fii aşa urât?
Merci.
Şi aşa iubit.
Amelia, tu ce crezi?
Cred că ar trebui să vă las singuri.
*** procedăm?
Te intervievez.
Îţi transform răspunsurile în proză.
Pe alocuri adaug pasaje
în care îţi imit vocea.
Bine.
- Ai auzit de Mike?
- Da. Îmi pare rău.
Ar trebui să scriem ceva frumos despre el.
Cred că ar aprecia mama lui.
Bineînţeles.
Ce m-a şocat a fost că
ai devenit un politician de succes
tocmai pentru că nu păreai a fi politician.
Nu e ceva ce voiam să fac când eram tânăr.
Eram de părere că studenţii
la politică sunt nişte tocilari.
De acord cu tine. Şi ce te-a
incitat la politică?
Incitat, într-adevăr.
Să vedem, aveam 23 de ani, cam aşa,
abia terminasem Cambridge.
Era o duminică dupăamiaza
şi plouă.
Eram încă în pat.
Şi bate cineva la uşă.
Ieşisem cu o seară în urmă,
băusem ceva...
Îmi pun perna în cap şi începe iar.
Cioc, cioc, cioc!
Mă trezesc înjurând şi mă duc la uşa
unde era o fată.
E udă leoarcă, dar se aruncă direct
într-un discurs despre alegerile locale.
Şi asta a fost.
- Eram îndrăgostit.
- Şi ea e Ruth?
Ea e Ruth.
Şi pentru a o vedea din nou trebuia să mă
înscriu în partid şi să împart pliante.
Grozav.
Vrei să foloseşti asta?
Să folosesc? O să încep cartea cu asta.
"Am intrat în politică din dragoste,
nu din dragoste pentru o ideologie,
dar din dragoste pentru o femeie."
Poţi transcrie asta, te rog?
Bineînţeles.
- Merci.
- *** merge?
Destul de bine.
Îmi tot zice "omule".
Întotdeauna face aşa când nu-şi
mai aminteşte numele persoanei.
Sunt sandvişuri în bucătărie.
Rahat.
E îngrozitor.
Îmi pare rău, domnule.
Nu ştiam că e cineva aici.
Ce se întâmplă?
Un exerciţiu, domnule.
Îl facem o dată pe săptămână.
Acolo erai.
Te pierdusem.
Sunt băiat mare
Nu mă poţi supraveghea permanent.
Nu umbla de unul singur.
Băieţilor de la pază nu le place.
Am înţeles.
- Ai câştigat?
- N-am jucat tenis. Sală.
Sală? Pentru ce se antrenează?
Jocurile Olimpice?
Poftim.
Cambridge. Să vorbim despre asta.
Poftim?
Cambridge?
A fost acum mult timp,
abia îmi amintesc.
Ai jucat?
Puţin.
Cred că actoria a fost un antrenament
bun pentru politică, nu?
Era o modalitate bună de a întâlni fete.
Să nu scriem asta, apropo.
Totuşi, actoria trebuie să fi fost
importantă pentru tine.
Să zicem că mi-a plăcut.
Urci pe scenă, te prefaci că eşti altcineva,
şi oamenii chiar te aplaudă pentru asta.
Bun, asta da.
Să scriem asta.
- Nu.
- De ce nu?
Pentru că sunt memoriile
unui Prim Ministru.
Când nu mai aveau cu ce să mă atace
spuneau că sunt un nenorocit de actor!
Ştii ce au spus "Times" din Londra
când mi-am dat demisia?
"Vă rog să părăsiţi scena".
Aşa că nu insista, dacă nu te superi,
pe zilele mele ca student la actorie.
Lăsăm exact *** a scris Mike.
Vrei să iei o pauză?
Ar fi o idee bună, merci.
Trebuie să dau un telefon.
Ce nenorocit!
Priveşte.
"Fostul Secretar de politică externă
britanic, Richard Rycart
a cerut Curţii Internaţionale
de la Haga să investigheze
informaţiile conform cărora
fostul Prim Ministru, Adam Lang
a ordonat predarea ilegală
a suspecţilor de terorism
pentru tortura CIA-ului."
Nu!
S-a strâns haita.
Închideţi toate telefoanele.
Ruth e încă la plimbare?
Rahat! Este, nu?
- Barry! Barry!
- Da.
O cauţi, te rog, pe dna Lang
să o aduci aici cât mai repede?
- Sigur.
- Să mergem.
- Rycart a dat o declaraţie.
- Da, ştiu.
- Tocmai m-a sunat.
- E incredibil.
Voia să mă asigure
că nu e nimic personal.
Voia să mă asigure că este doar
pentru că ţine la poziţia lui
în ce priveşte drepturile omului.
Nu mai putea să păstreze tăcerea.
"Poziţia lui în ce priveşte
drepturile omului." Doamne!
- Îmi pare rău că mi-am pierdut cumpătul.
- Nu-i nimic.
I-ai spus şi ei?
- Da. Tocmai am sunat-o.
- *** a primit vestea?
Scuze, Adam. Asta e pe AP.
"Conform unor surse de la Haga,
biroul procurorului
Curţii Internaţionale
va face publică o declaraţie
mâine dimineaţă."
Adam.
Mulţumesc, Alice.
De ce nu am fost avertizaţi?
Unde sunt cei de pe Downing Street?
Telefoanele sunt deconectate.
Probabil că încearcă să ne anunţe acum.
Acum? Ce rost mai are acum?
Ce naiba faceţi?
Adică vrei să-mi spui
că biroul Cabinetului nu ştia nimic?
O curte de justiţie nu avertizează
un suspect care este investigat.
Asta e Adam acum, un suspect?
Trebui să-l suni pe Sid Kroll.
Ar trebui să sunăm în Londra mai întâi.
Adam! Dacă le convine,
te vor dărâma.
Ai nevoie de un avocat.
Sună-l pe Sid.
- Sună-l pe Sid.
- Dar presa?
Dă o declaraţie scurtă.
Acum aveam nevoie de Mike.
Scriu eu ceva.
S-o facă el. El e scriitorul.
- Stai puţin.
- Să par încrezător.
Nu defensiv, ar fi fatal.
Nici îngâmfat.
Fără răutate, mânie
şi nu spune
că voi folosi şansa asta să-mi curăţ
numele sau porcării de genul ăsta.
Deci nu eşti defensiv, dar nici îngâmfat.
Nu eşti mânios, dar nici mulţumit.
- Exact.
- Atunci ce eşti?
Ţi-am zis că e amuzant.
Am fost un susţinător pasionat al...
Nu, şterge.
Am fost întotdeauna un susţinător
puternic, nu, dedicat
al Curţii Internaţionale. Aşa e?
Tu eşti scriitorul.
Lupta împotriva terorismului
e prea importantă
pentru a fi folosită ca motiv de răzbunare.
Foarte bine.
Ai putea fi noul Mike McAra.
- Alo?
- John Maddox.
Va fi ceva mare.
Va fi bine pentru noi.
- Se poate.
- Ăsta-i primul capitol.
Bine.
Ce ai scris până acum?
Primii ani, copilăria, universitatea.
Bine, lasă porcăriile alea.
Să se concentreze pe crimele de război.
Şi să nu vorbească cu altcineva, da?
- Da.
- Avem exclusivitate.
Ai şanse să-l scrii mai repede?
Mai repede?
Da, da, mai repede.
Cât de repede?
Cam în două săptămâni.
Iisuse.
Ştiu că e greu, dar dacă
îl poate face cineva, tu eşti ăla.
Mă bazez pe tine.
Ţinem legătura.
Rahat.
Nu credeam că fumezi.
Îmi permit una când
sunt stresată sau mulţumită.
- Şi *** eşti acum?
- Foarte amuzant.
Tocmai a sunat Maddox. Vrea cartea
în două săptămâni în loc de patru.
Doamne. Multă baftă.
Da, mă poţi duce până la hotel?
Îmi pot continua treaba acolo.
Nu plănuieşti să scoţi
manuscrisul de aici, nu?
Bineînţeles că nu.
Îţi dai seama cât de serioasă e treaba, nu?
- Mă poţi verifica, dacă vrei.
- Nu e necesar.
Bine. Ia-ţi lucrurile.
Le spun băieţilor să te ducă.
Dl Lang insistă că ar fi un
susţinător dedicat
al Curţii Internaţionale.
Dl Lang a adăugat, citez,
"Lupta împotriva terorismului
e prea importantă
pentru a fi folosită
ca motiv de răzbunare.."
- La fel, domnule?
- Este interpretat că...
- Da, mulţumesc.
- Un atac asupra fostului
ministru britanic al afacerilor externe,
Richard Rycart, care...
Am putea schimba canalul?
- Sigur.
- Mulţumesc.
Controversa o reprezintă folosirea
aşa-numitei "simulări a înecului",
o tehnică de interogare
considerată...
- Ceva de mâncare?
- Ce ai?
- Sandviş "Club". Supă de scoici.
- Aleg supa.
Eşti englez?
- La fel ca tine.
- Aşa este.
- Te afli aici în vacanţă?
- Nu, lucrez.
- Şi cu ce te ocupi?
- Cu una, cu alta. Scuză-mă.
Am auzit că Adam Lang e pe insulă.
Da?
Aşa am auzit.
Nu ştii cumva pe unde
se află, nu-i aşa?
Nu.
Nu, mă tem că nu.
Dacă nu te superi.
Tâmpitule!
E cineva?
- Te pot ajuta?
- Bună.
Îmi poţi spune dacă a fost
cineva în camera mea?
Nu, dle.
- A întrebat cineva de mine?
- Nu.
Dar celălalt locatar?
E un englez.
Eşti singurul locatar al hotelului, dle.
- Alo?
- Trebuie să părăseşti hotelul imediat.
Lucrurile s-au schimbat.
O maşină e pe drum.
Ce?
Ne vedem atunci.
Alo?
- Lucrurile iau amploare, nu?
- Aşa se pare.
Cu cine eşti?
Sunt pe cont propriu.
La naiba! Iarăşi...
Aţi sunat la biroul lui Rick Ricardelli.
Lăsaţi un mesaj.
Salut, Rick.
Acum vor cartea în două săptămâni.
Mulţumesc că mi-ai
făcut rost de slujba asta.
Nu pot vorbi. Nişte militanţi
pentru pace încearcă să mă ucidă.
Lucrezi pentru un criminal!
Mincinosule!
- Eşti bolnav?
- Nu, îmbătrânesc.
Locul ăsta este Shangri-La invers.
Am încercat să te sun
de câteva ori aseară.
N-ai răspuns.
Am uitat să-mi încarc mobilul.
Zău? Şi telefonul de la hotel?
Am un somn profund.
De acum înainte,
poţi dormi profund aici.
- Aici?
- Suntem în stare de asediu.
Nu poţi suporta zilnic loviturile presei.
Până la urmă, vor afla cine eşti.
Şi asta va fi groaznic pentru tine.
Deci, aici aţi pus-o pe bunica.
Nu.
Aici l-am pus pe Mike McAra.
N-am avut încă ocazia să facem curat.
Totuşi, aşternuturile au fost schimbate.
De fapt, regula mea e să nu
stau niciodată în casa clientului.
Dar acum ai acces permanent
la manuscris.
Nu asta îţi doreşti?
În plus, Sid Kroll va sosi
din moment în moment.
Ce-ar fi să te instalezi
şi apoi să urci să ni te alături?
- Practic, acum eşti unul de-al nostru.
- Da?
Ieri, ai conceput declaraţia.
Asta te face complice.
Uite care e situaţia: Nu eşti
pus sub acuzaţie, nu eşti arestat.
Asta e foarte important.
Singurul lucru pe care îl cere procurorul
e permisiunea de a iniţia
o anchetă formală.
- Să mă ancheteze pentru ce?
- Connie?
Ori pentru crime împotriva umanităţii,
ori pentru crime de război.
Ce absurditate!
Nu este genocid.
Conform articolului 25, "o persoană se va
face vinovată de crimă de război
dacă acea persoană facilitează
săvârşirea unei astfel de crime,
sau sprijină, instigă sau ajută într-un fel
la săvârşirea ei."
- E foarte exhaustiv.
- Dacă te consolează cu ceva,
nu eşti în pericol atâta vreme
cât rămâi aici, printre prieteni.
Vrei să spui că nu pot
părăsi Statele Unite?
Ca avocat al tău, îţi recomand cu căldură
să nu călătoreşti în nicio ţară
care recunoaşte jurisdicţia
Curţii Penale Internaţionale.
Păi, cam toate ţările din lume
recunosc jurisdicţia CPI.
Nu şi America.
- Şi mai cine altcineva?
- Josh?
Irak, China, Coreea de Nord,
Indonezia, Israel.
- Doar astea?
- Şi unele zone din Africa.
Staţi!
Vreau să fac o scurtă declaraţie.
Nu voi accepta întrebări.
Azi dimineaţă, mi s-a încredinţat
autoritatea de a-l investiga
pe fostul Prim-Ministru britanic,
dl Adam Peter Bennett Lang,
în baza articolelor 7 şi 8 ale Statutului
CPI de la Roma, din 1998.
În scurt timp, voi lua legătura
cu dl Lang şi cu guvernul britanic
pentru a le cere deplina
colaborare. Mulţumesc.
Dumnezeule...
Trebuie să te ducem la Washington,
Adam, de îndată.
Avionul meu e la aeroport.
Îţi vom aranja o întrevedere cu purtătorul
de cuvânt al Camerei Reprezentanţilor
la prânz şi o ocazie de a te fotografia
cu Secretarul de stat după-amiază.
Nu va da de înţeles
că sunt panicat?
Nu, amândoi vor spune că întrevederile
au fost fixate cu săptămâni în urmă.
Şi despre ce naiba vom discuta?
Despre SIDA? Sărăcie? Schimbarea climei?
Cui îi pasă? Important e să arătăm
lumii că lucrurile merg ca de obicei.
- Tu ce zici, Ruth?
- Eu cred că e o idee groaznică.
Vei fi privit ca prinţişorul Americii,
alergând plângând acasă, la tati.
- Ce mă sfătuieşti să fac?
- Zboară la Londra.
Guvernul te va sprijini.
"Guvernul britanic va coopera
pe deplin la anchetă."
Zău? Şi ce te face să crezi asta?
Nu aşa cred eu, Ruth,
aşa citesc pe ecran.
Mergem acum în direct la
Naţiunile Unite din New York,
unde fostul ministru britanic al
afacerilor externe, Richard Rycart,
urmează să facă o declaraţie.
Am văzut azi anunţul la Haga,
cu mare uimire şi tristeţe.
Adam Lang a fost şi este
unul din vechii mei prieteni.
Ticălos insolent!
Regret că a adus lucrurile
la un nivel personal.
Aici nu e o chestie personală.
E vorba de justiţie.
E vorba de a ne asigura că orice lider
politic ştie că atunci când ia o decizie,
va fi ţinut răspunzător
de către dreptul intonaţional.
Mulţumesc.
Dacă veţi fi chemat ca
martor, dle, vă veţi duce?
- Cu siguranţă că da.
- Bineînţeles că te duci, răhăţel ce eşti!
Asta clarifică lucrurile.
Washington să fie.
Eu tot zic că nu va da bine.
Nu la fel de rău *** e să fii
săltat de pe Heathrow în cătuşe.
Ar arăta că ai sânge în vine.
Atunci, de ce naiba nu
te întorci tu fără mine?
Dacă guvernul britanic vrea să mă
predea acestui tribunal de marionete,
atunci, să-l ia naiba!
Mă voi duce acolo
unde mă doreşte lumea.
Amelia, spune băieţilor că plecăm.
Zi-i unei fete să-mi împacheteze o geantă.
Ai face bine să-ţi
împachetezi una şi ţie.
De ce nu împărţiţi o valiză?
Aşa e mult mai convenabil.
Ne vedem mâine.
Regret că te abandonez.
Cel puţin, s-ar putea
să crească vânzările.
Poate că Departamentul de
PR al lui Rhinehart a aranjat totul.
Spune-le să înceteze, vrei, te rog?
Nu uitaţi, oameni buni:
feţe foarte zâmbitoare.
Ca să rezumăm ce ştim
până acum, acum e oficial:
procurorul special al Curţii Internaţionale
pentru Crime de Război
urmează să iniţieze o anchetă...
Procurorul special a anunţat că
urmează să-l ancheteze pe dl Lang,
ştire primită cu ovaţii, asta e sigur.
Să vorbim cu unii dintre protestatari.
- Dvs, dle, sunteţi englez, cred.
- Aşa este.
Ce vă aduce aşa departe de casă?
Fiul meu. A fost ucis într-unul
din războaiele ilegale ale dlui Lang.
Lang nu i-a vizitat niciodată pe cei
afectaţi. Nu şi-a cerut niciodată scuze.
Am fost în Armata Britanică
vreme de 30 de ani. E o ruşine!
Mulţumesc. Vă pot
adresa aceeaşi întrebare?
Eşti un criminal, Lang!
Un criminal de război!
- Mincinosule!
- Lang!
Ucigaşule!
- Lang, Lang, Lang!
- Mincinosule!
- Lang, Lang, Lang!
- Mincinosule, mincinosule!
Aici, dle Lang!
Îmi cer scuze că v-am
făcut s-aşteptaţi în frig.
*** răspundeţi la declaraţia dlui Rycart?
Aş vrea să spun câteva cuvinte
ca răspuns la ştirile de la Haga.
Sunt vremuri ciudate, când cei
care apără libertatea şi justiţia
sunt consideraţi criminali,
în vreme ce aceia care sădesc vrajba
şi care caută să distrugă democraţia
- sunt consideraţi ca victime.
- Criminal de război ce eşti!
Daţi-mi voie să clarific un lucru.
Câte zile voi mai avea,
voi lupta împotriva terorismului...
Mincinosule!
Indiferent dacă e pe câmpul de
luptă sau, dacă e necesar, în tribunale.
Mulţumesc foarte mult.
Aţi vorbit cu Preşedintele, dle Lang?
Pentru Dumnezeu!
Doamne...
Fir-ar!
O clipă!
Da?
Dle? Doriţi să mâncaţi?
Ar fi grozav.
Lasă-mă cinci minute, mulţumesc.
P. Emmett?
Richard Rycart.
Cine e?
- Dep?
- Dle?
Există o hartă a insulei pe
care aş putea-o împrumuta?
Uite, va ploua în curând.
Nu ştiu. Cred că va fi în regulă.
Ce-ar fi să iei maşina?
E pentru musafiri. Uite cheia.
Pentru musafirii noştri,
o maşină foarte frumoasă.
Dl McAra a iubit maşina
asta foarte, foarte mult.
Ştii...Voi lua...
Voi lua bicicleta. Mulţumesc.
Stai o clipă...
Plouă...
Îţi dau căciula şi mănuşile.
- Eşti foarte amabil, mulţumesc.
- Baftă îţi urez.
- Mulţumesc, la revedere.
- Pa-pa.
Stai o clipă.
Doamne, ce m-ai speriat!
- Eşti britanic.
- Da, sunt.
E în regulă, te poţi adăposti,
nu te costă bani.
Nu, nu! Rosie, Rosie!
Intră, intră.
Here.
- Zici că eşti britanic, nu?
- Da.
- Ai ceva de-a face cu tipul ăsta, Lang?
- Într-un fel, da.
Pare inteligent.
De ce s-a dus şi s-a lăsat combinat
cu prostul ăla, la Casa Albă?
Asta vrea toată lumea să afle.
Ce te aduce în partea asta de insulă?
Peisajul.
Ai ales o zi a naibii de
bună pentru aşa ceva.
Cineva cunoscut mie a fost găsit mort
acolo, pe plajă.
- Te referi la britanicul de pe bac?
- Exact.
- Aia a fost o chestie ciudată.
- *** adică?
Sub niciun chip curentul nu-l
putea duce aşa departe, spre vest.
- Nu?
- Sub nicio formă!
Eşti sigur?
Trăiesc aici de 54 de ani.
Ai spus asta poliţiei?
Poliţiei? La vârsta mea,
am lucruri mai bune de făcut, tinere.
Annabeth e cea care vorbeşte cu poliţia.
Soţia ta?
Annabeth Wurmbrand,
văduva lui Mars Wurmbrand.
Ea e cea care le-a spus de lumini.
- Lumini?
- Lanternele de pe plajă.
Când?
În noaptea când cadavrul a fost
aruncat pe ţărm.
Ai putea...
Ai putea să-mi arăţi încotro
se află casa dnei Wurmbrand?
Sigur...
Uite. Ţii direcţia plajei pe acolo.
E casa cea mai apropiată de ocean.
Dar nu va vorbi cu tine.
- De ce nu?
- E în comă.
A căzut pe scări acum o săptămână.
De atunci, e în comă.
Coboară!
Coboară!
Dep mi-a spus că eşti aici!
Ce?
Am spus că Dep mi-a spus că eşti aici.
Am venit să te luăm înainte
să-nceapă furtuna. Ce faci?
- Luam şi eu aer.
- Nu mai spune!
Am vrut să văd unde
a fost găsit Mike McAra.
De ce?
Adam mi-a cerut să scriu
în carte ceva despre el.
- Unde ţi-e bicicleta?
- Acolo, sus.
Barry, vrei să aduci maşina?
Ne vedem la marginea drumului.
Mă tem că nu pot face asta, dnă Lang,
trebuie să rămân cu dvs tot timpul.
Pentru Dumnezeu!
Dacă dăm peste terorişti,
îţi dau un SMS.
Bine, atunci, rămâneţi pe potecă.
Nu vorbiţi cu nimeni.
Nu voi vorbi cu nimeni, dle ofiţer, promit.
Bietul Mike. Nu mă împac cu ideea
că a sfârşit aşa departe de casă.
Mă întreb dacă vom afla vreodată
dacă a fost accident sau sinucidere.
Nu te pot ajuta. Nu l-am cunoscut.
Presupun că n-are importanţă.
Era beat. S-a înecat.
Şi cu asta, basta.
- Ce făcea pe bac?
- Habar n-am.
Înmormântarea e luni, în Londra.
Mă gândesc să mă duc.
Unul dintre noi ar trebui
să-şi facă prezenţa,
şi acela se pare că nu va fi soţul meu.
Credeam că nu vrei să-l părăseşti.
Pare mai degrabă că
m-a părăsit el pe mine, nu-i aşa?
- E cineva?
- Scuze, n-am ciocănit. Eu sunt.
- Ţi-am adus haine uscate.
- E în regulă. Mă descurc.
Masa e peste o oră, da?
Bine, mulţumesc. Pentru Dumnezeu!
"Pe vremea alegerilor din Londra
am cunoscut-o
prima oară pe Ruth.
A terminat şefă de promoţie la Oxford,
după care a făcut cercetare un an,
cu o bursă Fulbright."
Ruth.
Îţi vin perfect.
Tot ce-ţi mai trebuie e o băutură.
Ce e de băut?
Vin alb biodinamic de la Fabrica
de vinuri Rhinehartin, din Napa Valley.
Rhinehart. Presupun
că n-are o distilerie, nu-i aşa?
Ştirile de seară.
Pentru crime de război.
Editorul nostru politic are amănunte.
Dumnezeule, suntem principala ştire.
Mai toarnă nişte vin, vrei, te rog?
Posibil să fiu nevoită să mă îmbăt,
de dragul schimbării.
În Washington, dl Lang a primit
promisiuni ferme de sprijin,
atât din partea liderilor din Congres,
cât şi a secretarului de stat,
înainte de a merge în seara asta
la o cină privată cu vice-preşedintele.
Adam Lang a fost de partea Americii
în războiul contra terorismului
şi sunt mândră să-i stau
alături în această după-amiază.
- Adam, mă bucur să te văd.
- Mulţumesc.
Îţi mulţumesc foarte mult.
Mă bucur să te văd.
Nu zâmbi forţat.
În Irak, un sinucigaş cu bombă...
Pentru Dumnezeu!
Adam.
Sună ca să afle ce impresie mi-a lăsat.
- Să se chinuie!
- Întotdeauna îţi cere sfatul?
Da,
şi întotdeauna îl urmează.
Până de curând.
- Eşti căsătorit?
- Nicidecum.
- Gay?
- Nu.
- Ai avut o...
- Am avut o...
- Ce? O prietenă?
- Un pic mai mult de atât.
O soţie?
Nici chiar aşa.
Nu ştiu,
40.000 de ani de limbaj uman
şi nu există cuvânt pentru
a descrie relaţia noastră.
N-a mers.
Haide. Să mâncăm.
- *** merge?
- Cartea?
- Nu merge, să fiu sincer.
- Stai acolo.
- Te pot întreba ceva?
- Desigur.
Mi s-a părut dificil
să înţeleg anumite lucruri.
- Ce lucruri?
- Păi...
Nu înţeleg de ce un
tip arătos aşa ca el,
care merge la Cambridge
fără să fie interesat deloc de politică
şi care-şi petrece timpul făcând sex
şi urmărind fete,
- brusc sfârşeşte...
- Să se căsătorească cu mine?
Nu e vorba de asta. În niciun caz.
Nu, ce nu înţeleg eu
e de ce, la 22 de ani,
devine deodată un activist politic.
- De unde şi până unde?
- Nu l-ai întrebat?
A spus c-a intrat în partid din pricina ta.
Mi-a spus o poveste grozavă despre *** ai
apărut la el acasă, pe ploaie.
- Aveam de gând să încep cartea cu asta.
- Şi acum nu mai vrei asta?
Nu, nu pot. Nu e adevărat.
- Nu e?
- Ştii bine că nu e.
Era membru de doi ani,
înainte să te cunoască pe tine.
De unde ştii asta?
Am o copie a carnetului lui de partid.
Mike McAra l-a găsit în arhive.
Tipic pentru Mike: să strice o
poveste bună, investigând prea mult.
A mai găsit ceva?
Nu prea multe. În principal,
chestii de la Cambridge.
Erai mai implicată politic decât el.
Cu siguranţă am fost cu totul altceva
decât prietenele lui de la Cambridge.
Toate Jocastele şi Pandorele alea.
Prin urmare, căsătoria cu tine
trebuie să fi fost destul de vitală,
fiind vorba de erudiţia
şi contactele tale din partid.
Şi eu credeam că s-a căsătorit
cu mine pentru trupul meu.
Ţi-ai dorit vreodată să fii un om
politic adevărat, pe picioarele sale?
Bineînţeles. Tu nu ţi-ai dorit
să fii un scriitor adevărat?
Scuză-mă. Te-am jignit.
Presupun că şi scriitorii
de genul tău au sentimente.
Suntem personalităţi sensibile.
Că veni vorba de
personalitate, ai putea...
Să-ţi aduc o băutură ca lumea.
Vinul alb,
nu i-am înţeles niciodată rostul.
E genul de lucru pe care
Mike obişnuia să-l spună.
În sfârşit, ceva în comun!
Ştii că legistul a evaluat că a băut
aproape jumătate de sticlă?
E uşor de făcut.
- *** adică?
- Nimic.
Crezi că moartea lui
a ridicat semne de întrebare?
- Tu nu crezi asta?
- Ba da.
Astăzi la plajă,
am cunoscut un bărbat, un bătrân
care era la curent cu evenimentele.
Şi el a spus că nu
se putea sub nicio formă
ca un cadavru de pe bac să fi
fost dus de ape la ţărm, în acel loc.
Glumeşti.
A mai zis că o femeie a văzut lumini
de lanternă pe plajă, atunci noaptea.
Şi ea a căzut de pe scări şi
acum e în comă. Asta e tot ce ştiu.
Asta e tot ce ştii? Iisuse.
- Îmi împrumuţi telefonul?
- De ce?
Trebuie să-l sun pe Adam.
- Ce e?
- Nimic.
- Nu-l vei suna?
- Mai târziu. Ies la o plimbare.
Dar e beznă. Toarnă cu găleata.
- Îmi va limpezi gândurile.
- Voi veni cu tine.
Nu. Mulţumesc, dar trebuie
să reflectez de una singură.
Rămâi aici. Mai bea ceva.
Nu mă aştepta.
Eşti treaz?
- Acum sunt.
- Scuză-mă.
E în regulă. Aşteaptă.
- Ce oră e?
- Nu ştiu.
L-am sunat pe Adam.
- Şi?
- Pot intra?
Cu o zi înainte să moară Mike,
el şi Adam au avut o discuţie aprinsă.
N-am spus asta nimănui până acum,
nici măcar poliţiei.
- Despre ce?
- Nu ştiu.
Dar a fost o ceartă puternică.
Nu şi-au mai vorbit.
Când l-am întrebat pe Adam de asta,
a refuzat să discute.
Imediat după cele povestite de tine,
am simţit c-ar trebui să-l întreb din nou.
Şi ce a zis?
Lua masa cu Vice-preşedintele.
Ticăloasa aia de Bly
nu l-ar da la telefon.
Doamne! Sfinte Dumnezeule!
În ce s-a băgat?
E în regulă. Totul va fi bine.
Mi-e frică.
Nu mi-a fost niciodată frică
până azi, dar acum îmi este.
Ai părul ud tot, eşti murată.
Să-ţi aduc un prosop.
Proastă idee.
Te superi?
Sigur că nu.
Decenţa din dimineaţa de după?
Scuze. Credeam că dormi.
Adică ai crezut că voi fi plecată?
Ai obţinut arborele genealogic.
E foarte mândru de familia Lang.
Ştii, dacă vrei un arbore genealogic,
te duci la un centru pentru grădină.
De ce mi-a subliniat
numele de fiecare dată?
M-am mirat că nu sunt mai
multe lucruri despre tine.
De ce? Doar sunt soţia.
Da, chiar şi aşa.
Nu se cade să fii scoasă din poveste.
De ce nu?
Cele mai multe femei sunt scoase.
Atunci, te voi reabilita.
Te voi menţiona în toate
ocaziile de care a uitat.
Ce drăguţ! Ca secretara şefului
care-i aminteşte când e ziua soţiei?
Ceva de genul ăsta. Dar, după *** spui tu,
eu nu sunt un scriitor adevărat.
- Ce ai de gând să faci?
- Să plec.
Nu e necesar,
în ceea ce mă priveşte pe mine.
Mă tem că este,
din punctul meu de vedere.
- Unde te vei duce?
- Înapoi la hotel.
Ascultă, îmi pare rău. N-ar fi
trebuit să rămân în casa clientului.
- Întotdeauna se sfârşeşte...
- Prin a i-o trage soţiei clientului?
Nu, nu întotdeauna.
Dar face să fie dificil de
menţinut o distanţă profesională.
Şi despre ce am discutat aseară?
Ce ai de gând să faci?
- Nu e treaba mea.
- Nu poţi ignora pur şi simplu.
Eu doar îi scriu cartea.
Nu sunt un reporter de investigaţii.
- Tu ce-ai de gând să faci?
- Poate îmi voi scrie memoriile.
"Soţia fostului prim-ministru
povesteşte totul."
Dacă vreodată te hotărăşti
să faci asta, dă-mi un telefon.
Crezi că am nevoie de cineva
ca tine care să-mi scrie cartea?
Nu vreau să fiu
în memoriile lui nenorocite.
E pe cont propriu. Voi divorţa.
Şi poate să facă ea
vizitele la închisoare.
'Neaţa, dle.
- O noapte grozavă, nu-i aşa?
- De ce nu te duci naibii?
Sistemul de navigaţie BMW e conectat.
Traficul e liber până la destinaţie.
Intraţi pe drum când e posibil.
Peste 180 de metri, viraţi stânga.
Îmi pare rău, dnă,
dar hotelul e la dreapta.
Întoarceţi când e posibil.
Devine ridicol!
Întoarceţi când e posibil.
Bine, ai câştigat.
Peste 45 de metri, viraţi stânga.
Viraţi stânga.
Cred că glumeşti.
O călătorie sau dus-întors?
Dus-întors. Sper.
40 de dolari, vă rog.
- Drum bun.
- Mersi.
Haide. Haide, încă!
Încă puţin. Stop.
Peste 45 de metri, viraţi la stânga.
Continuaţi, vă rog,
până la drumul indicat.
Peste 180 de metri, ieşiţi.
Peste 750 de metri,
viraţi rapid la dreapta.
Viraţi la stânga.
Peste 180 de metri,
veţi ajunge la destinaţie.
Aţi ajuns la destinaţie.
Paul Emmett?
Profesorul Paul Emmett?
"Profesorul Paul Emmett
de la Universitatea Harvard
a scris despre importanţa unică
a vorbitorilor de limbă engleză"
în propagarea
democraţiei în lumea largă."
"Cu toate că aceste
naţiuni luptă împreună,"
"atunci când s-au clătinat,
tirania a câştigat putere."
Cine e?
- Sunteţi dna Emmett?
- Cine e?
Mă gândeam dacă s-ar putea
să vorbesc cu profesorul Emmett.
Aveţi o întâlnire?
E vorba despre Adam Lang.
Îl ajut să-şi scrie memoriile.
O clipă, vă rog.
Sunt Paul Emmett.
Cred că aţi făcut o greşeală.
Dar aţi fost la Cambridge cu dl Lang?
Am fost contemporani, da,
dar nu pot pretinde că-l cunosc.
Am o fotografie cu voi doi împreună.
Intră în casă.
Am făcut o regulă din a nu mă întâlni
cu nimeni fără programare.
Dar menţiunea ta despre fotografie
mi-a stârnit curiozitatea.
- Te rog, intră.
- Mulţumesc.
Da, este aici acum.
- Pot să...?
- Sigur.
Da. Da, este singur.
Nu a spus.
Englez, în jur de 40 de ani.
Mai să fie.
Nu îmi amintesc asta.
- Dar tu eşti asta?
- Da, eu sunt.
Eram în conducerea Dramat. A trecut
mult timp, după *** îţi poţi imagina.
- Dramat?
- Îmi pare rău. Asociaţia Dramatică din Yale
Mi-am menţinut interesul în teatru
când am fost la Cambridge
pentru cercetările mele.
- Pot să păstrez asta?
- Nu, mă tem că nu.
- Sunt sigur că îţi pot face o copie.
- Da? Ar fi drăguţ din partea ta.
Poate îmi poţi spune
*** ai făcut rost de ea.
Mi-ar plăcea.
Vino în biroul meu.
Da, zidul propriei persoane.
Toţi avem unul. Este echivalentul
nostru al acvariului dentistului.
Stai jos.
Aşadar, fotografia.
Am lucrat cu Adam Lang la memoriile sale.
Da, ştiu, mi-ai spus.
Da, sărmanul Lang. Este rău
pentru afaceri această postura la Haga.
În privinţa lui Rycart,
cel mai rău Secretar la Ministerul
de Externe englez de după război,
Lang a avut dreptate să-l demită.
- Cât de bine l-ai cunoscut pe Lang?
- Abia dacă l-am cunoscut.
- Pari surprins.
- Te-a menţionat în memoriile lui.
Serios?
Ei bine, acum e rândul meu să fiu surprins.
Ce a spus?
Este foarte decent din partea lui.
Ca Prim Ministru,
întotdeauna a avut instincte bune.
- Dar asta nu înseamnă că-l cunoşteam.
- Dar...
Aia.
Aia a fost făcută la o recepţie în Londra
pentru a marca
cea de-a zecea aniversare a Arcadiei.
Arcadia?
Da, este o mică organizaţie
pe care o conduceam.
Foarte elitistă. Nu văd niciun motiv
pentru care ai fi auzit de ea.
Primul Ministru ne-a onorat cu prezenţa lui.
Ce îţi poţi aminti de el din Cambridge?
- Îmi pare rău, nu te deranjează, nu?
- Nu, deloc. Te rog.
Doar că mai degrabă sunt zăpăcit.
Nu a menţionat nimeni Cambridge ca fiind
legătura dintre noi în toţi anii ăştia.
- Dar aţi jucat împreună?
- Într-o singură producţie.
Era o piesă de vară.
Nu îmi pot nici măcar aminti *** se numea.
- Pot să îţi arăt altceva?
- Dacă trebuie.
Dumnezeule.
Este ceea ce cred eu că este?
Să sperăm că nu a inhalat.
Dar tu eşti cel care stă în spatele lui, nu?
Cred că da.
Şi cred că sunt pe punctul
de a-l atenţiona sever
asupra riscului abuzului de droguri.
Dl Lang va folosi aceste fotografii
în memoriile sale?
Dacă este aşa,
aş prefera să nu fiu menţionat.
Copiii mei vor fi îngroziţi.
Sunt mult mai puritani decât eram noi.
- Îmi poţi spune ceva despre ceilalţi?
- Nu, mă tem că nu.
Întreaga vară este în ceaţă,
o ceaţă foarte fericită.
Erai pe punctul de a-mi spune
despre aceste fotografii.
Le am de la Michael McAra.
Şi cine este el, mai exact?
Predecesorul meu
în privinţa memoriilor lui Lang.
- A demisionat?
- Nu, a murit.
Îmi pare rău să aud asta.
Da, acum două săptămâni.
A venit aici să se întâlnească cu tine.
Şi a murit la câteva ore după aceea.
A venit aici să se întâlnească cu mine?
Nu, mă tem că greşeşti.
- *** a murit?
- S-a înecat.
Sărmanul tip.
Nu am crezut niciodată mitul că moartea
prin înec este nedureroasă. Tu?
Mi se pare că trebuie să fie agonizantă.
Poliţia nu ţi-a spus nimic despre asta?
Nu am avut niciun contact cu poliţia.
Dar erai aici în acel weekend?
Asta ar fi fost în data
de 11 şi 12 ianuarie.
Un tip mai puţin liniş*** decât mine
ar putea să înceapă să găsească
întrebările tale impertinente.
Nancy?
Nancy?
Vizitatorul nostru doreşte să ştie
unde eram în 11 şi 12 ianuarie.
Avem această informaţie?
A fost weekendul în Colorado.
Da, desigur, la Institutul Aspen.
Relaţiile bipolare într-o lume multipolară.
- Sună distractiv.
- Da, a fost. Am fost principalul vorbitor.
Uite, să ne întoarcem la Cambridge...
Nu, dacă nu te deranjează,
să nu ne întoarcem la Cambridge.
Am spus tot ce aveam de spus
cu privire la acest subiect.
Sunt un cititor avid
al memoriilor oamenilor politici.
O să le iau şi pe ale dlui Lang
când vor apare.
Poate îţi va trimite un exemplar,
de dragul vremurilor trecute.
Mă îndoiesc de asta foarte mult.
Poarta se va deschide automat.
Asigură-te să virezi dreapta
când ajungi la capătul aleii.
Dacă virezi stânga,
drumul te va duce departe în pădure
şi este posibil
să nu mai fi văzut niciodată.
Sistemul de navigaţie BMW e conectat.
Când este ultimul feribot?
- Ai ajuns tocmai la timp.
- Poftim, am bilet de întoarcere.
În regulă.
Biletul?
- Bine.
- Bine.
Rahat.
Hei, tu! Opreşte-te!
Nu fă asta! Unde te duci?
Omule, pleacă!
Pleacă, tâmpitule!
Rahat!
Aţi sunat la biroul lui Rick Ricardelli.
Lăsaţi un mesaj.
Du-te naibii.
Cu ce vă pot ajuta, dle?
Nu şti cumva dacă este vreun zbor
care pleacă
la aeroport în noaptea asta?
Nu, doar dacă ai propriul avion.
L-am închiriat valetului meu.
Voi englezii!
Este un zbor spre Boston...
- Mâine dimineaţă la ora 8:30.
- Rahat!
- Cât costă o cameră?
- Pentru tine, 89$.
- O să plătesc cash.
- Cine are cardul tău? Dădaca?
Ai sunat înapoi.
O să rămâi la telefon, de data asta?
Da.
Am încercat să te sun.
Ştiu. Îmi pare rău...
Nu părea în regulă să vorbesc cu tine.
Cine eşti?
Sunt noul scriitor umbră...
Fără nume, nu folosi nume.
Cine ţi-a dat acest număr?
Era între lucrurile predecesorului meu.
Chestia este că am probleme.
Este din cauza clientului tău?
Da.
Este ceva în neregulă,
dar nu ştiam cu cine să vorbesc.
Unde eşti? Fără să fii prea exact.
Pe insulă?
Sunt pe... Nu, sunt pe continent,
pe... într-un motel lângă feribot.
Numărul camerei?
201.
- Ai cartea cu tine?
- Da.
Bine. Rămâi acolo.
Hatherton?
Cu 35 miliarde de dolari la dispoziţia sa,
Hatherton Group aduce laolaltă
o familie de companii
dedicate apărării şi securităţii.
Cu o experienţă de neegalat
în Orientul Mijlociu,
incluzând şi serviciile
a doi foşti preşedinţi,
trei Prim-Miniştrii
şi doi Directori ai C.I.A.,
Hatherton este mândră să stea
în prima linie a luptei împotriva terorii.
Hatherton, un adăpost în siguranţă.
"Potrivit sursei C.I.A., Frank Molinari,
absolventul Yale, Paul Emmett
s-a alăturat agenţiei ca ofiţer în 1971,
şi a fost încredinţat
Diviziei de resurse Străine a..."
1971?
Este 1974.
- Alo?
- Eşti în viaţă.
Da, cam aşa ceva.
Am fost foarte îngrijorată.
Poliţia a sunat să spună că ţi-au găsit
maşina pe feribot. Din nou!
Îmi pare foarte rău. Am parcat-o,
iar apoi am coborât de pe vas.
Oricum, ce naiba făceai pe continent?
- Am fost la New York.
- De ce?
Trebuia să mă întâlnesc cu John Maddox.
Acum unde eşti?
Sunt tot la terminalul feribotului.
Am ratat ultima traversare.
Chiar eşti fără speranţă!
Tocmai am vorbit cu Adam la telefon,
încercând să dau de tine.
Zboară spre casă în noaptea asta.
Părea în regulă.
Nu i-ai spus despre noi, nu-i aşa?
Pentru Dumnezeu, Ruth!
Trebuie să închid. Te sun înapoi.
- Cine este?
- M-a trimis dl Rycart.
Aşteaptă.
O să fac o scurtă verificare,
dacă nu te deranjează.
Adună-ţi lucrurile. Plecăm.
Hei! Aia este personală!
- Este "curat".
- Mulţumesc, Frank.
Îmi pare rău despre asta.
Urcă, te rog.
- Ai crezut că este o capcană?
- Mi-a trecut prin minte.
Lucrezi pentru Lang.
Da, de trei zile. Abia îl cunosc pe tip.
Cine îl cunoaşte?
Am lucrat cu el 15 ani,
până m-a concediat,
şi tot nu-l cunosc suficient.
Da, soţia ui a spus
aproape exact acelaşi lucru.
Poftim. Dacă cineva
atât de pătrunzătoare ca Ruth
nu-l poate cunoaşte,
ce speranţă avem noi?
- O zi grea?
- Da, ai putea spune asta.
Ai cartea?
Da.
O are.
Înainte să mergem mai departe,
mă întreb dacă mă pot uita la cartea aceea.
Nu. Înainte să mergem mai departe,
sunt câteva lucruri
pe care aş vrea să le ştiu mai întâi.
Precum... de ce avea
Mike McAra numărul tău de telefon?
Bine. Sigur.
Mă ajuta.
McAra? ***?
Mike a găsit nişte documente care îl leagă
pe Lang de zborurile persoanelor torturaţi.
Ce? McAra ţi-a dat documentele?
Da, Mike McAra.
- Cel mai loial dintre loiali.
- Dar de ce?
Nu i-a plăcut să descopere că lucra
pentru un criminal de război.
Ţie ţi-ar plăcea să lucrezi?
Am uitat. Lucrezi pentru el.
Cartea?
Ei bine, nu-mi spune că o să o citeşti acum.
Nu toată. Doar începutul.
Este ceva foarte important la el.
Da. Este leacul împotriva insomniei.
Poftim, dlor.
Va mai pot aduce ceva?
Nu, mulţumesc, dragă.
Mike a spus că a descoperit ceva nou.
Este ultima dată când m-a sunat.
A spus că explică tot
ce a mers rău când eram în guvern.
- Ce era?
- Nu a vrut să spună la telefon.
Spunea doar că dacă i se întâmplă ceva,
adevărul este în memoriile lui Lang.
"Este totul acolo, la început".
Începutul?
Atunci se referea la Cambridge.
Ce naiba este asta?
Asta este Lang, iar ăsta este Paul Emmett.
Emmett? Tipul cu Arcadia. Şi ce dacă?
În ziua în care Mike McAra a murit,
a fost cu maşina la Emmett,
şi cred că a fost ucis
pe drumul de întoarcere.
- Ce?
- Am fost să mă întâlnesc cu Emmett astăzi,
şi m-au urmărit doi tipi de la el de acasă.
Din cauza asta te-am sunat.
Pe vremea când a fost făcută
această fotografie,
Paul Emmett era ofiţer în C.I.A.
Emmett?
- Divizia de Resurse Străine.
- Dumnezeule.
Realizezi cât de important
este asta, nu-i aşa?
Asta explică
de ce Lang a intrat în politică.
Toată lumea ştie că nu avea niciun
gând politic în căpşorul ăla drăguţ al lui.
De asta a urcat atât de rapid,
a avut puţin ajutor de la prietenii lui.
- Ei bine, crezi că este posibil...
- Bine, o întrebare rapidă pentru tine.
Numeşte o decizie luată de Lang
în cei 10 ani în care a fost Prim Ministru
care nu a fost în interesul SUA.
Ei bine, haide, nu este o întrebare capcană.
Irak, politica din Orientul Mijlociu,
Programul de apărare Star Wars,
cumpărarea rachetelor nucleare americane,
sprijinul în predarea teroriştilor.
Îndepărtarea oricărui ministru
care nu era pe placul Washingtonului,
inclusiv eu.
McAra avea dreptate.
Asta explică totul.
Este Amelia Bly.
Răspunde.
- Bună, Amelia.
- Bună seara. Îl am pe Adam la telefon.
Lang.
Venim să te luăm.
Ce?
Ruth mi-a spus că eşti blocat
la terminalul feribotului.
Tocmai decolăm din New York.
Pilotul a spus că ne putem opri să te luăm.
Serios? Nu este nevoie.
Avem o carte de scris, îţi aminteşti?
Aşteaptă o secundă, Adam.
A spus că vrea să mă ia
cu avionul lui privat.
- Spune da.
- Dacă este o capcană?
Dacă refuzi, va fi suspicios.
Acceptă.
Ar fi grozav, Adam. Da, mulţumesc.
Mă duc la aeroport.
Ne vedem acolo.
Părea îngrijorat.
Nu cred că asta este o idee bună.
Nu ai de ales.
Emmett probabil că i-a spus lui Lang
că am fost să-l văd.
Şi ce o să facă în legătură cu asta?
Să te arunce în ocean?
- Ei bine, s-a mai întâmplat!
- Înseamnă că nu se mai poate întâmpla.
Nu poate îneca doi scriitori de memorii,
pentru Dumnezeu. Nu sunteţi pisici.
Toată chestia asta este teorie.
Nu avem nicio dovadă.
- Tu o să găseşti dovada.
- Eu?
Tu eşti scriitorul lui umbră. Probabil,
te va lăsa să-l înregistrezi pe bandă.
- De fapt, folosesc discuri.
- Discuri, benzi.
Trebuie să-l confrunţi cu asta.
Să-i înregistrezi reacţia.
Chiar dacă neagă, este ceva.
Sunt într-o poziţie delicată.
Am semnat un acord de confidenţialitate.
Este puţin cam târziu pentru asta.
Asta înseamnă că discurile
sunt proprietatea lui.
Curtea de judecată le poate cere.
Dacă nu înregistrez niciun disc?
Atunci vei fi citat şi forţat
să repeţi întreaga poveste.
Atunci o să neg.
Atunci o să le dau asta.
Frank înregistrează fiecare cuvânt.
Nu-i aşa, Frank?
Haide!
Nu fi atât de şocat.
La ce te aşteptai?
Că m-aş întâlni cu un tip
care lucrează pentru Lang
fără să-mi iau nicio măsură de siguranţă?
Doar că acum nu mai lucrezi pentru Lang.
Lucrezi pentru cei buni.
Ştii că toate astea sunt fără rost,
nu-i aşa?
La sfârşit, se va retrage aici
cu o pensie de la C.I.A.,
şi îţi va spune ţie şi afurisitului de
tribunal de crime de război
să vă duceţi naibii.
Bună seara, dle.
Hatherton vă urează bun venit la bord.
Mulţumesc.
Este prima dată când mă urc
într-un avion privat.
Ei bine, să sperăm
că nu este şi ultima dată.
Salut, omule.
- Stai jos.
- Mulţumesc.
- Hei, adu-i umbrei mele un Calvados.
- Da, dle.
Te deranjează?
Lasă-l deoparte deocamdată.
Ruth a spus că ai fost în New York
să te întâlneşti cu Maddox.
- Aşa este.
- Ce mai face?
Este bine.
Plin de energie?
- Îl cunoşti pe John.
- Da, îl cunosc pe John.
De fapt, tocmai am fost cu el.
Nu l-ai văzut astăzi, nu-i aşa?
Nu.
Ai ceva să-mi spui?
Am fost să mă întâlnesc cu Emmett.
Guralivul ăla! De ce?
Ştiu despre tine şi Emmett.
- Eu şi Emmett?
- Ştiu că era...
- Era?
- Omul tău de contact, dacă aşa se numesc.
- Omul meu de legătură?
- Da, era omul tău de contact în C.I.A.
Dumnezeule.
Vorbeşti serios, nu-i aşa?
Când McAra a găsit asta,
s-a dus la Boston să i-o arate lui Emmett,
şi a murit pe drumul de întoarcere,
iar eu cred că a fost ucis.
Eu cred că ai băut deja prea multe pahare.
McAra credea că Emmett
ţi-a spus să intri în politică.
- Emmett? Abia îl cunoşteam pe om.
- Şi povestea aia a ta
despre *** te-ai înscris în partid,
despre Ruth şi despre campaniile
electorale, ei bine, datele nu se potrivesc.
Am greşit datele, mare scofală!
Şi când a găsit fotografia asta,
şi a auzit zvonurile despre faptul
că Emmett a fost în CIA...
- Zvonuri?
- Este pe internet.
Nu am auzit asemenea prostii în viaţa mea.
Mike nu ar fi crezut niciodată asemenea
prostii. Era prea inteligent. Prea loial.
Mike te-a trădat lui Rycart.
- De unde ştii asta?
- El mi-a spus.
Rycart?
Minte.
Acest număr de telefon
de pe spatele fotografiei e al lui Rycart.
Scrisul de mână este al lui McAra.
Mike.
- Mike, Mike.
- Ştiai că era dezamăgit.
Ai stat mult cu el înainte să moară.
Da, ştiu, dar nu mi-a menţionat asta.
Asta este... asta este grotesc.
Nu am primit ordine de la nimeni.
Orice am făcut, am făcut pentru că
am crezut că este corect.
Ce, chiar sprijinind răpirile ilegale
pentru tortură?
Pentru Dumnezeu, scuteşte-mă
de prostiile astea sentimentale!
Ştii ce aş face
dacă aş avea puterea din nou?
Aş face două cozi la aeroport.
Una pentru zborurile
unde nu am face verificări,
fără încălcarea niciunei libertăţi civile,
fără folosirea informaţiilor
obţinute prin tortură.
Şi una pentru celelalte zboruri
unde am face orice
ca să fie absolut în siguranţă.
Şi apoi să vedem în care avion acest Rycarts
o să-şi pună afurisiţii lui de copii!
Poţi să scrii asta în carte!
Du-te acasă!
Du-te acasă!
Vine criminalul!
Să fie judecat pentru tortură!
Aici, dle Lang!
Dle Lang!
Dle Lang, o să locuiţi în America?
Dle Lang, o să luaţi cetăţenie americană?
Când ne întoarcem acasă,
trebuie să avem o întâlnire.
- Dumnezeule!
- Criminalule!
Se trage de pe acoperiş!
Lăsaţi-mă să mă duc la el! Nu! Nu!
Mişcă, mişcă, mişcă!
De cât timp îl cunoşteai pe dl Lang?
- De două zile.
- În ce calitate?
Eram umbra lui.
Îi scriam memoriile.
Îl recunoşti pe acest om?
Era unul dintre protestatari.
Fiul lui a fost ucis în Irak.
Ai vorbit vreodată cu el?
Era în barul hotelului
în care locuiam într-o noapte.
Dar ai vorbit cu el?
M-a întrebat dacă ştiam
unde va sta pe insulă Adam Lang.
- I-am spus că nu ştiam.
- Ai raportat această conversaţie?
Scuză-mă?
Ai raportat această conversaţie
echipei de pază a dlui Lang?
Nu.
*** s-a comportat dl Lang în seara asta?
Era... era în regulă. Părea în regulă.
Un martor a spus că i s-a părut
că dl Lang ţipa la tine.
Nu.
- Avem nevoie de paşaportul tău.
- De ce?
O crimă gravă s-a petrecut pe teritoriul
american, iar tu eşti martorul cheie.
Trebuie să te ţinem aproape.
Precum un soldat căzut,
Adam Lang s-a întors acasă astăzi,
acasă, la o naţiune îndurerată şi şocată.
Nu doar familia lui,
ci şi prietenii şi adversarii politici
s-au alăturat în a-l onora.
Un coleg grozav şi un adevărat patriot.
Am avut neînţelegerile noastre,
dar am rămas întotdeauna prieteni.
Condoleanţe lui Ruth şi familiei.
Şi aş vrea să spun că Adam va fi...
Cine este?
Felicitări!
Cu ce ocazie?
Că mă ai pe mine agentul tău.
Ei nu mai au nevoie de tine.
Eşti liber să pleci.
- Eşti pregă*** să te întorci la muncă?
- Nu cred că pot, Rick.
- Îmi pare rău. Nu după toate astea.
- Nu fi un ticălos.
Asta este o carte căutată acum.
Este vocea lui Adam Lang din mormânt.
- Tipul este un erou.
- Vreau doar să mă duc acasă.
Poţi.
Du-te. Du-te acasă.
Şi termină cartea la Londra.
Nu ştiu, Rick.
Aici suntem.
Aici suntem.
Îmi pare rău.
Cred că am trecut peste asta
şi deodată realizez că nu.
Eşti sigură că este bine să facem asta?
Desigur.
Pe invitaţia mea scria cu însoţitor.
Doar că mă întrebam
dacă ai vrea să-ţi aduci soţul.
Nu a mers.
Nu am apreciat cât de plictisit a fost
că era însoţitorul meu.
- Să intrăm?
- Da.
- Amelia Bly, cu însoţitor.
- Mulţumesc.
A fost o schimbare, pentru carte,
faptul că m-ai sunat.
Am auzit că nu erai invitat
şi m-am gândit că ar trebui să fii aici.
Umbrele nu sunt invitate la petrecerea
de lansare a cărţii, este o regulă.
Suntem o ruşine.
Precum amantele la nuntă.
Îmi pare rău.
Ţi-am adus un cadou.
Mulţumesc.
Este foarte amuzant.
M-am gândit, văzând cât mult vrei
să îi păstrezi amintirea,
că ai vrea manuscrisul drept suvenir.
Între noi doi, nu am fost noi,
au fost americanii.
S-au gândit că cartea ar reprezenta
o ameninţare potenţială
la securitatea lor naţională.
Dar nu este nimic în ea.
Ceva legat de începuturi.
Cred că asta am auzit.
- Începutul?
- Nu, începuturi. Începuturile.
Începuturile?
Eşti în regulă?
Îl cunoşti pe acel om?
Cel care vorbeşte cu Ruth.
- Paul Emmett?
- Ce caută aici?
Ei bine, a fost tutorele lui Ruth la Harvard
când era în programul Fulbright acolo.
De ce nu ar trebui să fie aici?
Te deranjează dacă iau înapoi asta
o secundă?
Plec puţin.
- Doamnă?
- Nu, mulţumesc.
"Familia Lang este de origine scoţiană".
"Cu o soţie şi un copil, am hotărât să...
Am hotărât să mă stabilesc".
Dnelor şi dlor, vă rog să fiţi puţin atenţi.
Vă mulţumesc. Aş dori să o rog
pe Ruth Lang să spună câteva cuvinte.
Îmi lipseşte Adam în permanenţă.
Dar niciodată mai mult ca în seara asta.
Nu doar că ne întâlnim să lansăm
această minunată carte a lui,
iar el ar fi trebuit să fie aici
să împărtăşească
cu noi bucuria poveştii vieţii lui,
dar pentru că era genial la ţinut discursuri
iar eu sunt groaznică.
"Familia Lang este de origine scoţiană".
"Soţie şi copil,
familia Lang este de origine scoţiană".
"Soţie, familia Lang. Soţia lui Lang".
"Soţia
"lui Lang, Ruth,"
"a fost recrutată"
"ca agent C.I.A."
"De către profesorul Paul Emmett
la Universitatea Harvard".
Ei bine, veţi fi uşuraţi să auziţi că
nu o să ţin un discurs în această seară.
Vreau doar să mulţumesc grozavilor editori,
Marty Rhinehart şi John Maddox,
şi avocatului nostru
şi prietenului nostru, Sidney Kroll.
Si în final, dar în mod special,
lui Mike McAra.
Mike, ne gândim la tine.
În aceste câteva luni foarte dificile,
am găsit alinare în această carte,
ştiind că, în ciuda groaznicei tragedii
duble de a-i pierde pe amândoi,
Mike şi cu Adam au trăit cel puţin suficient
cât să termine cartea.
Şi cred că, atunci când oamenii
or să citească aceste pagini,
vocea lui Adam va continua să răsune
pentru generaţiile ce vor urma,
elocventă, puternică şi plină de speranţă.
Datorită cuvintelor lui, este încă cu noi.
Dacă am uitat pe cineva,
sper că mă veţi ierta.
Dar acum trebuie să fac un toast.
În memoria unui mare om
şi a unui mare patriot,
un soţ minunat şi un tată devotat.
Pentru Adam!
Pentru Adam!
Ai fost minunată.
Vrei să...
Asta arată rău.
Da, tocmai s-a întâmplat.
Da, dacă poţi.
Subtitrarea: Larra/BMC/Avocatul31
Subtitrari-noi Team/www.subtitrari-noi.ro