Tip:
Highlight text to annotate it
X
Într-o zi, oamenii vor privi în urmă
şi vor spune că eu am dat naştere
secolului XX.
Jack Spintecătorul - 1888
DIN IAD: JACK SPINTECĂTORUL
Londra, 1888
Cartierul Whitechapel
- O să fie o noapte lungă, Mary.
- Al dracu' de lungă!
- E linişte, nu?
- Ca râsul diavolului.
- Ai avut noroc?
- Nu prea.
- Un penny, ca să mi-o sugi.
- Cară-te!
- Unde e Kate?
- Peste drum.
Domnişoară...
- Mary, nu-i aşa?
- Ce pofteşti?
- Gura, căţea!
- Eşti Geordy, de pe strada Nichols.
- Pe mine mă ţii minte, Mary Kelly?
- *** să te uit, McQueen?!
Încetează!
Nasturii sunt greu de găsit.
La ce-i trebuie nasturi unei târfe?
V-am avertizat!
Trebuia să plătiţi luni.
Nu mă vezi că lucrez?
Toate lucrăm!
Şi eu mă asigur
că nu te ţine nimeni din treabă.
Fac un serviciu, Mary Kelly,
şi aştept să fiu plă***,
altfel fii sigură că dai de dracu'.
Spune-le
celor cinci prietene ale tale
că mâine aştept banii.
Altfel, el va fi următorul tău client.
- Eşti tare jegoasă azi.
- Put!
Ce-ai făcut azi-noapte?
Am avut trei greci şi doi italieni.
Mary!
Bine că te-am găsit!
Vine!
Albert vine azi şi vreau să vezi de copil.
Dă-mi-o mie...
Sunt aşa mândră de ea!
Tare-o mai iubesc!
- E o fetiţă minunată.
- Nu e frumoasă?
- E tare drăgălaşă, nu?
- Vin repede.
Adu-ne nişte gin.
Arăţi bine, Ann.
Trebuie să fie bine
să te duci cu un bogătaş.
Are ochii tăi şi fruntea tatălui ei.
Nu?
E o dulceaţă, dar avem mare nevoie
de bani. Banda de pe Nichol...
- Sunt tare porniţi. Au spus că...
- Nu începe iar!
Ce spune?
Vor o liră pe săptămână, de la fiecare.
Eşti norocoasă, că ai un bărbat bogat.
Avem nevoie de patru lire.
N-am timp de pierdut!
- O să i le cer lui Albert.
- Poate te refuză. Nu risc!
Ştiu că n-o să mă refuze.
A fost în Franţa, cu afaceri.
Mi-a scris c-a vândut multe picturi.
Sigur are parale de dat.
- Ţie, poate, dar...
- O să-i cer pentru mine.
O să-ţi aduc cele patru lire.
Îţi promit, Mary!
Strada Cleveland
Nu-ţi fac nici un rău, Netley!
Mă mai ţii minte?
Ţii minte cine sunt?
O să ai un client curând,
mult mai curând decât ai crede.
Fii bun şi du-l acasă repede.
Repede şi fără vorbărie.
Ai înţeles?
Bun răspuns, Netley.
Foarte bun răspuns.
- Scoateţi-i!
- Ce înseamnă asta?
Pentru Dumnezeu, Kidney, ce faci?
Distrugeţi tot!
Dezleagă-mi mâinile!
Cer o explicaţie!
E Albert!
Lasă-mă-n pace!
Fii blestemat!
- Cine ştie?
- Doamne! Nici eu nu ştiam!
Jur că nu ştiam!
*** aş fi putut spune altcuiva?
Cine ştie?
Cine ştie?
Nu ştiu cine-ar putea fi.
Probabil că s-a băgat în ceva îngrozitor.
Îi e foame şi frig.
Biata de ea!
Trebuie s-o duc la părinţii lui Ann.
Du-te!
Las-o pe Alice la ei.
Mă duc să muncesc.
Ne întâlnim mai târziu, la Zece Clopote.
Aici locuiesc mai cu seamă evrei.
Ai văzut ceva, inspectore?
- Plătesc! Am plă*** deja!
- Nu pe tine te caut, Împărate.
Unde e?
Mai repede!
Sus!
Sus!
Bună, scumpo.
Domnule sergent...
- E noapte.
- Bună observaţie, domnule inspector.
Într-adevăr, e noapte.
Geniul s-a întors printre noi.
Mulţumesc, domnilor. Ţineţi minte!
Dacă speraţi să fiţi promovaţi...
N-aţi văzut nimic!
Puteţi pleca.
- Am pierdut o zi?
- Nu, ai plecat acum patru ore.
Îmi cer scuze pentru trezirea bruscă.
Am impresia
că ţi-a făcut plăcere.
"Trebuie să fiu crud doar ca să fiu
milostiv", spune poetul.
Deşi te-aş întrerupe bucuros
ori de câte ori fumezi opiu.
- Am bănuit că m-ai putea întrerupe.
- Ai văzut ceva.
Ce-ai văzut?
Are jupoanele pline de sânge?
Cândva, cei ca tine erau arşi de vii.
O prostituată a fost omorâtă
după-amiază, în fundătura George.
Nu e ceva neobişnuit.
Felul în care a fost ucisă
necesită om un cu talentele tale.
O chema Martha Tabram.
Nu ştiu ce fel de nume e ăsta.
- Mi se pare străin.
- Nu asta am văzut.
Nu e femeia din visul tău?
Eşti sigur?
- Arată-i.
- Arată-i tu!
De ce trebuie să trec prin asta iar şi iar?
Am văzut-o de două ori!
Înainte de a-i tăia gâtul, i-a scos
organele genitale şi le-a luat cu el.
Spitalul Regal din Londra
Domnilor, azi avem norocul de a vedea
o practică nouă în tratarea nebuniei.
Doctore Ferral,
tocmai le spuneam colegilor mei
că ne-am adunat aici în speranţa că ne veţi
demonstra noua dumneavoastră metodă.
Nu mă aşteptam
la aşa musafiri de vază, Sir William.
Dar sunteţi bineveniţi.
Pot începe chiar acum.
- Cine e pacientul?
- Ann Crook.
O nefericită isterică şi violentă,
care suferă de mania persecuţiei.
Biata copilă!
Vă rog, începeţi, doctore Ferral!
Domnilor...
O lovitură în lobul frontal...
Una în lobul stâng...
...şi una în cel drept,
şi demenţa acestei nefericite
nu va mai lua forme violente.
Graţie acestei proceduri, biata
fată nu va mai suferi niciodată.
Domnul mă ierte, dar a trebuit
să las copilul la părinţii lui Ann.
Bogătaşul urma să aibă grijă de Ann...
- Ştiam că nu poate fi adevărat!
- O să ne omoare pe toate!
Cine e Albert ăsta?
Pentru Dumnezeu!
Cui îi pasă de Albert şi Ann?
Ce ne facem?
Nu ne putem ascunde o veşnicie!
Am auzit că au înjunghiat-o
pe biata Martha,
au lăsat-o să sângereze de moarte
şi-apoi i-au tăiat beregata!
McQueen e nebun.
Cred că-i place să chinuiască femei.
Vor patru lire!
De unde să luăm atâţia bani?
La vârsta mea,
abia dacă pot să scot patru pence!
- Purtaţi-vă frumos sau plecaţi!
- Pleacă tu!
O să muncim, fetelor.
O să muncim mai mult ca niciodată!
Putem s-o facem aici, dar repede.
E plin de poliţişti în noaptea asta.
Lasă-mă să-mi desfac nădragii!
- Lasă-mă pe mine...
- Eşti drăguţă.
- Nu e înăuntru.
- Ba e! Hai odată!
Nu e!
Ai pus-o între picioare.
- Nu-i adevărat! Hai odată!
- Ştiu ce spun!
Sunt ale mele, Polly.
Sunt banii mei.
Ţi-aş putea scoate ochiul.
Pe clienţi nu i-ar deranja.
Nu-i deranjează târfele oarbe.
- Ce-ai acolo?
- Ce-am aici?
Ce-am aici, domnule ofiţer?
Un flecuşteţ.
Un flecuşteţ pentru dumneavoastră,
domnule, dar mare lucru pentru mine.
Mişcă, sau te pocnesc!
Eşti terminată!
N-o să te mai deranjeze
în noaptea asta, scumpo.
Are dreptate.
Una pentru băieţi şi una pentru mine, nu?
Vino-ncoace!
O să lucrăm împreună.
O să am grijă de tine, scumpo.
Scârbă!
Eşti o scârbă!
Da, sunt o scârbă.
Din cauza mea a luat-o lumea razna!
- Descurcă-te singură!
- Nu!
De ce să stai cu o scârbă?
La ce dracu' te uiţi?
Ţi-e sete?
Am visat chestia asta.
- *** se cheamă?
- Acul Cleopatrei.
Cleopatra era foarte frumoasă, nu?
A fost cioplit cu 1.500 de ani
înainte de naşterea lui Iisus.
Şase oameni au murit
ca să-l aducă aici, din Egipt.
Am găsit-o moartă!
Băieţii au făcut turul tavernelor
şi al încântătoarelor reşedinţe
de pe această fermecătoare stradă.
Te-ar mira să afli
că nimeni n-a auzit nimic?
Are gâtul tăiat,
dar nu sunt urme de sânge pe zid.
A fost ucisă în altă parte.
Azi-noapte a plouat, nu?
E uscată.
A fost adusă aici cu trăsura.
Poate că i-a tăiat gâtul în trăsură.
Cred că au oprit aici.
"Au"?
- Sunt mai mulţi?
- Cu siguranţă.
Ai visat toate astea?
Unde erau copoii azi-noapte?
Doamne!
Trebuie să fie un mesaj
de la băieţii de pe strada Nichols.
Ce-i aia?
Sunt struguri, nu?
De unde să aibă o târfă struguri?
Aş vrea să le dau un răspuns.
- Cui?
- Băieţilor de pe strada Nichols.
Aş vrea să pot răspunde mesajului lor.
E un mesaj.
În privinţa asta ai dreptate.
În ce privinţă mă înşel?
Martha Tabram a fost violată,
schingiuită şi ucisă.
E o cruzime.
Dar n-am mai văzut aşa ceva în East End.
Ucide cu metodă.
Măcelăreşte meticulos şi deliberat.
E un nou tip de criminal.
Vreau să-mi spuneţi ce a luat.
*** adică?
- N-ai observat?
- Ce anume?
- A luat cel puţin un organ.
- Nu!
Vreau să interogaţi toţi veterinarii,
măcelarii şi blănarii din cartier.
Blănarii?
Ce i-a făcut? A jupuit-o?
Ţine-ţi gura, Withers.
Când vorbeşte inspectorul, taci şi asculţi.
Da, domnule sergent.
A despicat-o. După ce i-a tăiat
beregata, a înjunghiat-o în piept,
i-a desfăcut burta
şi i-a scos intestinele.
I-a luat cel puţin un organ.
Aştept raportul chirurgului,
pentru mai multe amănunte.
Înţeleg...
Un lucru e sigur:
un englez n-ar face asta.
Poate vreunul din aceşti indieni americani
a ajuns în Whitechapel
şi şi-a făcut mendrele.
Cu tot respectul, domnule, cred că
făptaşul are cunoştinţe de disecţie.
- E un om educat. Un doctor, sau...
- Un om educat! Ce idee!
Nici un om educat n-ar face aşa ceva.
A fost un negustor sau un măcelar.
Un negustor...
E o posibilitate, domnule.
Dar am dovezi clare că nu e cazul.
Sub cadavru s-a găsit
un ciorchine de struguri.
Ce vrei să spui?
În Whitechapel, nici un negustor
nu-şi permite struguri.
A primit ciorchinele de la criminal,
ceea ce indică un om cu bani.
Dar evreii? Un croitor sau un
măcelar evreu ar putea avea bani.
Sunt o grămadă în Whitechapel.
Pentru siguranţa oamenilor,
n-aş împrăştia zvonul
c-ar putea fi vorba de un evreu.
Îţi cunosc reputaţia de ghicitor.
Se spune că visezi răspunsurile.
Sincer să fiu,
nu mă interesează metodele dumitale.
Dar nu face nimic, dacă n-ai dovezi.
Ne-am înţeles?
- Sigur, domnule.
- Mie, personal, nu-mi pasă.
Cu cât mai puţine târfe pe străzi,
cu atât mai bine.
Dar, cu cât îl găseşti mai repede
pe acest măcelar sau croitor,
cu atât mai repede
îţi vom putea sărbători promovarea.
Ţine-mă la curent.
...i-a tăiat beregata...
...tăieturi curate...
...şira spinării...
...tăiată de la dreapta la stânga...
Fiecare pivniţă, fiecare grajd!
O să-l găsim!
Evrei nenorociţi!
Să-i stârpim!
LAUDANUM
SUBSTANŢĂ TOXICĂ
- Am veşti minunate.
- Spune-mi.
- Sunt sigură că poţi ghici.
- Cu tine, nu vreau să ghicesc.
Doctorul Marbury spune că...
Ce spune doctorul Marbury?
Doctorul Marbury spune
că vom avea un copil.
"Să mori şi să te duci în neştiut:
să zaci în nemişcare, putrezind..."
- Ajunge un "Odihnească-se în pace".
- Da, domnule.
Căci toţi ne îndreptăm spre moarte...
Ne punem speranţele în Tine, Doamne,
spre a ne mântui de păcate.
Doamne, Dumnezeul nostru Atotputernic...
Bună ziua, doamnelor.
Sunt inspectorul Abbeline.
Dumnealui e sergentul Godley.
Investigăm uciderea
lui Polly Nichols şi Martha Tabram.
Am înţeles că eraţi prietene apropiate,
doamnelor.
- Sperăm că ne-aţi putea ajuta.
- Nu ştiu nimic.
- Nici eu.
- Întrebaţi-l pe McQueen.
- E şeful bandei Nichols?
- Numai de el ascultă.
N-ar fi trebuit să ştiţi
aceste mărunţişuri?
De ce credeţi
c-a fost mâna lui McQueen?
N-am nici o dovadă.
- Tu eşti Mary Kelly, nu?
- Da.
Dacă nu vă hotărâţi să depuneţi
mărturie, nu pot face nimic.
Sunteţi un om inteligent, puternic...
Aţi putea face
orice v-aţi pune în gând.
Eu sunt o femeie fricoasă
şi slabă şi n-am nici o putere.
Dumneata ce scuză ai?
De ce nu poţi face nimic?
Vino, Mary.
N-o să ne ajute cu nimic.
- Tu eşti?
- Înainte să moară mama, în Irlanda.
- Atunci ai venit aici?
- Da. Aveam opt ani.
- Viaţa era bună pe atunci...
- Muream de foame, dar era aer curat.
N-o să câştigăm niciodată destul
cât să-i mulţumim pe băieţii Nichols
şi să nu murim de foame.
Ai spus că oamenii care i-au luat
pe artistul bogat şi pe Ann
erau proaspăt bărbieriţi
şi cu haine curate.
- Da.
- Atunci, nu erau criminali.
Nu erau ca băieţii Nichols.
Erau altfel.
- Poliţişti, poate...
- La ce te gândeşti, Annie?
Ce-ar fi să mergeţi la ziare?
Să vindeţi povestea...
"Unde e Ann Crook?" Îi interesează
lucrurile legate de guvern.
- În plus, e un mister.
- Nu e rău! Ce crezi, Mary?
Ar trebui să vorbim cu inspectorul
de la înmormântarea lui Polly.
În nici un caz!
Dacă mergem la ziare, s-ar putea
să-i facem răul fetiţei lui Ann.
Mai mult decât răul de a creşte
aici, în Whitechapel?
Nu ştiu, dar cred c-ar fi mai bine
să vorbim cu inspectorul.
Ce neştiutoare eşti!
Patru târfe!
Eram sigur!
Aţi plă*** pentru o singură persoană.
- Sunt musafirele mele.
- Musafire?
Să le întâmpinăm *** se cuvine!
Afară!
Afară, târfe împuţite!
Haideţi odată!
Când o să aveţi patru pence,
puteţi veni cu doamnele, Alteţă.
Gura!
- La muncă, fetelor!
- Să încercăm să stăm împreună.
Nu putem sta împreună.
Atunci, să nu ne apropiem
de strada Nichols.
Haideţi!
- Te simţi bine, Annie?
- Nenorocitul!
- Te doare capul?
- Foarte amuzant!
Te-am speriat?
Te căutam.
Te-am căutat peste tot.
Mă căutai?
Nu pentru mine.
Pentru un domn de vază.
- M-a trimis după tine.
- Un domn te-a trimis după mine?
Prostii!
Poate că sunt săracă, dar nu tâmpită!
Spun adevărul!
Te-a văzut, i-ai plăcut
şi nu te vrea decât pe tine.
Mi-a spus să te găsesc şi să te duc
pe strada Hanovra, unde te aşteaptă.
Eşti foarte frumuşică.
Urcă.
Te duc acolo.
Era să uit.
Domnul ţi-a trimis un dar.
- Îţi plac strugurii?
- Da.
Domnul ăsta trebuie să fie foarte rafinat.
- Urcă! Te duc la el.
- Bine.
Am ajuns.
- Sunt ca o doamnă.
- Eşti o doamnă.
- Vrea ceva neobişnuit?
- Nu cred.
Aleea asta duce către curte.
E linişte.
Domnului nu-i place să fie deranjat.
Vreau să ştiu cât dă.
- Poftim! Doi florini.
- Îmi convine.
- Să te văd... Du-te!
- Acolo?
Pe uşa aia...
Ai grijă *** vorbeşti!
Mai aveţi vreo informaţie?
Cititorii vor să afle tot.
E adevărat că i-aţi găsit în gură
o bucată dintr-un şorţ de piele?
Nu. Dar aş fi bucuros
să-ţi astup ţie gura cu una!
Spune-ne ceva!
O să-ţi punem poza pe prima pagină!
Faceţi ceva!
E un ucigaş în libertate!
Soţia mea e-n pericol!
- E Annie.
- Da. Altă prostituată.
Annie Chapman.
I se spunea Annie cea negricioasă.
Tot mai crezi că nu sunt
băieţii de pe strada Nichols?
Ai văzut bucata de piele
găsită lângă burlan?
Poate proveni de la un şorţ de măcelar.
Un şorţ de piele...
Doamne!
- Poate că e, totuşi, un măcelar.
- Am văzut-o.
- Pe asta?
- Da. Azi-noapte.
I-am văzut faţa.
Lăsaţi-ne să vedem cadavrul!
Londonezul tipic, plin de compasiune
pentru fratele lui, omul.
Sau sora lui, târfa, în cazul ăsta.
De data asta s-a întrecut pe sine.
I-a scos intestinele şi i le-a trecut
pe după gât şi umeri.
Cred că, de data asta,
a luat mai multe organe.
Iar struguri...
De ce struguri?
Numai Polly şi Annie cea Negricioasă
au primit struguri.
Numai ele au fost despicate
cu meticulozitate.
Nu ucide de nevoie.
E un ritual.
Da, dar de ce struguri?
Ca să aibă încredere în el.
- Niciodată n-am înţeles asta.
- Sunt pentru luntraş.
Luntraşul care traversează râul,
ducând trupul pe tărâmul celor morţi.
Dacă n-are bani să-l plătească,
va trebui să rătăcească veşnic,
pierdută între cele două lumi.
- Trebuie să consult un doctor.
- Eşti bolnav, inspectore?
Un chirurg, mai precis.
Ucigaşul a luat uterul victimei.
- Doamne! E nebun!
- Sunteţi foarte perspicace, domnule.
- Nu gust sarcasmul, inspectore.
- Nu asta mi-a fost intenţia, domnule.
Beneficiezi deja
de serviciile unui chirurg.
Am nevoie de un om cu nervii tari
şi mintea limpede.
Chirurgul poliţiei
n-are nici una, nici alta.
- Nu primeşti pe altcineva.
- De ce?
- Îmi discuţi hotărârea?
- Nu, vreau doar să ştiu de ce.
Au apărut deja prea multe prostii
şi bârfe în ziare.
Dacă începi să consulţi doctorii,
o să tipărească alte tâmpenii.
Nimeni nu trebuie să mai vadă cadavrele.
Am onoarea de a vă prezenta
un fenomen medical unic.
Până săptămâna trecută,
domnul Joseph Merrick...
John Merrick.
Mă scuzaţi, domnul John Merrick
a fost o atracţie de bâlci.
Acum e îngrijit
în cel mai bun spital din Anglia.
Şi, prin generozitatea dumneavoastră,
îl vom ţine aici şi pe mai departe.
Doamnelor şi domnilor, domnul John Merrick!
Întoarce-te.
Ar fi trebuit ucis la naştere!
Sănătate!
E ultimul, Alteţă.
- Sunt un dar de la Dumnezeu.
- Pacienţii psihotici...
- Mă scuzaţi... Sunteţi doctorul Ferral?
- Da.
Eu sunt inspectorul Abbeline.
Mă ocup de cartierul Whitechapel.
- Vă ocupaţi de Spintecător!
- Da.
Aţi venit exact unde trebuia.
Avem o grămadă de măcelari.
Aş avea nevoie de ajutorul
unui om cu experienţa dumneavoastră.
Am auzit că sunteţi
cel mai bun tânăr chirurg din Londra.
Serios?
Nu văd ce legătură ar putea avea
un chirurg cu acest caz.
Ţara a fost invadată de străini.
Orientali, evrei,
socialişti care încearcă să agite
spiritele împotriva monarhiei...
În această direcţie ar trebui
să faceţi cercetări.
Mă scuzaţi...
N-aveţi ce căuta aici.
Mă tem că doctorul Ferral
suferă de boala chirurgilor.
- Care ar fi aceea, domnule?
- Lipsă de sentiment.
Ştie totul despre anatomie
şi nimic despre suflet.
Cu ce vă pot ajuta, domnule inspector?
Iertaţi-mi neştiinţa, dar sunteţi chirurg?
Am fost. Din păcate, am suferit
un atac cerebral, acum şase luni.
- Îmi pare rău să aud asta.
- Mai nou, sunt profesor.
Aşadar, sunt obişnuit să răspund
la întrebări, domnule inspector.
Puteţi să-mi spuneţi
ce fel de cuţit e acesta?
Cred că încercaţi să desenaţi
un cuţit Liston.
I s-a dat numele doctorului Liston,
chirurg în războiul din Crimeea.
Pentru că nu avea anestezic, trebuia
să amputeze cu mare repeziciune.
Aveţi cumva raportul chirurgului poliţiei?
- Da.
- Mi-l puteţi arăta?
- Datele sunt confidenţiale.
- Sigur că da.
- Poftim...
- Mulţumesc.
Doctor George Bagster Phillips,
chirurg al Poliţiei Divizionare
- Cineva trebuia să audă ţipete.
- Nu şi dacă le tăia beregata.
Da...
Dar de unde ştia că nu vor reacţiona
la vederea unui cuţit Liston?
Struguri.
Le dă struguri, mai întâi.
- Strugurii sunt foarte tentanţi.
- Oricine i-ar accepta.
Apoi le dă de băut.
Foloseşte laudanum.
De unde ştiţi?
Am găsit ciorchini de struguri
pe ambele cadavre.
- Buzele le miroseau a laudanum.
- Laudanumul e un derivat al opiului.
În afară de doctori şi dependenţi,
nu multă lume ar recunoaşte mirosul.
De când vă drogaţi, domnule inspector?
Asta o să vă ajute
să scăpaţi de durerile de cap.
Opiul consumă mineralele din corp.
O să vă dau şi un tonic,
ca să vă recăpătaţi pofta de mâncare.
Mulţumesc, domnule.
Sunt un prost.
Nu cred că sunteţi un prost.
Dimpotrivă.
Trebuia să ştiu că sunteţi
doctorul familiei regale.
E, desigur, o onoare, dar
le-a fost acordată multor doctori.
În legătură cu prietenul nostru...
Le-a tăiat gâtul de la stânga la dreapta.
Aşadar, e dreptaci.
Dar trebuia să taie patru straturi de
ţesut şi doi centimetri de grăsime.
Ca să pătrundă în abdomen
nu i-a fost de ajuns un cuţit Liston.
Poate a avut o trusă de amputări
portabilă, ca aceasta.
Ce părere aveţi?
E posibil ca ucigaşul să fie un om educat?
Cineva care a studiat, poate,
medicina, dar nu e chirurg?
Cu intestinele e destul de simplu.
Dar uterul şi, mai ales, ficatul,
sunt foarte greu de localizat
dacă nu eşti foarte priceput.
A lucrat repede şi pe întuneric.
Sperasem că acest monstru
e un veterinar sau un blănar
sau un foarte educat măcelar.
Dar cred că e un om cu temeinice
cunoştinţe de anatomie umană.
Nemernicul!
Vrei să ţi-o sug?
Aş putea lăsa Tamisa fără apă!
Nu-ţi fie frică, drăguţule.
Palatul Buckingham
Cât de avansată e boala nepotului nostru?
N-au apărut leziuni.
Are unele probleme neurale.
Un uşor tremur al mâinii drepte...
Dar am mari speranţe
că acest tratament va stopa boala.
Pare a suferi mult.
- Boala îl afectează emoţional?
- Desigur.
E deprimat
din pricina veştii diagnosticului.
Ar trebui să-şi revină,
pe măsură ce-şi va recăpăta puterile.
Sunteţi un doctor adevărat, Sir William.
Ajutaţi pe toate căile
la păstrarea sănătăţii imperiului.
- Vă suntem recunoscători.
- Mulţumesc, Maiestate.
Dacă ăsta e începutul
unei stele cu cinci colţuri...
- Ca steaua evreiască!
- Withers!
- Ce faci când vorbeşte inspectorul?
- Ascult, domnule.
...aceasta ar putea fi
zona în care va lovi data viitoare.
Dublaţi numărul de agenţi
care fac rondul pe aceste străzi.
Şi nu investigaţi
doar evreii sau măcelarii.
Opriţi toate persoanele dubioase.
Inclusiv domnii bine îmbrăcaţi.
Apropo, Withers, Steaua lui David
are şase colţuri.
Întoarceţi-vă pe străzi, prieteni!
Sunteţi liberi!
De ce m-ai chemat aici?
Aţi spus că mai trebuie ucise trei.
Nu mai pot, domnule!
Numai despre asta se vorbeşte.
Scrie în toate ziarele.
Sunt un simplu vizitiu, domnule.
Nu sunt un om de vază, ca dumneavoastră.
Nu mai ştiu unde mă aflu.
Linişteşte-te, Netley!
O să-ţi spun unde ne aflăm.
Suntem în cea mai ascunsă zonă
a minţii omeneşti.
Un abis fără fund, în care oamenii
îşi arată adevăratul chip.
Nu înţeleg.
Nu înţeleg, domnule.
În iad, Netley.
Ne aflăm în iad.
Te omor!
Ia mâna de pe mine!
Treci înăuntru!
Îmi cer scuze, domnule inspector.
E nebună după mine, deşi n-o arată.
Dacă McQueen ţi-a ucis
două prietene, ce cauţi aici?
Femeile sunt măcelărite
şi tu n-ai nici o putere!
- Tot eu sunt proasta?
- Îi supraveghem.
Nu-i putem aresta fără dovezi,
aşa că-i supraveghem.
- Putem face altceva?
- Spun tot.
Dacă ne ţii în viaţă pe mine
şi pe prietenele mele, spun tot.
Ce anume spui?
Că McQueen a spus că mă taie
dacă nu-i dau o liră pe săptămână.
- Nu.
- *** adică, nu?
Mi-ai cerut să spun tot.
Vrei să tac? N-o voi face!
Jur că n-o voi face!
Dacă depui mărturie împotriva
lui McQueen, o să ia un an sau doi.
Dar băieţii lui se vor răzbuna
pe tine şi pe prietenele tale.
Nu te pot lăsa să faci asta.
Recunosc, am poftă de mâncare!
Într-o zi, o să fiu o femeie grasă,
cu un bărbat slăbănog.
Şi o droaie de plozi dolofani.
Crezi că o nefericită ca mine
nu poate fi o mamă cumsecade?
N-am vrut să spun asta.
Într-o zi, o să fii o mamă minunată.
Te şi văd într-o căsuţă de pe malul
mării, înconjurată de copii.
Văd limpede ca lumina zilei, Mary.
- Chiar am viziuni.
- Vorbiţi serios?
Sergentul Godley le spune intuiţii.
De fapt, am una în legătură cu tine
şi cu cazul ăsta.
Aveţi viziuni în legătură cu mine?
Şi anume?
Vreau să te gândeşti bine.
În afară de McQueen
şi criminalii ăia nenorociţi,
vi s-a mai întâmplat ceva ieşit din comun?
Ben Kidney!
A descris un agent din Brigada Specială.
Ce să caute Ben Kidney
şi Brigada Specială în Whitechapel?
Stai puţin! E irlandeză, nu?
Asta e răspunsul!
Un agent secret irlandez.
Ar putea-o urmări.
O urmăreau pe Ann Crook, care avea
o relaţie cu un bărbat bogat.
Un bărbat
căruia i-a dăruit un copil.
Un copil care a dispărut,
împreună cu bunicii lui.
Porneşte, te rog!
Nu faci cercetări în legătură
cu Brigada Specială!
Nu ştiu ce-ai de gând
şi nici nu vreau să aflu.
Inspectorul Adderly.
M-a chemat domnul Kidney.
Domnul Kidney a plecat. N-a spus unde.
Poate să lipsească toată noaptea.
A spus că se întoarce înainte de 11
şi m-a rugat să-l aştept.
- Unde vă duceţi?
- A spus să-l aştept în birou.
La ce etaj e biroul domnului Kidney?
Nu ştiu, pentru că n-am mai fost acolo.
Mi-a spus să-l rog pe portar
să mă lase să urc.
Dar sunt de acord să stau aici,
ca un prost,
pentru că dumneata n-ai respectat
ordinele domnului Kidney.
- La etajul doi, pe dreapta.
- Mulţumesc.
Orfelinatul Bishopsgate,
Alice Margaret Crook
Azilul Marylebone,
internată: Ann Elizabeth Crook
Azilul Marylebone
Alice Crook
Libertate pentru Irlanda!
Doar praf de puşcă...
Ceva mai mult decât nişte artificii.
- A intrat sau a ieşit cineva?
- Da, domnule.
Îmi cer scuze.
Inspectorul Adderly vă aşteaptă în birou.
Au fost aici!
Sunt convins!
AZILUL MARYLEBONE
- Nu.
- Ba da!
Nu împreună.
Am trezi bănuielile.
Aşteaptă-mă.
Dacă e acolo, poţi s-o vizitezi singură.
Merg cu tine sau mă duc la ziare.
Vorbesc serios.
Unele boli psihice necesită
extirparea lobului frontal.
În dosar scrie că era violentă.
Era periculoasă pentru ea
şi pentru ceilalţi.
- Nu are rude?
- Nu. E în custodia statului.
E o minciună.
Eşti arestată.
Te afli aici ca să mă asişti în anchetă.
- Gura! E limpede?
- Mă scuzaţi, domnule.
Bine.
Ce mai ştii despre ea?
Era o nefericită
care locuia în Whitechapel.
- Aş vrea să-i pun câteva întrebări.
- O să vorbească în dodii.
Sunt obişnuit.
Bună, Ann.
Am venit cu Mary Kelly.
O ţii minte pe Mary Kelly?
Mă cunoşti, Ann.
Sunt cea mai bună prietenă a ta.
Pleacă!
O s-o găsim pe Alice,
O să am grijă de ea.
Alice râde la mine.
Râde la mine tot timpul.
- Bine, dragă.
- Şi tatăl ei?
- L-ai văzut pe tatăl lui Alice?
- E prinţ!
Prinţ, prinţ, prinţ!
Şi eu sunt regină!
- De unde ştii că era pictor?
- Ne-a angajat ca să-i pozăm.
Ce trebuia să faceţi?
Stăteam nemişcate, ca să ne poată picta.
Crezi că m-am născut târfă?
Sunt o nefericită, nu o târfă.
Anglia nu are târfe.
Are doar foarte multe femei nefericite.
Ann Crook şi pictorul au devenit amanţi.
S-a căsătorit cu ea la Saint Saviors,
o fermecătoare capelă catolică.
- Am fost martor.
- Într-o capelă catolică?
Ce-au făcut cu Alice?
Brigada Specială
a dus-o la orfelinat?
- Ca orfan cu identitate necunoscută.
- De ce?
- Când o să aflu, o să-ţi spun.
- Trebuie să mă duci la ea!
Nu. Nu încă.
Trebuie să aflu mai multe.
Uită-te la mine. Promit c-o să te
ajut s-o iei pe Alice, dar nu acum.
Trebuie să ai măcar
puţină încredere în mine, Mary!
- Am încredere în tine.
- Bine.
- Ai copii, inspectore?
- Nu.
Acum un an...
Ba nu, acum doi ani...
Îmi cer scuze.
Sunt aproape trei ani.
Soţia mea a murit la naştere.
Mi s-a spus că era băiat...
Îmi pare rău.
Mulţumesc.
Vreau să-ţi arăt câteva picturi.
- Mă duci la galerie?
- De ce nu?
- l-ai văzut privirea?
- Cred că i s-a oprit respiraţia.
E înfricoşătoare.
Ochii aceia reci...
Mă simt de parcă
mi-ar umbla cineva pe mormânt.
Vreau să-ţi mai arăt un tablou.
Îl cunoşti, nu-i aşa?
Ce a unit Dumnezeu,
fie ca omul să nu poată desface.
Vă declar soţ şi soţie.
Prinţul Edward Albert Victor,
Duce de Clarence
- Sir William Gull, vă rog.
- Sir William nu primeşte vizite.
Sunt inspectorul Abberline.
Trebuie să vorbesc cu dumneavoastră, domnule.
Sir William e bolnav.
Nu poate primi vizite.
Am spus că nu puteţi intra.
E în ordine, doctore Ferral.
Nu mă deranjează musafirii.
Roag-o pe Anna să ne aducă nişte ceai.
Aş vrea să vă pot spune
că povestea dumneavoastră e fantastică.
Din păcate, nu pot.
Ştiu că prinţul William
era atras de asemenea femei.
Cred că e mai mult decât posibil
să fi urzit această înşelăciune
pentru a se bucura de linişte
în timpul escapadelor sale amoroase.
Dar ştiu un motiv
pentru care prinţul Edward
nu poate fi Jack Spintecătorul.
Care anume, domnule?
Dacă veţi repeta ce vă voi spune,
ne puneţi viaţa în pericol.
Sper că vorbele mele vă vor arăta
în ce primejdie vă aflaţi.
Cred că am mers deja prea departe.
Prinţul Edward are sifilis.
Nu e un secret de stat plăcut,
dar e vital să nu se afle.
Aşa se pare.
N-am putut înţelege de ce le ucide
pe prietenele lui Ann Crook,
mai ales cu atâta sălbăticie.
De fapt, nu le ucide.
Le pedepseşte.
- Vrea să se răzbune. Nu înţelegeţi?
- Nu, inspectore. Nu înţeleg.
Mă tem că, în pofida speculaţiile
dumneavoastră asupra sănătăţii sale mintale
oricât de inteligente ar fi,
prinţul nu a putut comite aceste crime.
Din pricina bolii, îi tremură mâinile.
E foarte slăbit. Crimele cer o mână
sigură şi foarte multă vigoare.
Şi aţi uitat lucrul cel mai important.
Oricum ar fi prinţul,
nu ştie mare lucru despre anatomie.
Candidatul să fie condus spre centrul lojei
şi să îngenuncheze, spre a se ruga.
Binecuvântează această Adunare,
Părinte atotputernic al Universului.
Cine eşti?
Un biet aspirant care rătăceşte
în beznă şi a venit de bunăvoie,
ca să ceară cu umilinţă luminarea sa
întru mistere şi privilegii.
În clipe de primejdie şi disperare,
în cine-ţi pui încrederea?
În Dumnezeu.
*** a aflat despre nefericită
şi copilul ei?
Are acel tip de isteţime
întâlnit uneori la clasa de mijloc.
O inteligenţă inferioară dar eficientă.
- Slavă Domnului că nu vă afectează.
- Da, slavă Domnului!
Rosteşte jurământul solemn.
Dacă voi dezvălui tainele noastre,
să-mi fie tăiată beregata,
să-mi fie smulsă
din rădăcină limba
şi să fiu îngropat în nisip,
la 200 m de ţărm.
Crezi că Gull i-a spus ceva?
Doar n-a mers până-ntr-acolo!
Nu.
Nu e atât de prost.
Lăsaţi fratele să primească lumina!
Dragă şefule, aud că...
Nu e vreme pentru...
Încă un criminal îngrozitor.
Teme-te de mine.
Jack Spintecătorul.
- Ştii că sunt prostii!
- Sunt de acord.
De ce continui s-o crezi pe această
păcătoasă roşcovană, nu ştiu.
E genul de femeie care inventează
poveşti, mai ales despre bărbaţi.
Una peste alta, e o târfă,
o femeie care...
"Un trandafir, în orice grai."
Asta e?
Sincer să fiu,
nimeni nu e mai bucuros ca mine
că te simţi atras de sexul frumos,
dar ţine minte:
o femeie ca asta poate face un bărbat
să simtă tot ce vrea ea.
- Sergent Godley...
- Da, domnule.
- Arestează banda Nichols.
- Îndată!
- Am încercat să-i opresc.
- Asta a venit cu poşta de azi.
"Îţi trimit jumătate din rinichiul
pe care i l-am luat unei femei."
"Cealaltă jumătate am fript-o
şi am mâncat-o. Foarte gustos!"
Cerem să faceţi ceva.
Încă din noaptea asta!
"Din iad."
Cel puţin, au scris adresa corect.
- Nu se poate! Sigur era el?
- Îl cunosc. I-am pozat de două ori.
Am stat în faţa lui,
goală ca un copil, ore-n şir.
- A fost cu Ann peste un an?
- Aproape doi.
- Aici eraţi! Bună, fetelor.
- Unde-ai fost? Nu m-ai aşteptat.
Nu pot să stau într-o cârciumă
fără să beau nimic.
Uite pe cine-am adus!
O ţineţi minte pe Ada?
- E din Franţa.
- De la Bruxelles.
- Bruxelles...
- Da.
Nu e frumuşică?
Nu în faţa tuturor, dragă.
Ne laşi puţin singure?
Trebuie să vorbesc cu Liz.
Nu, Ada. Nu pleci nicăieri.
Spune, Mary!
O să ţin banda Nichols în arest
cel puţin o săptămână.
Tot e ceva!
Mulţumesc.
Şi Alice?
Eşti sigur că n-a păţit nimic?
N-a păţit nimic.
O scoatem de-acolo după ce se termină tot.
"O scoatem"?
Vreau să nu mai ieşiţi pe stradă
până rezolv cazul.
- Cât timp?
- Câteva zile.
Mai bine ne duci la închisoare,.
N-avem bani pentru mâncare şi un pat.
Ia-i pe-ăştia...
Cumpără de mâncare,
închiriază o cameră şi nu ieşiţi de-acolo.
Nu spune nimănui unde vă duceţi.
Nici eu nu vreau să ştiu.
Peste 3 zile, vino la Zece Clopote.
O să-ţi las un mesaj la cârciumar.
Ce e?
Nu-ţi ajung?
Aş vrea să-ţi pot arăta sătucul
în care m-am născut. E minunat!
E pe malul mării, exact *** m-ai văzut.
Mi se părea prea mic pentru mine,
dar acum nu mai sunt aşa sigură.
Nu.
- Nu.
- Ce e?
Crezi că-ţi plătesc?
Nu asta am vrut.
Sunt încă femeie.
Asta nu mi-au luat-o. Nu încă.
De ajuns!
Amice, ia-ţi...
Scuzaţi-mă, domnule.
Aşa, doamnă!
Încă o dată...
...şi plecăciune... şi-am terminat.
Nu te sfii, fato.
Nu le pasă ce facem.
Ţi-am plă*** masa.
Nu mai clătina din cap!
- Las-o în pace, Liz!
- E treaba mea, nu a ta!
- Taci din gură, măcar o noapte!
- N-am de gând să tac!
Mă duc să beau ceva.
Mă întorc imediat.
- Nu fi proastă!
- Stai măcar o noapte fără!
- Nu. Vreau ceva de băut!
- Liz!
Poftim dosarele...
Grenadieri, locotenentul Benjamin Kidney.
Exact *** aţi bănuit.
Înainte să intre în Brigada Specială,
Ben Kidney a fost la Grenadieri.
Una din îndatoririle lui era aceea
de a asista chirurgii de război.
Să-ţi spun un lucru
de care sunt absolut sigur.
Să asişti un expert e cu totul
altceva decât a opera tu însuţi.
Cineva trebuia să apere
reputaţia prinţului.
Cine rezolvă problemele văduvei?
Te-ai transformat într-un Othello.
Bănuieşti pe toată lumea.
La fel ca pe maur, bănuiala
va sfârşi prin a te pierde.
Femeile alea nu au fost doar
reduse la tăcere.
Au fost ucise cu brutalitate.
De ce ar fi făcut Kidney aşa ceva?
Ca să sperie oamenii. Ca să distragă
atenţia de la adevărata problemă.
Care anume?
Prinţul s-a însurat cu o femeie
de rând, într-o capelă catolică.
Au avut un copil legitim care e,
de fapt, moştenitorul tronului.
Toate acele femei au fost de faţă.
Au fost martorele unui eveniment
care ar putea dezmembra imperiul.
Dacă începe să bea,
n-o să se oprească până dimineaţă.
- Ştie ce periculos e.
- Nu te crede în legătură cu prinţul.
Crede că minţi, de dragul copoiului.
- Bună seara, domnule!
- Ce s-a întâmplat, draga mea?
O clipă, am crezut că sunteţi altcineva.
Ţi-e sete?
Mor de sete, domnule.
Am putea merge undeva, în apropiere,
cât stă de pază vizitiul?
Da.
Pe aici...
Veniţi cu mine.
Pe aici...
Veniţi cu mine.
Mi-au căzut strugurii!
Nu!
La ce dracu' te uiţi?
Gura!
Vine cineva, domnule.
Domnule!
E una dintre ele, nu?
- Are beregata tăiată în acelaşi fel.
- Da.
- N-a terminat.
- Asta nu înseamnă că nu e moartă!
Nu se va mulţumi cu atât.
Wilkins!
Cheamă ambulanţa.
Grăbeşte-te!
Mă scuzaţi, domnişoară...
Puteam să te omor.
Dar s-ar fi iscat
prea multe întrebări.
Lasă bolboroselile bătrânului.
Găseşte un ţap ispăşitor.
Altfel, data viitoare,
nu ne va păsa cine întreabă:
"Ce s-o fi întâmplat
cu inspectorul Abberline?"
Mai repede, domnule.
Se luminează de ziuă.
- Ai o bucată de cretă, Netley?
- Cretă, domnule?
Au mai găsit una, în Piaţa Mitre!
Nemernicii!
A mai murit una!
Bună treabă, inspectore. Din cauza
dumitale, a ucis două într-o noapte.
Dă-ne din drum!
Catharine Eddowes.
Scrie ceva pe zid.
Ar trebui să arunci o privire.
"Zidarii nu vor fi pedepsiţi pe degeaba."
Nu e Shakespeare, dar ne e de ajuns.
- Eram ocupată cu copiii...
- Mai rar, doamnă!
Fotografiază şi şorţul.
- A fost scrisă de ucigaş.
- De unde ştii?
Am fost aici, acum trei sferturi de oră.
- Aici locuiesc mulţi evrei, nu?
- Exact.
- Gata, domnule.
- Lasă aparatul şi pleacă!
Abberline...
Spală zidul.
- M-ai auzit.
- E probă la dosar, domnule.
Ascultă-mă. Peste o oră,
curioşii se vor călca pe picioare.
Dacă văd aceste cuvinte, nici
un evreu nu va mai fi în siguranţă.
Vom avea un măcel pe străzi!
Şterge inscripţia!
E o mână educată.
E un om educat. Uitaţi-vă!
N-am nevoie să mă uit.
Am văzut-o deja.
Un om educat ştie să scrie "jidani".
Nu ştiu ce înseamnă asta.
Dar sunt sigur că n-are
nici o legătură cu evreii.
Sergent, cheamă doi oameni,
să spele zidul!
De ce te uiţi la el?
Spală zidul!
Da, domnule!
Au văzut-o şase oameni.
Sergentul a copiat-o.
O să-mi amintesc aceste cuvinte
cât voi trăi.
Nu faceţi decât să distrugeţi
o probă valoroasă.
Nu fac decât să preiau controlul
asupra unei anchete prost conduse.
M-am săturat!
Îţi iau cazul, Abberline!
Inspectorul Abberline e suspendat.
- I se retrag toate privilegiile.
- Domnule...
N-ai văzut-o?
Dacă vine, dă-i asta.
Lungă scrisoare!
Pentru deranj...
- E o scrisoare personală. Înţelegi?
- Înţeleg.
Cine eşti?
- Rosteşte jurământul solemn.
- Nu voi dezvălui tainele noastre.
Iar struguri.
De ce struguri?
Nu ucide de nevoie.
Nu e atât de prost.
McQueen.
E un ritual.
ISTORIA FRANCMASONERIEI
"Jubela, Jubelo, Jubelum..."
Zidarii...
Sunt eu, Ada.
Am adus de mâncare.
- Hoaţo! Îmi trebuie banii ăştia.
- Am luat ca să cumpăr de mâncare.
Am făcut un lucru rău, Mary?
N-ai făcut nimic rău, dragă.
Eşti o fată bună. Dar ascultă-mă...
Până nu plec din Londra,
nu e bine să ieşi pe străzi.
- Ai înţeles?
- O să stau cu tine. Frumoasa Mary...
E-n ordine...
Nu trebuie să plăteşti pentru mâncare.
Poftim?
Pentru festinul nostru!
Îmi cer scuze că vă primesc aşa,
dar am o întâlnire.
Vă deranjează dacă mă îmbrac
în timp ce discutăm?
- Vă rog...
- Mulţumesc.
- Vreau să vorbim despre francmasoni.
- Da...
Poziţia monezilor la picioarele
lui Annie cea Negricioasă,
precum şi locurile
în care au fost găsite cadavrele
formează o pentagramă.
- Pentagrama e un simbol masonic.
- Da.
Şi felul în care au fost ucise,
gâtul tăiat de la stânga la dreapta,
organele scoase...
Sunt reconstituiri, nu?
Ce reconstituiri?
Ale uciderii zidarilor trădători
care l-au măcelărit pe Hiram Abiff,
fondatorul masoneriei.
- Aşa au fost pedepsiţi.
- Da. Aşa ne spune Marea Operă.
Aşadar, Jack Spintecătorul
nu ucide târfe, execută trădători.
E un mason
care-şi îndeplineşte o îndatorire.
Da. Mă tem, domnule inspector,
că nu vi se va permite să-l arestaţi.
Nu vreau să-l arestez.
Spintecătorul mai are un trădător
de ucis şi o să-l împiedic.
Au venit la dumneavoastră,
domnule, ca la un mason loial?
V-au cerut să-i ajutaţi să tăinuiască
mariajul secret al prinţului?
Da, aşa a început.
După aceea, aţi descoperit
că prinţul are sifilis.
O să moară, inspectore.
Vreţi să mergem la azilul de sifilitici?
Sunteţi medicul personal al reginei,
trebuie să vegheaţi asupra sănătăţii
moştenitorului tronului.
Dar aveţi motive să credeţi
că aceste nefericite,
aceste târfe, aceste trădătoare
v-au distrus munca de o viaţă.
Sub pielea istoriei
pulsează vinele Londrei.
Aceste simboluri, mitra, pentagrama...
Chiar şi cineva atât de ignorant
şi degenerat ca dumneata
poate simţi că sunt pline
de energie şi sens.
Eu sunt sensul.
Eu sunt energia.
Într-o zi, oamenii vor privi în urmă
şi vor spune că eu am dat naştere
secolului XX.
Nu veţi mai prinde secolul XX.
Ridică-i mâneca!
Nu te împotrivi.
O să te doară mai tare.
- Doctore Gull?
- Da!
- Descriaţi inima omenească.
- Da.
Da.
Inima omenească e un muşchi
dens şi puternic,
un fel de echivalent organic al mahonului,
despre care se ştie că arde foarte greu.
Cam de mărimea unui pumn,
ea este motorul sistemului circulator.
Inima conţine două atrii,
două ventricule şi patru valve.
E, de fapt, o pompă cu dublu circuit.
La maturitate are, în medie,
70-80 de bătăi pe minut.
Bătăile sunt atât de puternice
încât, dacă secţionăm aorta,
cea mai mare arteră din corp,
va ţâşni un jet de sânge
de circa doi metri.
Lăsaţi fratele să primească lumina!
Nu te teme de nici un zeu...
Ridică-te!
Credinţa ţi-e puternică.
Nu intra.
Nu e nevoie.
Cât e de rău?
A făcut-o bucăţi, domnule.
Poate să intre, sergent.
- Lăsaţi-l în seama mea.
- Jur c-o să fie pedepsit.
- Daţi-mi-l mie!
- S-a terminat. Îţi dau cuvântul meu.
Nu-mi trebuie cuvântul tău!
O să vă distrug pe toţi!
- Pe tine şi fraţii tăi!
- Ascultă-mă.
Situaţia dumitale
a fost îndelung discutată.
Vei fi reprimit în poliţie.
Ba chiar promovat.
Nu! Vino!
Nu ajută la nimic.
Nu face prostii, inspectore.
Vei fi urmărit îndeaproape.
Unde-aţi fost
când s-au întâmplat toate astea?
Inspectorul Abberline a preluat cazul.
Sprijiniţi-l.
Nu!
Nu uita că eşti supravegheat.
Eliberaţi zona!
Plecaţi!
Începem, domnule inspector?
Cadavrul se află pe pat.
Umerii sunt la orizontală, dar restul
corpului e înclinat spre dreapta.
Braţul stâng se află pe lângă corp,
cu antebraţul îndoit în unghi drept,
sprijinindu-se pe abdomen.
Braţul drept e uşor depărtat de corp.
Se sprijină pe saltea,
cu cotul îndoit şi antebraţul în sus.
Degetele sunt chircite, indicând
faptul că s-a femeia s-a împotrivit.
- Aţi observat ceva, inspectore?
- Nu.
Continuă.
A venit spre ziuă. Se grăbea.
A lăsat asta pentru dumneavoastră.
Ştiu că mi-ai cerut să aştept.
Dacă e să fiu ucisă,
aş prefera să mor în satul meu.
Mă duc la orfelinat, s-o iau pe Alice.
Îţi las adresa la care ne poţi găsi.
O să te aştept cu nerăbdare.
Simt că putem fi fericiţi
pe malul mării, aşa *** ai văzut.
Sper să fim împreună curând.
Cu toată dragostea, Mary.
Suntem foarte supăraţi, Lord Hallsham.
I-am cerut lui Sir William să îndepărteze
o ameninţare la adresa
familiei noastre şi a tronului,
nu să execute
aceste înspăimântătoare ritualuri.
Sigur că nu, Maiestate.
A fost un element neaşteptat.
Pe de altă parte, şi-a făcut datoria.
Ameninţarea a dispărut, Maiestate.
În felul său, Sir William ne-a fost
loial şi-i suntem recunoscători.
Las restul în mâinile dumitale,
Lord Hallsham.
Nu dorim să mai auzim ceva
despre această afacere.
Cavaler de Orient, ne-am adunat aici
sub ochiul Dumnezeului Iubirii,
înaintea Marelui Arhitect,
pentru a judeca acest caz.
Eşti acuzat de omoruri care
ne-au pus frăţia în primejdie.
Stai înaintea celor asemeni ţie.
Masoni şi doctori deopotrivă.
- Nu am semeni aici.
- Poftim?
Nici unul dintre voi n-are căderea
de a judeca măreaţa-mi operă de artă.
Ritualurile voastre sunt
jurăminte golite de sens,
pe care nici nu le înţelegeţi,
nici nu le trăiţi.
Marele Arhitect îmi vorbeşte.
El îmi va cântări şi judeca faptele...
Nu voi.
Cavaler de Orient, iată-ne sentinţa.
Nu te mai supraveghează.
Acum te poţi duce la ea.
O cred moartă. Dacă dispar,
sau îmi schimb brusc obiceiurile,
şi-ar putea pune întrebări.
Ştii ce-o să ajungi?
Un bătrân arţăgos, lângă care
nimeni nu vrea să şadă, la tavernă.
Trăncănind, la nesfârşit,
despre fata pe care a pierdut-o.
Vreţi să-ţi trăieşti restul vieţii
ca o fantomă? Asta vrei?
Nu.
Vreau să mă duc la ea.
Dar, la cel mai mic semn că trăieşte,
vor face totul ca să o omoare.
Aşa că rămân aici şi-i supraveghez.
Cu toată dragostea, Mary.
Alice!
Vino-ncoace, scumpo!
Vin, mamă.
Scoală-te!
Scoală-te odată!
Adio, dulce prinţ!
Traducerea: DVD Retail
Revizuire: muLineZu