Tip:
Highlight text to annotate it
X
KUALA LUMPUR
Jessica McDowell, Cognis Chemicals.
Când plecaţi din Kuala Lumpur, Doamnă McDowell?
Am avion spre Taiwan marţi,
apoi mă întorc în Dusseldorf.
Dl Tabir e foarte ocupat în dimineaţa asta.
Îmi imaginez.
Dacă tot aşteptăm, ce-ar fi să-ţi exersezi
puterea de persuasiune asupra mea?
De fapt, prefer să...
Ştiu ce afaceri face unchiul meu.
Are încredere în mine.
Începe!
Sunt sigură că realizaţi că, de curând,
subsidiara voastră
a dezvoltat de curând lubrifiant organic,
pe bază de esteri,
derivat din petrolul Kernel, care face...
Eşti din America?
Din Canada. Toronto.
- Eşti o admiratoare a lui Maple Leafs?
- Nu. Nu prea.
Cred că eşti singura din Toronto
care nu e pasionată de hochei.
Ba sunt. Tata e din Vancouver,
deci ţin cu Canucks.
Fie vorba între noi,
Maple Leafs sunt la furat.
N-ar fi trebuit să-l ia pe Mark Bell.
Nu poţi pune bază pe el nici pe gheaţă,
nici în afara ei.
- Tu cu cine ţii?
- Mie nu-mi place hocheiul.
Din nefericire, Domnul Tabir n-are
nicio fereastră în dimineaţa asta.
Vă invită la petrecerea
de la reşedinţa lui, diseară.
Dacă e în regulă... N-aş vrea să deranjez.
Vino la petrecere.
De ce oprim?
Doamnă McDowell, unchiul meu crede
că încrederea trebuie câştigată.
Şi el n-are încredere în oameni,
decât dacă-i cunoaşte foarte bine.
Dar are încredere în tine, Hafiz...
De unde-mi ştii numele?
Maşina ţi-a fost curăţată acum o oră.
Nu coborî! Dacă ai coborât,
nu te mai pot proteja.
- Cine eşti?
- Lasă-mi mâna! Acum!
Unchiul tău face afaceri cu Abu Domar Khan.
Khan a intrat în contact
cu o organizaţie teroristă
prin intermediul unei agenţii din Pakistan.
Caută materiale pentru a construi o armă.
- Astea-s minciuni!
- Vrem informaţii despre unchiul tău.
Contacte, transporturi...
Dacă ne ajuţi, te ajutăm.
Dacă nu, fratele tău moare...
Îţi spun un singur lucru.
Acum n-ai nicio idee de ce putem sau nu să facem.
Vei primi un telefon la ora 08:00.
Vei fi întrebat dacă ai nevoie de o menajeră.
Vei dori să vină trei dimineţi pe săptămână.
Înţelegi?
Am întrebat dacă înţelegi!
În seara asta aş dori să discut
câteva minute
despre o mare ameninţare la adresa păcii
şi despre hotărârea Americii
de a conduce lumea
pentru a da piept cu această ameninţare.
S-a luat hotărârea să creştem
gradul de risc de la nivelul "CRESCUT"
la nivelul de risc "FOARTE CRESCUT".
Atentatul de la 11 septembrie a făcut
ca naţiunea să fie conştientă de pericol
de adevăratele ambiţii
ale reţelelor teroriste mondiale...
... se investighează
ameninţările cu avioane...
...arme sub forma unor scrisori
cu o substanţă albă...
Comisia de Reglementare Nucleară a plasat
centralele nucleare
la cel mai înalt nivel de securitate...
Un atac terorist
este foarte probabil acum.
Ce putem face după 11 septembrie,
ştiind că reţelele teroriste
ar folosi orice orice mijloace
pentru a provoca distrugeri maxime?
Vom lua orice măsură e necesară pentru
apărarea libertăţii şi securităţii noastre.
ATRACŢIE EXPLOZIVĂ
7 OCTOMBRIE 2001
America ripostează. Afganistanul...
... jur, n-a putut să întoarcă
sau să oprească vreo 350 m.
Şi totuşi sunt grozav în pat!
Eu şi Steve n-o să zburăm cu acelaşi avion.
Nici măcar cu acelaşi tren.
Am fost cu acelaşi tren la mama ta.
E nevoie doar de un om, să prăbuşească
un avion peste o centrală nucleară.
Disneyland!
Atac cu sarin asupra Disneyland.
Orice ne-ar spune, suntem complet
vulnerabili. Cine ne protejează?
Joe, ai risca să-ţi duci copiii
la Disneyland, acum?
Sigur că nu.
Aş fi îngrozit să-mi expun copiii
la o bursă uriaşă de mărfuri de rahat
şi călătorii dezamăgitoare.
Joe crede că Disneyland e pentru copii
*** e Vegas pentru adulţi.
- Valerie, tu cu ce te ocupi?
- Lucrez în domeniul investiţiilor cu risc.
- La Brewster Jennings, în Georgetown.
- Tare.
- Afaceri potenţiale pe internet?
- Exact. Pe scară mică şi pe scară largă.
Oferim capital pentru dezvoltare.
E destul de plictisitor.
Eşti într-un avion. Doi tipi cu turbane
stau pe scaunele 1A şi 1B.
Sunt agitaţi, transpiră, spun rugăciuni...
Ce faci? Steve, ai un copil, nu?
Eşti în avionul ăla, anunţi poliţia!
Sincer, toţi am face asta!
Joe? Ştii că ai face-o!
Îi vezi pe tipii ăştia, în avion,
cu turbane, transpirând, rugându-se.
Ce spui?
Care-i decizia ta?
Jeff...
- El a început.
- Da, ca de fiecare dată.
- De fiecare dată când ieşim.
- M-a întrebat, i-am răspuns *** se cuvine.
Era beat, Joe.
Toată lumea a avut o zi grea.
Încercau să se mai elibereze de tensiune...
Ridicând probleme spinoase cvasi-rasiale?
E părinte. Îşi învaţă copilul de patru ani
să se teamă de oamenii în turbane?
Era ziua Dianei.
Jeff e prietenul ei dintotdeauna.
- Şi?
- Şi nu-l poţi face pămpălău rasist!
- Nu e de râs, Joe.
- Nu e de râs, e un subiect serios.
Dacă înseamnă că eşti
ticălos atunci când nu taci
auzind pe cineva care debitează inepţii,
atunci sunt un ticălos.
Şi ştiai asta când te-ai măritat cu mine.
Călătoria ta *** a fost?
Nu... Doamne, nu!
Asta-i a mea, dă-mi-o!
- Valerie, unde-i Kim?
- Nu poate veni până la prânz.
Nu ţi-am spus?
Bine. Înseamnă că trebuie să lucrez de-acasă
în dimineaţa asta.
- Poţi?
- Da, eu şi desenele cu Sponge Bob.
Încetaţi! Trevor, n-o lovi pe sora ta!
Suntem invitaţi la o gustare miercuri seară
la familia Mitchell, dar dacă nu vrei...
- Promit să mă port frumos.
- Eu promit să mă port frumos.
Vezi? Ne vom purta cu toţii frumos.
Vă iubesc. Pe curând...
Pa!
- Pa, mami!
- Pa! Pa, mami!
- Vreţi să vă uitaţi la televizor?
- Da.
Măsurile de neproliferare, împiedicarea
achiziţiilor nucleare
şi a armelor de distrugere în masă
de către naţiunile periculoase
şi organizaţiile transnaţionale.
Suntem divizia
cu cea mai mare dezvoltare din Agenţie,
ceea ce poate părea un lucru incitant,
dar va trebui să stai cu alţii în birou.
Hafiz şi-a angajat o menajeră.
- La ce oră a venit asta?
- 11:00, ora Pacificului.
Urmărim tranzacţiile în direct,
până la capăt.
Transportul ajunge în Joburg pe 21.
E încărcat într-un container nemarcat
şi trimis în Jebel Ali,
zona liberă din Dubai.
Dr. Jonas şi echipa lui din Los Alamos
au alterat avansul scânteii dată de bujie
cu o fracţiune de nanosecundă.
Val, şeful vrea să te vadă.
- Am oprit totul.
- De ce? Avem totul.
Suntem gata de start.
Avem informaţii despre cumpărător.
Manucher Vaziri, de naţionalitate siriană,
are baza lângă Karachi.
A fost interceptată o convorbire în Cairo
în care vorbeşte de componente nucleare
dintr-o sursă cunoscută din Pakistan,
pe care o va duce într-un stat din Golf.
- Poate în Irak?
- Vaziri e un şiit devotat.
Irakul e controlat de suniţi.
Saddam e sunit. E imposibil să fie Irak.
A venit ordin de sus pentru
o desfăşurare mixtă de forţe în Irak.
Vreau să conduci tu operaţiunile.
- Felicitări, Valerie.
- Mulţumesc.
Poţi să-ţi alegi propria echipă.
E prioritate maximă.
Am nevoie de 24 de ore
să-mi pun locţiitorul la curent.
- De luni vreau să fii cu ochii pe Irak.
- Am înţeles, domnule.
Asta vine din Washington.
Pe scurt, NDB!
- NDB?
- "N-o da în bară"!
- Felicitări!
- Mulţumesc.
Poţi să-l pui acolo.
Nici tu n-ai casă?
- Credeam că ăsta a fost dat la o parte.
- DIA a emis raportul marţi.
WINPAC nu crede,
Departamentul de Stat l-a trimis înapoi,
dar tot face valuri
în biroul vicepreşedintelui.
Crezi că Joe ar putea s-o facă?
E priceput, a fost acolo de sute de ori.
Cunoaşte zona.
Grozav. Poţi să ne dai recomandările
şi un memoriu?
Ne-ar ajuta mult.
Nu pari prea bucuroasă.
Joe a muncit mult să-şi clădească afacerea.
Şi mai sunt şi gemenii.
Banii sunt cam la limită, acum.
Ne-a mai ajutat şi înainte.
Poţi să-l rogi să vină?
- Bună.
- Drăguţ loc aveţi aici. Intim.
Vino să-ţi fac intrarea.
Lucrezi la subsol?
De fapt lucrez în Georgetown
pentru Brewster Jennings.
Suntem o firmă mică de investiţii de risc.
Cred că e o meserie interesantă.
Câştig un ban.
- Intră!
- Joe, el e Jack...
- Bună, sunt Joe Wilson.
- Încântat, domnule ambasador.
19 FEBRUARIE 2002
Vă las să discutaţi.
Joe Wilson.
Luaţi loc. Doriţi ceva de băut?
O cafea ar fi bună. Mulţumesc.
- *** o doriţi?
- Neagră, mulţumesc.
- Ce ştiţi despre "turta galbenă"?
- "Turta galbenă" de uraniu?
Cred că e un concentrat extras
din minereul de uraniu
folosit la crearea materialelor fisionabile
pentru armele nucleare,
dar eu nu sunt om de ştiinţă.
Dar despre Niger?
Eu îl pronunţ mai moale pe "r",
ca să nu se confunde cu Nigeria.
ONU o cataloghează ca fiind ţara
cu mortalitatea cea mai ridicată.
Acolo mi-am început cariera
în Serviciile Externe.
Am fost în vizită de multe ori,
pe când eram ambasador în Gabon,
apoi, din nou,
când eram director al politicilor africane
sub preşedintele Clinton, pentru NSC.
M-am întâlnit cu prim-ministrul Mayaki,
îl ştiu pe fostul Ministru de Externe,
îl ştiu pe Ministrul Exploatărilor Miniere,
cunosc ţara foarte bine.
Biroul vicepreşedintelui a primit
un raport în legătură cu o vânzare
între Niger şi Irak... de 500 t
de "turtă galbenă".
Nu trebuie să vă spun
cât e de serioasă chestiunea.
Nu, domnule. Nu e nevoie.
Asta e o cerere din partea
Biroului vicepreşedintelui.
- Ne puteţi ajuta?
- La ce vă gândiţi?
Bine aţi revenit în Niger, domnule ambasador!
- Ce mai faceţi, Domnule Bonzala?
- Bine, foarte bine.
V-aţi schimbat înfăţişarea. Purtaţi barbă!
Ultima oară când ne-am întâlnit,
eu eram ministru şi dv. ambasador.
Azi, datorită voii lui Alah,
suntem oameni liberi.
Spuneţi-mi, Excelenţă, *** îşi poate ajuta
Nigerul vechiul prieten, America?
"În vara lui 2001, Irakul căuta să cumpere"
60.000 de tuburi de aliaj de aluminiu
7075-T6 fabricate în China."
Specificaţiile stricte ale acestor tuburi
ne fac să tragem concluzia
că erau destinate îmbogăţirii uraniului.
În felul ăsta, avem dovada
că Saddam construieşte o bombă nucleară.
"În august 2001, J. Turner..."
ăsta-s eu,
"s-a dus în Viena, ca să se întâlnească
cu oameni de ştiinţă de la IAEA"
şi am alcătuit acest raport,
care constituie punctul de vedere al CIA.
Vă pot răspunde la întrebări.
INR a tras concluzia anul trecut
că erau tuburi de artilerie, probabil,
iar DOE a fost de acord că erau exact tuburile
folosite la rachetele de artilerie irakiene.
- Unde sunt tuburile?
- La WINPAC.
Le-am examinat. Asta e problema,
că niciunul dintre voi nu le-a văzut.
- Eu le-am văzut.
- Şi când a fost asta?
Când i-am permis echipei sub acoperire
să le intercepteze în Iordania.
Am cumpărat nişte mostre şi vi le-am trimis
vouă, celor de la WINPAC.
Şi înţeleg că tu nu eşti expert nuclear.
Tuburile astea sunt identice
cu cele proiectate în anii '50
de omul de ştiinţă Gernot Zippe.
Ai dreptate că nu sunt expert nuclear,
dar dr. Houston Wood, de la Universitatea
de Fizică Atomică din Virginia, este.
În plus, îl ştie pe dr. Zippe, care i-a spus
că grosimea tuburilor irakiene
era de trei-patru ori mai mare
decât cea din proiectul lui.
Şi a mai spus că lungimea tuburilor era
dublă faţă de cea din proiectul Zippe.
Chiar a spus că singurul lucru comun
între tuburile lui şi tuburile de aluminiu
era faptul că amândouă
erau construite din aluminiu.
Un metal care n-a mai fost folosit
în centrifugarea gazelor din '52.
Şi eu am fost în Viena. Şi în Canada.
Am lucrat la asta luni e zile.
- Sunt centrifuge. Punct.
- Deci, concret, sunt tuburile tale
şi, dacă nu te lăsăm să câştigi,
le duci acasă.
Jalnic.
Joe, nimeni nu spune că greşeşti,
dar dacă ai dreptate,
chestia asta este enorm de importantă.
Aşa că trebuie să punem întrebări.
Nu?
Trebuie să punem întrebări.
Nigerul are două mine de
uraniu în deşertul Saharei.
Una e înfundată, iar cealaltă e condusă
de COGEMA, o subsidiară franceză,
controlată de un parteneriat germano-nipon.
Cinci sute de tone de "turtă galbenă"
nu e o tranzacţie pe sub mână,
căci reprezintă o creşterea cu 40%
a producţiei naţionale de export de uraniu.
O vânzare de calibrul ăsta lasă în urmă
un munte de documente.
Orice documentaţie trebuie semnată,
prin lege, de primul-ministru,
de ministrul de externe
şi de ministrul exploatării miniere.
Dar să spunem
că e o tranzacţie pe sub mână.
*** să transporţi pe ascuns
500 t de orice fel de marfă,
ca să nu mai vorbesc de uraniu?
Vorbim de 50 camioane pe un singur drum,
prin sate care nu văd cu lunile un vehicul,
exceptând câte un ***-taxi.
Ar fi un eveniment discutat luni de zile.
Să crezi că ar uita, e ca şi *** ai crede
că pot uita copiii Crăciunul.
Secetele din anii '70 şi '80 au atras
milioane de dolari ca ajutoare americane
ce continuă şi în ziua de azi.
N-ar avea sens ca Nigerul
să compromită relaţia asta.
Din acest motiv şi din toate cele
pe care vi le-am dat,
părerea mea este
că vânzarea asta nu e posibilă.
Ce se întâmplă acum?
Vor scrie un raport, îl vor da analiştilor,
care-l vor rescrie
apoi va fi trimis sus împreună
cu alte rapoarte pe care le au.
- Ce?
- Mi se pare incredibil.
Nu pot să cred că vor trimite pe altcineva
acolo ca să ajungă la aceeaşi concluzie.
Nu poţi să te bazezi pe o informaţie
dintr-o singură sursă.
Asta nu e o informaţie, e o opinie.
Crede-mă. E un adevăr.
- Cine spune?
- Eu.
Eşti o rotiţă minusculă
într-o maşinărie uriaşă.
Tu ţi-ai făcut treaba.
Poţi să te simţi bine.
Vor ţine cont de asta.
De asta nu te plătesc.
Nu prea mă simt ca agentul 007.
Pot să-i pun pe copii să-ţi facă o medalie,
dacă te bucură mai tare.
Ăştia cu 00 în faţă preferă
partidele de sex gratis.
Poate că aş putea face ceva
în legătură cu asta.
Angola organizează o altă licitaţie
pentru extracţiile de ţiţei
din largul mării.
CAIRO
Aţi păţit ceva? Patru mâini,
patru picioare, niciun os rupt...
- Domnule Wilson, îmi pare rău că am întârziat.
- E-n regulă.
- Ia uitaţi cine a venit!
- Când vine mama acasă?
Sunt onorat să vă cunosc,
în sfârşit, dr. Harper.
N-am putut să ajung la seminarul de la MIT,
dar am citit transcrisul.
Aţi citit lucrarea mea despre quarkuri?
Dr. Harper, am citat lucrarea dv. din 1995
de mai multe ori.
Dr. Harper e în Cambridge, Massachusetts.
A primit un telefon ieri, prin care
i s-a cerut să rămână acasă 48 de ore.
Nu înţeleg.
Cine sunteţi dv.?
Regret că v-am lăsat o impresie greşită,
dar sunt aici să vă întreb acelaşi lucru.
Pentru că dv. nu sunteţi prof Badawi.
Sunteţi dr. Turif Al Fallari.
V-aţi născut în Basra.
Aţi fost inginer-şef la centrul nuclear
din Osirak, până aţi fugit din Irak
şi aţi venit aici, în Cairo.
Am nevoie de numele colegilor dv.
din programul nuclear.
Vieţile a sute de mii din poporul dv.
depinde de asta.
- E absurd!
- N-aţi fost niciodată torturat, frânt?
N-aţi scăpat, într-un final,
ajungând aici, în Cairo, cu nimic?
Nu! Numele meu e Bachara Badawi.
N-am fost niciodată în Basra.
Sunt profesor.
Dr. Fallari avea două fiice.
Au fost răpite de gărzile personale
ale lui Uday Hussein.
N-au mai fost văzute niciodată.
Am nevoie de numele colegilor dv.
din programul de arme nucleare.
EXPERŢI IRAKIENI ÎN DOMENIUL NUCLEAR
28 IUNIE 2002
- De ce sunt ăştia aici?
- Ce?
Da!
- Oamenii vicepreşedintelui sunt aici.
- Ce?
Numele meu e Scooter Libby.
Sunt şeful echipei vicepreşedintelui.
- Tu cine eşti?
- Dave...
Sunt analist... în domeniul neproliferării...
Ce-i poţi spune vicepreşedintelui
despre tuburile de aluminiu?
S-a vorbit mult despre asta aici.
Relaxează-te, da?
Vor doar să pună punctul pe i.
Haide, Jim. Vicepreşedinţii nu vin
decât pentru inaugurări la Langley.
Cheney nu are încredere în noi.
Rahatul ăsta durează de 30 de ani.
O să explodeze odată.
Val, *** stăm cu Irakul?
Trebuie să găsim surse
pe care ne putem baza.
Trebuie să luăm pulsul de aproape.
Jim, Val crede că putem intra
în programul de înarmare.
***?
În trei săptămâni va trebui să revină
pentru analize...
Haide...
Hai, odată!
Dr. Zahraa? Putem vorbi undeva?
Când l-ai văzut ultima oară
pe fratele d-tale?
1992. Înainte de asta, în '83,
a venit aici la o conferinţă tehnică.
De două ori în 25 de ani.
Încercăm să ţinem legătura, dar e dificil.
Ţi-ar plăcea să te întorci, să-l vezi?
Vrei să devin spion?
Vrem să-l întrebi pe Hammad câte ceva.
- Crezi că ţi-ar spune?
- Eu sunt doctor.
Muncesc din greu. Şi sunt şi mamă.
Am o fetiţă şi ea doar pe mine mă are.
Putem să-l ajutăm pe fratele d-tale.
- Acum ne-ar fi extrem de folositor.
- Şi lui Saddam.
Serviciile secrete Mukabarat
îl urmăresc zi şi noapte.
Ar putea veni aici.
E expert în fizică.
Ar avea o slujbă.
Copiii lui, familia lui ar fi în siguranţă.
Tu şi fiica ta l-aţi putea vedea
de câte ori aţi vrea.
Ne poţi ajuta?
Nu voi face nimic să vă ajut.
Nu vă cunosc.
- Nu-ţi pasă de Irak? De ţara ta?
- Ţara mea e America, acum.
- Crede-mă, dacă era o altă cale...
- N-am încredere în voi.
Câtuşi de puţin.
O să intrăm într-un război,
în care fratele tău va fi prins la mijloc.
Dacă regimul irakian îşi doreşte pacea,
atunci imediat şi necondiţionat,
va dezvălui şi va îndepărta
armele de distrugere în masă.
- Da, intră.
- S-au întors.
Dacă regimul irakian ne sfidează din nou
lumea trebuie să acţioneze deliberat,
decisiv, pentru tragerea la răspundere
a Irakului.
Să nu faci glume!
Crede că eu nu înţeleg
cât e de serioasă treaba?
Săptămâni întregi, câte 15 ore pe zi,
am trecut peste ele.
Bun, asta e. Mă ocup eu de asta.
Am trecut peste astea
de cinci-şase ori până acum
şi nu ştiu *** vreţi să jucăm noi.
Dă-mi voie să fiu mai explicit, Paul.
Nu ştiu pentru ce sunt tuburile astea.
Se poate să fie ceva cu ele, din ce spui,
dar cel mai probabil nu e nimic.
- Exact!
- Pot să întreb ceva?
Când spui "nu ştiu *** să jucăm",
ce vrei să spui?
- Spun că nu ştiu *** s-o spun altfel...
- Doar că n-ai spus "eu", ai spus "noi".
Deci ai vorbit cu ceilalţi *** să "joci"
întâlnirea asta.
De ce simte nevoia CIA-ul
să "joace" întâlnirea asta?
Ceea ce am vrut...
- N-am vrut să spun ceea ce am spus.
- Care parte? Ultima?
- Sau şi alte lucruri?
- Scuză-mă, sunt puţin confuz.
- Vrei să reiau?
- Nu! Doamne, nu!
Nu ştii de ce sunt aici, nu?
În 1991, SUA a invadat Irakul, după care
inspectorii militari au descoperit
că Saddam reuşise de şase luni
să îmbogăţească uraniul
până la nivelul la care putea
construi o bombă nucleară.
Avea material fisionabil.
Şi nimeni de la CIA,
n-avea nici cea mai ***ă idee
că acest program exista, măcar.
Aşa că acum, după un deceniu,
vrei să-mi spui
că sunteţi 100% siguri că tuburile astea
nu sunt destinate armamentului nuclear?
Nicio informaţie nu e 100% exactă.
Atunci eşti 99% sigur? 98%?
- Nu poţi stabili cu precizie...
- Spuneam...
Ar putea fi 97% şi tot rămân 3% şanse
că te-ai putea înşela.
Sau 4%, sau 5%...
Tot nişte cifre destul de mari, Paul.
Ai semna pentru aşa ceva?
Ai fi gata să garantezi aşa ceva?
- De fapt, nu garantez aşa ceva, domnule!
- Ba da, Paul.
De fiecare dată când interpretezi
o frântură de informaţie,
de fiecare dată când spui
"poate" sau "posibil", decizi ceva.
Iar acum iei o mulţime de mici decizii
care însumate înseamnă o decizie uriaşă.
Dar dacă ar fi doar 1% şanse să te înşeli?
Ai putea spune cu siguranţă
că-ţi asumi riscul ăsta
şi să susţii drept adevăr faptul
că acest echipament nu e destinat
unui program de înarmare nucleară?
Ştii cât înseamnă 1% din populaţia
acestei ţări?
3.240.000 de suflete.
Domnule, noi nu suntem maşini.
Ne uităm la dovezi, le analizăm
şi, credeţi au ba,
nu toată lumea e de acord întotdeauna.
- E un proces.
- E un proces!
- Da.
- În care nu e toată lumea de acord.
Exact.
Cine nu e de acord?
Ce naiba face Joe Turner lângă director?
N-ai auzit?
Vineri directorul l-a luat la Casa Albă.
L-a pus la curent pe preşedinte
în chestiunea tuburilor de aluminiu.
Cred că râzi de mine!
Tipul ăla e un nătărău!
E fără ieşire. Deci avem o listă
cu oameni de ştiinţă irakieni.
*** sugerezi să ajungem la ei?
Mukabarat îi supraveghează zi şi noapte.
Casele lor au microfoane,
prietenii lor sunt urmăriţi.
Trimitem o echipă tactică din nord?
Trebuie să treci prin puncte de control
şi blocaje de drumuri.
Vino în mijlocul nopţii la mine
şi întreabă-mă dacă vreau să ajut SUA.
- S-ar putea să reacţionez impredictibil.
- O acţiune în forţă e prea riscantă.
Chiar dacă ajungem la ei,
nu vor dori să vină singuri.
Vor dori să-şi ia familiile, copiii...
Pot să mă duc în Basra
şi să le cer ajutorul iordanienilor.
Dă-mi două luni
şi-ţi aduc doi sau trei dintre ei.
Nu. Am 29 de nume.
Trebuie să ajung la toţi.
E prea dificil, Val.
Ce vrei să faci, să antrenezi un şoricel?
Poate.
Bună. Te-am trezit?
- E ora 3:45.
- Trebuie să fiu la aeroport în 45 de minute.
Cât durează de data asta?
Trebuie să am grijă de copii, mâine?
- Ţi-am lăsat un bilet.
- Sigur, e totul pe bilet.
N-am vrut să te trezesc.
Nu mai discutăm unul cu altul
decât prin bileţele de luni de zile.
Frigiderul e plin de bileţele.
Parcă aş fi un moşneag... Doamne!
Nu ştiu unde te duci.
Cu cine te întâlneşti.
Dacă eşti într-o închisoare
sau în vreun canal din Iordania sau Beirut.
Şi, dacă dispari, nu pot spune nimănui,
pentru că n-ai fost niciodată acolo.
Nu ştiu unde te duci.
Mă duc la Cleveland.
Am scris în bilet.
Să ai o zi bună.
Ai două din acestea în bagaje. Acesta
e singurul pix pe care vrem să-l foloseşti.
Cerneala din acest pix
e vizibilă doar zece secunde.
Devine vizibilă doar când se aplică
substanţa chimică potrivită.
Dacă agenţii Mukabarat văd asta,
îmi vor face lucruri groaznice.
Spuneţi-mi ce vreţi să ştiţi.
Voi memora totul.
Avem 50 de întrebări precise.
Unele sunt extrem de tehnice.
Ai 206 oase în corp.
Vrei să-ţi spun numele lor
în engleză, latină sau arabă?
*** te simţi?
Dacă te opreşte cineva,
dacă te întreabă ceva,
rămâi calmă, îţi vizitezi doar fratele.
- Fără detalii.
- *** reuşeşti?
*** minţi pe cineva în faţă?
Trebuie să ştii de ce minţi.
Şi să nu uiţi nicio clipă adevărul.
E timpul.
Eşti gata?
Agenţi Mukabarat. Supraveghează
pupitrul de control din partea asta.
Cât de aproape e guvernul
condus de Saddam Hussein
de a obţine armament nuclear?
Veţi primi estimări diferite
în privinţa asta.
Dar ştim că s-au efectuat
transporturi în Irak.
De exemplu, tuburi de aluminiu,
potrivite pentru programele nucleare.
Nu se poate şti cât de repede
poate obţine arme nucleare,
dar nu vrem ca gura de foc
să producă o "ciupercă" nucleară.
E o scurgere de informaţii coordonată.
Unii dintre oamenii vicepreşedintelui
a dat ştirea ziarului New York Times,
iar acum, toată presa
citează scurgerea de informaţii.
"Gură de foc","ciupercă nucleară"...
Folosesc aceleaşi cuvinte.
- E o scurgere coordonată.
- Vin acasă.
Am reuşit să-l reţinem,
înainte să obţină din această sursă
tuburile necesare
pentru construirea unei centrifugi.
Eu închid mereu uşa
şi deschid fereastra.
Dar tot se simte mirosul.
Ai vrea să rulez un prosop
şi să mă ascund în cameră
ca un adolescent care fumează?
Să blochez uşa de la birou?
- Ieşi pe terasă.
- Sunt -23° C afară.
Steve, ajută-mă tu.
Nu înţelegi ideea.
Vrei o atmosferă gen Winston Churchill.
Papuci de casă şi un şemineu aprins.
Cărţi antice şi un dulău credincios.
Nu vrei să tremuri afară,
pe întuneric, îmbrăcat sumar.
Atunci nu te gândi la Churchill,
gândeşte-te la Scott în Antarctica.
- Mă dau bătut.
Pot să pun o întrebare prostească?
- Ce e un tub de aluminiu?
- E un tub folosit la centrifugi.
Pentru îmbogăţirea uraniului.
- Da, acum e mult mai clar.
- Cine ştie ce fac cu ele?
Ba se ştie la ce se folosesc.
Ai citit despre asta, Valerie?
Am fost plecată săptămâna trecută
cu afaceri.
Practic, Saddam a cumpărat
tuburile astea şi l-am prins.
Şi sunt pline cu uraniu.
- Ba nu sunt pline cu uraniu.
- Ba sunt pline cu uraniu!
Soţul meu, expertul.
Sunt pentru purificare.
Bomba e făcută mai târziu.
Practic, îl fierbi
şi construieşti bomba.
- Nu. Cine spune asta?
- Sunt doar nişte tuburi, Jeff.
Joe, tu ştii despre astea.
Ce crezi?
Nu ştiu nimic despre tuburi.
Nu sunt calificat.
- Cred că întrebarea e...
- E un pretext!
50% din americani
cred că Saddam a dărâmat Turnurile.
Dar nu se poate spune
că nu e o ameninţare.
E nebun, ca şi Hitler.
Dacă am scăpat de Hitler...
Nu e Hitler, îmi pare rău.
E Saddam. Noi l-am pus acolo.
Fiindcă era în interesul nostru.
E vina noastră. Nu e o ameninţare.
L-ai cunoscut pe Saddam, Fred?
Te-a privit Saddam în ochi
şi te-a ameninţat?
Te-a ameninţat cu moartea?
Habar n-ai despre ce vorbeşti.
Cred că e probabil adevărat.
Eu sunt vinovatul.
Desert? Cafea? Doreşte cineva?
Era evident că asta va ajunge
în altă parte.
Noi avem o regulă în casa noastră.
Fără politică la masă.
Întotdeauna se încheie cu o gâlceavă.
Nimeni nu ştie ce se întâmplă acolo.
Cine ştie?
Aşa e, Sue. Cine ştie?
Aşteaptă aici.
Mă bucur atât de mult să te văd!
Am un prieten
în serviciile de securitate.
Am lucrat pentru guvern
timp de 15 ani.
Trebuie să fie şi unele avantaje.
Altfel, poţi aştepta toată ziua.
- Casa arată diferit.
- Se dărâmă cu totul.
În '93, au bombardat
clădirile guvernului de aici.
Fundaţiile sunt praf.
Hammad, trebuie să vorbesc...
Am tot vrut să revopsesc exteriorul.
Dar e greu să găsesc timp pentru asta,
când sunt atât de ocupat cu munca.
Însă grădinile au rămas la fel.
Mi-au dat întrebări pentru tine.
Ce întrebări?
Cât mai aveţi până faceţi
un focos nuclear?
Unde şi când se va efectua
primul test?
Cât uraniu îmbogăţit aveţi?
Numele celorlalţi oameni de ştiinţă
din program.
Care grupare militară
controlează programul?
Care dintre...
- Ce e?
- Ei nu ştiu?
- Ce, Hammad?
- Programul a fost distrus în anii '90.
Americanii l-au distrus.
Şi ei ştiu asta.
Ce întrebări mai sunt?
Cât de avansate sunt laboratoarele
în care se fac centrifugele?
Ce metodă se foloseşte
pentru separarea izotopilor?
E o nebunie.
Noi nu avem piese
nici măcar să întreţinem un tanc.
Trebuie să lucrez la o fabrică
în care se fac îngrăşăminte.
Şi ei ştiu asta.
Ei ştiu asta. Trebuie să ştie.
Trebuie să vezi asta.
Trebuie ca Jack şi Bill
să vadă asta.
Ambasadorul Wilson
e ultimul oficial american
care l-a întâlnit
pe Saddam Hussein.
S-a întâmplat în 1990,
nişte vremuri înfricoşătoare.
Saddam a ameninţat că va executa
orice persoană îi adăposteşte
pe străini, aşa *** îi numea el.
Ambasadorul Wilson a cerut
o conferinţă de presă
şi a apărut cu un laţ la gât.
Şi a declarat pentru presă:
"Dacă se permite capturarea
şi executarea americanilor,"
"îmi voi aduce singur funia."
Saddam a făcut unele concesii
şi ambasadorul Wilson a ajutat
mii de oameni
să ajungă cu bine acasă.
Când a ajuns şi el acasă,
a fost întâmpinat de preşedintele SUA.
Acesta l-a luat în Biroul Oval
şi l-a prezentat în Consiliul de Război
drept un erou american.
Nu e chiar aşa.
Era camera lui Roosevelt,
şi nu Biroul Oval.
Persoana din centru.
Saddam e o ameninţare iminentă
pentru siguranţa naţională?
Fratele lui Zahraa a lucrat cu 500
de fizicieni la fabrica nucleară Safa.
În '91 a fost distrusă
de bombardiere B-52.
Hussein Kamel i-a reţinut pe fizicieni
sub ameninţarea cu moartea.
Dar sancţiunile au distrus economia.
Iar în '95, când a fost executat Kamel,
echipa s-a destrămat.
Toţi spun acelaşi lucru.
Nu există un program de înarmare.
Sunt 30 de fizicieni în domeniu nuclear,
interogaţi de irakieni, în Irak,
care spun acelaşi lucru.
Jim, oamenii ăştia au riscat enorm.
Şi ce ne-au adus?
Mai bine economiseam banii pe transport.
Casa Albă este dezinformată!
Cineva culege date neconfirmate
şi le oferă presei ca fiind reale.
Apoi se uită la noi aşteptând
să le confirmăm. E o porcărie!
Unul din miniştrii lui Saddam
l-a întrebat de ce a executat
un membru al Cabinetului
care-i fusese un susţinător fidel.
Saddam a spus că preferă
să-şi ucidă prietenii din greşeală,
decât să le permită
duşmanilor săi să trăiască.
Pentru mine, aceasta e caracteristica
unui monstru.
Vicepreşedinte Cheney,
membri ai Congresului
şi distinşi compatrioţi:
În fiecare an ne întâlnim aici
să discutăm despre starea naţiunii.
Vrem să vă dăruim cana asta
şi fanioane pentru copii.
- Mulţumesc.
- Mulţumesc că aţi discutat cu noi.
Ai grijă *** conduci.
- Un Black Eye la pachet.
- Ce e...
Două porţii de cafea neagră espresso.
Mulţumesc.
Ştim de la trei dezertori irakieni
ştim că la sfârşitul anilor '90,
Irak avea câteva laboratoare mobile
în care se făceau arme biologice.
Saddam Hussein avea un program
avansat de echipare nucleară.
Avea un model de armă nucleară
şi lucra la cinci metode diferite
de îmbogăţire a uraniului.
Guvernul britanic a descoperit
că Saddam Hussein a căutat recent
cantităţi importante de uraniu în Africa.
Sursele noastre au descoperit
că încearcă să obţină
tuburi de aluminiu speciale
pentru producţia de arme nucleare.
Naţiunea noastră
luptă cu precauţie,
fiindcă ştim costurile
şi ne temem de zilele de jale
ce vor veni.
Noi căutăm pacea.
Ne zbatem s-o obţinem.
Şi uneori pacea trebuie protejată.
- Au dat drumul la curent azi?
- Doar pentru o oră.
Ce faceţi? Ne supraveghează.
Nu ne mai supraveghează nimeni.
Cred că poliţia secretă
are alte probleme.
Sora mea mi-a spus că americanii
ne-ar putea trece peste graniţă.
Şi ai încredere în ei?
Deschide ochii.
Şi ciuleşte urechile.
Prietenii tăi americani
te strigă chiar acum.
Sunt singura noastră şansă.
El trăieşte în lux,
iar familiile voastre se zbat.
Bill, aşteaptă.
Toate echipele caută arme de distrugere
în masă în deşert. Nu pot!
- Vreau doar câteva unităţi...
- Nu avem resursele, Val.
- Trebuie să salvez aceste familii...
- Ascultă-mă!
Să spunem că-i extragem de acolo
şi-i punem să mărturisească.
Ce crezi că ar putea spune,
din ceea ce vrea Casa Albă să audă?
"Mulţumim, dar nu există program nuclear
şi nici arme de distrugere în masă."
"P.S. - Ştiaţi deja asta."
Vrei să mă duc la directorul CIA,
să-şi aprobe propria sa înmormântare?
- Bill, mi-am dat cuvântul.
- Nu e problema mea.
Eu am probleme mai mari.
Dacă ar fi fost un copil
pe pervaz la etajul şapte,
nimeni nu l-ar salva
dacă l-ar vrea Casa Albă acolo.
Bill are dreptate. E doar una
din miile noastre de probleme.
- Fizicienii aceştia...
- Sunt cei care au lucrat la arme.
Dacă nu-i putem proteja,
vor fugi în prima ţară care poate
şi se vor apuca de treabă.
N-am spus asta niciodată.
Dacă va întreba cineva, neg totul.
Cât de discret poţi să faci asta?
- Vreau să vin cu tine.
- Du-te înapoi înăuntru.
Vreau să vin cu tine, tată.
Vei fi în siguranţă cu mine.
Vezi drumul din faţă?
E deschis, dar sunt americani acolo.
- Un punct de control?
- Chiar în faţă.
Au o bază în şcoală.
- Tată, mi-e frică!
- Nu te teme.
Nu-mi place asta.
Să plecăm de aici.
Nu e nimic, Ahmed.
- Tată mi-e tare frică!
- Lasă capul jos!
Trebuie să ştiu că familia mea
va fi în siguranţă.
Soţia şi copiii mei sunt în pericol.
Ştiu asta.
Ne vom ocupa de familia ta,
dar trebuie să acţionăm repede.
De unde ştiu că pot avea
încredere în tine?
Fă exact ce-ţi spun eu.
Nu vă vom dezamăgi.
Miercuri s-a raportat moartea
a încă cinci soldaţi americani.
Un soldat a murit
după explozia unei bombe,
în timp ce patrula pedestru.
Alţi patru au murit în toată ţara.
Cifrele irakiene arată că 966...
Guvernul britanic a descoperit
că Saddam Hussein...
...cantităţi importante de uraniu...
...în Africa.
Guvernul britanic a descoperit
că Saddam Hussein a căutat recent
cantităţi importante de uraniu
în Africa.
Pete, vreau să te întreb ceva
foarte important.
E posibil ca preşedintele
să se refere la o altă ţară africană,
şi nu la Niger?
Am văzut rapoartele. E Niger.
Se referă la zăcămintele din Niger.
De ce?
Eu sunt sursa. Am fost în Niger.
Şi nu e adevărat.
Înţeleg.
Şi ce anume ai vrea să faci?
Nu ştiu ce voi face.
Vrei sfatul meu?
Nu face nimic.
Ţi-ai făcut treaba,
ai venit acasă. Gata.
Vorbim despre "turtele galbene" din Niger.
Nu trebuie să mă duc în Africa,
să ştiu că ceva nu e în regulă.
În trei luni n-am găsit nimic?
Nu tu centrifugă, nu tu uraniu.
Niciun fel de armă
de distrugere în masă.
Crezi că e ceva în neregulă?
Suntem mulţi care credem asta.
Şi de ce nu ia nimeni poziţie?
Tu de ce crezi, Joe?
Am plecat la război.
Ca prieten al tău,
te sfătuiesc să acţionezi cu cap.
Ai o soţie, o familie...
Vorbim despre preşedintele SUA,
despre Casa Albă.
Priveşte-te lung în oglindă
şi repetă asta.
- Ce s-a întâmplat?
- Nimic.
Doar că sunt obosită.
- Copiii au adormit?
- Da, au adormit.
Bine.
Mă duc sus.
Unii cred că ne pot ataca
în condiţiile de faţă.
Eu le spun doar să încerce.
Avem forţa de a rezolva
problemele de securitate.
Ce nu am găsit în Africa
Ce nu am găsit în Africa
Nu a existat o înţelegere legată
de uraniu între Irak şi Niger.
Nu avem nimic nou.
Cred că declaraţia preşedintelui
nu se referea doar la Niger.
Declaraţia preşedintelui e corectă?
Da, cred că declaraţia preşedintelui
a avut fundamente mai ample.
Dar, referitor la "turta galbenă"
din Niger,
ni s-a confirmat
că a fost de fapt un fals.
Rahat!
- Poftim?
- Rapoartele britanice.
Mark, anulează-mi
întâlnirile de dimineaţă.
Deci a fost greşit.
Voi răspunde mai târziu
la întrebarea lui David.
- Fleischer a evitat să răspundă.
- Am văzut.
CBS ştie că rapoartele despre
"turta galbenă" au venit din Cincinnati,
acum zece săptămâni,
la cererea CIA.
Au aflat şi că Gerson
a scris ambele discursuri.
Karl vă caută. E supărat.
Vreau să primesc stenograma
oricărei ştiri în care apar
ambasadorul Wilson, Niger
sau "turta galbenă".
Şi spune-i lui Karl că mă găseşte
în birou după ce termin.
Preşedintele e discreditat.
Nu ne putem ascunde.
Trebuie să schimbăm povestea.
Cine e Joe Wilson?
David, dacă cineva
lucrează pentru CIA
şi-şi trimite soţul în călătorie,
ar exista şi un document?
O asemenea cerere
necesită permisiunea superiorilor.
De la superiorul direct
şi până la directorul CIA.
Dar ar trebui să existe.
Bine.
Preşedintele are dreptul
de a dezvălui informaţii secrete?
14 iulie 2003
- Valerie.
- Ce e?
"Decizia CIA de a-l trimite pe fostul
diplomat Joseph C. Wilson în Africa..."
Mai jos.
"Wilson nu a lucrat niciodată
pentru CIA, dar soţia sa..."
"...e un agent specializat
pe arme de distrugere în masă."
Au făcut asta.
Asta apare şi peste ocean?
- E în ziar. Apare peste tot.
- Nu, rubrica lui Novak.
- Are afiliere peste ocean?
- E pretutindeni.
Dumnezeule!
Valerie, ce faci?
Cine eşti?
Ne trebuie lista tuturor celor cu care
ai intrat în contact, fiind sub acoperire.
- Lucrez deja la asta.
- Bine.
Trebuie să aflăm rapid
ce implicaţii va avea asta.
Domnule, am câteva operaţiuni
în desfăşurare,
agenţi pe teren şi momente critice...
Luăm totul pe rând.
Faci o listă şi revii aici.
Nu face nimic altceva.
De ce sunt aici
şi cei de la Securitatea internă?
Pentru a ne ajuta
să evaluăm daunele.
Doamnă Plame, mergem pe aici.
Merg la toaletă.
Doamnă Plame?
Doamnă Plame!
Val!
Jack, trebuie să trimit
un mesaj în Bagdad.
15 oameni de ştiinţă
vor fi aduşi azi la graniţă.
Trebuie să le trimit un mesaj.
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Jack, sunt gata de plecare.
Ştii ce înseamnă asta.
Îmi pare rău. Trebuie să plec.
Val, poţi să vii puţin?
Fă paşi.
Începând de azi dimineaţă,
toate operaţiunile
în care eşti implicată tu
au fost suspendate.
Nu vei mai avea niciun contact
cu agenţii operaţionali.
Participarea ta la operaţiuni
nu mai este posibilă pe viitor.
Bill, am opt-nouă echipe pe teren.
Avem spioni în Kuala Lumpur,
Mumbay, Dubai.
Trebuie să-mi instruiesc
înlocuitorul în echipa mixtă de forţe.
Identitatea acestuia e secretă,
din motive de securitate.
Am o operaţiune critică în Bagdad...
Val, îmi pare rău.
S-a terminat.
Ai fost un agent bun, dar...
S-a terminat.
Unde sunt?
Vor veni.
Trebuie doar să aşteptăm.
- Hammad, au trecut ore bune.
- Vor veni.
"Două surse anonime mi-au spus
că soţia lui Wilson"
"a sugerat să fie trimis în Niger
pentru a verifica raportul italian."
Sunt cuvintele vicepreşedintelui,
ale unui şef de personal
sau ale unui consilier principal.
Trebuie să închid.
Aşa voi face.
- L-ai rugat frumos?
- L-am rugat.
Un act din 1982 spune că e o crimă
ca un oficial guvernamental
să expună intenţionat
un agent sub acoperire.
Se pedepseşte cu o amendă
de 50.000 de dolari
şi până la zece ani în închisoare.
Nu răspunde la telefon!
Cu cine ai vorbit?
- Joe, te rog, nu...
- Da, este.
Îmi cer scuze, scumpo.
Te-am lovit?
E chiar aici.
E Lisa.
- Alo?
- Valerie, ai apărut în ziare.
- Scrie că eşti agent CIA.
- Nu pot vorbi acum.
Nu pot să comentez despre asta.
Te voi suna eu mâine, da?
Îmi pare foarte rău.
Dumnezeule!
Sigur e adevărat.
Au sunat mama ta, unchiul tău
şi Janey din Chicago.
Am notat mesajele lor.
A sunat şi Andrea Mitchell.
Sursele de la Casa Albă
spun că povestea adevărată
nu e cea din "Cele 16 cuvinte".
E cea a lui Wilson şi a soţiei sale.
Doresc să comentez?
Bineînţeles că vreau să comentez.
Şi vrea să apar poimâine în emisiune.
Nu.
Nu o să apari la televizor, Joe.
Mulţumesc.
Articolul are rol de ameninţare
pentru cei ce ar dori să vorbească.
Analiştii anonimi care au spus
că au fost forţaţi de Casa Albă
s-ar gândi bine înainte
să-şi implice familia în scandal.
Nu m-am pregă*** pentru acest moment.
Nu aveam niciun plan
pentru o asemenea zi.
- Când te-ai înrolat?
- În '85, când am terminat facultatea.
- Sunt...
- 18 ani.
- Ei te-au recrutat?
- Nu, eu m-am oferit.
- Şi Joe ştie?
- Da.
- Părinţii?
- Da, dar numai ei.
Şi ai amanţi prin toată lumea?
Ai o armă? Ai ucis oameni?
Nu pot să...
Nu-ţi pot spune nimic.
Nu-mi poţi spune nimic.
Bine.
Vrei să mergem la cumpărături,
la un film?
Manichiură, pedichiură?
- Soţia v-a trimis în Niger?
- Nu am fost trimis de soţie.
Problema nu e cine m-a trimis,
ci dacă s-a săvârşit o nelegiuire.
Alo.
- Alo?
- Bărbată-tu e un comunist împuţit.
Sper să mori, târfa comunista!
- Ştim unde stai!
- Cine e la telefon?
Cine...?
Mami, Trevor nu mă lasă să mă joc
cu tractorul lui.
Atunci găseşte şi tu altceva
cu care să te joci.
Mami...
Mami...
Ce e?
... şi a rămas înăuntru, la adăpost,
mai mult de doua săptămâni,
iar când...
- Zahraa...
- Hammad a dispărut.
Nici soţia, nici copiii lui nu sunt de găsit.
Unchiul meu din Mansour
a spus că sunt vizaţi.
- Îi ucid...
- Pe cine?
Pe colegii lui Hammad.
Dr. Hubbuck a fost împuşcat pe stradă.
Dr. Falli a fost ucis în holul casei sale.
- Zahraa, ascultă-mă...
- Ştiu că-mi poţi spune unde se află.
Spune-mi că e la voi, te rog, te implor!
Nu vreau să ştiu altceva,
doar spune-mi că e teafăr.
Nu e la noi.
Ai spus că va fi în siguranţă.
Ai spus că vom fi utili. Ai promis...
Am avut încredere în tine.
Justiţia trebuie să stabilească
dacă administraţia, la cel mai înalt nivel,
a urmărit să distrugă cariera
unui funcţionar public,
pentru a mă pedepsi pe mine
că am spus adevărul.
- Ce se întâmplă?
- Ce cauţi aici?
Falli. Habbuck. Cine altcineva?
- Nu ştiu la ce te referi.
- Lasă vrăjeala. Cine mai e mort?
Ai avut dreptate.
Era vorba de oamenii de ştiinţă.
- Am luat o decizie.
- O "decizie"?
Am dat lista din dosar legăturii noastre.
Cei de la Mossad erau şi ei pe fir.
Încearcă să-i găsească pe aceşti indivizi
încă de la invazie.
Îi vei sili să se ascundă.
Vor fugi direct spre Iran, Pakistan.
- Valerie, nu mai e problema ta.
- *** de poţi dormi noaptea?
Uite că dorm foarte bine.
Mama lui Carol se afla aici,
aşa că va trebui să-ţi cer să pleci.
Se cheamă "combaterea proliferării", Jack.
Combaterea!
Linda, mai eşti aici? E târziu.
La sfârşitul zilei, tare aş vrea să văd
dacă va fi scos Karl Rove din Casa Albă
cu cătuşele la mâini.
Şi credeţi-mă, când rostesc acest nume,
ştiu ce spun.
Domnule Wilson, am bătut
drumul tocmai din Portland.
Eu şi soţia n-am căutat
niciodată publicitate.
Ştiu că va fi impresionată când va auzi
de toată susţinerea de aici.
26 SEPTEMBRIE 2003
- Alo!
- Valerie, da pe MSNBC!
- Aşteaptă o clipă...
- Au demarat o anchetă.
Ashcroft tocmai a anunţat.
Au zis că vor convoca un proces cu juraţi.
Aşteaptă o clipă!
...FBI întreprinde o anchetă penală privind
dezvăluirea identităţii agentului CIA...
Vin acasă mai târziu. Trebuie să trec pe la Fox.
Vor să comentez pe marginea anchetei.
- Vor comentarii pe marginea investigaţiei.
- Joe, aşteaptă...
- Trebuie să luptăm.
- Dacă nu vom lupta, vom fi împinşi înapoi.
- Mai am un apel. Trebuie să închid.
- Joe...
- Joe Willson.
- Joe, sunt Chris Matthews.
Tocmai am vorbit cu Karl Rove.
Mi-a spus, citez: "Soţia lui Willson
a fost un schimb cinstit."
Mulţumesc că ai venit aici.
Vreau să-mi exprim indignarea
personal faţă de tine.
Ştiu că nu-ţi este uşor, dar vreau
să ştii că CIA-ul îţi e recunoscător
pentru discreţia ta,
ţinând cont de împrejurări.
Nu ne mai putem permite continuarea
acestui schimb de lovituri de cuţit.
Primesc zilnic ameninţări cu moartea.
Oamenii mă ameninţă că-mi vor ucide soţul,
că le vor face rău copiilor.
Am fost la CIA şi am solicitat paza
pentru a-mi proteja familia.
Am fost refuzată: "Contextul depăşeşte
cadrul protocoalelor bugetare."
Domnule, dacă acesta e un schimb
de lovituri de cuţit,
noi ducem lupta asta de unii singuri.
Joe Wilson împotriva Casei Albe,
carevasăzică?
Nu-ţi pot spune decât "bafta".
Dar ca prieten, ar trebui să-ţi spun
că acei oameni,
acei câţiva din clădirea de acolo sunt
cei mai puternici oameni din istoria lumii.
Cât efort crezi că ar precupeţi
pentru a lupta împotriva lui Joe Wilson?
Joe duce lupta lui, Valerie.
Dar noi ştim că putem avea încredere
în tine. Vorbeşte cu soţul tău.
Tucker Carlson a spus că soţia lui Wilson
l-a trimis după potcoave de cai morţi.
Cică aş fi avut nevoie de lucru.
Cine are nevoie de muncă pe gratis?
Că doar Nigerul e renumit pentru
restaurante celebre şi concerte de operă!
Îmi aminteşte de Paris!
Ascultă, a sunat cineva
de la revista Vanity Fair.
Vor să facă un articol.
Vor să facă un interviu, poze,
să spună toată povestea.
Ce părere ai?
Ce părere am?
Dacă vreau să-mi apară poza
în Vanity Fair, asta mă-ntrebi?
- Valerie, asta e şansa noastră.
- Şansa de a face ce?
Să spuneam povestea în versiunea noastră.
Asta ne va aduce zeci de apariţii TV.
Trebuie s-o facem. Ne ucid.
Pe Fox, pe bloguri. Ne acoperă vocile.
Trebuie să ripostăm.
Ce e? Ce s-a-ntâmplat? Ce am spus?
Nu înţelegi, Joe?
Când vor înceta toate astea?
Adresa noastră e pe internet.
Există o fotografie a casei noastre.
Numărul de telefon l-am schimbat,
cred, de vreo cinci ori.
Numele meu e peste tot.
Numele meu adevărat, Joe.
Unde ne va duce toată vorbăria asta,
publicitatea, zarva,
tot rahatul ăsta? Unde?
Andrew Card le-a spus
celor de la Finacial Times
că vor trece cu buldozerele peste mine.
Citez: "Cu buldozerele!"
Îmi pare rău, dar eu nu mă las doborât
fără luptă.
Nu fără a opune o rezistenţă puternică.
E vorba de Casa Alba, Joe. Casa Albă!
Chiar crezi că te poţi lupta cu ei
şi să câştigi? Ne vor îngropa de vii.
Ne vor îngropa dacă nu luptăm.
- Valerie, ascultă-mă...
- Nu, ascultă-mă tu pe mine!
Valerie! Asta mă face să am dreptate,
dacă urlu mai puternic decât tine?
Dacă ţip mai tare decât tine, am dreptate?
Dacă eu sunt Casa Albă
şi urlu de un milion de ori mai tare
decât tine, dreptatea e de partea mea?
Au minţit, Valerie! Au minţit!
Ăsta e adevărul!
Adevărul, da...
Când vor termina cu noi
nici nu vom mai şti ce-i aia.
Fir-ar!
Scooter e în birou?
- Ce-i asta?
- Senatul şi-a terminat ancheta.
Concluziile Comisiei
pentru Informaţii Secrete în 511 pagini.
Dă la pagina 39.
- Bună, tati!
- Cine e frumoasa mea?
Salut, monstrule! Ce faci?
Mergeţi să vă jucaţi,
înainte să înceapă ploaia.
Ce e asta?
E raportul Comisiei pentru
Informaţii Secrete a Senatului.
La pagina 39, scrie că "soţia fostului
ambasador a fost cea care l-a propus"
şi a inclus şi un memoriu scris de ea,
în care scrie, citez:
"Soţul meu are bune legături
şi cu primul-ministru"
"şi cu fostul ministru al extracţiei
miniere, ambii având informaţii"
"în acest domeniu de activitate."
Este exact ce tot dezmint eu...
În toate ziarele, la orice televiziune,
post de radio,
oricui a vrut să mă asculte le-am spus
că soţia mea nu m-a trimis în excursie
pe bani publici.
Nu eu te-am trimis.
- N-aveam puterea asta.
- Ai trimis un e-mail.
- Comisia l-a găsit.
- Am trimis sute de e-mailuri.
De ce nu mi-ai spus? Nu te-ai gândit
că ar putea fi important?
N-am luat eu hotărârea.
Mi s-a cerut să scriu o recomandare.
Ce era să fac, să nu spun că soţul meu
are cunoştinţe despre aşa ceva?
Acum ne au la mână cu asta.
Mă vor face mincinos şi aşa va rămâne.
Ei au toată puterea, eu ce am?
Cuvântul meu.
Trebuie să deschizi gura, Valerie.
Trebuie să vorbeşti în public.
Trebuie să ne aperi.
În clipa asta.
Şi ce vrei să fac?
Să mă duc la ziare, *** ai făcut tu?
Să scriu un articol în New York Times?
Ştii că va trebui
să cer acordul CIA-ului...
Stai aşa...
Iubito, du-te şi te joacă!
CIA-ului? Valerie, cui îi eşti loială?
Soţului sau CIA-ului?
Familiei. Întotdeauna am pus familia
pe primul loc.
Şi tu ai pus-o pe primul loc
când ai scris nenorocitul ăla de articol?
- Mami...
- Trevor, du-te şi caut-o pe Samantha.
Merg pe căi ocolitoare spre
şi de la şcoală.
Mă uit prin camere, pe sub paturi,
de fiecare dată când intru în casă.
O casă pe care o vom pierde în curând
pentru că opera ta îşi pierde interesul,
iar clienţii tăi vor subiecte
de primă pagină.
La ce bun toate astea, Joe?
Poate că ai dreptate.
Poate c-ar fi trebuit să-mi ţin gura închisă.
Asta te-a învăţat, tatăl tău, Valerie?
Asta ţi-a spus colonelul Sam Plame?
Un bun american îşi ţine gura?
Un bun american se face că nu vede?
Tu m-ai trimis în Niger?
"Nu-i merg prea bine afacerile.
E pe o pantă descendentă."
"Voi trage nişte sfori,
îi voi arunca un os."
- Cam aşa s-a întâmplat?
- *** îndrăzneşti?
- Tu m-ai trimis?
- Crezi că te mint?
Mi-aş da seama dacă m-ai minţi?
Trevor, dragule...
Haide, Sam. Să mergem la maşină.
- Pa, copii.
- Pa, tati.
Ne vedem acasă.
Vin cu maşina mea, da?
Joe Wilson s-a făcut de râs.
Totul din povestea lui e ori minciună,
ori înşelăciune, ori incompetenţă.
Cred că asta e foarte important.
Suntem în vreme de război
şi vrei să ştii ce a spus şi ce n-a spus
preşedintele, ce a obţinut şi ce nu,
şi auzi pe cineva care spune că a fost
trimis de vicepreşedinte să investigheze
şi, în loc de asta, se dovedeşte
că a fost trimis la recomandarea soţiei...
Uite-l!
- Domnule Wilson...
- Aţi încălcat o proprietate particulară!
Domnule Wilson, vă menţineţi declaraţia
că vicepreşedintele v-a trimis în Niger?
- Şi nu soţia?
- Nu comentez.
Plecaţi de pe proprietatea mea.
- Ne-aţi minţit de la bun început?
- N-am minţit niciodată.
Nu am primit vreo plată.
Nu soţia m-a trimis.
- Acum, plecaţi! Cu toţii!
- A fost un concediu, Domnule Wilson?
N-a fost un concediu, ci investigarea...
Poftim?
- Sunteţi împotriva trupelor noastre?
- Poftim? Afară de pe proprietatea mea!
Domnule Wilson, lumea vorbeşte că soţia dv.,
de fapt, nu era agent CIA, ci secretară.
Domnule Wilson, e adevărat că aţi donat bani
pentru campania lui Kerry?
Cred că e vorba numai despre bani.
E vorba de un agent CIA de nivel trei,
cu un salariu de bugetar, care...
S-ar fi putut transfera în altă parte,
în cadrul CIA, nu era obligatoriu să plece.
Probabil că CIA o voia plecată, pentru că
deja apăruse în presă fără permisiunea lor.
Se pare că era considerată
un agent mediocru, în cel mai fericit caz.
Pot lua perna?
Când eram la "Fermă", antrenându-ne
pentru a deveni agenţi de teren,
alegeau patru-cinci dintre noi
şi ne spuneau să ieşim în faţă.
Eram luaţi pe sus, ni se acopereau capetele
şi eram aruncaţi în celule separate.
Ne privau de somn, ne băteau.
Tot ce trebuia să facem era să dezvăluim
numele unuia dintre ceilalţi.
Doar un nume.
Te presau până îl aflau.
Până îţi găseau punctul la care cedai.
Şi unul câte unul, toţi cedau.
În afară de mine.
Şi asta m-a făcut să fiu deosebită.
Nu pot fi făcută să cedez.
Eu nu am o limită la care cedez.
M-am înşelat.
- N-ai voie să alergi pe scări...
- Coborâţi cu grijă. Haideţi.
Trevor, ia-ţi haina.
- Luaţi-vă rămas bun de la tata.
- Salut, copii!
Plecăm într-o călătorie misterioasă.
Ştiu că mergeţi... Veniţi încoace.
Ne vom revedea curând.
- Ne vedem în curând.
- Haideţi în maşină, copii.
- Bună, bunico!
- Aţi ajuns! Ce faceţi?
Guvernele din Niger şi Burkina Faso
erau interesate să exploateze
zăcămintele de aur din lungul graniţei lor.
Nu era un mare risc,
căci aurul ajungea astfel la 5 $ gramul.
- Bună.
- Bună, prietene.
Joe Wilson.
- Încântat.
- Mă bucur de cunoştinţă.
- Ce-ţi face soţia, Joe?
- E bine...
Scuză-mă, îmi aduci, te rog,
o cafea neagră, tare?
Nu prea mi-e foame.
- De cât timp eşti în oraş?
- Doar de câteva zile.
Ardem de nerăbdare
să-ţi auzim propunerea.
Te pot ajuta?
Scuză-mă, te pot ajuta cu ceva?
Eu doar le spuneam acestor domni
că dv., domnule, sunteţi un escroc.
E un prânz particular.
Lasă-ne în pace, te rog.
Acest bărbat e un mincinos şi un trădător.
E plă*** de către grupările extremiste
de stânga.
E un lingău democrat
şi un susţinător împotriva războiului.
- Ne-a înjunghiat trupele pe la spate.
- Pleacă, acum!
- Îmi cer scuze.
- Ai mâinile mânjite cu sânge.
Şi soţia ta e o trădătoare
care se lasă în voia iluziilor.
Pleacă de la masa mea!
*** îndrăzneşti să vorbeşti de soţia mea?
N-o cunoşti nici pe ea, nici pe mine!
Pleacă în clipa asta!
Foarte frumos. Domnilor, ar trebui să ştiţi
că luaţi masa cu un trădător.
- Cred c-ar trebui să plecăm.
- Vă rog, nu faceţi asta!
Aţi auzit *** mi-a vorbit...
Să-ţi fie ruşine!
Şi te mai consideri ziaristă!
Ruşine! Nu eşti decât o unealtă
în mâna altora!
Taxi!
Pallisades.
- Te simţi bine?
- Da.
Tu eşti. Te-am văzut la televizor.
- Eşti Joe Wilson.
- Ba nu sunt.
- Ba da, frate, te-am văzut la televizor.
- Mă confunzi.
Ba nu, te cunosc.
Şi pe mine mă cheamă Joe.
Sunt din Sierra Leone, Freetown.
Ai fost acolo, nu?
Îţi place Freetown?
Joe, amândoi ştim că Freetown
e o gură de canal.
Asta aşa e. E adevărat ce spui, frate.
Într-adevăr, Sierra Leone e pe moarte.
E prea multă nedreptate şi corupţie
în Sierra Leone.
Oamenii de la vârf au prea multă putere.
Mult prea multă putere.
Oamenii nu-şi dau seama de aici.
Aici, în America, e o altă lume.
- Eu n-aş fi aşa sigur de asta.
- *** poţi spune asta?
Tărâmul libertăţii, frate.
Ţara celor curajoşi.
Joe, trage pe dreapta, te rog.
Voi merge pe jos.
Păstrează restul.
- *** se simte?
- Din ce în ce mai bine.
Încearcă să se adapteze.
Vezi păsările alea galbene de acolo?
Le vezi?
Cândva ştiam *** se numesc...
Ce frumoase sunt.
Cred că mariajul meu a luat sfârşit, tată.
Ştiu că fetiţa mea nu spune vreodată
ceva până nu e absolut sigură.
Va mai fi o anchetă a Congresului.
El vrea să vorbesc. În public.
Mă îndoiesc că aşa s-ar rezolva lucrurile.
Nici măcar nu mai putem comunica
unul cu celălalt.
Îmi amintesc că şi eu am folosit
aceleaşi cuvinte... Iulie '72.
Eu şi cu maică-ta ne certam tot timpul.
Cred că se săturase
să tot schimbe locuinţele.
Când m-am pensionat, după 25 de ani
în serviciul Forţelor Aeriene,
mi-am dat seama
că n-am avut niciodată un cămin.
Cred că ne-am mutat de vreo 25 de ori.
Germania, Singapore, Australia, Anglia.
25 de ocazii de a te prezenta
în faţa noilor colegi.
Dar te-ai descurcat. Erai responsabilă.
Poate puţin prea serioasă.
Asta te-a călit foarte tare.
Poate mai mult decât eu sau mama ta
ne-am putea da seama.
Nu văd *** s-ar putea rezolva asta.
Nu de data asta. Nu şi de acum încolo.
Dar n-a fost bine ce au făcut ei, Valerie.
N-a fost deloc bine. Să nu uiţi asta.
Să presupunem că printr-un miracol,
o vei scoate la capăt cu asta.
Nu există nicio garanţie
că nu te vei mai certa cu Joe.
E încăpăţânat ca un catâr.
Nu va renunţa. Şi nici tu.
Bunicule, priveşte!
Pe cinstea mea,
nu va renunţa până nu îi iese.
Haide, întinde braţul. Dă-i drumul!
- Bună încercare!
- Mai arunc o dată.
Bună încercare!
...în final s-a dovedit a fi o veste proastă
pentru unul dintre membrii echipei
de la Casa Albă, o figură centrală,
anume, Scooter Libby,
cu cinci capete de acuzare.
Brian Willis ne-a transmis
printr-un reportaj special
că acesta riscă 30 de ani de închisoare.
Vorbim acum cu Dan Abrams, colegul meu.
Vă puteţi imagina că scrisoarea
de demisie fusese scrisă anticipat...
Ce urmează? Avocaţii lui Scooter Libby
îi pregătesc apărarea acum.
Între timp, preşedintele Bush trebuie
să propună pe cineva la Curtea Supremă.
... să facă faţă acuzaţiilor de sperjur...
L-au băgat pe Libby la înaintare.
Va lua vina asupra lui.
Pariez că au căzut la înţelegere.
El ia vina supra lui, jocurile sunt făcute.
El va fi iertat, nici măcar
nu se va ajunge la proces.
Nu-mi pasă.
Referitor la ce au spus
despre noi, nu mă interesează.
Câtă furie o să aduni sau dacă
o să ne ia totul. Nu-mi pasă.
Nu vor reuşi să-mi distrugă căsnicia.
Regret nespus.
Ai procedat bine.
Am făcut-o pentru mine.
Eu ştiu de ce ai făcut-o.
Mulţumesc.
Dacă aş putea da timpul înapoi,
să redevii ceea ce erai...
Asta sunt eu cu adevărat.
Cea de aici.
Deci eşti gata de luptă?
Bine.
Câţi dintre voi ştiu cele 16 cuvinte
cu care preşedintele Bush
s-a adresat Congresului
pentru a porni la război?
Câţi dintre voi ştiu numele soţiei mele?
*** puteţi şti una
şi să nu ştiţi cealaltă?
Când am trecut de la întrebarea:
"De ce mergem la război?"
la întrebarea:
"Cine e soţia acestui om?"
Eu am pus prima întrebare.
Dar altcineva a pus-o pe a doua.
Şi a funcţionat, pentru că niciunul
dintre noi nu ştie adevărul.
Ilegalitatea n-a fost comisă împotriva mea
sau împotriva soţiei mele.
A fost comisă împotriva voastră,
a tuturor.
Şi dacă vă face să fiţi furioşi
sau să simţiţi că nu-şi fac datoria,
faceţi ceva!
Când Benjamin Franklin
a ieşit din Constitution Hall,
după ultima sesiune,
a fost oprit de o femeie pe stradă,
care i-a spus: "Ce fel de guvernare
ne-aţi lăsat moştenire?"
Şi Franklin i-a spus:
"O republică, doamnă."
"Dacă veţi putea s-o păstraţi."
Responsabilitatea pentru o ţară
nu stă doar în mâna câtorva privilegiaţi.
Suntem puternici şi liberi de tiranie
doar dacă fiecare dintre noi
ne amintim de îndatoririle de cetăţeni.
Fie că e vorba de o groapă de pe stradă,
fie de o minciunii în discursul preşedintelui,
vorbiţi! Puneţi întrebările alea!
Cereţi să se spună adevărul!
Democraţia se câştigă, nu se dă gratis.
Asta vă spun!
Dar aici trăim şi, dacă ne facem treaba,
aici vor trăi şi copiii noştri.
Dumnezeu să binecuvinteze America.
Doamnă Wilson, vă mulţumim că aţi venit
la audierea de azi.
Se obişnuieşte ca toţi martorii să jure,
deci vă rog să ridicaţi mâna dreaptă.
- Jur să spun adevărul şi numai adevărul.
- Jur.
Vă rog, luaţi loc.
E un buton pe microfon, care trebuie apăsat
şi-l puteţi apropia, ca să puteţi fi auzită.
Bună dimineaţa, domnule preşedinte
şi domnilor membri ai Comisiei.
Numele meu e Valerie Plame Wilson
şi sunt onorată că am fost invitată
să depun mărturie sub jurământ.
înaintea Comisiei de Supervizare
şi Reformă a Guvernului,
asupra unei chestiuni critice
de protejare a informaţiilor secrete.
Sunt recunoscătoare pentru această
oportunitate de a tranşa problema.
Scooter Libby a fost condamnat
la 2 ani şi jumătate şi 250.000 $.
Am servit cu loialitate statul
ca agent sub acoperire în cadrul CIA.
Preşedintele Bush s-a folosit de puterea
lui executivă pentru a comuta sentinţa.
Am lucrat pentru apărarea patriei
şi a cetăţenilor ei.
În 2006, adjunctul Secretarului de Stat
a recunoscut că el e sursa divulgărilor.
până am fost expusă public în 2003
de un oficial al Administraţiei.
Armitage a aflat de identitatea Valeriei
dintr-un document cerut de Casa Albă.
Joe şi Valerie au părăsit Washingtonul
pentru o nouă casă în Santa Fe.
Acolo locuiesc şi azi, cu copiii lor.
Am ajutat în cadrul unor operaţiuni secrete
cu organizaţii afiliate CIA.
Am căutat să descopăr dovezi solide
pentru combaterea proliferării armelor
de distrugere în masă în Irak.
În timp ce ajutam de la sediu
cu aceste operaţiuni,
am făcut şi călătorii în străinătate,
în misiuni secrete,
pentru a găsi informaţii vitale.
Mi-am iubit cariera,
pentru că mi-am iubit ţara.
Eram mândră de seriozitatea
responsabilităţilor încredinţate
ca agent secret.