Tip:
Highlight text to annotate it
X
Resincronizare: CODYBOSS1969
E incredibil
Nu mai există un astfel de oraş
în lume...
niciodată nu a existat...
Vorbeşti de parcă
n-ai mai fi fost aici...
N-am venit suficient de mult,
asta e problema.
Imaginează-ţi oraşul ăsta
când plouă...
Imaginează-ţi-l în 1920,
Parisul în anii '20.
Pe ploaie, cu toţi artiştii
şi scriitorii...
De ce pe ploaie ?
Ce e aşa grozav în a fi ud ?
Şi imaginează-ţi *** ar fi
să ne mutăm aici ! După nuntă.
O, nu... Doamne, fereşte. N-aş putea
trăi altundeva decât în America.
Mi-aş dori să locuiesc aici
şi să scriu romane
să nu fiu nevoit să scriu
scenarii pentru filme...
Aş renunţa imediat la casa din Beverly
Hills, la piscină şi tot restul.
Ascultă. Aici a trăit
şi a pictat Monet...
Suntem la jumătate de oră de oraş !
Imaginează-ţi că am locui aici.
Am putea, dacă romanul meu ar avea succes.
Eşti îndrăgostit de o iluzie.
Sunt îndrăgostit de tine.
Ar trebui să ne întoarcem în oraş,
cinăm cu părinţii mei.
Să mergem.
Iată-i şi pe turiştii noştri.
De n-aş mai vedea
atâtea bulevarde încântătoare...
Ce oraş ! Eu mă simt de parcă
aş aparţine acestui loc.
Mă văd mergând agale cu o pâine
sub braţ, pe Rive gauche,
către Café de Flore, să mă scufund
în scrisul cărţii mele.
Heminghway numea asta
"o sărbătoare în mişcare"
Cu traficul ăsta,
nimic nu e mişcare.
Un toast pentru noul proiect al lui
John în Paris.
Noroc... Noroc...
- Felicitări.
- Mulţumesc.
Aşa... O să vă spun adevărul.
Sunt foarte încântat de această fuziune
a firmei noastre cu francezii...
dar ca să fiu sincer...
nu sunt prea francofil.
John urăşte politica lor.
Niciodată n-au fost prieteni
ai SUA...
Păi, nu poţi să-i învinuieşti
că nu sar să se bage în cuşca aia
de iepuri din Irak...
Dragă, să nu începem cu asta...
Nu-i nimic rău dacă eu şi tatăl tău
nu avem aceeaşi opinie despre asta...
Tatăl tău ţine cu aripa dreaptă
a partidului republican...
şi eu cred că trebuie să fii complet
sărit de pe fix ca să faci aşa ceva, dar...
Ok, ok...
Nu, nu. Asta nu înseamnă că nu ne
respectăm unul altuia opiniile, nu-i aşa ?
Ştii ceva ? Hai să vorbim
despre planurile de nuntă, vreţi ?
- Inez ?
- Paul ? Carol ?
- *** de sunteţi aici ?
- Dar voi ?
Paul and Carol Bates,
vi-i prezint pe părinţii mei.
Încântat să vă cunosc.
Pe Gil îl cunoaşteţi.
Nu mi-ai spus că veniţi aici ?
Nu, s-a întâmplat brusc. Paul a fost
chemat să ţină o prelegere la Sorbona.
- Sorbonne.
- Sorbonne
Minunat !
Tata a venit aici pentru afaceri,
şi ne-am hotărât să venim şi noi.
Grozav, putem să petrecem
ceva timp împreună.
Hmm, avem deja nişte planuri,
dar poate reuşim...
Ce... ?
Ce faceţi mâine ?
Noi mergem la Versailles.
Mor să văd Versailles !
Dar mâine trebuie să mergem
să mâncăm la "Brasserie Lipp".
Da, deja am rezervat.
Ştiţi, am avut un profesor care a luat cină
acolo odată, şi l-a văzut pe James Joyce.
Acum mult timp. Şi James Joyce
mânca varză călită şi cârnaţi.
Asta e toată povestea ?
Nu e chiar o poveste,
e mai mult o anecdotă.
- De abia aşteptam să mergem la Versailles.
- Grozav.
Sper să nu fii şi mâine
la fel de antisocial la Versailles.
Ce, am fost antisocial ?
Ascultă... se vedea clar
că nu vrei să mergi.
Păi, sunt prietenii tăi.
Şi adevărul e că nu îl plac
atât de mult cât îl placi tu.
E un geniu ! Mi-a căzut cu tronc
când eram la facultate.
- Iar Carol e şi ea inteligenta.
- Draga mea, este un pseudo-intelectual.
Gil... nu cred că ar fi chemat să predea
la Sorbona, dacă ar fi un pseudo-intelectual.
Mai bine i-ai da cartea ta
să o citească.
De ce ?
Ca să-şi spună părerea,
să vedem dacă merită
să te chinuieşti atât.
Mă chinuiesc, pentru că sunt
un scriitoraş de Hollywood...
... şi nu am scris niciodată
literatura adevărată, până acum.
Gil... iubitul meu...
promite-mi ceva.
Dacă nu iese figura cu cartea,
abandonează ideea...
va fi mai bine aşa.
Studiourile de film te adoră,
le plac scenariile tale
Chiar vrei să dai cu piciorul la tot,
doar ca să te chinuieşti ?
Bine...
De ce ai face asta ?
Îmi amintesc că Ludovic şi-a mutat
curtea aici în 1682.
Aici erau numai mlaştini,
iar în franceză veche
Versailles înseamnă "teren desţelenit"
Într-adevăr ?
Partea din mijloc este în
stil francez clasic.
E opera lui Louis Le Vau,
Jules Mansart, şi Charles Le Brun.
Exact.
Mi-ar plăcea o casă de vacanţă
că asta.
- Te cred.
- Şi mie mi-ar plăcea.
Nu uita că pe vremea aia nu aveau duşuri.
Unde vreţi să staţi după ce
vă căsătoriţi ?
- În Malibu.
- Într-o căsuţă...
în Paris cu ferestre mari.
- La Bohčme...
- Mai lipseşte doar tuberculoza.
- Exact. Mulţumesc.
Ştiţi, nu e tocmai în apele lui
să scrie un roman.
Într-adevăr ?
Păi până acum...
Oricum, toată lumea îţi apreciază scenariile.
E uşor să scrii scenarii...
De ce nu le spui despre personajele tale ?
Despre ceea ce scrii acum ?
A... nu-mi place să vorbesc despre asta.
Nu trebuie să povesteşti tot.
Doar puţin despre personaje.
- Nu, nu.
- Bine... Lucrează într-un "Magazin Nostalgia".
Ce-i ăla ?
Nu cumva este un magazin unde se vând
păpuşi Shirley Temple,
şi aparate de radio vechi ?
- Exact.
Niciodată nu am ştiut cine cumpără aşa ceva.
Cui îi pasă ? Mie nu.
Oamenii care trăiesc în trecut.
Cei care cred că ar fi fost fericiţi
dacă ar fi trăit cu mulţi ani în urmă.
Şi în ce epoca ai fi vrut să trăieşti,
Miniver Cheevy ?
Paris, anii 1920.
Când ploaia încă nu era radioactivă.
Înţeleg, fără încălzire globală,
televiziune, arme nucleare...
... cartelul drogurilor.
- Clişeele din filmele de groază.
Realitatea e că nostalgia înseamnă negare.
Negarea prezentului dureros.
Gil e un romantic total,
ar fi fericit
să trăiască într-o continuă negare.
Şi numele acestei teorii
este complexul perioadei de aur.
- O. Touché !
- Da.
E vorba despre a considera în mod eronat
că ne-ar fi mai bine dacă am trăi
într-o altă perioadă de timp.
Înţelegeţi ?
Unii oameni îşi imaginează asta,
fiindcă le e greu să se adapteze
să trăiască în prezent.
Da. Asta e cea mai frumoasă
verigheta.
Verigheta cu diamante.
Pe asta trebuie s-o luăm.
Şi toată lumea o s-o vadă
când o să mi-o pună pe deget.
Va fi un adevărat eveniment.
- Însă ce mi-aş fi dorit eu...
- Nu vreau să discutăm iar despre asta.
- Ai ales deja, ce să mai zic.
- Nu. Gil e inteligent,
şi acum are şi succes.
Doar că ar vrea să lase totul baltă
şi să se mute aici.
- Aşa zice.
- Ei bine, mă sperie.
Aceasta e cu siguranţă
cea mai faimoasă statuie a lui Rodin.
O copie a fost aşezată lângă mormântul lui.
Rodin însuşi şi-a dorit
să-i fie piatra de mormânt şi epitaf.
- Chiar aşa ?
Dacă nu mă înşel, a murit de gripă
în 1917.
- Cât de multe ştie, nu-i aşa ?
- Da.
Multe din operele lui Rodin
au fost inspirate de soţia sa, Camille.
Da, Camille l-a inspirat,
dar nu a fost soţia sa, ci amantă.
- Rose a fost soţia sa.
- Nu, niciodată nu a fost căsătorit cu Rose.
- Ba da, s-au căsătorit în ultimul an al vieţii lor.
- Cred că vă înşelaţi.
- Contrazici cumva ghidul ?
- Da, exact asta fac.
Sunt sigură de ceea ce spun, Monsieur.
Da, ea are dreptate. Tocmai am citit
o biografie în două volume despre Rodin,
şi scria că Rose a fost soţia lui,
iar Camille amantă.
Unde ai citit asta, mai exact ?
Da, am citit de curând, şi am fost surprins,
pentru că şi eu credeam că şi tine, că e invers.
E o greşeală comună.
Onoraţi invitaţia tatălui meu ?
La degustarea de vinuri ?
Da, va fi extraordinar.
Paul est un expert în vinuri franţuzeşti.
- Glumeşti. E adevărat ?
- O, da... un expert.
Când ai citit biografia lui Rodin ?
- Eu ?
- Da.
De ce aş citi aşa ceva ?
Aş alege un vin din California,
dar Napa Valley e la 10000 km depărtare.
Hei, ce mai faci ?
- Mergem ?
- Nu-mi place tipu' ăla.
Să mai degustăm nişte vinuri.
- Da. Hai aici.
- *** ţi se pare asta ?
Cred că trebuie să le degustăm
în mod ştiinţific,
şi s-o luăm de la capăt cu toate.
Nu ştiu...
De ce eşti aşa de roşu ?
Ce tot spui ? Nu sunt roşu.
Eşti roşu aprins.
Poate e de la feromonii pe care îi emani.
Ştii, feromonii mă înnebunesc !
- Sex şi alcool.
- Da.
Aprinde dorinţă, dar
ucide eficacitatea.
L-ai încercat pe cel din '61 ?
E divin.
Paul l-a ales.
Ce e ? Ce, ce ?
Un pic mai mult tanin decât
cel din '59.
- Mie îmi plac mai mult cele de genul ăsta.
- Sunt de acord.
Suntem ceva mai vioi...
Carol şi cu mine vom merge să dansăm
într-un loc minunat. Vreţi să veniţi ?
- Sigur, da...
- Nu, nu vreau să vă stric cheful
dar am nevoie de nişte aer proaspăt.
- Haide, vino !
Nu, nu, nu.
Deşi, dacă ai de gând să stai acolo,
obsedat de unde sunt ieşirile de urgenţă...
Dacă nu vrea să meargă, o să îl împart
pe Paul cu tine. Sunt foarte altruistă.
Iar Paul este un dansator minunat.
Nu, nu, nu. Dacă n-ai nimic împotrivă,
aş vrea doar să fac câţiva paşi,
... apoi să mă bag în pat,
şi mergem altădată la dans.
Foarte bine, dar...
eu pot să mă duc, nu ?
Vrei să te duci ?
Păi, da... Da ! Nu sunt deloc
obosită şi chiar am chef să dansez.
- Apoi ne vom vedea la hotel.
- Bine.
O să am mare grijă de ea.
Chem un taxi.
Bine. Dar să iei un taxi.
- Nu iau un taxi, voi merge pe jos.
- Dar o să te pierzi.
Nu. O să merg pe jos.
E un scriitor bun ?
Ai citit ce scrie ?
Nu lasa pe nimeni să citească.
Pe nimeni ?
Dacă vrei, pot să citesc eu,
şi să scriu o critică.
- Ar fi grozav.
- Da.
- Cred că de asta are nevoie.
- Nu strică niciodată.
Să îi citească cineva romanul.
Dar să nu îl critici prea tare.
N-aş face asta, ştii doar.
Sunt sigură, măcar atât te cunosc.
Problema e că atunci când vine
vorba despre scrisul lui,
nu îl interesează opinia celorlalţi.
Clar.
- Mă scuzaţi. Vorbiţi engleza ?
- Nu.
Hotel Bristol ?
(clopote de miezul nopţii)
-Haide !
- Ce ?
Haide ! Vino !
Treci în maşină, te conducem.
Cred că mă confundaţi.
- Hai odată ! Să mergem.
Ce ? Nu prea înţeleg,
sunt destul de ameţit.
Asta e un vechi Peugeot ?
Am un prieten colecţionar în Beverly Hills.
Haide, haide. Ia un pahar.
Vino să petrecem în Paris
La petrecere ? Bine.
Stai jos.
Să mergem în Paris. Haide !
Unde mă duceţi, oameni buni ?
La petrecere.
Nu e corect, că deja am băut destul vin în seara asta.
Şi acum şampanie !
Îmi place şampania !
Noaptea de abia începe !
Let's fall în love
În Spain the best upper - sets do it.
Lithuanians and Letts do it
Let's do it, let's fall în love.
There you can go, if you want to.
The Dutch în old Amsterdam, do it.
Not to mention the Finns;
Folks în Siam, do it - think of Siamese twins.
Some ArgentInez, without means, do it,
People say în Boston even beans do it,
Let's do it, let's fall în love.
Romantic spon-ges they say, do it.
Oyster down în Oyster bay, do it.
Let's do it, let's fall în love.
Pari pierdut.
O, da...
Eşti din America ?
La fel de mult *** e şi Alabama.
Lipseşte un gin bun la petrecerea asta.
Tu cu ce te ocupi ?
- Eu ? Sunt scriitor.
- Ce fel ?
În momentul ăsta, scriu un roman.
Ah, da ? Apropo, eu sunt Zelda.
Hei, Scott ? Vino aici. E un scriitor.
De unde ?
California.
Scott Fitzgerald.
Tu cine eşti, bătrâne ?
Gil... Ai acelaşi nume ca şi...
Ca şi ce ?
Deci, Scott Fitzgerald... şi...
Scott şi Zelda Fitzgerald...
Familia Fitzgerald.
- Nu e minunată ?
- Ba da, ba da...
Ce coincidenţă...
Are o sclipire ciudată în ochi...
stupefiat, anesteziat, lobotomizat...
Nu, nu, nu. Mă tot uit la omul
care cânta la pian...
şi, mă credeţi sau nu, îi recunosc figura,
dintr-o veche carte de muzică.
Sunt sigură că aş putea scrie
versuri grozave pentru cântece...
dar n-aş putea scrie muzică,
am încercat deja.
Dar când îi ascult cântecele,
realizez că de fapt n-aş putea scrie...
cine ştie ce versuri, şi că adevăratul meu talent
este să beau.
Asta cu siguranţă.
Dar... nu el a compus muzica asta, nu ?
E imposibil.
Aşa... ce fel de cărţi scrii ?
Lucrez la un..
auzit, unde mă aflu ?
A, scuze, nu cunoşti gazda ?
Între prieteni, am organizat o petrecere
pentru Jean Cocteau.
Râdeţi de mine, nu ?
Da, ştiu ce gândeşti.
E plictisitor aici.
Şi sunt gata să merg altundeva.
Să mergem la _____.
Eu sunt plictisită, el e plictisit,
toţi suntem.
Suntem toţi plictisiţi.
Atunci să mergem
Le spui lui Cole şi Linda să vină,
şi...
Gil... vrei să vii ?
E unul din cele mai grozave
locuri din Paris.
Whiskey-ul e dinamită ! "Bonsoir toute le monde"
Une bouteille de Bourbon, svp
Salutări cordiale.
Scuză-mă, am cam amestecat băuturile.
El este scriitor...
Gil... nu ?
- Gil Pender.
- Hemingway.
Hemingway ?
Ţi-a plăcut cartea mea...
Mi-a plăcut ? O ador !
Toată opera ta !
E o carte bună,
fiindcă e o carte cinstită.
Asta face războiul din oameni...
şi nu e nimic bun sau nobil
în a muri în noroi,
decât dacă o faci cu demnitate.
Şi atunci nu e doar nobil...
ci şi curajos.
Mi-ai citit povestirea ?
Ce crezi despre ea ?
Erau şi fragmente bune,
dar lipseşte ceva.
Trebuia să fi ştiut că n-o să-ţi placă.
Dragă. Eşti prea sensibilă.
Ţie ţi-a plăcut, dar el mă urăşte !
Bătrâne, nu mă ajuţi deloc.
M-am enervat.
Nu mă mai simt bine aici.
Hei ! Tu unde pleci ?
Mă duc să mă întâlnesc cu nişte prieteni
în Saint Germain.
- Se duce în Saint Germain, şi eu cu el.
- Zelda...
Dacă tu stai aici să bei cu el,
eu mă duc cu toreadorul.
O aduci înapoi, într-un moment
mai potrivit ?
O să te înnebunească femeia asta.
E fascinantă şi are talent.
Acum cu scrisul, data trecută cu altceva...
Eşti scriitor, ai nevoie de timp să scrii,
nu să te ţii de tâmpeniile astea.
Te epuizează, pentru că e în concurenţă cu tine.
Nu eşti de acord ?
- Eu ?
- Vorbeşte odată, îţi cer să confirmi
că prietenul meu
face o greşeală tragică
De fapt, eu nu prea cunosc
familia Fitzgerald, aşa că...
Eşti scriitor, ai spirit de observaţie,
ai fost cu ei toată noaptea.
Se poate să nu mai discutăm
viaţa mea privată în public ?
E geloasă pe talentul lui.
Are un talent rar !
Îţi place scrisul lui ?
Spune drept.
Termină !
- Îţi place Mark Twain ?
- Mă duc după Zelda.
Nu-mi place să o ştiu cu spaniolul ăla.
Pot să mă aşez ?
Da, sunt chiar un mare fan al lui Mark Twain.
Cred că se poate spune chiar că
întreaga literatura modernă americană
se trage de la Huckleberry Finn
Boxezi ?
Nu, nu prea... Nu.
Ce anume scrii ?
- Un roman.
- Despre ce ?
Despre un om care lucrează
într-un "magazin Nostalgia"
Ce naiba e ăla ?
Un loc în care se vând lucruri vechi.
Amintiri.
Apoi...
E oribil, nu ?
Niciun subiect nu e oribil,
dacă povestea e adevărată.
Dacă textul e curat şi cinstit,
şi dacă emana...
curaj şi delicateţe în momentele tensionate.
Ascultă... pot să îţi cer
cel mai mare serviciu din lume ?
Despre ce e vorba ?
- Ai vrea să-l citeşti ?
- Romanul ?
Da. Are vreo 400 de păgâni
şi aş vrea o părere.
- Părerea mea e că nu-mi place.
- Dar nici măcar nu l-ai citit.
Dacă e prost, n-o să-mi placă,
fiindcă urăsc literatura proastă.
Iar dacă e bun, o să-l urăsc şi mai
tare, din invidie.
Nu cere părerea unui alt scriitor.
Problema e că nu ştiu pe nimeni
în a cărui părere să am încredere
-Scriitorii se afla în concurenţă.
- N-o să fiu concurentul tău...
Ce atitudine. Nu e bărbătesc deloc.
Dacă eşti scriitor, atunci trebuie să fii cel mai bun.
Dar nu în prezenţa mea.
- Sau vrei să îmi pun mănuşile şi să reglăm asta ?
- Nu, nu vreau.
Ascultă. Nu o să citesc romanul.
Dar ştii ce o să fac ?
- Ce ?
- I-l dau lui Gertrude Stein.
E singură în care am încredere,
cu scrierile mele.
I-ai arăta romanul meu lui Gertrude Stein ?
- Dă-mi-l.
- Da, sigur, îl aduc.
- Se întoarce mâine din Spania.
- Grozav, o să-l aduc.
Nici nu ştii cât de entuziasmat sunt.
Sunt atât de fericit, încât inima
îmi sare din piept.
Mă duc să-l iau şi mă întorc.
O, Gil, calm, calm, totul e bine !
Ai avut o noapte grozavă.
Fitzgerald, Hemingway, Doamne...
Stai... nu a zis
unde ne întâlnim.
Bine că n-ai venit noaptea trecută.
Ai fi urât muzica.
Şi mulţimea.
Dar eu m-am distrat.
La ce te gândeşti ?
Pari în stare de şoc.
Ce ai crede, dacă ţi-aş spune...
... că am petrecut noaptea trecută
cu Ernest Hemingway şi Scott Fitzgerald ?
La asta visai ?
Idolii tăi literari ?
Dacă nu e doar un vis ?
Ce tot spui ?
Dacă chiar am fost cu Hemingway,
Fitzgerald şi Cole Porter ?
Aş crede că ai o tumoare pe creier.
Pot să-ţi spun că Zelda Fitzgerald e exact
*** se spune în cărţi şi articole
fermecătoare, dar expansiva
Se vede clar că nu îl place pe Hemingway,
iar Scott ştie că el are dreptate,
dar o iubeşte şi nu poate să facă nimic.
Haide, scoală-te.
Să încetăm sporovăiala despre idoli
fiindcă o să întârziem.
Cred că o să rămân aici
să mai lucrez la roman,
fiindcă mai am câte ceva de cizelat.
Nu. Poţi să faci asta mai târziu. Mama a zis
că trebuie să profităm de reducerea decoratorului.
Scoală-te.
Vino să vezi, Inez. Ce bine s-ar potrivi
aceste picturi în casa de pe plajă din Malibu.
Cât costă ?
18,000.
Mulţumesc.
- Ce e ?
- O ocazie, 18000 de dolari.
18000 de dolari pentru asta ?
Cred că euro, deci ar veni...
vreo 20000 de dolari... chiar mai mult
Ştiu, dar în America e foarte greu
să găseşti aşa ceva.
Are dreptate, Gil.
Nu uita că încă nu ne-am luat casă,
aşa că să nu exagerăm cu cheltuielile
ca să nu trebuiască să lucrăm
în plus pe brânci
Bine, dar e drăguţ...
Primeşti pentru cât plăteşti.
Ieftin rămâne ieftin.
Vreţi să ne întoarcem pe jos ?
Pe jos ? Nu, a început să plouă.
Ar fi drăguţ să mergem prin ploaie,
e frumos.
Nu e nimic frumos în a fi plouat.
Nu uitaţi,
în seara asta cinăm împreună.
Ah, da.
Iar eu am o mare surpriză
pentru tine după cină.
Ce ?
- Nu. Nu-mi plac surprizele.
- Asta o să-ţi placă.
Sigur nu vrei să vii cu mine ?
Pe jos prin ploaie ?
- E ultima ta şansă.
- Haide ! Nu merg pe jos.
Bine.
- Nu înţeleg. Unde mergem ?
- Aproape am ajuns.
Am fugit de la cină.
Tata nici măcar nu terminase.
Pregăteşte-te pentru cea mai mare
aventură din viaţa ta.
- Da ?
- Unde ?
Aici. Relaxează-te, te rog.
De ce ai cărat manuscrisul cu tine ?
O să vezi tu. Şi când o să vezi,
o să rămâi cu gura căscată.
Ştii că niciodată nu exagerez,
şi dacă îţi spun că asta e incredibil...
Bine...
Dar nu înţeleg.
Nu vrei să ştii de ce m-am purtat
ciudat toată ziua ?
- Ba da.
- Eşti pe cale să afli.
Şi când o să afli, te vei mira
că nu m-am purtat şi mai ciudat.
Crede-mă. Ştiu ce spun.
Nu ştiu ce crezi tu, dar asta nu e
ceea ce numesc o aventură incredibilă.
Sunt obosită de la sală şi masaj,
aşa că o să iau un taxi. Taxi !
Stai, stai.
Încă puţin.
Dacă tu vrei să stai noaptea
pe străzile din Paris,
n-ai decât.
Dar eu am altceva de făcut.
Să mai aşteptăm
doar 10 minute...
Nu mă trezi dacă dorm
când ajungi.
Unde greşesc ?
Poate are dreptate
şi trebuie să merg la doctor.
Am venit aici, puţin ameţit,
nu beat mort.
M-am rătăcit şi am venit aici.
Poate că se întâmplă o singură dată.
Apoi au bătut clopotele
de miezul nopţii...
Bună.
Salutări, d-le Hemingway.
Urc imediat.
Misiunea era să cucerim dealul.
Eram patru.
Cinci cu tot cu Vincente, dar el îşi
pierduse o mână când a explodat grenadă
şi nu mai putea lupta
ca la început
şi era tânăr şi curajos.
Şi dealul era copleşit de ploaie
parcă se scurgea tot în stradă...
şi era plin de soldaţi nemţi,
şi încercam să ţintim în primul grup
şi dacă ţinteam bine,
am fi reuşit să câştigăm timp.
Îţi era frică ?
De ce anume ?
Să fii omorât.
Nu poţi să scrii bine,
dacă ţi-e frică de moarte.
- Ţie îţi e ?
- Da.
Ar putea fi cea mai mare
frică a mea, de fapt.
E ceva ce li s-a întâmplat
şi o să li se întâmple tuturor.
Ştiu.
Ai fost vreodată îndrăgostit
de o femeie cu adevărat grozavă ?
Adevărul e că logodnica mea
e foarte sexy.
Şi când faceţi dragoste,
simţi adevărată şi pură pasiune ?
Şi în acele momente îţi dispare
frică de moarte ?
Nu, nu se întâmplă asta.
Cred că dragostea adevărată
e ca un scut în faţa morţii.
Laşitatea se trage din lipsă de iubire,
sau de iubire adevărată, tot ăia e.
Şi când bărbaţii adevăraţi privesc
fără frică moartea în faţă...
că vânătorii de rinoceri,
sau că Belmonte
care e cu adevărat curajos,
este pentru că iubesc cu suficientă pasiune
încât să îşi scoată moartea din cap
până când se întoarce din nou,
aşa *** se întâmplă tuturor
şi atunci trebuie să facă din nou
dragoste aşa *** trebuie.
Gândeşte-te la asta.
- Alice. Ce mai faci ?
- Bine.
E aici. Urmează-mă.
El e Gil Pender. D-na Stein.
E un tânăr scriitor american.
M-am gândit să vă fac cunoştinţă.
Foarte bine. Mă bucur că eşti aici
să ne spui cine are dreptate.
Îi spuneam lui Pablo ca portretul ăsta
nu o surprinde bine pe Adriana.
Are universalitate,
dar nu şi obiectivitate.
Nu, nu. Nu înţelegeţi,
nu o cunoaşteţi pe Adriana.
Priviţi mişcarea, liniile,
e exact ce reprezintă ea.
Nu. Uitaţi-vă
ce i-a făcut.
Umplută cu aluzii sexuale,
carnala până la refuz...
şi da, e frumoasă
dar are o frumuseţe subtilă
şi senzualitate sugerată.
Uitaţi-vă, care e prima
voastră impresie despre Adriana ?
E de-a dreptul fermecătoare.
Da, dar frumuseţe subtilă,
implicită.
D-na Stein, desigur.
Înţeleg de ce şi-a pierdut obiectivitatea.
A pictat o fiinţă din Place Pigalle.
Un vulcan de pofte.
Dacă aţi cunoaşte-o...
Aşa este, de fapt.
Poate cu tine, în privat.
Dar noi nu o ştim astfel.
Cu un gest mărunt, ai transformat-o
într-un obiect al plăcerii.
Parcă ar fi natură moartă,
nu portret.
Nu, nu sunt de acord.
Ce e cu cartea despre care tot aud ?
Asta e ?
- Da, asta.
- O să mă uit peste ea.
Tu ai citit-o, Hemingway ?
Nu. Asta e treaba ta.
Întotdeauna te las pe tine să citeşti.
"Din trecut" era numele magazinului,
iar produsele care se vindeau erau amintiri.
Lucruri altădată prozaice şi vulgare
pentru vechea generaţie
au fost transformate de timp
în ceva simplu şi magic.
Îmi place.
Sunt deja vrăjită.
Vrăjită.
O să o încep diseară.
Dar înainte, noi doi trebuie
să stăm de vorbă.
Aştept de două luni un răspuns
de la editorul ăsta.
I-am trimis materialele
de care ne-am ocupat...
Chiar ai fost vrăjita
de acele prime rânduri ?
Trecutul întotdeauna
a avut putere asupra mea.
Şi a mea. Şi pe mine mă vrăjeşte.
Întotdeauna spun că
m-am născut prea târziu.
Şi eu la fel.
Pentru mine "La Belle Epoque de Paris"
ar fi perfectă.
- Serios ? Mai bine decât acum ?
- Da.
Era atâta sensibilitate pe străzi,
în chioşcuri...
Caii, trăsurile, Maxim's...
Vorbeşti excelent engleza.
- Nu, nu consider.
- Ba da... pe bune.
De când eşti împreună cu Picasso ?
Doamne, chiar am întrebat asta...
Nu vreau să fiu indiscret.
Eşti născută la Paris ?
M-am născut în Bordeaux.
Am venit aici să studiez modă.
Dar nu vreau să te plictisesc cu asta.
Vreau să îmi spui !
Continuă. Ai venit să studiezi modă.
Am venit să studiez cu
Coco Channel.
Şi m-am îndrăgostit de Paris.
Şi de un sumbru pictor
evreu-italian.
Ştiam că Amedeo e cu altă femeie,
dar tot m-am mutat cu el,
când mi-a cerut.
Şi au fost 6 luni minunate.
Îl ştii pe Modigliani... ?
Ai trăit cu Modigliani ?
M-ai întrebat, aşa că
îţi spun trista mea poveste.
Apoi a fost Braque,
eram doar o femeie printre altele.
Iar acum sunt cu Pablo.
E însurat.
Când sunt cu el,
când nu sunt.
Nu ştiu *** ar putea vreo femeie
să stea cu el. E atât de dificil.
Doamne. Aduci "Art Groupie"
la un nou nivel.
- *** ?
- Nimic. Ziceam şi eu.
Dar spune-mi şi despre tine.
Nu ştiu ce să spun.
Ai venit la Paris ca să scrii ?
Pentru că mulţi americani
vin aici în perioada asta.
Găseşti că Hemingway e atrăgător ?
- Îmi place *** scrie.
- Da, ştiu.
De fapt, sunt doar în vizită.
Ar trebui să rămâi aici.
- Da ?
- Da.
E un oraş minunat pentru
scriitori, artişti...
Ştiu. Mi-ar plăcea,
dar nu e atât de simplu.
Şi... m-am îndrăgostit
nebuneşte de cartea ta.
- Aşa că vreau să aud şi restul.
Chiar ? Nu-mi vine să cred.
Pender. Să mergem la Montmartre
să bem ceva !
OK.
Vom discuta despre cartea ta
când o t ermin de citit.
- Unde te pot găsi ?
- Pot să mă întorc eu
... dacă sunteţi de acord.
E bine aşa ?
- Uşa noastră e deschisă.
- Grozav.
Vii cu noi ?
Aş vrea foarte mult,
dar nu pot.
- Sper să ne revedem.
- Şi eu.
Să mergem.
Într-o zi te-aş fura de la geniul ăsta,
dar vede tot.
Sunt Gil Pender. Am vorbit cu
Hemingway şi Picasso. Pablo Picasso.
Sunt Gil Pender din Pasadena. Pionier.
Am picat teza la literatură.
Dar micul Pender Gil are propria sa carte.
Corectata de Gertrude Stein.
O, cât de adorabilă era fata aceea.
Păcat că nu aţi venit cu noi
la cinema seara trecută.
Am văzut o comedie americană
extraordinară.
Cine juca ?
Nu mai ştiu, am uitat numele.
Extraordinar dar care se poate uita.
Îmi aminteşte de o pictură.
Despre care am scris.
Da, ştiu că sună aiurea şi infantil
Dar John şi cu mine
am râs din tot sufletul.
- Nu s-a schimbat ceva aici ?
- Ce anume ?
La ce oră ai ajuns aseară ?
Nu foarte târziu. Aceste mici plimbări
fac foarte bine inspiraţiei mele.
Fără gălăgia zilei.
Probabil o să fac o plimbare
şi la noapte.
- Bine, vom vedea.
- Vom vedea.
- Ia uite !
- Ce vaze minunate.
- Vă place ?
- Da, foarte frumos.
- Sunteţi american
-Da
Va place Cole Porter ?
Da, ador. Fac parte din grupul de
prieteni intimi ai lui Linda and Cole.
Glumesc.
Versuri foarte frumoase.
Încântătoare.
Gil... Gil... !
- Da, da.
- Trebuie să mergem.
Chiar acum ?
Da, ne vedem cu Paul şi Carol
la muzeu, pentru vizită privată
Paul e un expert în Monet,
aşa că vom avea ceva de învăţat.
Hao să ne culturalizăm.
Juxtapunerea culorilor e uluitoare.
Acest om e adevăratul părinte
al expresionismului abstract.
Retrag ce am spus, mai degrabă e Turner.
Îmi place Turner, dar picturile
astea sunt copleşitoare.
Dacă nu mă înşel, i-a luat 2 ani
să termine asta.
A lucrat în Giverny.
Unul din lucrurile pe care
le încerca Monet...
Shhh. Încerc să ascult
ce spune Paul.
... une era adesea vizitat
de Callebaut.
Un artist care, în opinia mea,
e subestimat.
Ah, iată un splendid Picasso.
Dacă nu mă înşel, a pictat-o
în acest minunat portret
pe amanta lui franţuzoaică,
Madeleine, în anul 1920.
Paul, nu pot fi de acord cu tine
în această privinţă.
Gil, taci şi aculta,
ai putea învăţa ceva.
Dacă nu mă înşel, asta a fost
o încercare ratată de a o picta pe
o franţuzoaică pe nume Adriana,
din Bordeaux, dacă îmi amintesc bine.
Ea venise la Paris să studieze
costume pentru teatru.
Şi sunt aproape sigur că avusese
o aventură şi cu Modigliani
apoi cu Braque, şi în fine,
aşa l-a întâlnit pe Picasso.
Desigur, ce nu se transmite
din acest tablou
este subtilitatea frumuseţii ei.
Era extraordinară.
Ce ai fumat ?
Nu aş numi asta
o capodoperă
Ci mai degrabă felul mărunt
în care o vedea Picasso.
Orbit de faptul că ea era
un adevărat vulcan în pat.
Prea mult pentru mine.
- Pe unde e Gil ?
- Lucrează.
Plimbările prin Paris, felul în care
oraşul este luminat noaptea
se pare că îl inspiră
mie îmi e totuna, pentru că
o să mă duc să dansez cu Paul.
Unde e Carol ?
E deja în pat, a mâncat scoici stricate.
Noapte bună. Ne vedem mai târziu.
Mulţumesc pentru cină, tata.
- La revedere, dulceaţa mea.
- La revedere.
Unde tot iese Gil noaptea ?
Ai auzit, se plimba,
îi vin idei.
Pari sceptic.
Am văzut ce poate. Dar uneori
am impresia că-i lipseşte o rotiţă.
Şi nu mi-a plăcut comentariul
lui despre republicani.
Sunt oameni de treabă
care încearcă să-şi ajute ţară.
Nu sunt zombie idioţi
şi cripto-fascisti.
Chiar dacă. Nu cred că are rost
să-ţi impui ideile.
Sunt curios unde îşi petrece nopţile.
Un lucru e sigur:
Nu se duce să danseze.
Scuze.
Scott !
Ce mai faci ?
Bine. Mă bucur să vă văd.
Ce petrecere grozavă.
Da, aşa e.
Christine !
Gil, mă bucur să te văd.
Bună seara.
Ce surpriză !
Am trecut pe la Gertrude Stein
să vorbim despre romanul meu
şi mi-a zis că e o petrecere
şi tu şi Pablo sunteţi aici.
A, Pablo e acasă.
... ne-am cam certat.
Se părea că te distrezi dansând cu
Djuna Barnes...
A, ea era ? Nu e de mirare
că încerca să conducă numai ea !
E un loc grozav pentru petreceri.
Numai familia Fitzgerald
poate organiza aşa ceva.
- Vino să-ţi arăt ceva.
- Sigur.
- Noutăţi despre carte ?
- A, merge bine.
Uite.
E din "Belle Epoque".
Epoca mea preferată.
Ador caruselul.
Şi eu.Şi mă bucur să te văd.
Şi eu mă bucur.
Bună seara, micuţa mea Adriana.
Nu-i aşa că visul ăsta parizian
e o sărbătoare mobila ?
Fii atentă,
O să te fur de la fugarul ăla
din Malaga, într-un fel sau altul.
Între mine şi Belmonte,
pe cine ai alege ?
Greu de spus.
Sunteţi perfecţi amândoi.
El e mai curajos. Înfrunta
moartea mai des.
Şi dacă l-ai alege pe el,
aş înţelege.
L-a ales pe Pablo.
Da, l-a ales pe Picasso,
numai că pentru el
femeile sunt bune numai la pat
şi de pictat.
Şi părerea ta care e ?
Eu cred că femeile sunt la fel
de curajoase că bărbaţii.
Ai împuşcat vreodată
un leu care vrea să te atace ?
- Nu.
- Ai vrea să ştii *** e ?
- Nu cred.
- Ai fost vreodată la vânătoare ?
- Nu.
- Dar tu ?
Numai pentru premii.
Să mai luăm un pahar.
Mergem într-un loc mai liniş***,
unde să ne putem concentra un pic ?
La revedere.
Cine vrea să se bată ?
Sper că nu e nimic grav
cu tine şi Pablo.
E labil şi posesiv.
Parcă ar fi un copil.
Înţeleg de ce vor
să te picteze toţi.
Ai o expresie a fetei cu adevărat
deosebită.
E atât de interesantă...
Şi tu eşti interesant.
- La modul "rătăcit".
- Rătăcit ?
Cred că se poate spune
că sunt rătăcit.
Mai spune-mi despre cartea ta.
Păi, cartea mea este..
Ştii ceva ?...
În seara asta nu-mi pasă de ea.
Tot ce vreau e să merg prin Paris cu tine.
Întruna uit că eşti doar un turist.
Pe scurt, asta sunt.
Nu mă hotărăsc dacă Parisul
e mai frumos ziua sau noaptea.
Nu se poate spune. Sunt o grămadă
de argumente pentru fiecare.
Uneori mă întreb *** ar putea cineva
să creeze o carte, un tablou,
o simfonie sau o sculptură
care să concureze cu un astfel de oraş.
Nu se poate. Fiindcă fiecare străduţă
sau bulevard
E o mică opera artistică ea însăşi.
Şi când te gândeşti că în universul rece,
violent şi absurd există Parisul
şi luminile lui...
Pe Jupiter sau Neptun nu se întâmplă nimic
Dar de la kilometri distanţă, din spaţiu,
se pot vedea luminile, cafenelele
oamenii care cânta, beau... Din punctul nostru
de vedere Parisul e cel mai viu loc din univers.
Eşti un poet.
Mulţumesc, dar n-aş numi
sporovăiala mea "poezie".
Deşi am vorbit destul de frumos.
Îţi place vreuna din fetele astea ?
Mi-e ruşine să spun,
dar mă atrag toate.
Îmi place stilul sexy ieftin,
cred că asta mă face superficial.
Când eram la şcoala catolică,
eu şi colega de cameră
am plă*** o femeie din Pigalle
să ne înveţe tot ce ştie.
- Pe bune ?
- Da.
O să meditez la asta.
Îmi place să mă plimb cu tine.
- Arăţi uimitor
-Multumesc.
Doamne, este cine cred eu ?
Ce cauta aici,
aşa aproape de apă ?
Zelda, ce faci ?
Era cu o fată frumoasă
şi vorbeau despre mine.
Şi cu cât mă apropiam de ei,
era din ce în ce mai rău.
Nu, nu. Scott te vrea numai pe tine.
Sunt absolut sigur de asta.
- Nu. S-a săturat de mine.
- Greşeşti.
- Nu e deloc aşa.
- Dar *** ? *** ?
Ai încredere, sunt sigur.
Uneori, vezi exact ce simte cineva.
- Mă doare pielea.
- Nu, nu face asta.
Nu face asta.
Ţine, ia asta.
- Ce este ?
- E ***, te vei simţi mai bine.
Porţi medicamente cu tine ?
De obicei nu, dar
de când sunt logodit cu Inez
Am avut mici atacuri de panică,
dar nimic serios, o să treacă
după nuntă.
N-am auzit de ***.
Ce este ?
E medicamentul viitorului.
Nu mi-ai spus că urmează
să te căsătoreşti.
A, da. Nu e prea curând.
Cândva, în viitor.
Bine, succes cu cartea şi căsătoria.
Mulţumesc.
Cred că ţi-ar plăcea Inez. Are un simţ
foarte dezvoltat al umorului, e atractivă
Nu suntem de acord întotdeauna, dar...
În lucrurile importante
Mai degrabă în cele mărunte.
Dacă e să le separăm de cele importante.
Ea ar vrea să locuim în Malibu
şi să lucrez la Hollywood.
Dar avem şi puncte comune...
ne place mâncarea indiană.
Nu chiar toată, dar
pâinea "pita"
ne place amândurora.
Trebuie să plec.
O să-i lipsesc lui Pablo.
- Te conduc.
- Nu, nu, nu. Termină-ţi paharul.
Locuiesc aproape.
Adevărul e că vreau
să fiu puţin singură.
Mulţumesc pentru tot, la revedere.
Monsieur, păcat, păcat...
Ne-am cunoscut mai devreme.
La petrecere.
- Dalí, Dalí.
- A, îmi amintesc.
- O sticlă de vin roşu !
- Da, da...
Şi un pahar pentru domnul, vă rog.
Îmi place !
Limba franceză
Chelnerii... nu.
Îţi place forma rinocerilor ?
A rinocerilor ?
Nu m-am gândit la asta.
Eu pictez rinoceri.
Şi pe tine. Văd... ochi trişti...
Şi buze mari... topindu-se
pe nisipul fierbinte
şi o lacrimă care se scurge...
şi în lacrima... nu pe faţa ta,
faţa lui Cristos !
Da... şi un rinocer...
Sigur arăt trist,
sunt într-o situaţie
foarte complicată
Luis... Hei... Luis.
Prietenii mei.
- Dl Bunuel
-Bunuel ?
Da. Bunuel.
Şi dl Man Ray.
Iar el e Pender !
Da. E...
Penderrrrr !
Da.
- Iar eu sunt... Dalí.
- Dalí. Da.
- Trebuie să-ţi aminteşti.
- Da.
Pender e într-o situaţie
foarte complicată.
Sună atât de nebuneşte, încât
o să credeţi că sunt beat
Dar trebuie să spun cuiva:
vin dintr-o altă epocă.
Din viitor. Vin din anii 2000.
Mă urc într-o maşină
şi mă deplasez în timp.
Absolut normal.
Locuieşti în două lumi.
Nu văd nimic neobişnuit până acum.
Voi sunteţi suprarealişti,
dar eu sunt un om normal.
Într-una din vieţi, o să mă însor
cu femeia pe care o iubesc,
sau cel puţin cred că o iubesc.
Sper că o iubesc,
că doar mă însor cu ea.
Rinocerii fac dragoste
fecundând femelă.
Dar... e o diferenţă
în frumuseţea a doi rinoceri.
- Există o altă femeie ?
- Da, Adriana.
Mă atrage foarte tare.
Irezistibil.
Dar, sunt alţi bărbaţi -
mari artişti, genii
atraşi şi ei irezistibil.
Şi pe care şi ea îi găseşte...
Un bărbat îndrăgostit
de o femeie dintr-o altă epocă.
- Văd o fotografie.
- Văd un film.
Văd o problemă de nerezolvat.
Văd... un rinocer...
Ai progresat azi-noapte ?
Încep să cred că romanul meu
e prea realist,
ar trebui să las frâu liber
imaginaţiei, să nu mai fiu aşa logic.
De ce eşti atât
de frumoasă dimineaţă ?
- Nu, nu, nu. Trebuie să ne îmbrăcăm.
- Vino aici.
Am de lucru, dar nu rezist
când te văd dimineaţa.
Paul spune că trebuie să mergem la ţară
Ne va duce la un han foarte frumos
Dar dacă nu ai chef, nu veni.
Eu nu am de gând să-l ratez
din cauza ta.
Bună !... Bonjour.
Bună, aş avea o întrebare
-Inteleg că îşi iubea soţia, dar şi amantă.
- Da.
Credeţi că e posibil să iubeşti
două femei în acelaşi timp ?
Păi, le iubea pe amândouă,
dar în feluri diferite.
E atât de franţuzesc...
Sunteţi mult mai evoluaţi că noi
în domeniul ăsta
Vă amintiţi de mine ?
Eram cu grupul care...
Da. Cu domnul acela pedant.
Daaa, pedant. E un cuvânt
foarte potrivit.
Iată fotografia.
Vreau să ştiu unde merge nopţile.
De ce anume îl bănuiţi ?
Se însoară cu fiică-mea.
Vreau să fiu sigur că ia decizia bună.
Veţi păstra discreţia, nu ?
Aţi venit la locul potrivit, Monsieur
Monsieur Tisserant se va ocupa personal
de urmărire
şi va raporta unde
îşi petrece domnul nopţile.
Hei, mulţumesc că v-aţi oprit.
T.S. Eliot ?
De unde vin eu, oamenii îşi măsoară
vieţile cu munţi de ***ă.
D-na Stein ?
Ah, Pender, o să vorbim despre cartea ta.
Am terminat-o de citit.
Suntem în mijlocul unei mici crize.
A, mă întorc mai târziu.
Nu vreau să vă întrerup.
Nu e niciun secret. Adriana l-a părăsit
pe Pablo, şi a plecat în Africa cu Hemingway.
Ştiam că e obsedată
de fanfaronul ăla.
Doar am vorbit despre asta.
Sunt sigură că se va întoarce la tine
şi îţi va fi devotată.
A plecat la vânătoare,
dar se va întoarce la Pablo.
Sunetul hienelor noaptea,
când încerci să dormi într-un cort
te înnebuneşte.
Kilimanjaro nu e Paris.
A luat-o pe muntele Kilimanjaro ?
Să vorbim despre cartea ta. E neobişnuită.
Pe de o parte, e aproape SF.
Tuturor ne e frică de moarte
şi ne căutăm locul în univers.
Rolul artistului nu e să dispere,
ci să găsească un antidot
pentru deşertăciunea existenţei.
Iar tu ai o voce clară şi adorabilă,
nu mai fi aşa pesimist.
Spune-i lui Gil să-şi ia un costum
pentru cină de mâine seară.
Am uitat să-ţi spun, de fapt
Gil nu vine la muntele Saint Michel.
De ce nu ? Chiar nu înţeleg.
Pentru că scrie, rescrie, şi iar rescrie.
Zice ca Picasso nu îşi părăsea
niciodată atelierul de lucru
I-am zis că n-are nimic în comun cu Picasso.
Şi se uită la mine fără să spună nimic.
Treaba lui, pierde un weekend grozav.
Ai ceva de Cole Porter ?
- Bună.
- Ce mai faci ?
- Îmi amintesc de tine
-Da ?
Eşti prietenul lui Cole Porter
Da. Şi nu uita de Linda,
şi ea e prietena mea.
- Ţi-ai dat seama că glumeam.
- Aşa e.
Mi-am dat seama. Eşti prea tânăr.
Şi tu pari prea tânără ca să cunoşti
toate lucrurile astea.
Le ştiu, fiindcă a scris
multe cântece despre Paris.
Care e povestea ta ? Pari îndrăgostită
de propriul tău oraş.
Eşti parizianca ?
- Da, Monsieur
-"Da, Monsieur"...
Îmi poţi spune Gil
Cât costă asta ?
Asta ? 18 euro.
Aţi putea...
Mi-aţi putea traduce asta ?
Vorbiţi engleza ?
Mulţumesc.
... faptul că există Paris,
iar cineva alege să trăiască
oriunde altundeva în lume,
e un mister pentru mine.
Cină cu Pablo şi Henri Matisse.
Pablo e un artist mai valoros,
dar Matisse e un pictor mai bun.
Paris, vara: *** ar fi fost
să stăm îmbrăţişaţi şi îndrăgostiţi
la Maxim's în perioada lui de glorie
Sunt îndrăgostită de un scriitor american
pe care tocmai l-am cunoscut, Gil Pender
Acel moment magic despre care
toată lumea vorbeşte, mi s-a întâmplat
Ştiu ca Picasso şi Hemingway
sunt îndrăgostiţi de mine.
Dar pentru un motiv inexplicabil,
inima mă poartă către Gil.
Poate pentru că pare atât de naiv
şi neajutorat
*** se întâmplă de obicei
în viaţa asta tristă,
e pe cale să se însoare
cu o femeie pe nume Inez.
Am visat odată că Gil mi-a adus un cadou.
Erau nişte cercei.
Apoi am făcut dragoste.
Cercei !
Ce faceţi ?
Pe tata l-a durut în piept.
O fi doar o indigestie.
Nu putem lăsa asta
la voia întâmplării.
Mai ştii ce ai păţit în trecut ?
Angioplastie 3 ani ?
Într-adevăr.
Ce tâmpenie, au băgat în mine un balon.
Un balon ?
Vă rog, trimiteţi
medicul hotelului la camera 728.
Nu chemaţi doctorul.
Gil, de ce eşti aşa aranjat ?
Eu ? Doar am scris, şi iar am scris...
Şi te îmbraci în costum şi te parfumezi
ca să scrii ?
Nu, am făcut un duş rapid, ştii,
mă concentrez mult mai bine în duş...
îmi generează ioni pozitivi
Aşa. Deci mergeam spre Mont St. Michel
şi deodată tata se face alb
Ne-am speriat îngrozitor
şi ne-am întors imediat din drum.
Clar ! John, pot să te ajut cu ceva ?
Mi se pare că ai o mână bună,
dar eu nu sunt doctor.
Nuuu... Cred că de vină e acel boeuf
bourguignon pe care m-a pus să-l mănânc.
Ce e aia ?
Care ?
Aia din mâna ta ?
Nimic
-E un cadou.
- Ştiu.
De fapt nu e.
Ba e, dar...
Pentru mine ?
Da, dar, nimic... doar ceva
de la târgul de vechituri.
Pot să-l văd ?
Nu. Asta spun.
Este pentru o cină specială
la care vreau să te invit.
E o bijuterie ?
Sper să mi se potrivească.
Fiindcă acel colier cu piatra...
Credeam că-ţi place ăla !
E simplu, dar elegant.
Asta ai spus întotdeauna.
Puţin plăteşti, puţin primeşti.
Asta am spus întotdeauna...
N-ai văzut colierul ăla.
Ţi-l arăt şi ai să înţelegi imediat.
Brusc, toată lumea are ceva
cu colierul.
Credeam că îţi plac lucrurile simple.
Asta e problema: e prea simplu.
Ce să ştiu eu... prea simplu.
Unde sunt cerceii mei cu perle ?
Sigur i-ai adus ?
Nu-mi amintesc să te fi văzut cu ei.
Ba da, i-am pus aici.
Dacă nu sunt, înseamnă că
ţi-au căzut de la urechi.
Amândoi ? Sunt cercei cu ac de siguranţă !
Ţi-am spus să-i păstrezi
în seiful hotelului...
- Crezi că i-a furat femeia de serviciu ?
- Întotdeauna ea e de vină.
În dimineaţa asta erau aici.
Voi denunţa furtul imediat.
Am văzut-o că avea o privire vicleană
de la început.
Nu vă pripiţi să trageţi concluzii...
Aş vrea să raportez un furt.
- Inez, nu.
Puteţi să trimiteţi la noi
detectivul hotelului ?
E o vânătoare de vrăjitoare.
Nu poţi face aşa ceva unui om !
Ba da, dacă e un hoţ.
De la început nu mi-a plăcut
femeia aia de serviciu.
Era prietenoasă, era drăguţă.
Întotdeauna ţii cu ceilalţi.
De aia te face tata "comunist".
Slavă Domnului.
Bonsoir, sunt dr Gerard.
Sunt bine, sunt bine.
Mulţumesc.
A făcut o angioplastie...
Ignoraţi-o.
Ăştia sunt ?
Ei par a fi.
Unde i-ai găsit ?
Erau chiar acolo, în baie.
- În baie ?
- Da, pe chiuvetă.
Oare ce căutau în baie... ?
Poate i-ai aruncat pe undeva,
iar femeia de serviciu i-a ridicat
şi i-a pus undeva, să îi poţi
vedea uşor. Ce drăguţ din partea ei.
Nu i-am aruncat nicăieri.
Important e că
nu i-a furat nimeni.
E printre cele mai reuşite
de până acum...
cred că Léo vrea să-l cumperam
Ah, Pender, tocmai îi spuneam lui Matisse
că vrem să cumpărăm
noul lui tablou,
pentru colecţia noastră privată
-Cred că 500 de franci e un preţ bun.
- 500 de franci pentru un Matisse ?
Da, pare un preţ bun...
Mă întrebam dacă aş putea cumpăra
şi eu vreo 6 sau 7 tablouri...
Ce ai acolo ?
Am revizuit primele capitole din cartea mea
şi aş fi vrut să îmi spuneţi dacă
sunt în direcţia bună.
V-aş fi recunoscător.
Las-o aici.
Aveţi veşti despre Hemingway ?
Da, s-au întors. Nu a fost
o excursie reuşită. Ştiam că n-o să meargă
S-a terminat.
Şi cu Picasso, la fel.
E singură acum, la ___. Se însoară
unul din pictorii ăia nebuni, suprarealişti.
Şi acolo îl sărbătoresc.
Se va bucura să te vadă.
Hei, ce faci aici ?
Te căutam.
Serios ?
Da. N-oi şti eu multe, dar
ca scriitor, simt anumite vibraţii
emise de oameni, şi pot spune că
între noi doi există aşa ceva
şi cred că simţi ceva
pentru mine
Credeam că te însori.
În momentul ăsta,
nimic nu e sigur.
Nu ştiu ce se va întâmpla.
Putem merge să vorbim undeva
unde e mai puţin zgomot ?
- Sigur.
- Haide.
A, dl Buńuel, am o idee foarte bună
pentru un eventual film.
Un grup de persoane se întâlnesc
la o cină festivă,
iar la sfârşitul cinei,
vor să plece dar nu reuşesc.
De ce nu ?
Pur şi simplu nu pot să plece
de acolo, să iasă pe uşă.
Bine, dar de ce ?
Să vezi. Forţaţi fiind să rămână între ei,
barierele civilizaţiei se năruie
şi ei redevin ceea ce sunt
cu adevărat: animale.
Nu pricep. De ce nu se ridică şi
pleacă pur şi simplu de acolo ?
Gândeşte-te la asta. Poate într-o zi
când te bărbiereşti, o să ţi se pară interesant.
Nu înţeleg. Ce îi ţine acolo, în cameră ?
Ce faci ?
Nu ştiu. Am...
Pentru o clipă,
m-am simţit nemuritor.
Pari atât de trist...
Pentru că viaţa e prea misterioasă.
Sunt vremurile în care trăim
Totul se petrece atât de repede.
Iar viaţa e zgomotoasă şi complicată
Întotdeauna am fost
un om raţional...
Nu am făcut niciodată
lucruri nebuneşti
Şi când am venit prima dată
la Paris am fost aşa
Niciodată nu m-am gândit să încerc
să fiu un scriitor adevărat
ci doar un pion la Hollywood,
şi aş vrea
să las pur şi simplu lucrurile
să se întâmple
Iată.
Sunt extraordinari.
- Pune-ţi-i.
- Sunt atât de frumoşi.
Uite...
Domnule, Domnişoară,
poftiţi.
Cine sunteţi ?
Haideţi, o să întârziem.
Oh, Doamne, e uluitor, că
în picturile pe care le-am văzut.
Şi e chiar aici - "La Belle Epoque".
Se întâmplă atâtea lucruri
în oraşul ăsta !
Trebuie să îmi pun o dorinţă
Bună seara.
- Bine aţi venit
-Multumesc
Oh, ce rochie frumoasă,
atât de elegantă, de avangarda.
Poftiţi şampanie,
e sărbătoare.
Nu e uimitor ? Prima dată când
ne-am văzut, ţi-am vorbit despre acest loc
şi "La Belle Epoque".
Şi iată-ne aici.
Am sentimentul
că sunt incredibil de norocos.
Iar eu ştiu exact unde
vreau să mergem apoi.
După dvs.
-Oh.
- E uimitor.
Uite... Pablo îl admira
atât de mult. Mă duc să îl salut.
N-ar trebui să îl deranjăm.
Dar pare atât de singur.
Sigur i-ar prinde bine
puţină companie.
Bine, să mergem.
Monsieur Lautrec ?
Da ?
Bună seara, suntem doi
mari admiratori.
Mulţumesc, doamnă.
Putem să vă oferim un pahar ?
Cu plăcere. Luaţi loc.
Înţeleg şi eu atâta franceza.
Şi după mimică.
- Sunteţi american.
- Da.
Mi-am dat seama după accent
Da, da.
Ne plac enorm picturile dvs.
Şi mie îmi plac.
Permiteţi-mi să vi-i prezint
pe Gauguin and Degas.
Paul Gauguin.
Nimeni nu mai pictează că el.
Nici Picasso, nici Matisse.
- Vorbiţi engleza ?
- El vorbeşte puţin
-Nu, nu, vorbesc chiar bine.
O să vezi.
Degas şi cu mine tocmai discutam
*** generaţia noastră e lipsită
de sens şi de imaginaţie
Spune că această generaţie e goală
şi fără imaginaţie.
Era mult mai bine de trăit
în perioada Renaşterii.
Nu ! Asta e perioada de aur !
Deloc, era mult mai bine
în perioada Renaşterii !
Cu ce vă ocupaţi ?
- Studiez haute-couture.
- De aceea sunteţi atât de elegantă
Vrea să vă prezinte unui prieten, Richard.
Caută pe cineva care să creeze costume pentru balet.
Costume pentru balet ?
Dar... nu trăiesc aici.
Adică trăiesc, dar...
Să nu intrăm în detalii.
Suntem doar în trecere.
Putem discuta puţin ?
Ne scuzaţi.
Nu i-a luat mult lui Gauguin
până să îşi intre în rol.
Hai să nu ne mai întoarcem în 1920.
Ce idee e asta ?
Să rămânem aici
E începutul "la belle epoque", cea mai
înfloritoare epocă pe care a cunoscut-o Parisul.
Şi *** rămâne cu 1920
Şi charleston, Fitzgerald,
Hemingway... Îi ador pe oamenii ăştia.
Dar e prezentul...
E plictisitor
Plictisitor ?
Dar nu e prezentul meu.
Eu sunt din 2010
Ce vrei să spui ?
Am ajuns în timpul tău,
aşa *** adineauri
am ajuns împreună în 1890.
Zău ?
Încercam să fug din timpul meu,
aşa *** şi tu vrei să fugi din al tău.
Doar nu vrei să spui că anii '20
sunt perioada de aur ?
Ba da, pentru mine sunt.
Eu sunt din anii '20', şi
îţi pot spune că perioada de aur
este "La Belle Epoque".
Uită-te la oamenii ăştia: pentru ei,
perioada de aur e Renaşterea.
Ar schimba imediat "la belle epoque"
pentru Titian şi Michelangelo
Care la rândul lor, ar vrea
să traisca pe vremea lui Kubla Khan.
Şi chiar acum realizez un lucru...
Nu e mare lucru, dar explica
de ce m-am speriat de un vis
pe care l-am avut
Ce vis ?
Am visat azi-noapte,
sau mai bine zis am avut un coşmar
în care rămăsesem fără Zithromax şi
m-am dus la dentist şi nu mai avea novocaină
Înţelegi ? Oamenii ăştia încă
nu au antibiotice
Ce tot spui acolo ?
Adriana, dacă rămâi aici,
şi asta devine prezentul tău,
în curând vei începe
să-ţi imaginezi că un alt timp
este de fapt "perioada de aur".
Asta este de fapt prezentul.
Prezentul nu ne mulţumeşte,
fiindcă viaţa nu ne mulţumeşte.
Asta e problema cu scriitorii.
Trăiţi prin cuvinte.
Dar eu mă bazez pe sentimente.
Aşa că voi rămâne să trăiesc în
perioada cea mai glorioasă a Parisului
Cândva ai ales să părăseşti
Parisul, şi ai regretat
E adevărat că am regretat,
dar cel puţin a fost decizia mea.
O decizie adevărată.
Pe când ce se întâmplă
acum e nebunesc
şi dacă o să mai scriu ceva,
trebuie să fie fără iluzia
că sunt fericit numai în trecut.
Atunci... la revedere, Gil.
La revedere.
Pender, am citit ce ai corectat şi
eşti pe calea cea bună. Ai înţeles ce am spus.
Dacă o continui aşa,
va ieşi ceva de valoare.
Sunt veşti excelente. Chiar am încercat
să vă urmez sfaturile şi se pare că am reuşit.
Înseamnă enorm pentru mine ajutorul dvs.
Hemingway a citit-o şi el
şi crede că va fi o carte bună,
dar are o sugestie.
Ce anume ?
Nu-i vine să creadă că personajul
principal nu realizează că logodnica lui
are o aventură cu celălalt personaj
chiar sub nasul lui.
Care personaj ?
Celălalt, cel pedant.
Asta se numeşte negare... Mulţumesc.
Eşti nebun ? Paul şi cu mine ?
*** ţi-a venit ideea asta absurdă ?
*** ? De la Ernest Hemingway.
Lui i-a venit. Şi are sens !
Gil, tumoarea ta de pe creier
vorbeşte din nou. Nu, nu.
Nu e nimic nebunesc la Hemingway sau
Fitzgerald, sau Gertrude Stein sau Salvador Dalí.
Da. Doar că au murit de ani de zile.
Nu, trecutul nu e mort.
Nici măcar nu e trecut.
Ştii cine a zis asta ? Faulkner.
Şi avea dreptate.
Şi pe el l-am întâlnit
la o cină festivă.
- Gil, ai înnebunit.
- Ba nu.
Ba da.
Nu. Sunt prea naiv.
Gelos şi naiv.
E o disonanţă cognitivă.
Scott Fitzgerald a vorbit despre ea.
Gil, Gil.
Inez, mă poţi păcăli pe mine,
dar nu pe Hemingway.
Doamne ! Am de-a face cu un nebun !
Bine, da ! Am fost cu Paul
câteva nopţi.
Pentru că este romantic, vorbeşte
franceza, iar tu lucrezi întruna.
Şi poate a ajutat şi atmosfera din oraşul
ăsta ordinar, dar... treci peste asta, Gil
Putem vorbi despre asta după ce
ne întoarcem acasă.
Eu nu mă întorc.
Ce ?
Rămân aici.
Şi nu e din cauza aventurii tale
romantice. Paris e Paris.
Iar tu şi eu... e clar că
nu suntem făcuţi
unul pentru altul.
Ce ?
Cred că...
Ce tot spui ? Despre ce tot vorbeşti ?
Grozav.
Mergeţi să înotăm ?
Bună.
Ne despărţim.
Ce ?
Gil se mută la Paris.
Ştiam, ţi-am spus eu.
Dar ce s-a întâmplat ?
O să rămân în Paris.
Dacă nu voi fi fericit,
mă voi întoarce, dar momentan...
Cu cine ? Cu cine, Gil ?
Cu prietenii tăi imaginari ?
Mama avea dreptate -
îţi lipseşte o rotiţă.
Eu am zis asta primul.
Şi cartea ta despre vânzătorul
de obiecte vechi...
Ascultă, nu vreau să fac
pe modelul, dar
cred că ai fi mai bine fără mine.
Chiar cred asta.
Şi noi credem la fel.
Nu-mi vine să cred.
Hai, pleacă.
Du-te să baţi străzile, bucură-te de
luminile şi acoperişurile Parisului.
La revedere, Inez.
La revedere, Gil.
Salută-l pe Trotsky...
Ştiţi ?
Am pus un detectiv să-l urmărească
Mi-am dat seama
că e ceva în neregulă.
- Pe bune ?
- Da, da.
A fost văzut urcându-se într-o
maşină veche în fiecare noapte
Şi ce s-a întâmplat ?
Nu ştiu. Agenţia spune că
detectivul a dispărut.
Cine sunteţi ?
M-am rătăcit,
am luat-o pe un drum greşit.
Gărzi ! Gărzi !
Să-i tăiem capul !
(miezul nopţii)
Hei, bună.
Bună.
Oau.
Mă bucur să te văd.
Ce faci aici ?
Mă întorc de la o cină cu prietenii.
Bine.
Aici locuiesc.
Dar tu, ce faci aici ?
Am ieşit la o plimbare.
De fapt, m-am hotărât
să mă mut la Paris.
- Într-adevăr ?
- Da.
Sunt sigură că o să-ţi placă.
- Crezi
-Da
Ştii ceva ? M-am gândit la tine deunăzi.
Şeful meu a mai adus un album
al lui Cole Porter.
- Şi asta ţi-a amintit de mine ?
- Da.
Îmi place asta.
- Mergi către casa acum ?
- Da.
Aş putea să te conduc,
sau să te invit la o cafea ?
Începe să plouă.
E ok, nu mă deranjează
să mă plouă.
- Pe bune ?
- Da.
De fapt, Parisul e cel mai
frumos atunci când plouă.
Şi tu crezi asta ? Şi eu la fel,
sunt absolut de acord.
Da, chiar este mai frumos !
- Apropo, numele meu e Gabrielle.
- Gil. Ce nume frumos.
Traducerea - behemot ^..^
Resincronizare: CODYBOSS1969