Tip:
Highlight text to annotate it
X
13 metri. Ar trebui s-o vedem.
Bine, ridic-o peste balustradă.
OK, Mir2, trecem peste balustradă.
Rămâi cu noi.
OK, linişte. Se filmează.
Văzând-o *** apare
din întuneric ca un vas fantomă.
mă tulbură de fiecare dată
Să văd această ruină tristă
a imensului vapor, stând aici
unde a aterizat la
ora 2:30 în dimineaţa de 15 aprilie 1912
după lunga-i cădere din lumea de deasupra.
Şefule, mănânci ca..t cu polonicul.
Coboară şase.
Şi iată-ne din nou pe puntea Titanicului
Doua mile şi jumătate în jos
3.821 metri.
Presiunea exterioară patru tone pe centimetru pătrat.
Hublourile astea au 15 centimetrii grosime
şi dacă cedează
"Sayonara" în 2 microsecunde.
Bine, bine gata cu prostiile.
Pune-o pe acoperişul careului ofiţerilor ca şi ieri.
- Sigur.
- OK, Mir 2.
Ne-am aşezat pe scara mare.
Băieţi, gata de lansare?
Da, Brock-- Îl lansăm pe Dunkin acum.
Hai, Charlie.
- Bine, în afară.
- Afară.
Bine, Brock,
coborâm pe hol.
Am înţeles. Coborâţi şi intraţi
pe holul cabinelor de clasa 1.
Vreau să umblăm puţin pe puntea D
sala de recepţii şi salonul recepţii.
Am înţeles.
- Dă drumul la cablu.
- Dă drumul la cablu.
- Acum stânga, stânga.
- Vin în stânga.
Snoop Dog e la mutare.
Coborâm scara.
Bine Lewis, coboară la puntea B.
Puntea A.
Căpitane mai vreau nişte fir.
Puntea B, intră acolo
intră acolo.
Atenţie la rama uşii.
Atenţie la rama uşii.
- Am văzut.
- Gata, am trecut.
- E bine. Calmează-te şefu'.
Fă o rotire. Vino de jur împrejur.
- Cablul s-a terminat căpitane.
- Roteşte-te, ai grijă la zid.
Bine, am recepţionat.
Bun aşa, acolo.
Acolo. Asta e!
- Uşa de la dormitor.
- O văd. O văd.
Am intrat!
Am intrat! Am ajuns!
Ăla e patul lui Hockley.
Acolo a dormit ticălosul.
Hopa, cineva a lăsat robinetul deschis.
Stai pe loc.
Du-te înapoi la dreapta.
Uşa de la garderobă--
apropie-te.
- Ai ochit ceva, şefu?
- Vreau să văd ce e dedesubt.
- Daţi-mi braţele.
Bun.
- Uşor, să nu se sfărâme.
- Bine.
Dă-i înainte.
Răstoarn-o. Răstoarn-o. Bun.
Tot aşa, tot aşa.
Bun, las-o jos.
Mama, mama, vezi asta şefule?
Băieţi a sosit ziua plăţii.
Ka-ching!
- Am reuşit Bobby.
- Este!
Cine-i cel mai bun băieţi?
Ziceţi tare!
Tu eşti, Lewis.
- Bobby, dă-mi trabucul.
- Ia d-aici.
Deschideţi-l!
Rahat.
Nici urmă de diamant.
Ştii şefule, aceeaşi chestie i s-a întâmplat lui Geraldo
şi nu şi-a mai revenit niciodată.
Închide video-camera.
Brock, partenerii vor să ştie care-i treaba.
Alo, Dave, Barry, salut.
Nu era în seif
dar staţi aşa, nu vă faceţi griji.
Mai sunt o grămadă de locuri unde ar putea fi.
La naiba, da! Printre rămăşitele de pe podea
în camera mamei, seiful de pe puntea C.
Diplomatul lui Jimmy Hoffa.
O grămadă de alte locuri.
Băieţi, trebuie să aveţi încredere în instinctele mele.
Ştiu că suntem aproape.
Trebuie să le luăm pe rând.
Stai o secundă.
- Lasă-mă să văd.
- Băieţi, s-ar putea să avem ceva aici.
Unde-i fotografia colierului?
Te sun eu înapoi.
Fir-aş...
Vânătorul de comori Brock Lovett
este cunoscut pentru recuperarea aurului spaniol.
Bine, bine, îţi dau să mănânci imediat.
Acum a închiriat
submarine ruseşti pentru a ajunge
la cea mai faimoasă epavă,
cea a Titanicului.
Este acum cu noi live, prin satelit
de pe vasul de cercetări Keldysh
din Atlanticul de Nord.
- Hello, Brock.
- Hello, Tracy.
Toată lumea cunoaşte povestea Titanicului--
aristocraţia, cvartetul cântând până în ultima clipă.
Dar eu sunt interesat de poveştile nespuse,
secretele ascunse
adânc în cala Titanicului.
suntem aici şi folosim roboţi
pentru a pătrunde
mai adânc decât oricine în epavă.
Expediţia voastră se află în mijlocul
unor mari controverse
asupra drepturilor salvatorilor
şi chiar a eticii.
Mulţi vă numesc jefuitori de morminte.
Nimeni nu a numit recuperarea artefactelor
din mormântul regelui Tut "jefuire de morminte"
- Ce s-a întâmplat?
- Dă-l mai tare dragă.
Am aici experţi de la muzeu
care să se asigure
că relicvele sunt păstrate
şi catalogate corect.
Priviţi acest desen
pe care tocmai l-am găsit:
O bucată de hârtie care a stat sub apă
timp de 84 de ani
şi pe care echipa mea a reuşit
s-o păstreze intactă.
Ar fi trebuit să rămână pe fundul oceanului
nevăzută de nimeni pe vecie?
Fir-aş.
Atenţie, atenţie!...
Brock! Ai un apel prin satelit.
Bobby, lansăm acum. Vezi acele submersibile
care intră în apă?
Crede-mă amice. Apelul ăsta nu vrei să-l pierzi.
Sper să merite.
Să vorbeşti mai tare.
E ......mai în vârstă.
Excelent.
Brock Lovett la telefon.
- Cu ce vă pot ajuta Doamnă--
- Calvert. Rose Calvert.
Doamnă Calvert?
Mă întrebam dacă aţi găsit deja
Inima Oceanului, domnule Lovett.
Ţi-am spus că apelul ăsta
nu o să vrei să-l ratezi.
Bine Rose, mi-ai captat atenţia.
Poţi să-mi spui cine e femeia din desen?
Desigur.
Femeia din desen sunt eu.
E o mincinoasă!
Vreo nebună în căutare de bani sau publicitate.
Dumnezeu ştie de ce,
ca puştoaica aia rusoaică, Anesthesia.
Se apropie!
Rose Dewitt Bukater a murit pe Titanic
la vârsta de 17 ani aşa-i?
- Corect.
- Dacă ar fi supravieţuit ar fi avut peste 100.
101 luna viitoare.
Bine, deci e o mincinoasă foarte în vârstă.
Deja am cercetat trecutul acestei femei
până în anii 20 pe când lucra ca actriţă.
Actriţă!
Iată primul indiciu, Sherlock.
Pe atunci o chema Rose Dawson.
Apoi s-a măritat cu tipul ăsta Calvert.
S-au mutat la Cedar Rapids
şi i-a turnat doi copii.
Actualmente Calvert e mort şi
după câte ştiu, Cedar Rapids la fel.
Şi oricine ştie ceva despre diamant
ar trebui să fie mort sau
pe acest vas, dar ea ştie.
Nu prea călătoreşte "uşor" aşa-i?
Doamnă Calvert, sunt Brock Lovett.
Bine aţi venit pe Keldysh.
Bine, hai s-o aducem înăuntru.
- Bună, doamnă Calvert.
- Bună.
Bine aţi venit pe Keldysh.
Hei!
Hei!
Da?
- Vă convine cabina?
- Da, da foarte frumoasă.
Aţi cunoscut-o pe nepoata mea Lizzie?
Ea mă îngrijeşte.
Ne-am cunoscut acum câteva minute.
Îţi aminteşti Buni, sus pe punte?
Bună chestie.
Îmi iau pozele cu mine când călătoresc.
Pot să vă mai aduc ceva?
Mai doriţi ceva?
Da.
Aş dori să-mi văd desenul.
Louis XVI avea un diamant fabulos
numit Diamantul albastru al Coroanei
dispărut în 1792
cam în acelaşi timp când Louis a pierdut
tot ce avea de la gât în sus.
Teoriile spun că diamantul a fost retăiat
în formă de inimă,
ajungând să fie cunoscut ca "Inima Oceanului"
Astăzi ar valora mai mult
decât Diamantul Hope.
Era o chestie criminal de grea.
Nu l-am purtat decât o dată.
Chiar crezi că eşti tu, Buni?
Eu sunt dragă.
Nu-i aşa că eram o bucăţică bună?
L-am urmărit după arhivele de la asigurări
N-a fost depusă decât o cerere
sub un secret absolut.
Poţi să-mi spui cine a cerut asigurarea, Rose?
Îmi imaginez că
cineva pe nume Hockley.
Nathan Hockley corect,
comerciantul de oţel din Pittsburg.
Cererea se referea la un colier cu diamant
pe care fiul său Caledon
l-a cumpărat pentru logodnica lui - dumneata
o săptămână înainte de a se îmbarca pe Titanic.
Cererea a fost depusă imediat după naufragiu
deci diamantul trebuie să se fi scufundat cu vaporul.
Vezi data?
"14 Aprilie 1912"
Asta înseamnă că dacă bunica ta este
cine pretinde că este
purta diamantul în ziua în care
Titanicul s-a scufundat.
Şi asta te face
noul meu prieten bun.
Acestea sunt unele din lucrurile
recuperate din cabină.
Asta a fost a mea.
Extraordinar!
Şi arată la fel ca atunci
când am văzut-o ultima dată.
Imaginea însă
s-a schimbat un pic.
sunteţi gata să mergeţi înapoi pe Titanic?
Bun, aşa stă treaba.
Loveşte icebergul cu babordul, corect?
Se freacă de iceberg găurindu-se
ca un cod morse punct-punct-punct
pe o latură, sub linia de plutire.
Apoi compartimentele din faţă
încep să se inunde.
Apoi, pe măsură ce nivelul apei creşte
se scurge peste pereţii de separare
care, din păcate, nu se ridică mai sus de puntea E.
Pe măsură ce prova se scufundă,
pupa se ridică
încet la început, apoi mai repede
şi mai repede până când
tot fundul atârnă în aer,
şi vorbim de un fund mare.
E vorba de 20.000-30.000 tone!
Iar carena nu e concepută să reziste
la aşa o solicitare şi deci ce se întâmplă?
Se rupe până la chilă
Iar pupa cade înapoi.
Pe măsură ce prova se scufundă
pupa ajunge la verticală şi se rupe.
Pupa continuă să plutească asemeni unui dop
pentru vreo doua minute, se inundă
şi în final se scufundă pe la 2:20 a.m.
2 ore şi 40 de minute după impact.
Prova planează şi aterizează
la o depărtare de o jumătate de milă
mergând cu 20-30 de noduri
până se izbeşte de fundul oceanului.
Marfă, ai?
Mulţumesc pentru această splendidă
analiză criminalistică domnule Bodine.
Bineînţeles realitatea diferă
oarecum.
Vreţi să ne-o împărtăşiţi şi nouă?
- Trebuie să se odihnească.
- Nu.
- Haide Buni!
- Nu!
Casetofonul!
Povesteşte-ne Rose.
Au trecut 84 de ani.
Bine. Încearcă să-ţi aminteşti
orice.
Vreţi să auziţi
sau nu domnule Lovett?
Au trecut 84 de ani...
dar încă mai simt mirosul vopselei proaspete.
Porţelanurile n-au fost folosite.
În cearşafuri nu dormise nimeni.
Titanicul era supranumit "Vaporul de vis"
şi aşa şi era, de-adevărat.
Pasagerii de clasa a treia
cu tichetul de îmbarcare
pe aici vă rog, la coada asta.
- Aici.
- Imensă barcă, nu?
- Tati, e un vas.
- Ai dreptate.
Nu înţeleg ce atâta agitaţie
în jurul lui.
Nu pare mai mare ca Mauritania.
Poţi fi blazată de orice,
Rose, dar nu de Titanic.
Este cu 30 metri mai lung decât
Mauritania şi de departe mai luxos.
Fiica ta este foarte greu de impresionat Ruth.
Deci ăsta-i vaporul despre care
se spune că e de nescufundat.
Este de nescufundat.
Domnul însuşi nu l-ar putea scufunda.
Sir, trebuie să vă verificaţi bagajele
la terminalul principal.
- În direcţia aceea, sir.
- Îmi pun încrederea în tine, bunul meu domn.
- Ia legătura cu omul meu.
- Da sir, cu plăcere, sir.
- Orice doriţi.
- Da, da, bine.
Toate cuferele din maşina asta
12 de aici şi seiful...
la apartamentul format din
camerele B-52, 54, 56.
- Doamnelor...
ar fi bine să ne grăbim.
- Haina mea?
- E la mine.
Toţi pasagerii de la clasa a 3-a
să vină aici la controlul sanitar.
Toţi pasagerii de la clasa a 3-a
să vină aici la controlul sanitar.
Capul sus!
Bine aţi venit la bord.
Bine aţi venit pe Titanic.
Pentru toţi ceilalţi era "Vaporul de Vis".
Pentru mine era un vapor de sclavi
care mă ducea înapoi în America, în lanţuri.
Pe dinafară eram aşa *** ar trebui să fie
o fată bine-crescută.
Pe dinăuntru, urlam.
Jack, ai înnebunit.
Ai pariat tot ce aveam.
Când nu ai nimic, nu ai nimic de pierdut.
Sven?
Şi acum, momentul adevărului.
Viaţa cuiva se va schimba.
Fabrizio?
- Nimic, nimic.
- Olaf?
- Nimic.
Sven?
Mmm. Doua perechi.
Îmi pare rău, Fabrizio.
Ce "îmi pare rău"? Du-te-n ....!
Ai pariat toţi banii.
Îmi pare rău,
dar nu o să-ţi mai vezi mama
o bună bucată de vreme
pentru că plecăm în America.
- Ful, băieţi.
- Uau!
- Este!
- Dumnezeule, mulţumesc!
- Haide.
- Fiu de căţea!
- Mă duc acasă!
- Mă duc acasă.
- Plec în America.
Nu băiete. Titanicul
pleacă în America în cinci minute.
- Haide, haide. Aici.
- Să mergem.
Călătorim în stil mare acum.
Suntem doi tipi bine.
Aproape un cuplu regal,
băiete.
Vezi, ăsta-i destinul meu!
*** ţi-am spus,
mă duc în America să fiu milionar.
Hei, hei!
- Ticălosule!
- Eşti nebun!
- Poate, dar biletele sunt la mine.
- Hai, credeam că te mişti mai repede.
- Aşteaptă!
Stai, stai!
Suntem pasageri. Pasageri.
Aţi fost la inspecţie?
Bineînţeles.
Oricum nu avem păduchi.
- Suntem americani, amândoi.
- Bine, urcaţi.
Suntem cei mai norocoşi
fii de căţea din lume, ştii asta?
La revedere!
- Cunoşti pe cineva?
- Bineînţeles că nu. Dar nu contează.
La revedere!
O să-mi lipsiţi!
La revedere!
N-o să vă uit niciodată.
Tot înainte.
360, 360.
Scuzaţi-mă doamnă.
Oh, aici.
Hei, ce mai faci?
Jack. Mă bucur să te cunosc.
Eu sunt Jack Dawson.
Mă bucur să te cunosc.
Ce mai faci?
Cine a zis că dormi sus?
Aceasta e puntea
de promenadă particulară, sir.
Mai doriţi şi altceva?
- Hm.
- Mă scuzaţi.
- Ăsta?
- Nu, are prea multe feţe pe el.
Ăsta.
Vreţi să le scoateţi pe toate doamnă?
Da, ne trebuie nişte culoare în camera asta.
Puneţi-l acolo în debara.
Doamne, iar astea pictate cu degetele.
Risipă de bani.
Diferenţa dintre gustul lui Cal şi al meu
în materie de artă este că eu am.
sunt fascinante, parcă ai fi
în vis sau aşa ceva.
- Adevărat dar ilogic.
- Care-i numele artistului?
- Picasso şi mai nu-ştiu-***.
- "Picasso şi mai-nu-ştiu-***."
N-o să se îmbogăţească.
Nu, nu, crede-mă.
- Puneţi-l pe Degas în dormitor.
- Cel puţin a fost ieftin.
Ah, ăla în debara.
La Cherbourg, s-a îmbarcat o femeie
pe nume Margaret Brown.
Pe care toţi o numeam Molly.
Istoria o va numi
"Molly Brown cea de nescufundat"
Fiule, n-aveam de gând să te aştept toata ziua.
Poftim, crezi că te descurci?
Soţul ei a strâns aur
undeva în Vest
şi era ceea ce mama numea
parvenită.
până a doua zi după masă ne îndepărtam
de vestul coastei Irlandei
iar în faţa noastră se întindea oceanul.
Du-o pe mare domnule Murdoch.
- Să-i dăm bice.
- Da, sir.
- Toata viteza înainte, domnule Moody.
- Am înţeles, sir.
- Toata viteza înainte.
- Toata viteza înainte!
Haideţi băieţi. Să mergem.
Cât arată?
Bine,
să-i dăm bătaie!
Toata viteza înainte!
21 de noduri, sir.
Hei, uite, uite, uite!
Uite, uite!
Îi vezi?
Încă unul. Îl vezi?
Uită-te la celalalt.
Ce săritură!
Pot vedea deja Statuia Libertăţii deja!
Bineînţeles foarte mică.
Sunt regele lumii!
Este cel mai mare obiect mobil din lume
creat vreodată de mâna omului.
Şi maestrul constructor,
domnul Andrews aici de faţă,
l-a proiectat de la chilă până sus.
Bine, eu l-am pus pe picioare
dar ideea i-a aparţinut domnului Ismay.
Şi-a imaginat un vapor atât de uriaş
ca dimensiuni şi lux
încât supremaţia lui să nu poată fi contestată.
Şi iată-l, devenit realitate.
Ascultă, ascultă.
Ştii că nu-mi place, Rose.
Ştie.
Amândoi vom servi miel, mai crud,
cu puţin sos de mentă.
Îţi place mielul nu-i aşa scumpete?
O să-i tai şi mielul
în bucăţele, nu, Cal?
A cui a fost ideea cu "Titanic"?
- A ta, Bruce?
- De fapt, da.
Am vrut să-i sugerez imensitatea
iar mărimea înseamnă stabilitate
lux, şi mai presus de toate,
forţă.
Aţi auzit de Dr. Freud,
domnule Ismay?
Ideile lui privind interesul masculin
asupra mărimii
s-ar putea să vă intereseze.
- Ce te-a apucat?
- Mă scuzaţi.
- Îmi cer scuze.
- E ca o armă încărcată, Cal.
- Sper să ştii s-o mânuieşti.
- Ei, cred că e cazul...
să-i cenzurez lecturile,
nu-i aşa doamnă Brown?
Freud-- cine-i?
E un pasager?
Face valurile alea,
le face să se învârtă.
Fain vapor ai?
- Da, e irlandez.
- Englezesc, nu?
Nu, a fost construit în Irlanda.
15.000 de irlandezi l-au construit.
Solid ca o stâncă.
Mâini mari, irlandeze.
Tipic. Câinii de la clasa 1-a
vin aici să se uşureze.
Ca să nu uităm care ne e locul
pe scara socială.
De parcă am putea uita?
- Eu sunt Tommy Ryan.
- Jack Dawson.
- Salut.
- Fabrizio.
Salut. Câştigi ceva din desenele tale?
Las-o baltă băiete.
Nici dacă îngeri ar zbura din tine
n-ai avea loc în jurul ei.
- Mă laşi în pace?
- Sper că eşti mândră de ce-ai făcut.
Mi-am văzut întreaga viaţă
de parcă deja aş fi trăit-o
un şir întreg de
petreceri şi dansuri
iahturi şi meciuri de polo
aceiaşi oameni în preajmă,
aceleaşi bârfe.
Mă simţeam ca pe marginea unei prăpastii
şi nimeni care să mă tragă înapoi
nimănui să-i pese
sau măcar să remarce.
Nu o face.
Dă-te înapoi.
Nu te apropia.
Haide. Dă-mi doar mâna.
Te trag eu înapoi.
Nu! Rămâi unde eşti.
Vorbesc serios.
O să-mi dau drumul.
Nu, n-o să-ţi dai.
*** adică "nu, n-o să-ţi dai"?
Nu-mi spune tu ce o să fac
sau n-o să fac. Nu mă cunoşti.
Ai fi făcut-o deja.
Îmi distragi atenţia.
Pleacă!
Nu mai pot. Acum sunt implicat.
Dacă îţi dai drumul va trebui
să sar după tine.
Nu fi absurd.
Ai putea să mori.
- Sunt un bun înotător.
- Numai căzătura şi te-ar omorâ.
- O să doară.
- N-am spus că nu doare.
Ca să-ţi spun adevărul
mă îngrijorează mai mult
apa care este atât de rece.
- Cât de rece?
- Gheaţă.
Poate un grad doua mai mult.
Ai fost...
vreodată în Wisconsin?
Ce!?
Pai acolo sunt cam cele mai reci ierni.
Am crescut acolo
în apropiere de Chippewa Falls.
Îmi amintesc, eram copil, şi
cu tatăl meu am plecat să pescuim la copcă
pe lacul Wissota.
Pescuitul la copcă e ......
Ştiu ce-i pescuitul la copcă!
Pardon.
Pari mai mult tipul de fată
care stă în casă.
Deci, oricum...
am căzut prin gheaţa subţire
şi-ţi spun...
apa era aşa rece,
că acolo jos
te izbeşte ca o mie de cuţite
înjunghiindu-te în tot corpul.
Nu poţi respira,
nu poţi să gândeşti
la nimic altceva
decât la durere.
De aia nu mă bucură ideea
să sar după tine.
După *** îţi spuneam...
N-am de ales.
Aşa că în secret sper
că o să vii înapoi peste balustradă
să scap de grija asta.
Eşti nebun.
Aşa-mi spun toţi, dar, cu tot respectul
domnişoară
nu eu sunt cel care atârnă
de fundul unui vas.
Haide.
Hai, dă-mi mâna.
Nu vrei să faci asta.
Sunt Jack Dawson.
Rose Dewitt Bukater.
O să trebuiască să mi-l scrii.
Haide.
Te-am prins! Haide.
Haide!
Ajutor! Vă rog!
Ajutor! Vă rog!
- Te rog, ţine-mă!
- Ascultă. Ascultă-mă.
Te ţin. N-o să-ţi dau drumul.
Acum ridică-te. Haide.
Haide. E bine aşa.
Poţi s-o faci.
Te-am prins.
Ce se întâmplă aici?
Înapoi!
Şi nu te mişca!
- Chemaţi-l pe maistrul armurier!
- Doreşti un coniac?
E inacceptabil!
*** ţi-ai imaginat că poţi
că poţi să-ţi pui mâinile
pe logodnica mea?
- Uită-te la mine, împuţitule!
- Cal...
- Ce credeai că faci?
- Cal, opreşte-te.
- A fost un accident.
- Un accident?
Da. O prostie.
M-am aplecat,
şi am alunecat.
M-am aplecat prea tare
ca să văd a...
a... a...
a... a...
- Elicele?
- Elicele şi am alunecat.
Şi aş fi căzut peste bord
dar domnul Dawson m-a salvat
fiind şi el în pericol de a cădea.
Ai vrut să vezi...
A vrut să vadă elicele.
*** va spuneam,
femeile şi tehnica n-au nimic în comun.
Aşa s-a întâmplat?
Da, da, cam aşa a fost.
Atunci băiatul e un erou.
Bravo băiete. Bună treabă.
Deci toate sunt bune
şi ne putem întoarce la coniac, nu?
Uită-te la tine. Eşti îngheţată.
Haide să intrăm.
Poate o mică atenţie pentru băiat.
Bineînţeles. Domnule Lovejoy,
cred că 20 ajung.
Atâta merită salvarea
femeii pe care o iubeşti?
Rose e nemulţumită.
Ce-aş putea face?
Ştiu.
Poate vă face plăcere
să luaţi cina cu noi mâine seara
şi să ne încântaţi cu
povestea dumneavoastră plină de eroism .
Bineînţeles, puteţi conta pe mine.
Bine, rămâne stabilit.
Ar trebui să fie interesant. Mmm.
Pot să vă cer o... ţigară?
Ar fi bine să ţi le legi!
Foarte interesant.
Domnişoara alunecă pe neaşteptate
dar tu ai avut timp
să-ţi scoţi geaca
şi să te descalţi.
În ultima vreme ai fost melancolică.
Nu pretind că înţeleg de ce.
Intenţionam să păstrez asta
până la petrecerea de logodnă
de săptămâna viitoare.
Dar în seara asta m-am răzgândit.
Doamne Dumnezeule.
Ca să-ţi aducă aminte
ce simt pentru tine.
- E un...
- Diamant? Da.
56 carate mai exact.
I-a aparţinut lui Louis al XVI-lea
Şi a fost numit
"Le Coeur De La Mer".
"Inima Oceanului".
Da.
E copleşitor.
Ei bine, este de rang regal.
Noi suntem de rang, Rose.
Ştii, nu există nimic în lumea asta
pe care să nu pot să ţi-l ofer.
Nu ţi-aş ascunde nimic
dacă nici tu nu mi-ai ascunde nimic.
Acum deschide-ţi inima, Rose.
Eu am fost pe picioarele mele
de la 15 ani când ai mei au murit.
Şi nu am avut fraţi sau surori
sau alte rude apropiate
în acea parte a ţării.
Aşa că am plecat de acolo
şi de-atunci nu m-am mai întors.
Ai putea să mă numeşti
păpădie purtată de vânt.
Ei bine, Rose...
ne-am plimbat o jumătate de milă
în jurul punţii
discutând de cat de frumoasă e vremea
şi despre copilăria mea
dar recunosc că nu de aceea
ai venit să-mi vorbeşti, aşa-i?
- Domnule Dawson, ---
- Jack.
Jack...
Vroiam să-ţi mulţumesc
pentru ce ai făcut.
Nu numai pentru că m-ai... ridicat
dar şi pentru discreţie.
Cu plăcere.
Îmi dau seama ce gândeşti.
Sărmana fată bogată.
Ce ştie ea de sărăcie?
Nu. Nu, nu la asta mă gândeam.
Mă gândeam ce s-a întâmplat
cu aceasta fată ca
să creadă
că nu are altă cale de scăpare?
Păi, ---
Totul.
Întreaga lume
şi toţi oamenii din ea
inerţia vieţii mele
în scurgerea ei
şi eu, neavând puterea de a o opri.
Dumnezeule! Uită-te la chestia aia.
Te-ai fi dus ca toporul la fund.
500 de invitaţii duse pe apa sâmbetei.
Toată înalta societate din Philadelphia
va fi acolo
iar eu mă simt de parcă...
aş sta în mijlocul unei camere
supraaglomerate
urlând din străfundul plămânilor
şi nimeni nu dă doi bani.
Îl iubeşti?
- Pardon?
- Îl iubeşti?
Eşti extrem de nepoliticos.
N-ar trebui să mă întrebi aşa ceva.
Păi e o întrebare simplă.
Îl iubeşti pe tip sau nu?
Nu e o conversaţie potrivită.
- De ce nu răspunzi pur şi simplu la întrebare?
E absurd. Nu mă cunoşti,
iar eu nu te cunosc
iar aceasta discuţie nu are loc.
Eşti nepoliticos şi ar fi timpul să plec.
Jack. Domnule Dawson,
mi-a făcut plăcere.
Intenţionam să-ţi mulţumesc,
şi ţi-am mulţumit...
- Şi m-ai insultat.
- Ei bine, meritai.
- Sigur.
- Sigur.
- Parcă plecai.
- Plec.
Eşti stresant.
- Ia stai.
Nu eu trebuie să plec.
Asta e partea mea de vapor. Tu să pleci.
Oho, ia te uită.
Acum cine e nepoliticos?
Ce-s prostiile alea care
le cari cu tine?
Deci, eşti un fel de artist sau ce?
Ei, dar sunt chiar bune.
Sunt--
Sunt chiar foarte bune.
Jack, sunt formidabile.
Cei din vechiul Paris
nu spuneau aşa.
Paris! Eşti cam plimbăreţ
pentru un sărac--
Aaa.. pentru o persoană cu resurse limitate.
Haide, poţi să spui, pentru un sărăntoc.
Ei, ei.
Şi-au fost desenate după modele vii?
Ei bine, asta e unul din aspectele
pozitive ale Parisului--
Multe fete dispuse să se dezbrace.
Ţi-a plăcut femeia asta.
Ai folosit-o de mai multe ori.
Ei bine, avea nişte mâini superbe,
vezi?
Cred că ai fost îndrăgostit de ea.
Nu, nu, nu, nu, nu.
Doar de mâinile ei.
Era o prostituată fără un picior.
Vezi?
Oh!
Şi, în plus, avea un simţ al umorului....
Oh, această femeie...
obişnuia să stea
la bar în fiecare seară
purtând toate bijuteriile
aşteptându-şi dragostea
de mult risipită.
I se spunea Madame Bijou.
Îi vezi hainele
mâncate de molii?
Jack, eşti înzestrat cu un dar.
Cu adevărat. Tu vezi oamenii.
Te văd pe tine.
Şi?
N-ai fi sărit.
Dar scopul universităţii este
să-ţi găseşti un soţ potrivit.
Rose a făcut deja asta.
Uite, vine femeia aia,
Brown.
Repede, să ne ridicăm înainte să
se aşeze lângă noi.
Bună, fetelor. Speram să vă prind la ceai.
Ne pare rău, tocmai am terminat.
Eu şi contesa tocmai plecam
să dăm o raită pe punte.
Bună idee. Trebuie să mă pun la curent
cu ultimele bârfe.
Contesă.
Deci, încă nu ai pornit ultimele
patru boilere?
Nu, nu văd rostul.
Ritmul nostru e foarte bun.
Presa cunoaşte mărimea Titanicului.
Acum vreau să-i uimesc cu viteza lui.
Trebuie să le dăm un subiect nou.
Voiajul inaugural al Titanicului
trebuie să ţină prima pagină.
Domnule Ismay, aş prefera să
nu forţăm motoarele
până nu sunt bine rodate.
Bineînţeles, eu sunt doar un pasager.
Rămâne treaba voastră, a ofiţerilor
să decidă ce e mai bine.
Dar ce final glorios
dacă am ajunge la New York
marţi seara, să-i surprindem pe toţi.
Să fim în ziarele de dimineaţă.
Să te retragi cu o lovitură, E.J.?
Ei bine, o vreme am lucrat
pe un pescador în Monterey.
Apoi m-am dus la Los Angeles
la un debarcader în Santa Monica
şi am început să fac portrete
pentru 10 cenţi bucata.
De ce nu pot să fiu ca tine, Jack--
să pot pleca
oricând doresc?
Spune-mi că vom merge
odată acolo, la acel debarcader
chiar dacă rămâne doar o vorba goală.
Nu, chiar vom merge.
Vom bea bere ieftină. Ne vom da
în Montagne-russe până vom vomita.
Apoi vom călări pe plajă
prin valuri.
Dar va trebui s-o faci ca un cowboy adevărat.
Nu chestia aia cu călăritul pe-o parte.
- Vrei să zici cu câte un picior pe fiecare parte?
- Da.
- Poţi să-mi arăţi?
- Bineînţeles... dacă vrei.
- Învaţă-mă să călăresc ca un bărbat.
- Şi să mesteci tutun ca un bărbat.
Şi să scuip ca un bărbat.
Nu te-au învăţat chestia asta
la şcoala de domnişoare?
- Nu.
- Bine, haide să-ţi arăt.
S-o facem.
Îţi arăt eu ***. Haide.
Jack, nu! Jack, nu!
Stai, Jack. Nu, Jack.
N-aş putea, Jack.
Fii atentă.
- E dezgustător!
- Foarte bine, e rândul tău.
Asta a fost jalnică!
Haide, trebuie să-ţi iei avânt,
înţelegi?
Ia-ţi avânt.
Foloseşte-ţi braţele, arcuieşte-ţi gâtul.
- Ai văzut ce distanţă?
- Mm-hmm.
Bun, dă-i drumul.
- A fost mai bine. Dar trebuie să mai exersezi.
- Chiar?
Trebuie să ţi-o pregăteşti
să aibă greutate, înţelegi?
Trebuie să...
Mamă.
Ţi-l prezint pe Jack Dawson?
Încântată, bineînţeles.
Celelalte erau curtenitoare şi curioase
în privinţa omului care mă salvase
dar mama l-a privit ca pe o insectă--
o insectă periculoasă
care trebuie strivită imediat.
Ei bine, Jack, pari a fi cel mai
potrivit om să-l ai lângă tine la ananghie.
De ce trebuie oare să anunţe masa
de parcă ar fi atacul cavaleriei?
- Mergem să ne îmbrăcăm, mamă?
Ne vedem la cină, Jack.
Ei, băiete? Băiete!
Ai cea mai ***ă idee ce faci?
Nu tocmai.
Ei bine, te pregăteşti să intri
în gaura şarpelui.
Cu ce ai de gând să te îmbraci?
Mă gândeam. Haide.
Aveam dreptate.
Tu şi cu băiatul meu
purtaţi acelaşi număr.
Foarte aproape.
- Străluceşti ca o monedă nouă.
Bună seara domnule.
Bună seara.
Bună.
Ştiţi că în acest vapor există câteva tone
de oţel Hockley ?
- Hmm. În ce parte?
- În cele mai importante, bineînţeles.
Deci ştim pe cine să dăm vina în caz de ceva.
- Unde e fiica mea?
- Oh, vine imediat.
- Uite-o pe contesă.
- Bună, draga mea.
- Bună seara, Cal.
- Mă bucur să vă văd.
Am văzut asta la cinematograf odată
şi de atunci mi-am dorit s-o fac şi eu.
Ne vedem la cină.
Dragă? Ţi-l aminteşti pe domnul Dawson.
Dawson?
Uimitor.
Aproape ai putea trece drept un gentleman.
- Aproape.
- Extraordinar.
Draga mea, e o plăcere să te revăd.
Ce călătorie extraordinară.
- E nebun, aşa-i
- Îmi place parfumul tău.
Uite-o pe contesa de Rothes.
Iar acela este John Jacob Astor--
cel mai bogat om de aici.
Micuţa lui soţie, Madeleine,
e de vârsta mea şi e într-o situaţie... delicata.
Vezi *** încearcă s-o ascundă?
- Ce mai scandal.
- Hmm.
Iar acela e Benjamin Guggenheim
şi amanta lui Madame Aubert.
Doamna Guggenheim e acasă
cu copii, bineînţeles.
Iar acolo sunt
Sir Cosmo şi Lucille Lady Duff-Gordon.
Creatoare de lenjerie excentrica,
printre alte talente ale ei.
Foarte cunoscută în mediile regale.
Felicitări, Hockley.
E splendidă.
Ei, mulţumesc.
- Vrei să însoţeşti o doamnă la cină?
- Bineînţeles.
- Dulceaţă?
- Dulceaţă.
- Nu-i mare lucru de capul lor, aşa-i Jack?
Aminteşte-ţi că iubesc banii aşa că
prefă-te că ai o mină de aur...
şi eşti de-al lor.
- Hei, Astor!
- Bună, Molly. Mă bucur să te văd.
J.J. Madeleine,
Ţi-l prezint pe Jack Dawson.
- Ce mai faceţi?
- Mă bucur să vă cunosc.
Bună, Jack.
Eşti dintre Dawsonii din Boston?
Nu--Dawsonii din Chippewa Falls de fapt.
Oh, da. Da.
Probabil era stresat,
dar n-a arătat-o.
Ceilalţi au presupus că era de-al lor--
Îmbogăţit de pe urma cailor ferate.
Bani proaspeţi, bineînţeles
dar de-al lor.
Mama bineînţeles era, ca de obicei, contra.
Povesteşte-ne despre condiţiile de cazare
la clasa a 3-a domnule Dawson.
Am auzit că pe acest vapor sunt excelente.
Cele mai bune pe care le-am văzut, D-na.
De-abia zăreşti vreun şobolan.
Domnul Dawson ni s-a alăturat
de la clasa a 3-a.
I-a fost de un oarecare ajutor
logodnicei mele aseară.
S-a dovedit că domnul Dawson
este un artist bun.
A fost atât de amabil să-mi arate
câteva din lucrările lui astăzi.
Rose şi cu mine avem concepţii diferite
despre ceea ce înseamnă arta.
Nu mă refer la operele dumneavoastră sir.
Pe hârtie îmi aparţine
dar în ochii Domnului Titanicul
aparţine lui Thomas Andrews.
Toate astea sunt pentru mine?
Ia-le din afara spre interior.
Cunoaşte şi ultimul şurub
aşa-i, Thomas?
- Vasul dumneavoastră e cu adevărat o minunăţie.
- Mulţumesc, Rose.
- *** doriţi caviarul, sir?
- Nu doresc caviar, mulţumesc.
Nu prea mi-a plăcut niciodată.
Şi unde locuiţi mai exact,
domnule Dawson?
Ei bine, momentan adresa mea
este R.M.S. Titanic.
După aceea, mă las în mâinile lui Dumnezeu.
Şi *** de ai mijloacele de a calatori?
Îmi croiesc drum din loc în loc--
pe tot felul de vase.
Dar biletul pe Titanic l-am câştigat
cu o mână norocoasa la poker.
O mână foarte norocoasa.
- Toată viaţa e un joc de noroc.
- Mmm.
Un bărbat adevărat îşi face norocul
cu mâna lui, Archie.
- Aşa e, Dawson?
- Mmm.
Şi-ţi place aceasta existenţă dezrădăcinată?
Ei bine doamnă, îmi place.
Vreau să spun că am cu mine
tot ceea ce mi-e necesar.
Am aer în plămâni
şi câteva foi albe de hârtie.
Vreau să spun ca-mi place să mă trezesc dimineaţa
şi să nu ştiu ce se va întâmpla
pe cine voi întâlni,
sau unde voi ajunge.
Chiar noaptea trecuta, dormeam sub un pod
iar acum sunt aici
pe cel mai mare vapor din lume
servind şampanie cu nişte oameni fini.
- As mai dori putina.
Consider că viaţa e un dar,
şi nu intenţionez s-o risipesc.
Nu ştii ce noroc ai data viitoare.
Înveţi să iei viaţa aşa *** e.
Prinde, Cal.
Pentru ca fiecare zi să conteze.
- Bine spus, Jack.
Să conteze.
- Să conteze.
- Bravo.
Domnul Brown nu ştia că ascunsesem
banii în cămin.
Aşa că vine acasă beat ca un porc,
şi aprinde focul.
Vor urma coniacurile
în fumoar.
Ei bine, domnilor, mă acompaniaţi la un coniac?
Acum se vor retrage într-un nor de fum
felicitându-se reciproc
că sunt stăpânii universului.
Doamnelor, vă mulţumim pentru
compania voastră plăcută.
Rose pot să te însoţesc înapoi în cabină?
- Nu, mai rămân.
- Poftim, Molly.
Ne însoţeşti, Dawson?
Doar nu vrei să rămâi aici cu doamnele, nu?
Nu, mulţumesc.
Trebuie să mă întorc.
- Ah.
- E mai bine aşa.
Se vor discuta afaceri, politică--
N-o să te intereseze.
Dar, Dawson, frumos din partea ta că ai venit.
Jack, chiar trebuie să pleci?
E timpul să mă întorc să vâslesc
alături de ceilalţi sclavi.
Noapte bună, Rose.
Vrei deci să vii la o petrecere adevărată?
Pot să-mi pun mâna aici? Bine.
- Tal la frikken svenska?
- Ce?
Nu înţeleg.
Hei! Bravo, bravo!
- Mulţumesc. Hai băieţi.
- Să-i dăm drumul!
Acum o să dansez cu ea, bine?
- Haide.
- Ce?
- Vino cu mine.
- Ce? Jack--Jack, stai!
- Nu pot să fac asta.
Va trebui să stai mai aproape.
Aşa.
- Tot tu eşti preferata mea, Cora.
- Nu ştiu paşii.
- Nici eu.
Dă-ţi drumul.
Nu te gândi.
- Hei.
Jack, stai Jack, stai!
Stai! Opreşte-te, Jack!
- Ba-ba-ba.
Stai!
- Hei! Hei!
Ura!
- Jack, nu!
Uau!