Tip:
Highlight text to annotate it
X
23.976 Romanian
Pe urmele asasinului
- Salut.
- Salut, Warren. George Kelly ne-a chemat.
Vrea să renunţi la regula de 24 de ore.
Să fie în jurisdicţia noastră.
Cel în pijama e domnul Berger.
E proprietarul magazinului.
Domnule Berger, el este
agentul special Stantin, de la FBI.
Domnule Berger, nu cred
că-ţi furi singur diamantele,
mai ales îmbrăcat în pijama.
De ce nu ne spui
ce s-a întâmplat aici ?
E magazinul meu. Luam nişte diamante
acasă. Sunt ale mele.
Nu aveţi niciun drept să fiţi aici.
Vreau să plecaţi imediat!
De obicei, iei un kg de diamante
acasă, în acest mod ?
Fac ce vreau cu bijuteriile mele!
Vreau să plec acum!
Doamna Berger este coproprietara.
S-o sunăm să vină la secţie.
Nu! Nu puteţi face asta!
Vă rog, nu!
Unde e soţia dvs, domnule Berger ?
Pentru numele lui Dumnezeu, ajutaţi-mă!
Ne-a obligat să privim
*** ne omoară câinele.
A spus că va urma soţia mea.
- Alo ?
- Doamna Berger ?
Nu vă speriaţi.
O să fie bine.
Sunt aici, cu soţul dumneavoastră.
Vă rog, aş dori să vorbesc
cu bărbatul de lângă dv.
- Doamna Berger ?
- Da.
Aprindeţi reflectoarele!
Sunt agentul special Stantin
de la FBI.
Casa e încercuită, precum vezi.
Domnul Berger şi diamantele
sunt aici.
O să-ţi dau câteva instrucţiuni.
Dacă le urmezi întocmai,
n-o să păţeşti nimic.
Ai înţeles ?
Spune-le poliţiştilor să nu tragă.
O trimit afară pe menajeră,
cu un mesaj pentru tine.
Bine. Nu trageţi!
Menajera iese din casă.
Nu trageţi!
Stantin ?
Ai înţeles mesajul ?
Mercedes-ul doamnei Berger
e parcat pe alee.
Să aibă o staţie radio de poliţie
şi o pereche de cătuşe.
Altfel, îţi promit că femeia
va muri într-un minut.
Iei o maşină.
Să fii singur.
Să ai diamantele cu tine.
Vii după mine, până unde
mă aşteaptă oamenii mei.
O să mă asigur că eşti singur.
Apoi facem schimbul.
- Nu sunt de acord.
- N-ai de ales, Stantin.
Ea mai are de trăit 30 de secunde.
Care e cel mai bun lunetist ?
- Eu.
- Bine.
Trebuie să-l împuşti
înainte de a ajunge la Mercedes.
Lucrurile cerute de tine
sunt în maşină.
La naiba!
Nemernicul...
E un nemernic isteţ.
Dă-mi urgent o staţie
de emisie civilă!
Alimenteaz-o de la bricheta maşinii.
Am blocat frecvenţa staţiilor civile
pe banda asta, timp de două ore.
Dacă observă că e urmărit, am încurcat-o.
Spune-le să nu rişte deloc.
Da.
Stantin, ai diamantele ?
- Da.
- Bine.
Spune-le oamenilor tăi
să plece de aici.
Dacă altcineva, în afară de tine,
încearcă să mă urmărească...
o ucid pe femeie.
Se retrag acum.
Dacă aud vocea altcuiva,
în afară de a ta, pe staţia asta...
jur că femeia va muri.
Înapoi! Toată lumea înapoi!
E un ordin! Nu trage nimeni!
Lăsaţi-l să plece.
Să plecăm la plimbare.
Vin!
Înapoi! Ok! Vin acum!
Nu trageţi!
Lăsaţi-i să plece.
Sosim.
Înapoi!
- Înapoi! Înapoi!
- Venim!
E a doua oară când ocolim clădirea.
Idiotul s-a rătăcit.
Nu. Încearcă să ne oblige
să-i pierdem urma.
Cred că se îndreaptă spre apă.
Anunţă Paza de Coastă
şi echipa de salvare.
Opreşte maşina aici.
Suntem la docul 99.
Cred că îl aşteaptă o barcă.
Ţinteşte peste umărul meu.
Stai ascuns.
E bine, până acum.
Dă staţia mai tare
şi trece-o pe microfon extern.
Coboară din maşină şi vino cu
diamantele până la jumătatea podului.
- Ai linie de tragere ?
- Să încerc.
E chiar la limită.
Dacă greşesc puţin,
o pot împuşca pe femeie.
Prea riscant.
Încerc să-l scot din maşină.
Dacă eşti absolut sigur, trage, dar
repet, numai dacă eşti absolut sigur.
Opreşte-te!
Aruncă diamantele spre maşină.
Mai întâi, trimite-mi-o pe
doamna Berger.
Prostii! Pe undeva ai ascuns
un lunetist care mă aşteaptă.
O ţin pe doamna Berger
în faţa mea.
Acum, aruncă-mi diamantele.
Doamne!
Atât de mult poţi să arunci ?
Întoarce-te la maşină!
Mişcă-te!
Hei, mă auzi ?
Da.
Ai îngreunat situaţia mai mult
decât era nevoie.
Am legat-o pe doamna Berger
la capătul docului.
Aşteaptă semnalul meu.
Apoi vino s-o iei.
Ai înţeles ?
Am înţeles.
Nu te cred.
O şalupă se îndreaptă spre Oakland!
Acţionaţi!
- Să mergem!
- Pleacă!
E pe radar. Curs 022.
L-am pierdut!
Unde este ?
Acolo.
Zborul 005, de la San Francisco
la Paris.
- Este un pasager neidentificat.
- Da.
O fată de 12 ani călătoreşte
cu paşaportul mamei ei.
Să verificăm cursele rămase după
ce am cercetat aeroportul.
Poate că individul a trecut neobservat.
Amprentele aparţin
menajerei şi familiei.
În câteva ore vom avea şi
raportul analizei fibrelor.
Mulţumesc.
Ce ai aflat ?
Am accesat toate răpirile cu
răscumpărare din ultimii 5 ani.
267 au avut un mod de operare
asemănător cu al nostru.
Doar atât am reuşit,
accesând calculatorul.
Foloseşte telefonul. Sună-i pe
detectivi şi vezi ce-şi amintesc.
Raportează-i lui, orice ar fi
comun cu acest caz.
Dar nu avem oameni disponibili
pentru investigaţii.
Mai cheamă aici alţi 8 agenţi.
27 de telefoane de fiecare agent.
Începeţi cu omuciderile.
A folosit un pistol automat de 9 mm.
Verifică asta la suspecţi.
Caucazian, bărbat, între 20 şi 40 de ani.
Cu siguranţă, a mai ucis înainte.
A fost prea uşor pentru el.
Au trecut 12 ore.
Ar trebui să te odihneşti.
- Mă simt bine.
- Arăţi ca naiba.
Am citit rapoartele.
Nu se putea să-ţi dai seama
ce avea să se întâmple.
- Ce vrei să spui, Charlie ?
- Că se întâmplă astfel de lucruri.
Mi s-a întâmplat şi mie.
Ţii minte copilul din Sausalito ?
Uneori pierzi un ostatic
şi nu ai ce face.
Ştiu discursul, Charlie.
Eu l-am scris.
Haide.
Condu-mă până la uşă.
Warren, te laşi copleşit.
Pui la suflet totul.
Îţi spui că poate ar fi trebuit
să faci aşa. Sau trebuia altfel.
Important este că ai procedat corect.
Asta ţi se cere de fapt.
Du-te acasă.
Ai nevoie de puţin somn.
Te sun când ajung la Washington DC.
Bine.
Călătorie plăcută!
- Am început să dăm telefoane.
- Bine.
- Să te sunăm acasă ?
- Nu plec nicăieri. Rămân aici.
Bună dimineaţa.
Frumoasă zi pentru pescuit.
Suntem primii veniţi aici.
Ştiu. Mi s-a mai întâmplat.
Îmi pare rău că nu te-am sunat.
Ne-am confruntat cu
o situaţie groaznică.
Sunt sigur că n-a fost plăcut
nici pentru tine.
Voi încerca.
Nu-ţi promit, dar voi încerca.
Iubito, trebuie să închid.
Bishop Falls, Washington. Un turist
ucis aproape de graniţa cu Canada.
- Şi ?
- Victima a fost împuşcată în ochiul stâng.
Unde mai e şi Bishop Falls?
E aici, la nord-vest de Spokane.
Rezervă-mi un loc spre Spokane.
Şi în timpul zborului, găseşte-mi
o cale de a ajunge la Bishop Falls.
Aici a găsit Crilly victima.
Agent Stantin, el e Austin Crilly.
Stantin este de la FBI.
- E în partea asta.
- Sigur sunteţi de la FBI ?
Eu aşa ştiu.
Eu sunt îngrijitor aici.
De când s-a închis mina.
Ajung şi la asta, Dave.
Când am văzut poarta larg deschisă,
m-am furişat înăuntru.
şi am dat de cadavru.
Îl bâzâiau muştele.
Ale cui sunt maşinile astea ?
Ale pescarilor. Pleacă de aici
şi se strâng mai sus.
Ghidul se întâlneşte
cu ei la tabără.
Serviciul de ghizi de la Bishop Falls
Jonathan Knox şi Sarah Renell.
Sigur sunteţi de la FBI ?
Zona asta e renumită în
toată lumea pentru pescuit.
Aşa l-am găsit, dezbrăcat
şi împuşcat în ochi.
A fost ucis afară
şi apoi târât până aici.
Criminalul i-a înfăşurat asta în
jurul capului, înainte de a-l dezbrăca.
- De ce ?
- Să nu păteze hainele de sânge.
Criminalul poartă hainele victimei,
chiar şi lenjeria intimă.
- Doamne!
- Nu călca acolo!
De ce ?
Ce-i acolo ?
- Păr ars.
- Ce înseamnă ?
Tot ce ştim e că avea păr lung şi barbă.
Şi asta este o parte din ea.
Sam!
Sam!
Ce este ?
Nu păreţi în apele voastre.
Sam, ne trebuie o descriere
a pescarilor care au plecat ieri.
Din păcate, nu-i ştiu pe toţi.
De ce ?
- Nu-i întâlneşti pe oamenii aceştia ?
- Nu pe toţi.
Se duc direct la locul de adunare.
S-a întâmplat ceva rău ?
- Câţi sunt în grupul ăsta ?
- Cinci pescari şi un ghid, Sarah Renell.
Dave, ce s-a întâmplat ?
Putem lua legătura cu ei ?
Sarah are o staţie de emisie-recepţie ?
Nu, dar sunt staţii radio
în refugiile de pe drum.
Trebuia să mă sune din Timber Falls.
Şi nu te-a sunat ?
Pot fi oriunde.
Uneori, se duc prin locuri nebătute
de nimeni. Jonathan va şti unde sunt.
- Iar graniţa e acolo.
- Da.
Elicopterele de salvare
sunt pregătite.
Şi-ar da seama că suntem pe
urmele lui. E prea periculos.
Nu te poţi baza pe elicopter. Se
apropie o furtună, vântul e puternic.
- Şi drumuri nu sunt ?
- Niciunul.
- Cine ar putea să-mi fie ghid ?
- Jon Knox e omul pe care-l cauţi.
E partenerul lui Sarah, să-l sunăm.
Domnule Stantin, vă rog.
Sarah e o pesoana deosebită.
Crezi că va mai ucide ?
Da, domnule Baker.
Îmi imaginez *** e să trăieşti
toată viaţa aici,
departe de oameni.
E bine că există undeva
o sălbăticie uitată de Dumnezeu.
E singurul loc unde se
poate integra Jon Knox.
Asta îmi mai trebuia, alt psihopat.
Jon e de treabă,
dar e puţin diferit.
Nu se simte în largul lui
în prezenţa oamenilor.
Trăia ca un pustnic.
Atunci a apărut Sarah.
În cinci minute s-au îndrăgostit.
S-au îndrăgostit ?
Atunci, situaţia se complică.
Jon, sunt Dave Arnett.
Sunt cu Warren Stantin de la FBI.
Domnule Knox, ştiu că e dificil pentru
tine, dar putem acţiona împreună şi...
Urmăresc un suspect de crimă
şi am nevoie de un ghid.
Ia mâinile de pe mine!
- Înţeleg că eşti cel mai bun.
- Găseşte pe altcineva.
Ascultă-mă, Knox.
Vei merge cu mine.
Dacă refuzi să ajuţi un
agent federal într-o anchetă...
vei fi arestat pentru
obstrucţionarea justiţiei.
Pleacă din calea mea!
- Eşti arestat!
- Glumeşti!
- Ai dreptul să nu spui nimic.
- Mă duc singur!
Jon, are dreptul ăsta.
Nu şi aici, Dave.
O să-mi stea în cale.
Nu fi atât de sigur.
Nu sunt lifturi acolo, domnule.
Nu sunt troleibuze, autobuze
şi nici taxiuri.
De ce nu te duci mai bine la motel,
iar eu voi face ce ştiu mai bine ?
Domnule Knox, ai o singură variantă.
Să fii ghidul meu în aceşti munţi.
E singura cale, doar singura,
pentru a-ţi salva prietena.
Nu eşti un justiţiar.
Vei acţiona sub comanda mea
şi-mi vei asculta ordinele.
Ai întrebări până acum ?
Bine. Nu-mi pasă
dacă îţi place sau nu.
Încearcă să pleci singur şi vei
ajunge după gratii, cât ai clipi.
Ai înţeles ce ţi-am zis, domnule Knox?
- Unde e echipamentul lui ?
- În maşină.
- Ce sunt astea ?
- Şosete termice cu baterii. Ultima inovaţie.
- Ed Miller i le-a vândut ?
- Da.
Mi-am închipuit.
Staţi!
- Să jucăm "care e replica mea". Bine ?
- Îmi place.
Şi ce ziceai că faci ?
Lucrez la o firmă de mutat mobilier.
Dar tu ?
Afaceri de tot felul.
Mai câştig un ban.
*** ar fi, vânzări en-gros,
calculatoare, aşa ceva ?
- Câştig un ban. Cui îi pasă ?
- Doar întrebam şi eu, atât.
- Am o minte iscoditoare.
- Ce altceva să vorbim ?
Bine, băieţi, ne oprim
pentru o pauză de 5 minute.
Scoateţi-vă rucsacurile
şi relaxaţi-vă puţin.
Păreţi puţin epuizaţi.
Vreau să vă opriţi înainte
de a vă da duhul, bine ?
Ne dai o pauză de 55 minute ?
Ben, nu te apropia atât de mult
de margine.
- Nu e un loc bun de înotat.
- Stai puţin pe loc.
Nu pot să-mi dau jos rucsacul.
S-a lipit de spate.
Ca şi *** cineva mi-a băgat
un Cadillac în rucsac.
*** e să faceţi pe eroii ?
Sarah, cizmele mă omoară.
Poţi să desfaci şireturile, dar nu-ţi
scoate cizmele, că nu te mai poţi încălţa.
- Bine.
- *** te simţi, Harv ?
- Voi supravieţui.
- Bun.
Sper.
Sarah, unde găsim o staţie radio
care funcţionează ?
- Ce avea ultima staţie ?
- Era spartă.
- La ce-ţi trebuie ?
- Să aflu starea vremii.
Genunchiul meu, accidentat la fotbal,
mă anunţă că se schimbă vremea.
Ajungem mâine seară la cabană, unde
vom avea un radio şi un acoperiş.
Sună promiţător.
Ultima dată când m-a durut
genunchiul, a plouat trei zile.
Cel mai bine se pescuieşte
pe ploaie.
În ultima mea călătorie,
am dat de un râu...
plin cu păstrăvi mari,
aşa *** n-aţi mai văzut niciodată.
- Ştiţi cât de iuţi sunt păstrăvii.
- Da, da.
Un simplu foşnet şi dispar.
Altă poveste pescărească, Ben ?
- Da, prietene. Şi plouă torenţial.
- Eşti bine, Norm ?
- Unde a fost asta ?
- Poftim ?
Unde a fost ?
Adică, ce râu era ?
Eram pe Fraser.
În Columbia Britanică.
- În orice caz...
- N-ai mai fost în aşa călătorie ?
Nu. Eu credeam că sălbăticia...
e doar în grădina botanică
din Bronx.
Ce te-a adus aici ?
Tocmai am trecut printr-un
divorţ urât.
Am căutat o excursie,
unde să fiu sigur că nu dau
de fosta mea soţie.
Ea nu s-a îndepărtat niciodată de
hotel la mai mult de un minut.
Ai ales un loc grozav.
Sunetul apei atrage păstrăvii,
iar revărsarea apei...
îi aduce la suprafaţă.
Cât de mari sunt păstrăvii
din râul Fraser ?
De ce-mi pui atâtea întrebări ?
Atât de mari. Eşti mulţumit ?
Pot să continui povestirea ?
Te poţi întoarce oricând.
Fă-ţi griji pentru tine.
Uşurel.
Nu te speria.
Stai. Ai greşit drumul
Întoarce-te!
Termină cu joaca.
Aşteaptă! Aşteaptă!
Ce ai găsit ?
Knox, mă auzi ?
Ce se întâmplă ?
E sfârşitul călătoriei tale, partenere.
Au luat-o spre defileul Ryan.
- Caii nu pot ajunge acolo.
- Perfect.
Niciodată n-o să mai văd alt cal,
n-o să mai călăresc alt cal,
n-o să mai miros alt cal.
Şi fără supărare, căluţule...
Nu merg cu oameni neexperimentaţi.
Aşa că, întoarce-te chiar acum.
Cred c-ai uitat ce ţi-am zis.
Omul acela e al meu. Înţelegi ?
Ce facem cu caii ?
Căluţule...
Du-te acasă! Acasă!
- Mai bine ai intra în apă.
- Poftim ?
Apa îi mai înmoaie.
Mergi cu ei aşa.
Îţi baţi joc de mine ?
Multe ciudăţenii faci la ţară!
- Nemernicule.
- Ce ai zis ?
Am zis "Urăsc pădurile!"
Te uiţi la muşchi de parcă o să cânte.
Sau te rogi ? Haide!
Poate că eşti nemaipomenit la tine
acasă, dar aici e teritoriul meu.
Mai bine stai liniş***
şi bucură-te de călătorie.
Ai văzut elanul ?
- Doctorul aude un zgomot teribil.
- O altă poveste cu doctori.
- Aleargă în camera de gardă.
- Îl crezi ce zice ?
Şi spune: nu, soră, arde buboiul...
- L-am auzit când aveam 12 ani.
- Iar eu de la 2 ani.
Bine, bine. Atunci, altul...
- Nu, Ralphie. Nu mai vreau.
- Să vorbim despre pescuit, te rog!
- Sarah, Normie iar a rămas în urmă.
- Norm, te simţi bine ?
Da, începe să-mi placă aici.
- Băieţi, ce ziceţi de privelişte ?
- Haide!
Ce ziceţi ? 50 de dolari celui
care prinde cel mai mare peste.
Puneţi câte o sută
şi ne-am înţeles.
- Dar să văd întâi momeala.
- Îţi arăt eu o "momeală" acum!
Nu pot să cred.
Mă simt în formă.
Poţi fi sigur de lucrul ăsta ?
- Îmi place.
- Doamne! Ce minunăţie!
- L-a construit cineva sau aşa era ?
- O privelişte deosebită, nu ?
- E ceva de vis.
- Ce naiba e aia de acolo ?
Acel lucru, domnilor, ne va duce
pe deasupra defileului.
- Pentru asta e ?
- Da.
- Vom muri!
- Linişteşte-te! Am mai mers cu aşa ceva.
- Da.
- Vă spun că...
- Ia spune.
- E mai rău decât arată.
Big Ben, spune-mi...
- E ceva ce n-ai făcut ? Pe Marte ai fost ?
- Te rog, Mac, încetează.
- Sunt pescar doar.
- Oameni buni, să fim raţionali.
- E necesară această călătorie, ce ziceţi ?
- Încetaţi cu smiorcăielile.
- Ce mare lucru ? Hai să mergem.
- Iată-ne.
- Acum parcă vorbim aceeaşi limbă.
- Staţi puţin! Nu trebuie să facem asta.
Suntem aici să ne distrăm.
Putem coborî, să mergem pe lângă
râu. Ne va întârzia cu o zi.
Nu. Mai bine mor acum,
decât să pierd o zi.
- Cred că are dreptate.
- Ţine-te bine.
Eu o să trec cu unul dintre voi,
să vă arăt *** funcţionează.
Apoi mă veţi urma doi câte doi.
- Cine va merge cu mine ?
- Dacă spui aşa, merg...
Merg eu.
Ce curajos!
- Se duce el.
- E în ordine ?
- Da
- Dacă nu trec acum...
- Mulţumesc.
- N-ai pentru ce.
- Ce facem acum ?
- Lăsăm gravitaţia să ne ducă.
- Bine.
- Dă-i drumul!
Stomacul meu!
- Nu vreau să fac asta. Cobor.
- Uită-te la băieţi.
E în ordine.
Norm, uită-te la vârful copacilor.
- Nu-i aşa că e minunat ?
- Vreau să cobor. N-am ce cauta aici.
N-ai păţit nimic. Vezi ?
Te descurci bine.
- Îl poţi opri ?
- Da, dacă vrei.
- Nu, e şi mai rău. Mult mai rău.
- Destul de interesant, ce zici ?
- Da, ca un accident de avion.
- Norman, vreau să faci ceva.
- Ce să fac ?
- Aş vrea să ţii funia cu ambele mâini.
*** ? Să începi să tragi,
când cu o mână, când cu cealaltă
şi să te uiţi spre capătul defileului.
Bine.
Da ?
Da. E perfect.
- Aşa ? E bine ?
- Norman, nu te grăbi!
- Lucrurile trebuie făcute cu un anumit ritm.
- Îmi pare rău.
- Sunt puţin nervos.
- Te descurci bine.
Aproape că am ajuns.
Mai avem puţin.
Doamne! Ajungem pe pământ!
Slavă Domnului!
- Am ajuns.
- Bun.
Du-l pe platformă,
apoi coboară din cărucior.
- Da.
- Bine.
- E bine ?
- Mă duc să-i ajut pe ceilalţi.
- Când vin aici, ajută-i să coboare.
- Da. Sarah ?
- Ce e ?
- Prietenul tău...
Ce zice că eşti singură
cu noi cinci aici ?
Nu e după el, nu-i aşa ?
Pot să-mi port singură de grijă.
- Ce s-a întâmplat ?
- Ce crezi ? Priveşte!
Coşul trebuia să fie la jumătate.
Funia e tăiată.
Linişteşte-te!
Oricine putea face asta.
- Nu înseamnă că Sarah e în pericol.
- Se poate.
- Ce faci ?
- Mă duc după coş.
- La naiba!
- Scoate-ţi rucsacul şi pune-ţi mănuşile.
Ia funia şi las-o moale.
Când ajung la coş, trage-mă aici.
Ai înţeles ?
Am înţeles.
- Te simţi bine ?
- Nu!
- Încearcă să ajungi la stâncă!
- Asta fac!
Trage!
- Trage!
- Bine.
Trage!
Stantin!
Doamne! Ce face acolo ?
Ţine-te bine!
Încep să trag!
Voi, oamenii munţilor,
faceţi des aşa ceva ?
În fiecare zi.
Mulţumesc.
Ai păţit ceva la braţ ?
- Să mergem mai departe.
- Nu.
Nu, trebuie să te odihneşti puţin.
- Nu e nevoie.
- Eu am nevoie.
Trebuie să recunosc. E bună.
- Da ?
- Da. E chiar bună.
Nu seamănă cu stridiile, dar...
- Nu.
- Ce e ?
Trebuia să mă întâlnesc cu
pritena mea acum, la Donatello.
- Trei zile.
- Trei zile ? Ce vrei să spui ?
Până la cel mai apropiat telefon.
Sunt mort.
Nu-ţi face probleme.
Te va înţelege.
Las-o baltă!
S-a zis cu totul.
Să-ţi mai dau puţin.
Mâine vom avea o zi lungă.
E bine să-ţi păstrezi energia.
Trei zile până la primul telefon.
*** poţi să rezişti aici ?
Ai putea încerca uneori.
Ţi-ar prinde bine.
Nu prea cred.
Sunt om de oraş.
Spune-mi ceva.
- În afară de telefon, ce-ţi mai lipseşte ?
- Totul.
Activitatea, acţiunea.
Teatrul şi muzica.
Să mănânc bine la 4 dimineaţa.
Totul.
Nu cred c-ai mai mâncat aşa ceva.
Au iepuri în multe localuri.
Se poate, dar ăsta nu e iepure.
- Dar ce poate fi ?
- Marmotă.
Marmotă? Ce e marmota ?
O rozătoare.
Rozătoare ?
Vrei să zici, un şobolan ?
Mai mare şi mai păros.
Oh, la naiba.
Ştiu *** te simţi.
Pentru mine, stridiile
sunt ceva mucilaginos.
Oh, la naiba!
- Isuse! M-ai speriat rău!
- Linişte!
- Era să-ţi sparg capul.
- E un urs.
- Linişte! Vreau să dorm.
- Ben, am auzit un urs.
- Harvey, trezeşte-te!
- Am auzit.
- Unde-i Steve ? Dar Sarah ?
- Steve!
Steve!
- Am fost puţin deranjat.
- Doamne!
- Credeam că e un urs.
- Ne-ai speriat de moarte.
S-a auzit din nou.
- Ăsta-i zgomotul.
- Dă-mi-l.
- Dă-mi cuţitul.
- Ce este ? Ce s-a întâmplat ?
- Acolo.
- Ce e ? Atenţie!
Aţi crezut că e un urs ?
- Urs, pe naiba.
- Glumeşti ?
- Urs ?
- Fii serios. Nu sunt tâmpit.
Mereu sunt confundată cu un urs.
Norman, atenţie la copaci!
Scuze.
Fiţi atenţi *** păşiţi.
Mergem şi cântăm.
Fiţi atenţi aici.
E periculos.
La nevoie, ţineţi-vă
de crengi sau de stânci.
- Da, mamă.
- *** spui tu.
- Benny, nu e drumul bun.
- Ce privelişte.
- Steve, aşteaptă-mă.
- Ne pierdem de grup.
- Trebuie să-mi leg şireturile.
- Bine.
- Începe să-mi placă aici.
- Da ?
Deşi nu credeam. Am venit aici
doar ca să scap de fosta soţie.
De fapt, aş vrea să fie acum aici.
Un brânci doar şi scăpam de
pensia alimentară.
Desigur.
Norm, nu!
Ridică-te!
Nu te uita în jos.
- Norman, uită-te la mine.
- Ajută-mă, Steve.
Calmează-te.
Te voi ajuta.
Să faci ce-ţi spun.
Trage-ţi răsuflarea.
Întinde-te şi dă-mi pistolul ăla.
Ce ? Ajută-mă !
Te ajut. Fă ce-ţi spun. Bine?
Întinde-te şi ia pistolul.
Bine. Acum, dă-mi-l.
- *** a ajuns aici ?
- Din rucsacul meu. Sunt poliţist.
Acum, hai.
- Linişteşte-te.
- Ajută-mă.
Prinde-mă de mână.
Foarte bine.
Haide. Uşor.
Ai reuşit.
Încă puţin. Eşti gata ?
- Ce s-a întâmplat ?
- Cine ţipă ?
Să nu cazi.
Stai pe loc!
- Ce s-a-ntâmplat ?
- Norm a alunecat şi a căzut.
S-a dezechilibrat şi a căzut.
- Unde este ?
- Nu ştiu. Îl vezi ?
- Doamne!
- Nu vă apropiaţi de margine!
- Steve!
- Harvey, fugi!
Sari!
Sari!
Îmi pare rău. Nu pot.
Nu!
Încetează!
S-a terminat!
Calmează-te! S-a terminat.
- Nu o să-ţi fac rău. Înţelegi ?
- Da.
- Am nevoie de tine. Mă înţelegi ?
- Da.
- Trebuie să mă scoţi din munţii ăştia.
- Bine.
- Bine.
- Foarte bine. Să mergem.
Uită că s-a întâmplat asta.
- Bine.
- Uită ce s-a întâmplat.
- Vom continua ca înainte.
- Bine.
Tu eşti ghidul, eu clientul.
Ai priceput ?
- Da.
- Să mergem.
0-4-7 chem Bishop Falls.
0-4-7. Mă auzi, Sam ?
Sarah. Sarah.
Tu eşti, Sarah?
- Sam ?
- Dumnezeule, am tot încercat
- N-am făcut nimic.
- Te gândeai la asta.
Sarah, vine furtuna.
Una puternică.
Vine în direcţia voastră.
Trebuie să vă adăpostiţi în refugiu.
Înţelegi ?
- Spune-i că mai ai nevoie de o zi doar.
- Furtuna se apropie.
Mai am nevoie
de o zi de călătorie.
Să stea pe loc.
Sarah, nu face asta.
Nu poţi face asta.
Nu e îngrijorat din cauza furtunii.
Întreabă-l ce s-a întâmplat.
Ce s-a întâmplat ?
- Sam, nu eşti supărat din cauza furtunii.
- Nu face asta, vine o mare vijelie.
Bine.
E o furtună puternică, Sarah,
cu zăpadă de cel puţin 10 cm.
- Spune-i că eşti singură.
- Sunt singură.
Domnişoară Renell,
sunt Minelli de la FBI.
Unul din grupul tău e un impostor.
Căutat pentru răpire şi crimă.
E înarmat şi periculos.
M-ai înţeles ?
- Da ?
- Am înţeles.
Sarah, Jonathan vine după tine.
E însoţit de agentul Stantin, de la FBI.
E cu două zile în urma ta, dar
cu zăpada asta, cine ştie ?
Stai în cabană, lângă radio.
Vine spre voi o furtună mare.
Bine, Sam, aşa voi face.
Isuse.
- Ţi s-a părut stresată ?
- A vorbit ciudat. Nu sunt sigur.
Cine-i Jonathan ?
E prietenul tău, Sarah ?
E prietenul tău ?
Desigur, e prietenul tău.
Nu te mişca!
Acolo!
Sarah!
E moartă.
- A luat-o apa.
- Nu.
Dacă ar fi cunoscut munţii,
ar fi mers singur.
În situaţia lui, are nevoie de un ghid.
E în viaţă.
Trebuie s-o ajutăm.
Knox!
E scrisul lui Sarah.
Ce înseamnă
"ar trebui să mă cunoşti" ?
- Uşurel, Knox, uşurel.
- Ce a făcut ?
- Ai spus răscumpărare şi crimă.
- Aşa este. *** aprinzi asta ?
Nu mi-ai spus tot, nu ?
Nu.
Şi ?
A luat un ostatic în San Francisco.
Soţia unui bijutier.
A omorât-o...
după ce a luat diamantele,
doar ca să demonstreze ceva.
- Ce să demonstreze ?
- Că nu trebuia să mă amestec.
Ai dat-o-n bară, aşa că acum vrei să te
răzbuni. Iar ea va fi ucisă pentru asta.
Ascultă-mă!
Are dreptate.
Am ajuns să-l cunosc.
Ucide un ostatic când nu mai
are nevoie de el. Mă înţelegi ?
Atâta timp cât vom sta departe
de el, Sarah va fi în viaţă.
Să ne odihnim.
Mâine o să-l urmărim din nou.
Ia-ţi rucsacul.
Au luat deja un avans mare.
Sunt doar doi acum şi se mişcă repede.
Atunci vom merge şi noi mai repede.
În două, trei zile,
vor fi la graniţă.
Doar ai zis că o va ucide de
îndată ce nu mai are nevoie de ea.
Asta înseamnă că trebuie să-i
ajungem înainte de graniţa cu Canada.
- Îi vom ajunge înainte de a trece graniţa.
- O clipă, Stantin.
Eşti epuizat. E frig şi se
va face din ce în ce mai frig.
Se apropie o furtună. Mă înţelegi ?
Nu mi-e frică de furtună.
Nu mă înţelegi.
Poţi muri acolo sus.
Chiar dacă nu, mă vei încetini
şi Sarah va fi ucisă.
Aşa că ai doar o alternativă,
să rămâi aici.
Plecăm amândoi
sau nu pleci deloc.
Prostii. Nu mă vei împuşca.
Ai omorât vreodată un om ?
Ai oprit spargerea vreunei bănci ?
Sunt de 22 de ani în FBI, Knox.
M-am confruntat cu mafia,
cu Ku Klux ***-ul...
cu KGB.
Pricepe. Sunt calificat
să-l prind pe individul ăla.
Tu crezi că poţi, dar te înşeli.
Bine. Mergem împreună.
Dar vei ţine pasul cu mine. Dacă mă
vei încetini şi Sarah va păţi ceva...
te voi omorî cu mâinile mele.
Sarah, mai încet!
Aşteaptă-mă, Sarah!
Stai!
În ultima oră,
ai tot luat-o înainte.
Ce este, Sarah?
Eşti nebun!
Vezi astea ?
Nu sunt nebun.
Trece-mă graniţa
şi acest diamant e al tău.
Înţelegi ?
Ţi-l dau ţie.
Dar, dacă faci vreo prostie,
te omor!
Spune-ţi numele.
Warren Stantin.
Când îţi pierzi răsuflarea,
te opreşti şi-ţi spui numele.
Dacă sunt prea obosit
să-mi amintesc numele ?
Ţi-l spun eu pentru 10 dolari.
Bine.
Trebuia să fi rămas în refugiu.
Trebuie să escaladez acest versant,
apoi să trec printr-un horn.
Voi scuti o zi de mers.
Ei vor merge prin vale,
ca să evite furtuna.
Eu o să urc pe munte,
şi o să merg prin furtună.
După ce se întunecă, ia-ţi rucsacul,
intră sub poncho şi roagă-te.
Şi-ţi va fi bine.
Când ajung la graniţă,
trimit băieţii după tine.
Doamne!
Ticălos încăpăţânat!
Bunul simţ nu-ţi spune nimic ?
Leagă-te cu funia
şi te cobor eu.
Vrei să te sinucizi ?
- Leagă-te cu funia şi te cobor eu.
- Nu.
- Vin sus.
- Eşti nebun.
Urc.
Bine. Vino!
- Nu pot!
- Bine. Acum te legi ?
- Mă cobori ?
- Da.
- Atunci nu mă leg.
- Să te ia dracu'!. Mă duc în Canada.
Knox ?
Knox!
Te-ai răzgândit, Stantin?
Nu. Vreau să urc.
Eşti încăpăţânat. Nu vreau
să mă cert cu tine toată ziua.
- Te trag sus. Leagă-ţi frânghia.
- De unde ştiu că nu mă cobori ?
Fiindcă ţi-am spus asta.
Leagă-te cât mai sunt bine dispus.
Doamne!
Gata!
Trebuie să te caţeri şi tu.
Nu pot face eu totul.
Împinge-te în mâini
în timp ce eu trag.
Vino şi aprinde focul.
Bine.
Ce e cu fumul ăsta ?
E un semnal ?
Lemnele sunt ude.
Va ieşi fum.
Atunci, nu facem focul.
Sunt sătul.
Nu vrei foc ? Bine.
Vom mânca sushi.
Vrei ?
Doamne!
Piciorul!
Am o contracţie musculară.
Întinde-te pe spate!
E mai bine ?
Da.
E ud. Când începe să îngheţe,
s-a zis cu tine.
Scoate-ţi rucsacul!
Caută ceva de săpat.
Sapă, Stantin, sapă!
Sapă, altfel murim amândoi!
Trebuie să scapi de astea.
Eşti îngheţat până la piele.
Scoate!
Care e problema ta ?
Ai auzit de băieţii de la ţară, nu ?
Doamne! Miroşi groaznic.
- Miros şi eu aşa ?
- Da.
Vremea e mai bună.
Cred că vom recupera
din timpul pierdut.
- Mulţumesc că m-ai ajutat.
- Pentru puţin.
*** te simţi ?
*** arăt ?
Stră-străbunicul meu a murit
la 87 de ani.
Îl ţin minte în sicriu.
Şi ?
Deşi era mort de trei zile,
părea mai sănătos ca tine acum.
Doamne!
Ce ne facem ?
Nu mişca!
Ştiu.
Tu eşti omul de la munte.
*** reuşim să scăpăm ?
Nu ştiu.
- Să-i aruncăm mâncare ?
- Noi suntem mâncarea lui.
- De ce nu-l împuşcăm ?
- Nu vreau să-l supăr.
Să ne retragem.
Dar să pară un lucru normal.
Da.
Normal.
La naiba!
N-am mai văzut un urs grizzly
care să fugă aşa.
Păi...
toţi de-aici se poartă de parcă
n-ar mai fi văzut un negru.
De ce un urs ar face excepţie ?
Pe unde o luăm, Sarah ?
Pe unde, Sarah ?
Îi simt.
Suntem chiar în spatele lor.
La dracu'!
- Ce s-a întâmplat ?
- Piciorul meu...
Stai!
Ajutor!
- Sarah!
- Las-o!
Dacă te mişti, îl ucid!
Stai!
Stop!
Mulţumesc mult.
Nu!
Mulţumesc mult.
Nu!
Stop!
Frigiderul e gol.
Cred că lipsesc şi alte lucruri.
- Din câte ştiu eu, nu.
- Regret. Suntem în urmărire acum.
- Nu pot trimite pe nimeni acolo.
- Jack, ştiu la ce te gândeşti.
Nu e ca pictura pe perete
sau săpatul florilor.
- Înţeleg.
- Când sparg o casă...
Trebuia să te fi lăsat acolo
să îngheţi!
Să îngheţi în zăpada aia!
Puteam să te fi lăsat atârnat
de stânca aia. Ştii asta.
Doamne!
Domnilor, ni s-au raportat
două noi delicte.
O motocicletă a fost furată
de la o şcoală
şi 300 de dolari sunt lipsă
de la magazinul Crown.
Nu pare mult,
dar nu se ştie niciodată.
- O să verificăm magazinul.
- Mildred, suntem foarte ocupaţi.
Mi-au spart casa.
Bucătăria e devastată.
Trimit pe cineva cât pot de repede.
Promit. E bine ?
Scuzaţi-mă, doamnă.
Ce s-a întâmplat în bucătăria dvs ?
Verificaţi telefoanele interurbane
date de aici.
N-au fost adolescenţi.
Ce adolescent bea lapte şi cola
când are bere în frigider ?
Pe partea aia, masa a fost
ştearsă cu atenţie.
Aici sunt amprente peste tot.
De ce ?
Suspectul a adus-o pe Sarah aici.
Fibre din funie.
A legat-o de piciorul mesei,
s-a aşezat acolo şi a mâncat.
A dat un telefon în Vancouver,
la numărul 926-0484.
Bingo.
Domnule Stantin.
Sunt inspector Hsu. Sper că
oamenii mei au avut grijă de tine.
Au fost minunaţi. Uitasem ce
bine e să faci un duş fierbinte.
*** te simţi ?
Bine. El e Jonathan Knox.
- Domnule Knox.
- Mulţumesc pentru haine.
- Promite-mi că le arzi pe astea.
- Desigur.
L-am interogat pe cel din Vancouver.
Îl cheamă Fournier.
Locuieşte în carierul englezesc.
Un cartier foarte select.
E comerciant de diamante.
Spui că face trafic de diamante ?
Nu putem dovedi. A spus că telefonul
a fost dat din greşeală.
Convorbirea a durat 19 minute.
Ştim că minte.
Iată-l pe Fournier.
Sunt îngrijorat că fata e ostatică.
Din păcate, nu vă pot ajuta deloc.
Dar să mă ţineţi la curent.
Nu e un om deosebit ?
Am vorbit cu şeful vostru,
şi am fost elocvenţi...
Dacă îl mai aduceţi aici degeaba,
dăm în judecată tot departamentul.
Are sens ce îţi spun ?
Respectăm legea.
- De ce îi daţi drumul ?
- Nu avem dovezi împotriva lui.
- Îl vom supraveghea.
- Oamenii tăi vor afla ceva.
Mulţumim pentru tot ce faceţi.
- Îl lasă liber, nu ?
- Poliţia face ce poate.
- Stantin!
- Ascultă-mă.
Poate că eşti tare la tine acasă,
dar ăsta e teritoriul meu.
Stai liniş*** şi savurează călătoria.
Ce e ?
Ia-ţi mâinile de pe mine!
Ce înseamnă asta ?
- Taci!
- Doamne!
- Ştii cine sunt ?
- Taci!
- Ridic telefonul şi sunteţi morţi!
- Ai auzit ? Ne poate ucide.
Vreţi bani ?
Asta vreţi ?
Deschid seiful
şi vă dau câţi bani vreţi.
Bun.
- Ai declanşat-o?
- Da. La două minute.
Ce e zgomotul ăsta ?
Ce se întâmplă ?
Ce se întâmplă ?
Spune ceva!
Rupe puţin canapeaua!
Îmi distrugeţi casa ?
Putem ajunge la o înţelegere.
Nu ne putem înţelege ?
Eşti deja un om mort.
Morţii nu fac înţelegeri.
Ce a făcut ? A furat 1 kg
de diamante de la cine nu trebuie.
- Nu le-am furat.
- Vom incendia tot, tot oraşul va afla.
Nu le-am furat!
Eu doar le distribuiam.
Nu ştiu de unde provin.
- Nu pot folosi caseta asta ?
- Nu. Va arde odată cu el.
Puteţi lua diamantele înapoi. Mâine
mă voi întâlni cu cel ce mi le-a dat.
La prânz, în piaţa Robson.
La patinoar.
- Au mai rămas 30 de secunde. Să plecăm!
- Bine.
Pe el îl vreţi, nu pe mine.
Puteţi lua diamantele.
Opriţi detonatorul!
Diamante, domnule Fournier ?
- Ce se întâmplă aici ?
- Am primit un telefon. Despre o spargere.
Mi-a furat poşeta!
Cineva să-l oprească.
Mi-a furat poşeta.
Să-l oprească cineva!
La naiba!
Fugi!
- Pe aici!
- Nu!
- Haide!
- Lasă-mă!
- Sus! Ridică-te!
- La dracu'!
- Sarah!
- Jonathan!
Haide!
- Jos din maşină! Repede!
- Ce faci ?
Veniţi!
- Mi-a luat maşina!
- Toată lumea jos!
- Pe partea aia! Să mergem!
- Deschide uşa!
Ai grijă!
Eşti nebun!
Stantin!
Ce se întâmplă ?
- Vezi maşina ?
- Nu.
- Da! E acolo!
- Pe feribot!
- Pe puntea de sus.
- Să mergem!
Mare atenţie dacă tragi.
Are un ostatic.
- Pe punte sunt mulţi oameni.
- Să mergem!
Calmează-te.
Să verificăm timona.
Puntea superioară!
- Knox.
- Ce ?
E pe feribot.
De unde ştii ?
- Aşa ar proceda nemernicul.
- Vino după mine!
Nu aveţi voie!
- De unde începem ?
- De aici.
Tu du-te în dreapta,
eu o iau în stânga.
Sarah! Jos!
Ridică-te!
Nu te împotrivi!
Haide!
Jonathan!
Sus!
- Dă-i drumul fetei!
- Să te ia dracu'!
Stantin, am mai fost
în situaţia asta.
Te-ai jucat data trecută şi a
murit o femeie. Ţii minte ?
De data asta, ori faci exact ce-ţi spun,
ori sunt nevoit să mai omor o femeie.
Sari peste bord! Dacă o împuşti,
în clipa următoare eşti mort.
- Stantin, vorbesc serios.
- Şi eu.
Dacă vrei să mori, împuşc-o!
- O s-o fac!
- Dă-i drumul sau mori!
E singura înţelegere
ce o fac cu tine.
O omor, Stantin!
La dracu', o omor!
Dumnezeule!
La o parte din calea mea!
La o parte!
La o parte!
Mişcă! Mişcă!
Mişcă! Jos!
Jos!
- Vino aici. Vino!
- Nu.
Vino.
Vino. Nu-ţi fac niciun rău.
Hai.
Vino! Haide, vino!
Va fi bine.
Asta-i bine.
Voi, agenţii FBI,
faceţi des aşa ceva ?
În fiecare zi.
Traducerea: Dan Enescu