Tip:
Highlight text to annotate it
X
- CRONICILE DIN NARNIA -
CĂLĂTORIA LUI "DAWN TREADER"
Traducerea şi Adaptarea: RRZXXX
Sunteţi sigur că aveţi 18 ani?
De ce?
Arăt mai în vârstă?
- Alberta Scrubb?
- Este o greşeală de scris.
Trebuia să fie Albert A. Scrubb
Edmund, trebuia
să mă ajuţi la cumpărături.
Mult noroc dacă viitoare, amice.
Ce?
E cu doar doi ani mai mare ca mine.
Sunt rege, am purtat
războaie şi am condus armate.
- Nu în lumea asta.
- Da, dar sunt blocat aici,
luptându-mă
cu Eustace şi Karen Scrubb.
Îşi merită numele.
Ce faci?
Nimic.
Haide, Ed.
Dragă Jurnalule e a 253 zi
de când verişori mei
Lucy şi Edmund ne-au invadat casa.
Nu ştiu cât de mult voi mai
putea continua să locuiesc ei,
să-mi împart lucrurile.
Dacă mi-aş putea trata
rudele ca pe nişte
insecte toate problemele
mele ar fi rezolvate.
Pur şi simplu le-aş pune
într-un borcan.
Am ajuns acasă.
Bună.
Notă personală.
Investighează ramificaţiile legale.
Bună unchiule Harold,
am încercat să găsesc morcovi,
dar tot ce am aveau
sunt nişte...
Să încep să pregătesc supa?
Mătuşa Herberta e în drum spre casă.
Unchiule Harold?
Tată!
Edmund, se strâmbă la tine.
- Nemernicule...
- Tată, mă va lovi.
Edmund, uite.
E de la Susan.
Îmi doresc să fiţi aici
cu noi, e aşa o aventură
dar nimic ca şi timpul
petrecut de noi în Narnia.
Marocul e foarte palpitant, dar
că nu prea îl vedem pe tatăl nostru,
munceşte din greu.
Am fost invitată la petrecerea
cu ceai de la Consulul Britanic
de către un ofiţer din marină
care se întâmplă
să fie foarte chipeş.
Cred că mă găseşte atrăgătoare.
Se pare că germanii au făcut
trecerea dificilă
Sunt vremuri grele
Mama speră că nu vă supăraţi
dacă mai staţi câteva luni la Cambridge.
Alte câteva luni?
*** vom supravieţui?
Eşti norocoasă.
Cel puţin ai propria ta cameră,
eu sunt blocat cu cură de pepene.
Peter şi Susan sunt cei norocoşi.
Au adesea aventuri.
Da, ei sunt ce mai bătrâni
iar noi cei mia tineri.
Nu contăm aşa de mult.
Tu crezi că arăt
câtuşi de puţin că Susan?
Lucy, ai mai văzut această navă?
Da, arată ca şi ***
ar fi din Narnia. Nu?
Nu face decât să ne aducă aminte
că suntem aici şi nu acolo.
Au fost odată doi orfani
care şi-au pierdut timpul
care credeau balivernele
despre Narnia.
- Te rog, lasă-mă să-l pocnesc.
- Nu!
- Tu nu baţi la uşă?
- E casa mea.
Fac ce doresc.
Voi sunteţi doar oaspeţi.
Ce este aşa fascinant
la acel tablou?
Este hidos.
Nu-l vei vedea din
partea cealaltă a uşii.
Ed, apa arată de parcă se mişcă.
Ce porcărie.
Asta se întâmplă când citiţi
astfel de romane de
fantezie si pline de zâne.
Odată era un băiat
pe nume Eustace
ce citea cărţi inutile.
Oamenii care citesc basme
ajung să fie întotdeauna
o povară neplăcută
pentru oameni ca mine.
Eu citesc acele cărţi
cu informaţii reale.
Povară?
Nu te-am văzut să ridici un
deget de când suntem aici.
Am să-i spun tatălui tău că tu ai fost
cel care a furat dulciurile mătuşii Herberta.
Mincinosule!
- Edmund, tabloul...
- Le-am găsit sub paul tău.
Şi ştii ce?
Le-am savurat pe fiecare.
Ce se întâmplă aici?
Lucy, crezi că...
E o şmecherie, încetaţi
altfel îi spun mamei.
Mama!
Mama!
Am să sparg chestia aia.
- Nu! Nu!
- Încetează!
Dă-i drumul!
Edmund?
- Să înotăm!
- Ce se întâmpla?
E în regulă, te-am prins.
Caspian!
Lucy!
Edmund, e Caspian!
E în regulă, băieţi,
acum sunteţi în siguranţă.
- Suntem în Narnia?
- Da, sunteţi în Narnia.
Nu vreau să mor.
Vreau să mă întorc în Anglia.
Mă întorc în Anglia!
A fost nemaipomenit.
*** aţi reuşit
să ajungeţi tocmai aici?
- N-am nicio idee.
- Caspian!
- Edmund!
- Mă bucur să te văd!
- Nu tu ne-ai chemat?
- Nu.
Nu de data asta.
Bine, în orice caz
mă bucur că mă aflu aici.
Luaţi chestia asta de pe mine!
Luaţi chestia asta de pe mine!
Reepicheep?
Maiestăţile voastre.
Bună, Reep.
Ce plăcere!
Plăcerea e de partea mea, Sire.
Dar întâi ce facem cu
acest interlop isteric?
Acel şobolan gigantic
încerca să-mi mănânce faţa!
Încercam să-ţi scot
apa din plămâni, dle.
A vorbit... aţi văzut...?
- A vorbit!
- Tot timpul vorbeşte.
De fapt şmecheria
e să-l faci să tacă.
În momentul când nu va fi nimic de
spus, Maiestate, vă promit că voi tăcea.
Nu ştiu ce fel de vis urât e asta,
dar vreau să mă trezesc chiar acum!
Poate că-l putem arunca înapoi.
Edmund!
Unde sunt?
Eşti pe Dawn Treader, cea
mai bună navă din Narnia.
E ceva ce am spus?
- Ai grijă de el.
- Maiestate.
Oameni!
Iată-i pe naufragiaţii noştri,
Edmund Cel Drept
şi Lucy Cea Curajoasă.
Regele şi Regina Narniei.
Aslan.
Uite, arcul şi săgeţile lui Susan.
Lucy.
Licoarea tămăduitoare... şi pumnalul.
Îmi dai voie?
Desigur, sunt ale tale.
- Sabia lui Peter?
- Da.
Am avut grijă de ea,
după *** am promis.
Poftim, ţine-o dacă doreşti.
Nu, nu, e a ta,
Peter ţi-a dat-o ţie.
Am păstrat asta pentru tine.
Mulţumesc.
De când aţi placat Uriaşii din
nord s-au predat necondiţionat.
Apoi am învins armata din
Calormen în Marele Deşert.
E pace peste tot în Narnia.
- Pace?
- În doar trei ani.
Şi ţi-ai găsit o regină
în aceşti trei ani?
Nu, nu una care
să se compare cu sora ta.
Stai aşa, dacă
nu sunt războaie de purtat...
şi nimeni nu se afla la ananghie,
atunci de ce suntem noi aici?
Bună întrebare.
Şi eu mă întreb acelaşi lucru.
- Deci încotro navigăm?
- Vreau să-l detronez pe unchiul meu.
A încercat să-i ucidă pe
cei mai apropiat prieteni
ai tatălui meu şi pe
căi mai loiali supuşi.
Cei Şapte Lorzi din Telmar.
Au fugit în Insule Lone.
De atunci nimeni n-a mai auzit de ei.
Crezi că s-a întâmplat ceva cu ei?
Dacă s-a întâmplat
e datoria mea ca să aflu.
Ce se afla la Est de Insulele Lone.
Ape necartografiate.
Lucruri pe care abia ţi le poţi imagina.
Poveşti despre şerpi de mare
şi alte lucruri mai rele...
- Şerpi de mare?
- Bine, Căpitane.
Ajunge cu poveştile tale marinăreşti.
...nu găsesc înţelesul unor cuvinte.
Tu ce crezi că se afla
dincolo de Insulele Lone?
Mi s-a spus că înspre Est se poate
naviga până la Capătul Lumii,
Ţinutul lui Aslan.
Tu chiar crezi că
există un astfel de loc.
Nu avem nimic care
să ne facă să nu credem.
- Crezi că vom naviga până acolo?
- Ei bine exista o singură cale de a afla.
Sper că într-o zi îmi voi
câştiga dreptul de a o vedea.
Maiestate.
Ai devenit mai puternic, prietene.
Aşa se pare.
Bine, înapoi la muncă.
- Maiestate.
- Mulţumesc.
Edmund...
crezi că dacă vom naviga până la
Capătul Lumii
vom cădea de pe margine?
Nu te îngrijora Lucy,
suntem departe de acolo.
Văd că voi doi tot tâmpenii vorbiţi.
- Te simţi mai bine?
- Da, dar nu mulţumită vouă.
Am o constituţie de fier.
Efervescent ca întotdeauna.
- Ţi-a trecut raul de mare.
- Nu l-am pierdut niciodată.
Am fost doar puţin şocat.
Am o dispoziţie strălucitoare,
datorită inteligenţei mele.
Nu cred că are nimic strălucitor.
De unde ştii tu?
De îndată ce vom da
de civilizaţie voi contacta
Consulatul Britanic
şi am să pun că tot
să fiţi arestaţi pentru răpire.
Răpire, va să zică.
Amuzant, credeam
că ţi-am salvat viaţa.
M-aţi ţinut împotriva voinţei mele.
Unul din aceşti marinari
nu are camera igienică.
E ca o grădină zoologică.
- Se cam plânge, nu?
- Abia se încălzeşte.
Pământ!
Insulele Lone.
- Porturile din Narrow Haven.
- Ciudat!
Niciun stindard al Narniei.
Insulele Lone întotdeauna
au fost ale Narniei.
Ceva pare suspect.
Eu spun să pregătim o echipă
de debarcare.
Drinian?
Iartă-mă, Maiestate,
dar lanţul de comandă
începe cu prinţul Caspian.
- Ai dreptate.
- Vom folosi bărcile lungi.
Drinian, ia nişte oameni
şi îndreaptă-te spre uscat.
- Să trăiţi.
- Tavros?
Coborâţi bărcile lungi. Formaţi
un perimetru şi pregătiţi-le de luptă.
Înainte! Surpriza
necunoscutului ne aşteaptă înainte!
Nu putea aştepta până dimineaţă?
Nu este onoare în
a întoarce spatele aventurii, copile.
Ascultă!
Unde e toată lumea?
- Hai, picioare de gelatină.
- Mă descurc şi singur.
Sigur e rudă de sânge cu voi?
Reepicheep, rămâi aici
cu oamenii lui Drinian
şi asiguraţi locul.
Noi mergem mai departe.
Dacă nu ne întoarcem până în zori,
trimite o echipă.
Da, Maiestate.
Se pare că nu e nimeni înăuntru.
Crezi că ar trebui să mă uit în spate?
Vino aici şi păzeşte... ceva.
Da...
Bună idee, vere.
Foarte logic.
Mă descurc.
Nu vă faceţi griji.
Sunt gata să merg atunci
când spuneţi.
- Cine sunt toţi aceşti oameni?
- De ce le-au fost tăiate numele?
Parcă ar fi un fel de...onorarii.
Traficanţi de sclavi.
Ai grijă!
Dacă nu vreţi să-l auziţi
pe acesta ţipând ca o fată,
v-aş spune să aruncaţi armele.
- Ca o fată?
- Acum!
Lăsaţi-le jos!
- Eustace...
- Puneţi-i în lanţuri!
Vino aici!
Ia-ţi mâinile de pe mine.
Pune-i pe aceştia doi pe piaţă.
Pe aceştia doi,
bagă-i în temniţă.
Ascultă, nebun insolent.
Eu sunt regele tău!
- O să plăteşti pentru asta!
- De fapt...
altcineva o să plătească.
Pentru voi toţi...
Lucy!
Ai grijă!
Eşti bine?
Da.
Este fără speranţă.
Nu veţi ieşi niciodată.
- Cine e acolo?
- Nimeni.
Doar o voce din capul meu.
Lord Bern!
Am fost, odată,
dar nu mai merit acest titlu.
E unul din cei şapte?
Faţa ta...
Îmi aminteşti de un rege
pe care l-am iubit odată.
Vă aminteşte de tatăl meu.
Domnul meu.
Vă rog să mă iertaţi.
Nu, vă rog.
Treci înapoi!
- Mamă!
- Rămâi cu tata.
Nu te teme.
Te voi găsi.
- Unde îi duc?
- Continuă să te uiţi.
- Ce s-a întâmplat?
- E un sacrificiu.
- Unde au dispărut?
- Nimeni nu ştie.
O ceaţă.
Prima dată a fost văzută
în părţile estice.
Au fost raporturi *** că pescari
şi marinari au dispărut pe mare.
Noi, lorzii, am făcut un pact
să găsim sursa şi s-o distrugem.
S-au pornit pe mare,
dar nimeni nu s-a mai întors.
Vezi tu, dacă nu te vând
negustorilor de sclavi,
cu siguranţă vei fi dat hrană ceţii.
Trebuie s-o găsim pe Lucy...
înainte să fie prea târziu.
- 60!
- 80!
- 100, pentru micuţa doamnă!
- 120!
- 150!
- Mai licitează cineva?
Vândută!
Haide, mişcă!
Mişcă!
Iar acum, pentru acest
specimen de băiat,
cine începe licitaţia?
Haideţi! Poate că nu pare,
- dar e puternic!
- E puternic, sigur!
Miroase ca dosul unui minotaur.
Asta e o minciună exagerată.
Am o igienă impecabilă şi
am câştigat două concursuri de alergat.
- Vrea cineva să liciteze?
- Te scap eu de el.
Te scap de toţi!
Pentru Narnia!
Mulţumesc, Reep.
Ştiam că vei veni.
Maiestate.
Ia cheile!
Chei!
Eşti o barcă dintr-un tărâm magic.
Nu poţi vâsli singură?
Doamne!
Sper că nu era Consulul Britanic.
- Maiestate!
- Aşteaptă.
Soţia mea a fost luată
chiar de dimineaţă.
- Este în regulă, Drinian.
- Te implor, ia-mă cu tine.
- Şi eu vreau să vin!
- Nu, Gael, rămâi cu mătuşa ta.
Sunt un marinar bun.
Am fost toată viaţa pe mare.
- Sigur. Trebuie să vii.
- Mulţumesc.
Dacă n-o să mă mai întorc...
Să ai grijă
Regele meu!
Aceasta mi-a fost dată de tatăl tău.
Am ascuns-o bine într-o peşteră,
în toţi aceşti ani.
- Asta nu e o sabie narniană.
- E din Era de Aur.
Au fost şapte astfel de săbii.
Cadou de la Aslan,
pentru apărarea Narniei.
Tatăl tău ne-a încredinţat-o nouă.
Poftim, ia-o.
Fie ca ea să te apere.
Mulţumesc, Lordul meu.
O să vă găsim oamenii pierduţi.
Edmund...
Dragă Jurnalule,
a fost o răsturnare incredibilă
de evenimente.
Am fost răpit de verii mei şi dus
în ape necartografiate într-o barcă ridicolă.
Ce este mai rău e faptul că
împart locul cu un şoarece nesuferit.
De parcă n-ar fi fost destul de rău
că sunt cu verii mei.
Până acum, toţi cei pe care
i-am întâlnit acest loc ciudat,
suferă de iluzii groaznice,
urmărind o ceaţă verde
şi căutând lorzii pierduţi.
Nu pot decât să presupun că e
rezultatul unei diete necorespunzătoare.
Pur şi simplu,
cu toţii sunt nebuni.
Vărul Edmund nu face excepţie.
Petrece fiecare clipă
lustruind sabia de tinichea,
de parcă ar fi vreo lampă fermecată.
Este clar că are nevoie
de un hobby.
O să fie magnifică.
Sunt şi în dimensiuni mici?
Marmota este mai dusă
decât vărul meu.
Avem capcane pentru şoareci
şi tot felul de lucruri.
Apropo, ştii unde găsesc aşa ceva?
De ce vorbeşti cu pasărea aia?
Am presupus că şi ea...
- Vorbeşte cu păsările!
- E nebun.
Da...
Pleacă!
Eşti conştient?
Pentru furtul raţiilor,
primeşti pedeapsa capitală pe mare!
Sunt aici.
Tu erai...
- Oameni au fost ucişi pentru mai puţin.
- Pentru ce?
Pentru trădare, trădare
şi chestii inutile...
Dă-mi portocala şi
voi trece cu vederea.
Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Dă-mi voie să te lămu...
- M-am cam săturat de tine.
Ia mâna de pe coadă!
Însuşi Marele Aslan
mi-a dăruit această coada
şi nimeni şi mă repet, nimeni
nu se atinge de coadă.
- Punct şi semn de exclamare.
- Îmi pare rău.
Acum îmi vei da portocala,
iar apoi îmi vei oferi satisfacţie.
- Te rog, sunt pacifist.
- În gardă!
- Ai grijă...
- Îmi pare rău.
Încerci să fugi?
Suntem pe un vas, să ştii!
Ascultă, nu putem
discuta despre asta.
Asta pentru că ai furat,
asta pentru că ai minţit
şi asta este ca să înveţi
bunele maniere.
Aşa te vreau!
Avem un duel.
Prinde!
Acum, hai!
Dă-mi cea mai bună lovitură.
Asta-i tot?
Haide.
Nu mai flutura aripile
ca un pelican beat.
Ţine lama sus!
Sus, aşa!
Aici!
Acum mişcă-ţi piciorul.
Nu stângul, dreptul!
Ai înţeles? Hai!
E ca un dans!
Un dans!
Haide!
Din nou!
Din nou!
Aşa!
Nu!
Uitaţi-vă!
Gael?
Ce cauţi aici?
Se pare că avem un membru
în plus în echipaj.
- Bine ai venit la bord!
- Maiestate...
Spune-mi Lucy.
Haide.
Haideţi, frumoşilor!
Înapoi la treabă!
Frumoasă luptă.
E o şansă să fac din
tine un adevărat spadasin.
Da, pe teren drept
ar fi o luptă dreaptă.
Ar fi cu totul alt rezultat.
Într-adevăr.
Este nelocuită.
Dar dacă lorzii au urmărit ceaţa
spre Est, ar fi oprit aici.
Poate e o capcană.
Sau s-ar putea
să găsim nişte răspunsuri.
Caspian?
Vom petrece noaptea pe uscat.
Vom căuta mâine insula.
Da, Maiestate.
Se pare că au adus un porc.
Uite şi scroafa.
Femela lui.
O alegem pe asta.
Scroafa asta citeşte.s
S-o luăm!
Nu ai scăpare!
- Suntem înfricoşători.
- Ce sunteţi voi?
Suntem nişte bestii
îngrozitoare şi invizibile.
Dacă ne-ai putea vedea,
ai fi foarte intimidată.
Ai uitat să-i spui că
suntem foarte mari.
- Ce vreţi?
- Vei face ce îţi cerem.
- Va face.
- E foarte clar.
- Sau ce nu?
- Dacă nu, moartea!
Moartea?
Nu v-aş fi de prea
mare folos moartă, nu?
- Nu m-am gândit la asta.
- Da, nu te-ai gândit.
Bine, atunci ţi-am ucide prietenii.
- Bună idee.
- Ce vreţi cu mine?
- Vei intra în casa Opresorului.
- Ce casă?
Asta!
Sus, vei găsi Cartea Incantaţiilor
şi vei recita vraja
care-i face pe cei nevăzuţi, văzuţi!
- Bine spus.
- Da.
Du-te.
N-avem toată ziua.
Aminteşte-ţi ce vor păţi prietenii tăi.
- Ai fost avertizată!
- Da, sigur.
- De ce n-o faceţi voi?
- Nu ştim să citim.
- Nici să scriem, de asemenea.
- Sau asta.
De ce n-aţi spus aşa?
- Ai grijă la Opresor!
- E foarte agresiv.
Ceea ce-i face pe nevăzuţi, văzuţi.
Ai înţeles?
Nu uita asta!
Ed!
Ed, trezeşte-te!
Uită-te.
Unde este Lucy?
Lucy!
Trezirea!
Trezirea!
Trezirea, am spus!
- Pe aici!
- Mişcaţi-vă!
Prin aceste vorbe,
Limba ta trebuie să coase
pentru tot ce te înconjură,
să fie numai zăpadă.
O vrajă infailibilă
care să te facă
frumoasă *** ţi-ai dorit să fii.
Susan, ce se întâmplă...?
Sunt frumoasă!
Nu, aşteaptă!
Sunt de acord
să mă faci ca ea...
Lucy!
Lucy...
Aslan?
Aslan!
O vrajă care să-i facă
pe cei nevăzuţi, văzuţi.
Precum "p-ul" din psihologie,
H-ul din psihiatrie,
Invizibilul şi adevărul
din teologie...
Pumnalul lui Lucy.
Staţi acolo sau veţi pieri!
Vraja s-a terminat.
Acum toate sunt vizibile.
- Ce fel de creaturi sunteţi?
- Mari.
Cu cap de tigru şi corpul de...
- Altfel de tigri.
- Nu vreţi să vă puneţi cu noi.
- Altfel, ce?
- Altfel vă ucidem.
Eu o să-mi trec arma prin voi.
- Eu o să vă apuc cu dinţii.
- Eu o să vă muşc cu dinţii.
O să ne tranşaţi
cu burţile voastre grase.
- Burţi grase?
- Vă gâdilă la tălpi?
- Ce-aţi făcut cu sora mea, piticilor?
- Calmează-te...
- Unde e?
- Mai bine i-ai spune.
Hai, şefule, spune-i.
- În vilă.
- Ce vilă?
Această vilă.
Urât că m-aţi lăsat în urmă...
S-a întors porcul.
- Locul ăsta e din ce în ce mai ciudat!
- Pe noi ne faci ciudaţi?
Lucy!
- Maiestăţile voastre.
- Caspian şi Edmund.
El e Coriakin.
E insula lui.
Aşa crede el.
Ne-ai amăgit, magicianule!
Ba nu!
V-am făcut invizibili
pentru protecţia voastră.
- Protecţie?
- Asta înseamnă opresiune!
- Opresorule!
- Nu v-am opresat.
Dar ai fi putut!
Dacă ai fi vrut asta!
Plecaţi!
E o vrajă!
Ce-a fost asta?
Scame.
Dar să nu le spui.
- Ce erau chestiile alea?
- Pitici dubli.
Puteam să-mi dau seama.
Ce prost sunt!
Plecaţi de aici.
Ajutaţi-mă.
La ce te-ai referit
când ai spus că i-ai făcut
invizibili pentru binele lor?
A părut cea mai uşoară cale
de a-i proteja...
de rău.
Adică de ceaţă?
Adică de se află
după ceaţă.
E chiar frumoasă!
Adică pentru o hartă imaginară
a unei lumi imaginare.
Asta este sursa necazurilor voastre.
Insula Întunecată...
un loc al răul.
Poate lua orice formă.
Poate face ca cele mai întunecate
vise să revină la viaţă.
Caută să corupă tot binele,
să fure lumina din lumea asta.
- *** îl oprim?
- Trebuie să-i rupeţi vraja.
Sabia pe care o porţi.
Sunt şase ca ea.
- Le-ai văzut?
- Da.
Cei Şase Lorzi au trecut pe aici?
Într-adevăr.
- Unde se îndreaptă?
- Unde i-am trimis.
Rupeţi vraja.
Trebuie să urmaţi steaua albastră
până pe Insula Romandu.
Acolo, cele şapte săbii trebuie
să fie puse pe masa lui Aslan.
Doar atunci poate fi eliberată
adevărata putere magică.
Dar aveţi grijă,
cu toţii veţi fi puşi la încercare.
Testaţi?
Până ce nu puneţi a şaptea sabie,
răul are avantajul asupra voastră.
Va face tot ce-i va sta
în puteri ca să vă ispitească.
Fiţi puternici.
Nu cădeţi în ispită.
Pentru a învinge
întunericul de acolo,
trebuie să învingeţi
întunericul din voi înşivă.
Din motive care depăşesc
puterea mea de înţelegere,
am acceptat sfatul
unui bătrân senil
care nici nu are o lamă de ras
şi se îmbracă într-un halat.
Aşa că, ne-am urcat iar în această
cadă şi ne-am pierdut în furtună.
Minunat!
Trageţi!
- Trei grade spre tribord!
- Da, dle!
Patrusprezece zile,
am fost aruncat ca o clă***ă,
fără cel mai mic
semn de pământ.
Prinde!
Singura consolare e
că, în sfârşit,
toată lumea e
la fel de nefericită ca mine.
Mai puţin acel
şobolan enervant.
E genul care vede
tot timpul partea plină a paharului.
Deci, suntem blocaţi aici.
Dacă înjumătăţim raţiile,
mai avem apă şi hrană pentru
încă două săptămâni, cel mult.
Asta e ultima şansă
să ne întoarcem, maiestăţi.
Nu există nicio garanţie că vom
vedea curând steaua albastră.
Nu pe furtuna asta.
E ca şi *** am căuta
acul în carul cu fân
încercând să găsim
acest loc, Romandu.
Am putea trece fix pe lângă el,
dacă n-ar fi capătul lumii.
Am putea fi mâncaţi
de un şarpe de mare.
Spun doar că oamenii
devin nerăbdători.
Astea sunt ape ciudate
pentru a naviga,
ape *** eu nu am mai văzut.
Atunci, poate că vrei tu, căpitane,
să-i explici tu dlui. Rhince
că abandonăm căutarea
familiei sale.
Mă întorc imediat.
Era doar corect
să vă avertizez
că marea poate juca feste
neplăcute minţilor unui echipaj.
Foarte neplăcute...
Transformă-mi reflexia,
invocă în afecţiune,
Buzele mai complexe,
Fă-mă să mă simt cine doresc
Cine deţine frumuseţea
imaginaţiei mele.
Doamnelor şi domnilor, dra Pevensie!
- Priveşte-o!
- Arată minunat.
- Edmund!
- Eşti minunată, soro!
- Ca întotdeauna.
- Peter!
Mă scuzaţi, dră!
Pot să vă fac o poză?
Mamei o să-i placă!
Toţi copiii ei într-o singură poză.
Zâmbiţi!
Ia stai aşa.
Dar unde sunt eu?
- Lucy unde e?
- Lucy? Cine e?
Susan, ce s-a întâmplat?
Haideţi, dră, zâmbiţi larg!
Edmund, nu sunt prea sigură de asta.
Cred că vreau să mă întorc.
- Unde?
- În Narnia.
Ce Dumnezeu e Narnia?
Ce se întâmplă?
Opriţi asta!
- Lucy...
- Aslan?
Ce-ai făcut, copilă?
Nu ştiu.
A fost groaznic.
Dar tu ai ales asta, Lucy.
Nu am vrut să aleg toate astea.
Voiam doar
să fiu frumoasă ca Susan.
Asta e tot.
Ţi-ai dorit să fii departe şi
odată cu asta, mult mai multe.
Fraţii şi sora ta n-ar cunoaşte
Narnia fără tine, Lucy.
Tu ai descoperit-o, mai ţii minte?
Îmi pare nespus de rău.
Te îndoieşti de valoarea ta.
Nu te îndepărta de ceea ce eşti.
Aslan!
Tată?
Tată...
Edmund!
Vino cu mine!
Alătură-mi-te!
Edmund!
Lucy...
Nu pot să dorm.
Lasă-mă să ghicesc...
Coşmaruri.
Deci ori înnebunim,
sau ceva se joacă
cu minţile noastre.
Mă îndoiesc că
Lorzii s-a oprit aici.
Nu e niciun semn de viaţă.
Când ajungi la ţărm,
ia-ţi oamenii şi căutaţi hrană şi apă.
- Noi trei mergem să căutăm indicii.
- Stai aşa, vrei să spui noi patru.
Te rog, nu mă trimite
înapoi la şobolan.
Am auzit asta.
- Urechi mari!
- Am auzit şi asta!
Haideţi, descărcaţi tot.
Ţine.
Uitaţi, nu suntem
primii pe această insulă.
- Să fie Lorzii?
- E posibil.
Ce crezi că este acolo?
Să aflăm.
Ce este aia?
Nu ştiu.
Pare a fi o statuie din aur.
Trebuie să fi căzut.
- Săracul om.
- Vrei să zici săracul Lord.
- Stema Lordului Restimar.
- Şi sabia lui.
Avem nevoie de ea.
Ai grijă.
Sabia ta nu s-a transformat în aur.
Ambele săbii sunt magice.
Ţine.
Nici nu şi-a dat seama
ce s-a întâmplat.
Poate.
- Sau poate descoperise ceva.
- Despre ce vorbeşti?
La ce te uiţi?
Oricine are acces la acest lac...
ar putea fi cea mai
puternică persoană din lume.
Lucy...
Am putea fi aşa de bogaţi...
încât nimeni nu ne-ar putea spune
ce să facem sau cu cine să locuim.
Nu poţi lua nimic
din Narnia, Edmund.
- Cine spune?
- Eu.
Eu nu sunt
unul dintre supuşii tăi.
Aştepţi de mult timp asta, nu?
Să mă provoci?
Te îndoieşti de conducerea mea.
- Te de îndoieşti de tine însuţi.
- Eşti un copil!
Iar tu eşti un ticălos.
Edmund!
M-am săturat să tot fiu
pe plan secund.
Întâi a fost Peter,
acum eşti tu.
Ştii bine că sunt mai curajos
decât amândoi.
De ce primeşti tu
sabia lui Peter?
Merit propriul meu regat.
Merit şi eu să conduc
Dacă te consideri aşa curajos,
atunci dovedeşte-o.
Nu!
Încetaţi!
Amândoi!
Uitaţi-vă la voi.
Nu vedeţi ce se întâmplă?
Acest loc v-a ispitit.
V-a vrăjit.
Este exact ce spunea Coriakin.
Hai să plecăm de-aici.
O, da.
Urmaţi steaua albastră imaginară
până la insula Ramandu-du.
Puneţi cele şapte cuţite
în peştera unui leu vorbitor.
Tâmpenii...
Ce este...
Cred că am murit.
Tu cu siguranţă eşti mort.
Nu vei mai avea
nevoie de asta, nu?
În sfârşit!
O turnură favorabilă
a evenimentelor.
Ce mâncare aţi găsit?
E o insulă vulcanică, maiestate.
Nu cresc multe lucruri.
Unde este Eustace?
Cred că e plecat să nu ne ajută
să încărcăm bărcile.
Eustace.
Eustace!
Am un sentiment rău.
Mă duc să-l caut.
Vin cu tine.
Eustace!
Eustace.
Comoara.
Probleme.
Eust.
Nu.
Al unchiului.
Îmi pare rău.
E doar un copil.
N-ar fi trebuit să-l las.
Ce s-o fi întâmplat cu el?
Mistere... orice.
Şi nu a fost primul.
E Lord Octasian
Aş fi vrut să-i găsim...
sabia.
Ce a fost asta?
Este vulcanul.
Nu. Ăla nu e vulcanul.
Toţi oamenii pe punte!
Arcaşi!
Luaţi-vă arbaletele!
Ocupaţi-vă locurile
şi aşteptaţi comanda mea.
Ce e aşa de mare?
Trageţi!
O să rupă catargul.
Bine.
Păstraţi-vă poziţiile!
Trageţi!
Edmund!
Edmund!
Lucy!
SUNT EUSTACE
Eustace, e în regulă.
A fost tentat de comoară.
Toată lumea ştie că, comoara dragonilor
este vrăjita
Nimeni... din cei de faţă.
- E vreo cale de a-l transforma la loc?
- Nu, din câte ştiu eu.
Unchiul Bern nu va fi încântat.
Îmi pare rău pentru înţepătură, băiete...
câteodată sunt prea zelos.
Fiţi gata să trageţi!
- Nu-l putem lăsa singur.
- Dar nu-l putem urca la bord, maiestate.
Trebuie să rămână o barcă în urmă,
cal puţin până mâine dimineaţă.
- Ce altceva să facem?
- Dar nu sunt provizii.
Şi n-avem *** să ne încălzim, maiestate.
Ce spuneai?
N-am mai văzut constelaţiile astea
până acum.
Nici eu.
Suntem departe de casă.
Băieţii îşi imaginează
să navigheze până la capătul lumii.
S-ar putea să-l găsesc pe tata acolo.
Poate că o vei face.
Mi-e dor de mama.
Şi mie mi-e dor de a mea.
Nu-ţi face griji, le vom revedea.
- De unde ştii?
- Trebuie să crezi în astfel de lucruri.
Aslan ne va ajuta.
Aslan nu poate împiedica ca ea
să fie luată?
O vom găsi. Promit.
Cumva.
Vreo două lucruri mărunte.
Nu fii aşa.
Nu e totul pierdut *** pare.
O să stau cu tine, dacă vrei.
O să-ţi ţin companie.
Când te-ai trezit dimineaţa,
nu credeai în dragoni.
Ştii...
lucrurile extraordinare
nu se întâmplă decât
oamenilor extraordinari.
Poate că e un semn...
că ai un destin extraordinar.
Ceva...
ceva mai mare decât
ţi-ai fi putut imagina.
Ţi-aş putea spune una sau două
din aventurile mele, dacă vrei,
doar ca să treacă timpul.
Crezi sau nu, nu eşti primul dragon
pe care l-am întâlnit.
Cu mulţi ani în urmă,
prea mulţi ca să inventez,
căutam un pirat.
Am întâlnit alt dragon.
Mult mai aprig decât tine.
Lucy! Lucy... trezeşte-te.
Priveşte.
E steaua albastră.
- Toată lumea!
- Ce? Ce este?
Treziţi-vă cu toţii!
E o stea mare.
Haide, băiete, trezeşte-te.
Trageţi!
Cu ultima picătură de putere.
Trageţi!
Vântul n-a durat.
*** o să ajungem
pe insula aia îndepărtată?
Da, e ceva ce nu vrea să ajungem acolo.
Am devenit mai flămând.
Am să mănânc acest dragon!
Nu-ţi face griji, Eustace
va trebui să aibă de-a face cu mine întâi.
Dacă nu dăm de pământ,
s-ar putea ca băieţii să fie dispuşi să...
Eustace, asta e genial.
Urmaţi coada!
Nu putem fi siguri că ceilalţi lorzi
au ajuns pe insula lui Romandu.
Ai reuşit.
Ce ţi-am spus că eşti extraordinar?
Extraordinar.
Staţi.
Lord Revelian.
Lord Nevermore.
Lord Argos.
Respiră.
Şi ei?
Sunt sub vrajă.
Este Voo.
Asta e cuţitul nostru.
E administratorul nostru.
Sabia.
Pe masă.
Sunt şase.
Tot mai lipseşte una.
Priviţi!
Călători din Narnia,
bun venit.
Ridicaţi-vă.
Vă este foame?
- Tu cine eşti?
- Sunt Liliandil.
Fiica a lui Amandew.
Sunt ghidul vostru.
Eşti o stea.
Eşti foarte frumoasă.
- Dacă va distrage, îmi pot schimba forma.
- Nu!
Vă rog...
mâncarea e pentru voi.
Este destulă pentru toţi cei bineveniţi
la masa lui Aslan...
mereu.
Serviţi-vă.
Staţi.
Ce s-a întâmplat cu ei?
Bieţii oameni erau nebuni pe jumătate
când au ajuns pe ţărm.
Au fost violenţi unii cu ceilalţi.
Violenta e interzisă la masa lui Aslan.
Aşa că au fost adormiţi.
Se vor trezi vreodată?
Când totul va fi în ordine.
Veniţi.
Avem puţin timp.
Vrăjitorul Coriakin v-a spus
de insulă Întunecată.
Da.
De mult, răul a fost de neoprit.
Coriakin a spus că pentru
a rupe vraja
trebuie să punem cele şapte săbii
la masa lui Aslan.
A spus adevărul.
Dacă am găsit doar şase.
Ştii unde este a şaptea?
Acolo.
Veţi avea nevoie de curaj.
Nu pierdeţi timpul.
Sper că ne vom revedea.
La revedere.
Deci, ce credeţi că e acolo?
Coşmarurile noastre cele mai rele.
Dorinţele noastre cele mai întunecate?
Răul pur.
- Tavros, deschide armurăria
- Stăpâne...
Arcaşi!
Pregătiţi-vă!
Da, căpitane.
Aprindeţi lanternele.
Să ne pregătim.
Când o să cresc,
vreau să fiu exact ca tine.
Când vei creşte...
va trebui să fii...
ca tine.
În caz că nu reuşim,
indiferent de ce...
- vreau să ştii că te consider fratele meu.
- Şi eu la fel.
Ai renunţat la sabie.
Nu o s-o uit.
Foloseşte-o pe asta.
- Dar este...
- Pete ar fi vrut să o ai.
Iat-o, prietene.
Ne aşteaptă lupta.
Eustace... Eustace, nu!
Eustace, opreşte.
Opreşte-te!
Nu voi accepta să ne predăm.
Un războinic nobil
nu fuge de frică.
Uită-te la mine.
Uită-te la mine când îţi vorbesc.
Eu, sunt un şoricel.
Tu... eşti un dragon!
Ai pielea acoperită cu zale.
Scuipi foc.
Haide.
Să ne întâlnim destinul!
Indiferent ce se întâmplă aici,
fiecare suflet ce stă în faţa mea
şi-a câştigat locul
în echipajul lui Zori de zi.
Împreună am călătorit departe.
Împreună am întâlnit diversitatea.
Împreună...
o putem face din nou.
Acum nu este momentul să cădeţi pradă
fricii şi tentaţiilor. Fiţi puternici.
Nu renunţaţi.
Lumea noastră, vieţile noastre în Narnia
depind de asta.
Gândiţi-vă la sufletele pierdute
pe care am venit aici să le salvăm.
Gândiţi-vă la Aslan.
Gândiţi-vă la Narnia.
- Pentru Narnia!
- Narnia!
- Narnia!
- Pentru Narnia!
- Narnia!
- Pentru Narnia!
Elaine!
Nu văd nimic!
Ceaţa e prea groasă!
Eşti o mare dezamăgire pentru mine!
Îţi spui fiul meu?
Poartă-te ca un rege!
Edmund...
vino cu mine.
Fii regele meu.
O să te las să conduci.
Pleacă! Eşti moartă.
Pe mine nu mă poţi omorî.
Mereu voi fi vie...
- în mintea ta... prostuţule!
- Nu.
Edmund.
Te simţi bine?
Da.
Staţi de-o parte!
- Staţi de-o parte.
- Cine e acolo?
- Nu ne temem de tine!
- Nici eu de voi!
- Staţi de-o parte!
- Nu vom pleca.
Nu mă veţi învinge!
Caspian, sabia lui!
Lord Rhoop!
Nu mă veţi stăpâni!
- Pe loc repaus! Să-l aducem la bord!
- Repede!
Destul. Lăsaţi-l.
- Fii calm, stăpâne!
- Luptaţi-vă, demonilor!
Nu, stăpâne.
N-am venit aici ca să-ţi facem rău.
Sunt regele tău... Caspian.
Caspian?
Stăpâne!
N-ar fi trebuit să vii!
Nu e cale de scăpare de aici!
Repede!
Întoarceţi nava înainte de-a fi prea târziu!
Avem sabia, să mergem!
- Să ne întoarcem, Drinian!
- Da, maiestate!
Nu te gândi!
Să nu-l laşi să-ţi afle temerile,
sau se va transforma în ele.
Nu!
Edmund! La ce te-ai gândit?!
Îmi pare rău!
Priveşte! Ce-i asta?
Prea târziu.
E prea târziu!
- E sub vas.
- Sub vas.
Gael!
Vino aici.
Fugi!
Nu mă dezamăgi.
Fără frică, nu ne retragem!
Pentru Narnia!
Ia-o pe asta!
Eustace, rezistă!
- Primeşte, creatură!
- Nu, sabia, sabia!
Eustace!
Întoarce-te!
Suntem cu toţii pierduţi, pierduţi.
Dă-te, întoarce nava!
Nu, opriţi-l!
Arcaşi, luaţi-vă poziţiile!
Vâsliţi cu viteză dublă!
Aslan... te rog, ajută-ne.
Trageţi!
Trageţi!
Haideţi, mai cu viaţă.
Trageţi! Trageţi!
Trebuie să stai aici până
vine cineva să te ia. Bine?
Ed! Ed.
Înconjurăm şarpele.
Îl vom zdrobi de stânci.
Cârmeşte spre babord.
Îl ţin la proră.
Păzea!
Trageţi!
Trageţi!
Încearcă să mă omori! Haide!
Haide, sunt aici!
- Nu!
- Edmund!
Sunt tot aici!
Ţineţi-vă!
Mişcă-te!
Putem să-l învingem!
Trebuie să ne apropiem.
Toţi oamenii pe puntea principală!
Pregătiţi harpoanele!
Haideţi toată lumea aici!
Gata?
Acum!
Doborâţi-l!
Feriţi!
Edmund!
Ce încerci să demonstrezi, Edmund?
Că eşti bărbat?
Prea târziu!
Pot să fac asta!
Te pot face regele meu.
Ia-mă de mână.
Hai, dă-mi-o.
Haide!
Nu!
Vraja...
se ridică.
Edmund!
Caspian!
Priviţi!
Narnieni! Narnieni!
- Mama!
- Elaine!
Rhince! Gael!
Mami!
- Doamne.
- Mami.
Să-i aducem la bord!
Pe punte!
Am reuşit.
Ştiam că o veţi face.
N-am fost numai noi acolo.
Adică...
Sunt aici jos, Lucy!
Aici!
Lucy! Sunt în apă! Lucy!
- Eustace!
- Sunt băiat din nou!
Sunt băiat.
Eustace!
Văd că ţi-au fost tăiate aripile!
Unde cerul şi apă se întâlnesc,
unde valurile cresc tot mai dulci...
E dulce!
Priviţi. Priviţi!
Tărâmul lui Aslan.
Trebuie să fim aproape.
Am ajuns atât de departe.
*** a fost când Aslan
te-a transformat la loc?
Indiferent cât de mult aş fi încercat,
nu puteam să o fac singur.
Apoi a venit să mă elibereze.
A cam durut, dar...
a fost o durere plăcută.
Ca atunci când...
îţi scoţi o sabie din picior.
Să fiu dragon, n-a fost chiar aşa de rău.
Adică, cred că am fost mai bun ca dragon
decât ca băiat.
Îmi pare rău că am fost aşa un nesuferit.
E în regulă, Eustace.
Eşti un dragon destul de bun.
Prieteni...
am sosit.
Aslan.
Bun venit...
V-aţi descurcat bine.
Aţi venit de departe,
iar acum călătoria voastră s-a sfârşit.
Asta e ţara ta?
Nu, ţara mea se întinde dincolo.
Tatăl meu e în ţara ta?
Asta nu o poţi afla decât singur, fiule.
Dar ar trebui să ştii
că dacă vei continua,
nu există cale de întoarcere.
Nu te duci?
Nu cred că tata ar fi prea mândru
dacă aş renunţa la lucrurile
pentru care al a murit.
Am petrecut prea mult timp
voind ce mi-a fost luat
şi nu ceea ce mi-a fost dat.
Mi s-a dat un regat...
un popor.
Promit să fiu un rege mai bun.
Eşti deja.
Copii...
Cred că probabil e timpul
să plecăm acasă, copii.
Am crezut îţi place aici.
Îmi place... dar îmi iubesc casa...
ca şi familia mea.
Ei au nevoie de noi.
Eminenţă...
Încă de când mă ştiu,
am visat să vă văd ţara.
Am avut multe aventuri în lumea aceasta,
dar nimic nu v-a depăşit renumele.
Ştiu că nu sunt mare lucru,
dar cu permisiunea dvs,
aş renunţa la sabie,
pentru bucuria de a vă vedea ţara
cu proprii ochi.
Ţara mea a fost făcută
pentru inimi nobile ca ta,
indiferent cât de mici ar fi
purtătorii lor.
Maiestate...
Nimeni n-ar putea merita mai mult.
- Ei bine...
- E adevărat.
Se poate?
Păi... Cred că da.
Numai... ascultă...
La revedere, Lucy.
Nu plânge.
Nu înţeleg.
N-o să te mai revăd... niciodată?
Ce tovarăş magnific eşti...
şi un adevărat erou.
A fost onoarea mea să lupt alături
de aşa un războinic curajos
şi de un bun prieten.
De asta n-o să mai am nevoie.
- E ultima oară când venim aici, nu-i aşa?
- Da.
Ai crescut, draga mea.
La fel ca Peter şi Susan.
Ne vei vizita în lumea noastră?
Mereu vă voi supraveghea.
*** aşa?
În lumea voastră, am un alt nume.
Trebuie să înveţi să mă cunoşti după el.
Ăsta e motivul principal
pentru care aţi fost aduşi în Narnia.
Cunoscându-mă puţin aici,
m-ai putea cunoaşte mai bine acolo.
Ne vom mai întâlni?
Da, draga mea. Într-o zi.
Sunteţi cei mai apropiaţi de familia mea.
Asta te include şi pe tine, Eustace.
Mulţumesc.
Mă voi întoarce?
S-ar putea ca Narnia
să mai aibă nevoie de tine.
Eustace!
Eustace!
Ce faceţi acolo?
Jill Poe a venit să te viziteze.
Am vorbit des despre Narnia
în zilele ce-au urmat.
Când verii mei au plecat,
după terminarea războiului,
le-am simţit lipsa...
cu toată inima.
Aşa *** ştiu că toţi narnienii
le vor simţi lipsa,
pe vecie.