Tip:
Highlight text to annotate it
X
A fost ăsta oare sfârşitul?
Am avut un sentiment
inexplicabil de anxietate.
Nu a fost prima oară când a plecat.
Eram deja obişnuită cu sentimentul
de singurătate şi frustrare,
de a nu avea control asupra propriei vieţi.
E greu să trăieşti singură ca femeie
şi cu atât mai mult în timp de război.
Chiar în acea dimineaţă
mă întorceam de la cumpărături
am avut cea mai teribilă frică
la sunetul raidului aerian.
În sfârşit, a fost doar un exerciţiu.
Sunt refugiaţii din nord.
Promite-mi că vei avea grijă de tine
sau cea mai veche nebunie
a mea va fi terminată.
Îţi promit.
Te duc la mama mea în America.
E prima oară când ai zis asta.
Eşti sigur că nu pot veni cu tine acum?
E prea periculos.
Te iubesc!
Tudor!
E doar un alt exerciţiu.
Eva!
Vom avea un copil... un copil...
un copil... un copil...
Haideţi, haideţi, haideţi, haideţi.
Haideţi, haideţi.
Haideţi.
Haide.
Casa maiorului.
Eşti un fel de magician?
Aş putea fi.
Ce citeşti?
Ţepoasă.
Maiorul este acasă?
E înăuntru,
şi nu sunt ţepoasă.
Eşti ca o leoaică şi
ai chiar şi o faţă similară.
Se întâmplă cumva ca tu
să fii nepoata maiorului?
Am crezut că eşti mai în vârstă?
Oh... Betty,
sora mea este mai mare.
Tu eşti Eva?
Eu sunt Tudor.
Ha... tu eşti fugarul.
Fugarul, cine mă numeşte aşa?
Maiorul?
El spune că ai fost la Paris şi ţi-ai
cheltuit toţi banii pe vin şi femei.
Am călătorit în multe locuri diferite.
Când te-ai întors, ei spuneau că
tatăl tău a murit de tristeţe.
Nu, eu sunt fiul risipitor,
iar el a murit de vin şi şuncă.
Când m-am întors, a fost aşa de fericit
că a mâncat şi a băut şi dintr-o dată
capul său a căzut pe masă şi...
a murit.
Este adevărat?
Bineînţeles că este!
După ce l-am îngropat,
mama s-a dus în America.
Şi ce faci acum?
Acum?
Eu...
Am cumpărat o pădure acolo sus
şi tai copacii şi îi trimit aici la fabrică.
Am şi o vale şi fermă, deasemenea...
Deţii o pădure?
Hm.
Când am încercat să mă gândesc
*** ar fi să trăiesc în rai,
mi-am imaginat...
că în fiecare zi te trezeşti
şi tot ceea ce poţi mirosi
este mirosul pinilor.
Ai o fire poetică.
Ce?
Vreau să văd lumina
soarelui în părul tău.
Te amuzi pe seama mea!
Nu fac asta.
Vei fi o fată frumoasă,
în câţiva ani.
Dacă am norocul să te întâlnesc undeva,
mă voi îndrăgosti de tine.
Acum chiar că te amuzi pe seama mea.
Eva!
Trebuie să plec.
Să te însoţesc?
Nu... voi merge singură.
Mi-a părut bine să te cunosc!
După moartea tatălui, Betty,
mama şi cu mine am fost nevoite
să ne mutăm în casa maiorului,
fratele mamei.
Vino încoace, acum!
Un om lacom şi un afemeiat groaznic.
Ne simţeam ca şi *** eram
aproape tolerate,
ceea ce mă enervează cel mai mult.
Asta ar putea explica şi faptul
de ce anume Betty era grăbită să se mărite
şi să plece din casă cât
mai repede cu putinţă.
Ce-a fost în asta?
Cine erau costumele?
Cineva special?
Doar nişte ofiţeri.
Ahh...
Betty, uite sosesc!
Mai bine te-ai îmbrăca!
Doamna Maria, doamna Maria!
Sosesc!
I-am văzut.
Sper că ai dreptate.
Succes!
Pune asta pe masă
si vezi dacă cafeaua este pe foc.
Domnilor, bine aţi venit!
Aveţi o moşie aşa frumoasă.
Vă mulţumesc!
Trăim în inima mamei naturi.
Vă rog poftiţi înăuntru!
Prea frumoasă pentru noi.
Ea este nepoata mea.
Merge la şcoala ortodoxă.
Azi e ziua ei de naştere.
Împlineşte 16 ani.
Numele meu este Eva.
Călătoria ta cred că a fost anevoioasă!
Câte din astea mai rămân?
Asta aduce ghinion.
3 ar trebui să ţină răul departe de noi.
11 este de asemenea un număr norocos.
Mulţumesc!
Grăbeşte-te şi alătură-te nouă!
Nu am fost invitată.
Domnilor!
Aceasta este fiica mea, Elizabeth!
Bine aţi venit în casa noastră!
Scuzaţi-mă!
Vă rog, poftiţi.
Vă rog!
Pudră de scărpinat,
fetiţă egoistă...
A fost numai...
Ieşi din faţa mea!
M-am decis să plec.
Mă simţeam inutilă aici.
Mama era dificilă
şi nu-mi puteam ajuta sora...
de asemenea, nu mă puteam abţine.
Trebuia să-l văd pe Tudor.
Călătoria m-a dus peste păduri nesfârşite,
munţi înceţoşaţi şi stânci.
Soarele părea că se apropie de ei.
La adunare, pe un mic podiş,
am văzut caleaşca lui Tudor.
Am numit podişul, Himalaya
iar acum,
era Himalaya lui Tudor.
Bună dimineaţa!
Ăsta-i câinele meu, Rex.
Rex, ea este Eva.
Aşteaptă-mă putin,
până mă spăl pe faţă.
Gata.
*** ai ajuns aici sus?
Am venit cu trenul cu aburi.
Trenul cu aburi?
Ce fată îndrăzneaţă eşti!
De ce trăieşti aici?
Pentru că nu mă deranjează nimeni.
Ţi-e foame?
Eu cred că ai fugit de acasă.
Nu, am venit să te văd pe tine.
El nu se joacă? E bătrân?
Hmm...
A avut mulţi stăpâni.
Probabil că a ajuns la concluzia că
niciunul nu merită să motiveze un câine.
De ce eşti aşa de agitată?
Nu ştiu.
Poate ar trebui să plec.
De ce ai venit?
Ţi-am zis, am vrut să te văd.
Stai până pe seară
şi te voi duce eu înapoi.
Să mergem în casă.
Lasă-mă să văd de ce anume îţi este frică.
Vreau să te uiţi direct în ochii mei...
şi să-mi spui... de ce ai venit tu aici.
Vroiam să te văd.
De ce vroiai să mă vezi?
Oare de ce a venit ea la el?
Am venit pentru că
îmi place să fiu cu tine.
De când ai simţit
nevoia să fii cu mine?
Cred că a fost din primul
moment de când te-am văzut.
Şi... ce ţi-a plăcut la mine?
Totul.
Mi-a plăcut totul la tine.
Ochii tăi... felul în care te uiţi la mine...
ca şi *** m-ai cunoaşte.
Mă simt ca şi *** aş fi undeva
în siguranţă când sunt cu tine.
Mai ştiu că răul nu poate
ajunge niciodată la mine.
Eva.
Uită-te la mine.
Uită-te la mine.
În acel moment m-am bucurat,
că m-am păstrat pentru el.
Un instinct pe care l-am avut
chiar dinainte de a şti că el există.
Spune-mi adevărul, Eva!
Ai fugit de acasă?
Da.
Ce s-a întâmplat?
Alfonse... e doar...
E doar ce?
Îi face viaţa lui Betty
o adevărată mizerie.
Ah... Tudor căutam pe...
Afară...
Mai întâi au fost săruturi pe gât...
şi atingeri...
sau venea să mă privească dezbrăcându-mă...
Apoi... a vrut mai mult.
Alfonse?
Dacă ziceam nu...
Jur că am zis nu.
L-am implorat să nu...
Alfonse ţi-a făcut asta ţie?
A zis că va face publică ştirea în lume!
Ce era să fac?
Nu am putut să-i zic mamei,
nu am putut să-i zic mamei...
Mă duc la poliţie.
Nu... nu...
Te rog nu te duce.
Trebuie să mergem la poliţie.
Nu.
Dacă voi vorbi, dacă vor afla,
nimeni nu mă va mai iubi.
Oh... nu.
Ai spus destul.
Betty... Betty. Vino aici!
Închide uşa!
Eva îmi spune că unchiul tău,
fratele meu Alfonse,
venea la tine în cameră...
Noaptea.
Scuză-mă!
Vreau să ştiu adevărul.
Chiar acum!
E adevărat sau nu?
Nu este adevărat.
Betty!
Am vorbit despre căsătorie
şi cât de norocoase suntem
că-l avem pe unchiul Alfonse.
Betty... de ce minţi?
Eva!
Nu ştiu despre ce vorbeşte mamă.
Sunt atât de obosită,
obosită şi-n oasele mele.
Îmi pare rău!
Se pare că am fost complet neînţeleasă.
Stăpâne, o telegramă de urgenţă.
Ştiri proaste?
Mama mea,
e bolnavă!
Trebuie să mă duc la ea.
Nu are pe nimeni altcineva,
decât pe mine.
Mă voi întoarce la tine,
cât de repede voi putea.
Când pleci?
Chiar acum.
Nu-ţi face griji pentru mine.
*** o să stai de una singură?
Voi fi bine...
Atâta timp cât ştiu,
că te vei întoarce la mine.
Mă voi întoarce.
E doar...
Poate ar fi raţional...
Nu mă mai întorc acolo.
Nu mai e casa mea.
Este doar pentru moment.
Nu este un alt loc, Eva.
Numai ieri urma să conducem lumea.
Ce vrei să fac?
Ce vrei să zic?
Este mama mea.
Îmi pare rău!
Îmi pare rău!
Eram egoistă.
Trebuie să te duci la ea.
Când mă voi întoarce, ne vom căsători.
Cât timp vei sta în America?
O lună, o lună şi jumătate cel mult.
Nu-ţi face griji, Eva va fi pe mâini bune.
O poate ajuta pe Betty
să se pregătească pentru nunta ei.
După ce Betty se mărită, vom putea ajuta
cu toţii s-o pregătim pe-a voastră.
Deoarece nu sunt obiecţii,
trebuie să mă duc să mă întind.
Nu mă simt prea bine.
Vrei să vin cu tine?
Nu, e în regulă! Stai aici.
Dormitorul ei e mic
şi patul ei e mic,
dar sunt sigur că vă veţi acomoda.
Uitându-mă prin jurnal, am ajuns la ce am
scris despre noaptea când am fugit la Tudor.
Cea mai fericită zi din viaţa mea.
Acum mă gândesc adeseori
la acel superlativ absolut,
*** am făcut şi în acea seară
de asemenea, am încercat să nu exagerez.
Dacă aş fi scris ceva în acea noapte,
aş fi scris...
26 octombrie 1936,
doar o altă zi nefericită din viaţa mea.
Ştii?
Eşti mai frumoasă acum, decât înainte.
Poate că eşti îndrăgostit!
Trebuie să fiu atent. Orice om care
te va vedea, se va ţine după tine.
Norocoasa de mine.
Îmi vei lipsi Eva!
Mai mult decât îţi închipui.
Te iubesc!
Dormi acum!
Pentru un moment, am vrut
să-i spun adevărul despre Betty.
Apoi m-am răzgândit. Nu am vrut să folosesc
ghinionul surorii mele, ca să-l ţin lângă mine.
Ştii ce a făcut omul?
Şi-a vândut pădurea,
moara... hambarul, tot ce deţinea.
Oh... nu ştiai?
Nu trebuie să-mi zică ce
face cu proprietăţile sale,
ca să nu-i zică logodnicei lui.
Serios?
Ştii... 3 luni sunt destul de multe
pentru a avea grijă de mama sa bolnavă.
Asta ridică semne de întrebare.
Se va mai întoarce vreodată?
Scuzaţi-mă!
Eva, stai jos şi mănâncă ceva.
Îmi pare rău, mamă.
Încerc doar să o fac să confrunte
şi posibilitatea, că s-ar putea
să nu-l mai vedem vreodată.
Alfonse, te rog opreşte-te.
Mergem la Câmpina în această după-amiază.
Ştefan S. din Cluj,
va veni să se întâlnească cu Betty.
Vor să ne căsătorim
cât mai repede cu putinţă.
Mă bucur pentru tine.
Chiar mă bucur.
Trebuie să vii cu noi.
Mulţumesc mamă, dar nu cred
că aş fi o bună companie acum.
Ai grijă!
Eva, vom pleca pentru 2 zile.
Nu prea eşti în siguranţă aici.
Voi fi bine.
Trebuie să pleci.
Asta e şansa ta pentru un nou început.
Ştiu asta.
Vă rog domnişoară Elizabeth,
căruţa dumneavoastră este aici.
Mulţumesc Irina.
Eu nu...
Nu-ţi face griji.
Am fost fericită pentru Betty,
dar în acelaşi timp, nu puteam să evit
să mă gândesc că mama părea că era
mai aproape de Betty
după toate câte s-au întâmplat,
şi în ciuda refuzului ei
de a accepta adevărul.
Poate de asta sănătatea ei
s-a deteriorat aşa de rapid.
Stai departe de mine!
Într-o zi vei înţelege,
că toţi bărbaţii sunt la fel.
Când vei realiza că nu
sunt un tip chiar aşa de rău?
Cel puţin nu aici,
întotdeauna voi fi aici.
Ieşi din camera mea.
Oh... asta se va întâmpla, într-un fel
sau altul. Alegerea e a ta!
Mai degrabă mor decât să te las
să mă atingi, porc împuţit.
Haide atunci, împuşcă-mă...
Împuşcă-mă.
Nu.
Nu... e prea uşor.
Căţea.
Domnişoara Eva, baronul vă aşteaptă!
Mulţumesc Silvia.
Eva!
Vino!
Emoţionată?
Punând pe o faţă luminată.
Puteţi lua loc.
Aţi ajuns la un verdict?
Înălţimea voastră, am ajuns.
Şi care este acel verdict?
Cu o singură abţinere,
juriul o găseşte pe Eva Alion,
nevinovată.
Cazul este astfel închis.
L-am văzut de câteva ori
în sala de judecată.
Era un fel de proprietar.
Îmi puteam da seama că baronul
Von Seele, era interesat de mine.
Nu vroiam să-l las să creadă, că eu ştiam.
Eva!
Hai.
Bine.
Nu ştiu ce am făcut să merit
această grijă măreaţă.
L-am numit bunul meu Oswald.
Deşi era mult mai bătrân, l-am iubit.
Am devenit cunoscută ca
mica baroneasă răsfăţată.
La reşedinţa sa a creat un mediu,
demn de o regină.
Nu te lăsa pe spate, călcâiele jos...
nu aşa de aproape de margine,
excelent.
Cred că devin mai pricepută.
Desigur că eşti, dragă.
Ştii, în câteva săptămâni
va fi ziua mea. Voi înplini 19 ani.
Serios?
Nu ştiam.
Voi face toate aranjamentele,
invitaţiile, meniul.
Te iubesc foarte mult, bunul meu Oswald.
Şi eu te iubesc, dar comportă-te frumos.
Sărutatul nu este interzis.
Nu... dar, ai grijă e cineva în faţă.
Eva!
Ce faci?
Eva!
Nu am galopat în acest fel niciodată.
Nici nu eram sigură că procedez corect,
dar ştiam că dacă nu continui,
voi regreta pentru tot restul vieţii mele.
Te-ai întors?
Nu trebuia să mă întorc?
Nu ştiai că mă voi întoarce?
Sigur... dar *** aş fi putut...
Am aşteptat şi tot am aşteptat...
şi nu am primit nici o veste de la tine.
Când te-ai întors?
Acum o săptămână.
Te caut încă de atunci.
Am auzit de Alfonse.
O afacere proastă.
Unde e?
A fost încredinţat unui sanatoriu.
Este paralizat.
De ce nu mi-ai scris?
Nu puteam.
De ce nu?
Eva...
Sunt anumite lucruri, sunt anumite
lucruri pe care nu ţi le pot spune.
Nu eşti însurat?
Nu?
Nu.
Tu eşti cea care-i măritată.
Eşti chiar mai frumoasă acum.
A fost o vară de neuitat
şi e aşa o ruşine, că tot ce-i
frumos trebuia să ajungă la final.
La ce te gândeşti?
Că trebuie să mă duc la Marseille.
Mi-ar plăcea să văd Marseille!
Mă tem că trebuie să mă duc singur.
De ce?
Afaceri.
Nu voi sta mult.
Tudor, am găsit o armă în bagajul tău.
Nu-ţi scapă nici un lucru?
Nu?
Nu zâmbesc,
când vei fi sincer cu mine?
Opreşte caleaşca.
Tudor!
William!
Bun... ce mai zici...
nu, nu... motiv bun, mă tem...
Ascultă... voi plăti.
Cine e acel om?
Un asociat.
Asociat la ce mai exact?
Îmi procură licenţe
pentru a importa mobilă.
Dumnezeule!... Tudor.
Dă-i drumul.
E un bilet pentru
trenul de la ora 7 diseară.
5000 de Lei pentru contul bancar
şi cheia de la apartamentul din Cotroceni.
Eva, să nu o faci mai dificilă.
Te rog, nu mă lăsa de una singură, din nou.
De îndată ce ajung, te sun.
Te iubesc!
Vă este rău, doamnă?
Nu, sunt bine mulţumesc!
Dacă-mi permiteţi, doamnă...
Sunteţi foarte frumoasă!
Mă cheamă Lucian.
Eva, îmi pare bine să te cunosc!
Arătaţi aşa de tristă!
Acel domn...
A trebuit să plece.
La staţie, vă rog!
Deci îmi poţi spune ce e-n neregulă?
Doar un mic incident cosmic, Eva.
Este serioasă?
Este pe de-a-ntregul normal.
Asta este pentru farmacie.
Trebuie să urmăreşti tratamentul prescris.
Cu dietă şi fără compromisuri
altfel ar putea fi o groază de complicaţii.
De acum încolo trebuie să dormi
8 ore complete,
şi să laşi în urmă tot ceea ce ţine de mâncat,
toată acea agitaţie... şi...
îţi este interzis să intri
în orice etapă de observare.
Eşti serios Quinty?
Eşti în lunile sacre ale sarcinii,
Baroneasă...
Primeşte complimentele mele.
Sunt veşti minunate!
Minunate Quinty.
Helga! Merită un sărut...
sunt gravidă!
Da?... Au fost sorţi buni.
Oare Oswald ştie?
Nu încă.
Pa!
Pa!...
Eva!
Ai grijă!...
Sunt gravidă...
E încă o copilă.
Alo Quinty! Sunt Eva.
Îmi pare rău că te trezesc,
am nişte dureri teribile.
Am udat ceva...
Nu, nu e sânge... dar...
Ştiu că e ceva în neregulă.
Da, îmi aduc aminte ce să fac...să nu adorm...
să nu mă mişc... fără apă rece...
Draga mea fetiţă...
Plâng pentru ghinionul tău
şi pentru al meu.
Odihneşte-te în pace!
Dintr-o dată mintea mea
a devenit perfect limpede.
Aveam răspunsul.
L-am urât acum,
pentru că mi-a distrus viaţa
înlănţuind-o într-un orizont de disperare
şi oriunde m-aş fi întors,
îl vedeam numai pe el.
M-am decis să-l pedepsesc.
Am fost găsită de Oswald,
şi aşa a început boala mea îndelungată.
Cu un somn, am dorit aşa de mult.
Eram într-un vis,
alunecând pe o funie între viaţă şi moarte
sau pe ambele, pentru că mă odihneam
şi nu-mi pasă dacă era o odihnă fără sfârşit...
sau dacă aş fi încă în viaţă.
Cezar!... *** spui
"îmi este foame în ungureşte"?
Éhes Vagyok.
Éhes.
Să mergem înăuntru.
Cânţi frumos Eva!
Eşti încă hotărâtă în legătură cu divorţul.
Foarte bine.
Îţi voi da actele săptămâna viitoare,
să-ţi dau o şansă să te răzgândeşti.
Oh, Oswald.
Nu-ţi mai pot fi soţie.
Hai... hai să ne închipuim că
ne-am întâlnit azi pentru prima oară.
Eu sunt o tânără domnişoară, neatractivă
şi tu un domn rafinat.
Ar face cuplul perfect
fără alte jocuri, Eva.
S-a întors... a venit la mine azi
şi vrea să te vadă.
Nu pot suporta dramele astea.
Te rog să mă ajuţi Oswald.
Oamenii îşi decid propria soartă.
Nu ai nevoie de mine să te protejez.
Dar de ce s-a întors?
Ce mai vrea de la mine?
De ce nu mă lasă în pace?
Pentru că unii oameni sunt născuţi...
născuţi pentru a face rău altora,
şi pot fi în mod egal nemiloşi
faţă de ei înşişi.
Ştie că sunt aici?
Nu.
Oswald.
Nu vreau să-l mai văd vreodată.
Crezi că te-a urmărit?
Nu, nu cred.
Te rog, stai aici la noapte.
Te rog.
Foarte bine. Îi voi spune lui Guizer să-mi
pregătească camera, să închidă obloanele.
Sunt complet sătul de acest om,
să tot revină şi să ruineze vieţi.
Guizer!
Mulţumesc!
Mulţumesc!
Guizer, adu arma.
Cine-i acolo?
L-ai împuşcat?
Nu... a fugit. Hai înăuntru.
Eva, hai înăuntru.
Doare?
Numai când respir.
De ce ai venit la casa mea?
Ca să-mi iau cheia.
M-ai închis pe dinafară.
Ţi-ai schimbat părul.
Eva... îşi schimbă părul...
dar niciodată iubitul.
Da!
Cu ce vă pot ajuta doamnă?
Sunt doamna Von Seele.
Sunt interesată de implicările de bani.
Da, am avut onoarea de a-l întâlni
pe soţul dumneavoastră. Vă rog luaţi loc!
Vă mulţumesc!
Un bărbat a fost adus noaptea trecută,
împuşcat... în braţ.
Oh, da...
L-am operat acum câteva ore.
Sunteţi rude?
Da.
Aş dori ca el să primească o
extra-atenţie mai specială...
şi dacă sar putea să fie
mutat într-un alt spital.
Costurile nu au importanţă.
Situaţia nu este atât de simplă, doamnă,
a pierdut câţiva cm din os.
Există şansa ca braţul
lui să rămână paralizat.
Dar nu trebuie să vă îngrijoraţi,
va avea parte de o îngrijire foarte atentă.
Vă rog să faceţi tot ce puteţi.
Hans!
Hei... mă tratează ca un rege.
Mulţumită ţie, fără îndoială.
Ţi-am adus nişte lapte cald.
Mulţumesc.
Pâine făcută în casă.
Nu mi s-a întâmplat.
Te simţi mai bine?
Mă simt mai bine când eşti aici.
Dacă ai veni în fiecare zi
aş fi ca înainte din nou.
Ascultă-mă drace, doare sau nu?
Voi putea face skandenberg
într-o săptămână.
Îţi voi rupe şi gâtul
dacă faci mişto de mine.
Te rog să nu mă atingi.
Ce e în neregulă?
Voi pierde acest braţ.
Eva.
Nu mă lăsa singur.
Tu eşti tot ceea ce am.
Dacă rămâi cu mine, îţi voi fi
recunoscător pentru tot restul vieţii.
Bine.
Bine... voi sta cu tine,
indiferent de ce se întâmplă.
Juri?
Jur.
4 luni au trecut de când am venit în Bucureşti,
dar situaţia nu s-a îmbunătăţit.
Doctorii au spus că singura obţiune era
o operaţie la o clinică specială în München.
Ştii Oswald, recent m-am întrebat singură,
din nou şi din nou...
Ce aş prefera?
Să fiu ţintuită cu un invalid
şi să-i fiu alături toată viaţa mea,
sau să fiu sănătoasă în modul constant
*** m-a lăsat de atâtea ori, în trecut.
Acum ştiu.
Pot spune fără ezitare:
Un om ca el are nevoie
de un corp complet funcţionabil.
Este ora 10:00 PM, iar acum ştirile...
În această seară, în jurul orei 8:00 PM,
un asasinat a avut loc în Piaţa Lahovari.
Un număr de revoluţionari, au capturat
maşina de la Ambasada Germană,
folosind pistoale automate.
Cel din atentatul militar la Ambasada
Germană din Brooklyn, numit Ryno Crowse,
a fost împuşcat pe loc,
împreună cu şoferul vehiculului.
Baronul Oswald Von Seele, consilier
al Ambasadei, a primit o lovitură în umăr.
Nu mai avem alte detalii, pentru moment.
Alte ştiri. Şeful statului,
Generalul Antonescu...
Eva, ce ai păţit?
Oswald a fost rănit într-un atac.
Doar ce au anunţat la radio.
A fost grav rănit?
E rănit la braţ.
Acest război... e o afacere rea.
Chiar trebuie să pleci?
Da, Eva.
Nu vreau să fie mai complicat decât este.
Treaba mea e să mă stabilesc în Lesben. Ştii.
Nu mi-ai zis nimic.
Ce afacere?
O primeşti înapoi?
Unde te vei duce?
Un asasin, un criminal... un ucigaş...
o pot mirosi la tine.
Te rog... te rog... rămâi...
de data asta pentru mine.
Nu pot.
În fiecare vineri seara,
după ora 8, te voi suna.
Nu o vei face.
Câteva luni mai târziu, România a intrat
în război alături de Germania.
În acel timp, m-am alăturat unei organizaţii,
fondată de regina mamă Elena,
ca să ajut răniţii şi familiile în doliu.
Colectam donaţii şi organizam
cantine pentru invalizi şi orfani.
La o întalnire de strângere de fonduri,
l-am întâlnit pe doctorul Gunter Boehn.
I-am spus că vreau să lucrez
ca infirmieră într-un spital militar.
Eva.
Tu eşti?
Lucian... Constanţa, septembrie 1938.
Tatăl meu a plecat cu aceeaşi navă...
Da, îmi aduc aminte, ce mai faci?
*** ai reuşit să eviţi înrolarea?
Sunt student la medicină. Am fost trimis de
armată să muncesc la departamentul chirurgical.
Felicitări!... Nu mi-am imaginat
că voi lucra într-un spital.
Nici eu nu mi-am imaginat
că te voi mai vedea vreodată...
Mă bucur să te revăd, Lucian.
Bună Oswald...
Intră te rog!
Mulţumesc!
Ştiam că-mi vei aduce crizanteme albe.
De unde ştiai?
Ah... intuiţie feminină.
Am un desert pentru tine.
Serios? Ce anume?
Preferatul tău.
Ce anume?
Iată!
Cremă de ciocolată.
Delicioasă.
Ai veşti despre Tudor?
Nu.
În legătură cu sănătatea lui.
Am greşit în legătură cu el.
La ce te referi?
La nimic.
Eu doar... îmbătrânesc,
permiţându-mi să devin sentimental.
Oswald... am citit în ziare...
Ce au împotriva ta e de asemenea obraznic.
Sunt bogat.
Oamenii sunt geloşi, invidioşi.
Dar te-au numit lipsit de patriotism.
Zvonuri şi bârfe.
Sunt sătul de ele.
Plănuiesc să părăsesc ţara în câteva zile.
Încotro?
Mai întâi de toate în Cairo,
iar apoi, nu ştiu.
Vroiai să mă întrebi ceva?
Da.
Un moment.
Am o idee de afacere
la care m-am gândit destul de bine.
Vezi schiţele?
Cred că pot fi o groază de bani.
Vocea-mi tremura
şi eram îngrijorată.
Simţeam în ceea ce-mi spunea, ceva ciudat.
Umbrit de tristeţe şi anxietate,
era un Von Seele diferit acum.
Când mi-a spus că nu ştia încotro
să se îndrepte, am ştiut că era preocupat
şi îi era frică de ceva.
Interesant.
Riscant.
De cât ai nevoie pentru această aventură?
40 000.
Unde îţi e telefonul?
E acolo.
Alo!
Pot vorbi cu managerul, vă rog?
Von Seele.
Da.
Aveţi un cont îngheţat
pe numele soţiei mele, Eva Von Seele.
Puteţi să-l reactivaţi astăzi?
Da şi să puneţi cam 100 000 în el.
Minunat. Vă mulţumesc!
Voi veni să vă văd mâine.
Şi aşa... s-a rezolvat.
Acum trebuie să plec.
O, nu... te rog, rămâi la prânz.
Nu pot.
Haide, zâmbeşte...
doar ce ai devenit o femeie înstărită...
E mai bine!
Mulţumesc, Oswald.
E mai bine!
Ştii... întotdeauna arăt bine în pardesiu
şi mereu îmi voi aminti...
cât de speriată ai fost la nunta noastră.
Zâmbeşte.
Bine.
Îţi pot lua zâmbetul cu mine,
şi cu asta a plecat.
Am avut impresia că ar fi
vrut să-mi zică un secret,
dar nu am avut curajul să-l întreb,
când ar fi trebuit să-l întreb.
Poate aş fi putut să-l ajut.
Atunci a fost ultima oară
când l-am văzut pe Oswald.
Alo!
Bună Quinty!
Quinty mi-a spus că Oswald a fost ucis
în Cairo, în circumstanţe misterioase.
Oswald e mort.
Mi-a lăsat atâtea.
Sufletul meu era plin de remuşcări
că nu i-am putut cere să mă ierte.
Hei tu!
Ai rămas ca întotdeauna, un mister.
Cu războiul activ şi tu deja
ai deschis un salon de muzică.
De aceea... am vrut să le dau
oamenilor câteva momente de pace.
Oamenii să vină aici
şi să aibă o speranţă.
La revedere!
Vă mulţumesc că aţi venit!
Vă mulţumesc că aţi venit!
Vă mulţumesc!
Nu am realizat niciodată
cât de înalt eşti.
Mă depăşeşti în totalitate.
Erai doar un băieţel când ne-am întâlnit.
Erau 7 parcă, nu a fost aşa demult.
Miroşi ca trandafirii albi după nuntă.
Este "Eau de Cologne" pe care
l-a adus tatăl meu pentru mine.
Eva, dansezi ca o pasăre.
Uşoară ca o pană.
Ai urmat cursuri de balet?
Da.
Puţin, când am fost la şcoală.
Uite, sunt obosită acum.
Să mergem acasă.
Eva.
Ar trebui să te duci acasă.
Penny meu cel rău.
Mă întrebam:
Mi-a fost dor de tine?
Mi-am făcut o viaţă a mea?
9 ani de agitaţie sunt destui,
dar lasă-mă în pace, Tudor.
M-am gândit la tine,
oriunde mă duceam.
Am suferit în fiecare
zi care o petreceam fără tine.
Te aştepţi să te cred?
După 3 ani lungi,
ce vrei de la mine?
Uite, dacă ai nevoie de o baie caldă...
Îţi e foame?
De tine.
Trebuie să-mi dai înapoi viaţa.
Ai luat-o de la mine când aveam 16 ani.
De atunci... am trăit în umbra ta.
De data asta nu te voi lăsa să pleci. Închid
uşa, te voi lega şi te voi ţine prizonier.
Ideea ta
ar fi grozavă pentru mine.
Nici nu mai ştiu dacă încă te mai iubesc.
Poate că nu...
dar e prea târziu acum.
Eşti al meu...
m-ai auzit... tot al meu.
Lucian,
tu eşti?
Ce surpriză!
Bună Eva!
Să te vedem dintr-o poziţie mai bună.
Ei... uniforma ţi se potriveşte foarte bine.
Eşti un bărbat adevărat.
Doar ce plecam.
Poţi să mă conduci şi să-mi
spui tot ceea ce ţi s-a întâmplat
de când te-am văzut ultima oară.
Mulţumesc.
Am fost la spital
şi am întrebat de tine.
Mi-au spus că ai fost chemat la înrolare.
Unde te-au trimis?
M-am oferit voluntar.
În timpul antrenamentului garnizoana
are sediul pe lângă Câmpina.
Mâine ne ducem pe front.
Unitatea mea e în acţiune
pe undeva în apropiere.
Lucian,
te rog fii onest cu mine.
De ce faci asta?
Mai ai un singur an rămas la universitate.
Eva.
Te iubesc!
Te iubesc încă de prima
dată de când ne-am întâlnit
în port... când pleca acel bărbat.
Când te-am însoţit acasă şi dintr-odată
s-a întors, am ştiut că era fără rost.
Nu simţi nimic pentru mine
şi niciodată nu vei simţi.
Oh, Lucian... simt atâtea pentru tine.
Eşti cel mai bun prieten.
Da, sunt...
dar nu e îndeajuns.
Trebuie să plec, Eva.
Părinţii mei mă aşteaptă la unitate.
Au venit de la Constanţa
să-şi ia rămas bun.
Ai grijă!
Te vreau înapoi teafăr şi nevătămat,
şi să nu fi prea curajos.
Bună seara!
Hei, bună seara Peter!
Strângerea ta de mână...
Ce e în neregulă?
Ar fi cel mai bine dacă
ai pleca cât mai repede posibil.
Ce s-a întâmplat?
Nişte oameni de la poliţia secretă
au întrebat recent de tine.
Au întrebat de mine?
Când?
Acum 3 săptămâni.
De ce nu mi-ai spus mai devreme?
Mi-a fost teamă că aş fi urmărit.
Recent am observat pe cineva
care urmăreşte restaurantul.
De ce îl caută pe el?
Trebuie să existe o explicaţie!
Ce le-ai zis despre mine?
Că nu te-am văzut de câţiva ani...
şi că eşti plecat.
Bineînţeles că nu am
menţionat niciodată numele Evei.
Eşti un om bun Peter.
Mulţumeşte-le din partea mea şi celorlalţi.
Te rog.
Nu vreau să am probleme.
E în ordine, prietene.
Cred că ar fi mai bine dacă
am pleca prin ieşirea din spate.
Nu-ţi face griji!
Totul va fi bine.
Tudor.
Taxi.
Tudor!
Tudor!... sunt eu.
Tudor.
Trezeşte-te!
Trezeşte-te!
Ţipete ce strigau după ajutor,
erau auzite din toate colţurile,
în timp ce mulţimea încearca să intre în
staţiile bombardate să caute supravieţuitori.
Armata a stabilit un punct de siguranţă,
pentru a permite trupelor de salvare
să-şi exercite munca asupra răniţilor.
Am renunţat să îl mai căut pe Tudor.
Când am văzut cât de departe
se întind ruinele,
am realizat că sunt prea multe morminte
pentru ca un singur om să le poată evita.
Am aflat mai târziu că în aceeaşi zi,
Gunter a fost rănit de un şrapnel de la
un explozibil şi şi-a pierdut ambii ochi,
şi că Luci a murit pe front,
undeva în apropriere de Iaşi.
Toţi cei dragi mie m-au părăsit.
Eva!
Pot să mă aşez lângă tine?
Eşti într-un pericol teribil.
Vreau să te ajut să părăseşti ţara.
Tudor... unde-i Tudor?
Nu ştiu... Ultima oară l-am văzut
cu 3 zile înainte de plecarea sa.
M-am uitat peste tot după el...
la gară, la apartament,
şi nu-l găsesc.
Poate a trebuit să plece din gară,
Poate a luat alt tren.
Câţiva au reuşit.
Cine eşti?
Nu contează.
M-a făcut să-i promit că voi avea
grijă de tine dacă i se întâmplă ceva.
Nu i s-a întâmplat nimic.
Este în viaţă pe undeva.
A fost şi prin situaţii mai rele.
I-am promis că voi avea grijă de tine.
Este important să plecăm imediat.
Serviciile secrete vor găsi legăturile
mai devreme sau mai târziu.
Serviciile secrete?
Cine este?
Haide Eva...
nu-i important... să mergem.
Unde să mergem?
America... la mama lui Tudor...
Dacă e în siguranţă te va contacta acolo.
Dar *** putem părăsi ţara?
Suntem în război!
Am modalităţile mele.
Consilierul local ne va ajuta dacă-l plătim.
Pot să mă duc acasă
să-mi strâng nişte lucruri?
Nu, e mai bine ca oamenii să
creadă că ai dispărut în timpul raidului.
Înainte de război, am fost recrutat de
Serviciile De Informaţii din America.
Mi s-a dat importanta sarcină de a-l recruta.
Suntem veri... tatăl meu William,
mama lui Elle, sunt frate şi soră.
Eu eram la departamentul de
dovezi în acea perioadă.
De ce nu mi-a zis?
Nu aveai încredere în mine?
Nu era o problemă de încredere,
era mai sigur dacă nu ştiai.
Am suferit atât de mult
de fiecare dată când el pleca.
O dată ce a ales un anume drum,
trebuia să suporte consecinţele.
În iarna anului 1941,
Tudor a plecat într-o mare grabă.
L-am văzut urcându-se într-o maşină cu...
Aveam o misiune de îndeplinit...
Trebuia să dispară pentru puţin timp.
Era legată de asasinarea lui
Bruser La Von Frein?
Da.
Şi Oswald?
Nu, nu ştiam că Oswald va fi în maşină.
A fost un accident.
Să mergem.
Gestapoul a fost cel care l-a ucis pe Oswald.
Tudor l-ar fi putut ucide,
dacă ar fi vrut...
Numai după asta, am putut să
înţeleg de ce nu a făcut-o.
A pierdut războiul împotriva
armatei militare germane... cu acel Conners.
Numai după moartea sa am aflat că vroia să
negocieze predarea neamţului cu britanicii.
Oswald a murit. A fost un întreg complot
al celor ce unelteau împotriva lui Hitler.
I-am iubit pe amândoi foarte mult.
Nici unul din ei nu ar fi vrut să te implici
în ceva, din care nu ai fi ieşit.
Scuză-mă tinere!
Te deranjează dacă ne faci o poză?
Ok.
Vă mulţumesc!
Aş vrea să cred că o să-l văd în curând.
Va intra pe uşă cu acel zâmbet pe faţa sa
ca şi *** am fi petrecut cu o oră înainte.
Dacă nu este să fie,
sper că şi-a găsit pacea.
Pacea pe care nu a avut-o
şi pe care a căutat-o mereu.
Pacea pentru care şi-a perforat plămânii...
Traducerea şi adaptarea
MARIAN PĂUNESCU