Tip:
Highlight text to annotate it
X
WAKE WOOD (2011)
- La mulţi ani, Alice.
- Bună, tată.
Avem un nou pacient în spate.
Genul tău de câine, ştii?
Poţi să-l vezi după şcoală.
E atât de drăguţ.
Hei, micuţule.
Mulţumesc, tată.
- Ghiceşte mâna.
- Dreapta.
Da.
Un medalion. Îmi place.
Mulţumesc, mamă. Te iubesc.
Şi eu te iubesc.
Fata sărbătorită.
Eşti aşa de prostuţ!
Şi să înveţi bine la şcoală.
La mulţi ani!
Bună, băiete.
Ce mai faci?
Te-a făcut bine tata?
Nu!
Traducerea şi adaptarea: Flavius Gomei
Subtitrari-noi Team
www.subtitrari-noi.ro
Scuzaţi-mă.
Aceasta e hipoalergenică?
- Bună acolo.
- Bună ziua, Arthur.
Bună, şefule.
Eşti aici ca să stai cu mâinile în buzunar?
Aş vrea. Genunchiul, vezi tu, nu
se mai însănătoşeşte.
De aceea am adus un tânăr.
Mâini precise, vezi.
Ţine-o acolo, da?
Aici erai.
Bună. Îmi pare rău, mă gândeam
să iau ceva pentru durere de cap.
Sigur. Intraţi.
Dureri de cap, nu, domnişoară Brogan?
- Mary. Eşti în regulă?
- Da, da.
Nu am văzut pe nimeni
altcineva să mai intre.
- Sunteţi împreună?
- Nepoata mea. Deirdre.
- Bună.
- Ne vizitează.
- Se pare că ai nevoie de unul nou.
- Da.
Da, mulţumesc.
Când ai renovat locul?
Arată foarte diferit.
- Acum recent.
- Trebuie să fi trecut nouă luni.
Mai mult, chiar, din moment ce
ei s-au mutat aici.
Ventolin.
Trebuie să văd reţeta.
S-ar putea să o am aici.
Le ţin toate cu mine.
- Cât timp ne vizitezi?
- Ce uşurare.
Acesta a expirat anul trecut.
Bună.
Eşti bine?
- Ce faci?
- Ştii ce fac.
Nu!
E ca o gaură neagră aici.
Nu putem arunca lucrurile lui Alice.
- Nu, nu le putem păstra.
- Tu nu înţelegi?
Nu sunt...
Nu sunt pregă***ă.
Ai fi uitat-o, dacă ai fi putut.
Ce pot face?
Să mă laşi să plec.
Nu eşti tu, Patrick.
Nu e din cauza ta.
Ştii ce?
Tot ce vreau este să fii tu bine.
Condu-mă la gară.
Ce este?
Vom cere nişte ajutor de la Arthur.
Cunoaşte el un mecanic.
Ascultă.
Se aude de acolo.
- Ce e locul ăsta?
- Nu ştiu.
Minunat.
Acestea arată ca nişte pietre funerare.
Maşina e acolo.
- Voi încerca să-l sun.
- Voi verifica în spate.
Să mergem acasă.
Ce s-a întâmplat?
Louise.
- Vorbeşte-mi, te rog?
- Uite, vreau doar să merg la culcare.
Louise, Patrick.
Arthur, ce faci aici?
Am vrut să mă asigur că sunteţi
în regulă.
- Ce vrei să spui?
- Ei bine, este?
Maşina noastră s-a stricat
în mijlocul pustietăţii.
Am venit la tine, nu am putut
să te trezim.
Ce este aceasta, Arthur?
Te-ai autoinvitat în casa noastră?
Obiceiuri de la ţară, cred.
Spui că ai venit la mine?
Ei bine, asta are sens.
- Ce naiba e asta?
- Bine, plec.
Faci o treabă bună aici, Patrick.
Suntem atât de fericiţi că aţi ales Wakewood
şi sper că aţi găsit alinare aici.
Da, suntem bine.
Şi *** rămâne cu tine, Louise?
Totul e în regulă cu tine?
Deirdre?
- Eşti...
- Aici erai, animăluţul meu.
- Plec acasă astăzi.
- Se simte bine?
Bine, mersi.
- Acum...
- Abia aştept să mă întorc.
Ştiu, iubito.
Trece aşa de repede.
Poftim.
Pentru ochelarii de soare.
Haide, scumpo
Alice are o voce minunată.
- Spune-mi numele fiicei mele.
- Nu ştiu.
- Spune-mi. Spune-mi numele fiicei mele.
- Nu ştiu, serios.
Numele ei a fost Alice.
Acum, de unde a ştiut nepoata ta, asta?
Ce se întâmplă în Wakewood,
nu este pentru toată lumea.
Şi ce se întâmplă?
Te rog, fă un alt copil ca să-l iubeşti.
Nu pot.
Ştiu *** te simţi.
Nu, nu cred că ştii.
Deirdre nu e nepoata ta.
Deci, spune-mi.
Îţi vrei fiica înapoi, nu-i aşa?
Este posibil?
Nu pot să spun, şi acesta este adevărul.
- Alo.
- Bună.
Trebuie să trec pe la O'Shea.
Poţi să mă ajuţi?
- Nu pot.
- Vin să te iau pe la zece?
Haide, haide. Intră acolo.
Haide, intră acolo.
Haide, intră acolo.
- Asta-i târfa aia care are febră.
- Da, are.
Îi voi face o injecţie.
Poţi să îmi pregăteşti 35 mil.?
Şi poate şi un antiinflamator,
de asemenea.
Haide, du-te.
Haide! Du-te. Du-te acolo!
- Mişcă-l. Mişcă-l.
- Du-te acolo.
- Du-te, haide. Haide, haide!
- Nu se mişcă.
Haide!
Haide!
- Ce faci?
- Lasă-mă să văd.
- Ce femeie eşti!
- Voi încerca să i-o fac, unde e el.
Ţine-o nemişcată.
Va trebui să-l ţii bine.
Du-te! Du-te!
- Nu e o idee bună, Mick.
- Nu fi naiv.
- Ieşi de acolo, Mick!
- Haide! Haide!
- Haide!
- Tată, te rog! Tată, te rog.
Pleacă de acolo! Trage-l!
Trage-l! Trage-l!
Deschideţi poarta din faţă!
Nu pot! E blocată!
Împinge-o!
Tată!
Tată!
Tată.
Ai făcut tot posibilul.
Cred că ar fi mai bine să găseşti pe
altcineva care să se ocupe de asta.
Plecăm din Wakewood.
A fost un şoc pentru tine.
Vom vorbi mâine.
Arthur.
Noi mai rămânem.
Spune-mi despre fiica ta.
- Nu este momentul potrivit.
- Cred că este momentul.
- Arthur...
- Ascultă-mă.
Ascultă-mă.
Pot să-ţi aduc fiica înapoi la viaţă
pentru un timp scurt,
astfel o s-o poţi vedea, s-o poţi îmbrăţişa
şi să îţi iei un rămas bun corespunzător.
- Asta ţi-ar uşura durerea?
- Asta nu e amuzant.
Dacă e moartă de mai puţin de un an,
pot să ţi-o aduc înapoi.
Numai pentru trei zile.
Pentru majoritatea oamenilor este de ajuns.
Asta e ridicol.
E fără sens.
Bine.
Bine.
Dar fă un lucru pentru mine, Patrick.
Înainte de a îmi respinge oferta...
întreab-o pe soţia ta.
Ea ştie.
- Ţi-am spus deja.
- Nu mi-ai spus nimic.
- Te rog, încetează cu asta.
- Să încetez cu asta? Să încetez cu ce?
- Ce crezi că fac?
- Haide, iubito.
Te rog, fii sinceră cu mine.
Ce ai văzut?
Ce ai văzut?
Am văzut ceva de genul...
Ce?
O naştere... poate.
Şi?
Îl cred.
Patrick, cred ce a spus Arthur.
Dacă vom face asta, vei rămâne?
Louise?
O vreau înapoi, doar.
Dar nu este aşa de simplu, nu?
Dacă trebuie să minţim,
nu se merită?
- Care era numele fiicei tale?
- Alice.
Alice Hannah Daley.
Alice Hannah Daley.
- Prefera dimineaţa sau seara?
- Dimineaţa.
- Pielea ei era umedă sau uscată?
- Umedă.
I-ar fi plăcut pisici, cai sau vaci?
Cai, ponei, cu siguranţă.
- Părul ei era des sau rar?
- Era des, nu?
Destul de bine.
- În ce perioadă a anului s-a născut?
- Octombrie 22.
De cât timp este fiica ta îngropată?
Patrick, de cât timp este fiica ta
moartă şi îngropată?
Au trecut unsprezece luni,
două săptămâni, două zile.
Asta este tot ce putem face.
Fiica voastră va fi adusă înapoi.
Profitaţi la maxim de timp.
După asta, ea se va întoarce înapoi
în pădure.
- E doar de împrumut.
- Va fi normală?
Da, destul de normală. Inima ei va bate,
va putea respira,
şi îşi va aminti de timpul petrecut
cu voi, o parte din el.
Durează numai trei zile,
timp în care, trebuie să o ţineţi pe Alice
numai în oraşul Wakewood.
Turbinele eoliene sunt limita ei.
Lasă-le să fie ghidul vostru.
Aceasta este o necesitate fizică.
De ce numai trei zile?
Legăm forţa vieţii
de un cadavru în stare proaspătă.
Trei zile, este tot ce primim.
Poate că sunt etapele
de existenţă, naştere, viaţă, moarte.
Nu ştiu cu adevărat.
Acum, pentru acest lucru,
avem nevoie de un trup,
şi, pe măsură ce sunteţi mai mult
decât conştienţi,
am avut recent, o tragedie
în comunitate.
Poate că ar trebui să vorbiţi cu familia.
Ritualul de returnare
vă leagă de Wakewood.
Vă veţi stabili aici pentru totdeauna
şi veţi îngriji animalele, fără a eşua.
Ori de câte ori acest oraş are
nevoie de tine.
Avem o înţelegere?
Vrem doar să o vedem din nou.
Atunci, o veţi vedea.
Ai fost acolo.
Soţia veterinarului.
Da.
- Stai jos.
- Mulţumesc.
Dnă O'Shea,
Îmi pare foarte rău pentru pierderea ta.
În mintea mea, el e băiatul pe
care l-am întâlnit.
Fiica noastră a fost ucisă anul trecut.
Era singurul nostru copilul.
Au fost probleme la naştere.
Nu pot să mai am copii.
Ştiu că acesta este un moment
teribil pentru tine, dar...
trebuie să te întreb dacă putem
folosi rămăşiţele soţului tău
pentru a o ajuta s-o aducem înapoi.
- Nu ştii ce ceri.
- Nu, ai dreptate. Nu ştiu.
Dar trebuie să o văd din nou.
Locuiţi în Wakewood acum, nu-i aşa?
Dar nu e pentru tine locul ăsta.
Eşti în vizită, poate.
Nu îmi pot imagina *** e.
Suntem cu toţi născuţi aici.
Dnă O'Shea, suntem foarte fericiţi
în Wakewood.
Ridică-te, pentru mine.
- Nu, nu e drept.
- Ce?
Nu ştiu ce este, dar nu este drept.
Nu o voi face.
Peggy, ei trebuie să întrebe.
Eşti supărată.
Este ceva ce nu-mi place.
Ei trebuie să te întrebe,
dar trebuie să fii maleabilă, Peggy.
E singurul mod de a putea
continua acest lucru.
Nu vrei să-l vezi pe Mick?
Nu mi-ai refuza revenirea lui Mick.
Au nevoie de ajutorul tău.
Vei fi nevoită să oferi o relicvă de a
lui Alice, pentru ritual.
*** ar fi?
În acest caz, suntem aproape
de limita de timp.
Ursuleţul ei favorit?
Relicva trebuie să fie mai strâns
legată. O şuviţă din părul ei.
Noi nu avem nimic de genul ăsta.
Indiferent de ce oferi, acesta
trebuie să fie personală a lui Alice.
Corporal, materie fizică.
Foarte mult.
Ai înţeles?
Crezi că Peggy ştie?
Eşti gata?
Eşti foarte binevenit.
Vino.
Trebuie să-i zdrobim toracele
prima dată.
În trecut, asta se făcea cu un ciocan.
Bine, ajunge!
Patrick, dă o mâna de ajutor.
Acum vom tăia măduva spinării.
O vei face tu pentru mine, Patrick?
Avem nevoie de relicvă.
Foarte bine.
"Pe vânt sălbatic zboară la tine,
Dublează lumea aceasta şi următoarea,"
"din acel tărâm crepuscul,
vei vedea peste"
"procesele de a trăi
şi de a trezi morţi. "
"Ajutaţi-ne să o chemăm pe Alice,"
"şi aduceţi-o aici pentru trei zile"
"şi va reveni după aceea. "
Du-te la copaci. Prin rădăcini.
Du-te la copaci. Prin rădăcini.
Ia aceste mâini.
Alice.
- Ia aceste oase.
- Alice.
- Ia această inimă.
- Alice.
Şi, Alice, ia aceşti ochi.
Pune-l jos.
Acum avem nevoie de sânge proaspăt.
Sânge de femeie ar fi mai bine.
Taie-mă.
Vino, vino.
Înapoi, înapoi.
Simte acum puterea de transformare,
drumul către adevărul tău.
Nu vă uitaţi, nu vă uitaţi!
Evitaţi privirea!
Iat-o că vine. Iat-o că vine.
Iat-o că vine.
Vine. Iat-o că vine.
Iat-o că vine.
Copilul meu. Copilul meu.
Copilul meu. Alice.
Părul tău a crescut aşa de lung.
Am avut un vis ciudat.
S-a terminat acum.
- Ochii sunt de culoarea maro.
- Da, Mick a avut ochi căprui.
- Unde-i Alice?
- Se îmbracă.
- Bună, scumpo.
- Ai dormit bine?
Casa pare ciudată.
- Este...
- Da, este.
- Am venit aici pentru a lua o vacanţă.
- Cred că am dormit tot drumul.
E cu adevărat real?
După tine.
Nu, nu o să mă prinzi.
Alice.
- Haide, începe numărarea.
- 1, 2, 3, 4,
5, 6, 7, 8, 9, 10,
11... 20.
Vin, gata sau nu!
Te-am prins!
L-am găsit pe tatăl tău!
E prizonierul meu!
Tu eşti următoarea!
Alice!
Haide, scumpo! Unde eşti?
Alice!
Alice?
Alice!
Al!
Alice!
Haide!
Alice.
Scumpo. Eşti bine?
Ce caută aia acolo?
Nu ştiu. Poate cineva a pus-o acolo
ca să sperie celelalte păsări.
- Hei, am găsit ceva.
- Ce?
Alege o mână.
- Alege altă mână.
- Greşit.
Îţi aminteşti când l-ai primit?
Tu mi l-ai dat cândva.
Haide, iubito. Trebuie să mergem.
Mamă, ai auzit muzica, noaptea trecută?
- Ce fel de muzică?
- Voci, cântându-mi numele.
Îl vom lua acasă
şi o să-l coasem.
Nu are zgardă.
Tată.
Pot să o fac eu?
Da, du-te şi pune-ţi nişte
mănuşi pe mâini.
Bine, ţine-l.
Ţine-l foarte bine.
Acum, bine.
Acum, deschide aia.
Ia bucata aia.
Aşteaptă puţin. Îl tragi în sus.
Ceva de genul.
Oamenii nu ar trebui să rănească
animalele, nu?
Nu, nu ar trebui.
Şi animalele nu ar trebui să rănească
oamenii.
Ei bine, asta e un pic diferit, ştii?
Am auzit că ai avut probleme.
S-ar putea spune asta, da.
- Tată, putem să-l ţinem?
- Ei bine, nu văd de ce nu.
- Mama a spus că putem.
- A zis, da?
- Am să-i pun numele Howie.
- Howie? Îmi place.
Nu îngreuna situaţia de rămas bun.
- Noapte bună.
- Noapte bună.
- Am nişte pături pentru noi.
- Bine.
Odată, a existat o fetiţă,
pe nume Alice.
- Nu, o chema Louise.
- E vorba despre mine, nu?
Bine, o chema Louise, şi ea locuia
cu fraţii şi surorile ei.
Şi ei trăiau într-o casă mare pe
un deal, cu vedere spre oraş.
Şi casa avea un câmp
şi o livadă.
Şi în fiecare an, copacii...
Bună, Alice.
Ce mai faci?
Ţi-ar plăcea să vii să călăreşti
poneiul nostru?
Tată, voi călări poneiul.
Dnă O'Shea, e foarte
drăguţ din partea dvs...
Alice vrea să călărească poneiul nostru.
Şi are nevoie de exerciţiu.
Am s-o aduc înapoi mai târziu.
Îmi pare rău, dar, ne-am făcut planuri
pentru ziua de azi.
- Nu, tată, vreau să merg acum.
- Calmează-te.
Mamă, am fost invitată să călăresc poneiul.
De ce nu veniţi cu toţi?
Ştiţi ce, luăm micul dejun
şi apoi vom vedea.
Bine.
Ţine-o trează.
Acum, vrei să sari peste
un obstacol?
Crezi că e pregă***ă?
Nu a călărit niciodată.
Va fi bine.
E din natură.
Ai văzut asta?
Nu e rău deloc.
Avem nişte ceai şi sandwişuri în interior.
Vreţi să veniţi?
- Alice, eşti gata?
- Las-o să termine.
Vom veni când termină.
Nu va dura mult, promit.
Alice, există un joc care s-ar putea
să-ţi placă.
- Ce joc?
- E un chestionar.
Eu pun întrebări, tu răspunzi,
Eu păstrez scorul.
Acum, Alice Daley, care este
numele tău?
În regulă, înţeleg.
Spune-mi, atunci când închizi ochii,
atunci când eşti obosită,
ce vezi, mai mult galben sau maro?
Văd o înfăţişare mare şi roşu.
Haide, mai serveşte una, Patrick.
Cred că ar trebui să vedem unde e Alice.
- Da.
- Se vor întoarce în orice clipă.
Lasă-mă să-ţi văd mâna.
Şi care e data ta de naştere?
Cred că ştiu, o pasăre mică mi-a spus,
dar dacă nu cooperezi mai mult,
nu cred că vei mai călări poneiul
ăla din nou.
Alice, eşti o fată mică normală?
De ce m-ai întreba asta?
- De ce nu te uiţi la mine?
- Am văzut destul.
- Ce faci, dragă?
- Nu-mi place femeia aia.
Ea nu e în regulă.
Trebuie să o duceţi înapoi.
- Alice.
- Al, aşteaptă o secundă.
Alice!
Peggy ştie. Hai să riscăm şi să
plecăm din Wakewood.
Atunci vom pleca chiar acum.
Du-te şi adu maşina.
Bună, Alice!
Mama o să vină şi să ne ia, bine?
Te-a speriat dna O'Shea?
Alice.
Alice!
Deschide uşa!
- Ce s-a întâmplat?
- Deschide-o!
Ce s-a întâmplat cu ea?
- Du-te înapoi. Du-te înapoi!
- Se simte bine?
- Ce s-a întâmplat?
- Am încercat să plecăm.
Ce s-a întâmplat?
W ww. Su Bt itr ari- nOi. rO
Howie, bun băiat!
Suntem blocaţi.
Ai auzit ceva?
Trebuie să o punem pe Alice înapoi în
pământ, acolo unde îi este locul.
- Fă-o acum.
- Trei zile. Mai avem o zi.
- Nu putem întârzia.
- Aţi încercat să plecaţi.
Acum, aşteptaţi un minut.
Ea a speriat-o pe Alice foarte tare.
- Trebuia sa fac asta.
- A fost crud.
Sunt dezamăgit.
Trebuie să respecţi regulile, Patrick.
Am crezut că m-am făcut înţeles.
- Dă-ne ultima zi.
- Fă-o acum.
- Pune-o înapoi, pentru a fi în siguranţă.
- Nu o puteţi lua.
- Louise, ar fi bine s-o aduci acum.
- Nu-mi iei copilul.
- Trebuie să faci asta.
- Mamă. Ei de ce sunt aici?
- E în regulă.
- Trei zile, Arthur.
Voi lupta cu tine şi cu fiecare dintre voi
dacă am să fiu nevoit. Ai înţeles?
Patrick, am venit ca să vorbim,
şi sunt oameni aici
care cred că există ceva în neregulă,
ceva care nu e conform cu planul.
- Vezi ceva neînregulă?
- Nu, nu văd, deloc.
Trebuie să-mi spui dacă observi
ceva neaşteptat,
altceva în afară despre ce am vorbit,
ai înţeles?
Cel mai mic detaliu ar putea avea
consecinţe dezastruoase.
E bine.
E fetiţa noastră.
Pentru încă o zi.
Alice, aşteptă aici.
Patrick?
Dumnezeule.
Nu înţeleg.
De ce i-ar face asta lui Howie?
- Suntem atât de sigur că erau ei?
- Ce vrei să spui?
Alice.
Arată-mi mâinile.
- E un joc?
- Da, e un joc.
Alice, arată-mi mâinile.
Alice, du-te în camera ta şi te joacă.
De ce?
- Louise.
- Du-te sus.
Astăzi trebuie să fii puternică,
pentru ea.
Dar ea va dori să meargă singură.
Nu va trebui să o convingeţi.
Iată ceva pentru ea, ca să poarte
în jurul gâtului.
Noi o numim gheară.
Îi va oferi confort.
Sigur.
În cazul în care ea devine agitată,
puteţi să-i strângeţi venele.
Mary, vreau să vorbesc cu soţul
meu pentru o secundă.
Nu pot face asta. Nu sunt pregă***ă.
Nu pot.
Am putea fugi.
Totul e greşit.
Alo?
Da, uite, voi veni mâine.
Bine, 20 de minute.
- Nu.
- Trebuie.
Îi vrei din nou aici,
pocnind din bastoanele lor?
Tu doar ţine-o departe de Alice.
Voi veni înapoi înainte de miezul
nopţii şi vom merge în pădure.
Alice?
Bună.
De unde vine copilul?
Ce?
Alice?
Unde eşti?
- Poţi să îi faci ceva?
- Putem să-l scutim de suferinţă.
Injecţie, nu?
Nu, e prea mare.
Alice. Alice! Scumpo...
Alice! Alice!
Este timpul să mergem în pădure.
Interesant.
Arthur.
Pleacă din casa asta.
Nu te uita la ea.
Ben, nu te uita la ea.
Uită-te în altă parte.
Nu te uita la ea. Uită-te în altă parte.
Ben!
Du-te înapoi la copaci
şi întinde-te printre rădăcini.
Du-te înapoi la copaci
şi întinde-te printre rădăcini.
Du-te înapoi la copaci
şi întinde-te printre rădăcini.
Du-te înapoi la copaci
şi întinde-te printre rădăcini.
Ne vedem mai târziu.
Acum...
Asta nu va funcţiona la mine.
Alice?
Patrick, Alice este aici?
E cu tine?
Ascultă, cred că
Alice a făcut ceva...
- Ascultă-mă.
- Nu, tu să mă asculţi, Louise.
Patrick, sunt însărcinată.
Nu, nu eşti.
- Nu, nu poţi fi. E imposibil.
- Ştiu, dar sunt.
Alice a aflat.
Vreau să spun, că ştia deja.
Am căutat-o peste tot.
M-am gândit că poate ar veni aici.
Cred că a venit aici.
Vino şi te uită.
Dumnezeule...
Unde s-ar fi dus?
Acasă, mai devreme sau mai târziu.
Ce naiba am făcut?
- Ce e neînregulă?
- Nu ştiu.
Sunt nişte lucruri pe drum.
Dumnezeule.
Urcă în maşină.
Mamă!
Alice?
- Vroiai să mă părăseşti.
- Nu ştiam unde eşti.
Sunt chiar aici.
Tată, eu sunt moartă?
Am ceva pentru tine, Alice.
Vrei să ţi-l pun?
Mulţumesc, tată.
- Te iubesc.
- Te iubesc, tată Şi pe tine, mamă.
Şi eu te iubesc.
Vreau să rămân cu tine.
- Ce este? Ce s-a întâmplat?
- Am găsit-o în pădure.
- Totul a mers prost.
- Ce ai făcut?
- Cred că nu mai respiră.
- Nu va rămâne aşa.
- Ai gheara pe care ţi-am dat-o?
- Nu, nu e aici.
Fie ca noi toţi să supravieţuim.
Te rog, pune-mă jos.
Nu vreau să mă întorc.
Nu vreau să fie pe cont propriu
din nou.
De ce îmi faci asta?
Suntem aproape acolo.
Patrick?
Vino acum, Alice.
A sosit timpul.
Alice!
Opreşte-te!
Mamă.
11 luni, două săptămâni şi două zile.
- Ei bine, m-ai păcălit, Patrick.
- Am vrut să o vedem din nou.
- Ai vrut să ne ţii aici.
- De cât timp e moartă?
Un an...
O lună, şi câteva zile.
Dă-mi drumul. Te pot ajuta.
Gheara te va elibera atunci când
ea se va întoarce în pământ.
- Mamă!
- Arthur, îmi va ucide soţia!
Unde eşti?
Sper că nu.
Mamă!
Tată!
Alice!
Alice!
Alice!
Mamă!
Alice, eu sunt!
Bună, scumpo.
De ce ai fugit?
Am fost speriată.
Mai eşti speriată?
- Nu chiar.
- Pun pariu că eşti.
- Poate doar un pic.
- Ai putea veni la mine acum.
Ştiu, dar...
Sunt un pic obosită.
Mamă.
Da, scumpo.
Pot să te îmbrăţişez?
Bineînţeles că poţi.
Îmi pare rău.
E în regulă.
Înapoi la culcare.
Înapoi la pătura ta.
Aproape am ajuns.
Îţi voi pregăti patul.
Aşa.
Stai bine?
Era odată o fetiţă
care a mers mult prin pădure.
Ea a mers şi a mers
până când şi-a dat seama
că s-a pierdut,
şi, deşi întunericul aproape o
acoperea,
fetiţa ştia că nu mai
are mult de mers.
Căsuţa era la câţiva paşi distanţă.
Câţiva paşi şi ea ar fi fost fericită
pentru totdeauna.
Uşa se deschise...
Şi mama şi tatăl ei
a luat-o în braţele lor...
Şi au dus-o la căldură.
Şi uşa se închise
pe frig şi întuneric...
Şi noapte.
Louise.
- Ajută-mă!
- Patrick!
Ajută-mă!
Nu!
Louise! Louise!
Louise!
Au plecat, Patrick.
Nu-i vei mai găsi.
Am încercat să te avertizez
că vor fi consecinţe.
*** e?
E bine
- Şi Alice?
- E bine.
Ne lipseşti.
Aşteaptă o surioară.
Serios?
Cât de multe îţi aminteşti?
Nu prea ştiu.
Mă întorc într-un minut.
Traducerea şi adaptarea: Flavius Gomei
Subtitrari-noi Team