Tip:
Highlight text to annotate it
X
Sfârşitul jocului
*** a fost?
E un nou joc care se numeşte
"Supravieţuieşte!".
Serios, nu-i ceva normal cu el.
Mă înfiorează.
Mă înfiorează tare. Vei veni,
poţi veni?
- Voi veni în weekend şi-l vom încerca.
- Atunci ne vedem în acest weekend!
Pa.
Sfârşitul jocului
La naiba! Nu poţi bate la uşă?
- Închide uşa.
- Băieţi, am găsit un joc tare.
- Noi ne jucam acum de-a altceva.
- OK.
Nu se poate.
Alo?
Alo?
Băieţi?
Sarah?
SUPRAVIEŢUIEŞTE!
Traducerea şi adaptarea: LOVENDAL
E-mail: ovidiu_iacob@yahoo.com
- Bună.
- Bună. Ce mai faci?
- Ai predat raportul?
- Tocmai intenţionam să fac asta.
E bine.
Încearcă să te comporţi bine.
Şeful e într-o proastă dispoziţie.
- Apropo, "La mulţi ani!".
- O, mulţumesc.
Bună.
- Vream să...
- Numai puţin.
De cât timp lucrezi la asta?
- De mult timp.
- Adică de 100 de ore.
Îmi pare rău. O voi termina cât
se poate de repede.
Ce...? Ce ?
- Hutch...
- Ce?
Stai jos. Relaxează-te.
Bine. Ascultă-mă, OK?
Te-am angajat pentru un singur motiv.
Doar pentru asta. Ajută-mă să omor
personajul principal!
Scuză-mă, dar vorbim de joc,
nu-i aşa?
- Da.
- OK.
Nu ştiu ce să spun.
Ai super-arma?
Super-arma? Da, o am...
Atunci omoară-l cu ea, căci
nu va rezista.
- Pot să-mi iau liber mâine?
- Ia stai puţin...
Nu, nu...Am nevoie ca personajul să fie
eliminat!
- Va fi. Nu te preocupa.
- Ştii ce Hutch, am nevoie ca
tu să pui acelaşi efort atât în scenariu
cât şi în joc.
Şi într-o zi îmi vei fi dator,
da?
OK. Bine. Îţi iei ziua liberă
mâine. Deci *** e?
E mai uşor de a-l ucide
fără costumul pus.
Dă-l jos înainte şi jocul
se termină.
- Bine! OK.
- OK.
- Ai văzut fişierul acela .PDF?
- Încă nu.
- Eşti chemat la telefon, Hutch.
- Mulţumesc.
Alo.
Ce?
- Chiar m-ai fotografiat?
- Da.
Sunt atât de multe chipuri aici
şi a ta pare cea mai tristă.
Plângeai, aşa că am făcut poza.
- Tu şi Loomis eraţi apropiaţi?
- Da, eram prieteni apropiaţi.
Adică, foarte apropiaţi.
- Îl ştiai pe Loomis?
- Într-un fel.
Sunt prietenă cu Sarah, aici în Georgia.
Trebuia să vin cu ea în acea
noapte.
Da? Şi eu la fel.
Vroiam să le fotografiez nunta lor.
Îţi dai seama.
Iat-o.
Bună. Ce mai faci?
- *** te mai simţi?
- Bine. Ţine.
Aceasta este geanta fratelui tău.
Nu o vrei?
Mama nu a dorit, pentru că sunt jocuri
violente, ştii asta...
- În plus, a dorit ca tu să le ai.
- Vino încoace.
- Ai grijă de tine, da?
- OK.
Ţine. Dacă ai nevoie să vorbeşti...
acesta e numărul meu.
Bună, rază de soare.
Nu credeam că te întorci aşa
de devreme.
Dă să te pup.
Îmi pare rău de Hutch. Eşti OK?
- Da. Nu ştiu. E greu de crezut.
- Bună, Hutch!
Mai întâi părinţii tăi şi acum
cel mai bun prieten al tău.
Dumnezeu nu te tratează prea bine.
Ştii ceva, Phineus? Când vorbeşti tu,
numai prostii scoţi pe gură. Idiotule.
Fii tare, atât îţi spun.
Tu mă înţelegi, frate.
- Desigur.
- Şi tu de ce vorbeşti aşa cu fratele tău?
Pentru că fratele meu e un idiot.
O, Dumnezeule. Eşti groaznică.
- Ştii ce s-a întâmplat cu el?
- Tot ce ştiu e că...
a fost omorât împreună cu doi prieteni.
Asta-i tot?
- Ce se află în geantă?
- Nişte jocuri video. Poze. Ceva de genul ăsta.
- Pot să mă uit?
- Da.
- Hopa! Sunteţi voi doi?
- Da...
Foc.
- Minunat.
- Phineus, nu te juca cu aia.
- Îmi pare rău, Hutch.
- Tu cred că ai fost adoptat.
Am făcut-o pentru Loomis.
- Îi plăceau jocurile video?
- Da.
- Sunt ceva jocuri bune prin geantă?
- Nu ştiu sigur. Ia şi vezi.
Supravieţuieşte!
- "Supravieţuieşte!"? N-am auzit de el.
- Da, ăsta e jocul.
Îl juca în noaptea în care a murit.
Vroia să vin şi eu dar n-am acceptat.
Hutch, dragul meu, n-aveai de
unde şti.
- Numai că...
- *** a ajuns la el?
- Căuta să vadă erori.
- Îl voi testa şi eu.
Îl voi juca să văd
ce făcea Loomis.
Hei, nu-mi prea place. Acesta era ultimul
lucru ce-l făcea înainte să moară.
Stai liniş***.
Dacă Loomis testa acest joc,
asta înseamnă că...
e permis.
Şi asta poate fi bine.
Vrei să joci cu mine?
Swink, m-ai speriat tare, omule.
De ce? Da. Vreau să intri.
Mulţumesc pentru întrebare.
Am pregă*** totul ca să nu ne
lipsească nimic.
Deci...
Îmi pare rău...pentru prietenul tău.
- E groaznic.
- Mulţumesc, omule.
Ştii unde sunt toate.
Mă chemi dacă ai nevoie de ceva.
Mersi.
Bună!
Hei, ai ceva să-mi spui?
Bună! October, băieţi, aceasta e Abigail.
E o prietenă de-a lui Loomis.
Va fi cu noi pentru un timp.
- Bună.
- Bună.
- Mă scap pe mine.
- Acolo este, pe hol.
- Scuze.
- Eşti bine?
Da, sunt OK.
Fata aceea arată nemaipomenit.
Loomis mi-a spus că mărimea nu conta.
El nu a jucat niciodată ca cel de-al treilea
jucător "shooter".
- Hei.
- Ce?
Nimic.
Totul e gata.
Şi mirosul.
- Nu-ţi fă griji. Te voi proteja.
- Mulţumesc.
Acţiunea începe, vreau să încep!
- Şeful tău se poate conecta?
- Miller, eşti acolo?
Da, sunt aici.
I-am spus soţiei mele că mă
aflu la o şedinţă.
Gata băieţi, terminaţi vorbăria.
Numele jocului este "Supravieţuieşte!".
Nu prea ştim nimic de el, doar că
nu ar trebui să-l jucăm.
Stai jos!
Să-i dăm drumul!
- Pune mâinile pe el.
- Dezgustător.
Bellman Games prezintă
"Supravieţuieşte!"
Rugăciunea lui Elizabeth
Veniţi, Norilor, către mine.
Să vă ridicaţi ca o furtună a răului.
Porcăria asta nu mă lasă să
încep jocul.
Poate că ar trebui să citeşti
cu voce tare acea rugăciune.
Ce?
Tehnologia de activare cu ajutorul
vocii încă nu există.
OK.
"Veniţi către mine, Norilor..."
Ce?
E...ca ceva spiritual...
Putem să trecem peste porcăria asta
şi să jucăm?
Vreau să încep odată.
OK, să-i dăm drumul!
"Veniţi către mine, Norilor..."
"Să vă ridicaţi ca o furtună
a răului, pentru a vă manifesta."
"Lăsaţi ca noaptea să vă învăluie."
"Priviţi şi distrugeţi pe cei
care se opun pentru a nu mă răni."
"Lăsaţi ca sângele celor mulţi să mă cureţe.
Păstrând etern frumuseţea."
"Vă rog."
Bine aţi venit! Dacă aţi intrat în
acest joc, aţi făcut o mare greşeală.
Aţi spus cuvintele. Excelent.
Veţi muri pentru asta.
În acest moment, răul acestui loc
îţi curge prin vene.
Ai fost pedepsit la moarte.
Dorinţele tale te-au adus aici,
în domeniul Rouge.
În urmă cu 200 de ani în urmă,
contesa Elizabeth Bathory
a construit acest domeniu
pentru...
- Domeniul Rouge?
- Ai auzit de el?
Da. Mai ţii minte când bunica ne
vorbea despre asta? Era...
- Da...
- Era ceva...
- Ştii că bunica a pus şi o amuletă.
- Nu, vorbesc serios.
Ştiu băieţi că poate aţi auzit
povestea.
Ce s-a întâmplat acelor fete
a fost atât de groaznic,
că toate însemnările au fost
şterse.
Şi răul din acea casă a fost
renăscut.
Salvarea ta este în afara
porţilor din acest domeniu.
Singura ta şansă este de a afla
adevărul despre domeniul Rouge.
Şi de a opri răul.
Dar, pentru a realiza asta,
trebuie să supravieţuieşti.
- Dumnezeule.
- Începe să mă cam sperie.
Taci din gură!
Du-te, frate.
Încerc să-mi dau seama.
Ce-i asta?
- Băieţi, simţiţi şi voi?
- Da, o simt şi în chiloţi.
- Cred că ne apropiem de ceva.
- Ceva se apropie de noi.
- Să luăm arma.
- Cineva să facă ceva. Swink?
Nu, sunt OK. Mulţumesc.
Ai grijă!
OK.
O umbră a morţii te înconjoară.
Trandafirul roşu te va ajuta
să supravieţuieşti.
Bine. Ne va da şansa să scăpăm de fantomele
cu care nu putem să le înfruntăm.
Da. Trandafirul roşu te protejează.
Asta înveţi când citeşti prea multă
literatură gotică pentru cei mici.
Scuzaţi-o pe sora mea. Jocul e
amuzant, dar puţin cam lent.
La stânga! La stânga! La naiba!
Haide!
Doamne, sunt morţi peste tot!
Sunt în spatele tău!
Fii atent cu uşa aceea!
Închide uşa! Acum!
Dumnezeule!
Bună.
Ce se întâmplă? Ce se întâmplă?
Ce? Unde?
- Uite acolo. E ceva acolo?
- Ce spirit de observaţie ai.
- Bravo, Abi.
- Pare o cameră secretă sau ceva asemănător.
Contesa Elizabeth Bathory
- Ăla e un jurnal?
- Da.
Poate e vreun ajutor pentru joc.
Miller, eşti bine?
Da, sunt bine.
Iar eşti în tunelurile ălea, omule?
Pentru că nu e nici o ieşire acolo.
Uşile sunt închise.
Le voi deschide. Ştii că îmi place
să cercetez.
- Frica e pentru proşti.
- Pentru proşti.
Totul e sub control.
Mă duc.
Nu ai nici un trandafir?
Nu...nu am...nu am...
- Nu am nici un trandafir, omule.
- Spune-ne ce vezi înainte de a ieşi de-aici.
E ca o cameră de tortură, ceva
dezgustător...
Am văzut carne...
nişte fete moarte...
La naiba, omule!
- Gata, m-a omorât!
- Cine? Una din fetele ălea?
Era o...era o femeie.
Cred că era blestemata aia din tablou.
Contesa aia. Nici măcar nu am avut
şansa să lupt cu ea.
- Unde era camera de tortură?
- Printr-o intrare secretă...
Încerci să te întorci înapoi în joc?
Ei bine...
Hei, e cineva acolo?
Miller, cu cine vorbeşti omule?
Nu ştiu. Probabil că o fi cineva de
la securitate care îşi face rondul.
Ştii *** se spune. Dacă joci prea mult
timp, începi să-ţi închipui diverse lucruri.
Sau să ai atacuri de apoplexie.
Jocurile pot cauza pierderea cunoştinţei.
Realitatea percepută prezintă
unele lucruri...foarte stranii.
Ştiţi...cu cât joci mai mult, cu atât
jocul devine din ce în ce mai real.
E foarte interesant, dar mai mult
e o teorie. Dar memoria retinei există...
Dragule, e foarte fascinant,
dar trebuie să mă odihnesc.
Da, unii din noi se duc la muncă.
Bine. Miller, ne întâlnim mai
tărziu.
Da, da, da. Îmi voi verifica programul.
Mulţumesc pentru asta, băieţi.
Chiar aveam nevoie.
- Pentru Loomis.
- Pentru Loomis.
Pentru Loomis.
Simte realitatea.
Loreta, ce se întâmplă?
- Ce se întâmplă?
- E vorba de Miller...
Miller?
Miller!
Hei, hai. Băiete, e locul crimei.
Vrei să treci dincolo?
Puteţi să-mi aduceţi o bandă de
marcare a locului?
Nu înţeleg! Am vorbit cu el acum
câteva ore!
- Acum câteva ore?
- Da.
Hai să mergem.
Mulţumesc.
Ştiu că nu-ţi va fi uşor, băiete.
De aceea voi fi concis.
Ai fost cu el aici în noaptea
trecută?
Nu, am fost la mine acasă. Am jucat
împreună un joc pe reţea.
Soţia sa mi-a spus că lucra aici
până târziu.
Da, scuze. El a jucat de-aici,
iar eu din casa mea.
- Doar voi doi?
- Nu, cu încă 4 persoane. Prieteni.
- Avem nevoie de numele lor.
- Am înţeles.
- Locuieşti aproape?
- Aproximativ. În Leizig.
- Da?
- E cam la 10 minute distanţă.
Foarte aproape de locul crimei.
Charlie, termină.
Ştiu doar ce s-a întâmplat, OK?
Bine.
Dacă vrei să mă contactezi...
Numele meu este detectivul Twidloe.
Trebuie să mai vorbesc din nou
cu tine.
Îmi pare rău despre prietenul tău.
Mulţumesc.
Bine.
La naiba, ia veniţi să vedeţi!
Este cadavrul şefului lui Hutch.
- Nu-i amuzant.
- Nu ne-ai spus că Miller a murit aşa?
Nu mă pot uita la asta.
Hutch, îmi pare rău. Phineus, eşti un idiot.
Lasă naibii jocul ăsta.
De ce? Pentru că am găsit cadavrul
lui Miller în joc?
- E un joc de supravieţuire greu.
- Adică, îmi pare rău că sunt un ticălos...
dar cred că voi exageraţi un pic.
- Nu poţi arăta puţin respect?
- Respect?
- Da.
- Eu respect jucătorii prin joc!
Aşa că, haideţi să jucăm!
- Pentru Miller.
- Ştii ce? Termină să mai spui asta.
Nu o facem nici pentru
Miller nici pentru Loomis.
Nici măcar nu-i cunoşteai pe tipi,
nu-i aşa?
Dacă vreţi să fiţi aşa toată ziua,
foarte bine.
Dar eu nu o voi face. Iar pe tine te-am
întâlnit abia ieri. Aşa că pupă-mă în fund.
- Phineus!
- Ce?
Uitaţi ce...De ce nu plecaţi de aici
şi lăsaţi-mă să joc în linişte.
Linişte.
Hei, calmează-te.
Îmi pare rău.
Te simţi bine?
- E un moment dificil, ştii asta?
- Da.
Abigail, care e povestea ta? Nu ştim prea multe
de tine. Cu excepţia faptului că îţi place să joci.
Ei bine...Am crescut în Georgia.
Tatăl meu e arhitect, iar mama
profesoară.
- Mă duc la Princeton în toamnă.
- Se pare că eşti fata perfectă.
Nu sunt perfectă.
- Scuze.
- Eşti bine?
Da. Am probleme cu focul.
E o poveste lungă.
Ce s-a întâmplat?
Am văzut cadavrul lui Miller în joc...
Uite ce...nu sunt expertă în jocuri, dar există
tot felul de modalităţi de a muri în jocuri.
- Totul e doar o coincidenţă.
- Nu prea cred.
Pe de o parte pare doar o coincidenţă
nefericită această moarte.
Dar dacă te gândeşti mai bine, coincidenţa
de a regăsi cadavrul lui Miller din joc
exact la fel ca în viaţa reală,
e perfectă.
De aceea toţi suntem înfricoşaţi.
Nimeni nu ştie ce spune.
Idioţii!
OK, să-i dăm drumul...
Iată-i! Am uitat că urâţi oglinzile.
Dar pe asta nu o spargeţi.
Pauză
Poate că nu are nimic de-a face cu asta.
Poate că totul era inevitabil.
Posibile răspunsuri criminale la nivel
anti-social.
- Unde te duci?
- Loomis şi prietenii săi jucau acest joc
în noaptea în care ei au murit.
La câteva ore după. Acum şi Miller a murit.
*** se face că toţi au fost omorâţi chiar
imediat după joc?
- Trebuie să terminăm jocul...
- Hutch, dragule, linişteşte-te.
- E doar o coincidenţă.
- Şi dacă nu e, aşa *** a spus Swink?
Nu am spus eu asta! Nu mă băgaţi
în seamă!
Phineus! Dumnezeule!
- Ce faci, omule?
- Am omorât-o pe târfă. *** ţi se pare, omule?
Dacă moartea lui...
Dacă moartea lui Loomis şi a lui Miller
nu sunt coincidenţe?
Amândoi au jucat şi apoi au murit,
deci...
În mod clar, jocul îi omoară.
Nu-i aşa? Vorbeşti serios, omule?
Ascultă-te ce spui.
Hei Swink, uite ce oglindă am găsit.
Am vrut să văd ce scrie pe spate,
dar nu se sparge ca celelalte.
Cred că e făcută din argint sau ceva de
genul acesta. Nu ştiu. Vedeţi voi.
Ai trecut prin multe.
Şi ştii că eu ţin la tine.
- Şi toţi suntem speriaţi.
- Ştiu.
Bine.
Realitatea perceptivă
Triplu masacru din Church Point
Baza de date a Departamentului
de Poliţie din New Orleans
Raportul poliţiei
Balustrada de la al doilea etaj
s-a rupt...
Victima a suferit
o ruptură de gât.
Miller Banks
Ucis între 1 şi 4 dimineaţa...cu un
foarfece de 14 inchi
Foarfece de 14 inchi
De aceea trebuie să ne reîntoarcem la joc
să aflăm ce s-a întâmplat.
- Am avut deja discuţia asta.
- Spune-mi nebun sau paranoic!
Puţin îmi pasă, uită-te la astea!
- De ce Phineus nu se află aici?
- A spus că va fi aici. Deci va veni.
OK. Deci toţi am văzut că Miller
a fost înjunghiat.
Poliţia crede că a fost înjunghiat
cu un foarfece.
La fel şi prietenii lui Loomis.
Iar corpul lui Sarah a sângerat până la moarte.
Raportul poliţiei spune că Loomis
şi-a rupt gâtul.
A fost spânzurat ca în joc.
Toţi au murit la fel ca în joc!
Nu poate fi doar o coincidenţă.
Nu înţeleg!
Cred că ai dreptate.
Ştii când ţi-am spus de povestea
spusă de bunica.
Era vorba despre Bathory care era
o nebună. Şi asta e ceva foarte real.
Băieţi, toate detaliile acestui joc se
bazează pe viaţa ei adevărată.
Turnul, cimitirul, camera
de tortură.
Ea îşi vâna victimile purtând
un veşmânt negru.
Îi omora cu un foarfece de argint.
Oglinzile sparte?
De ce se spărgeau? Pentru că nu puteau
rezista vechimii. Toate sunt adevărate!
October, pe mine mă interesează să aflu ce
i s-a întâmplat lui Miller şi lui Loomis...
iar tu nu mă ajuţi.
Drept pedeapsă, ei erau închişi
în turn.
Şi cel mai important lucru a fost...
Ultimul lucru pe care ea l-a spus e că
într-o zi ea se va întoarce.
Şi dacă ea s-a întors şi ne omoară unul
câte unul, după ce murim în joc?
E o nebunie. Nu vezi ce spui?
Nu vrei să mă asculţi? Foarte bine!
Ceea ce mă interesează este să aflu
unde naiba e Phineus!
Închide ochii / Vreau să străbat cerul /
În visurile mele dulci.
Închide ochii / Vreau să văd noaptea /
În visurile mele dulci.
E cineva acolo?
Phin, eşti bine?
- Da, sunt bine.
- Phin, aici e Hutch. Unde eşti?
Mă aflu pe drum. Dar m-am blocat
aici pe River Road.
- Mă aflu în partea de sud, omule.
- Conduc eu.
- Cine e, Abigail?
- Da.
- Salut, dragă.
- Salut.
Hei Swink, ştii că vorbeam despre realitatea
perceptivă. Despre a auzi, a vedea lucruri...
- Despre amândouă...
- E foarte ciudat.
- Uite ce...am văzut lucruri din joc, frate.
- Linişteşte-te. Venim după tine.
Să mergem.
Phineus, n-ai murit în joc.
Aminteşte-ţi asta. Vin acolo imediat.
Aşa e! N-am murit în joc, dragă!
Hei...
Ia stai puţin...
În joc, ea apare noaptea.
E cineva acolo?
Suntem aproape, să-i găsim maşina.
Uite aici!
Phin!
Sfârşitul jocului
Isuse, a murit la fel ca în joc.
Vrei să-mi spui ceva?
Asta.
Va părea incredibil.
Jocul acesta - "Supravieţuieşte!".
Este vorba despre domeniul Rouge
şi o femeie, Elisabeth Bathory.
Da, cred că ştiu poveştile
cu fantome.
OK. Phineus a fost lovit de o
trăsură în joc.
Miller...Miller a murit la fel
ca în joc.
Stai...Stai aşa puţin, băiete...
Am luat acest joc săptămâna trecută.
De la un prieten.
Şi el a murit la fel ca prietenii
săi, exact ca în joc.
Acum, ia şi explică-mi asta!
Da.
E vorba de cazul Crawley
din Church Point.
Locuieşti la familia aceea, nu-i aşa?
După ce ţi-ai pierdut părinţii?
- Da.
- Ai vorbit cu Crawley în noaptea crimei?
Ştii şi tu, detective.
- Vedeţi, tehnic vorbind oricine...
- Taci din gură.
Stai aici.
- Pare atât de speriat.
- Nu cred că...
Taci din gură!
- *** se intră?
- După ce citeşti asta.
Bine. "Veniţi către mine, Norilor..."
Trebuie să fie vreo legătură.
O vom afla, Hutch.
- Uite ce, deja ţi-a spus că...
- Şi eu îţi spun că...
Prieten sau nu, joc pe calculator sau nu,
data următoare când te mai văd la locul crimei
voi fi forţat să te arestez.
*** te-ai simţi tu dacă ţi-ai vedea
prietenii morţi?
- Cineva la care ţii, detective.
- Aş lăsa poliţiştii să-şi facă treaba.
Nu fă asta!
Haide, haide!
- Ar fi mai bine ca nimeni să nu joace.
- Cred că cineva la vârsta ta s-ar speria.
- Haide, haide.
- Am înţeles.
Bine.
Voi analiza asta.
Dar tu trebuie să te duci acasă,
Hutch.
- Nu-l închizi pe puşti?
- De ce? Are cumva vreo trăsură?
Povestea cu jocul pe calculator
pare o porcărie.
E un lucru foarte rău!
Eu o ştiu şi toţi o ştim!
- Ceva s-a întâmplat! Ceva rău!
- Taci din gură, Swink!
Nu ne ajuţi aşa, omule.
De ce ai adus jocul acesta în
vieţile noastre, Hutch?
De ce?
- Nu...
- Fratele meu...
era tot ce aveam.
El era totul pentru mine
şi acum e mort.
October...
Nu ştiam.
Nu ştiam. Îmi pare atât de rău!
Nu mai doresc ca altcineva
să mai păţească ceva.
Nici eu.
De aceea, trebuie să facem ceva.
Hutch, vreau să afli tot ce poţi
despre acest joc.
OK.
- Pot să încep cu casa lui Loomis.
- Eu trebuie să mă ocup de Phin mai înainte.
- Eşti bine? Putem face asta?
- Hutch. Cineva l-a omorât pe fratele meu...
având o căruţă cu cai.
Voi descoperi cine a făcut asta
şi îl voi pedepsi.
Abigail, doresc să stai cu Hutch
şi dacă se întâmplă ceva...
N-o să mai jucăm acel joc nici
măcar o singură secundă.
Am nevoie de puţin ajutor aici.
Lăsaţi-mă să ghicesc. Soţia şi copiii
vă înnebunesc.
Aveţi nevoie de ceva care să
vă relaxeze...presupun.
- Arăt eu a copil de 12 ani?
- Presupun că nu jucaţi.
M-am retras după timpurile
în care se folosea "cubul lui Rubik".
Uite ce, am nevoie de nişte informaţii despre
un joc care se numeşte "Supravieţuieşte!".
"Supravieţuieşte!". N-am auzit
niciodată de el.
Poate că e ceva necomercializat
încă. Înţelegi?
Ştiţi, un joc este doar o extensie
a creaţiei minţii umane.
Nu aţi cunoscut pe nici un programator
de jocuri, nu-i aşa?
- Nu, probabil că nu.
- Sau poate că deja aţi cunoscut.
Da. Nu am aflat nimic.
Probabil că e un joc necomercializat
încă sau ceva de genul ăsta.
Da, bine.
Vorbim mai târziu, bine?
E închis. Trebuie să fie vreun
geam deschis.
*** de ştii?
Ţi-am spus că am locuit la familia Crawler
pentru un timp când eram mai tânăr.
O, da.
Casa lui Loomis era... ca propria
mea casă.
Obişnuiam să vin aici când lucrurile
deveneau...
Nu e nevoie să vorbeşti despre
asta.
Tatăl meu nu vroia să se despartă.
Spunea că mama îl înşeală cu altul.
Ceea ce nu era adevărat.
Am zis că...
Dacă ea nu vrea să fie cu el,
atunci nu vrea să fie cu nimeni.
Aşa că am dat foc la casă.
A ars ca o torţă.
Pompierii abia au reuşit să mă
salveze, dar mama mea...
Se afla încă în pat când au găsit-o.
Întotdeauna mi-am spus că dacă...
eram mai mare...
aş fi putut să opresc asta.
Nu ştiu...
Şi eu am învăţat, încă de mic,
că nimic nu se compară cu familia.
Şi de atunci ţi-e frică de foc?
De aceea urăsc focul. Mă duc la
uşa din faţă, OK?
Haide, haide...
Să verificăm camera lui Loomis.
Ce putem găsi noi ce n-a găsit
poliţia?
N-au ştiut unde să caute.
Ce? Ce este?
Este compania de jocuri pentru care
testa jocul. Ei i-au oferit jocul.
Am găsit adresa companiei care
a creat jocul.
Spune-mi exact unde se află
strada Cipres nr.1420.
Nici o problemă. Să vedem.
Trebuie să o iei pe podul de lângă
Spanish Lake.
Îl vom căuta pe creatorul jocului
şi vom afla ce ştie el.
Hutch, am citit o carte care se numeşte
"Malius Demonium".
- Malius şi mai ***?
- Înseamnă "Secera vrăjitoarelor".
A fost folosită pe vremuri, împotriva
vrăjitoarelor în timpul Inchiziţiei.
Se spune că dacă întâlnim o vrăjitoare,
trebuie să-i batem trei piroane
în inimă, gât şi frunte.
Aceste piroane va face ca spiritul ei
să se întoarcă în corp. Şi asta e...
foarte, foarte important, băieţi.
Un suflet ce nu este mort poate fi purificat
doar prin ardere.
Chiar crezi că un mort se mai poate
întoarce din groapă sub forma unei fantome?
Hutch, îţi spun că un spirit
puternic
poate fi întors la groapă cu
o incantaţie corespunzătoare.
Nu pot crede ce se întâmplă.
Detectivul Charles Kent a fost ucis
brutal astăzi lângă mall...
October!
Dumnezeule.
Poliţistul acela...e mort.
Ce?
Băieţi, avem o altă problemă.
De ce se află poliţia aici?
OK, ne întoarcem.
Ne găsiţi în casa lui Loomis.
- În casa lui Loomis?
- Swink!
Haide, dacă nu vrei să ajungem în
închisoare, trebuie să plecăm acum Swink!
- În închisoare?
- Acum! Haide!
Să ne uităm în apartament.
Ce avem?
Contesa Elisabeth Bathory...
De văzut perioada 1420-1650. Exorcizare.
- Nu era un jurnal?
- Un jurnal?
Da, în joc.
- Şi dacă asta e?
- Ce să fie?
Incantaţia corespunzătoare.
Vrei să spui că...
Nu e vorba de nici o fantomă!
Vrei să spui că am contactat un
spirit prin acea incantaţie?
Pentru a începe jocul, toţi am
spus acea rugăciune.
Totul este foarte...Este foarte
improbabil!
Ce e, Swink?
Eu şi October am mai discut chestiile acestea.
Nu ştiu, poate că are dreptate.
- De ce e deschis?
- Ce?
- Jocul.
- Nu l-am deschis eu.
V-am spus să nu jucaţi.
- Unde e October?
- Fumează afară.
Dar ai spus că trebuie să murim
mai întâi în joc!
Nu-i aşa, Hutch? Nu? Nu astea
sunt regulile?
Nu ştiu care sunt regulile, Swink!
Poate că nu există nici o regulă!
October!
Nu e posibil. Eu nu m-am jucat.
Nimeni nu a făcut-o!
- Cine a intrat în joc?
- Jocul însuşi a făcut-o.
October! October!
La naiba!
Dă-mi drumul!
October!
October!
Nuuu!
Dă-mi drumul!
Du-te naibii.
S-a deschis. Haideţi!
October!
Nu! Nu, nu, nu! Nu, nu, nu!
Vei fi bine. Vei fi bine.
Eşti bine, putem rezolva asta.
Pot rezolva asta.
La naiba! Te rog, nu-mi fă una
ca asta!
- Nu trebuia să o las singură.
- Nu e vina ta, Swink.
E numai vina mea.
Trebuia să o laşi baltă când
ai avut şansa.
Viaţa era perfectă înainte
de asta.
- Tatăl meu nu e arhitect.
- Ce?
Tatăl meu nu e arhitect.
Iar mama mea nu este...
profesoară pentru copii.
Oricum. Nu voi studia nici la
Princeton...
Şi tot ce ţi-am spus au fost
minciuni.
- Şi atunci, această dubiţă este...?
- Casa mea cea dulce.
Urăsc să spun adevărul pentru că
îmi este ruşine.
Trebuie să punem capăt acestui lucru.
Nu cred că ne-a rămas prea mult timp.
Ai dreptate că nu mai avem mult timp
la dispoziţie.
Trebuie să găsim cadavrul.
Pentru asta, trebuie să găsim turnul.
Oricine a creat acest joc,
el ştie totul despre Elizabeth Bathory.
Şi trebuie să ştim unde se află
domeniul.
Hei...Hei Swink, ce faci?
E foarte clar că mai trebuie să jucăm
acest joc dacă vrem să terminăm povestea.
- Unul din noi trebuie să joace.
- Swink, dacă intrăm în joc...
Oricum acest joc se va derula de
unul singur, nu-i aşa?
Cel puţin, voi încerca să mă pun
drept momeala.
Astfel, îi voi proteja pe toţi.
Să-i dăm drumul.
- Ştii ce trebuie făcut.
- Să supravieţuim.
Al naibii joc.
Aici au făcut jocul "Supravieţuieşte!"?
Mi se pare un loc cam ciudat
pentru a face un joc.
Haide. Să mergem.
Alo?
Mă duc să verific. OK?
Dumnezeule...
Rahat!
Doamne sfinte!
Spune-mi că încă n-ai murit în joc!
- Nu, sunt bine.
- Locul acesta e pustiu.
- Ascultă, aş vrea să te duci în fundul casei.
- Nu prea sunt sigur unde se află.
- În ce încăpere te afli?
- Într-un fel de salon.
Aşteaptă.
- Sunt două intrări în încăpere, nu?
- Da.
Du-te pe lângă stâlp spre ieşire
şi înapoi spre hol.
Ar trebuie să fie nişte scări
şi o bucătărie la stânga.
Ce se întâmplă, Swink?
*** de ştii toate acestea?
Fii atent. Du-te la bucătărie
la uşa din spate.
Continuă să mergi până când vezi
nişte trepte şi nişte statui.
- Vezi nişte porţi?
- Da, le văd.
E exact ca în joc.
O, Isuse!
Este domeniul Rouge.
Este cimitirul ticăloasei.
Ce înseamnă asta, Hutch?
- Însă că trupul ei se află în turn.
- Rahat.
Jurnalul lui Elisabeth.
Toate aceste fete.
Le-a ucis pe toate.
Swink, Abigail are probleme!
Trebuie să mă duc sus.
Pe unde să o iau?
Intră. Trebuie să fie o scară
pe una din părţi.
E blocată! E blocată!
Am nevoie de o bară sau ceva
de genul acesta!
Nu se află una pe jos?
Cred că glumeşti.
Şi acum pe unde?
- Cred că e mai bine în încăperea principală.
- Haide, Swink!
- Nu pot deschide uşa.
- Aşteaptă. Aşteaptă.
Am eu cheia.
- Aceasta este...
- O nebunie. Du-te!
Nu cred că voi reuşi.
Trebuie să mă ajuţi.
Mă duc eu. Am văzut-o.
Să încerc ceva.
Totul e bine. Linişteşte-te.
Ce s-a întâmplat? E bine?
Da, i-ai salvat viaţa.
- Şi acum?
- Avem nevoie de trei piroane.
Şi încă ceva. Amintiţi-vă ce
a spus October.
Pentru a purifica sufletul unei vrăjitoare
trebuie să o ardem.
Încă ceva, Hutch! Trandafirii.
Dacă te duci acolo, să nu uiţi de trandafiri.
Niciodată nu se ştie. Cred că...
Nu!
Swink!
Haide, ticăloaso.
O, rahat.
La naiba, ticăloaso!
Încă n-am murit!
Swink! Swink!
Pleacă! Lasă-mă în pace!
Nu! Nu!
Swink!
Sfârşitul jocului
Îmi pare rău, Hutch.
OK. O să avem nevoie de un ciocan.
Haide, pe aici.
Deschide uşa.
Haide! Haide! Haideee!
Mulţumesc, Swink.
Totul e OK.
- Voi coborî eu primul.
- Bine.
Ai auzit asta?
OK, bine, bine.
Haide.
Trebuie să fie şi o altă uşă
pe aici.
Spre turn. Haide, să mergem!
Deschide, deschide, deschide uşa...
OK, aşteaptă. Să ne gândim.
Pot s-o deschid. Nu ştiu...
Lasă-mă puţin!
- Doar că...Ce!?
- Nu mai avem timp!
Gândeşte-te! Trebuie să terminăm
asta.
Nu.
Nu te părăsesc.
Vreau să te duci.
Ai şansa...
Nu poate fi adevărat.
Vreau să-l iei.
Ştiu.
Ai grijă.
Binecuvântează-mă...
Binecuvântează-mă...
Binecuvântează-mă...
Pleacăăăă!
Nu! Pleacă!
Oglinzile se spărgeau pentru că nu puteau
rezista vechimii.
Nu se sparge pentru că cred că e făcută
din argint sau ceva de genul acesta.
Fugi! Mişcă-te! Repede!
Ajutor!
Haide!
Mişto!
Supravieţuieşte!
Veniţi, Norilor, către mine.
Să vă ridicaţi ca o furtună
a răului, pentru a vă manifesta.
Lăsaţi ca noaptea să vă învăluie.
Priviţi şi distrugeţi pe cei
care se opun pentru a nu mă răni.
Lăsaţi ca sângele celor mulţi să mă cureţe.
Păstrând etern frumuseţea.
Vă rog.
Traducerea şi adaptarea: LOVENDAL
E-mail: ovidiu_iacob@yahoo.com