Tip:
Highlight text to annotate it
X
25.000 Romanian
DOMNULUI PROFESOR, CU DRAGOSTE
Traducerea şi adaptarea
Eugen Roşu
Bietele mele picioare!
Bonjur, madam Joseph.
Îmi place părul dumitale.
E cumva blond-căpşună?
Faci pe geloasa.
Ce-i faci diseară de mâncare
moşului tău?
Să zică mersi de-o tocană
cu pireu de mazăre.
Da' n-o să mai fie
în stare de nimic.
Nu vreau de la el decât
să mă încălzească la picioare.
Sucuză-mă, drăguţă!
Ia dă-te-ncoace, Gert!
Nu m-ar deranja să-l primesc
plocon de Crăciun pe flăcăul ăsta.
Nici n-ai şti ce să faci cu el.
Eşti văduvă de prea multă vreme.
Vezi-ţi de-ale tale!
E ca mersul pe bicicletă.
Nu se uită niciodată.
Îţi spun ce-o să fac eu.
Ţi-l trimit pe Alfie al meu.
Când se porneşte, nu-i de lepădat.
Să sperăm că e bine dotat.
Şcoala secundară North Quay, Portul Londrei
Director Alexander Florian
Bună dimineaţa.
Cauţi pe cineva?
Frumoasă zi, nu-i aşa?
Scuze.
Hackman e în Cancelarie.
Acolo-i să rămână.
Bună dimineaţa.
Numele meu este Thackeray.
Sunt noul profesor.
Te aşteptam.
Deci dumneata eşti noul mieluşel
venit la tăiere.
Sau, mai bine zis...
oaia neagră?
Nu, sunt doar profesor, d-le Hackman.
Nu sunt eu Hackman.
Slavă Domnului!
A plecat,
Dumnezeu să-l mântuiască!
Cred că acum îşi varsă năduful
la Inspectorat.
Weston.
Sunt dna Evans, Grace.
Director adjunct.
Dnă Evans.
Ai apucat să-i vezi pe copii?
Am aruncat o privire
în clasa d-lui Hackman.
Eu predau lucrul manual.
Vrei un ceai?
Nu, mulţumesc, nu acum.
Eşti de mult profesor?
Acum, este prima slujbă.
Noi îi spunem serviciu.
Eşti americam?
Britanic...
din Guiana Britanică.
Dar am stat câţiva ani în State.
- Unde?
- În California.
Vremea e chiar aşa frumoasă
*** se spune?
Chiar mai frumoasă.
Ce patalama ai?
În ce eşti licenţiat?
Sunt inginer.
Trebuie să plec.
Simte-te ca acasă.
Fă o vizită prin şcoală,
sau poţi să stai aici.
La prânz, te voi prezenta
şi celorlalţi.
Mulţumesc.
Dânsa este Gillian, d-le Thackeray.
Gillian Blanchard.
Şi ea este nouă.
A venit alaltăieri.
- Un ceai, Gillian?
- Mulţumesc.
Dumnealui este dl. Mark Thackeray,
noul suplinitor.
Jose Dawes,
Euphemia Phillips.
Ele predau la cei mici.
Pe Theo Weston l-ai cunoscut.
Da, am avut plăcerea.
M-a confundat cu Hackman.
- Am auzit că a întins-o.
- N-aş zice că-i vina lui.
Bunătatea asta rău-înţeleasă
poate pune capac oricui.
A meritat-o.
Eu sunt Clinty Clintridge.
Clinty este o artistă minunată.
Acum doi ani a expus
şi la Academia Regală.
Postul de profesoară îi asigură
pâinea cea de toate zilele.
Cam aceştia sunt profesorii,
cu excepţia d-lui Bell,
profesorul de sport.
Sper să rămâi la noi.
Dacă-aş fi în locul dumitale,
n-aş face-o.
Aş întinde-o acasă,
cât aş putea s-o mai fac.
Nu-l descuraja, Weston.
Acum trebuie să plec.
Trebuie să mă ocup de igiena
unei eleve din clasa Clintyei.
De ce?
Copiii s-au plâns din nou.
Nici nu pot sta lângă ea.
Dar ce s-a întâmplat?
Probleme personale de igienă.
Are 14 ani şi n-o ajută nimeni.
Voi, bărbaţii, sunteţi norocoşi.
Sunt lucruri pe care noi, femeile,
trebuie să le facem pentru copiii aceştia.
Gillian, draga mea,
încurajează-l să rămână.
De ce cred toţi că ar trebui
să fiu încurajat?
Aşa mi-au spus şi mie.
Şcoala asta are ceva terifiant,
dar şi provocator.
Aici nu este îngăduită nici o
formă de pedeapsă corporală.
Nici una?
N-am experienţă de profesor.
Mă simt rătăcită.
Nici eu n-am experienţă.
Da, dar pentru dumneata
va fi mult mau uşor.
Mie mi-e cam teamă de ei.
Repriza de dans de la amiază.
În timpul prânzului,
cei mari folosesc culoarul.
Uneori, dansez şi eu cu ei.
Chiar şi bătrânul
dă dintr-un picior câteodată.
Dansul îi ţine în formă
ca să-i poată toca mărunt pe profesori.
N-ai putea fi mai puţin
descurajant?
Departe de mine aşa ceva.
Muzica e mai tare
ca de obicei.
Probabil că sărbătoresc victoria
împotriva lui Hackman.
Mai bine plec să-l văd
pe dl. Florian.
Te conduc.
Se pricep, nu-i aşa?
Cred că da.
Biroul directorului
e în direcţia asta.
Voi doi...
Nu vreţi să dansaţi?
Ne vedem mai târziu,
d-le Thackeray.
Deci?
Nu, mulţumesc.
Trebuie să merg la director.
Ai referinţe excelente,
ba chiar nemaipomenite...
ca inginer în comunicaţii.
Practică în America de Sud.
De ce doreşti să fii profesor?
Din varii motive.
N-ai încercat să obţii
un post de inginer?
Încerc de 18 luni, domnule director.
Aici, în North Quay,
nu avem o schiţă anume.
Majoritatea copiilor noştri
sunt respinşi de la alte şcoli.
Ne străduim să-i ajutăm şi să-i
învăţăm carte *** putem
şi cât putem.
Autorităţile locale nu sunt
în totalitate de partea noastră.
Iar din clipa în care vei accepta
postul, te vei descurca singur.
Bineînţeles, eu şi ceilalţi profesori
îţi vom da tot concursul.
Dar izbânda sau eşecul
vor fi numai ale dumitale.
Deci, *** rămâne?
Accept postul, domnule director.
Bravo.
Atunci, batem palma.
De mâine, vei lua în primire
clasa lui Hackman.
Sapiano.
Wong.
Osgood.
Tuffen.
Pegg.
Pegg?
Joseph.
Dare.
Potter.
Potter.
Denham.
Buckley.
Purcell.
Fernman.
Jackson.
Strong.
Seales.
- Palmer.
- Da, şefu'.
Campbell.
Prezent.
Nu ştiu ce cunoştinţe aveţi,
aşa că o vom lua de la zero.
Mai întâi, când vă
auziţi numele,
citiţi la alegere
dintr-unul din manuale.
Fernman.
Aici.
"Numai cei care
au sosit
călare
sau cu trăsura."
- Mulţumesc.
Denham.
"Dacă 14 găini fac câte un ou
timp de 30 de zile,
cât costă o duzină de ouă
şi câte ai de vânzare?"
Moira Joseph.
"Greutatea lui Pete Gilroy
şi frâul prea strâns în jurul gâtului
au făcut ca iapa sălbatică
să-şi domolească fuga.
Însă Pete era prea preocupat
de ce i-ar fi hărăzit soarta,
nesperând să scape cu viaţă
dacă ar fi fost aruncat din şa."
Las-o deoparte, te rog.
Mulţumesc.
Cine mai vrea să citească?
- Numele, te rog.
- Pamela Dare.
"Şi avea să înveţe să iubească.
Nu ştiu de ce, dar la el,
lucrul acesta părea ceva straniu.
Dar asta era.
Şi, deşi în scurtele clipe de singurătate,
fărâma de tandreţe
prindea să încolţească.
La el încolţea,
când totul în jurul lui pălea."
Mulţumesc, dră Dare.
În continuare, vom vorbi
despre măsuri şi greutăţi.
Ce este avoirdupois?
- Avoir de ce?
- Avoirdupois.
Tabela de greutăţi.
Supergrea, grea, semigrea,
mijlocie, uşoară,
cocoş, muscă, pană.
Vă mulţumesc foarte mult.
Mă bucur că aveţi simţul umorului.
Ştiţi puţine
şi vă amuzaţi din orice.
Vă prevăd un viitor strălucit.
Copiaţi tabelele următoare.
Cine se crede ăsta?
Are tupeu.
Bună.
Mă gândeam că ţi-ar prinde bine.
*** a mers?
Să zicem că lupta a început.
Ce ne-am face
fără o ceaşcă cu ceai?!
*** îşi zice?
Asta ştiu.
Mă refeream la numele mic.
Mark.
Două lucruri, Mark.
Cunoaştem cu toţii
ideile bătrânului.
Şi în principiu,
suntem de acord cu ele.
Dar din biroul lui,
nu-l paşte nici un pericol.
Copiii aceştia vin din familii
unde se ascultă de nuia.
O vorbă nelalocul ei spusă
părinţilor şi au încasat-o.
Aşa ceva aici nu se întâmplă, aşa-i?
Aşa că avem în faţa lor
un mare handicap.
Hackman a încercat să fie popular.
Şi-a făcut-o cu mâna lui.
Weston nu dă doi bani pe ei,
dar nici aşa nu-i bine.
Nu-ţi pot da sfaturi,
dar nu le cânta în strună.
Sunt copii buni, Mark,
majoritatea.
Dar dacă nu-i ţii în frâu,
te doboară, cât ai clipi.
A fost probată...
de experţi.
Sunt mari experţi.
Pot să ies din clasă, şefu'?
Da, şi mă cheamă Thackeray.
Da, şefu'.
Fetelor, majoritatea le ajutaţi
pe mamele voastre la cumpărături.
Mă iertaţi, d-le "Fackeray".
E cam curent pe aici.
În legătură cu înmulţirea,
ar trebui să ştiţi câteva chichiţe.
Să presupunem că vreţi să cumpăraţi
carne cu şapte şilingi livra.
Potter.
Chiar trebuie să faci aşa?
N-am încotro, domnule.
De vină e banca.
Bietul Potts!
Luaţi loc!
După ore, o să vorbesc
cu administratorul.
Nu aşa că-i drăguţ?
Sper că n-am pierdut ceva.
Unde rămăseserăm?
Parcă la cumpărături.
Popoleşte-te, Denham.
Întrebam şi eu, d-le Fackeray.
Nu vreau să pierd nimic.
Bert, voia să ne înveţe
o şmecherie nouă şi profitabilă.
Pricepi tu,
când mergem la cumpărături...
Am spus să vă potoliţi.
Treci la loc.
Rezolvaţi exerciţiile
patru, cinci şi şase.
În linişte.
Nu-ţi fă griji.
Ce-i mai rău abia de acum vine.
Te afli încă în faza
tratamentului tăcut.
Care-i faza următoare?
Dacă nu ştii vreo magie neagră,
ticăloşii ăştia mici
cunosc o mulţime de şmecherii.
INGINER-ŞEF ADJUNCT
De ce ai intrat în învăţământ?
Nu strică să ai ceva de lucru.
Dar nu-i învăţ nimic.
Nici n-am început.
Nu te îngrijora.
Ai tăi termină trimestrul ăsta şcoala.
Cu ceilalţi va fi mai uşor.
Ba va fi la fel de rău.
Poate mai rău.
Şi ce propui?
Le trebuie o mamă de bătaie.
Mie îmi pare rău de ei, ţie, nu?
Majoritatea abia dacă
ştiu să citească.
Eşti atât de naiv,
bătrânul meu coleg.
În curând, o să câştige
de două ori cât tine.
Vor face parte cu bucurie din marea
şi nespălata populaţie a Londrei:
analfabetă, împuţită şi mulţumită.
Educaţia este un dezavantaj
în zilele noastre.
E caraghios ce spui!
Dar adevărat.
Fii cu ochii-n patru,
dacă nu vrei s-o iei razna.
Bună dimineaţa.
Luaţi loc în bănci.
- Aţi păţit ceva?
- Sper că nu v-aţi rănit.
Vă simţiţi bine?
În ziua de azi se vând
numai lucruri de proastă calitate.
Vreţi să vă ajut?
Staţi jos.
Aşezaţi-vă la locurile voastre.
Dar avem voie
să stăm unde vrem.
Treceţi la locurile voastre.
Mă scuzaţi.
Ai păţit ceva?
Seales, s-a întâmplat ceva?
Mama.
E foarte bolnavă.
Îmi pare rău.
Pot să te ajut cu ceva?
Nu.
- Este englezoaică.
- Înţeleg.
Sunteţi la fel ca babacu',
doar ceva mai voinic şi mai tânăr.
Nenorocitul dracu'!
N-ar trebui să vorbeşti aşa
despre tatăl tău.
Habar n-aveţi.
Îl urăsc!
De ce n-aş face-o?
N-o să-l iert niciodată
pentru ce i-a făcut mamei. Niciodată!
Doar a luat-o de nevastă, nu?
Nu-i aşa?
Astăzi vom vorbi
despre America de SUd.
Mă iertaţi, d-le Fackeray.
Nenorocitele, au alunecat.
Mă cheamă Thackeray,
şi nu sunt nişte "nenorocite".
Sunt un teanc de bărţi.
Asta-i bună.
Pam, iubito, nu-i un teanc nenorocit,
e un teanc de cărţi.
Linişteşte-te!
Voiam să fiu de folos,
d-le profesor Thackeray.
Aşa-i, d-le Fackeray.
Curley nu voia decât
să-i dea o lecţie toantei.
Ştiu ce voia Curley.
Acum treceţi la loc.
Vom învăţa despre
America de Sud.
Deschideţi cartea de geografie
la pagina 37.
Predarea la clasele cu elevi debili
"Erau singuri,
dar nu era singurătatea acelor
camere închise la care se gândeau.
Nisipul mut şi grotele
fragile dimprejur
făceau să li se pară
că nu pâlpâia fărâmă
de viaţă sub soare."
Scuză-mă, dragă.
Nenorocita asta de bancă.
Aşa vorbeşti
şi cu tatăl dumitale?
Nu sunteţi nenorocitul
de taică-miu!
Cine se crede?
Gura!
'Mneaţa.
Salut, Thackeray.
*** merge treaba?
Mulţumesc, bine, domnule director.
Toţi băieţii, afară!
Fetele rămân pe locuri.
Care-i problema?
- Ieşi afară!
- Bine.
M-am săturat de vocabularul
vostru deşănţat,
de comportamentul necioplit
şi de atitudinea voastră şleampătă.
O femeie decentă
este mult mai discretă.
Doar o târfă ordinară
ar fi procedat aşa!
Iar părtaşul la aşa ceva
este şi mai rău!
Nu mă interesează cine a făcut-o.
Toate sunteţi la fel de vinovate!
Lipsesc cinci minute.
Aţi face bine
ca obiectul acela desgustător
să dispară.
Şi să deschideţi fereasta,
să iasă putoarea!
Dacă vreţi să vă jucăţi cu aşa ceva,
s-o faceţi la voi acasă,
nu în clasa mea.
Ce-ai paţit?
Ei, drăcia dracului!
Mi-am ieşit din fire.
Şi mi-am jurat să n-o fac.
Dumnezeule,
mi-am ieţit din fire!
Dar ce s-a întâmplat?
După toate şuturile
pe care le-am primit în viaţă,
copiii ăştia au reuşit, în doar
câteva săptămâni, să mă scoată din răbdări.
Atât de uşor.
Atât de repede.
N-aş fi crezut în ruptul capului.
- Poate pui prea mult suflet.
- Puştii ăia sunt nişte draci împieliţaţi.
Am încercat totul. Totul!
Dar nimic...
Puşti.
Puşti.
Asta e!
Gata cu ele.
Nu vă sunt de nici un folos.
Mi-am dat seama că nu mai
sunteţi copii.
În câteva săptămâni veţi fi adulţi.
Cu tot ce implică asta.
De acum înainte,
ne vom purta unii cu alţii
ca nişte adulţi.
Adulţi responsabili.
Deci, ne vom respecta
unii pe alţii.
Vom purta discuţii.
Veţi asculta fără să întrerupeţi.
Şi când am să termin,
va urma la cuvânt unul din voi.
Fără să fie întrerupt.
Deci...
Ce dimineaţă am avut.
Totul mi-a mers de-a-ndoaselea.
Mai întâi, n-a sunat ceasul.
Apoi, am aşteptat autobuzul.
Trei ore am stat în staţie...
De pildă:
Există două modalităţi
de a intra într-o încăpere.
Ca un adult,
ca o doamnă cu demnitate.
Sau ca o puşlama.
D-ra Dare tocmai ne-a arăta a doua modalitate.
Poate doreşti să ne-o demonstrezi pe prima.
Îmi cer scuze că am întârziat.
În continuare,
trebuie să urmăm câteva reguli
de politeţe în această clasă.
Mie vă veţi adresa cu domnule profesor
sau cu d-le Thackeray.
Fetelor cu domnişoară,
iar băieţilor
după numele de familie.
De ce le-am spune domnişoară?
Doar le cunoaştem.
Pardon?
Spuneam că de ce să le vorbim
cu domnişoară?
Le cunoaştem.
Consideri că vreuneia
din domnişoarele de faţă
nu merită să i te adresezi astfel?
- Nu, d-le profesor.
- Bine.
Acum, conduita generală.
Mai întâi, domnişoarele.
Trebuie să demonstreze că merită
curtoazia pe care le-o arătăm.
Gândiţi-vă la viitorii voştri
logodnici sau soţi.
Nici unui bărbat nu-i plac
femeile şleampete.
Doar unul din spiţa cea mai joasă
s-ar însura cu o asemenea femeie.
Competiţia pentru un bărbat
este acerbă.
Acum, bărbaţii.
Am văzut gunoieri
mai curaţi ca voi.
Vigoarea este o calitate
a spiritului,
aidoma vitejiei, cinstei
şi ambiţiei.
Dacă vreţi părul mare,
spălaţi-l,
altminteri se îmbâcseşte şi pute.
Curând, principalul vostru
interes vor fi fetele.
Veţi fi mult mai atrăgători dacă
veţi avea curate hainele, încălţamintea,
mâinile, faţa, dinţii etc.
Aveţi întrebări?
D-ra Pegg.
Dar dl. Weston, d-le profesor?
Nu umblă niciodată îngrijit.
Are pantofii nefăcuţi, iar părul, nespălat.
E vraişte.
Nu dl. Weston vă este profesor.
Nu-i vorba de el aici.
Pe mine să mă criticaţi,
dacă nu mă încadrez standardelor.
Nu-i cinstit.
Domnule profesor,
sau d-le Thackeray.
Ai înţeles?
Nu este cinstit...
d-le profesor.
Sunt de acord.
Dar ai dat un exemplu de fapte
cu care te loveşti ca adult.
Şi pe care trebuie să le rezolvi.
În continuare, vom discuta
despre diferite...
Bună dimineaţa.
- Voiam să văd *** te descurci.
- Bine, domnule director.
Bravo.
Mulţumesc.
Ce s-a întâmplat?
Palmer.
Despre ce vom discuta,
domnule profesor?
Despre viaţă,
supravieţuire,
dragoste,
moarte, sex, căsătorie,
răzvrătire, despre tot ce doriţi.
N-am mai întâlnit altul ca el, Pam.
Chiar şi când se enervează,
nu înjură, nu zice nimic.
La naiba!
Nu-i normal, asta-i tot.
O vorbi serios?
Habar n-am.
Totuţi e mişto să-i vezi pe mucoşii ăia
purtându-se ca nişte domni.
Care-ţi place?
Babs.
Ia priviţi!
- Vino, Pam, iubito!
- Las-o moartă, Denham!
Nu mă lua cu şmecherii
d-astea ieftine.
În plus, pentru tine,
sunt d-ra Dare.
Las-o jos, că măcăne!
Hai tu, iubito!
Ai auzit ce-a zis domn' profesor,
d-le Şmecher Denham.
Dacă vrei să dansezi cu mine,
trebuie să mi te adresezi cuviincios.
Îmi acordaţi plăcerea
acestui dans, dră Pegg?
Bravo, Potts.
Haide, Potter.
Tacă-ţi fleanca!
Cin' se crede el,
nenorocitul de Fred Astaire?
Haideţi, dră Pegg.
Priviţi-mă.
Sunt o doamnă, nu-i aşa?
Toate, nişte codoaşe.
Cioroiu' avea dreptate
când le-o spunea.
Nu dau doi bani pe ele.
Nu zicea el că putem
discuta despre orice?
Aşa-i, Tich.
Zicea că-l putem întreba orice.
Întrebări şi răspunsuri.
Am văzut aseară la televizor
un jurnal de călătorie.
O mulţime de negrese dansau
dezbrăcate în partea de sus.
Ele nu se îmbracă decent?
Decenţa depinde de obiceiuri şi climă.
Ţinând cont de obiceiurile lor
şi de climă, se îmbrăcau decent.
Sunteţi din Africa de Sud,
d-le profesor?
Bineînţeles că nu este.
Sudafricanii sunt albi, nu?
Sudafricanul este locuitorul
Africii de Sud, indiferent de culoare.
Eu m-am născut în Guiana Britanică.
La ce vă refereaţi
când vorbeaţi de răzvrătire?
La schimbare.
De pildă, tunsoarea voastră.
E o formă de răzvrătire, nu?
Poftim?
Nu vă tundeţi aşa,
ca să fiţi diferiţi de cei mari?
Au făcut praf întreaga omenire,
nu-i aşa?
- Poţi s-o mai zici o dată.
- Deci, vă răzvrătiţi.
Chiar şi modul în care vă îmbrăcaţi
este o formă de răzvrătire?
Pur şi simplu, asta e moda,
domnule profesor.
Bineînţeles, cei mari arată
groaznic în hainele noastre.
Credeţi că este un lucru rău
să fii altfel, să fii rebel?
Este de datoria voastră
să schimbaţi lumea, dacă puteţi.
Nu prin violenţă.
Pe cale paşnică, individual,
nu cu gloata.
Uitaţi-vă la Beatles. Au pornit
o uriaşă revoluţie socială.
Felul în care se îmbracă, *** se
tund s-a răspândit în toată lumea.
Fiecare tendinţă nouă în modă
este o formă de răzvrătire.
La Muzeul Victoria şi Albert se vernisează
o expoziţie vestimentară din toate timpurile.
N-ar strica s-o vizitaţi.
De asemenea, ar trebui să vedeţi
şi Muzeul de Istorie Naturală.
Cine, noi, la muzeu?
- Sigur că da.
- Glumiţi.
Veţi descoperi că tunsoarea
voastră este veche de 200 de ani,
iar costumele şi rochiile voastre,
s-au mai purtat şi prin 1920.
Ia tăceţi! D-le profesor,
când am putea să mergem?
După şcoală n-am timp.
Trebuie să am grijă de ăia mici.
Eu deretic prin casă şi pregătesc
masa pentru chiriaşi.
Mama trebuie să nască,
iar eu o să stau cu ceilalţi copii.
De ce nu ne duceţi dvs.?
Am putea merge dimineaţa.
Cine ar vrea să meargă?
Ce gargară!
Nu vrei o zi liberă?
Ridică mâna!
- Ridică amândouă mâinile!
- Las-o baltă!
N-o să meargă.
Aş vrea totuşi să încerc.
Majoritatea elevilor au tendinţa
de a se da în spectacol când ies în lume.
E clasa dumitale?
N-o să-i poţi supraveghea.
Când am acceptat postul,
mi-aţi spus că n-o să vă amestecaţi
atâta vreme cât
nu încalc regulamentul.
Dacă mai convingi încă
un cadru didactic să te însoţească,
am să mă consult
cu consiliul profesoral.
E greu de crezut că o să aprobe.
Vă mulţumesc.
Controlul Personalului Ingineresc
Dră Blanchard, cred că aş putea
aranja o ieşire cu clasa în oraş,
dacă m-ar mai însoţi un profesor.
Mi-ar făcea plăcere.
Şi spune-mi Gillian.
Când o să fie?
*** obţin aprobarea.
Să mă anunţi.
Mulţumesc, Gillian. Pa.
Bună dimineaţa.
Despre ce aţi vrea
să discutăm astăzi?
Mai întâi, doamnele.
D-ra Joseph.
Despre căsătorie.
Prieteni, chestii din astea.
De unde ştii că el este
cel potrivit? Ce să cauţi.
*** să eviţi divorţul.
Nu te măriţi.
Unde este d-ra Purcell?
Are grijă de casă astăzi.
Mama ei a născut aseară.
La ce spital?
La nici un spital, d-le.
A venit doctorul acasă.
Se simte bine?
Pai, abia a născut, nu?!
Deci, căsătoria.
Mai întâi, să stabilim
câteva lucruri.
Eu n-am mai fost căsătorit.
Deci vorbesc ca un profan.
Ce aşteaptă o fată
de la un bărbat?
Cred că ar trebui să determinăm
ce este căsătoria.
D-ra Joseph.
Sfânta cununie.
Potter, fii serios.
O să-ţi vină şi ţie rândul.
D-ra Pegg.
Este însăşi viaţa.
Nu-i aşa, d-le?
Toată lumea se căsătoreşte.
Mă rog, până la urmă.
Dumneavoastră de ce
nu v-aţi căsătorit?
Nu l-ar lua nimeni.
Am fost foarte sărac.
Şi a fost ceva în mine
care a vrut să înveţe carte.
Aşa că mi-am concentrat
toată energia asupra acestui lucru.
Am început târziu.
Şi n-am întâlnit perechea potrivită.
Ce caută o femeie la un bărbat?
- Dră Clark?
- Ce slujbe aţi mai avut?
Am fost chelner.
Am gă*** hamburgeri.
O vreme am spălat vase, maşini.
Pentru un an am fost portar
la un bloc de locuinţe.
- Fel de fel de slujbe.
- Aţi spălat vase?
Da.
Dar vorbiţi ales.
- Nu mi-a fost uşor.
- N-aţi vorbit mereu aşa?
Când eram de vârsta voastră,
vorbeam în dialect.
Vă fac harcea-parcea,
dă n-o tuliţi d-aci.
N-am priceput o iotă.
Nici eu nu pricep întotdeauna
ce sporovăiţi voi.
Ideea este că dacă munceşti din greu,
obţii aproape orice doreşti.
Puteţi obţine orice slujbă.
Vă puteţi schimba până
şi modul de a vorbi.
După ce mi-am luat diploma,
am lucrat în America de Sud
pentru o companie petrolieră.
Singurele femei din zonă
erau indienele din junglă,
cu tuburi cu săgeţi otrăvite.
Puteaţi să-mi rupeţi mâinile.
Vorbeam despre căsătorie.
După părerea mea, căsătoria
nu este pentru cei slabi,
egoişti şi instabili.
Ce mai este, Weston?
Americanii ăştia idioţi!
Pe tot ce pun mâna, strică.
Ce mai ceremonie!
Nu pot să-l iert pe preşedintele SUA
că n-a venit la funeraliile lui Churchill.
Măcar să-l trimită pe vicepreşedinte.
Neam prost.
- Urât din partea lor.
- De acord.
O eroare stupidă, ruşinoasă
şi inutilă, tipică lor.
- La ce te aşteptai?
- Tot mai bombăneşti, Weston?
Acordă-le o şansă.
N-au condus lumea atâta timp ca Anglia.
Continui să mă uimeşti, amice.
Mă întreb,
dacă cineva ar putea...
Acum ce mai e?
D-ra Pegg vrea să ştie
dacă putem lua mingea.
D-ra ***?
Barbara Pegg.
D-ra Pegg, domnule.
Poftim, Fernman.
Mulţumesc, d-le profesor.
Ce se petrece
în clasa dumitale?
Maniere suburbane?
Lucru rar prin coclaurile astea.
Experimentezi cultura maselor?
E un experiment elementar
al bunelor maniere.
Iar noi, bieţii ignoranţi,
trebuie să ne supunem?
- *** pofteşti.
- Slavă Domnului!
Nu vrei să iei lecţii
de bună-cuviinţă de la un copil?
Nu vreau să mă dădăcească
pe mine idioţii ăia.
Dacă vrem să învăţăm,
nu contează cine ne învaţă.
Bună ziua, tuturor.
Poftim.
Nimic nu se compară
cu ziua de leafă.
Apropo, ţi s-a aprobat
vizita la muzeu.
Nu uita, dacă se întâmplă ceva,
ponoasele le va trage şcoala.
Totul va fi în regulă.
Prima dată, am crezut
că am greşit clasa.
Unde este Jackson?
Nu ştim.
Tich n-ar lipsi decât
dacă e bolnav sau a păţit ceva.
Îl mai aşteptăm câteva minute.
Eu sunt, Jackson.
A trebuit să iau rufele pentru mama.
Mă aşteptaţi şi pe mine?
Sigur că da.
Cât durează?
Jumătate de milă.
Pe parcelă.
Să mă ajute Dumnezeu.
Stai aşa, Tich.
Te ajut eu.
Bine.
Înapoi pe trotuar.
Ce treabă are parcela?
E în jargonul celor din zonă.
Acum, nu se mai foloseşte.
Doar bătrânii.
Păsărească, domnule profesor.
Parcelă înseamnă şosea.
Parcelă, ştrase, drum.
Belea, fastă, nevastă.
Veşnică şi eternă, pernă.
Folosiţi primul cuvânt.
*** ar fi sare,
pentru soare.
- Mere şi pere, fiere.
Toată lumea, sus.
Cred că îi place de ea.
Ştiu că şi ţie îţi place de el.
Pamela Dare e topită după tine.
Femeile spun cele mai
trăsnite lucruri.
Cred că e drăguţ.
Şi eu cred la fel.
Ai băgat şi tu de seamă,
nu-i aşa?
O tratez la fel
ca şi pe celelalte.
Sper să mai ieşim şi altădată.
Şi eu sper.
Sper să ieşim împreună cu el,
pentru că e drăguţ.
Să nu greşeşti cu Pamela.
E femeie în toată puterea cuvântului.
Nu înseamnă că o învinuiesc.
N-are gusturi proaste.
Noapte bună, d-le profesor.
- Pe mâine.
- Noapte bună.
Poate vreţi să vă ajut
să strângeţi pe catedră.
- E în regulă.
- Nu-i nici un deranj.
Ar trebui să vă mutaţi mai aproape.
Brentwood e prea departe.
- E un apartament frumos în apropiere.
- Am să mă mai gândesc.
Vă ţin eu la curent.
Drăguţ din partea dumitale,
dar pentru moment stau bine.
Te încunoştiinţez eu.
Mulţumesc.
Nu vă faceţi probleme cu catedra.
Vă fac eu ordine în fiecare zi.
Mulţumesc, dar nu e nevoie.
Nu este nimic.
Ce face femeia cu mâna ei,
e bun făcut.
Noapte bună, d-le profesor.
Bună, băieţi.
Ce mai faceţi?
Bună dimineaţa, d-le profesor.
Dl. Florian ne-a îngăduit să mai
facem şi alte excursii în oraş.
Aştept sugestii din partea voastră.
- La cinema.
- Pe stadionul Wembley, d-le.
La finala Cupei Angliei.
Casa Groazei.
Ce ziceţi de Cavernă?
Ştiţi dvs., Liverpool.
The Beatles.
Ce mai faci?
Bine, mulţumesc.
Nu vă faceţi probleme.
O să vină cu mine.
Şi dumneata eşti sub supraveghere?
Aici, e ceva obişnuit.
Mulţi dintre noi
au ajuns la Tribunal.
Geamuri sparte, vagabondaj,
insultarea caraliilor.
V-aţi tăiat.
Trebuie să vă trataţi.
Să nu faceţi tetanos.
Are sângele roşu.
Ce te aşteptai, găgăuţă,
să iasă cerneală?
N-am vrut, domnule profesor.
Am glumit.
N-am vrut să vă jignesc.
Nu face nimic.
Ce-ai păţit?
Cu mine vorbeşti, Denham?
Potts a vrut să facă o glumă.
De ce-l faci găgăuţă,
în faţa cioroiului?
Am glumit.
Domn' profesor nu s-a supărat.
A spus că-l putem
întreba orice.
Astea sunt întrebări?
Mereu legate de culoarea lui.
Vă răciţi gura de pomană.
Iar tu, Seales, ar trebui să ştii mai bine.
Eu ce-am făcut?
N-am spus nimic.
Aşa-i, nu spui niciodată nimic
şi eşti pe jumătate negru.
Stai în fund
şi taci din gură.
Dacă tot vor să ştie,
de ce nu te întreabă pe tine?
Pentru că eu nu-s
domn' profesor, de-aia.
Deşi mi-ar fi plăcut.
Ştiu eu ce te roade pe tine.
Ţi s-au aprins călcâiele după el.
Asta este.
Ce zici de asta, Potts?
Hai, fă paşi, Denham,
pui de lele.
Astăzi, am să vă arăt
*** se face o salată.
Adică, o să bucătărim?
Sigur, de ce nu?
Babacu' n-a gă*** în viaţa lui.
Zice că e treabă de muiere.
Şi dacă o să staţi singuri,
***, probabil, o să se întâmple curând,
şi va trebui
să vă faceţi de mâncare?
Iar?
Este un exerciţiu de supravieţuire.
O salată englezească normală,
ingurgitabilă,
dacă o cureţi de insecte
şi o dregi cu puţină maioneză.
Ia uitaţi cine a venit!
Mama s-a dus la doctor
şi n-am vrut să lipsesc.
N-o să ne deranjeze.
Nu-i nimic.
Stai jos.
Făceţi-i loc acolo!
Gata.
Să nu vă temeţi să experimentaţi.
Şi nu uitaţi, puteţi mânca bine
şi când sunteţi faliţi.
Pricepeţi?
Aţi fost vreodată falit?
Cu adevărat la pământ?
De foarte multe ori.
Nu vă înţeleg deloc.
Sunteţi sau nu bazat?
Vrea să spună că...
Drăcie, nu găsesc cuvintul potrivit.
Sunteţi ca noi, şi nu sunteţi.
Adică, nu sunteţi.
E şi naşpa şi mişto.
M-aţi înţeles?
Nu ştiu ce să vă
raspund, decât că
încerc să vă învăţ
adevărul, adevărul meu.
E destul de naşpa
să vă jucaţi cu adevărul.
Naşpa şi periculos.
Aţi auzit de salată cu migdale, grepfrut,
roşii, laptucă şi ananas?
E îndrăgostită de tine, Mark.
N-ar trebui să te mire.
Sunt o mulţime de şcoli
bune în East End.
E greu să găseşti profesori
de calitate.
Ia-ne, de exemplu, pe noi.
Cei de la baza grămezii.
Dumnezeu ştie ce echipă
am avut aici.
Deodată, apare dl. Mark Thackeray...
înalt, voinic, şarmant,
curat, inteligent,
parcă scos din cutie.
La ce te-ai fi aşteptat?
Ce fac?
Nimic. Ai răbdare.
Mulţumesc.
Pamela tocmai descoperă
că este femeie în toată firea.
Probabil eşti primul bărbat adevărat
pe care l-a întâlnit.
Nu sta prea mult timp
singur cu ea.
De ce n-ai vorbit cu Gillian?
Mă gândeam că dumneata
eşti mai înţeleaptă.
Mulţumesc.
Ziua bună, domn' profesor!
Nu staţi la coadă.
Este profesorul Moirei noastre,
de la North Quay.
N-are decât un ceas liber
la prânz.
- Ce doriţi?
- Şase portocale.
O să vă placă.
Sunt delicioase.
Poftim, şefu'.
Din tortul de nuntă al lui Penny,
sora mai mare a lui Jeannie.
S-a măritat.
Luaţi puţin tort!
Jeannie Clark.
Da, d-ra Clark.
Le-a plăcut la muzeu.
Îi mai scoateţi?
Încercăm să stabilim
o excursie pe săptămână.
Ar fi grozav, nu-i aşa?
Cu cât au mai multă carte, cu atât
mai bine. Mereu am zis-o.
E o adevărată nenorocire,
bombele şi toate alea.
Nu bombele-s de vină,
ci nemernicii de americani!
Tacă-ţi fleanca!
Gert a mea s-a luat cu un american.
E băiat pe cinste, zău că da.
Aşa că ţine-o pentru tine!
Dumnezeule mare!
Antanta cordială, nu?
Întâi să vezi paiul din ochiul tău,
pe urmă să arunci cu bombe-n mine!
E tare de cap.
Poftiţi!
O să vă placă.
Mulţumesc.
Cine-i la rând?
Haideţi, fetelor.
Ziceţi!
N-ai vrea să le dai câteva
lecţii de machiaj fetelor?
Câteva ar fi chiar foarte drăguţe,
dacă ar şti *** să o facă.
Sigur că da!
Te ocupi foarte mult
de copii, n-am dreptate?
Încerc să-i ajut.
Asta ne e meseria, nu?
- Vrei?
- Nu, mulţumesc.
Ăsta-i tot prânzul?
Ţii cură de slăbire?
Nu, te asigur că
sunt destul de slab.
Ba prea uscăţiv.
Când mănânc, o fac cu poftă!
Îmi place vinul,
dar nu-mi ajunge un pahar.
Poftesc la toată sticla.
Aşa că evit vinul
şi sandvişurile cu pastramă,
cartofii copţi
cu unt şi şuncă
prăjiturile cu căpşuni
şi plăcinta cu brânză.
Dar prefer un prânz frugal.
Ce mai face d-ra Dare?
E în regulă.
- Vrei să rămâi aici, Mark?
- Până oi găsi ceva.
N-ai găsit nici o slujbă?
Dar mai caut.
Mai ţii minte, acum câteva
săptămâni te dăduse-şi învins.
Şi eu credeam la fel.
Am un înger păzitor.
Gata, alinierea!
Mai repede!
Gata? Săriţi!
Haide, Denham. Mai repede.
Aterizează pe vârfuri.
Încă o dată. Următorul!
Următorul!
Buckley!
Sari, băiete!
Nu sunt băiat.
Sunt bărbat.
Nu vrea să sar.
E prea sus.
Eşti un băiat gras.
Sari!
Aştept.
Dă osânza aia jos!
Grasu' nu poate să sară.
E prea sus pentru el.
Bineînţeles că nu poate!
Băiete, să răspunzi
doar când te întreb eu.
- Nu sunt băiat.
- Gura!
Buckley, fă ce ţi-am zis!
- Dă-te la o parte, băiete.
- Gura!
A păţit ceva?
Nu ştiu.
Nenorocitu' dracului!
Las-o jos!
Ştiai că nu poate să sară.
Ai ceva cu el.
Potter, las-o jos!
Se bat în sala de sport!
Dă-i, Potts!
N-a fost un accident!
Dă-mi mie chestia asta.
Du-te şi ajută-l pe Buckley.
Du-te!
Potts trebuia să-l aranjeze pe ticălos
aşa *** a făcut şi el cu Grasu'.
Te simţi bine?
Da, mulţumesc.
Nu m-am lovit prea tare la stomac.
Jackson, Ingram!
Duceţi-l la dna Evans.
Bine.
*** s-a întâmplat?
Buckley n-a păţit nimic.
Mai mult s-a speriat.
De ce l-ai forţat să sară?
Stătea acolo şi refuza să asculte.
Când a sărit, a împins capra
şi nu l-am mai putut prinde.
Mulţumesc că mi-ai sărit în ajutor.
Potter a luat-o razna.
Am înţeles că Buckley
e calul tău de bătaie.
E adevărat?
Mai bine mă duc să raportez.
O să iasă scântei.
Potter, nu găsesc nici
o scuză comportamentului dumitale.
Dar a fost vina lui!
El l-a forţat pe Grasu'.
I-a zis că nu poate să sară.
Mereu are ceva cu el.
Nu ma preocupă comportamentul
d-lui Bell, ci al dumitale.
Dacă aveai în mână
un pistol sau un cuţit?
Lui Potter i-a sărit ţandăra.
Le fel şi nouă.
Ştiţi foarte bine
că e vina nenorocitului ăla.
Aţi pierdut din vedere esenţialul.
În câteva săptămâni,
veţi ieşi în lume.
Aveţi de gând să vă folosiţi
de armă de câte ori vă supără cineva?
Trebuie să învăţaţi
să vă stăpâniţi.
Potter, trebuie să-i ceri
scuze d-lui Bell.
De ce?
Doar pentru că e profesor?
Ar trebui să răspunzi tu
la această întrebare, Potter.
Crezi că te-ai comportat
ca un adult?
Ce-ar fi să-i ceară şi Bell
scuze lui Buckley?
Eu trebuie să am grijă de voi,
nu de dl. Bell.
Vă vine uşor să vorbiţi.
Nu vă tratează nimeni ca pe un gunoi.
Potter, eşti bărbat
sau un derbedeu?
Du-te, Potts!
Altfel, Bell te dă pe mâna poliţiei.
Peste câteva săptămâni o să ai nevoie
de recomandări ca să te angajezi.
El trebuie să-ţi semneze una.
N-are nici o legătură
cu ce o să semnez.
Să n-aveţi niciodată încredere
într-un profesor.
Numai uniţi împotriva lor
vom fi în siguranţă. *** a fost mereu.
Dar domnul profesor este altfel.
Dacă spune că Potts...
Da, dar acum greşeşte.
Ştiţi că Bell l-a frecat
ani de zile pe Grasu'.
Du-te, Potts!
Dacă te duci să-ţi ceri scuze
pentru că ţi-e frică,
atunci nu eşti bărbat,
eşti un copil.
Când o să termin şcoala,
o să am propria tonetă.
Şi n-o să mă intereseze
nici o recomandare.
Vă rog să mă iertaţi
că am întârziat.
Dar mama...
a murit.
A trebuit să-l ajut pe tata.
- Nu ştiam unde să mă duc.
- Nu-i nimic.
Ingram, ai grijă de clasă.
Înţeleg că anii terminali
organizează un fel de banchet.
În ce constă?
Dansăm...
d-le profesor.
Ţi-ai cerut scuze
doar de gura lui Denham?
Cred că trebuie să lupţi
pentru ceea ce crezi
atunci când eşti absolut convins
că ai dreptate.
Împărţeşte-le în continuare!
Trebuie să le completaţi
pentru asigurarea socială etc.
Ce faci, Jackson?
Pentru Seales.
Pentru flori şi o coroană.
Frumos gest din partea voastră.
Îmi îngăduiţi
să contribui şi eu?
Nu, mulţumim, d-le Thackeray.
Poftim, Pam,
cumpără tu coroana.
Numele meu este Dare.
D-ra Dare.
Bine, tu cumperi coroana.
S-o trimită la momentul potrivit.
S-o trimită?
Nu o duceţi voi?
Doar nu credeţi
că o s-o ducă fetele?
Şi de ce mă rog?
Gura lumii, d-le profesor.
Ce-o să zică familia
dacă le văd intrând în casa
unei persoane de culoare?
Cu dumneavoastră nu avem nimic.
Zău.
Dar dacă unul dintre noi ar...
Nici nu vă imaginaţi ce-ar fi.
Mulţumesc, dră Pegg,
că ai lămurit lucrurile.
E valabil şi pentru bărbaţi?
Ba bine că nu.
Duc eu florile.
De ce ai face-o?
N-o să intri în gura lumii?
Nu-mi pasă de gura lumii.
Îl cunosc pe Seales de la grădiniţă.
Duc eu florile.
În locul tău, n-aş face-o.
Te căutam.
Te caută o cucoană.
Dna Dare.
Apropo, am contramandat
toate ieşirile în oraş.
De ce?
Această abordare, de-a adulţii,
n-a dat roade.
Mai bine să lăsăm
lucrurile aşa *** sunt.
Ia-i dumneata pe copii la sport,
până găsim un înlocuitor.
Mă iertaţi că vă deranjez.
În legătură cu Pam.
Sunt dna Dare.
Cu ce vă pot fi de folos?
Nu luaţi loc?
N-aţi vrea să vorbiţi dvs. cu ea?
Sunt sigur că vă va asculta.
- Mereu vorbeşte despre dvs.
- Ce s-a întâmplat?
Stă afară până noaptea târziu.
Uneori nu ajunge acasă
nici până la 11 seara.
Nu spune unde a fost.
E mare acum.
Îmi fac griji pentru ea.
Nu mă mai ascultă.
Dnă Dare, eu nu sunt
decât profesor.
Dar pe dvs. vă ascultă.
Mereu zice: "Domn' profesor a zis...",
"Domn' profesor a făcut..."
Pe mine pur şi simplu
nu mă mai ascultă.
De ce nu vorbeşte
tatăl ei cu ea?
Suntem divorţaţi.
E pe undeva prin nordul ţării.
Şi nu ştie...
Nu-i o greşeală să...
Când căsătoria se destramă,
nu-i capătul vieţii, nu-i aşa?
Vă rog, vorbiţi dvs. cu ea!
Îmi fac griji.
Nu se ştie ce necazuri
poate să aibă.
Vă rog.
Bine, am să vorbesc.
Vă mulţumesc.
Bună dimineaţa, d-le profesor.
Bună, draga mea.
- Bună dimineaţa, d-le Thackeray.
- Ce mai faceţi? Ce fac copiii?
Salut, şefu'!
Bună ziua, domn' profesor.
E frumos azi, nu-i aşa?
A ta nu e fruntea clasei.
Arăţi de parcă
ai câştigat la loterie.
Mai bine!
Am găsit de lucru.
Una adevărată. La sfârşitul anului şcolar.
Inginer asistent la o fabrică
din centrul ţării.
Mi-au trimis până şi
biletul de drum!
Grozav.
Nu-i cine ştie ce, dar e un
început după atâta aşteptare.
Crezi că o să ducă florile?
Habar n-am.
Intră!
Te aşteaptă domnul profesor.
Ia loc!
Vreau să stăm puţin de vorbă.
A fost mama pe aici?
Înmormântarea va fi sâmbătă,
la 10:30.
Ce este cu mama?
E foarte îngrijorată
din pricina dumitale, dră Dare.
N-aţi vrea să-mi spuneţi Pamela?
Mai bine nu, pentru moment.
Mi-a spus că vii
foarte târziu acasă.
Am fost la Gran's.
După colţ, aproape.
De ce nu i-ai spus
şi mamei dumitale?
Pentru că nu-i pasă de mine.
Ştii că nu este adevărat.
Sper că nu ai probleme.
În ziua de astăzi,
doar proştii au probleme.
Suntem generaţia norocoasă,
nu-i aşa?
Suntem primii care avem şansa
de a fi liberi să ne bucurăm de viaţă,
fără teamă.
Ce s-a întâmplat?
Dacă nu vrei să spui,
nu-i nimic.
Nu mă deranjează.
Până acum un an,
totul a fost în regulă.
Sigur, mi-e dor de tata.
E un om minunat.
Dar aceasta este
doar o părticică.
Mama lucrează într-un magazin
de confecţii în West End.
Ne mergea bine.
Apoi, au început
să o sune bărbaţii.
Ştiţi *** sunt vecinii.
Asta-i tot.
Atât am avut de spus.
Nu mă place.
Îi stau în cale.
E tânără, frumoasă, nu-i aşa?
Am să mă bucur când voi termina
şcoala şi voi fi pe picioarele mele.
Nu încape discuţie că mama
dumitale te iubeşte.
Şi îi eşti datoare mai mult
decât oricărui profesor.
Cred că o judeci greşit.
V-a spus că am prins-o în casă
cu unul din prietenii ei?
Acasă? În casa mea?
Pariez că nu v-a spus.
Dar aşa s-a întâmplat!
Eu nu-ţi pot rezolva problemele familiale.
Dar nu rezolvi nimic dacă vii târziu acasă.
Ba da.
Nu pot s-o mai văd!
În locul meu, aţi proceda la fel.
Nu sunt în măsură să judec.
Ştiu că oamenii fac greşeli.
Adică, este vina mea?
Iertarea este un har
de la Dumnezeu. Oamenii greşesc.
De tine depinde
să vă împăcaţi.
- De ce? Eu n-am făcut nimic.
- Maturizează-te.
Acordă-i încă o şansă.
De ce îi ţineţi partea?
Greşeşti că nu-i acorzi o şansă.
Toată lumea o merită.
Am crezut că o să mă înţelegeţi.
Că o să pot avea încredere în dvs.
Avea dreptate Denham.
N-am să mai duc florile!
Gata.
Să ne aliniem aici,
în mijloc.
N-am putea mai întâi
să boxăm?
De ce?
Mai facem şi noi o schimbare.
Faceţi perechile.
V-ar deranja dacă aţi face pereche
cu mine? Sapiano e rănit la mână.
Aşa-i. Mi-am scrântit-o.
Mai bine aştepţi până termină
Potter şi boxezi cu el.
O să fie terminat.
Nu mă deranjează să schimb
câteva lovituri cu dvs.
Zic să renunţi, azi.
Începeţi!
Să începem.
Rămâneţi pe loc!
Apleacă-te.
Strângeţi mănuşile
şi puneţi-le la loc.
Ceilalţi, aliniaţi-vă
pentru sărituri.
Apleacă-te!
Te simţi mai bine?
- Vino aici.
- Mi-e bine, d-le profesor.
Mă duc să mă spăl puţin.
Ţi-e bine, amice?
Sigur?
Pot să vă întreb ceva?
- De câte ori m-aţi lovit?
- O singură dată.
Îmi pare rău,
n-am vrut să te lovesc rău.
Mi-am ieşit din fire.
Dar eu am vrut să vă lovesc.
M-ai lovit.
Boxezi destul de bine.
De ce nu m-aţi lovit din nou?
De ce n-aţi boxat?
M-aţi învins uşor.
De când aţi venit,
m-am tot legat de dvs.
Vă este teamă?
Nu rezolvi nimic cu bătaia.
E adevărat.
Nu vă înţeleg deloc.
Ce este o tonetă?
Toneta? Din aia cu fructe.
O tonetă!
V-aţi înşelat
în privinţa lui Potts.
Da, din punctul lui de vedere,
la vârsta lui, m-am înşelat.
- Fetele aveau dreptate cu bârfa.
- Din punctul lor de vedere.
Ce alte puncte
de vedere mai sunt?
Ar trebui să le descoperi singur.
N-ai vrea să-i înveţi
şi pe ceilalţi băieţi să boxeze?
Dacă vrei, vorbesc cu dl. Florian.
Câştigi şi nişte bani.
Cine, eu?
Un nenorocit de profesor?
Este important ca şi cei mici
să ştie să se apere.
De ce faceţi asta?
Succes cu... toneta.
Ce-ai păţit?
Mergi la nuntă?
Puţi ca dracu', Potts!
- Ce-i cu tine, Grasule?
- Nimic, Bert.
Încă o săptămână
şi plecăm de aici.
Eu încă n-am găsit de muncă.
I-ai cam tras-o ieri.
A avut o lovitură norocoasă.
Ai ochii la ceafă.
Mă bătea şi cu o mână
legată la spate.
Şi nu mai vorbi urât.
Sunt nişte doamne de faţă.
Ce a spus dl. profesor despre
adevăr, ne-a cam speriat, nu-i aşa?
Bună dimineaţa.
Pentru banchet, avem formaţie,
de toate.
Fetele fac de mâncare.
Veniţi şi dvs.?
Mă invitaţi?
Da, vă invităm.
Mulţumesc.
Dacă pot, vin cu siguranţă.
Aţi avut dreptate,
că omul se poate răzgândi.
Măi, să fie!
Chiar arăţi bine.
Vă mulţumesc.
Vreţi să dansaţi cu mine deseară?
Bineînţeles.
Dar nu prea zbânţuit.
Sunt prea bătrân.
O să fie ceva deosebit.
Promiteţi?
Promit.
Vă mulţumesc.
Vreţi ca deseară
să-mi spuneţi Pamela?
Da, Pamela.
Mulţumesc.
Scuză-mă o clipă, Bert.
A venit, Pam.
- Arăţi minunat!
- Şi tu!
- Unde-i celălalt cercel?
- Asta-i poanta.
Vreau să vorbesc cu cei
din formaţie. Vii cu mine?
- De ce?
- Îţi zic pe drum.
Bună seara.
Am auzit că pleci.
Păcat.
Zău că da.
Eşti al naibii de bun.
Ai făcut minuni.
Mulţumesc foarte mult.
Oricine poate fi inginer,
dar să fii profesor la zăbăucii ăştia...
Aş vrea să am harul tău.
Ce eşti aşa serios, Mark?
Dumnezeule, e şi Weston!
Las-o moartă, Clinty.
Drăcia dracu'!
Te-a frecat la cap?
Dimpotrivă.
Nu-ţi foloseşti bagheta magică
să mă faci din nou de 16 ani?
N-ai nevoie de mine.
Bun băiat.
Dacă e să pleci,
du-te la altă şcoală.
N-are rost să-ţi iroseşti talentul
cu electronica.
Am jurat că nu mă bag.
Mai vreţi?
- Cine a făcut-o?
- Eu.
Este salată North Quay,
după reţeta d-lui profesor.
E a dracului de bună, Barbara.
Adică, dră Pegg.
Vă mulţumesc, d-le Weston.
De fapt, mie nu-mi place.
O găsesc groaznică, nu credeţi?
M-am încălzit!
Mulţumesc.
Mă scuzaţi.
Am obţinut slujba pe care o doream.
Grozav.
- Ce slujbă?
- Curier la Hilton.
Arde de nerăbdare
să le ia banii americanilor.
Aşa este.
Nu vreau să rămân toată viaţa curier.
Mă ajutaţi să merg la seral?
Cu plăcere.
Vă mulţumesc.
Arătaţi grozav, domnişoară.
Gata, Pam.
Atenţie la mine, toată lumea!
La cerere specială,
invită la dans o doamnă.
Ţine asta, te rog.
Haideţi.
Toată lumea, aici.
Mulţumesc.
Pot să vin din când în când,
trimestrul viitor, să vă văd?
N-am să mai fiu aici.
Toată lumea trebuie
să meargă mai departe.
Dar mă bucur că v-am întâlnit.
Mi-aţi fost de mare folos.
Şi noi am avut noroc
să vă avem alături de noi.
Lumea întreagă vă aşteaptă.
Sunteţi... trăsnet!
Vă mulţumim.
Rămas bun.
Ascultaţi-mă o clipă.
Vreau să fac un anunţ.
În legătură cu dl. profesor.
Vrem să vă mulţumim
pentru tot ce aţi făcut pentru noi.
Vrem să vă oferim un dar
prin care să vă amintiţi de noi.
- Haide, Babs.
- Vrei să spui, dră Pegg.
A sosit timpul
Să închid manualele
Şi să ia sfârşit joaca.
Şi, în timp ce plec,
Ştiu că las în urmă
Cel mai bun prieten
Un prieten care m-a învăţat
Să aleg ce e bine de ce e rău
Ce e slab de ce e puternic
Câte ne-a mai învăţat!
Ce-i ofer la rândul meu?
Dacă vrei luna de pe cer
Am să încerc să ţi-o aduc
Dar, mai degrabă, ţi-aş oferi
Inima mea.
Domnului profesor, cu dragoste!
Discurs!
Mai bine plec.
Bună seara, şefu'!
Frumuşică, nu?
La anu', o să fiu
în clasa dumitale.
Traducerea şi adaptarea Eugen Roşu
eugen@capital.ro