Tip:
Highlight text to annotate it
X
Da, acesta e bulevardul Sunset,
Los Angeles, California.
Aceasta e echipa de la omucideri,
cu tot cu detectivi si ziaristi.
A fost raportata o crima la una din vilele
de la complexul 10.000.
O sa cititi despre ea ín ziarele de seara.
O sa se dea la radio si televizor,
pentru ca e implicata o fosta mare
vedeta de cinema, una foarte mare.
ínainte ca editorialistii de la Hollywood
sa scrie despre ea,
poate ca vreti sa stiti
care sunt faptele, tot adevarul.
Trupul unui tânar a fost descoperit
ín piscina vilei ei,
ímpuscat de doua ori din spate
si o data ín stomac. Nu era celebru.
Doar un scenarist
cu câteva filme marunte la activ.
Tantalaul de el!
Totdeauna si-a dorit o piscina.
Pâna la urma, s-a ales cu una,
doar ca pretul s-a dovedit cam mare.
Sa ne íntoarcem cu 6 luni ín urma,
pâna ín ziua când a ínceput totul.
Locuiam íntr-un apartament de bloc,
pe Franklin colt cu lvar.
O duceam greu.
Nu mai lucrasem pentru un studio
de mult timp.
Stateam acolo, scriind
doua scenarii originale pe saptamâna.
Numai ca parca ími iesisem din mâna.
Poate nu erau destul de originale,
poate erau prea originale.
Eu atâta stiu,
ca nu se vindeau.
Da?
- Joseph C Gillis?
- Da.
- Am venit dupa masina.
- Ce masina?
Plymouth decapotabil din 1946,
numar de California 40 R 116.
- Unde sunt cheile?
- De ce sa vi le dau?
Compania a avut destula rabdare,
ai ramas în urma cu trei rate.
Si avem o decizie judecatoreasca.
Cheile.
- Sau vrei s-o luam pe sus?
- Masina nu-i acolo.
- Chiar?
- Am împrumutat-o unui amic.
- S-a dus cu ea în Palm Springs.
- La tratament?
- Daca nu ma credeti, cautati-o.
- Te credem, acum crede-ne si tu.
Daca masina nu-i aici
pâna mâine la prânz, iese cu scântei.
Esti asa de dragut.
Îmi trebuiau rapid 290 de dolari,
sau ramâneam fara masina.
Nu era nici ín Palm Springs,
nici ín garaj.
O luasem cu mult
ínaintea creditorilor.
Stiam ca urmau sa vina
si n-am vrut sa risc.
Asa ca o parcam peste drum,
dupa dugheana lui Rudy lustragiul.
Rudy nu te íntreba niciodata
*** stai cu banii,
se uita doar la pantofii tai
si stia care e situatia.
Trimisesem un scenariu original
la Paramount.
Impresarul mi-a zis ca n-am sanse,
dar cunosteam un sef care ma placea.
Sosise clipa sa profit de asta.
ÎI chema Sheldrake.
Era un producator bun,
se vedea dupa câte ulcere avea.
Ai cinci minute.
Despre ce e scenariul tau?
Un jucator debutant de baseball cu 347
de lovituri la activ, a comis odata un jaf,
dar încearca sa se îndrepte,
doar ca nu-I lasa niste amatori de pariuri.
Îi cer sa triseze
la campionatul mondial?
Cam asa, în afara de final.
Am o smecherie.
Suna-i pe cei de la recenzii,
vezi ce zic despre "Bases Loaded".
Cei de la Twentieth sunt interesati,
Zanuck e chiar entuziasmat.
Ti-I imaginezi pe Ty Power
în rolul jucatorului de baseball?
Ai actorul cel mai potrivit, pe Alan Ladd.
O schimbare de ritm pentru Ladd.
Si filmarile sunt simple.
Multe exterioare. Pariez ca-I poti face
cu mai putin de un milion.
- Pardon.
- E si un rol bun pentru Bill Demarest.
Un batrân antrenor, s-a lovit la cap,
uneori o ia razna.
Buna, dle Sheldrake. "Bases Loaded",
i-am scris un sumar de doua pagini.
- Mersi.
- Dar nu mi-as bate capul.
- Care e problema?
- E de foame.
Nimic pentru Ladd?
O rescriere a unei idei nu prea bune.
Ti-I prezint pe dl Gillis, el l-a scris.
Ea e dra Kramer.
Ma numesc Schaefer, Betty Schaefer.
Îmi vine sa intru în pamânt.
- Te-as putea ajuta.
- Regret, dar nu mi s-a parut bun.
Mi s-a parut banal si prafuit.
Tu ce recomanzi?
Joyce, Dostoievski?
Cred ca filmele
ar trebui sa transmita un mesaj.
O poveste nu-i de-ajuns. Tu ai fi refuzat
"Gone with the Wind".
Nu, eu am facut-o. Am zis, "Cine
s-ar uita la un film despre razboiul civil?"
Poate ca nu mi-a placut "Bases Loaded"
pentru ca am auzit ca esti talentat.
Si atunci iei intriga 27 A,
îi dai un luciu, o modernizezi...?
Nu vorbi asa.
Parca ai fi critic de la New York.
- Asta e tot, dra Kramer... Schaefer.
- La revedere, dle Gillis.
Data viitoare, îti scriu
"The Naked and the Dead".
Pai, se pare ca Zanuck s-a ales
cu un rol într-un film cu baseball.
Sa nu crezi ca sper ca filmul
sa ia premiul Oscar.
Cautam si o Betty Hutton.
Ti-I imaginezi în gen Betty Hutton?
- Sincer, nu.
- Stai putin.
Daca-I transformam în echipa de fete,
adaugam niste secvente de dans,
poate îl facem muzical: "It Happened
in the Bullpen: The Story of a Woman".
Daca încerci sa fii amuzant,
nu-mi vine sa râd. Îmi trebuie o slujba.
- N-am nimic.
- Orice comanda, replici suplimentare.
Nimic, sincer.
Dle Sheldrake, îmi poti împrumuta
cu titlu personal 300 de dolari?
Pot? Gillis...
Anul trecut, cineva m-a convins
sa cumpar o ferma,
asa ca am împrumutat bani.
Anul asta, a trebuit sa iau ipoteca pe
ferma ca sa platesc asigurarea de viata...
Dupa aceea, am condus
pâna la cartierul general.
Asa consideram multi dintre noi
pravalia lui Schwab.
Un fel de combinatie de birou,
Kaffeeklatsch si sala de asteptare.
Sa astepti... sa astepti
ocazia de a te ímbogati.
Am facut rost de 10 fise
si am ínceput sa transmit SOS-uri.
Fireste, nu puteam da
de impresarul meu.
Asa ca mi-am sunat un amic,
pe Artie Green.
Un tip foarte simpatic,
asistent de regie.
Îmi putea ímprumuta 20,
dar 20 nu erau de ajuns.
Am vorbit cu niste lingusitori de la Metro.
Pe mine ínsa m-au refuzat.
În fine, am dat de impresarul meu.
Mare prefacut!
Lucra din greu ín Bel Air,
dadea cu crosa de golf.
Îti trebuie 300 dolari? Fireste
ca ti-as putea da, dar n-o s-o fac.
- Nu?
- Nu sunt doar impresarul tau.
- Nu e comisionul. Sunt amicul tau.
- Da?
Cele mai bune lucrari s-au scris
pe stomacul gol.
Când talentul tau va urma calea
Mocambo-Romanov, te-ai scos.
Lasa asta! Eu vorbesc de masina.
Fara ea e ca si *** n-as avea picioare.
Un lucru foarte grav.
Asa ca trebuie sa te apuci de scris.
Ce crezi ca am facut pâna acum?
Îmi trebuie 300 de dolari.
lubitule, poate ca îti trebuie
un alt impresar.
BULEVARDUL SUNSET
La íntoarcerea ín oras,
mi-am evaluat perspectivele.
Puse cap la cap, faceau zero.
Se pare ca nu eram capabil si gata.
Venise timpul sa termin treaba
la Hollywood si sa ma duc acasa.
Poate ca daca vindeam tot, strângeam
pentru un bilet de íntors ín Ohio,
la slujba de 35 dolari pe saptamâna
la; ; Dayton Evening Post; ;,
daca mai era deschis,
ínapoi la bucuriile muncii de birou.
Bine, de ce nu mergeti voi
sa va íncercati norocul la Hollywood?
Poate aveti impresia ca voi...
Hopa!
M- am trezit pe aleea
unei case impunatoare
care parea veche si parasita.
La capatul aleii, o priveliste frumoasa.
Un garaj mare si gol,
stând fara nici un rost.
Locul ideal unde sa pitesti
o masina cu probleme.
În garajul ala mai era o masina.
Un automobil enorm,
fabricat ín strainatate.
Trebuie sa fi consumat
peste 20 de litri pe kilometru.
Înmatriculata ín 1932. M-am gândit
ca atunci or fi plecat proprietarii.
Nu ma puteam íntoarce la mine,
cu ogarii aia pe urmele mele.
Planul era sa stau la Artie Green
pâna ma puteam íntoarce ín Ohio.
Ajuns la Dayton, le-as fi trimis
recuperatorilor o vedere
ín care sa le spun
unde e masina.
Era un loc imens.
Genul de casa construita de nebunii
industriei filmului ín nebunia anilor 20.
O casa neíngrijita arata trist.
Asta cu atât mai mult.
Era ca batrâna
din; ; Great Expectations; ;,
dra Havisham cu rochia ei
mucegaita de mireasa si voalul desirat,
razbunându-se pe lume
pentru ca a fost data deoparte.
Hei, tu, acolo, de ce ai întârziat atât?
De ce m-ai facut sa astept atât?
Aici, înauntru.
Doar am parcat masina.
Am facut pana. M-am gândit...
- Intra.
- Poate mai bine as lua masina...
Sterge-te pe picioare.
Hai.
Nu esti îmbracat *** se cuvine
pentru aceasta ocazie.
- Care ocazie?
- Trimite-I sus, Max.
- Sus pe scari.
- Asculta-ma o clipa...
- Doamna asteapta.
- Pe mine?
OK.
Daca ai nevoie de ajutor cu sicriul,
cheama-ma.
Pe aici.
Înauntru aici.
L-am pus pe masa de masaj
lânga semineu.
Îi placea focul, dadea în el cu batul.
O sa-I îngropam în gradina.
E interzis?
- Nu stiu.
- Oricum nu-mi pasa.
Vreau un sicriu alb
captusit cu satin,
alb sau roz.
Poate rosu, un rosu aprins.
Sa-I facem vesel.
Cât costa? Nu-mi spune un pret piperat
doar pentru ca sunt bogata.
Doamna, ma confunzi.
Am avut probleme cu un cauciuc.
M-am oprit sa fac rost de altul.
Am crezut ca e o casa pustie.
- Nu e. lesi afara.
- Îmi pare rau.
Îmi pare rau ca ti-ai pierdut prietenul.
Nu cred ca rosul e culoarea potrivita.
- Nu te-am mai vazut undeva?
- lesi afara, sa-mi chem servitorul?
Esti Norma Desmond.
Ai fost mare în filmele mute.
Sunt si acum. Doar filmele au apus.
Am stiut eu ca s-a întâmplat ceva cu ele.
Au murit, sunt terminate.
Odinioara, industria asta
atragea privirile întregii lumi.
Dar nu le-a fost de ajuns.
Au vrut sa capteze si auzul lumii.
Asa ca si-au deschis gurile mari
si au iesit cuvinte, cuvinte, cuvinte!
Aici intervine afacerea cu fulgii de
porumb. Cumperi sa-ti înfunzi urechile.
Uita-te la ei, în birouri de directori,
creierele!
Pe Fairbanks, Gilbert, Valentino!
Acum pe cine avem?
Niste anonimi.
Nu sunt eu de vina.
Eu sunt doar un scenarist.
Zau? Scrii cuvinte,
cuvinte, cuvinte.
Dar e un microfon care sa capteze
ultimele sunete
iar limba umflata se filmeaza
în Technicolor.
- Sss! Trezesti maimutoiul.
- lesi afara! Max.
Data viitoare îmi aduc
albumul de autografe.
Sau poate niste ciment
sa-ti iau urma piciorului.
E în regula. Am plecat.
Asteapta o clipa.
Ai spus ca esti scenarist.
- De ce?
- Esti sau nu?
- Asa scrie pe legitimatie.
- Ai scris filme?
Sigur ca da. Vrei o lista?
Vreau sa te întreb ceva.
Vino încoace.
Ultimul a fost despre locuitorii
statelor din sud, din desert.
pentru ca actiunea se petrecea
pe o nava de razboi.
Intim, nu?
Vântul sufla în orga aia.
Ar trebui s-o scot de aici.
As învata-o o piesa mai buna.
Spune-mi ceva, tinere.
Cât de lung e un scenariu zilele astea?
Câte pagini?
Depinde daca e "Donald Duck"
sau "Joan of Arc".
Va fi un film foarte important. L-am scris
eu însami. Mi-au trebuit ani de zile.
Pare destul
pentru sase filme importante.
E povestea Salomeei.
DeMille îl va regiza.
- DeMille?
- Am facut multe filme împreuna.
- Si tu vei fi Salomeea.
- Cine altcineva?
N-am stiut ca vrei sa reîncepi.
Urasc cuvântul ala. Ma întorc.
Ma întorc la milioanele care
nu m-au iertat ca am parasit ecranul.
- În regula.
- Salomeea. Ce femeie!
Danseaza dansul celor sapte valuri.
El o respinge, asa ca ea îi cere capul
pe o tava aurita.
Îi saruta buzele reci, fara viata.
- O sa le placa în Pomona.
- O sa le placa peste tot.
Citeste scena dinaintea celei
în care ea pune sa-I omoare.
Alt scenarist ti-ar putea fura ideile.
Nu mi-e teama.
Citeste.
Adu ceva de baut.
Stai jos. E destula lumina?
- Vad bine.
- Am spus sa stai jos.
Pai, n-aveam nici o treaba urgenta.
În afara de baietii aia cu ímprumutul.
Si ea a pomenit bautura.
De ce nu?
Uneori e interesant sa vezi cât de prost
poate fi un scenariu prost.
Asta promitea sa bata recordul.
Ce ar fi ínteles un grafolog
din mâzgalelile ei de copil?
Max a adus niste sampanie si caviar.
Ulterior am aflat ca ín castelul ala
macabru nu mai era decât Max.
Am mai aflat si alte lucruri despre el.
Cât despre ea, statea íncordata
ca un arc de ceas,
cu tigareta ínfipta
íntr-o pipa ciudata.
O simteam *** ma priveste
prin ochelarii aia fumurii,
sa vada daca índraznesc
sa nu-mi placa ce citesc,
sau poate implorându-ma
ín felul ei mândru sa-mi placa.
Însemna atât de mult pentru ea.
Decorul era foarte primitor.
Ghemul ala de nervi,
Max si maimutoiul mort de sus,
vântul suierând
din când ín când ín orga.
Mai târziu, pentru amuzament,
a venit tipul cu sicriul de copil.
Totul s-a facut foarte demn.
Trebuie sa fi fost un cimpanzeu
foarte important.
Poate a fost stranepotul
lui King Kong.
Se facuse 11 si-mi era cam rau
de la stomac
dupa sampania aia dulce
si banalitatile pe care le citeam,
pelteaua aia de intrigi lacrimogene.
Începusem ínsa sa ma gândesc
la un mic plan.
- Ei bine?
- E fascinant.
Poate ca e cam lung si repetitiv,
dar nu esti scenarista de profesie.
- L-am scris din inima.
- Sigur ca da.
De-aia e atât de reusit.
- Dar mai trebuie niste replici.
- De ce?
- Ochii mei pot exprima orice.
- Nu i-ar strica niste taieturi.
- Nu permit sa fie macelarit.
- Fireste ca nu.
Dar trebuie organizat, editat.
Poti gasi pe cineva.
Pe cine? Mi-ar trebui cineva
în care sa pot avea încredere.
Când te-ai nascut?
În ce zodie?
- Nu stiu.
- În ce luna?
La 21 decembrie.
Sagetator. Îmi plac sagetatorii,
poti avea încredere în ei.
Eu? Sunt ocupat, abia am terminat
un scenariu si am alta comanda.
Nu-mi pasa.
Stii, sunt destul de scump.
lau 500 de dolari pe saptamâna.
Nu-mi fac probleme cu banii.
Îti voi rasplati osteneala.
- Citesc restul acasa.
- Nu poate fi scos de aici.
- Termina-I aici.
- E cam târziu.
- Esti însurat, dle...?
- Gillis. Burlac.
- Unde locuiesti?
- La Hollywood. Complexul Alto Nido.
- Ai probleme cu masina?
- Categoric.
Aiureli.
E o camera deasupra garajului.
Te conduce Max.
Max!
Am aruncat cârligul
si ea a muscat.
Masina era jos, ín siguranta,
ín timp ce eu cârpeam scenariul.
Si la mijloc trebuiau sa fie
o gramada de bani.
Camera aceasta n-a mai fost locuita
de mult timp.
N-o sa ajunga la "House Beautiful",
dar pentru o noapte e OK.
- Ti-am facut patul dupa-amiaza.
- De unde ai stiut ca o sa ramân?
Baia e acolo. Aduc niste prosoape,
sapun si o periuta de dinti.
Ce mai figura,
Norma Desmond aia.
A fost cea mai mare.
Tu n-ai *** sa stii, esti prea tânar.
Într-o saptamâna a primit
17.000 de scrisori de la admiratori.
Un maharajah din India
a implorat-o sa-i dea ciorapii.
Mai târziu, s-a spânzurat cu ei.
Ei, chiar ca am nimerit
pe o alee interesanta.
Da, domnule.
Noapte buna.
Mi s-a parut totusi usor tacanit.
Poate de la vreun atac cerebral.
Toata casa parea lovita de paralizie,
rupta de restul lumii,
prabusindu-se cu íncetinitorul.
Era un teren de tenis,
de fapt stafia unui teren de tenis,
cu liniile sterse
si un fileu destramat.
Si, fireste, avea piscina.
Cine n-avea, pe vremea aia?
Cu 10.000 de nopti ín urma, acolo au
ínotat Mabel Normand si John Gilbert.
Si Vilma Banky
si Rod La Rocque.
Acum era goala.
Oare?
Se mai petrecea ceva:
ínmormântarea batrânului cimpanzeu,
ín cea mai deplina solemnitate,
de parca ísi conducea pe ultimul drum
singurul ei copil.
Chiar atât de pustie era viata ei?
Totul era foarte ciudat,
si aveau sa urmeze lucruri mai ciudate.
Noaptea aia am avut un vis straniu.
Cineva cânta la orga.
Nu i-am putut vedea fata,
dar orga era acoperita ín negru.
lar cimpanzeul dansa pe bani.
Când am deschis ochii,
ínca se mai auzea muzica.
Unde ma aflam?
Ah, da, ín camera goala
de deasupra garajului.
Doar ca nu mai era goala.
Avusesem un musafir.
Cineva ími adusese lucrurile,
cartile, masina de scris si hainele.
Ce se íntâmpla?
Hei! Max, sau *** te cheama,
ce-i cu lucrurile mele aici?
Cu tine vorbesc. Hainele si lucrurile mele
sunt sus în camera.
Fireste. Eu le-am adus.
- Chiar asa?
- Ce e? Lipseste ceva?
Nu stiu de ce esti asa suparat.
Înceteaza, Max.
Mi s-a parut o idee buna,
daca e sa lucram împreuna.
Eu trebuie sa-ti repar scenariul.
N-a fost vorba sa locuiesc aici.
- O sa-ti placa.
- Am apartamentul meu.
Ai ramas în urma cu chiria
pe trei luni.
- Rezolv eu.
- S-a rezolvat, s-a achitat.
O sa scadem asta din salariul meu.
- Despacheteaza-i lucrurile dlui Gillis.
- S-a facut deja, Madame.
- Împacheteaza-le la loc. Nu stau!
- Hotareste-te.
Vrei sau nu slujba asta?
Vroiam slujba si banii
si sa plec de acolo repede.
M- am gândit ca, daca ma apucam,
puteam termina ín câteva saptamâni.
A fost si mai greu cu ea ín preajma
tot timpul, ín ceafa mea,
de teama sa nu-i compromit
pretioasa ei opera.
Ce-i aia?
- O scena pe care am scos-o.
- Ce scena?
Târgul de sclavi.
Mai bine trece direct la...
Sa treaca peste mine?
Apari cam prea mult.
Nu te vor în fiecare scena.
Atunci de ce continua admiratorii
sa-mi trimita scrisori si sa ceara poze?
Pentru ca vor sa ma vada,
pe mine, pe Norma Desmond.
Pune-o înapoi.
OK.
Nu m-am certat cu ea.
La un somnambul nu strigi.
Se poate trezi si-si rupe gâtul.
Asta era. O lunatica pe culmile
unei cariere apuse.
Nebuna când era vorba de un anume
subiect: versiunea ei pe celuloid.
Marea Norma Desmond.
Mai multe Norma Desmond,
si mai multe Norma Desmond.
Nu lucram ín continuu, desigur.
De trei ori pe saptamâna,
Max ridica tabloul acela
Si ne uitam la un film,
chiar la ea ín sufragerie.
Ea spunea ca era mult mai bine
decât sa iesi ín oras.
Adevarul era ca-i era teama
de lumea de afara,
íi era teama sa-si aduca aminte
ca trecuse timpul.
Erau filme mute,
iar Max opera proiectorul.
Mai bine.
Ocupat fiind, nu putea interpreta
acompaniamentul la orga.
Ea statea foarte aproape de mine
si mirosea a chiparoase.
Nu era deloc parfumul meu favorit.
Uneori, ín timp ce ne uitam,
ma lua de brat si de mâna,
uitând ca era patroana mea,
transformându-se íntr-un fan
entuziasmat de actrita de pe ecran.
Nu trebuie sa va spun cine era vedeta.
Întotdeauna erau filmele ei.
Nu vroia sa vada altceva.
...ALUNGA VISUL ACESTA URÂT
CARE Ml-A ÎNTUNECAT INIMA...
Minunat si acum, nu-i asa?
Si nu are dialog.
Fete ca alea nu mai gasesti.
Poate una, Garbo.
Idiotii aia de producatori, imbecilii!
Nu au ochi?
Au uitat *** arata o vedeta?
Voi fi din nou acolo, jur!
Uneori jucam un mic bridge.
Punctul facea a 20-a parte dintr-un cent.
Eu luam jumatate din câstig.
Ceilalti jucatori erau prieteni actori,
Îi consideram figurile ei de ceara.
- Un caro.
- O inima.
- O pica.
- Pereche.
- Trei, fara atu.
- Pas.
- Pas.
- Goleste scrumiera, Joe, dragule.
- Niste barbati au întrebat de tine.
- Nu sunt aici.
- Asta le-am spus.
- Bine.
Dar ti-au gasit masina
si o tracteaza de aici.
Unde e scrumiera?
Joe, nu ne aduci scrumiera?
- Vreau sa-ti spun ceva.
- Nu acum, joc trei fara atu.
Au venit sa-mi ia masina.
Am uitat câte de pica sunt în joc!
- Am nevoie de bani acum.
- Nu astepti pâna sunt mâna moarta?
- Nu.
- Te rog.
- Ei, ce e? Unde arde?
- Am ramas fara masina.
Credeam ca e ceva
pe viata si pe moarte.
Pentru mine e. De-aia am venit în casa
asta si fac pe scenaristul din umbra.
Esti prostut. Nu ne trebuie
doua masini, avem una.
Nu-i una ieftina, din crom si scuipat:
e o Isotta Fraschini.
Ai auzit vreodata de Isotta Fraschini?
Facuta manual.
M-a costat 28.000 dolari.
Asa ca Max a dat autobuzul ala
jos de pe butuci si l-a lustruit.
Ma scotea la plimbari
pe colinele din Sunset.
Era tapitata toata cu blana de leopard,
si avea un telefon
de-acela de masina, aurit.
- O camasa groaznica.
- Ce-i rau cu ea?
Nimic, daca lucrezi la benzinarie.
M-am plictisit de sacou si pantaloni.
Nu-mi trebuie haine
si nu vreau sa mi le cumperi tu.
Si chiar trebuie sa mesteci guma?
Flanelul albastru îi vine
cel mai bine unui barbat.
Asta, la un rând.
Acum ne trebuie un palton.
Arata-mi-le pe cele din par de camila.
- Haine de seara?
- Nu-mi trebuie smoching.
Ba da. Un smoching, frac si,
daca nu esti atent, un veston.
- Frac, e ridicol!
- Pentru petreceri si Revelion.
- Unde sunt hainele de seara?
- Pe aici, doamna.
Astea sunt paltoanele din par de camila,
dar atingeti-o pe asta, e casmir.
- E putin mai scump.
- Cel din par de camila e bun.
Pai, daca tot plateste doamna,
de ce nu luati casmirul?
În ultima saptamâna din decembrie,
au venit ploile.
Ploi mari. Exagerate
ca orice altceva ín California.
A trecut direct prin acoperisul vechi
al camerei mele de deasupra garajului.
L- a pus pe Max sa ma mute
ín casa cea mare.
Nu mi-a prea surâs ideea.
În camera aceea am avut
singurele clipe de intimitate.
Ei, mai bine decât sa dorm
ín pelerina de ploaie si galosi.
Mai bine zis, a sotilor.
Madame a fost maritata de trei ori.
De aici se vede probabil Catalina,
dar nu într-o zi ca asta.
Ce-i cu usa asta?
N-are încuietoare.
Nicaieri în casa
nu sunt încuietori, domnule.
De ce? Trebuie sa fie un motiv.
- Sugestia doctorului.
- Care doctor?
Doctorul doamnei.
Madame are momente de melancolie.
Au fost câteva tentative
de sinucidere.
Am închis gazul la Madame
în camera.
De ce? Cariera ei? A scos
destul din ea. N-a fost uitata.
- Înca îi mai scriu fanii.
- Nu m-as uita prea atent la stampile.
Tu le trimiti. Nu-i asa, Max?
Trebuie sa ma duc
sa-ti calc hainele, domnule.
DI Gillis n-a uitat de petrecerea
de Revelion organizata de Madame?
Nu. Banuiesc ca vin
toate figurile de ceara, nu?
Nu stiu, domnule.
Madame s-a ocupat de asta.
lat-o din nou.
Camera ei.
Numai satin si ornamente.
Si patul acela
ca o pluta aurita.
Revelatia aceea trista, jenanta.
Joe!
- Te rog!
- Haide.
Perfect! Umeri minunati,
si-mi place croiala.
- Stii ca sunt falsi.
- Stai asa.
Pentru mine, sa ma îmbrac
însemna sa-mi pun costumul albastru.
Nu-mi plac butonii.
Vreau sa ai o perla scumpa.
N-o sa port cercei.
- Sa bem.
- Nu-i asteptam pe ceilalti?
Max, sampanie.
Ai grija, aluneca.
Am pus s-o ceruiasca.
Pentru noi! Înainte podeaua
era din lemn, dar am pus s-o schimbe.
Valentino a zis, "Cel mai bine
dansezi tango pe gresie". Vino.
- Nu pe aceeasi podea cu Valentino.
- Urmeaza-ma.
- Nu te îndoi asa pe spate.
- Chestia aia, gâdila.
Chiar?
- E 10:15. La cât vin?
- Cine?
Nu vrem sa împartim noaptea asta
cu altii. E pentru mine si tine.
- Da?
- Strânge-ma mai tare.
OK.
La miezul noptii, spargem pahare
peste capul lui Max?
A trecut cu greu o ora.
Ma simteam prins ca tigara
din suportul acela de pe degetul ei.
Ce an minunat o sa avem.
Cât o sa ne distram.
O sa umplu piscina sau deschid casa
din Malibu, sa ai tot oceanul.
Când terminam filmul, îti iau o barca
si mergem în Hawaii...
N-o sa-mi mai cumperi nimic.
Nu fii prost. Uite. Vroiam
sa ti-I dau la miezul noptii.
Nu-I pot primi.
Mi-ai cumparat destule.
Gura! Sunt mai bogata decât
toate gunoaiele astea noi din Hollywood.
Am un milion de dolari.
Am trei blocuri în centru. Am petrol
în Bakersfield, pompeaza, pompeaza.
E pentru ca noi sa ne putem cumpara
orice vrem.
- Mai termina cu "noi".
- Ce-i cu tine?
Cine-ti da dreptul
sa ma acaparezi asa?
Dreptul? Vrei sa-ti spun?
Nu te-ai gândit ca as putea
avea viata mea, o iubita?
Pe cine? Una de pe strada
sau o figuranta?
Nu sunt pentru tine.
Tu vrei un Valentino, cineva
cu ponei de polo, cineva mare.
Încerci sa spui ca nu vrei
sa te iubesc. Spune-o.
Nu stiam íncotro ma duceam.
Trebuia doar sa ies de acolo.
Trebuia sa fiu cu oameni de vârsta mea.
Sa aud iar pe cineva râzând.
M- am gândit la Artie Green.
Trebuia sa fie un chef
ín apartamentul lui din New York.
Scenaristi fara lucru,
compozitori fara editori,
O gasca de pusti carora nu le pasa
de nimic daca aveau pe cineva alaturi.
Cu noi Hollywoodul n-a fost asa bun,
Noi nu avem piscina
Nici garderoba babana,
Nu câstigam decât nasturi si papioane.
- Buna, Joe.
- Tom.
- Ce mai faci?
- Buna, Joe.
- la te uita, Joe Gillis!
- Buna, Artie.
ÎI stiti pe Jos Gillis, faimosul scenarist,
traficant de uraniu
si suspect în cazul Black Dahlia.
- Da-mi haina.
- Las-o balta.
- Stai, nu?
- Da.
Atunci haide. Ce-i asta, nurca?
luda ce esti, de la cine
ai împrumutat-o? Adolphe Menjou?
- Aproape, dar fara tigara.
- Pe bune, nu esti traficant?
- Unde e barul?
- Vino.
- Frumoasa petrecere.
- Cea mai tare.
Mi se spune Elsa Maxwell
a asistentilor de regie.
Usurel cu castronul. Bugetul nu permite
decât 3 bauturi de persoana.
- Pe celelalte le îndoim.
- Pot sta pe aici o vreme?
- Sigur, tine toata noaptea.
- Nu, vreo doua saptamâni.
- Avem o canapea libera.
- O iau.
Îi spun baiatului sa-ti aduca bagajele.
Tu semneaza aici.
- Buna, dle Gillis.
- Buna.
- Va cunoasteti?
- Betty Schaefer, biroul lui Sheldrake.
- Sigur, "Bases Loaded".
- la stai asa.
E femeia pe care o iubesc.
Ce se întâmpla aici?
E o admiratoare a scrierilor mele.
- Departamentul sentimente ranite.
- Unde e telefonul?
Lânga camera curcubeului.
Când ati terminat,
mi-I dati si mie?
- Hei, ti-ai uitat asta.
- Mersi.
- Speram sa dau de tine.
- Sa-ti scoti pumnalul din spatele meu?
M-am simtit vinovata, asa ca am cautat
niste scenarii mai vechi de-ale tale.
- Ce dragut.
- Unul se numeste ceva cu "Window".
- "Dark Windows". Ti-a placut?
- Nu, decât vreo sase pagini.
Putem sta de vorba undeva?
Ce zici de camera curcubeului?
Joe, te-am lasat sa-mi iei
canapeaua, nu iubita.
Palavragim.
Scena de amintiri când ea vorbeste
despre *** e sa fii profesoara.
- Am avut o astfel de profesoara.
- Poate ca de-aia e buna.
- E sincera si emotionanta. De ce nu...?
- Cine vrea sinceritate si emotie?
Termina cu atitudinea asta. Merita.
- Sa încep acum?
- Serios. Am idei.
Si eu. E ajunul anului nou,
sa sarbatorim.
De exemplu? Facem niste barcute
de hârtie si organizam un concurs.
- Sau dam drumul tare la dus.
- Sau ocupam bucataria.
Dupa 12 ani în jungla birmaneza,
sunt înfometat, lady Agatha...
...mi-e foame de un umar alb.
- Phillip, esti nebun.
Mi-e sete de buzele tale racoroase.
Nu, Phillip, trebuie sa fim tari.
Înca mai porti uniforma
garzilor Coldstream,
în plus,
acum poti lua telefonul.
OK.
Deodata mi s-a facut tare frica
sa nu te pierd.
N-o sa ma pierzi. Mai aduc o doza
din lichidul asta teribil.
- O sa ma astepti?
- Cu inima tresarind.
Viata poate fi frumoasa.
Buna, Max. Am nevoie de ajutor.
Îmi pare rau, nu pot vorbi acum.
Ba poti. Pune-mi hainele vechi
si masina de scris în valiza.
- Trimit pe cineva sa le ia.
- Nu am timp. A venit doctorul.
Care doctor? Ce se întâmpla?
Madame a luat lama din camera ta
si si-a taiat venele.
Poftim? Max! Max!
Doua plicuri de picaturi de tuse,
dizolvate în suc de struguri caldut...
Hei, Joe!
- *** se simte?
- E în camera ei.
Ai grija. Nu fugi pe scari în sus.
Muzicienii nu trebuie sa stie.
Pleaca de aici.
Ce prostie, sa faci asta!
A fost o prostie
sa ma îndragostesc de tine.
Ar fi dat titluri captivante.
"Marea vedeta se sinucide
pentru un scenarist necunoscut."
Vedetele mari sunt foarte mândre.
Du-te. Du-te cu fata aia a ta.
Uite, am inventat asta,
mi s-a parut ca facem o greseala.
Esti singura persoana care a facut-o
din tot orasul asta împutit.
Multumeste si du-te.
Pleaca, du-te.
Doar daca-mi promiti
ca te porti frumos.
O s-o fac din nou. O sa o fac iar!
O sa o fac din nou.
La multi ani, Norma.
La multi ani, iubitule.
- Alo.
- Crest View 51733?
Îmi cer scuze de deranj,
as vrea sa vorbesc cu dl Gillis.
- Nu e aici.
- Unde îl pot gasi?
- Poate-mi spune altcineva.
- Nimeni nu va poate da informatii.
Si va rog sa nu mai reveniti.
Max!
Cine era, Max? Ce a fost?
Nimic, Madame. Cineva întreba
despre un câine pierdut.
Numarul nostru o fi asemanator
cu cel al hingherilor.
Asteapta. Scoate masina
si du scenariul la Paramount.
- Da-i-I personal dlui DeMille.
- Prea bine.
Astrologul meu a citit
horoscopul meu si al lui DeMille.
- A citit scenariul?
- DeMille e Leu, eu sunt Scorpion.
Marte trece prin conul lui Jupiter
de câteva saptamâni.
Astazi e ziua marii întâlniri.
Întoarce-te, dragule.
Da-mi voie sa te sterg.
Sper ca-ti dai seama ca scenariile
nu se vând dupa hartile astrologilor.
Nu e vorba de scenariu.
Ma vând pe mine.
DeMille a spus tot timpul
ca am fost vedeta lui cea mai mare.
Când a spus asta, Norma?
În regula, acum câtiva ani.
Dar n-am aratat niciodata mai bine.
Stii de ce? Pentru ca niciodata
n-am fost mai fericita.
Câteva seri mai târziu, am fost
la una din figurile de ceara, la bridge.
Ma ínvatase íntre timp bridge,
asa *** ma ínvatase pasii de tango
si ce vin se bea
la un anumit fel de peste.
Idiotul! A uitat sa-mi umple tabachera.
- la de la mine.
- Sunt cumplite, ma fac sa tusesc.
Opreste la magazin.
Ma duc sa cumpar.
Esti un scump.
FARMACIA LUI SCHWAB
Da-mi un pachet
dintr-alea turcesti... Abdullas.
Mâinile sus, Gillis,
sau trag.
Buna, Artie.
Buna seara, dra Schaefer.
- Ma bucur atât sa te vad.
- Ne-ai lasat balta?
Scuze pentru Revelion. Ma credeti daca
va zic ca am stat cu o amica bolnava?
Cineva sus pus,
cu o piatra de zece carate la rinichi?
Înceteaza. Unde te-ai ascuns?
- Am vesti minunate pentru tine.
- Nu m-am ascuns.
Ti-am sunat impresarul,
am sunat la asociatia scenaristilor.
De la apartamentul tau mi-au dat
un numar din Crest View.
A raspuns cineva cu accent,
mârâind: nu erai acolo,
n-au auzit niciodata de tine.
Chiar asa?
Care e vestea minunata?
- Sheldrake vrea unghiul profesoarei.
- Care profesoara?
"Dark Windows".
Crede ca ar putea iesi ceva.
- Unde sunt banii?
- Unde e scenariul?
L-am periat un pic.
- Dar trebuie lucrat la el.
- Mi-era teama de asta.
Am 20 de pagini
si un personaj masculin bun.
Scrie multa actiune de context,
sa aiba nevoie de asistent la regie.
Tine-ti gura.
Daca am putea scrie un scenariu...
Nu mai scriu la comanda.
- Dar e aproape vândut.
- De fapt, m-am lasat de scris.
- Dle Gillis, te rog?
- Vin îndata.
Accentul! Tipul e în solda
unui guvern strain.
- Uita-te la butoni.
- Trebuie sa plec.
- Mersi de interesul pentru cariera mea.
- Nu e a ta, e a mea.
Speram sa putem include asta
în târgul nostru.
Nu vreau sa fac recenzii.
Vreau sa scriu.
- Îmi pare rau ca te-am înselat.
- Chiar asa ai facut.
Pe curând.
- A durat atâta.
- Am dat de niste cunoscuti.
Norma, fumezi prea mult.
Ori de câte ori avea impresia
ca ma plictiseam,
ími dadea un spectacol pe viu.
Nebuniile Normei Desmond.
Primul act era Bathing Beauty
al lui Mack Sennett.
Înca ma mai vad acolo:
Marie Prevost, Mabel Normand.
Mabel ma calca tot timpul
pe picior.
Ce-i cu tine?
De ce esti asa posomorât?
Nimic. Ma distrez de minune.
Mai arata-mi ceva.
Bine. Da-mi asta. Îmi trebuie
pentru mustata. Acum închide ochii.
Ma gândeam la fata aia a lui Artie,
dra Schaefer.
Era ca toti scenaristii
abia ajunsi la Hollywood,
ambitiosi, planuind
sa ne trecem numele acolo:
; ; Scenariul de; ;, ; ; O poveste originala de;; .
Publicul nu stie
ca un film e scris de cineva.
Publicul crede ca actorii improvizeaza.
Deschide ochii.
- Madame e cautata la telefon.
- Nu ma întrerupe.
- E Paramount.
- Cine?
Studiourile Paramount.
Acum ma crezi?
Ti-am spus ca DeMille o sa-I însface.
Nu e DeMille în persoana,
e cineva pe nume Gordon Cole.
- Spune ca e foarte important.
- Sigur ca da.
Suficient de important pentru ca DeMille
în persoana sa ma sune.
Ce idee, sa puna un asistent sa sune!
Zi-i ca-s ocupata si închide.
Prea bine, Madame.
Ce parere ai?
Am turnat 12 filme împreuna.
Succesele lui cele mai mari!
- Poate ca e ocupat cu filmarile.
- Stiu trucul asta!
Încearca sa ma ia de sus,
sa scad din pret.
Am asteptat clipa asta 20 de ani.
DeMille poate astepta pâna sunt gata.
Cam dupa trei zile,
era gata.
Incredibil, au urmat
alte telefoane urgente
de la Paramount.
Asa ca a pus cam un sfert de kilogram
de machiaj, acoperit cu un voal,
si am pornit sa-I vedem
pe DeMille ín persoana.
Sa ma scuze Madame, conturul
la ochiul stâng nu e chiar simetric.
Multumesc, Max.
Termina cu galagia!
- Hei!
- La dl DeMille, deschide poarta.
Filmeaza. Aveti programare?
Nu e nevoie de programare.
- O aduc pe Norma Desmond.
- Norma ***?
- Norma Desmond.
- Jonesy, hei, Jonesy.
Da? la te uita, e dra Desmond!
- Ce mai faceti, dra Desmond?
- Deschide poarta.
- Sigur, dra Desmond. Poftiti.
- Nu pot intra fara permis.
Dra Desmond poate. Poftiti.
- Unde filmeaza dl DeMille?
- Platoul 18.
Multumesc, Jonesy.
Învata-ti amicul *** sa se poarte.
Fara mine n-ar avea slujba,
pentru ca nu ar exista Paramount.
- Aveti dreptate, dra Desmond.
- Da-i drumul, Max.
Platoul 18.
Liniste acolo!
Norma Desmond, pentru dl DeMille.
Sa puna cineva un reflector acolo,
sa vad decorul.
Da-te ín spate putin. La o parte!
Tu, cel din spate.
Norma Desmond vine sa vorbeasca
cu dl DeMille.
Norma Desmond?
- Asteapta putin.
- Harry Wilcoxon?
Ridica-ti sabia si înalta cu ea cortina.
Aici zace Samson.
Norma Desmond vine sa va vada,
dle DeMille.
- Norma Desmond?
- Trebuie sa aiba un milion de ani.
- Scuze, dle DeMille.
- Probabil e scenariul ei groaznic.
Ce pot sa-i spun?
Pot sa-i spun eu ca sunteti la proiectie,
îi întorc spatele.
30 de milioane de fani
i-au facut asta. Nu-i de ajuns?
- N-am vrut sa spun...
- Fireste ca nu.
N-ai cunoscut-o pe Norma Desmond,
fata draguta de 17 ani,
cu un curaj, spirit si suflet
*** nu gasesti la vârsta ei.
- Era groaznic sa lucrezi cu ea.
- Doar spre final.
Câtiva ziaristi lucrând peste program
pot face lucruri cumplite
spiritului omenesc.
Opriti-va.
- Nu vii, dragule?
- E scenariul tau, spectacolul tau.
- Bafta.
- Multumesc, scumpule.
Ei, buna, pustoaico.
- Buna, dle DeMille.
- Ma bucur sa te vad.
Ultima oara te-am vazut
într-un loc foarte deosebit.
Îmi amintesc ca dansam pe o masa.
Multi faceau la fel. Lindbergh tocmai
aterizase la Paris. Pofteste înauntru.
Norma, trebuie sa ma scuz
ca nu te-am sunat.
Bine faci, sunt foarte suparata.
- *** vezi, sunt foarte ocupat.
- Asta nu-i o scuza.
- Desigur, ai citit scenariul, nu?
- Da.
Ma puteai suna tu însuti,
în loc sa pui un asistent.
- Ce asistent?
- Nu face pe nevinovatul. Gordon Cole.
Gordon Cole?
Daca nu te-ar fi interesat scenariul ala,
nu ar fi încercat sa dea de mine
la telefon de zece ori.
Sunt în mijlocul unei repetitii.
De ce nu iei loc,
sa te faci comoda?
Adu-mi un telefon si cauta-I
pe Gordon Cole.
Hei, dra Desmond.
- Dra Desmond. Sunt eu, Ochi de Porc.
- Buna, Ochi de Porc.
la sa va vedem mai bine.
Uite, e Norma Desmond.
Norma Desmond!
- Norma Desmond!
- Credeam ca a murit.
Fireste ca da. Buna, Patsy.
- Ai cunoscut-o pe dra Desmond?
- O placere deosebita.
Gordon, sunt C B DeMille.
Ai sunat-o tu pe Norma Desmond?
Da, dle DeMille. Masina aia a ei,
un vechi Isotta Fraschini.
Soferul ei a trecut recent pe-aici cu ea.
E perfecta pentru filmul cu Crosby.
- Vrem s-o închiriem doua saptamâni.
- Aha, înteleg.
Ochi de Porc, pune
reflectorul ala la loc.
Ei, am dat de Gordon Cole.
l-ai vazut *** au venit?
Stii, în industria asta se întâmpla
multe nebunii, Norma.
- Ce e?
- Nimic.
Nu mi-am dat seama
*** e sa te întorci la studio.
- Nu mi-am dat seama cât îmi lipsea.
- Si noua ne-ai lipsit.
Vom lucra din nou.
Vom face cel mai mare film al nostru.
- Vreau sa vorbim despre asta.
- E un scenariu bun, nu?
Are parti bune,
dar ar fi un film foarte scump.
Nu-mi pasa.
Vreau sa lucrez iar. Nu stii ce mult
înseamna pentru mine sa stiu ca ma vrei.
Mi-ar face mare placere
daca ar fi posibil.
Nu uita, nu lucrez înainte de 10
si niciodata dupa 16:30.
- Suntem gata, dle DeMille.
- În regula.
Bine, sa-i dam drumul.
Vezi birourile de acolo, dle Gillis?
Odinioara au fost cabinele
doamnei. Tot nivelul.
Nu-i ramânea prea mult loc
lui Wallace Reid.
El avea un bungalow pe roti.
Eu eram la etaj. Vezi unde scrie
"Departamentul Recenzii"?
La mine, peretii erau tapetati
cu piele neagra.
Ma întorc într-o clipa.
Uite masina aia amuzanta.
Ne putem uita?
Ce-i asa amuzant la ea?
Daca poti folosi ceva
din "Dark Windows", ia-I, e al tau.
Pentru Dumnezeu!
Intra, ia loc.
- Serios. Serveste-te.
- De ce ai face asta?
Daca iei 100.000, îmi iei ciocolata;
daca iei Oscarul, iau piciorul stâng.
As face-o, dar nu sunt destul de buna
s-o fac singura.
- *** e cu ideile alea ale tale?
- Vezi daca au sens.
Întâi renunta la complicatia psihologica,
explorarea mintii asasinului.
Psihopatii se vând ca pâinea calda.
Asta e o poveste despre profesori,
despre vietile lor extenuante.
Ea preda ziua,
el preda la seral.
Prima data când se întâlnesc...
- N-am timp sa ascult.
- O sa fiu succinta.
- E copilul tau acum.
- N-am putea lucra serile?
Sase dimineata? Luna asta
sunt complet la dispozitia ta.
- Artie e plecat din oras.
- Ce legatura are Artie?
- Suntem logoditi.
- Bravo voua.
- Nu se putea un tip mai dragut.
- De acord.
Filmeaza un western pe teren,
în Arizona.
Sunt libera în fiecare seara
si la weekend. Am putea lucra la tine.
Nu se poate. Nu te mai speria
si scrie scenariul ala.
- Te urasc.
- Nu-I face prea posomorât.
Ce zici de asta? Ea preda ziua,
el seara.
Nu se cunosc dar împart
aceeasi camera. E mai ieftin.
Dorm în acelasi pat.
În schimburi, desigur.
Glumesti? Cred ca e buna ideea.
- Si eu.
- Sa-ti arat unde se potriveste.
- Pe curând.
- Mai...
Ce e?
Tocmai am aflat motivul telefoanelor
de la Paramount.
N-o vreau pe Madame,
vor masina ei.
Poftim?
La revedere, Norma.
O sa vedem ce putem face.
Nu-mi fac griji. Vechea echipa reunita.
Nimic nu ne poate opri.
Vechea echipa? Da.
- La revedere, draga mea.
- La revedere, dle DeMille.
- *** a mers?
- Nici ca se putea mai bine.
Trebuie sa termine întâi filmul asta.
Al meu va fi urmatorul.
Cauta-I pe Gordon Cole.
Spune-i sa renunte la ideea cu masina.
Zi-i ca poate face rost de alta
de altundeva.
Îi cumpar eu cinci masini vechi
daca trebuie.
Dupa aceea,
o armata de esteticiene
i- a invadat vila din bulevardul Sunset.
A facut o serie
de tratamente nemiloase.
Ca un atlet antrenându-se pentru
Olimpiada, a numarat caloriile,
s- a dus la culcare
ín fiecare seara la noua.
Era absolut hotarâta sa fie gata,
gata pentru camerele
care n-aveau s-o filmeze vreodata.
- Dragule, esti acolo?
- Da.
Nu te întoarce.
Stai cu ochii pe carte.
- Nu sunt prea atragatoare.
- Noapte buna.
- Am slabit un sfert de kilogram.
- Bine.
Îmi faceam griji cu gâtul.
Femeia asta a facut minuni.
- Bine.
- Ar trebui sa te culci si tu.
- Mai citesc putin.
- Azi-noapte ai iesit, nu?
- De ce spui asta?
- Stiu.
Am avut un cosmar si te-am strigat.
Unde ai fost?
- Am iesit la plimbare.
- Nu-i adevarat. Ai luat masina.
Am mers pe plaja. Nu vrei
sa ma simt prizonier aici, nu?
Fireste ca nu.
Doar ca nu vreau sa fiu singura.
Nu când sunt sub atâta presiune.
Nervii mei sunt distrusi.
Nu-ti cer decât sa ai putina rabdare
si sa fii dragut.
- N-am facut nimic.
- Fireste ca nu.
Nu te-as lasa. Noapte buna, dragule.
Da, chiuleam ín fiecare seara.
Ma simteam ca la 12 ani,
furisându-ma la un film cu gangsteri.
De data asta, nu ma duceam
sa vad un film, ci sa scriu unul.
Povestea aia dezgropata
de Betty Schaefer
mi se ínvârtea ín cap
ca niste locomotive.
Asa ca am ínceput sa lucram
noptile, când studioul era pustiu,
sus ín biroul ei mic.
Am primit o scrisoare amuzanta
de la Artie.
De când au ajuns acolo,
a plouat zilnic.
Au rescris tot filmul, sa fie cu ploaie,
si au filmat jumatate.
Acum a iesit soarele,
cine stie când se vor întoarce.
- Bun.
- *** adica? Mi-e dor de el.
- Dialogul asta e bun, o sa tina.
- Chiar?
Sigur, mai ales daca e sufocat
de multa muzica.
- Nu te urasti uneori?
- Constant.
Foarte serios, chiar e bun.
NEBUNA DUPA BAIAT,
NORMA
- Cine e Norma?
- Cine e cine?
Îmi cer scuze, de regula nu citesc
în tabachere.
Aha. E de la o prietena.
O doamna de vârsta mijlocie,
foarte proasta si generoasa.
Te cred si eu, e aur masiv.
l-am dat niste sfaturi
la un scenariu idiot.
Vechea poveste. Ajuti un suflet timid
sa treaca strada aglomerata.
Se dovedeste ca e multi-milionara
si-ti lasa tie toti banii.
Asta e problema cu voi, la recenzii.
Stiti toate intrigile.
Corecteaza pagina zece
pâna fierbe apa, OK?
OK.
Uneori, când ne ímpotmoleam,
faceam o tura pe platouri.
Nu prea vorbeam, ne plimbam doar
pe aleile dintre platouri
sau printre decorurile pregatite
pentru filmarile de a doua zi.
De fapt, ín una din acele plimbari
mi-a spus despre nasul ei.
Priveste strada asta.
Carton, improvizatie,
imitatie, efect optic.
Îmi place mai mult
decât orice strada din lume.
Poate pentru ca-mi placea
sa ma joc aici în copilarie.
Ai fost actrita în copilarie?
Nu, m-am nascut la doua strazi
de studio, pe strada Lemon Grove.
Tata era electrician sef aici.
Mama mai e si acum la garderoba.
- A doua generatie?
- A treia.
Bunica a fost dublura lui Pearl White.
Sunt dintr-o familie de cineasti.
Se asteaptau ca eu sa ajung vedeta.
Zece ani am luat lectii de actorie,
dictie, dans.
Apoi am dat un test la studio.
Nu le-a placut nasul meu.
E un pic strâmb în partea asta.
Asa ca l-am îndreptat.
Apoi le-a placut nasul meu,
dar nu le-a placut *** interpretam.
- Bine lucrat.
- Normal, a costat 300 de dolari.
- E trist.
- Si nu e totul.
A fost o lectie. M-am angajat la
corespondenta, acum sunt la recenzii.
Fii sincera. Noptile plângi dupa
prim-planurile, dupa galele ratate.
Niciodata. Ce e rau sa fii
de partea cealalta a camerei?
- E mai interesant.
- Toata admiratia pentru Betty Schaefer.
Pot sa-ti spun ca mirosi foarte bine?
- O fi noul meu sampon.
- Nu e samponul.
Aduce mai mult cu batistele
proaspat spalate,
cu o masina nou-nouta.
Desteapta fata.
Nimic nu e ca vârsta de 22 de ani.
Îti sugerez, daca vrei sa terminam
scenariul, sa tii doi metri distanta.
Prima data când vezi
ca ma apropii mai mult,
da-mi în cap cu pantoful.
Sa revenim la scenarii,
prin piata Washington.
Ce e, Max?
Vrei sa speli masina?
Sau spionezi în timpul liber?
Ai grija când traversezi terasa.
Madame s-ar putea uita.
Ce zici sa ma duc prin bucatarie
si sa ma schimb pe întuneric?
Nu ma intereseaza unde se duce
dl Gillis în fiecare noapte.
De ce nu? Scriu un scenariu
si-I voi termina!
Ma îngrijoreaza mult Madame.
Sigur ca da.
lar noi n-o ajutam defel.
Îi oferim noi si noi minciuni,
sa se pregateasca de un film.
- Ce se întâmpla daca afla?
- N-o sa afle niciodata.
Asta e slujba mea,
asa a fost de mult timp.
Întelege, am descoperit-o
când avea 16 ani. Eu am facut-o vedeta.
Nu pot permite sa fie distrusa.
- Tu ai facut-o vedeta?
- Da, am regizat primele ei filme.
Au fost trei tineri regizori
care promiteau pe atunci.
D W Griffith, Cecil B DeMille
si Max Von Mayerling.
lar ea te-a transformat în servitor.
Eu am cerut sa ma întorc,
asa umilitor *** pare.
Mi-as fi putut continua cariera,
dar totul mi s-a parut insuportabil
dupa ce m-a parasit.
Vezi tu,
eu am fost primul ei sot.
Esti aici, Joe.
Când ai venit acasa?
Joe, unde ai fost?
E o femeie?
Stiu ca e o femeie. Cine e?
De ce n-am voie sa te întreb?
Trebuie sa stiu.
POVESTE DE DRAGOSTE
FARA TITLU
DE JOSEPH C GILLIS
SI BETTY SCHAEFER
Ce e?
Betty, trezeste-te.
De ce te uiti asa la mine?
Ma uitam? larta-ma.
Ce-i cu tine în seara asta?
- Ce e?
- A intervenit ceva.
- Nu vreau sa discut despre asta.
- De ce nu?
Nu vreau.
Ce ai auzit?
Hai, da-i drumul.
E despre mine?
Betty, inutil sa te ascunzi.
Spune direct, orice ar fi.
- O telegrama de la Artie.
- De la Artie? Ce s-a întâmplat?
Vrea sa ma duc la el în Arizona.
Zice ca acolo nu costa
decât doi dolari sa ne casatorim.
Am economisi bani
pentru luna de miere.
De ce nu o faci? Putem termina
scenariul pâna joi.
Nu mai plânge. Te mariti.
Asta ai vrut.
Acum nu vreau.
- De ce, nu-I iubesti pe Artie?
- Sigur ca da. Pentru totdeauna.
Nu mai sunt îndragostita de el,
asta e tot.
Ce s-a întâmplat?
Tu.
Abia când m-am íntors
la ínchisoarea mea ciudata
am ínceput sa-mi dau seama.
Viitorul lui Betty Schaefer
era ín mâinile mele.
Betty Schaefer logodita cu Artie Green,
tipul cel mai de treaba din lume,
iar ea era índragostita de mine.
A fost proasta ca n-a ínteles
ca ceva era putred cu mine.
Eu am fost un nemernic
ca nu i-am spus.
Dar nu-i poti spune asa ceva
cuiva care-ti place la nebunie.
S- ar putea sa-mi tina,
sa scap de Norma.
Alo, e Gladstone 9281?
Pot vorbi cu dra Betty Schaefer?
Trebuie sa fi ajuns acasa.
Hei, Betty, e tot femeia aia ciudata.
Ei, ce se întâmpla?
Betty Schaefer la telefon.
Scuza-ma ca sun asa târziu,
dar cred ca e datoria mea.
E despre dl Gillis.
ÎI stii pe domnul Gillis?
Mai exact, cât de mult
stii despre el?
Stii unde locuieste, *** traieste,
din banii cui?
Cine esti? Ce vrei?
De ce te amesteci?
si sa te scutesc de suferinta.
Poate esti prea tânara
ca sa stii ca exista barbati ca el.
Nu stiu ce-a zis el,
dar nu locuieste la rude,
nici la prieteni,
în sensul uzual al cuvântului.
Întreaba-I. Întreaba-I din nou.
Asa e, Betty, întreaba-ma din nou.
Joe la telefon.
Joe, unde esti?
Ce se întâmpla?
Si mai bine,
vino sa vezi singura.
Adresa e bulevardul Sunset, 10.086.
Nu ma urî, Joe. Am facut-o
pentru ca am nevoie de tine.
Am nevoie de tine mai mult
ca niciodata. Uita-te la mine.
Priveste-mi mâinile,
fata, cearcanele.
*** pot lucra daca ma consum
în chinurile astea?
Nu stii prin ce am trecut
în ultimele saptamâni.
Am cumparat un pistol. Am stat
la oglinda, dar n-am putut s-o fac.
Nu sta acolo, urându-ma.
Striga la mine, loveste-ma,
dar nu ma urî.
Spune-mi ca nu ma urasti, Joe.
Connie, aici e 10.079.
Trebuie sa fie acolo.
- Betty, lasa-ma sa vin cu tine.
- Nu, sunt în regula.
Te iubesc, Joe.
Te iubesc, Joe.
Te iubesc.
Ce o sa faci, Joe?
Ce ai de gând sa faci?
E în regula, Max. Ma ocup eu.
Buna, Betty.
Mi-e atât de frica.
E ceva groaznic?
Intra.
Ai mai fost într-un vechi palat
din Hollywood?
Asta e de când luau 18.000
pe saptamâna, neimpozabili.
Ai grija cu pardoseala, aluneci.
Valentino a dansat odinioara aici.
- Aici locuiesti tu?
- Chiar asa.
- A cui e casa?
- A ei.
- A cui?
- Priveste în jur, e numai ea.
Daca nu-ti amintesti fata,
ai auzit numele. Norma Desmond?
- Ea era la telefon?
- Bei?
Sampanie tot timpul la dispozitie,
caviar pe saturate.
- De ce m-a sunat?
- Din gelozie.
Ai mai vazut atâtea gunoaie?
Tavanul e din Portugalia.
Si priveste aici.
Propriul ei cinematograf.
N-am venit sa vad o casa.
*** e cu Norma Desmond?
Asta încerc sa-ti spun.
Locul asta e imens.
Opt dormitoare mari.
O cada în fiecare baie.
În pivnita e pista de bowling.
E un loc singuratic,
asa ca si-a luat un tovaras.
Capcana foarte simpla.
Batrâna binevoitoare.
Un barbat mai tânar
care n-o duce prea bine.
- Ghicesti?
- Nu.
- Îti mai dau niste detalii.
- Nu, n-am auzit nimic.
N-am primit nici un telefon
si n-am fost niciodata în casa asta.
Acum ia-ti lucrurile si haide.
Toate lucrurile?
Cele 18 valize, pantofii la comanda,
zecile de camasi,
butonii, port-cheiul din platina
si tabacherele?
- Vino, Joe.
- Unde?
Într-o garsoniera
pe care n-o pot plati,
la un scenariu
care s-ar putea vinde sau nu?
- Daca ma iubesti, Joe.
- Uite, iubito, fii practica.
Aici îmi merge bine.
Contract pe termen lung fara clauze.
Îmi place asa.
Poate ca nu e de admirat.
Tu si Artie sunteti admirabili.
Nu ma mai pot uita la tine, Joe.
Ce zici sa te uiti spre iesire?
Pe aici, Betty.
Mult noroc, Betty. Poti termina scenariul
în drum spre Arizona.
...aici e piscina.
Multumesc, iubitule.
Multumesc, Joe.
Joe.
Pot sa intru, Joe?
Nu mai plâng.
Sunt bine din nou.
Spune-mi ca nu esti suparat.
Spune-mi ca totul
e ca înainte, Joe.
Joe.
Ce faci, Joe?
- Ce faci?
- Împachetez.
- Ma parasesti?
- Da, Norma.
Nu, n-o sa faci asta.
Max! Max!
Multumesc pentru garderoba
si accesorii.
- Restul sunt în sertar.
- Sunt ale tale.
Le-as lua, doar ca sunt cam multe
haine pentru un birou din Dayton, Ohio.
Niste nimicuri. Poti avea orice.
Ce vrei?
Bani?
l-ai arunca. Nu mai sunt potrivit
pentru postul asta.
Nu poti pleca. Max!
Nu pot trai fara tine.
- Stii ca nu mi-e frica sa mor.
- Asta te priveste numai pe tine.
Crezi ca am inventat
povestea cu pistolul, nu? Bine.
Vezi? Nu m-ai crezut.
Nu crezi ca am curajul?
- Sigur, daca iese o scena buna.
- Nu-ti pasa.
Altor sute de mii o sa le pese!
Te-ai sinucide într-o casa goala.
Publicul a plecat cu ani în urma.
- E o minciuna. Înca ma vor.
- Nu, nu te vor.
- Dar DeMille?
- Încerca sa nu te jigneasca.
- Studioul nu vroia decât masina.
- Poftim?
DeMille n-a avut inima sa-ti spuna.
Nici unul n-am putut.
E o minciuna. Ma vor.
Primesc scrisori zilnic.
Spune-i, Max. Fa-i serviciul asta.
Spune-i ca n-o sa fie nici un film.
Singurele scrisori de la fani
sunt cele scrise de tine.
Nu-i adevarat. Max!
Madame e cea mai mare vedeta
din câte exista.
Voi duce bagajele dlui Gillis
în masina.
L-ai auzit. Sunt o vedeta.
Esti o femeie de 50 de ani.
Maturizeaza-te.
Nu-i nimic tragic sa ai 50 de ani,
doar daca încerci sa pari de 25.
Cea mai mare vedeta
din câte exista.
La revedere, Norma.
Nimeni nu paraseste o vedeta.
Asta defineste vedeta.
Joe! Joe!
Joe!
Joe!
Stelele nu îmbatrânesc, nu-i asa?
Ei, aici ati intrat voi.
Înapoi la piscina aceea.
Cea pe care mi-am dorit-o íntotdeauna.
S- a luminat si cred
ca m-au fotografiat de o mie de ori.
Apoi au luat niste cârlige
si m-au tras afara,
cu multa grija.
Ciudat, ce frumos se poarta lumea
cu tine dupa ce mori.
M- au scos pe margine
ca pe un pui de balena vânat.
Si au ínceput sa inspecteze ranile,
pentru dosar.
Se adunase toata gasca, politisti,
reporteri, vecini, gura-casca.
Toata tevatura pe care o vedem
când se deschide un magazin nou.
Pâna si cameramanii de stiri
au venit ín graba.
Era o stire cu care se putea
distra oricine.
Chiar daca ar scapa ín instanta,
crima pasionala, nebunie temporara,
titlurile ar omorí-o.
; ; Vedeta uitata asasin. ; ;
; ; Vedeta ímbatrânita. ; ;
; ; Regina apusa. ; ;
Biroul autopsii.
Vreau sa vorbesc cu medicul legist.
- Cine e la telefon?
- Eu sunt. Închide!
E mai important.
Vorbesc din dormitorul
Normei Desmond.
Nu te complica, fara ciorna.
Scrie direct. Gata?
Peste casa crimei se crapa de ziua,
iar Norma Desmond,
faimoasa vedeta apusa,
e într-un complet soc mintal.
O înconjoara o cortina de liniste
în budoarul casei sale
din bulevardul Sunset...
A fost o cearta?
Ati mai avut neîntelegeri înainte?
Ce cauta pistolul asta acolo?
Unde l-ati cunoscut pe tipul asta?
De unde venea?
V-ati gândit înainte sa faceti
asa ceva?
S-a furat ceva? L-ati prins
încercând sa fure ceva?
- Camerele de stiri sunt aici.
- Zi-le sa plece.
N-avem timp de camere.
Dra Desmond, vreti
sa ne spuneti ceva?
Camere?
Ce e, Max?
- Au sosit camerele.
- Adevarat?
- Spune-i dlui DeMille ca vin îndata.
- Ce e asta?
E o metoda sa o facem sa coboare.
- Totul va fi gata, Madame.
- Multumesc, Max.
Ma scuzati, domnilor, trebuie
sa ma pregatesc pentru scena mea.
A marturisit ceva?
- Totul e pregatit?
- Aproape.
- Reflectoarele gata?
- Totul e gata.
OK, fratilor, stati pe loc!
Liniste, toata lumea!
Lumini.
Gata, Norma?
Care e scena? Unde sunt?
Sunt treptele palatului.
Aha, da, da.
Printesa e asteptata jos.
Sunt gata.
În regula. Camera.
Motor!
Deci pâna la urma o filmau,
camerele alea.
Viata, uneori straniu de milostiva,
s- a índurat de Norma Desmond.
Visul de care s-a agatat
cu atâta disperare a ínghitit-o.
Nu pot continua scena asta,
sunt prea fericita.
Dle DeMille, te deranjeaza
daca spun câteva cuvinte?
Vreau sa va spun ce bucuroasa sunt
sa fiu din nou la studio, pentru un film.
Nu stiti cât mi-ati lipsit.
N-o sa va mai parasesc niciodata.
Pentru ca, dupa "Salome",
vom face alte si alte filme.
Vedeti voi, asta e viata mea.
Asa va fi în veci. Nu mai e nimic altceva.
Doar noi si camerele de filmat
si oamenii aceia minunati
din umbra.
Gata, dle DeMille,
sunt gata pentru prim-plan.