Tip:
Highlight text to annotate it
X
Editare si sincronizare DVD @Părintele
Doamnelor şi domnilor,
bună seara tuturor.
Cel mai fabulos spectacol din lume,
vă prezintă ultimul...
dar nu în ultimul său spectacol...
Vă vom face cunoştinţă cu producţiile
magice ale lui Rodney Rodriguez.
Doamnelor şi domnilor, suntem onoraţi
să-l avem aici pe cel mai bun pilot de curse.
Iată-l aici, doamnelor şi domnilor,
unicul Juan Manuel Fangio.
Şi acum, ceva special
pentru cineva special.
Pentru totdeauna...
Marşul Aniversal, de Strauss.
Aniversare fericită!
Un toast pentru cel mai
elegant cuplu din Havana.
Aniversare fericită!
Şi să rămână la fel de acum
pentru veşnicie.
Dansează cu mine aşa ***
ai dansat odată.
Sună de parcă aş fi o relicvă.
Dragul meu.
Don Donoso, dansezi cu mine?
Am dansat şi eu.
E chiar bine.
Aş da o mână şi un picior
pentru un singur vals.
Regatul meu pentru un cha-cha.
Să dansăm.
Aşteaptă aici.
Ce e?
Care dintre dansatoarele astea
e liberă în acest weekend?
- Pentru cine te păstrezi?
- Pentru nimeni?
Toate cele bune au fost luate.
Ea e soţia mea.
Această întrunire
a fost ideea mea.
Pentru că sunt timpuri grele,
aşa *** ştiţi.
Cuba mereu a trăit vremuri grele,
dar am reuşit să supravieţuim,
pentru că mereu am fost uniţi.
Dar ţara noastră nu mai e sigură.
Şi ne ameninţă şi pe noi.
Unchiul şi cu mine suntem singurii
rămaşi din generaţia noastră.
Deci, fiii mei, voi sunteţi
viitorul familiei noastre.
- Viitorul acestei insule.
- Da. Şi...
Uită-te la mine, că asta
e valabil şi pentru tine.
Dacă vreţi să schimbaţi
acest status quo,
trebuie să facem asta
într-un mod democratic.
Ai auzit? Trebuie să fim patrioţi.
Patrioţi?
Patriotismul e o unealtă
pentru scandaluri.
E politica ce a devenit
refugiul practic...
Nu face greşeala de a mă confunda
cu un elev de-al tău, ok?
- Nu sunt. Am absolvit.
- Arată puţin respect.
Nu. Lasă-l să vorbească.
Aici e democraţie.
În ţara asta e democraţie! ?
- În familia noastră e democraţie.
- Ţara asta e familia mea.
Şi pentru a trata bine această
familie, e nevoie de revoluţie.
- Revoluţie?
- Da.
Nu pot să cred.
Tu eşti omul care vorbeşte
despre o revoluţie...
Ar fi bine să începi să crezi.
Aveţi nevoie de evoluţie,
nu de revoluţie.
- Corect.
- Apă, bulion...
Ai noroc că eşti în partea
cealaltă a camerei.
Mă simt norocos pentru
că mă aflu aici,
pentru că probabil
în partea aceea pute.
- Te rog...
- Aniversare fericită.
- E prea mult...
- Am uitat să vă felicit?
- Vezi *** vorbeşti.
- Ce? Uită-te tu la gura mea.
Dacă mai scoţi un cuvânt
lipsit de respect,
mă voi ocupa de tine personal.
Ai înţeles?
- Ce?
- Ai înţeles ce ţi-am spus?
Îl vei asculta pe tatăl tău
când îţi vorbeşte
şi vei da dovadă de respect!
- Calmează-te.
- Nu mă calmez!
- Gata, gata.
- Vrei să vin acolo?
Gata!
Terminaţi!
- Gata.
- Stai jos.
- Asta e democraţie?
- Ai făcut spectacol. Acum şezi.
Şezi!
*** era? Ăsta e un act
de violenţă la întâmplare?
L-am împuşcat pe Del Rio.
Au avut o descriere bună
de data asta?
Au mentinat ce am spus?
Nu voi purta această discuţie
cu tine, sau cu voi.
Nici nu ştiţi ce se petrece
în această ţară. E trist.
Tu eşti profesor
şi nu ai nicio idee
de ce se întâmplă
în propria ta clasă.
Atunci luminează-mă tu
şi spune-mi ce se întâmplă.
Această reprimare,
furie, disperare...
Asta se întâmplă în ţara asta.
Peste tot în ţara asta.
Mai ales la universitate.
Revoluţia a avut loc
în Franţa, în Rusia
şi se întâmplă şi aici, acum.
- Nimeni nu vrea o revoluţie.
- Voi nu vreţi o revoluţie!
Vă place sau nu,
aceasta va veni.
- Oamenii... vor asta.
- De unde ştii tu?
Ţi-au şoptit oamenii
Cubei la urechi?
Batista trebuie eliminat.
- Şi pe urmă ce?
- Libertate. Democraţie.
- Putere oamenilor.
- Uşor de zis, greu de făcut.
Se poate face. Dar în primul rând
trebuie ucis ticălosul ăsta.
Ucide, ucide, ucide!
Te-ai gândit vreodată
să trăieşti pentru ţara ta?
Da. Aşa trăiesc!
Trăiesc şi las pe alţii să moară.
- Să moară tiranul.
- Ai grijă ce vorbeşti.
Ai nevoie de pământ
în mâinile tale, nu de sânge.
Fă un sanctuar la fermă.
N-are nevoie de asta fiul meu.
Trebuie să-şi formeze caracterul.
Un caracter demn de
un bărbat e destinul sau.
- Nu văd rostul...
- Ar trebui să citeşti mai mult.
Care e poziţia ta, Fico?
- Aici, alături de familia mea.
- Văd asta.
Eşti doar un spectator
când trece parada...
Să-ţi spun ceva, zilele tale de
stat ascuns aici sunt numărate.
În curând, tu şi tu şi tu,
va trebui să luaţi o decizie.
- Intraţi în paradă, sau nu.
- Eu am luat o decizie.
Buenas noches tuturor!
Bei...
La palat.
De obicei e aşa, nu?
Grozav spectacol.
Îl ştii pe Orgami Peringo?
- Pe cine?
- Peringo.
Percutionistul?
- Îl ştii pe Dani Alberto Murro?
- Mda...
L-ai văzut?
Tot timpul.
Data viitoare când îl vezi,
ia-ţi rămas bun de la el.
- Ştii ce voi întreba, nu?
- Nu uita de patrulă!
Ceasul ticăie...
Voiam să spun că în casa noastră,
- cina de duminică seara...
- Nu poate fi reprogramată.
Toţi fiii mei sunt
bine veniţi, dar nu...
Nu după ora 6.
- Şi e 6:03, Fico!
- Ştiu, dar ai spus după 6.
Bine.
Acum vreau să spun
o dorinţă.
Dacă se vor face schimbări
în ţara noastră,
îmi doresc ca acest
cămin să rămână o insulă
şi ca în ciuda
disconcordantelor noastre,
vom pune întotdeauna
familia pe primul loc.
Spuse un naiv!
E doar ogluma, frate.
Glumeam.
Mă bucur să te văd, părinte.
Tu ştii cele mai multe
despre legea constituţională.
Ok, îţi voi spune una.
Crezi că lumina e prea mare?
Cea mai bună soluţie
e să-l eliminăm pe Batista
prin procesul constituţional.
Senatorul Cossio trebuie să
pregătească un discurs pentru el.
Asta e declaraţia din deschidere.
Fac referire la Seneca.
Citeşte tare să auzim *** sună.
"Dle orator, protestez cel mai mult... "
Seneca nu a menţionat de asta.
"De violenta biroului.
Astăzi, noi cetăţenii Cubei
suntem persecutaţi de un tiran
care domneşte prin teroare.
Aplică politica sa
faţă de populaţie,
mai ales printr-un colonel
din armată,
al cărui nume a devenit
'Moarte Subita'.
Seneca a fost persecutat
de către 2 tirani.
A devenit un erou.
În ciuda acestui lucru,
Seneca s-a întors în Republică.
Mă tem, dle orator, că Seneca
nu e un erou al acestei lumi. "
Ar trebui să fie
un exemplu pentru noi.
Fangio, urcă în maşină.
Urcă!
"Fangio liber!
Grand Prix anulat.
Mişcarea 26 iulie e responsabilă. "
Ascultă ce a spus Fangio.
"Tot ce au vrut de la mine
era să-i ajut pentru cauza lor. "
Dar nu ştiu nimic
despre cauze, doar cauza.
L-au întrebat *** a fost tratat,
"ca un adevărat domn".
Ce e...
De ce râzi?
Nu e amuzant.
Când am vorbit de răpire
nu am vrut publicitate.
Asta e amuzant.
Aici ţi-e locul, ticălos bogat.
Nu vrei să mă dezamăgeşti.
Ai nevoie de mine.
Facem o plimbare.
Vreau să-mi spui cine sunt
cei care cred.
Cine crede?
Ascult.
Cine?
Sunt bine.
Mă duc să fac o plimbare.
Gândeşte-te bine cine sunt cei
care cred, pentru că tu urmezi.
Ai auzit de fratele tău?
Fratele tău mai mic
e un infractor periculos.
Nu e nici o îndoială.
Am dosarul lui aici.
- Vrei să-l citeşti?
- Nu, mulţumesc.
Îl cunosc pe fratele meu.
Ştiu *** e...
Ne cunoaştem de când
eram la şcoală.
- Mereu am fost sincer cu tine.
- Asta aşa e.
- Poate trebuie să-mi schimb semnalele.
- Nu cred că e cazul.
Acum îl aperi pe fratele tău! ?
E riscant.
E vinovat, nu e nici o îndoială.
O ştim amândoi.
E fratele meu, totuşi.
Am nevoie de ajutorul tău.
Cred că ar trebui să pleci din Havana,
să mergi la New York sau Miami.
Mă ocup eu de bilete.
Fico, nu trebuie să ai grijă
de mine. Voi continua.
- Hei!
- Da. Nu avem de ales.
- Dar familia?
- Tot ce fac e pentru ea.
Te iubesc.
Intră. Te pot ajuta?
E un prieten de-al tău, nu?
- Dai o audiţie?
- Da.
- Dacă minţi?
- Sunt comic de stand-up...
Care preferă să stea jos.
Asta e tot? Asta e replica ta?
- Da. E o glumă.
- Îşi scrie singur glumele.
- Sunt jalnice glumele.
- La fel sunt şi ale tale.
Touche. Vrei ajutor
pentru alt material?
Nimănui nu-i place
materialul altcuiva.
- Doar improvizezi?
- Poţi să spui asta.
- Încearcă la New York.
- La cine? La bogaţi?
Mă tem că altfel trebuie
să îţi găseşti alt domeniu.
Nu pot. Devii dependent de asta.
- *** ziceai că te cheamă?
- Nu am spus.
Am spus că Al m-a trimis.
Dacă îl cunoşti pe Al,
mă cunoşti şi pe mine.
Prietenul lui Al. Unde ai fost?
Unde nu am fost! ?
Fico, nu uita de întâlnire.
Şi nu uita de pantofii de dans.
Vei avea nevoie de ei.
Rodney!
Lasă!
Ai o alură comică, totuşi.
În sfârşit, după atâţia ani de
sacrificiu şi dedicaţie, o pauză.
Când se serveşte prânzul?
De ce nu îmi poţi spune
cu cine e întâlnirea?
- E mai bine aşa.
- Nu-mi plac surprizele.
Nu spune nimic, indiferent ce va fi.
Stai acolo ca şi *** ai fii garda mea.
- *** e aşa? Plăcut, nu?
- Fii puţin mai periculos.
Aşa?
Mai periculos.
Aşa sunt cel mai rău.
Păstrează asta.
- Pot să-mi pun o dorinţă?
- Te rog.
Îmi doresc o drăguţă înaltă,
atletică şi creolă.
Deschis politicii e semnul
unei gazde minunate.
Dle Lansky, intră.
Să-ţi spun Frederico,
sau dl Fellove, sau Fico?
Strânge-mi mâna
şi spune-mi Fico.
- Tu spune-mi Meyer, amice.
- Ia loc.
- Cine e tipul ăsta?
- E doar un comic.
- Unul orb?
- Mut.
- Amuzant.
- Doreşti ceva de băut?
Nişte salsa, dacă nu cumva
ai nişte akrom.
- Am ouă şi cremă.
- Şi un comic orb.
Mut.
Un akrom e fie cu ouă, fie cu cremă,
dacă vrei să-mi faci unul.
Asta urma să întreb.
Să vedem *** merge...
Puţină salsa deocamdată.
Ai auzit, comicule.
Ai spus ceva la telefon despre
o oportunitate de afacere.
Bine jucat. Eşti angajat.
O propunere de parteneriat între noi.
20% revin casei, restul mie,
asociaţilor mei...
Nu trebuie să fie ceva mare.
E plăcut şi aici.
Punem acolo câteva mese,
blackjack, o ruletă, sau două...
E plăcut aici.
Dle Lansky...
Spune-i Meyer...
Sau dl Mansky.
Ai nevoie de el aici?
Apreciez oferta, Meyer, dar cu
regret trebuie să o refuz.
Ştiu că e o oportunitate
mare pentru mine,
totuşi El Tropico e un loc pentru
muzică şi aşa vrem să rămână.
Dă-mi voie să reformulez.
Avem începutul unei relaţii
profitabile reciproc.
Ar fi păcat să sfârşească
înainte de a începe.
Da, aşa e.
Am fost informat că eşti
un om rezonabil.
Sper că n-am fost
informat greşit.
Nu. Dar îţi pot oferi ceea
ce le ofer tuturor prietenilor.
O politică a uşilor deschise.
Consideră clubul meu
casa ta oricând.
- Cu salsa gratis?
- Câtă doreşti.
Ştii, în afacerea mea avem
prieteni şi duşmani,
dar nu avem cunoştinţe.
Sper să aud veşti bune
cât de curând.
Acela e chiar Meyer Lansky?
- Şeful mafiei.
- Îmi dau demisia.
Porţi gene false
sau le-ai prelungit?
- Niciodată nu port gene false.
- Asta e faţa mea.
Chiar aşa?
- A cui a fost ideea asta?
- A lui Rodney.
- Vei privi?
- Ca întotdeauna.
Ce s-a întâmplat?
Ce e?
- E cu altă femeie.
- Cu altă femeie?
Nu a venit acasă de două zile.
Înainte de asta era...
Mintea lui era în alt loc.
- A sunat?
- Doar să spună că e bine.
Atât a spus.
Fico, ajută-mă.
Doar la tine pot apela.
Mă voi ocupa de asta.
Îşi face griji pentru tine.
A venit la tine?
Mereu a avut...
un loc special în inimă
pentru tine.
Şi tu pentru ea...
Ce s-a întâmplat?
Vorbeşte-mi.
- Nu te voi implica.
- Sunt fratele tău, sunt implicat.
- E o altă femeie?
- Da.
Revoluţia.
Ai evoluat cu Fidel?
*** e cu maşina?
Nu mai suntem asociaţi.
Avem idei proprii pentru cubanezi.
Restaurarea constituţiei din 1940.
Democraţia.
- Asta spune că vrea Fidel.
- Sigur, dar nu e de încredere.
- Crezi că e comunist?
- Posibil.
- Trebuie să-mi promiţi ceva.
- Ce?
Dacă voi păţi ceva,
vei avea grijă de Aurora.
Va avea nevoie de tine.
Promite-mi.
Promite-mi, Fico.
Am nevoie de asta.
Îţi promit, dar tu să-mi promiţi
că nu ţi se va întâmpla nimic.
Da?
Nimic nu se va întâmpla
în afară de revoluţie.
Să nu faci vreo tâmpenie, ok?
Ricardo Fellove, mişcarea 26 iulie.
Fellove... Tu eşti dansatorul?
Noi n-avem nevoie de dansatori.
Ok, dă-te jos de pe cal.
Ne este foame.
- Nu e vorba de altă femeie.
- Atunci de ce nu se întoarce?
- Nu vrea să ne implicăm şi noi.
- Ce este? Revoluţia?
- Nu vrea să ne implicăm şi noi.
- Asta e?
Da.
Ar trebui să mă duc aşa acasă
şi să fiu fericită?
Sunt soţia lui. Am dreptul să fiu implicată.
Orice păţeşte el, păţesc şi eu.
Toţi vom păţi acelaşi lucru.
Şi pe urmă?
Cred că a fost mafia.
Meyer Lansky.
- Dar nu pot fi sigur.
- Havana nu mai e capitală.
E păcatul capital.
Asta nu e ceva nou, desigur.
Cămătarii au dat toţi banii lor.
Au nevoie cu disperare
de o criză.
Nu ştiu ce să fac.
Sacia Graja. Ştii ce e?
- Nu.
- E lumea hindusă...
pentru asistenţă pasivă.
Ghandi îi primeşte pe toţi.
Şi pe fiul meu şi marea,
chiar şi un rechin...
Ok, trebuie să ajungem
în palatul prezindetial.
Deci, să revizuim planul
pentru ultima dată.
Vom ocupa staţia de radio centrală
şi vom citi declaraţia noastră.
Natalo şi cu mine vom ataca împreună
cu Belegro prin porţile principale,
împreună cu Menonho şi grupul său.
Ignatio ne va proteja
de forţele de ordine.
Întrebări?
Tu ce crezi, Belegro?
E timpul.
Vă pot ajuta?
Independenţa a venit.
A intrat.
Dle preşedinte...
Dle preşedinte?
Dl Meyer vă invită la dânsul.
Am semnat hârtii toată săptămâna.
Ştii la ce m-am gândit?
Sunt un om norocos că nu a trebuit
să semnez nici o condamnare la moarte.
Dle preşedinte, dacă pot spune chiar eu, sunteţi un om norocos,
dar şi unul nobil.
Mulţumesc, Pizzi, eşti bun.
Nu, e justiţie istorică.
Ţi-am spus vreodată
cât de mult te apreciez?
Nu, domnule.
Scuze de întârziere.
Am fost prins în trafic.
Ce vrei?
Am 450 de şerveţele de masă.
Ajută-mă să scap de ele.
Nu am niciun fel de
livrare pe lista mea.
Mi s-a spus la ora 3 în faţa
porţii principale. Poţi verifica?
Stai aici.
E cineva pe listă azi?
Ce e zgomotul ăsta?
Palatul e atacat, Fico!
Ascultă, au ocupat postul de radio.
Pentru Cuba, dictatorul Fulgencio Batista
a cunoscut dreptate revoluţionară.
Focul care a luat viaţa dictatorului
se mai aude la palatul prezidenţial.
Noi, cei ce conducem revoluţia,
centrul revoluţiei Cubaneze,
ne-am ridicat împotriva
unui regim dictatorial.
Cubanezi care mă auziţi,
a fost eliminat!
Trăiască o Cuba liberă!
Stai, Luis!
Luis!
Pizzi, lasă-ne singuri.
- Cu mare tam-tam, sau fără?
- *** îţi place.
- Pizzi!
- Da, domnule?
Oameni ai Cubei, astăzi forţe externe
au încercat să-mi ia viaţa,
fiind nemulţumiţi de felul
meu de a conduce.
E exagerat.
Preşedintele se află în Havana.
Le dau o mână de ajutor
cetăţenilor care respectă legea
şi reduc taxele.
Viitorul Cubei e sigur.
Copiii noştri sunt în siguranţă.
Asta e tot. Salutare!
Viaţa devine o povară.
E bine că nu vede nimeni asta.
- Ce stii de Luis?
- Nu e de găsit.
- Sigur trăieşte?
- Da.
Poate a fost cumpărat.
- Am plecat.
- Bine.
Îmi pare rău.
- A făcut parte din atac?
- Da.
- De ce nu mi-ai spus unde era?
- Pentru că nu ştiam.
Fico, dacă se întâmplă ceva,
vreau să fiu acolo cu el.
Şi eu.
Pot să-ţi ofer un gând serios de la
cineva care nu a fost niciodată serios?
- Nu.
- Asta e.
E bun.
Un om cu un scop.
Un om cu un scop nebun.
Hai, ia loc.
În casa noastră, cina de duminică
nu se poate amâna.
Tot timpul este la ora 6.
Îmi cer scuze.
Toţi fiii mei sunt bine veniţi,
dar nici un minut după ora 6.
Mereu mesteci.
Mesteci şi mesteci...
şi apoi iar mesteci.
Apoi digeri.
Dacă aş fi modest, aş spune
că oamenii au fost digeraţi.
Nici unul nu mai trăieşte.
*** e mica noastră afacere?
- Afacerea?
- Da.
Afacerea mea e El Tropico.
Şi mie mi-ar plăcea să continui
să vin la El Tropico.
Deci, dacă nu e vreo problemă
cu unul din noile tale spectacole,
mă întreb...
unde e omul care cântă şi dansează,
pentru că asta faci
şi ce vei face mai departe?
Hei, ce e?
Plănuieşti să-ţi împuşti
cântăreţul de la pian?
Ai un nou număr la El Tropico?
- Lucrează pentru Ricardo?
- Nu.
De ce ai întârziat la cină
în această seară?
Am duşmani.
Şi aş dori să mă protejez.
Eu sunt duşmanul tău?
Nu ai fost, până când
mi-ai ucis fratele.
Sunt un înger.
Nu Fecioara Maria, ci El Nigro.
Jur că nu ţi-am omorât fratele.
El a atacat palatul prezidenţial
cu intenţia de a-mi ucide preşedintele,
apoi s-a sinucis.
Crede-mă, nu vrei
să mă dezamăgeşti. Crede-mă.
Văd că nu ai decât
sete pentru răzbunare.
Ştii ce e "sobs uana"?
E o mutare de şah.
Ori e o mutare de şah,
ori nu e nicio mutare.
De fapt, e o poziţie.
Poziţia în care fiecare jucător
va obţine cel mai prost rezultat.
Crezi că acum suntem
în această situaţie?
Tatăl tău...
Bola Baia.
Asta e situaţia acum.
Tot ce ai de făcut
e să acţionezi ca atare.
Adică...
Sau nu acţiona deloc.
Încă o audiţie.
E ceva apropiat.
E foarte singură. De când
s-a mutat nu a ieşit deloc.
Nici măcar cu prietenele ei.
Amintirea fratelui tău şi faptul
că nu a putut avea o familie a ei.
Detest să o văd atât de tristă.
Îmi frânge inima.
De ce nu o inviţi în oraş?
I-ar plăcea şi i-ar prinde bine.
Are nevoie de tine,
iar tu ai nevoie de ea.
Fico, vorbeşte cu mine.
Te rog.
Ştii ce mi-a spus Luis
înainte de a muri?
Ce?
M-a pus să promit că
dacă el păţeşte ceva,
voi avea grijă de tine.
Ai trăit în Havana toată viaţa ta.
Pariez că sunt părţi ale oraşului
pe care nici nu le cunoşti.
Sunt sigură că tu
le cunoşti pe toate.
Havana e ca un trandafir.
Are petale şi are şi spini.
Lasă omul să îl ia, dar
în final, el te ia pe tine.
Ce-ar fi să vii cu mine mâine.
Îţi va prinde bine.
Ai văzut "More Than Life"?
Ai fost în vreo grădină publică?
E bine să te văd zâmbind.
De ce au şerveţele?
- Ca să nu lase urme.
- Urme a ce?
A intimităţii lor.
Ce e?
Mereu întârzie.
Aşa îşi face intrarea.
Iată-l.
Să mergem. Nu mai pierde
timpul cu asta. Hai.
Probleme pentru tine.
E vorba de căpitan?.
Ascultă-mă cu atenţie.
Într-o insurecţie,
scopul scuză mijloacele.
Ce e o insurecţie?
Lupta. Care e finalul?
Revoluţia.
Care duce la transformări
economice, sociale şi politice.
*** am spus,
scopul scuză mijloacele.
Asta e pentru tine.
Cine a spus că femeia e ca o floare?
Şi la chip şi la miros.
- Pot să mă aşez?
- Da.
Care era numele tău?
Numele meu e Nimeni.
- Ce vrei să spui?
- Nu vreau să spun nimic.
Numele nu înseamnă nimic,
oamenii înseamnă ceva.
- Trebuie să ai un nume.
- Nu am niciun nume.
Ţi-am spus asta.
- Toţi au nume.
- Toţi în afară de mine.
De ce nu?
Nu ştiu. Întreabă-l pe el.
Nu mă băga în planurile tale.
Eşti cel mai ciudat om
pe care l-am cunoscut.
Mulţumesc.
Ok, Emilio.
- Banii tăi nu sunt buni aici.
- Mulţumesc, Emilio.
Ne vedem la club.
Când voi creşte,
vreau să fiu ca şi el.
De ce?
Pentru că el
nu plăteşte niciodată.
Întrerupem programul
cu o ştire specială.
Universitatea din Havana
a fost închisă de guvern azi,
ca un rezultat direct al revoltei.
Preşedintele Fulgencio Batistă care
a fost forţat să demisioneze,
a spus astăzi că guvernul nu va tolera
distrugerea locurilor sacre din oraş,
pe care el susţine că agitatorii
anarhişti le foloseau pentru propagandă.
Vrea să vorbiţi. E ok.
Ce a spus?
Mişcarea se mută în sud.
- La mulţi ani, Dario!
- La mulţi ani!
- Ea e Aurora...
- Ea e soţia mea, Maria Cristina.
E o zi mare, Fico.
Tocmai am fost promovat.
- Felicitări!
- Mulţumesc.
Locul tău e preferatul meu.
- Nu vei regreta.
- Sper.
Dacă te înşeli,
poate voi ajunge olog.
- La mulţi ani!
- La mulţi ani!
Doamnelor şi domnilor,
Acum în El Tropico
şi peste tot în lume...
Acum vom începe
numărătoarea inversă.
5, 4, 3, 2, 1...
Un an 1959 fericit!
La mulţi ani tuturor!
La mulţi ani!
La mulţi ani în viaţă nouă.
Sper.
Doamnelor şi domnilor,
preşedintele Cubei.
Camarazi de arme, prieteni,
la mulţi ani!
De ce nu eşti fericită?
- Sunt doar tristă.
- Nu fii.
E natura mea.
Frumuseţea e natura ta.
Şi tristeţea poate fi frumoasă.
Când eşti tristă da,
dar tristeţea nu.
Doamnelor şi domnilor,
avem un anunţ urgent.
Preşedintele Batista a părăsit ţara.
A plecat pentru totdeauna.
Să sărbătorim pentru o nouă Cubă!
Muzica, maestre.
Să îi fim recunoscători lui Dumnezeu
pentru tot ceea ce ne-a dat.
Pentru dragostea pe care o împărtăşim
şi care n-ar trebui s-o luăm de-a gata.
Să fie din plin pentru
că este un dar pentru noi.
Amin.
- Pari fericită.
- Sunt. Tu?
Eu? Te iubesc.
Da?
- Am avut un vis.
- Despre ce?
Luis a fost acolo.
- Ce spunea?
- A spus că e ok.
Tu ce crezi?
Că mă iubeşti cu adevărat.
- *** am spus.
- Mai spune-mi încă o dată.
*** am spus?
Te iubesc.
Ei sunt viitorul.
Sunt singurul din Havana destul
de bărbat să întorc spatele.
Haide!
Un om care trage
cu ochiul întors...
În timp ce ceilalţi privesc,
eu îmi întorc ochii.
Uite ce fericiţi sunt toţi.
Toţi sunt la fel când jubilează.
Doar suferinţa îi face
să fie diferiţi.
Am un prieten într-o celulă.
Când un ofiţer superior
se apropie de tine,
- iei poziţie de drepţi, înţeles?
- Da, camarade.
Pe loc repaus.
Trebuie să discutăm.
În tot acest timp nu ai sunat,
nu ai venit să-ţi vezi familia?
- Ce îţi trebuie?
- Ce îmi trebuie?
Ce e? Nu te pot atinge?
Castel e aici.
Trebuie să îl văd.
Ştiu *** e acolo.
Du-mă la el.
Temrina cu prostiile.
Du-mă să îl văd acum!
*** doreşti.
Vino aici.
Acum nu mai arăţi aşa dur.
E în regulă.
- Mă scoţi de aici?
- Da, te voi scoate.
Nu sunt... un animal.
Merit... o soartă mai bună.
Oare?
Nu sunt nevinovat.
Dar n-am ucis niciodată pe nimeni.
Doar îţi place să le scoţi
oamenilor ochii, să le tai degetele
şi să te uşurezi pe ei.
- Ţi-am salvat viaţa!
- Eu i-am făcut o favoare.
E o minciună. Ştii bine!
Te rog...
Te voi scoate de aici.
Uită-te la mine.
Te voi scoate din asta.
Pleacă, dar să te întorci.
Deci tu eşti dansatorul.
- Nu ştiu, dar...
- Eu sunt comandant Guevarra.
Sunt alături de camarazii mei.
Ce pot să fac pentru tine?
Fratele meu ţi-a vorbit
despre un prieten de-al meu.
- Căpitanul Castel.
- Ce-i cu el?
- E reţinut aici.
- Nu mai e.
- A fost eliberat?
- Într-un fel.
- Ce vrei să spui?
- Ştii ce se spune despre viaţă?
Sunt două lucruri în viaţă
pe care nu le putem înfrunta.
Soarele şi moartea.
Noi i-am dat o şansă să le înfrunte
pe amândouă. L-am împuşcat de dimineaţă.
Nu m-aş deranja pentru
un asemenea ticălos.
De ce?
Du-te înapoi în clubul tău
şi distreaza-i pe bogătani.
Să mergem, Fico.
Du-te.
Staţi!
E prea militar.
Fetelor, scăpaţi de puşti.
Suntem în armată.
Muzica! 1, 2, 3.
Opriţi muzica!
Cine eşti tu?
Eu sunt Minerva Eros, delegata
de la Uniunea Muzicienilor.
Cu ce motiv aţi venit aici
să-mi opriţi repetiţia?
Guvernul mi-a dat autoritatea.
Cabaretul ăsta frumos e al tău,
dar noi avem orchestra.
- Serios?
- Da.
Dacă eu spun orchestrei să
nu cânte, ei nu pot să cânte.
E aşa?
Fico, suntem în uniune.
Ei controlează uniunea.
Înţeleg. Şi pe ce motiv
aţi venit să-mi opriţi spectacolul?
Nu mai poţi folosi
saxofonul în orchestră.
Poftim?
Saxofonul e un instrument
al imperialismului.
Saxofonul a fost inventat
de un om pe nume Sax, în Belgia.
Ştii ce fac imperialiştii
belgieni în Congo? Sunt criminali.
- Nu mai spune.
- Ba spun!
Şi spun că dacă vrei ca orchestra să
cânte, trebuie să renunţi la saxofon.
Altfel, voi opri spectacolul.
Nu sunt mulţi soldaţi rebeli aici?
Nu sunt mulţi soldaţi
din armată aici?
Atunci toţi trebuie să demonstreze
disciplina şi să tacă...
şi să mă asculte pe mine!
- Ce spectacol.
- Ce e rău la el?
- Ce e rău?
În afară de faptul
că mi-au executat
prietenul în 2 zile fără proces?
Iar acum ameninţă că îmi închid clubul
căci nu mai putem folosi saxofonul
în orchestră. Saxofonul!
În afară de asta?
Dar porumbeii?
Porumbeii.
Nu vor porumbei.
Măcar nu mai avem de-a face
cu un dictator.
Poate e mai rău.
Pentru Cuba liberă!
Ce facem acum?
Să mergem la Hernando.
Ascunzătoarea lui Hernando.
Sună bine.
Eu mă duc.
Asta se traduce
că nu mă duc.
Ce e?
Ce se întâmplă?
Ce-i cu ei?
Tipul care a fost înaintea mea...
Să mergem acolo.
Vreau să-l cunosc.
Nu e momentul acum.
Vreau să-i spun anumite lucruri.
- Te rog, du-mă.
- Ce?
Trebuie să-i spun anumite
lucruri. Mă duci, te rog?
- Nu.
- Atunci mă duc singură.
Ne-a invitat să luăm
micul dejun cu el.
Te-ai invitat doar pe tine.
Nu mi s-a părut adecvat să-l refuz.
Nici mie nu mi se pare
adecvat să aştept aici.
Eşti gelos?
Pentru un mestru de circ,
nu mă cunoşti.
- Tu nu plăteai.
- Plătesc, mai devreme sau mai târziu.
- Casilla?
- Da, dragă?
- Ricardo era la uşă?
- Nu. Au greşit casa.
Dnă, sau să spun companioana...
Fidel vă transmite salutări
şi admiraţie. E impresionat.
Are lucruri de mare importanţă.
Veşti bune şi rele...
- E cineva cunoscut?
- Nu.
Aurora Bernal de Fellove,
văduva unui martir al revoluţiei,
care a fost ucis într-un masacru...
în urma unui asalt
la palatul prezidenţial.
Camarada Aurora a fost numită
văduva anului şi a revoluţiei.
Au un scriitor bun, nu?
Văduva revoluţiei. Asta înseamnă
că a fost căsătorită cu revoluţia?
Iar acum revoluţia e moartă?
Asta s-a întâmplat?
Iar copia... şi eu pot
scrie mai bine de atât.
Dar...
sugerează...
capul sus...
fericită văduvă a revoluţiei...
O aromă de afacere...
Ai putea porni
un musical frumos aici.
Aş dori să fac asta
dacă aş putea.
Mă duc să văd dacă pot face ceva.
- Alo?
- Alo, Fico?
- Nu m-ai sunat.
- Am avut treabă.
Ai dispărut. Mi-ai lipsit.
Am treabă.
Ai văzut ziarele.
Nu e minunat?
Da, mă bucur să aud.
- Ar trebui să fii mândru.
- Da.
Eşti invitat la o mică sărbătorire
în onoarea mea.
Vii, te rog?
Poate altă dată.
Trebuie să plec acum.
Bine. Te rog sună.
Te iubesc.
Încă o dată la bridge.
- Ce pot face pentru tine.
- Închidem localul.
- Aici se practică jocuri de noroc.
- Jocuri de noroc?
- Jocuri ilegale.
- *** adică?
Ruletă, cărţi...
- Şi asta e ilegal?
- E mai rău.
E o distracţie periculoasă
pentru mase.
Ăsta e glasul poporului.
Credeam că Marx a spus că
religia e glasul poporului.
- Şi asta a spus Marx.
- Karl sau Croucher?
Termină cu prostiile.
De asemenea un joc
de noroc ilegal.
Revoluţionarii vor decide când,
*** şi dacă...
acest loc va funcţiona din nou.
Ticălosule!
Te omor!
Sunt un artist!
Merci la fel!
Bună, nepotul şi eroul meu!
Mă bucur să te văd!
Slavă Domnului!
Nimic nu se compară
cu muzica asta.
Eram pe cale să-mi fac turele.
Dar mai întâi, bem.
Apoi ne vom plimba, vom fuma
şi apoi...
vom mânca.
Arată bine.
Pare promiţătoare.
Când voi muri...
tot ce e aici îţi va aparţine.
- Nu îmi trebuie.
- Da. Dar după ce mor.
Pământul ăsta aparţine revoluţiei.
Revoluţia va trece, crede-mă.
Am mai văzut de-astea.
Machago, Batista...
Unde sunt acum?
Au dispărut.
La fel va dispărea
şi Fidel Castro.
Dar pământul...
pământul va rămâne.
Fidel Castro m-a trimis personal
să iau posesia acestui pământ.
- Despre ce vorbeşti?
- Am venit să te dau afară.
- ***...
- E proprietatea statului.
Te informez că trebuie
să pleci imediat.
Ce mi-ai spus, nepotule?
Dumnezeule, propriul meu sânge.
*** îndrăzneşti să vii la mine
acasă şi să-mi spui să plec?
Nu ai pic de ruşine?
Crezi că îmi voi părăsi casa?
Pământul meu?
Am săpat aici cu mâinile mele
ca să-mi ia altcineva pământul?
Trebuie să înţelegi
că ăsta e viitorul.
- Viitorul?
- Da.
Scuip pe viitorul vostru!
Să încerce să mi-l ia.
Doar să încerce!
Ia-o uşurel.
Unde ţi-e raţiunea?
- Unde ţi-e simţul...
- Eşti bine?
Familiei?
Ajutor!
Ajutor!
Ajutor!
- Bună, tată.
- Bună, fiule.
Ce faci aici?
Am fost într-o zi să-l salut.
Nu ştiam că-mi iau rămas bun.
Îmi pare rău.
Fratele meu se odihneşte în pace,
iar Ricardo din păcate...
trebuie să suporte consecinţele
acţiunilor sale.
Şi asta e foarte trist.
Dar aş dori să discutăm
despre tine.
Ce am spus despre bani şi pământ?
Aşa-zisul Christos e aici acum.
E pus pe fapte mari.
Ştiu.
Eu şi mama ta ne facem
griji pentru tine.
Credem că ar trebui
să pleci de aici.
Nu, locul meu e aici
alături de voi.
- Ascultă-mă.
- Nu. Nu vă las.
Ascultă-mă.
În viaţă, trebuie să ştii
când să vii şi când să pleci.
Iar tu trebuie să pleci într-un loc
unde te poţi exprima liber.
Nu ca şi aici!
Şi asta umple
inimile cu speranţă.
Vei fi bine.
Te-am lăsat prea devreme,
fiul meu.
*** poţi spune asta?
Mi-ai dat tot de ce aveam nevoie.
Nu uita că viitorul familiei
noastre e alături de tine.
Mereu am avut destule...
Dar nu am mai avut întuneric
la prânz până acum.
Tu eşti mândria şi bucuria mea.
Aşa îţi făceam când eram mic.
Acum eşti prea mare,
îmi pare rău.
*** ai putut?
Uită-te la mine!
Ce ai devenit, Ricardo?
Ţi-ai trădat ţara.
Ţi-ai dus în dizgraţie familia.
Am pierdut un fiu.
Da.
Aş vrea să mă întorc la început.
- De ce?
- Nu s-a întâmplat nimic aici.
Aici e anticipare. Optimism.
- Dar finalul...
- Nu-i spune final, frate.
Detest finalurile.
Decât dacă sfârşitul e un început,
atunci începi cu sfârşitul.
Acum asta faci.
Dacă nu ştii unde eşti,
atunci eşti pierdut.
Nu e nicio îndoială.
Înapoi? Niciun pas!
Nici pentru a câştiga un impuls!
"Alegeri! Pentru ce?
Lumea a ales deja. "
Ăsta e swing-ul meu.
Prietenii de acasă au un anunţ
important de făcut.
Nu e deşert.
Asta e.
Te superi?
Acum câteva cuvinte
de la omul fără nume?
Voi fi scurt.
Doamnelor şi domnilor,
Fico Fellove pleacă
pentru totdeauna.
Şi eu spun asta fiindcă
cred că îi va fii bine.
Şi pentru noi.
Fico merge la New York!
Mekha, show business.
Cred că voi veni şi eu.
Cred că ai să ne aştepţi acolo
cu braţele deschise,
aşa *** ai făcut-o
de multe ori în trecut.
Doamnelor şi domnilor, scriitor a rămas
fără cuvinte pentru prima dată.
Aş dori să spun
şi eu ceva, te rog.
Vreau să spun că acest moment...
e important pentru mine
şi-l voi preţui pentru totdeauna.
E mult timp, Fico.
E în regulă, e cu mine.
- Bei?
- Conduc.
- Ai venit cu taxi.
- Eu conduc taxiul.
- Foarte amuzant.
- Multe lucruri sunt amuzante acum.
Aş dori să vorbim în particular.
Am obţinut o viză
pentru SUA. Plec.
- Ce ai spus?
- M-ai auzit. Plec din ţară.
Vreau să vii cu mine.
- Unde?
- Oriunde, numai aici nu.
Nu contează. Putem să începem
de la început.
Am o datorie faţă
de ţara mea.
- Pentru Luis.
- Luis...
Luis a murit pentru Cuba.
Nu a murit pentru Fidel.
Pentru prima dată
în viaţa mea
simt că fac ceva important.
Simt că fac diferenţa,
că pot schimba cursul.
Într-un mod nedemocratic.
Trebuie să facem reforma mai întâi.
Pe urmă va veni şi democraţia.
- De ce nu se poate invers?
- Nu vreau să ne certăm.
Nu cred că avem nicio şansă.
Noi ca şi cuplu?
Sau tu şi Kahl Salem?
- Eu şi Luis...
- Ştiam că nu va fi simplu.
Trebuie să ştii că te iubesc.
Asta e partea complicată.
Comandantul vrea să te vadă.
Pare ceva urgent.
- Te rog să rămâi.
- De ce trebuie să pleci?
Te rog.
Acesta e ambasadorul suvietic.
Ce faci?
Mă faci de ruşine.
Acest banchet e o ruşine.
Ia-ţi mâinile de pe mine.
Ai ceva de spus?
Camarade, ringul de dans
îţi aparţine.
Pentru Luis Fellove care
a murit pentru un vis!
Un vis pentru o Cuba
idealistă şi democratică!
Să traisca Cuba liberă!
Să mergem.
Să traisca Cuba liberă!
Fico, aşteaptă! Mă întorc.
Trebuie să plecăm până
nu e prea târziu ca să ieşim.
- Nu înţelegi.
- Eu nu înţeleg?
Înţeleg că sunt pierdut
fără tine.
- E mai mult de atât.
- Nimic nu e mai mult decât asta!
Ascultă-mă.
Nu vezi ce se întâmplă?
Profită de tine.
Asta vrei? Să ţi se spună
ce să faci şi ce să gândeşti?
Poţi să-i pui capăt.
Asta e o nebunie.
Meriţi mai mult.
Noi doi merităm mai mult.
Dacă stai, dragostea
nu va fi a ta.
Te rog...
Vino cu mine.
Te rog.
Eşti tot ce am.
- Cu timpul vei înţelege.
- Nu mai e timp.
Uite viza ta de plecare.
Eu plec mâine după-masă
la oră 5.
Federico Jr.
Vreau să ai asta.
Vei avea nevoie.
Asta e tot ce a mai
rămas din familie.
Nu-ţi fă griji pentru noi.
Noi vom fi aici.
Noi suntem puternici.
Vom fi aici şi te vom aştepta.
Ce e cel mai important...
la ora 6. Fix.
- Nici un minut după.
- Ăsta e băiatul meu.
Asta e.
Îţi vine la fel de bine
ca şi tatălui tău.
Glumeşti? E mai bine.
Voi trimite după tine
de îndată ce pot.
E ok.
Dumnezeu să te binecuvânteze.
Trebuie să plec.
- Vom fi aici.
- Vei fi bine.
Următorul.
- Ce e în geantă?
- Obiecte personale.
Deschide-o.
Eşti un om cu gusturi.
- Ce sunt astea?
- Filme vechi.
Deschide-o.
Vreau să fotografiez
viaţa americană.
Întinde braţele.
Goleşte buzunarele.
Ceasul dă-l jos.
Pune-le aici.
Înăuntru.
Dă-l jos.
Ceasul ăsta i-a aparţinut
lui tata.
Pune-l aici.
- Ce e asta?
- Un medalion.
Ai obiceiuri ciudate.
Porţi suveniruri...
Iei ce îţi place...
Eşti liber să pleci.
Următorul.
- Cine e?
- Vechi prieten.
- Când ai plecat?
- Adică, când am scăpat.
Semantica, prietene,
e făcută pentru mine.
Mă bucur să te văd.
- Asta înseamnă că eşti singur.
- Singur cuc.
Când un om e cu adevărat singur
chiar şi un bec îi ţine companie.
De fapt, sunt în exil.
Imiţi diferite persoane.
Bravo.
- Sunt doar din Cuba.
- Cine crezi că-s eu?
Pentru DeMagio.
Aruncă!
- Unde merge?
- Dragonul roşu.
Un restaurant chinezesc.
Ai impresia că e mai uşor...
Doamnă!
- Ce doriţi azi?
- Ca de obicei, te rog.
Caviar, antreuri marinate...
Desert şi o sticlă de Voutlico.
Rece, te rog.
Orez prăjit şi banane
pentru amândoi.
Da, dar te rog grăbeşte-te.
N-am mai mâncat de la revoluţie.
Ştiai că cuba e jumătate
albă, jumătate neagră?
- În China *** e?
- Trei sferturi.
E pe aproape.
Tu care jumătate eşti?
Jumătate proprietară.
Trebuia să te faci
comic de stand-up.
- Poate mă ajuţi tu.
- Nu pot.
Am fost proprietar de cabaret.
Odată proprietar de cabaret,
mereu proprietar de cabaret.
Era un fost proprietar de cabaret,
care e tot fost proprietar de cabaret.
Fico!
E timpul suferinţei!
Mulţumesc.
M-am gândit, Fico...
Mă deranjează să te văd, Fico,
lucrând în bucătărie.
Aiurea. Ţi-am spus şi înainte
că apreciez că-mi oferi o slujbă.
Oricum, mă gândeam...
Dacă pun un pian în cafenea?
Ai fi interesat să cânţi?
Din păcate, plata ar fi la fel,
dar plus bacşişuri.
*** vrei tu.
Ştii că eu apreciez asta.
Aş vrea să păstrez şi slujba asta.
Am nevoie de bani în plus.
Vreau să-mi aduc şi familia aici.
Aşa rămâne.
Pentru Cuba liberă!
Pereţii unde locuieşti sunt atât
de subţiri că îi bagi pe sub uşă.
Mulţumesc.
Am o soluţie.
Această statuetă e o lampă latină.
Îţi poate îndeplini
orice dorinţă în viaţă.
Aş vrea să-mi pot
retrăi viaţa.
- Poţi, dacă o reconstruieşti.
- Mă ajuţi?
- Băuturi gratis?
- S-a făcut.
Domnilor, e timpul suferinţei.
Uşa era deschisă.
Ştiţi ce îmi place cel
mai mult la New York?
Mereu dai de vechi prieteni.
Ştii de ce suntem prieteni?
Pentru că nu credem în coincidenţe.
Te rog, ia loc.
Poate mă consideri un duşman,
dar eu mereu te-am considerat prieten.
Uneori mi-am pierdut răbdarea,
dar nu cu un om ce-l respect
şi care mă respectă la rândul său.
- *** merge?
- Flirtez.
Bine.
E frumoasă, Havana.
Trebuia să ştim să sfâşie inimii.
Şi iată-ne aici.
Ăsta e destinul.
Ascultă atent.
Nu ţi-am distrus eu localul.
Nu e stilul meu.
Bine?
Se poate o eggcream?
Sirop de ciocolată, lapte rece?
Cu spumă deasupra?
- Şi cu puţin rom?
- Da.
- *** te cheamă?
- Credeam că nu mai întrebi.
Oferta mea e încă valabilă.
Un nou club, Las Vegas, Nevada.
Nu răspunde încă. Gândeşte-te.
Chiar şi dacă mă refuzi,
mai lasă-mă puţin.
Nu-mi frânge inima încă.
- Îţi place eggcream?
- Da.
Şi nu mă dau în vânt
după umiditate.
Transmite salutările mele
familiei tale.
Haide.
Mereu e o plăcere, dle Lansky.
Adică, dle Meyer.
Îmi plac cârnăciorii tăi.
Noapte bună, Fico.
Cheile sunt în spate.
Distracţie plăcută.
Noapte bună, oricine ai fii tu.
Domnilor, am plecat.
Ai avut vreodată sentimentul
că vrei să pleci?
Ai avut vreodată sentimentul
că vrei să rămâi?
Să plec, să rămân?
Deci, plec, nu?
Doamnă, întotdeauna
a fost o plăcere.
Salutările mele porumbeilor.
- De ce eşti aici?
- Sunt aici...
să arăt întregul devotament
Naţiunilor Unite.
Ai timp pentru o cafea?
Îmi pare rău că ai plecat.
N-a mai rămas nimic
pentru mine în Havana.
Ştiu. Ţi-ai pierdut clubul.
Nu asta am vrut să spun.
- Pari trist.
- Deloc.
Nu am bani, dar mă simt mai
împlinit decât am fost vreodată.
Ajută dacă spun
că îmi pare rău?
- Nu prea.
- Măcar încearcă să mă înţelegi.
Am înţeles mai mult
decât mi-ai putea explica.
De ce nu te întorci
în Cuba cu mine?
Pentru că e periculos
pentru sufletul meu.
Tot nu crezi în cauză.
Nu am devotament
pentru o cauză pierdută.
Dar am devotament
faţă de un oraş pierdut.
Asta e cauza mea şi blestemul meu.
- Te rog nu mă urî...
- Niciodată nu te voi urî.
Mereu te voi iubi.
- Atunci vino cu mine acolo.
- E un preţ prea mare de plă***.
Ai grijă de tine.
Nu mai plânge.
Mereu mă poţi iubi aici.
Să nu uiţi asta.
Eşti atât de frumoasă.
Sunt un om sincer
De acolo de unde cresc palmierii
Şi înainte să mă ia moartea,
Vreau să las să iasă
poemele sufletului meu.
Vin de pretutindeni
Şi mă duc pretutindeni,
Sunt arta printre arte,
Printre munţi, eu munte sunt.
Totul e frumos şi constant,
Totul e muzică şi dreptate.
Şi totul ca diamantul
E cărbune înainte de lumină.
Cu sărăcia de pe lume,
Vreau să-mi împart soarta;
O mică băltoacă la munte
Mă bucură mai mult decât marea.
Vreau, oricând voi muri,
Liber, fără stăpân,
Să am pe piatra funerare
un buchet de flori...
şi steagul ţării mele.
Cultiv un trandafir alb
În Iulie ca în Ianuarie
Pentru prietenul sincer
Ce-mi oferă onest mâna.
Şi pentru cel crud ce mă loveşte
Inima cu care trăiesc,
Nu cultiv spini...
Cultiv trandafirul alb.