Tip:
Highlight text to annotate it
X
Cu mult timp în urmă,
într-un ţinut îndepărtat,
a apărut un imperiu
care se întindea de la câmpiile Chinei
până la malurile Mediteranei.
Acel imperiu era
Persia.
Neînfricată în luptă,
înţeleaptă în victorie,
oriunde mergea sufletul persan,
aducea ordinea.
Regele persan Sharaman
domnea cu fratele său Nizam
după principiile loialităţii
şi frăţiei.
Regele a avut doi fii
care l-au bucurat nespus.
Însă în ochii zeilor,
familia regală încă nu era completă.
Nu până în ziua în care a fost
martorului unui act de curaj
al unui băiat orfan
de pe străzile din Nasam.
Dă-te din cale!
Încetează!
Opreşte-te!
Fugi!
Fugi!
Fugi, Bis, fugi!
Stai aici.
Ne scapă!
Lăsaţi-mă!
În numele regelui!
- *** te cheamă, băiete?
- Dastan, sire.
Unde sunt părinţii tăi?
Băiete...
Frate, lasă-l să urce.
Înduioşat de cele văzute,
regele l-a primit pe Dastan în familia lui.
Un fiu fără sânge nobil
şi fără drept la tron.
Dar poate că altceva
acţiona în acea zi.
Ceva ce e dincolo de puterea
de înţelegere umană.
În acea zi, un băiat
cu rădăcini incerte,
a devenit prinţ de Persia.
Traducerea şi adaptarea: Kprice
Legendarul Alamut!
E mai încântător decât credeam.
Frumuseţea e înşelătoare, Prinţe Tus.
E un oraş ca oricare altul.
Dacă e slabă ţară,
sunt slabi şi oamenii.
S-au umilit trădând,
iar acum vor plăti.
Tatăl meu a fost clar.
Nu trebuie să ne atingem de Alamut.
Unii îl consideră sacru.
*** înţeleptul nostru tată nu se află aici,
decizia îmi revine mie.
Un ultim sfat pentru nobilul meu unchi
şi cei doi fraţi ai mei,
fidelul Garsiv şi...
Unde-i Dastan?
Haide! Am pariat toţi banii pe tine.
E chiar jenant!
De ce nu încerci tu?
Asta-i tot ce poţi?
Prinţe Dastan!
Unde-i Prinţul Dastan?
Prinţul Dastan nu-i aici.
Alteţă, vă rog.
Prinţul Tus a convocat
un consiliu de război.
Vin imediat.
Cel mai bun spion al nostru
a interceptat o caravană
care pleca din Alamut
cu săbii.
Spade de cea mai bună calitate,
cu lamă de oţel.
Sunt prada de război promisă
de domnul Kush lui Alamut.
Vând arme duşmanilor noştri, Dastan.
O astfel de săgeată l-a omorât
pe calul meu Koskan.
Sângele lui va curge
pe străzile din Alamut.
Sau soldaţii noştri
vor cădea de pe zidurile lui.
Ordinele erau să-l supunem pe Koscan,
nu să atacăm oraşul Alamut.
Înţelepte cuvinte, frăţioare.
Cuvintele nu-i vor opri pe duşmanii noştri.
Odată înarmaţi, vor ataca.
Vom ataca în zori.
Dacă asta e decizia ta,
lasă-mă să mă duc eu înainte.
- Ce părere ai, Garsiv?
- Eu conduc armata Persiei,
Dastan conduce o companie
a rebelilor stradali.
Poate n-or şti bunele maniere,
însă se descurcă în război.
Onoarea primului sânge vărsat
trebuie să fie a mea.
- Garsiv, ai mâna pe spadă.
- Acela e locul ei.
Fraţii mei...
mereu puşi pe ceartă.
Se spune că prinţesa din Alamut
e de-o frumuseţe fără egal.
Să mergem spre palatul ei
să verificăm dacă-i adevărat.
Nimeni nu-ţi contestă curajul, Dastan.
Dar încă nu eşti pregă***.
Cavaleria lui Garsiv va deschide calea.
Prinţesă Tamina,
armata persană n-a plecat.
Din cauza credinţei nu acceptă
alt adevăr care nu este al lor.
Poate c-ar fi prudent
să nu vă apropiaţi atât de mult.prea mult.
În loc de credinţă, le-ar trebui
ochi mai ageri şi o ţintă mai precisă.
Întruniţi consiliul.
Spuneţi-le că sunt la Marele Templu.
Trebuie să mă rog.
La Marele Templu... În mii de ani,
Alamut n-a mai fost cotropit.
Totul se schimbă
odată cu trecerea timpului.
Nimeni nu ştie asta mai bine decât noi.
Mai spune-mi o dată,
de ce nu-l ascultăm pe fratele tău?
Pentru că Garsiv vrea să atace
în zori.
Ar fi un masacru.
Alamutienii vor fi ocupaţi
cu paza intrării principale.
Vom intra prin lateral.
Eşti beat?
Intrarea noastră.
Sunt două porţi.
Cea externă e uşoară,
însă cea internă e imposibilă.
Mecanismul de deschidere e păzit
din două turnuri de supraveghere.
Mereu există o cale de-a intra, Bis.
Voi intraţi prin intrarea externă.
Pe cea imposibilă lăsaţi-mi-o mie.
N-o să fii mulţumit
până nu ne vei omorî.
Frumoasă replică, Bis.
Mă răneşti.
Daţi alarma!
Ajutor!
Ţine asta.
Fereşte-ţi spatele!
- Au deschis poarta.
- E omul lui Dastan. A intrat.
Dastan a reuşit.
Mergeţi spre poarta estică.
Încolonarea spre poarta de est!
Au intrat prin poarta de est.
Dărâmaţi coridoarele dinspre cameră.
Prinţesă...
Plecaţi acum!
Toţi!
Ştii ce trebuie să faci.
Mai presus de orice,
să-l duc într-un loc sigur.
Daţi-vă din cale!
Plecăciunile şi miresmele
n-or să-ţi mai folosească la nimic acum!
Sunt mai consistente decât crezi.
O sa vezi.
Măcar o dată,
poveştile sunt adevărate.
Am descoperit că fabricaţi arme
pentru duşmanii Persiei.
- Arătaţi-ne unde sunt.
- Nu avem fierari aici.
Dacă am fi avut arme,
aţi fi avut dreptate.
Spionii noştri vă contrazic.
Evitaţi să suferiţi.
Nu există suferinţă sau tortură care
să vă facă să găsiţi ceva ce nu există.
Sunt cuvinte înţelepte
ale cuiva care ia în considerare
o rezolvare politică.
Acordaţi-i mâna viitorului rege al Persiei.
Prefer moartea.
Da, se poate rezolva.
Prinţe Tus!
Promiteţi-mi că oamenii din Alamut
vor fi trataţi cu indulgenţă.
Leul Persiei!
Leul Persiei!
M-au supranumit
Leul Persiei!
Nu prea ai fost bun
la executat ordine, Dastan.
- Pot să-ţi explic, Tus. Eu...
- Nu. Nu.
Nu, trebuie să sărbătorim acest lucru!
Există totuşi o tradiţie.
Pentru c-ai avut onoarea primului atac,
îmi datorezi un dar,
un omagiu.
Ce pumnal superb!
De la cel ce a câştigat oraşul şi prinţesa,
cred că e un omagiu potrivit.
Cred că da.
Mesajul acesta abia a sosit, prinţe.
Sunt veşti bune.
Tatăl vostru şi-a întrerupt rugăciunile
din palatul oriental
pentru a se întâlni cu noi.
O vrea să ne felicite
pentru marea victorie.
Primiserăm informaţii că Alamut
deveniseră duşmanii noştri.
Informaţii? E nevoie de mai mult
decât de nişte simple informaţii
pentru asedierea unui oraş sfânt
cu trupele mele!
Această iniţiativă
nu va fi pe placul aliaţilor noştri.
Dar tu cu siguranţă
nu te-ai gândit la asta.
Nu te uita la unchiul tău, băiete.
Decizia şi consecinţele acesteia
trebuie să mi le impuţi mie.
Ştiu că eşti nerăbdător
să porţi coroana,
dar crede-mă când îţi spun
că încă nu eşti pregă***.
Nimeni nu ştie mai bine decât tine, tată.
Pentru că apreciez mult încrederea ta,
voi pleca eu însumi în căutarea armelor.
Nu voi mai apărea în faţa ta
până nu voi avea dovada
că Alamut te-a trădat.
Nebunule, e foarte dificil!
Frate! Frate!
Am descoperit tunelurile din partea
orientală a oraşului.
- Acolo mă duc.
- Dar vei pierde petrecerea.
Tu şi cu Garsiv aveţi grijă de tata
cât sunt plecat.
Te-ai gândit la un dar
pentru a i-l duce omagiu?
Bineînţeles.
- Bis, cadoul.
- Ce?
- L-am amânat temporar.
- Ştiam c-o să uiţi!
Mantia de rugăciune
a regentului din Alamut.
E cea mai sacră
din ţinutul Orientului.
Va fi un dar pe care regele
îl va aprecia.
Ai luptat ca un adevărat războinic
pentru mine, Dastan!
Mă bucur să-ţi pot
întoarce favoarea.
O bijuterie rară.
Prezintă-i-o regelui pentru mine
în seara asta, Dastan.
Eşti sigur că vrei
să-ţi mai iei o soţie, frate?
Ascultă-mă, Dastan.
Însurându-mă cu prinţesa
îmi voi asigura loialitatea poporului ei.
Nefiind legată de noi,
devine extrem de imprevizibilă.
Dacă tatăl nostru nu va fi de acord
cu această căsătorie,
vreau ca tu să-i curmi viaţa
cu propriile tale mâini.
Voi fi escortată de prinţul Dastan,
Leul Persiei.
E plăcută senzaţia de-a fi aclamat
pentru distrugerea unui oraş nevinovat, nu?
Şi eu mă bucur să te cunosc, prinţesă.
Daţi-mi voie să vă spun
că dacă pedepsirea duşmanilor
regelui meu e o crimă,
voi fi bucuros s-o repet.
Atunci eşti un adevărat
prinţ al Persiei.
Brutal şi lipsit de onoare.
Nu face greşeala de a crede
că mă cunoşti, prinţesă.
Ce mai e de aflat?
Aşteaptă aici, cu Alteţa Sa.
Dacă credeţi că sunteţi în stare,
v-aş sugera un dram de umilinţă
când veţi fi prezentată regelui.
O spun pentru binele tău.
Îmi contempli tatăl, unchiule?
Într-o zi vei avea plăcerea de-a fi
fratele regelui, Dastan.
Cât timp îţi vei îndeplini
principala datorie,
totul va merge strună.
Şi care ar fi aia?
Să ai grijă ca paharul să-i fie plin.
Am aflat că încă unul dintre fiii mei
a intrat în rândul
marilor războinici persani.
Ce frumos!
Mulţumesc.
Ne-ai lipsit, tată.
M-am rugat pentru tine
şi pentru fraţii tăi, Dastan.
Familia, legătura ce uneşte fraţii,
aceasta e spada ce ne apără imperiul.
Mă rog ca această spadă
să rămână puternică.
Speram ca faptele mele
să salveze vieţile oamenilor noştri.
Un om bun ar fi procedat ca tine, Dastan,
acţionând curajos pentru a obţine victoria
şi a salva vieţi.
Însă un mare om ar fi împiedicat
producerea atacului,
un om mare s-ar fi opus
deciziei invaziei.
Indiferent cine ar fi dat ordinul.
Copilul pe care l-am văzut în acea piaţă
avea mijloacele pentru a deveni
nu doar bun,
ci pentru a deveni mare.
Între timp...
ţi-am adus un dar.
Unii s-au îndoit de decizia mea
de-a accepta un copil de pe stradă
în familia mea, însă eu am văzut un băiat
care nu era nobil prin naştere,
însă avea un caracter nobil.
Un spirit de rege.
Mulţumesc, tată.
Îţi mulţumesc, tată.
Permite-mi să-ţi ofer mantia de ceremonii
a regentului din Alamut.
Ce doreşti să-ţi ofer în schimb?
Braham!
V-o prezint pe prinţesa Tamina.
Tus vrea să creeze o legătură
cu poporul ei prin căsătoria cu ea.
Îmi doresc consimţământul tău.
În toate călătoriile mele,
nu mi-a fost dat să văd
un oraş mai încântător, Alteţă.
Era înainte ca hoarda voastră
de chelneri şi scriitori să-l ocupe.
Aţi fi într-adevăr
o regină excelentă.
Da, numai că Tus deja are
un număr mare de soţii.
Dastan, cred că tu ai risca mai puţin
dacă această bijuterie
te-ar aştepta
în camerele tale.
Prinţesa din Alamut va deveni
prima ta soţie.
Nu spui nimic, Dastan?
E viteaz în faţa a o sută de duşmani,
însă în faţa căsătoriei
înlemneşte de frică.
Cred că acum oricine poate spune
că nu e un lucru înţelept.
Vreau să beau ceva.
Daţi-vă deoparte!
Faceţi loc!
Tată!
Cineva a otrăvit mantia!
- Vă rog, salvaţi-l!
- Dastan i-a dat-o!
- De ce?
- Vă rog să-l salvaţi!
- El e criminalul!
- Să-l ajute cineva, vă rog!
Opriţi-l!
Stai!
- Bis!
- Vino cu mine!
- Ce vrei să faci?
- Ştiu *** să ieşim de aici.
Vei avea nevoie de ajutorul meu.
Să mergem!
- Poarta!
- În partea aia!
Poarta!
Uitaţi-l!
Prindeţi asasinul!
E pe calul meu!
Mi l-a furat!
Supuşii mei loiali,
întreaga lume deplânge
moartea iubitului nostru rege.
Suntem toţi mâhniţi de pierderea sa.
Faptul c-a fost ucis de prinţul Dastan
nu face decât să ne îndurereze şi mai mult.
Nu mi-am ucis tatăl.
Mantia mi-o dăduse fratele meu.
Tus a făcut asta.
Acum va fi încoronat rege.
Nu mi-am ucis tatăl.
Te cred.
Nu trebuia să fii aici.
Nu trebuia să te las să vii.
Dar m-ai lăsat.
I-am promis fratelui meu că te voi ucide
dacă nu vei fi a lui.
Soluţia ar fi să mă săruţi
şi după aceea să mă ucizi.
Însă o soluţie mai bună ar fi
să te ucid eu pe tine!
Şi să te îngrop în nisip.
Poate am putea găsi o altă soluţie.
Soluţia ar fi să mă săruţi
şi după aceea să mă ucizi.
Dar o soluţie mai bună ar fi
să te ucid eu pe tine.
Dă-mi ce mi-ai furat, persanule!
Nu!
- Ai văzut şi tu?
- Ce să văd?
Ia din nou spada aia
şi jur că-ţi rup mâna.
"Din nou"?
- Ai folosit tot nisipul.
- Poftim?
Ce-i asta?
Incredibil!
Când verşi nisipul,
te întorci în timp.
Numai cel ce foloseşte pumnalul
ştie ce s-a întâmplat.
Poate schimba cursul evenimentelor,
poate anula timpul, şi doar el ar şti.
Care e limita maximă?
Răspunde-mi, prinţesă.
Mi-aţi distrus oraşul.
Iată motivul invaziei noastre.
Era din cauza acestui pumnal.
După luptă, Tus l-a cerut ca tribut,
eu n-am dat atenţie, însă acum înţeleg.
Cu el poate face orice.
Poate schimba cursul
unui moment critic în luptă,
poate afla anticipat mişcarea unui duşman.
N-ar fi un simplu rege,
ci cel mai puternic
pe care l-a avut Persia,
mai mare chiar şi decât tatăl meu.
Totul depinde de pumnal.
Într-o zi, fratele meu va trebui
să răspundă în faţa justiţiei.
De asta am dublat recompensa
pentru capturarea lui.
Între timp mă voi ocupa
de imperiul nostru
aşa *** şi-ar fi dorit
tatăl nostru.
O nouă domnie a început.
- Ce faci?
- Garsiv nu poate fi departe.
Are cel mai rapid cal din imperiu.
Aşa se vor confunda urmele.
Care urme?
Unde pleci?
La Abrat, unde îl înmormântează
pe tatăl meu.
Eşti căutat pentru uciderea lui
şi vrei să mergi la funeraliile lui,
- alături de mii de soldaţi persani?
- Va fi şi Nizam, singurul în care
voi putea avea încredere.
Va înţelege c-a fost o capcană a lui Tus.
Dă-te deoparte, prinţesă.
Străzile din Abrat
mişună de soldaţi persani.
Nu voi merge pe stradă,
o voi lua prin valea oaselor.
Nimeni nu se aventurează prin acel deşert,
e plin de ucigaşi periculoşi.
- Da, aşa se spune.
- Planul tău e sinucidere curată!
Fratele meu l-a ucis pe tata,
şi-a pătat mâinile cu sângele lui.
Dacă voi muri încercând să îndrept asta,
aşa să fie.
Îndrăzneşti să mă laşi aici,
în mijlocul deşertului?
Nobilul Dastan părăseşte o femeie
lipsită de apărare în ţara nimănui.
Vocea onoarei tale preţioase
nu are nimic de spus?
Doamne, dă-mi puterea
de a nu o ucide.
Încălecaţi.
Nu poate fi departe.
Fără nisipul potrivit
e un pumnal ca oricare altul.
Şi nici măcar nu-i prea ascuţit.
- Mai există nisip din acesta?
- Bineînţeles că nu.
Unde mai găsesc altul?
Încearcă să stai cu capul în jos
şi să-ţi ţii respiraţia.
- Ai găsit ceea ce căutai, prinţe?
- Fă paşi.
Dacă n-o să poţi să-i arăţi unchiului tău
*** funcţionează pumnalul,
de ce ar trebui să te creadă?
Nu e treaba ta, prinţesă.
Ai un mers foarte maiestuos.
Pieptul înainte, capul sus,
paşii mari şi apăsaţi,
ca a unui adevărat prinţ persan încrezut.
Fără îndoială din cauză că de când erai mic
ţi s-a tot spus că lumea îţi aparţine.
- Iar tu chiar ai crezut.
- Nu m-am născut la palat, ca tine.
M-am născut în suburbia din Nasaf,
unde pentru a supravieţui
trebuia să mă lupt cu unghiile şi dinţii.
- Şi *** ai devenit prinţ?
- Regele a trecut într-o zi prin piaţă,
şi el...
nu ştiu... el...
el m-a găsit.
M-a luat cu el
şi mi-a dăruit o familie şi o casă.
Ceea ce priveai
era mersul cuiva care
tocmai a pierdut totul.
Bun venit în valea oaselor, Alteţă.
Ce n-aş da pentru o picătură de apă!
Mai mult decât avem
dacă tot ai golit plosca acum o oră.
Nu m-am născut în deşert ca persanii
înţepaţi şi furioşi.
Constituţia mea e mult mai delicată.
Poate răzgâiată ai vrut să spui.
Fântânile din Alamut sunt renumite
pentru apa limpede şi rece.
Dacă vă gândeaţi să vă dresaţi vulturii
în loc să vă admiraţi podurile,
acum nu te aflai aici.
Miracol!
Am redus-o la tăcere pe prinţesă!
Tamina.
Tamina!
Mă auzi?
Da, Dastan, te aud.
Ştii unde te afli, persanule?
Dar chiar şi aşa ai intrat?
În inima Sudanului e un trib
de războinici cunoscuţi drept baka.
Sădesc frica în inima
celor pe care îi întâlnesc.
Aceşti baka sunt maeştri
în aruncarea cuţitului.
Mânuirea tăişului e un dar
pe care l-au primit de la însuşi Creatorul.
Ţinta lor e atât precisă încât pot
decapita 3 oameni dintr-o lovitură.
Dacă aş fi în locul tău,
eu n-aş încerca.
Ştii de ce? El e Seso. E un baka.
Am avut norocul de a-i salva viaţa,
ceea ce înseamnă că-mi va fi mereu dator.
Spune-mi, persanule, ai un motiv bun
pentru care n-ar trebui să-i spun lui Seso
ca următoarea aruncare
să fie mai sus?
- Deci? Ea e?
- Da.
Ai dreptate, nu-i deloc rea.
Ar putea mirosi mai bine,
dar oricum, afacerea-i încheiată.
- Isteaţă prinţesă.
- Afacere? Ce afacere?
- Ce prinţ mărinimos...
- Ce prinţesă amabilă...
Ce te-ai mai speriat
de leşinul meu fals,
şi ce repede ai sărit în ajutorul
frumoasei adormite...
- Cine a spus că eşti frumoasă?
- Atunci de ce nu reuşeşti
să-ţi dezlipeşti ochii de pe mine?
Tu eşti...
Eu... n-am încredere în tine.
Şi nu eşti genul meu.
Nu sunt o sclavă amărâtă,
sunt mai mult decât capabilă
- să spun ceea ce gândesc.
- Prea mult, după gustul meu.
Da, te-a impresionat plăcut.
Ce vrei să faci cu ea?
Da, spune-i, nu vezi ce îngrijorat e?
- Scuză-mă o clipă.
- Da.
Chiar dacă mi-e greu să recunosc,
aveai dreptate.
Am văzut ceva care mă interesează.
- Dastan, ascultă-mă.
- Când unchiul meu va vedea
puterea pumnalului,
mă va crede.
Dastan, ştiu că n-am fost
complet sinceră cu tine.
Dar minciunile tale
sunt foarte ingenioase.
Sunt apărătoarea unei alianţe divine.
- Da, *** să nu.
- Acel pumnal e sacru.
Cel căruia i-a fost furat
îl ducea într-un loc sigur.
- Dacă pică în mâinile cui nu trebuie...
- Am eu grijă de pumnalul tău.
Nu vrei să pierzi asta.
Nu-ţi înţelegi ce este în joc!
Zeii trebuie să-l apere, nu oamenii!
Sunt zeii tăi, nu ai mei.
Hai să mergem!
Vino!
- Curse de struţi.
- Da, în fiecare marţi şi joi.
Compensează lipsa frumuseţii
cu spiritul de luptă.
Şi e uşor să măsluieşti cursele.
Am auzit poveşti îngrozitoare
despre locul acesta.
Sclavi însetaţi de sânge
care îşi ucid stăpânii?
Frumoasă poveste!
Povestea e dezvoltată mereu,
dar nu-i adevărată.
- Dar scheletele pe care le-am văzut...
- Le-am cumpărat de la un ţigan ambulant.
Mi-am creat această reputaţie
pentru a-i pune pe fugă
pe cei mai vicleni invadatori
care s-ar abate prin părţile astea.
Ştii despre ce vorbesc?
Taxe!
Persanii ăştia...
Armata, fortăreţele, străzile...
Cine plăteşte toate astea?
Micul întreprinzător.
Aşa c-am început o adevărată campanie
de răspândire a unei false plăgi.
Am răspândit-o ca pe o boală venerabilă
de un turc într-un harem.
Admiră agilitatea struţului!
Înainte, frumosule!
Ce-mi place!
Perceptorii de taxe stau departe de mine
şi clienţii mei şi toată lumea e mulţumită.
Fetele, uite! Fetele!
Nu te plimba!
Mişcă-te!
Dacă spargi ceva, plăteşti.
Îţi decontez din salariu.
Degeaba te uiţi aşa.
Ai să vezi că aşa fac.
Fă-ţi treaba şi controlează mulţimea.
Mulţumesc.
Încep să cred că înţelegerea noastră
va merge foarte bine, tinere.
E înţepată!
Unde ai găsit-o?
La piaţa de sclavi.
Mergeam în Irak s-o schimb pe o cămilă
când m-a atacat.
- Cămilele sunt mai bune.
- Nobile şeic Amar,
îţi apreciez ospitalitatea
şi spiritul întreprinzător,
dar dacă ai putea să-mi dai
proviziile pe care...
Ştii ceva, persanule?
Semeni incredibil de mult cu nenorocitul
de prinţ care a fugit
după ce l-a omorât pe rege.
- Ţi-am povestit vreodată de baka?
- Da, mi-ai spus.
Nimic nu-i mai frumos decât o poveste bună,
dar a ta e îngrozitoare.
Auzi, s-o dai la schimb pe o cămilă.
Uită-te la ea.
Valorează cel puţin două.
Cât despre tine, tinere, ştiai
că fratele tău a oferit o recompensă
care, fie vorba între noi,
depăşeşte imaginaţia?
I-aş preda-o şi pe mama
pentru cantitatea aia de aur.
Ce vrei? Nu ştii *** era mama.
Du-l la avanpostul persan.
Stai! Aşteaptă!
- Frumos cuţit.
- Nu-i mare lucru.
- Nu valorează nimic.
- Serios?
Topeşte-l şi păstrează nestematul.
Ce faci, băiete?
Nu! Rişti să-mi ucizi un struţ.
Veniţi încoace!
În locul tău n-aş face asta.
Uită-te la asta.
Ajunge!
Fără capre la proţap după cursă,
m-ai auzit?
Hai să mergem!
Prindeţi-l!
Staţi!
- Deschide poarta!
- Dă-mi pumnalul.
- Nu-i momentul potrivit...
- Dă-mi pumnalul!
Să nu crezi că nu m-am gândit.
Mişcă, prinţesă!
Prindeţi-l!
Dastan!
Persanule!
Asta căutai?
Cheile?
Nu se va termina aşa!
Vor veni toţi
la înmormântarea tatălui meu.
Sunt o sută de soldaţi persani
care păzesc acea intrare.
Poate chiar mai mulţi.
Dacă vrei să rămâi în preajma pumnalului,
trebuie să mă ajuţi să intru în Abpat.
Sunt o mulţime de demnitari străini.
Cu siguranţă cunoşti câţiva.
Nu puteai găsi unul mai uşor?
Cei din Kush sunt de viţă nobilă,
ar trebui să fii onorat.
Da, foarte onorat.
Dastan, unde este pumnalul?
Poţi să mă percheziţionezi,
dar va trebui să fii foarte meticuloasă.
Tus nu-i aici.
Probabil e încă la Alamut.
Mai există nisip ca cel cu care e umplut
pumnalul ascuns în Alamut, nu-i aşa?
De asta Tus a rămas acolo.
Asta caută armata noastră.
Trebuie să-i trimit un mesaj
unchiului meu să se întâlnească cu mine.
Imposibil.
Dificil, dar nu imposibil.
- Nu demonstrezi decât că eşti nebun.
- Şi de ce pari aşa impresionată?
Daţi-vă din cale!
Faceţi loc!
- Întoarce-te! Întoarce-te!
- Ce?
Mereu îmi cumpărai din astea
când eram mic.
Iar tu le scuipai seminţele
pe Garsiv.
- N-ar fi trebuit să mă aduci aici, Dastan.
- N-am avut de ales, unchiule.
Vino după mine.
Nu l-am ucis pe tata.
- Ştii că niciodată n-aş face aşa ceva.
- Faptele tale afirmă contrariul.
Dar n-am avut altă opţiune,
a trebuit să fug.
Tus mi-a dat mantia.
El este cel care a otrăvit-o.
- Dastan...
- Dar el nu-i aici, nu?
Nu e la înmormântarea tatălui său,
a rămas în Alamut.
Aliaţii vor vedea
că invazia a fost justificată.
Căutarea armelor din Alamut
este importantă.
Da, dar nu şi dacă nu există.
Invazia în Alamut e o minciună.
Tus vrea putere,
de asta l-a omorât pe tata.
Iar acum nu caută arme,
ci un tip de nisip
- care umple un dispozitiv mistic.
- De asta m-ai chemat aici, Dastan?
Pentru dispozitive mistice?
Îţi aminteşti că după luptă
Tus a pretins pumnalul pe care îl aveam?
Acel pumnal este motivul
pentru care a invadat oraşul Alamut.
- Ai cu tine acest pumnal?
- Da.
Are puteri incredibile.
E cumva o glumă, Dastan?
Ce? Nu, era acolo.
Unde-i aşa-zisa ta dovadă?
Tamina...
Eu...
Ea...
Ai mâinile ***.
Da, de când am încercat
să-i scot mantia tatălui tău.
S-a întâmplat ceva, Dastan?
- Nu. Nu...
- Eşti sigur?
Ştii că poţi avea
încredere în mine, băiete.
Numai că... Tus e fratele meu.
- *** de m-a putut trăda aşa?
- Nu ştiu, Dastan.
Poate că niciodată nu te-a respectat
aşa *** meriţi şi n-a văzut în tine
decât pe cineva
de care s-ar putea folosi.
Cineva care să-i umple paharul.
Între mine şi tatăl tău era altceva.
Aveam acelaşi sânge, Dastan.
De câte ori a spus tata
că l-ai salvat de acel leu?
- Era povestea lui preferată.
- Da, una dintre multe altele.
Ba nu, aceea era preferata lui.
Mă tem că vorbeşti
cu dublu sens.
Stai, Dastan!
Criminalule!
Nu l-am ucis pe tata!
Daţi-vă din cale!
Daţi-vă din cale!
Prindeţi-l!
Ce-o să mai faci acum?
Dnelor...
Prinţe Garsiv!
Unde este?
Unde este?
Garsiv.
- Nu eu l-am ucis pe tata.
- Atunci vei fi iertat.
După ce-ţi va cădea capul.
Nu ne mai batem cu beţe, frăţioare.
Asta-i tot ce poţi?
- Maiestate, credeam că rămâneţi la Alamut.
- Spune-mi despre Dastan, unchiule.
Dastan a venit în Abpat să mă omoare.
În piaţă.
Abia am scăpat.
Tus, moartea mea ţi-ar slăbi regatul.
Dastan vrea să înceapă o rebeliune.
- Vrea tronul?
- Mă tem că da, Alteţă.
Dacă va fi judecat,
îi vom oferi o scenă pentru planul său.
Sfatul meu ar fi
să se evite procesul.
Nu-l duce la Nasaf viu.
Oricare ar fi nelegiuirile lui Dastan,
un proces public va demonstra cel mai bine
ce fel de rege intenţionez să fiu.
Un om puternic care respectă legea.
Nu suntem sălbatici.
Devii un rege mai bun
cu fiecare zi.
Dastan trebuie găsit
şi adus în faţa justiţiei.
Trebuie să vorbesc
cu musafirii noştri.
Alteţă, au obiceiuri destul de neobişnuite.
Servitorii au văzut anumite lucruri,
au auzit zgomote ciudate,
iar acum câteva zile
unul dintre cai a dispărut.
Asigură-te că servitorii
îşi vor ţine gura închisă
sau promit
că vor dispărea şi ei.
Am o altă misiune pentru tine, Hassasin,
dar va trebui să te grăbeşti.
- Prada ta deja a fugit.
- Ai adus ce ţi-am cerut?
Practicile acestea nu interferează
cu simţurile tale?
În transă avem viziunea viitorului,
viziunea morţii,
E un destin...
şi un blestem.
În transă găsim orice.
Chiar şi pe nepotul tău,
pe prinţul Dastan.
Atunci sper c-o să vezi mai mulţi morţi...
în curând.
Stai jos!
E o patrulă persană!
Garsiv...
Ce altceva îmi ascunzi?
Şi ei te-au părăsit, probabil sătui
de înjunghieri pe la spate şi minciuni.
N-am avut de ales,
a trebuit să te abandonez.
Să-nţeleg că unchiul tău nu te-a ascultat?
Nu Tus e cel care l-a omorât pe tata.
Nizam a făcut-o.
- Unchiul tău?
- Aveam mâinile ***.
A spus că s-a ars când a încercat
să-i scoată mantia tatălui meu,
dar am recapitulat de multe ori în minte,
nici nu s-a atins de mantie.
Probabil a atins-o mai înainte.
Nizam a otrăvit-o.
Ce pot schimba câteva clipe
pentru unchiul meu?
Nimic.
Mi-a ucis tatăl pentru mai mult
decât un pumnal.
De ce nu-mi spui?
Eşti iute de mână.
Dar şi eu la fel.
Dacă îl vrei înapoi,
spune-mi totul.
Fără alte minciuni şi înşelătorii.
Putem pleca de aici?
Numai o prinţesă ar putea
genera o furtună de nisip.
Nazim ne caută să ne omoare.
Mă vrea mort.
Trebuie să aflu de ce.
În Alamut bate inima vieţii de pe Pământ.
Clepsidra zeilor.
Cu mult timp în urmă,
zeii au încredinţat-o oamenilor,
dar a rezultat doar lăcomie şi trădare.
Aşa că au trimis o furtună de nisip
pentru a distruge şi a rade totul
de pe faţa Pământului.
Însă o fetiţă a rugat zeii să ofere
omenirii încă o şansă.
Şi-a oferit viaţa în schimb.
Văzându-i puritatea, zeii şi-au amintit
de potenţialul uman de a face bine
şi au închis nisipul în clepsidră.
Pumnalul a fost dăruit fetiţei
care a salvat umanitatea.
Ea a devenit primul gardian.
Doar lama pumnalului poate deschide
Clepsidra Timpului
pentru a-i scurge nisipul,
dar va rămâne deschisă un singur minut.
Şi dacă cineva înfige pumnalul în clepsidră
şi îl scurge în acelaşi timp?
Nisipul s-ar scurge la nesfârşit.
Te-ai putea întoarce în timp
de câte ori ai dori.
Da, dar este interzis.
Când tatăl mei era mic,
Nazim i-a salvat viaţa la vânătoare.
Într-o zi, cei doi prinţi
vânau un cerb superb.
Dar au întâlnit un leu
care vâna oameni.
Nazim l-a salvat pe Sharaman.
Tatăl meu ne-a spus povestea
de foarte multe ori.
- Nu înţeleg.
- Nazim vrea să se întoarcă în timp
şi să inverseze ce a făcut,
să nu-mi mai salveze tatăl,
să-l lase să moară.
Aşa ar fi rege o viaţă,
iar fraţii mei nu s-ar mai naşte.
A trecut furtuna.
Dastan, nisipul din clepsidră
este extrem de puternic.
Deschizând pumnalul cât se află
în clepsidră, va sparge sigiliul.
Distrugerea clepsidrei va face
ca Nisipurile Timpului
să nu mai poată fi oprite.
Odată cu ele va reveni mânia zeilor,
care va distruge totul în cale.
Întreaga omenire va plăti
pentru această trădare.
Asta-i tot ce va rămâne din noi.
Gardianul secret al templului din afara
oraşului Alamut e într-un sanctuar.
E singurul loc în care pumnalul
ar putea fi ascuns în siguranţă
şi e singura cale de a opri
acest Armaghedon.
Acesta este adevărul, Dastan.
Dă-mi pumnalul înapoi,
să-l pot duce acolo.
Nu pot face asta.
Vin cu tine.
Mă vei ajuta?
Putem sta de vorba aici
sau poţi urca pe cal.
Călătoria noastră e binecuvântată.
Vom opri să luăm apă şi vom traversa
munţii înainte de lăsarea serii.
Chiar îţi place să-mi spui ce să fac,
nu-i aşa?
Doar pentru că te pricepi de minune
să execuţi ordinele.
Nu-ţi forţa norocul...
Dastan!
Aţi fost atât de grăbiţi să plecaţi
încât nici nu ne-am luat la revedere.
Vă urmărim de o săptămână!
Dezordinea pe care ati facut-o
a durat două zile!
Cursa mea iubita...
Toti struţii au fugit.
Vezi struţul de acolo?
Uită-te la el.
E singurul care a mai rămas
din imperiul meu de pariuri.
Şi oricât de bun organizator ai fi,
nu poţi organiza o întrecere între struţi
cu un singur struţ!
Mă înşel?
Da, domnule.
Vino cu mine.
Ştiai că struţii au tendinţe sinucigaşe?
Uită-te la bietul de el.
Era un mare campion,
iar acum trebuie să-l veghez zi şi noapte
să fiu sigur că nu face vreo prostie.
Singura cale de a-mi recupera
nefericitele pierderi
a fost să-i găsesc pe cei doi
tineri amorezaţi
care au adus acest nor negru
asupra mea.
Da, voi avea nevoie
de preţul pus pe capul tău.
Fratele tău va fi încântat să te vadă.
Fuioare persane de nisip.
Apar ca nişte...
- Sheik, ascultă-mă!
- Au auzit destule.
- Frumos cuţit.
- Nobile Sheik,
facem o călătorie sacră
spre templu.
Templu? Ce templu? Nimic nu-i mai sacru
decât aurul persan.
- Dă-mi pumnalul.
- Sunt prea mulţi.
- Nu-i poţi omorî pe toţi. Vrei sa traiesti?
- Dă-mi pumnalul!
Dă-mi pumnalul!
Persanule, *** ai făcut asta?
Instinctiv.
Trebuie să plecăm de aici.
- Ce s-a întâmplat noaptea trecută?
- Acele vipere erau controlate de Hassasini.
- Hassasini?
- Timp de ani de zile au fost
criminali în serviciul regelui,
dar ordinele tatălui meu
au fost ca ei să dispară.
Nizam n-a ascultat porunca tatălui meu
şi i-a păstrat intacţi.
E o activitate de crimă organizată
a unui guvern secret.
- De asta nu plătesc impozite.
- Nu-i putem opri.
Poate tu nu poţi, dar noi putem.
Ne-ar prinde bine ajutorul vostru
pentru a ajunge la templu.
Să trecem munţii Hindu Kush pe furtună?
Atrageţi necazurile *** atrage
un mango muştele.
- Sunteţi nebuni!
- E mult aur în templu.
Mai mult decât ar putea căra 10 cai.
Neimpozabil.
Domnule!
Ai idee încotro mergi?
Am învăţat acest drum
când eram mică.
Orice prinţesă trebuie să-l ştie.
E sacru.
E aici.
Sanctuarul, singurul loc în care
pumnalul poate fi păstrat în siguranţă.
Mă aşteptam să văd statui de aur
şi cascade.
Redă-mi pumnalul,
să li-l pot duce.
Vezi să nu te tai, prinţesă.
Aici!
N-a murit de mult.
Poate de noaptea trecută.
Înjunghiat mai întâi.
Hassasinii?
Nizam cunoaşte locul acesta.
Toţi sunt morţi.
Tot satul.
- Fata mea...
- Unde te duci?
- Există o singură cale de a opri asta.
- Ce?
Să fim siguri că pumnalul e în siguranţă.
În templu se află piatra din care
a provenit pumnalul.
Ce templu? E o movilă de bolovani.
Primul lucru pe care l-am învăţat
e că dacă orice altceva dă greş,
pumnalul trebuie pus înapoi în piatră,
pentru că aceasta îl va înobila.
Înfingându-l în stâncă
îl redăm zeilor.
Promisiunea iniţială trebuie ţinută.
Ce promisiune?
Zeii vor trebui să ia
viaţa pe care au cruţat-o.
În acest fel vei muri.
Dastan!
Rămâi acolo!
- Ascultă-mă!
- Dă-mi sabia!
Dă-mi sabia altfel n-ai onoare.
Au fost omorâţi de Hassasini,
din ordinul lui Nazim.
- El e trădătorul!
- Nu mai există Hassasini!
- Mereu te-ai crezut mai isteţ.
- Nu e nicio păcăleală, Garsiv.
Sire!
Înăuntru sunt toţi morţi,
iar în sat sunt şi mai mulţi.
Rămâi acolo!
Nizam mă vrea mort, redus la tăcere.
Procesul ar fi în public.
Ştiai asta?
Ţi-a spus, nu-i aşa?
Ştiu că nu ne-am prea înţeles, Garsiv,
dar totuşi...
- Suntem fraţi!
- Înduioşătoare cuvinte
rostite în timp ce te ameninţ cu sabia.
Te-ai întrebat ades de ce
tata se roagă atât de mult timp.
Înainte de a muri mi-a spus
că legătura dintre fraţi
e sabia care apără imperiul.
Se ruga ca această sabie
să rămână puternică.
De ce aş mai fi mers
la înmormântarea tatălui nostru
când ştiam cât de periculos este?
Nizam m-a sfătuit să te omor.
Tus n-a fost de acord, te vrea viu.
Nizam mă vrea mort
şi angajează Hassasinii să fie sigur
că acest lucru se va întâmpla.
Îi este frică de ce aş putea spune.
Şi cui aş putea spune.
Spune-mi mie, frate.
Garsiv.
Garsiv!
Garsiv...
Hassasinii!
Tăceţi!
Protejaţi pumnalul!
Dastan!
În spatele tău!
Tamina!
Tamina!
Încearcă astea!
Găsiţi-o!
Hei, aici!
Ştii ce se spune despre cei
cu spada mare?
Tamina!
Lasă-mă pe mine s-o fac.
Numai un gardian
poate înapoia pumnalul.
Nu e ceva ce ai putea
face tu, Dastan.
Sunt pregă***ă pentru asta.
Eu nu sunt.
Tamina!
Ajunge!
Ieşi!
Garsiv!
- Garsiv!
- Dastan, îmi pare rău.
Salvează imperiul.
Frate...
Frate...
- Unde-i pumnalul?
- A dispărut.
Să protejez pumnalul
indiferent de consecinţe.
Aceasta era misiunea mea sacră.
Acesta era destinul meu.
Noi ne scriem destinul, prinţesă.
Îl vom recupera.
Ne va mai trebui un cal.
- Unde te vei duce?
- La Alamut.
Nizam va folosi pumnalul
pentru a străpunge clipsidra.
- Trebuie oprit.
- "Trebuie oprit. Trebuie oprit".
Ce? Un aruncător de cuţite cu conştiinţă.
Prietenii noştri spun
că persanii au trecut
de primul nivel al tunelului.
Vor ajunge la clepsidră în câteva ore.
Nizam păstrează pumnalul
în Marele Templu.
E păzit de un fel de demon
acoperit cu ţepi.
Hassasinii mi-au omorât fratele.
E singurul lucru care se află
între noi şi pumnal.
Să nu speraţi să ajungeţi vii
la 20 de metri distanţă de el.
Unii nu trebuie să se apropie
atât de mult.
Un pic de apă, sire.
Eşti sigur de asta?
- Îi sunt dator băiatului.
- Dar tu eşti un bakram.
Spaima Orientului Mijlociu,
iar eu un întreprinzător deloc onest,
iar această misiune nobilă
nu e stilul nostru.
- Grăbiţi-vă!
- Prietene, ţi-a spus cineva vreodată
că vorbeşti prea mult?
Bine.
Vino.
Ţi-am povestit vreodată
despre bakrami?
Da, mi-ai spus.
Sper că fratele tău
te va asculta, persanule.
E aici.
Închideţi toate porţile!
Găsiţi-l!
- Calea e liberă.
- Dastan!
- Nu cred c-ar trebui să faci asta.
- Sesizez cumva îngrijorare?
- Prudenţă.
- Amestecată cu îngrijorare.
- Te flatezi singur, prinţe.
- Iar tu minţeai mai convingător, prinţesă.
N-am mai prea exersat...
Nu va fi ultima dată
când ne vom vedea.
- Unde-i pumnalul?
- Voi, birocraţii persani...
aveţi pumnul slab.
- A fost găsită, sire.
- Clepsidra?
Dar nu am pumnalul.
Lăsaţi-mă.
Bună, Tus.
Dastan!
- Trebuie să vorbim.
- Atunci vorbeşte.
- Singuri.
- Aşteptaţi afară.
Acum!
Suntem fraţi, nu?
Vesta din cauza căreia a murit tata
a fost otrăvită de Nizam.
- Nizam? Eşti nebun!
- Cine mi-a dat-o, Tus? Cine mi-a dat-o?
Ai încredere în el?
Şi eu aveam.
Dar Alamut nu furniza arme
duşmanilor noştri.
- Nizam ne-a minţit.
- De ce să fi făcut aşa ceva? Ce câştiga?
Ascultă-mă cu atenţie.
Sub străzile oraşului se află
o forţă antică, un container
în care se află Nisipul Timpului.
Nizam vrea să-l folosească
pentru a schimba trecutul.
Vrea să se întoarcă în timp
pentru a deveni rege.
Nisipul Timpului?
E o erezie, Dastan!
Sunt nebunii păgâne!
I-am văzut forţa cu proprii mei ochi, Tus!
Nizam a descoperit unde se află.
Dacă nu-l vom opri,
va fi sfârşitul lumii noastre.
Dacă vrei să mă omori,
mai bine ai face-o acum.
Acesta nu este un pumnal obişnuit.
Apasă nestemata de pe mâner
şi te vei convinge.
Trebuia să fi avut forţa
înainte de a invada oraşul.
- Despre ce vorbeşti?
- Despre a face ce e corect.
Indiferent de consecinţe.
- Soldaţii mi-au spus că...
- Rămâi unde eşti!
Şi-a luat viaţa.
Dumnezeu să aibă milă de trădătorul
care a ales calea laşităţii.
Ştim amândoi că Dastan
era în multe feluri, dar nu laş.
Acesta nu este un pumnal obişnuit.
Apasă nestemata de pe mâner
şi te vei convinge.
Indiferent de consecinţe.
Opreşte-te!
Acum o clipă ai murit
în faţa ochilor mei.
- Ai apăsat mânerul...
- De unde ştiai c-o voi face?
Pentru că suntem fraţi.
În ziua în care am plecat la război,
tata mi-a spus că un rege adevărat
ascultă şi sfatul consilierilor lui,
dar întotdeauna îşi ascultă inima.
Nu trebuia să mergi atât de departe
ca să te cred.
Maiestate, soldaţii mi-au spus că...
Văd că Dastan într-adevăr s-a întors.
Tus, aminteşte-ţi ce ţi-am spus!
- Nu!
- O clipă!
Bietul Tus... tânjea după coroană.
Iar tu, Dastan, mereu îţi faci datoria
încercând cu disperare să demonstrezi
ca eşti mai bun decât cel pe care
l-a cules regele de pe stradă.
Ce combinaţie extraordinară suntem!
S-ar părea că legătura dintre fraţi
nu mai e sabia ce apără imperiul.
Da!
Era unul dintre noi.
Era un preot al templului.
Aşa a aflat Nizam de existenţa clepsidrei.
A corupt gărzile,
ne-au contaminat.
Nu mai suntem puri.
Trebuie să ne grăbim.
Frânghia.
Frânghia!
Acum!
Gardienii au construit tuneluri pe sub oraş
ca acces secret spre clepsidră.
Dacă ne mişcăm suficient de rapid,
putem ajunge acolo înaintea lui Nizam.
Pe acolo se ajunge în sala clepsidrei.
Ştiu eu o cale sigură.
Mai repede!
Mergi pe urmele mele.
Nimic nu trebuie să atingă suprafaţă
în locuri care nu sunt urma paşilor mei.
Fugi, Dastan!
Fugi!
Dastan!
Nizam!
Ţi-ai ucis propria rudă.
Sharaman a fost fratele tău!
Sunt blestemat?
Te-am admirat.
Dastan!
Nu am înţeles niciodată
de ce fratele meu a adus un gunoi în palat.
Bucură-te să stai jos, Dastan.
Acolo vei stă sub domnia mea.
Tamina!
Nizam!
Nu folosi pumnalul.
- Va dezlănţui..
- Ce va dezlănţui?
Nu va dezlănţui nimic.
Nu fă asta.
Dă-mi asta.
Opreşte-l.
Dacă se sparge clepsidraa,
lumea moare împreună cu ea.
Nu este destinul meu, este al tău.
Întotdeauna a fost.
Dă-mi drumul.
Nu o să fac asta.
- Dă-mi drumul.
- Nu am să-ţi dau drumul!
Aş fi vrut să putem fi împreună.
Nu!
Nu! Nu!
- Dastan!
- Nu!
Tamina!
Nu!
- Dastan!
- Tamina!
Prinţe Dastan!
Prinţe Dastan!
Bis?
- Eşti aici.
- Desigur că sunt aici.
Am cucerit Alamut-ul.
Bătălia s-a terminat.
Încă nu.
Aşteptaţi!
Aşteptaţi!
Aşteptaţi!
Soldaţi ai Persiei!
Am fost înşelaţi
în a ataca acest oraş sfânt.
- Alamut nu are arme...
- Dastan!
Ai înnebunit?
Nu pot tăcea în faţa trădării.
Acest război a fost pus la cale
de cineva în care aveam încredere,
unchiul nostru Nizam.
Dastan a luptat din greu astăzi,
poate prea din greu.
Ceea ce are nevoie acum
este să se odihnească.
Să-şi alunge demonii.
Am aflat de înşelăciunile tale!
Nu sunt arme aici, unchiule, ştii asta.
Acest spion
care se spune că le-a interceptat,
a fost angajat de către tine
ca să ne convingi să invadăm Alamut!
Ce este asta, Dastan?
Remuşcări ale victoriei?
Tu ai condus atacul
şi ne-ai adus acest măreţ triumf.
Nu trebuia să permit ca atacul să aibă loc.
Ştiam în sufletul meu că este greşit.
Nu vei fi niciodată.
Nu vei fi niciodată rege.
Nu ai sufletul potrivit pentru a fi rege.
Vei muri în umbra
unui om măreţ.
Daţi-l jos de aici. Se face complet de râs.
Tus...
Tatăl nostru ţi-a spus asta:
Un adevărat rege
ţine cont de sfaturile consilierilor săi,
dar întotdeauna îşi ascultă sufletul.
Eu şi cu tata eram singuri.
- *** puteai şti asta?
- Avea dreptate.
Ne cunoştea, ştia de ce eram capabili.
Ascultă-ţi sufletul.
Te sfidează.
Vrea să te întoarcă împotriva mea, Tus.
Ai încredere în mine.
Spionul ştie adevărul.
Găsiţi-l şi aduceţi-l la mine!
O să aflăm adevărul de la el.
Ai avut ceea ce putea visa orice om.
Dragoste, respect şi familie.
Dar asta nu a fost îndeajuns
pentru tine, nu-i aşa?
Prinţesă a oraşului Alamut...
am fost înşelat să vă atac oraşul.
Iertaţi-mă, Maiestate.
Permite-mi să îndrept răul făcut.
Ar fi în avantajul tuturor
ca naţiunile noastre să fie unite printr-o
legătură mai puternică decât prietenia.
Căsătoria.
Căsătoria ta cu acela care este atât
cuceritorul, cât şi salvatorul oraşului tău.
Dastan.
De viţă nobilă sau nu,
este la fel ca tatăl nostru.
La fel ca un frate bun pentru mine.
Un adevărat Prinţ al Persiei.
Du-te acolo înainte să-ţi iau eu locul.
Bună, prinţesă.
Se obişnuieşte să însoţeşti
o cere în căsătorie cu daruri,
dar am fost surprins şi sunt nepregă***.
Nu am nimic pentru tine.
În afară de ceea ce este deja al tău.
Vino cu mine, Prinţe Dastan.
*** pot să am încredere
într-un om care îmi cucereşte oraşul?
Încep să cred că nu mai sunt
acelaşi om care ţi-a atacat oraşul.
Nu este un timp prea scurt pentru ca
un om să se schimbe atât de mult?
Poate.
Pare că ai descoperit ceva aici.
Ce ar putea fi?
Pari să ai o anumită conştiinţă...
- Un destin.
- Da. Exact.
Cred că ne facem singuri destinul, prinţesă.
Ai o nefericită lipsă de curiozitate.
Fără îndoială este unul
dintre multele mele cusururi.
Te rog, nu lua în derâdere, prinţe.
Nu cred că ne cunoaştem
suficient de bine pentru asta, prinţesă.
Dar abia aştept
ziua în care ne vom cunoaşte.
Subtitrarea: Kprice