Tip:
Highlight text to annotate it
X
Toate unităţile! Toate unităţile!
Cod 3! Urmărim un SUV
alb, posibil implicat în jaf.
Trei suspecţi înarmaţi, au
deschis focul, cerem întăriri.
~ HANCOCK ~
Traducerea si adaptarea: Felixuca, Xander
Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro
Hancock!
Ce-i, băiete?
Băieţii răi...
...Trag la întâmplare, pe autostradă.
Ce? Vrei să-ţi dau o
prăjitură? Dispari din faţa mea.
Bădăranule!
- Ce?
- M-ai auzit!
Bădăranule!
Feriţi-vă!
La naiba!
Hancock?!
Şterge-o, negrotei dement!
Miroase ca o distilerie!
Ne vei plăti noul plafon!
Hei, prieteni, prieteni, nu
mă interesează ce delict aţi comis!
Nu mă interesează!
3 tipi într-o maşină, fără fete,
muzică siropoasă, nu vă voi judeca!
Trageţi pe dreapta şi
predaţi-vă, în linişte.
Jur pe Cristos că tărtăcuţa ta
va sfârşi în fundul şoferului,
iar capul lui în fundul tău,
şi fiindcă tu ai tras paiul scurt,
căpăţâna ta va sfârşi în fundul meu.
Ciuruieşte-l pe dobitoc!
Opriţi-vă!
Ce naiba?
Konichiwa!
Dar nu suntem japonezi, omule!
Lasă-ne jos!
Acum ştiţi engleză, nu?
- Voi mi-aţi spart ochelarii!
- Îmi pare rău, ia-i pe a mei!
Dar lasă-ne jos.
Poftim? Vreţi jos?
- Da, te rugăm!
- Sunt foarte bun la coborâri!
Sunt chiar foarte bun la aterizări!
Bine? Bine!
Aceste ultime fapte
aşa-zis eroice ale lui Hancock
au avut un preţ mare, pagubele iniţiale
fiind estimate la 9 milioane de dolari,
ceea ce, dacă cifrele
sunt corecte, reprezintă
un record personal pentru Hancock,
care e notoriu pentru evitarea presei,
şi care, ca de obicei, nu a putut
fi găsit pentru comentarii.
Aş vrea ca tipul ăsta să dispară
şi să ne lase să ne facem treaba.
Nu îşi ia niciodată
niciun fel de precauţie!
Ducă-se altundeva, la New York,
să le stea lor pe cap o vreme!
Ce caută ăsta aici? La ce
o să ne ajute macaraua aia?
Îmi voi înfige piciorul
în fundul tău, femeie.
Cine se crede tipul ăsta? Are
îndrăzneala să zică că ne ajută!
- Deci, Ray Embrey, nu?
- Încântat.
- Deci?
- Ray e un fel de Bono al Kyoto-ului.
De fapt cred că Bono e "Bono
al Kyoto-ului". Dar voi încerca.
- Ei bine, să vedem ce poţi.
- Bine. Voi trece direct la subiect.
Bună dimineaţa, tuturor.
Sunt aici ca să vă vorbesc
despre actele caritabile.
Cu toţii ştim ***
funcţionează chestia asta,
donezi 1-2% din banii tăi şi
primeşti o brăţară sau o banderolă
sau orice altceva care
nu este nici pe departe de ajuns.
Tocmai de aceea noi, cei de la Embrey
Publicity, ne-am gândit să vă oferim...
Simbolul "Cu toată inima".
Veţi face parte dintr-un grup
select de corporaţii gigantice,
care îşi vor pune această
emblemă pe produsele lor.
Şi ce va reprezenta asta pentru public?
Va spune că firma dv. farmaceutică
a avut o contribuţie radicală
care să ajute lumea în care trăim.
Şi iată ce vrem să faceţi
pentru a fi calificat.
Noul dvs. medicament TB, micodina...
Am dori să distribuiţi
acest produs, gratis.
- Ai spus cumva, "gratis"?
- Da.
Doar celor care, fără el, ar muri.
Conceptul ăsta de a da gratis
va avea efecte secundare grave.
- Retragerea produselor de pe piaţă.
- Am putea ajunge la închisoare.
Distrugerea restului carierei...
Înţeleg reacţiile dvs.
este un concept radical.
Dar acesta este marca reprezentând
o lume mai bună şi mai echitabilă.
Marca despre care vorbeşte toată lumea.
Cine este toată lumea?
Avem deja o franciză de sport.
- NFL, NBA, ***,
- Fotbalul...
- NLS, care dintre echipe?
- E emblema unei echipe locale, Hurricanes.
Echipa fiului meu.
Amuzant, noi putem salva lumea.
Deci, cine se oferă primul?
Ce spuneţi?
Te-ai drogat cumva?
Bună dragă, tu eşti probabil la
magazin, eu sunt în drum spre casă,
cred că am reuşit să
îmi deschid nişte uşi.
Nu chiar... Spune-i lui Aaron că sunt pe
drum şi... La naiba!
Şi că vreau nişte chiftele, bine?
Şi nişte Spaghetti Fantezie,
ne vedem în 20 de minute.
Ce ai? E Ziua Naţională a Claxonului?
Idiotule!
Mişcă, mişcă, mişcă!
Mişcă-te, vine un tren!
Mişcă-te!
- Dă-te la o parte!
- Nu am unde, ieşi din maşină!
La dracu!
Sunteţi bine?
Sunteţi sigură?
La naiba!
Sunt bine.
Sunt întreg.
Toţi cei care
aţi blocat intersecţia,
sunteţi nişte idioţi.
Tu eşti cel care a aruncat
maşina tipului peste ea.
- Şi uită-te *** arată trenul!
- De ce nu ai zburat în văzduh cu maşina?
Este evident că I-ai
lovit pe bietul om.
Iisuse Cristoase, ar trebui
să te dea în judecată.
Tu ar trebui să dai în judecată McDonald's
pentru că şi-au bătut joc de tine.
Îţi pute respiraţia.
Am băut, jigodie.
Tăceţi o dată!
Voi chiar nu înţelegeţi?
Sunt în viaţă, acum pot să-mi revăd
familia. Fără el aş fi fost mort chiar aici.
Da, putea să fie şi mai bine, cu
siguranţă se putea şi mai bine,
eu am stat răsturnat când
a oprit trenul, dar...
Nu ştiu... Mulţumesc!
Îţi mulţumesc mult, Hancock.
Mulţumesc. Mulţumesc, Hancock.
Nu eşti valet de parcare, nu?
Perfect. Mulţumesc.
Dacă aterizai pe şosea
era mai bine dar...
- Ce s-a întâmplat, tată?
- Bună, iepuraş, am avut o zi mai proastă.
Vreau să-ţi prezint pe cineva,
tipul care parchează maşina lui tati.
- Cine e?
- Hancock!
Aşa e, Hancock, el
este băiatul meu, Aaron.
- Ce s-a întâmplat cu maşina?
- Dumnezeule, n-o să-ţi vină să crezi.
Am fost foarte aproape să fiu lovit
de un tren dacă nu era tipul ăsta,
care să-mi salveze viaţa.
Hancock, ea este soţia mea, Mary.
Aproape că am pupat trenul ăla
şi întreaga mea viaţă mi
s-a derulat în faţa ochilor.
- Ţi-a salvat viaţa?
- Sigur că da.
- Mulţumesc.
- Te simţi bine?
- Da, mă simt bine.
- Bine, atunci.
- Stai departe de şine.
- Aşa o să fac.
Stai puţin, Hancock, tu
mănânci? Nu vrei mâncare?
- Da, da.
- Îţi plac chiftelele?
Nu, Aaron, dragule, poate
are altceva de făcut...
- Te rog.
- Îmi plac chiftelele.
Da. Probabil eşti atât de ocupat că nici
nu ai timp să mănânci. E din partea noastră.
Nu accept "nu" drept
răspuns. Intră în casă.
De ce ai un vultur pe fes?
Îţi plac vulturii?
- Micuţul ăsta e ca o maşinărie vorbitoare.
- Nu prea vin mulţi musafiri la noi.
Ia te uită... Ai dat
drumul la încălzire?
- Nu?
- Nu.
Am început să facem Spaghetti
Fantezie în urmă cu doi ani,
şi de atunci le facem în fiecare
joi şi nu am uitat niciodată.
- Faceţi chestia asta de ceva vreme.
- Da, aşa e.
- *** sunt chiftelele, băiete?
- Aaron.
- Te strigă mama ta.
- Nu, numele său este Aaron.
- Aaron, *** a fost azi la şcoală?
- Bine.
Da? Nu ai mai avut probleme
cu băiatul ăla, Michael?
- Michel.
- Michel.
- E francez.
- Michel este... Hancock?
Michel este un vecin care vrea să-l
înveţe pe Aaron *** se rezolvă conflictele.
- Ştii ce vreau să spun?
- Da, întoarce şi celălalt obraz...
Nu e chiar aşa.
Fiule, să nu-I întorci niciodată, bine?
Să nu-I laşi niciodată să te ia la mişto.
- Am înţeles...
- Bine, Aaron, mănâncă-ţi mâncarea.
Când dai de un bătăuş, îi tragi una cu
piciorul drept unde îl doare mai tare.
Nu trebuie să faci asta,
dragule. Hancock, te rog.
Bună idee.
Loveşte-l bine, să te asiguri
că nu-şi mai foloseşte scula
decât pe post de cârpă
de praf pentru fund.
Gata! Michel nu e un bărbat, e un
băieţel iar părinţii lui se întâmplă să
treacă printr-un divorţ foarte complicat
şi ăsta e motivul pentru care se poartă aşa.
Poate nu realizezi, dar nu orice problemă
din lume se rezolvă prin forţă brută,
nu oricine trebuie să fie bătut, să ţipe,
să se umple de sânge, de şi mai mult sânge,
- sau distrus.
- Gata, îmi ajunge.
Vezi aşa de multe ştiri că
uneori încep să ţi se urce la cap.
- Aveţi o toaletă?
- Da.
Este imediat după frigider.
Tocmai a luat...
sticla de Whiskey în baie?
Vrei să ne ucidă pe toţi?
Îţi mulţumim că ai trecut pe la noi.
- Ia-ţi rămas bun.
- La revedere, Hancock.
Hai noroc, amice.
Eşti bine?
A fost doar o glumă.
Haide.
Îmi pare rău, eu doar încercam să...
El s-a prins dar ea nu.
Din nou îţi mulţumesc, mi-ai
redat viaţa astăzi.
Spune-mi un singur lucru, vreau să-ţi
întorc favorul, ştii cu ce mă ocup eu?
Lucrez în domeniul relaţiilor
publice, ştii ce e asta?
Sunt consultant de imagine şi mă ocup
prezentarea oamenilor, a produselor, a companiilor.
Te văd la ştiri, te văd
în oraş şi nu mă simt bine.
- Oameni te cam urăsc.
- Ne mai vedem, Ray.
Ştii ceva, îmi pare rău,
dar lasă-mă să termin.
Nu mă înţelege greşit, oameni
ar trebui să te îndrăgească.
Chiar ar trebui s-o facă, bine?
Eu vreau să fac asta pentru
tine, măcar atât...
Eşti un super erou, copiii ar
trebui să te alerge după autografe,
- să te aclame pe stradă, ştii...
- La ce dracu vă tot uitaţi?
Nu trebuia să faci asta. Îmi cer scuze!
Sunt doar simpli oameni.
Vreau să-ţi dau o şansă sigură.
Doar atâta îţi cer.
Bine? S-o foloseşti...
S-o pun acolo? O pun aici.
Oricând zbori pe aici sau mai ştiu
eu ce. Vreau să te gândeşti la asta.
Ai grijă de tine,
gândeşte-te la noapte, bine?
Apoi poate mă anunţi?
Mă vei găsi aici. În regulă.
Vă rog, nu vă mai holbaţi
la el, băieţi. E şi el om.
Şi *** rămâne cu "Din toată inima"?
A picat din start, dragă.
Mă lupt cu morile de vânt.
Poate că nu pot să schimb lumea,
dar pot schimba viaţa tipului ăstuia.
Îmi place să văd doar partea
bună a lucrurilor pe care le face.
Cred că-ţi pierzi timpul cu tipul ăsta.
Chiar îl urăşti.
Nu-l urăsc, dragă, dar
nici nu-l cunosc pe tip.
Doar că... Uită-te la
ştiri să vezi ce face.
Cred că vrea doar ca
oamenii să ţină la el.
Tu vezi binele din fiecare, Ray.
Uneori chiar şi când nu există.
Am o presimţire în legătură cu
asta, nu lucra cu tipul ăsta.
Cunosc genul lui de oameni,
vor doar să distrugă tot.
Îmi pare rău. Toată lumea e în ordine?
Eşti un dobitoc.
*** te numeşti, băiete?
Michel.
- ÎI ştii pe Aaron?
- Da. Puştiulică ăla mic.
Ei bine, mi se pare că
e un băiat de treabă...
Vroiam să te rog să-I
mai scuteşti puţin.
De ce, dobitocule?
Nu vreau să îmi mai spui aşa.
Dobitocule.
- Nu ăsta mi-e numele.
- Dobi-tocule.
Spune-mi "dobitoc"... încă o dată.
Dobi...
Ai şi tu ceva de zis, Şuncosule?
Dar tu, Lentiluţă?
Hancock?
Şmecherule! Ştiam că
vei veni, întreab-o pe Mary.
Aveam un sentiment, i-am spus că m-ai
ascultat şi că eşti gata să te schimbi.
E grozav, tu ai făcut
asta când ai aterizat?
- Da, da...
- Cu lucrurile astea trebuie să începem.
Ştiu că nu conduci.
Lasă-te pe spate. Eşti bine, eşti bine.
- Mamă!
- Nu te mai boci, golanule.
- Nu e bine. Bine?
- Da.
Chiar nu e bine. Nu aşa facem
lucrurile să funcţioneze.
Gândeşte-te ce-i va spune
copilul acela mamei lui.
- Şi uite ce gaură e acum pe stradă.
- Aia era deja aşa când am ajuns eu.
Locuiesc aici, ştiu *** arăta strada mea.
Problemele astea vor fi de
domeniul trecutului, bine?
Te voi învăţa *** să
interacţionezi cu publicul.
Unde e nevastă-ta?
Mary l-a dus pe Aaron
la meciul de fotbal.
Hancock, am scos nişte
chestii de pe You Tube,
surprinzător de multe.
Nu sunt prea grozave, dar te vor ajuta.
Cu aia am încercat să schimb lumea.
Din păcate nu prea mi-a ieşit.
Haide, să revenim la tine.
Chestiile astea erau pe You Tube.
Nimeni nu iubeşte pe
nimeni, am înţeles asta.
Dar asta e prea de tot, domnule.
Ăia erau... copii.
Pleacă cu camera de lângă mine!
Tocmai stinsesem un
incendiu într-un apartament.
Nu, nu, nu. Mă pricep
la Relaţii publice.
Mă ardea fundul.
Bine. Dar ce zici de ăsta?
E Walter, balena gri, toată
lumea îşi aduce aminte de ea
eşuată pe plajă, în Montezuma.
Când de-o dată vine Hancock...
Hancock!
Nu mai ţin minte asta.
Dar Green Peace nu a uitat.
Şi nici Walter.
Evenimentele încep să
se repete după o vreme,
dar diagnosticul meu privitor la
problema ta fundamentală este că...
- Vrei să-ţi spun?
- Nu.
Eşti un bădăran.
Îţi spun direct ce văd. Nu e o crimă să
fi bădăran dar nu ai nici un avantaj.
Nu e o infracţiune, dar
eşti un bădăran, nu crezi?
Ai grijă.
Bine, ce zici de asta?
M-am gândit la ceva, astea te
vor învăţa *** să te prezinţi.
Zău aşa! Suntem în toiul zilei.
Ce îţi vine în minte... când vezi asta?
Poponar.
- Dar asta?
- Poponar în roşu.
Originile Poponarului.
Uite ce zic eu. Să trecem
peste benzile desenate.
Eu cred că în adâncul tău de comporţi
execrabil pentru că eşti singur.
Cred că, în adâncul tău,
vrei ca oamenii să te accepte.
Haide. Tu salvezi vieţile oamenilor iar
ei te resping aşa că şi tu faci la fel.
Vom lăsa în urmă acel
psihopat şi o vom lua de la început.
E uimitor. De ţi-ai folosi
această putere cu adevărat...
Bună, Hancock. Aproape că am câştigat.
Da, aşa e. Acum, du-te sus. Pregătesc
prânzul, du-te să te schimbi.
Bine, mamă. Îmi este foame.
Dragule.
- Aţi văzut ştirile?
- Nu, am lucrat la...
- Vai, dragule!
- ... relaţia cu publicul.
Asta a fost toată ziua la televizor.
Legea e lege, dle. Hancock, iar
tu nu eşti mai presus de ea.
Distrugerea de proprietăţi, evaluate la zeci
de milioanele de dolari, furt iar acum asta.
Din perspectiva mea, eşti un
bărbat egoist şi nepăsător,
cu o grămadă de muşchi dar fără
alt interes decât cel propriu.
Dle. Hancock, lasă-mă să-ţi reamintesc
că nu eşti mai presus de lege.
Ai refuzat să apari la peste
600 de citaţii şi procese civile.
Oricine altcineva ar fi fost
prins şi reţinut dar nu şi tu.
Oi fi tu un super erou, dar lasă-mă
să-ţi spun ceva: nu eşti nici pe departe
la fel de puternic ca şi
Constituţia Statelor Unite.
Ai pus-o, amice!
Genial, cred că este exact
ceea ce ne trebuie aveam nevoie,
e perfect, chiar acum un procuror se
gândeşte *** să te bage la închisoare.
- N-au decât să încerce.
- Şi vor reuşi.
Te iau de-a gata! Oamenii trebuie să-ţi
ducă dorul. Lumea nu te place, Hancock.
Eu îI plac.
Două săptămâni. Publicul te va dori înapoi,
iar când o vor face vom fi pregătiţi,
iar în cel mai rău caz, eu mă voi
înşela iar tu îţi vei lua zborul.
Ce ai de pierdut?
Îmi cer scuze faţă de
oamenii din Los Angeles.
Comportamentul meu a fost nepotrivit
şi voi accepta consecinţele.
Le cer scuze concetăţenilor mei
pentru răbdare şi înţelegere.
Viaţa de aici poate fi dificilă pentru mine,
la urma urmei sunt singurul de acest fel.
Pe perioada încarcerării mele voi participa
la programul de Autocontrol al Alcoolicilor.
Voi meritaţi ceva mai bun, pot
să fiu mai bun, voi fi mai bun.
Departamentul de
Corecţie al Californiei.
Dă-mi mâna, şmecherule.
ÎNCHISOAREA STATULUI CALIFORNIA
John Hancock
M-am prins.
Unii... sau majoritatea dintre voi...
aţi ajuns aici din cauza mea.
Să înţeleg că nutriţi
sentimente de răzbunare.
Aşa că o să-mi văd de treaba mea şi o să
vă las să vă vedeţi şi voi de a voastră.
Nu vreau probleme.
Bine?
Vrea doar să mă duc în celula mea.
Pardon.
Pardon, te rog.
Dacă nu te dai la o parte, capul
tău va sfârşi în fundul lui.
Eşti sigur că vrei să
te bagi în gura lupului?
Capul la cutie!
Ai vârât capul unui om în fundul altuia?
Bine, vom reveni şi la asta.
Procurorul vrea ca sentinţa ta să fie
de 8 ani, e un perioadă îndelungată
dar nu ceva neaşteptat,
planul meu era... Ce faci?
Mi s-a părut că ai spus că vor
să petrec 8 ani în cocina asta.
8 ani se vor transforma în 4
jumătate dacă te comporţi exemplar.
Dar este irelevant pentru că fără tine
rata criminalităţii va creşte necontenit
procurorul şi poliţiştii vor cere
eliberarea ta necondiţionată...
Şi vor cere... Unde mergi? Opreşte-te!
- Hancock, Hancock?
- Dă-te înapoi!
Howard?
- Cu cine vorbeşti, Ray?
- Cu tine vorbesc.
- Cu cine vorbeşti?
- Nu te mai preface că nu-ţi pasă.
Te numesc erou, Hancock, te vei simţi
mizerabil pentru tot restul vieţii tale.
Eşti dispus să accepţi asta?
Ai încredere, respectă
planul şi rămâi aici.
Când te vor chema, vor
căpăta un erou adevărat.
*** vom face asta, Ray?
Bine, băieţi, să
începem să depănăm, Dawn?
- Da.
- Vrei să ne spui ceva?
Da... cred că am ceva de împărtăşit.
Bravo ţie.
Da, am realizat că frântul
gâturilor e... ceva uşor.
Dar... stau acolo şi...
mă privesc în oglindă.
Şi mă gândesc că "asta e greu".
Pare greu...
- De ce râzi mereu?
- Mi te imaginez uitându-te în oglindă...
De câte ori... De câte
ori vorbesc... Mă întrerupe.
- Haide să îl ascultăm până la capăt.
- Nu va mai spun nimic dacă o ţine tot aşa.
Dl. Hancock, vrei să vorbeşti azi?
Am zis eu asta?
Aterizarea este prima ta impresie,
este salutul super-eroilor.
Nu ateriza prea brutal, nu ateriza beat
şi nu ateriza pe un Mercedes de 100.000$.
Oameni trebuie să se
bucure când soseşti tu.
- Hancock, ai ceva de zis?
- Am zis eu asta?
Dacă foloseşti uşa iar
clădirea rămâne intactă,
oamenii se bucură că ai venit,
se simt în siguranţă acum
e un ofiţer de poliţie acolo,
iar el a făcut o treabă bună, deci va
trebui să-i spui că a făcut o treabă bună.
De ce trebuie, Ray, să-i spun
eu lui că a făcut o treabă bună?
2-10, 2-10, probă.
Marea ştire de astăzi, şi nu e nicio
surpriză în privinţa asta, Hancock!
- Care e opinia voastră?
- Eu unul, m-am săturat de tipul ăsta,
mă bucur că e după gratii şi
sper să nu iasă prea repede,
în schimb daţi-i drumul
vărului meu Cookie.
Văd că nu purtaţi o vestă antiglonţ,
dle. ofiţer, vă admir pentru curajul dv.
gloanţele nu trec prin
mine dar trec prin dvs.
Oraşul este sub conducerea bandelor
şi a traficanţilor de droguri.
Hancock este singurul care le poate veni
de hac. De multe ori este iresponsabil
dar îşi face treaba,
lucru omis de poliţişti.
Să te aud spunând. Să te
aud spunând "Bună treabă. "
- Dl. Hancock, vreţi să spuneţi ceva?
- Am zis eu asta?
Bună...
Bună t...
Bună tr...
treabă.
Bună treabă. Bună treabă.
Bună treabă.
A cincea zi de închisoare şi
deţinutul se ţine de cuvânt,
între timp rata criminalităţii
creşte, LAPD raportează că
a crescut cu 30% în ultimele 5 zile
de când Hancock este după gratii.
- Hancock! Hancock!
- Bună, amice.
Ţi-am adus ceva!
- Unde... unde este Ray?
- Suntem doar noi!
Ray lucrează, Aaron voia
foarte mult să vină să te vadă,
aşa că am trecut să-ţi aducem
nişte Spaghetti Fantezie.
Probabil că ar trebui să-l
las pe gardian să verifice...
Nu, nu.
Bine, poftim.
Mi-ai adus chiftele, nu?
Astea sunt chiftele bune.
Mulţumesc, Hancock.
Ray e un om bun.
Indiferent la ce lucraţi
voi doi, să nu-I dezamăgeşti.
Bine?
Bine, probabil
că ar trebui să plecăm, amice.
- Deja?
- Da...
Vroiam să mai stau cu Hancock.
Dragule, chiar trebuie să plecăm.
Ia-ţi rămas bun de la Hancock.
La revedere, Hancock.
Ăsta e preferatul meu.
Vreau să-I iei tu.
Ce drăguţ!
- Hancock, eşti pregă***?
- Da.
Pentru apelul de urgenţă.
- Nu port chestia aia, Ray.
- Ba da.
- Ba nu, chiar nu o să o port.
- Ba da.
- De fapt chiar nu o voi purta.
- Poţi să negi dar o vei purta.
Mai degrabă aş combate infracţionalitatea
în fundul gol decât în prezervativul ăla.
Am mai discutat despre asta.
E pe You Tube.
Hancock, asta e o uniformă,
iar uniforma reprezintă un scop:
doctori, poliţişti, pompieri...
- Ray...
- Reprezintă o chemare...
- Două săptămâni.
- Da?
Nimănui nu îi este dor de mine, Ray.
Ai răbdare, trebuie să
ai încredere în mine.
Bine?
Avem o breşă, avem o breşă.
Dle. Hancock... e timpul povestirilor.
Am zis eu că vreau?
- Hai, zi ceva.
- Da, zi ceva.
- Nu am nimic de zis.
- Nu ai nimic ce te frământă?
Haide.
- Haide, şefu'.
- Fă-o.
- E bine să te descarci, ştii?
- Crede-mă.
Ai venit aici în fiecare
zi fără să zici nimic.
Eu sunt Hancock... beau
şi fac alte chestii.
Bine, mulţumim că
ne-ai împărtăşit asta.
Mulţumesc.
- În regulă.
- Mulţumim că ne-ai împărtăşit asta.
Haide, trezeşte-te.
Ai un telefon.
Spune-i să-mi
lase un mesaj.
E Şeful Poliţiei.
Spune că are nevoie de ajutorul tău.
Ofiţerul Tusbank a fost împuşcat...
fost combatant în Irak şi
mamă a doi copii.
Aşteptăm veşti noi dar se pare că...
Ce se petrece?
Retragerea!
Avem perimetrul asigurat în
partea de nord, est şi sud.
Partea de vest e expusă.
E puţin cam strâmt... Ce se întâmplă aici?
Jefuirea unei bănci.
Avem cel puţin 10
ostateci şi 4 infractori.
Avem un ofiţer rănit la
care nu putem ajungem.
Ne-au ţinut în şah toată dimineaţa.
Şi...
se pare că au artilerie grea.
De calibru 50 sau mai mare.
Vrem să ştim dacă am
evaluat corect situaţia.
Vom şti.
Bună treabă.
Bună treabă.
Aţi făcut treabă bună.
Hancock!
Doborâţi-I!
Bună treabă!
- Am permisiunea să-ţi ating corpul?
- Da!
Nu am intenţii sexuale.
Nu mă atragi ca femeie.
Cu toate că eşti o femeie
foarte atractivă, mă faci să...
Scoate-mă naibii de aici!
Bună treabă!
Hancock?
- Bună treabă!
- Ai mai spus asta.
Vreau să intervii, acum!
Apăraţi flancurile!
Asiguraţi perimetrul!
Acum!
Vor veni prin spate!
Ce s-a întâmplat cu el?
Unde s-a dus?
Unde s-a dus?!
Ce se întâmplă?!
Auzisem că eşti la închisoare.
- Am ieşit mai devreme.
- De ce?
Pentru bună purtare.
Ştii ce este asta?
Presupun că e un fel de detonator.
Declanşează încărcăturile de
C4 ataşate de fiecare persoană.
Este un detonator acţionat automat,
când telefonul îmi sună...
BUM!
Şi acum...
De vreme ce planurile s-au schimbat,
a apărut poliţia şi tu mi-ai
"scuipat afară" toţi asociaţii,
vreau să intri tu în seif.
Vei găsi nişte paleţi de trei sferturi de
tonă cu bancnote de mică valoare înăuntru.
30 de milioane de dolari.
Trebuie să mi-i predai.
Mă vei scoate în siguranţă
de aici cu tot cu bani,
altfel vor curăţa cu mătura de pe jos
resturile ostaticilor.
Va trebui să te refuz,
chiar încerc să schimb foaia.
Voi arunca în aer toată
clădirea, dobitocule!
Nu-mi place deloc cuvântul ăla.
O să îi fac praf, o să ai
mâinile pătate de sângele lor!
Mă auzi, dobitocule?
Spune-mi "dobitoc"...
încă o dată.
Nu-şi dezlipea mâna de pe detonator.
Bună treabă.
Nu, tu ai făcut o treabă bună.
Salută-ţi fanii.
Pornim.
Bine lucrat!
Zâmbeşte!
Vreau să vi-l prezint pe tipul
ăsta. El este Mike Gilbourne.
Încântat de cunoştinţă.
Sunt nume mari
în campaniile publicitare.
- Îl ştii pe Paul?
- Am auzit de el, de câteva ori.
Voi v-aţi obişnuit cu asta sau ce?
*** v-aţi cunoscut?
Am mai fost căsătorit o dată.
Prima mea soţie a murit
la naşterea lui Aaron.
Nu e un subiect potrivit
pentru cină, dar...
M-am trezit cu un bebeluş minunat
şi nu ştiam ce naiba să mă fac.
Eram într-un supermarket
şi eram la raionul pentru copii.
Aveam câte un fel de scutece în
fiecare mână şi mă uitam la ele,
întrebându-mă *** voi
ajunge la capătul zilei.
Şi un înger...
m-a văzut.
A ştiut... mi-a
aruncat o privire anume.
Şi în acea clipă am ştiut că cineva, de
undeva, îmi aruncă un colac de salvare.
Din acea zi am rămas împreună. Aşa e?
Pe-aproape.
Şi tu, amice?
Eşti de pe altă planetă, nu-i aşa?
Nu, sunt din Miami.
Nu ai venit aici pe
vreun meteorit, sau...
Nu. Primul lucru pe care mi-I
amintesc este că m-am trezit la spital.
Într-un spital guvernamental.
- Da.
- Făceau experimente pe tine...
Nu. Era ceva obişnuit.
Spitalul Municipal din Miami.
Haide...
Aveam craniul fracturat.
Mi-au zis că am încercat
să opresc un jaf.
Cineva a încercat să te jefuiască?
Cred că înainte eram
un tip obişnuit
şi când m-am trezit, mă schimbasem.
Asistenta medicală a încercat
să îmi înfigă un ac în braţ
şi s-a rupt la contactul cu pielea.
Apoi craniul mi s-a vindecat
în vreo oră
şi doctorii au rămas uimiţi.
Voiau să îmi afle povestea.
Ca şi tine, dar nu le-am putut
spune nimic. Nu ştiu cine sunt.
Amnezie.
De la lovitura la cap.
Aşa s-au gândit şi ei.
Nu-ţi aminteşti nimic?
Singurele lucruri pe care
le aveam în buzunar era
gumă de mestecat, două bilete la film,
la filmul "Frankenstein"
cu Boris Karloff.
Dar niciun act, nimic.
Când m-am externat,
asistenta mi-a cerut
asigurarea John Hancock...
Şi am crezut că acela e numele meu.
De ce nu am auzit de nimic din ce-mi
spui, sau nu am citit prin ziare?
Probabil s-a scris în ziare,
în urmă cu optzeci de ani.
Cu optzeci de ani în urmă?
Eu nu îmbătrânesc.
Asta e frumos.
Uneori mă întreb
ce soi de ticălos trebuie să fi fost...
încât nimeni să nu fie
acolo să mă recunoască?
Nu sunt cel mai fermecător tip din lume,
sau aşa mi s-a zis.
Dar... nimeni?
Nu ai obosit când m-ai urcat scările?
- Nu chiar.
- Totul se învârtea.
Am ajuns sus...
Aş putea să adorm aşa.
Îţi scot pantofii.
Să ştii că doar
atât o să scoţi de pe mine.
Tu crezi în mine, nu-i aşa, Hancock?
Desigur, Ray.
Ajută-mă să mă ridic.
Ascultă-mă, e important,
pentru că eu cred în tine şi...
O să te descurci foarte bine.
O să rezolvi totul.
- Culcă-te, Ray.
- Somn uşor şi ţie.
Hancock, ducându-mă la culcare...
A adormit.
Abia poate să aibă grijă de el însuşi.
Ai o vânătaie pe mână.
Ar trebui să pleci.
Iartă-mă.
Dacă află vreodată despre mine,
eşti mort!
Bună, dragul meu!
Mic-dejunul?
Hancock a strănutat?
Îţi vine să crezi? "Hapciu"!
E uimitor că ai reuşit să
dormi cu toată hărmălaia.
Sfinte Sisoe!
Ţi-aş spune "Ţi-am
zis eu", dar...
Nu mi-ai zis că un strănut al
lui va distruge faţada casei.
Ţi-am zis că dacă e şi el prin
preajmă... Dragule, nu îl pot desface.
Eşti mai puternic decât mine.
Nu-ţi face griji cu nimic.
Le-am cerut deja scuze vecinilor,
am chemat constructorii,
m-am ocupat eu de tot.
Tu doar...
bucură-te
de mic-dejun.
Ce e asta? Plecăm în vacanţă?
Doar noi trei.
- La sfârşitul verii.
- Diseară.
- Diseară?
- Hai să mergem.
Cioc, cioc!
Sănătate!
Tocmai îi spuneam lui Ray că sper
să fi terminat cu strănutatul,
pentru că nu cred că mai
poate îndura prea mult casa
...strănuturile tale.
Da, uneori
strănut când e praf.
Sau dacă sunt foarte surprins de ceva.
Ce ghinion.
E Gilbourne.
Mike? Ce mai faci?
Da, m-am bucurat şi eu să te revăd!
Da. Păi...
Super.
Haide, spune-mi.
Am planul deja făcut.
Sigur. Nu, ştiu...
Te avertizez!
În regulă.
Vreau să discutăm.
Pleacă!
O pot ţine aşa toată ziua.
Mai taci.
Cred...
Bine! O să vorbim, în regulă?
Şi când terminăm de vorbit, tu o să
pleci şi o să-mi laşi familia în pace.
- La mine, la ora 4.
- Mă rog.
Aş prefera să nu dau
acum cifrele, dar...
Eu sunt de acord. Ne vedem atunci.
Da, la 15.30. Super.
Draga mea, nu e cam cald aici?
Te-a rănit,
nu-i aşa?
Foloseşte propriile tale cuvinte!
Spune-le *** te-a
făcut să te simţi!
*** se zice...
"Rău".
Rău.
Asta pentru că ţi-a luat puterea
şi trebuie să ţi-o recapeţi.
Şi ca să îţi recuperezi puterea,
trebuie să ieşi şi să i-o iei.
Pricepi?
Trebuie să te duci să
îl găseşti pe Hancock
şi să îţi recapeţi puterea.
Întreabă-mă.
- Noi doi...
- Noi doi, ce?
Suntem la fel.
Nu.
Tu eşti mai puternic.
Serios?
O, da.
Cine suntem?
Zei, îngeri...
diferitele culturi ne dau nume variate.
Acum ne chemăm "super-eroi".
Sunt mai mulţi ca noi?
Erau.
Dar au murit cu toţii.
Am rămas doar noi doi.
Ce înseamnă asta?
Ce suntem unul pentru celălalt?
Suntem frate şi soră.
Asta e o minciună.
- Nu, sunt sora ta.
- E o minciună!
Sunt sora ta!
Surorile nu-şi sărută fraţii
aşa *** m-ai sărutat tu aseară.
Mă minţi. Cade înţelegerea dintre noi.
Hai să vedem ce zice Ray
despre toată chestia asta.
Simbolul "Cu toată inima"
va fi cunoscut global
ca un simbol pentru cei care
sunt determinaţi să schimbe lumea.
Care sunt dispuşi să îşi
ofere bunurile de bază
mâncare, medicamente, electricitate,
haine - gratis.
Credeam că vorbim despre Hancock.
Vorbim şi despre el.
Nu te apropia de mine şi de familia mea!
Nu-mi vei mai face asta încă o dată!
Ce? Nu ştiu despre ce vorbeşti!
Te iubesc, Hancock!
Mereu acelaşi lucru.
Persia, Grecia, Brooklin.
Brooklin? Nu am fost
niciodată în Brooklin.
M-am săturat de minciunile
tale din ultimii 3000 de ani
- şi am terminat-o!
- Nu ştiu despre ce vorbeşti.
- Am terminat, auzi?
- Nu ştiu despre ce vorbeşti!
În sfârşit sunt fericită...
Nu ştiu despre ce vorbeşti!
De am fost vreodată în
Persia împreună, nebuno,
probabil nu a fost aşa grozav,
pentru că nu-mi amintesc!
Fă-mă "nebună" încă o dată!
Cu-cu!
Sper că nu mă vei lovi cu camionul!
Purtătorii simbolului "Cu toată inima"
trebuie să se dovedească
lideri în revoluţia globală...
Ce treabă are cu Hancock?
...Că sunt dedicaţi idealului
de a schimba lumea.
Sunt patru căi diferite prin care...
Cea mai importantă este recunoaşterea
brand-ului "Cu toată inima".
Am realizat nişte exemple aici.
Tokyo, Londra, Paris, Dubai...
Aşa vom beneficia de expunere maximă.
Avem nevoie de expunere
extremă pe piaţă.
- Jos de pe mine!
- Ascultă-mă!
Te urăsc!
Îmi pare rău!
Orice aş fi făcut... uită-te la mine!
Îmi pare rău.
De ce zburai? Zburai, Mary!
Da, în mod clar, zbura.
Bine, zburam.
Şi sunt şi eu foarte puternică.
Aşa suntem noi.
- "Noi"?
- Eu şi cu el.
Am rămas numai noi. Ceilalţi
s-au reunit şi au murit.
În rulotă nu ai zis nimic
despre "reunirea" celorlalţi.
Ai fost în rulota lui?
Este foarte greu de explicat.
Sunt numai urechi, Mary.
Şi eu.
Fă-mi un serviciu şi lasă-mă
o clipă singur cu soţia mea.
Nu-ţi vărsa nervii pe mine, Ray.
Adulţii vor să vorbească o clipă, bine?
De fapt...
el este soţul meu.
Sfinte Sisoe!
- Ce?
- Ne-am despărţit de zeci de ani.
Cu multă vreme înainte să te naşti tu.
Doar că el nu îşi poate aminti.
Dar tu îţi aminteşti, nu-i aşa?
Ştiai? Aşa ceva se spune
de la prima întâlnire, Mary.
"Nu-mi place să călătoresc,
sunt alergică la pisici"...
"Sunt nemuritoare". Bine?
Sunt nişte lucruri pe care ar
fi bine să le spui de la început.
Orice am fi, am fost
concepuţi pe perechi.
Suntem atraşi unul de altul.
Oricât de departe aş fugi,
el e mereu acolo, mă
găseşte, e o lege a fizicii!
Încerci să-mi spui că vă este
destinat să fiţi împreună?
Am trăit foarte multă vreme, Ray.
Şi un lucru pe care l-am învăţat
este că soarta nu decide chiar totul.
Oamenii au posibilitatea de a alege.
Tu ai ales să mă faci să
cred că sunt aici singur.
Nu te-am făcut să crezi
nimic, tu nu ţi-ai amintit.
Super. Şi acum?
Nu am timp pentru asta.
EVADARE DIN ÎNCHISOARE
KENNETH "RED" PARKER.
Trei prizonieri au dispărut.
Se pare că prizonierii se
îndreaptă spre zona Norwalk.
Instrucţiunile au fost să fie capturaţi.
Evadaţii au furat haine de muncitori...
Parker este cunoscut
drept un geniu criminal.
Este priceput la constrângerea
psihologică şi are pregătire în acest sens.
A organizat o reţea criminală
notorie recrutând studenţi...
91,10$.
91,10? Cred că glumeşti!
91,10$.
E jaf la drumul mare.
Ce?
lau banii!
Te înţeleg.
Ştii, când vrei ceva...
nimeni nu te poate opri să îl iei.
Îl iei pur şi simplu, nu?
Îmi place asta.
Dar chiar ai dreptul să îl iei?
De ce ţii o armă
îndreptată spre tipul ăla?
Îmi cer scuze pentru vitrină.
Nu veţi reuşi.
Ce se întâmplă?
Veşti de ultimă oră.
John Hancock a fost transportat la
Spitalul Municipal din Los Angeles.
Hancock e în stare gravă,
cu multiple răni de glonţ.
Întrebarea este *** de i
s-a putut întâmpla asta...
Din câte am auzit,
a încercat să împiedice un jaf.
Ştiţi dacă s-a folosit
vreun tip special de muniţie?
- Vreun glonţ special?
- Nu, din câte ştiu.
Are vreo legătură cu femeia
misterioasă cu puteri speciale?
E posibil ca femeia să fi
fost mai puternică decât el?
Devii muritor.
Noi suntem de vină.
Apropierea dintre noi.
Nu s-a mai întâmplat
niciodată chiar atât de repede.
Trebuie să pleci.
Cu cât te îndepărtezi mai mult de
mine, cu atât te vei simţi mai bine,
puterile îţi vor reveni.
Vei putea să strici lucruri şi să salvezi
oameni înainte chiar să îţi dai seama.
Aşa *** am zis eu:
Am fost concepuţi pe perechi,
dar atunci când ne apropiem de
perechea noastră ne pierdem puterile.
De ce?
Ca să putem duce vieţi de muritori.
Să iubim, să interacţionăm...
să îmbătrânim.
Să murim.
Ce s-a întâmplat cu noi?
Prin anul 4 î.Ch.,
deveneam muritori, ca acum.
M-au urmărit cu săbiile scoase.
Dar tu m-ai salvat.
1850.
Ne-au incendiat casa.
M-ai scos afară din flăcări.
Şi în urmă cu 80 de ani?
Atunci ce s-a întâmplat?
Locuiam în Miami.
Şi apăruse un film nou la cinema.
"Frankenstein".
După film,
ne plimbam pe Flackner Street
şi tu m-ai luat de mână...
şi ai ţinut-o strâns într-a ta.
Ne-au atacat pe o străduţă lăturalnică.
Te-au rănit aşa de
rău... era atâta sânge...
Nu m-au lăsat să te
însoţesc în ambulanţă.
Şi până să ajung la
spital, te trezisei deja.
Dar nu m-ai recunoscut.
Vezi tu... de fiecare
dată când suntem împreună,
te atacă prin mine.
Eşti menit să salvezi oamenii,
printre noi, ceilalţi, eşti un erou.
Puterile pe care le ai sunt zeieşti.
Ţi s-au oferit pentru
a proteja această lume.
Staţi feriţi!
Mary?
Staţi jos!
Opriţi-o!
Nu mai eşti deasupra noastră, Hancock!
Nu mai eşti diferit.
Sigur acum te doare
rana de glonţ, Hancock.
Ne-am distrat bine.
Sincer, ne vei lipsi tuturor.
Dar este timpul să treci mai departe.
Poate într-un loc mai fericit.
Îmi poţi mulţumi pentru
asta, dacă vrei...
Super-eroule.
Nu se poate!
O LUNĂ MAI TÂRZIU
Ce ştii despre Atilla Hunul?
Era complet saşiu.
- Saşiu?
- Da.
Bine. Dar Regina Elisabeta?
Cu toane!
JFK. De el ce spui?
O, da.
"O, da"?
- Mai e ceva?
- Nu o zic în sensul ăla...
Stai o clipă.
- Alo.
- Bună.
Am tot încercat să te sun.
Da, nu aveam acoperire.
- Sunteţi afară?
- Da.
Uitaţi-vă în sus.
Mă uit în sus.
Mă uit în sus.
- Mary...
- Ce este?
Vei schimba faţa lumii.
Bună treabă, Ray.
Doamne, Ray!
Hancock!
Sunt mândră de tine.
Am dat doar un telefon...
Şi, "Voila"!
Traducerea si adaptarea: Felixuca, Xander
Nifty Subtitles Team (c) www.niftyteam.ro