Tip:
Highlight text to annotate it
X
Deschide uşa, deschide uşa!
- Dumnezeule, ce s-a întâmplat?
- Nu ştiu ce s-a întâmplat.
Eşti bine, Erin?
Poftiţi, domnişoară.
Mulţumesc.
Iertaţi-mă, domnişoară.
Sunteţi bine?
Aşteptaţi,
n-au început îmbarcările.
Haideţi!
- Scuzaţi-mă. Aţi văzut femeia aceasta?
- Nu cred.
- Sunteţi sigur?
- Destul de sigur.
- Dino.
- Da, domnule.
- Aţi văzut femeia aceasta?
- Parcă era blondă cu părul scurt...
Mulţumesc.
Opriţi autobuzul! Poliţia Boston.
Mă scuzaţi.
Opriţi autobuzul!
Deschide uşile!
SAFE HAVEN
Traducerea: TRADER
Vom face un popas de 15 minute
în Southport.
Aveţi cafea proaspătă?
- E groasă şi are gust de nămol cald.
- Nu ştiu ce să zic, dnă.
Trebuie să scăpaţi de toată.
- E un amestec etiopian proaspăt.
- Nu e...
Cafeaua etiopiană încercată de mine
nu era aşa la gust.
- E etiopiană.
- Etiopiană?
Doar "nămol" vrei?
Costă 97 de cenţi.
Să-ţi dau restul.
- Mulţumesc
- Eu îţi mulţumesc.
Aş vrea să mergem undeva unde...
- Poftim, Kevin.
- Mulţumesc.
Ai văzut meciul?
Patrioţii i-au făcut praf.
Avem imaginile de pe camerele
din staţia de autobuz.
- Vrei să le verific?
- Nu, mă uit eu.
- Mult noroc, amice.
- Pe curând.
Câţi sunteţi în grup, trei?
- Mă scuzaţi...
- Da?
- Proprietarul e disponibil?
- Eu sunt. *** te pot ajuta?
Aveţi vreun post liber?
Am fost foarte ocupaţi
în ultima vreme. Ar fi ceva...
Ai experienţă?
Îmi pare rău.
Frankie!
Am experienţă.
Să fiu al naibii.
Nu stagna prea mult la mese.
Asigură-te că paharele sunt pline mereu.
Bună, Mary Ann.
Întreabă-i dacă vor ceva.
Nu întreabă de două ori.
Când auzi soneria,
încearcă să vii cât mai repede.
Casa asta e numai bună pentru dvs.
Are podele din lemn masiv,
lambriuri...
E aproape de oraş.
Cu puţine reparaţii,
e numai bună de locuit.
Ce crezi?
O iau.
Josh!
Stai cu ambele picioare pe doc.
Nu-ţi mai spun încă o dată.
- Bună.
- Bună.
- Eşti aici cu părinţii tăi?
- Nu, dar te pot ajuta.
Cauţi ceva anume?
Păi, dacă tot ai întrebat...
aveţi vopsea?
Avem un catalog
cu diferite palete de culori.
Serios?
- Ce vopseşti?
- Vopsesc podeaua din bucătărie.
- Podeaua?
- Ce-i amuzant?
De obicei nu vopseşti podelele,
pui un covoraş pe ele.
Vreau să înveselesc locul.
- Spune-mi o culoare fericită.
- Ar fi galbenul.
- Galben?
- Da. Culoarea soarelui.
E o culoare fericită.
Cred că m-ai convins.
Mă duc să aduc nişte mostre.
- Mă cheamă Lexie, apropo.
- Pe mine Katie.
- Încântată, Katie.
- Mulţumesc.
Las-o jos la trei. Unu, doi, trei.
O să le iau eu pe celelalte.
Eşti încă aici?
Lasă-mă să-ţi scanez cumpărăturile.
De obicei, oamenii
sunt doar în trecere pe aici.
E ca un popas.
Nu stau mai mult de 10 minute.
Îmi place aici.
L-am găsit!
- Mulţumesc.
- Nu, ăla e pentru...
Vopseşti ceva?
Vrea să-şi vopsească
podeaua din bucătărie.
Bine, atunci.
- Pot să-l iau acasă?
- Da, poţi să-l iei.
Alege-ţi o culoare,
iar noi o să facem comandă.
Mulţumesc.
Mulţumesc, Lexie.
Orez basmati. Regele orezului.
Bine prins.
- Bec.
- Ton.
- Ton.
- Săpun.
- Săpun.
- Costă fix 18 dolari.
Bine, mulţumesc.
- Rest pentru o bancnotă de 20 dolari.
- Pungă.
Doi dolari restul. Avem nişte cărţi aici,
sunt gratis.
- Oamenii le lasă când trec pe aici.
- Poţi să iei o carte.
- Bine. Mulţumesc, Lexie.
- Pa!
- Ia şi o carte.
- Sunt cărţi bune.
De unde ştii? N-ai citit niciuna.
La revedere.
- Îl aduc pe Josh?
- Du-te şi adu-l.
- Josh!
- "Regele orezului"?
- Bună, Maddie.
- Bună, Rhett.
- Ce mai faci?
- Bună, Bass.
- Te simţi bine?
- Da, n-am nimic.
- Căutaţi pe cineva?
- Să ştii că da.
O Honda Civic albă e parcată
pe locul celor cu dizabilităţi.
- Ştiţi cine e proprietarul?
- Nu ştiu. Ne te pot ajuta.
- Ne-ai pregă*** prânzul?
- Katie, ai comanda şefului?
- Scuzaţi că a durat aşa mult.
- Nu face nimic.
Pot să te ajut?
M-ai speriat.
Iartă-mă,
nu voiam să trag cu ochiul aşa.
Aş vrea să am o scuză bună,
dar am fost doar curioasă.
Eşti primul vecin
pe care-l am de mult timp.
Agentul imobiliar a spus
că nu am vecini în apropiere.
După standardele oraşului,
nu sunt aproape.
- Apropo, sunt Jo.
- Katie.
Încântată.
M-am mutat aici
din aceleaşi motive ca tine.
Ca să am linişte şi pace,
aşa că înţeleg dacă...
Îmi place că pot sta să reflectez
aici.
Da, mulţumesc.
Nu e frumos să fii departe
de zgomot şi agitaţie?
Uneori,
poate fi destul de asurzitor.
Mă bucur că am întâlnit pe cineva
cu înclinaţii rustice, ca mine.
- Mi-a făcut plăcere să te cunosc.
- Da, şi mie.
Locuiesc în vale,
dacă ai nevoie de ceva.
Sunt mai puternică decât par.
Deci, dacă ai probleme...
- Bine.
- Scuze, din nou.
Nu-i nimic.
- Drum bun.
- Mulţumesc.
Câte popasuri sunt de aici
până în Atlanta?
Până în Atlanta?
- Destule.Nu ştiu pe de rost.
- Estimativ?
Haide, frate.
Cumperi bilet, ori nu?
Nu cumpăr bilet, dar pot să te ajut.
Mai puteţi deschide o casă
pentru prietenul meu?
Mulţumesc.
- Aşadar...
- Toată coasta de est.
Da, până în Atlanta.
Ce se întâmplă acolo?
Păi, unde vrei să ajungi?
- Unde poţi să ajungi din Atlanta?
- Oriunde.
Atlanta e un punct de răscruce.
Sunt rute
către orice oraş din America.
DRUMURI NAŢIONALE
- E totul bine?
- Rahat.
Situaţia a devenit mai grea, atât.
- Bună.
- Bună, Lexie.
N-am mai văzut copiii de mult timp.
Cresc aşa repede.
- Ce faci acolo?
- Desenez.
- Ce desenezi?
- Încă nu ştiu.
- Arată ca un... morcov.
- Nu.
Nu?
Trebuie să-i mai aduci
ca să-i văd şi eu.
- Poate weekend-ul ăsta.
- Bine.
- E o libelulă?
- Nu, e un peşte zburător.
- Ai nevoie de pungă?
- Nu, mulţumesc.
Acum văd că e un peşte zburător.
- Bună, Katie.
- Bună.
Ne mai vedem.
- Mulţumesc.
- La revedere.
Eşti o artistă adevărată.
Te-ai făcut numai albastru pe mâini.
Uşă proastă! Foloseşte-o pe cealaltă.
- Să vii în vizită la mine.
- Da, pe data viitoare.
- Bună.
- Bună.
Am ales o culoare din mostre.
Aş merge pe galben lămâi.
- O să vopseşti podeaua în galben?
- Da, de ce nu?
- Eşti sigură?
- E o culoare veselă.
- Câtă vopsea vrei?
- Cred că 4,5 litri.
Am să fac comandă acum,
ca să primim până luni.
- Super. Mulţumesc.
- Galben lămâi.
Îmi trebuie un nume şi un număr,
ca să te sun când vine comanda.
Mă cheamă Katie. Nu am număr.
O să vin luni aici.
Eu sunt Alex, ca să ştii
de cine să întrebi când vii.
El e Roger.
De obicei suntem prin preajmă.
Bună.
- Asta-i tot?
- Da.
Bine. Pa.
- De când vindem noi vopsea?
- De azi.
- Desenul arată bine.
- Mulţumesc. Îl vrei tu?
- Serios?
- Da, pot să desenez altul.
Eşti aşa drăguţă.
Mulţumesc.
Ia-mă în braţe.
Mulţumesc. O zi plăcută.
Katie! Aşteaptă.
- Bună.
- Bună.
Poate nu vrei un companion,
dar eram în drum spre casă.
- Mă gândeam să mergem împreună.
- Da, bine.
Aşa nu mai trag cu ochiul
în casele oamenilor.
Încerc să scap de obiceiul acesta.
Asta şi firea irascibilă.
E un obicei îngrozitor.
Încă din clasele primare
am început...
Fetiţa de la magazinul general
l-a desenat pentru mine.
Cred că e fiica proprietarului.
- E un peşte zburător, nu?
- Da, aşa a spus.
Ce zi frumoasă.
Îmi place *** lumina
îşi croieşte drum printre copaci.
Mereu am visat să merg în Europa,
ca să învăţ diferite limbi
şi să întâlnesc noi oameni.
Să-mi croiesc drum prin Italia.
Nici măcar n-am traversat
Oceanul Atlantic.
Sunt sigură că vei reuşi.
Ai destul timp înainte.
Da.
- Mulţumesc pentru companie.
- Desigur. Ne mai vedem.
Detectiv Tierney, poliţia Boston.
Cunoaşteţi femeia aceasta?
Îmi pare rău, detectiv...
Cunoaşteţi femeia aceasta?
Nu. Îmi pare rău.
- Bună ziua.
- Bună.
Cunoaşteţi femeia aceasta?
- Nu o cunosc.
- Nu?
- E nouă în cartier.
- Da?
La plajă? Nu cred.
Am văzut că ai petrecut timp
cu Alex şi copiii lui.
Da.
Cred că ai auzit ce a păţit soţia lui.
Avea cancer.
A murit acum câţiva ani.
A fost sfâşietor pentru Alex.
Furtuna va ajunge aici în curând,
oamenii vor veni de pe plajă
şi vom fi foarte ocupaţi.
Katie!
Am primit vopseaua.
Am o cutie de grund în plus.
Ar trebui să aplici asta
înaintea vopselei.
Desigur.
Nici nu mi-a trecut prin cap.
- Mă duc să-mi iau cheile. Te duc eu.
- Nu... mă descurc.
- Vrei să mergi pe jos cu găleţile?
- Da.
- Eşti sigură?
- Da, mă descurc.
- Ce căutai acolo?
- Nimic.
Nimic? Uită-te la mâinile
şi la gura ta.
- Ce-i cu camioneta aceea?
- Nu ştiu, mătuşică.
E Mark Twain.
Copiilor le place la nebunie.
Nu pot să mă plâng,
putea fi mai rău.
Putea fi Slayer.
- Vrei să-i ascultăm pe Slayer?
- Nu, e bine aşa.
A aruncat nuiaua în aer.
Pericolul era iminent.
- Lasă-le acolo.
- Nu, pot să vin...
Nu, nu, e mai bine aşa.
- Mulţumesc.
- Le las chiar aici.
- Ne mai vedem.
- Pa.
Aşteaptă, mai am...
...nişte lucruri
de care ai putea avea nevoie.
Nişte bandă adezivă, şmirghel, racletă...
chestii de astea.
Pui bandă pe margini, şmirgheluieşti
şi apoi aplici grundul.
- Te descurci tu.
- Mulţumesc.
A trecut de gard,
însă entuziasmul îl părăsise.
Căzuse într-o melancolie adâncă.
Îmi place culoarea.
Luminează bucătăria.
Da, şi mie îmi place.
O să stai o perioadă mai lungă
în oraş?
Da, voi vedea.
- Bine, ai grijă.
- Mulţumesc, Alex.
Ce ai tu acolo?
Ai lăsat bicicleta în faţa casei mele
azi-noapte?
- Poate.
- N-o pot accepta.
Stătea degeaba la mine în magazie.
Eu nu o folosesc oricum.
Ştii ceva? Mie...
Mie nu-mi place că ai venit
în miez de noapte la mine acasă.
Ştiu că ai vrut să faci un gest frumos,
dar nu o pot accepta.
- Deci...
- Nu pricep.
Nu-i nicio chestie. E doar o bicicletă.
- Te-am văzut că mergi pe jos...
- Nu ţi-am cerut-o şi nu o vreau.
Îmi pare rău.
De obicei, când cineva te ajută,
spui "mulţumesc".
Îmi plac draperiile.
Abia îl cunosc şi vine noaptea
la mine acasă ca să lase ceva...
Ştiu că ai vrut să ai cât mai puţine
interacţiuni umane,
dar dacă ai ales să trăieşti în sud,
oamenii îţi vor da diferite lucruri.
Lucruri pe care nu le vrei,
sau nu ai nevoie.
- Crede-mă, aici nu merge cu secrete.
- Dar dacă...
Uneori lăsăm lucrurile
în faţa casei.
- Nu vreau să-i fiu datoare cu nimic.
- E o bicicletă, nu un rinichi.
- Zici că am exagerat puţin?
- Da, poate puţin cam mult.
- Bine, poate că am exagerat.
- Mulţumesc.
Doar puţin.
Katie, în viaţă
îţi poţi îndrepta greşelile.
Alex...
- Aveai dreptate.
- Ce aveam dreptate?
Trebuia să-ţi mulţumesc.
Pentru bicicletă.
- Iartă-mă că am fost neobrăzată...
- Nu, nu, a fost vina mea.
Trebuia să te întreb
înainte s-o aduc.
A venit un autobuz!
Stai liniş***ă,
nu se va întâmpla a doua oară.
- Bună ziua.
- Bună ziua, ce faceţi?
- Unde e toaleta?
- Chiar în spate.
- Bună, Katie.
- Bună.
- Îmi daţi nişte popcorn?
- Popcornul e chiar acolo.
- Nu!
- Josh!
Josh!
- M-am lovit la cap!
- Ştiu, ştiu!
E bine, Alex?
Adu-l la scară.
Eşti bine?
Totul va fi bine.
- N-ai nimic.
- M-am lovit la cap!
Eşti teafăr?
Daţi-vă înapoi.
*** eşti? Eşti bine?
- N-ai nimic. Haide.
- Lasă-mă în pace.
Sunt bine.
Katie!
Îţi mulţumesc.
Nu-i nimic.
N-ai uitat nimic?
Ţi-ai uitat bicicleta!
Katie!
Nu că nu-i greu?
Bună, Jo!
M-am uitat peste cazul Lumpkin.
Nu ţi-am cerut să faci asta?
Cine te-a pus?
S-ar putea ca alibiul lui
să se poată confirma.
Bine.
Locotenentul a renunţat la caz,
procurorul a renunţat.
Cazul e închis. Am cazuri deschise
la care trebuie să lucrez.
Tipul are trei copii mici...
...şi cea mai mică dovadă
că ar fi nevinovat...
Tu n-ai o femeie acasă
pe care s-o cicăleşti?
Nimeni nu e uşă de biserică.
Nimeni.
Nu-mi pasă dacă el a omorât-o.
Era acolo şi ştie ce s-a întâmplat.
Nu sunt judecătorul sau juriul lui...
Nu sunt Creatorul lui.
Eu trebuie doar să-l prind,
iar de restul, se ocupă ceilalţi.
Alex, publicul va fi imens.
Trebuie să ne lărgim.
Publicul e mai mare în fiecare an,
ca apoi să mă suni tu impacientat
să-l mărim.
- Nu ştiu cât îl mai putem mări.
- Nu mă impacientez.
Consiliul municipal se aşteaptă
să sosească 100.000 de oameni.
Acestea sunt numere mari.
Trebuie să dăm un spectacol mare.
Am o broşură nouă
pe care vreau s-o vezi.
Nu, nu, am văzut broşura.
Nu ai văzut-o pe cea nouă.
Dar asta e ideea...
- Tati, când plecăm?
- Imediat, iubito.
Mulligan, oamenii tăi sunt tălâmbi
din naştere, ori s-au format?
Ciocu' mic, Luther!
- Voi veni săptămâna viitoare.
- Foarte bine. Când?
- Nu, nu...
- Katie!
Stai puţin.
- Ce faci?
- Vii la plajă cu noi?
Lexie, nu...
- Mergem la plajă.
- Observ.
Vreau să vină cu noi!
Lexie, nu vine cu noi.
- Vreau să vină!
- Mi-ar face plăcere.
- Serios?
- Da.
- Ce spui?
- Da!
- Bine.
- Alex.
- Trebuie să plec. Nu te mai aud.
- Alex, nu cumva să-mi închizi.
Stai...
Mi-a închis.
- Uită-te la Roxy.
- Roxy.
Cred că ăştia-s Roxy.
- Îţi plac aceştia?
- Da.
- Da.
- Îi luăm?
Eşti de acord cu asta?
- Cu ce?
- Katie să vină la plajă cu noi...
Da, cred că da.
- Dar tu?
- E puţin ciudat.
Alinierea.
Să facem poze.
Uită-te aici. Josh, uită-te aici.
Bine, voi doi.
Haideţi să facem o poză.
Bine, să facem una şi aici.
Unu, doi...
Mulţumesc.
Unu, doi, trei.
- Haide, dă-mi-o înapoi!
- Nu, ai terminat.
- A prins unul!
- Dumnezeule!
Ce-ai prins?
Mi-a murit bateria.
Stai puţin.
Mi-a murit bateria.
- Ce-ai făcut cu peştele?
- Nu ştiu?
*** adică nu ştii?
E singura dată când îţi
puteam face poză cu un peşte.
De ce faci poze mereu?
Nu ştiu, Josh. Fiindcă vreau
să-mi amintesc momentele acestea.
Aminteşte-ţi fără poze.
Ce mă fac cu Josh?
Mă testează.
- Crezi că e doar o fază?
- Sper.
Am văzut că te scoate din sărite.
Deşi era mic, Josh şi-o aminteşte.
Lexie îşi aminteşte de ea.
E o diferenţă.
Ştii?
Ai vorbit cu el?
Nici nu ştiu ce să-i mai spun.
Te-ai descurcat de minune.
De ce ai ales Southport-ul?
Deoarece arată
ca o pânză liberă şi curată.
O iei de la început?
Într-un fel.
Căutam o schimbare.
Mereu am vrut să locuiesc
într-un orăşel.
Ei bine, ai găsit unul.
E micuţ.
Cam adormit, dacă e să mă întrebi.
- Iarba e mereu verde...
- E frumos. O să-ţi placă.
Rămâi sau doar eşti în trecere?
Care e povestea ta?
- Pui multe întrebări.
- Sunt curios.
Dar tu?
- Eşti de pe aici?
- Sunt din Wilmington.
Veneam deseori aici
când eram mic.
Stăteam câteva săptămâni.
Îmi plăcea.
Unchiul Roger,
tipul cu care lucrez la magazin,
mă lua să lucrăm pe timpul verii.
Apoi, când ea a rămas însărcinată,
mi s-a părut un loc bun
în care să rămân.
Măreţul Josh îmi distruge castelul!
Nu!
Unu, doi, trei!
Acum, să-l imităm toţi pe Josh.
- Gata?
- Unu, doi, trei.
Am ajuns.
- Mersi că ai venit.
- M-am simţit minunat.
- A fost distractiv.
- Mulţumesc.
- Noapte bună.
- Asemeni.
Am uitat să te întreb.
*** a ieşit podeaua?
Vrei să vezi?
Da.
Ca să vezi.
Eram sceptic în privinţa galbenului,
dar arată bine.
Da, mulţumesc.
Mulţumită grundului tău
şi a ochiului de artist al Lexiei,
a ieşit bine.
Pereţi tăi ar trebui...
Dumnezeule!
Eşti bine?
Iartă-mă că râd.
Eşti teafăr?
Ce puii mei s-a întâmplat?!
- Trebuia să te avertizez.
- Am făcut o gaură uriaşă în podea.
- Gaura era acolo. Ai scăpat.
- Pot s-o repar.
- Am...
- Eşti bine, da?
Am un ciocan cu nişte cuie
în camionetă.
- Nu-i nimic.
- Repar imediat...
- Alex, e...
- Nu te las cu o gaură uriaşă...
- Nu-i nimic. Îţi promit.
- Voi pleca.
- Pa, Josh.
- Pa.
M-am distrat.
Atâta spui?
- Ce zici de nişte maniere.
- Lasă-l în pace.
E obosit.
Îţi mulţumesc din nou.
M-am simţit bine.
Oricând.
Cred că s-au distrat mai mult cu tine,
decât cu mine.
Condu cu grijă.
Ai grijă acolo.
Dacă o să cazi, e doar vina ta.
Ajunge, dragă.
Ai cules destul.
- Intră.
- Scuzaţi-mă, doamnă.
Sunt eu din nou.
- Vă deranjez dacă intru puţin?
- E un moment foarte nepotrivit.
E timpul ca soţul meu să doarmă.
Dan, vino să dormi.
Înţeleg şi îmi pare rău
că vă deranjez.
Vreau să vă mai pun
câteva întrebări.
Am răspuns tuturor întrebărilor
referitoare la ea data trecută.
Nu ştiu ce vreţi să vă spun.
Doar un moment...
- Vrei nişte vişine pentru acasă?
- Nu, dragă, nu vrea.
O zi plăcută.
Uite unul.
- Katie, vino aici şi încearcă şi tu.
- Nu mă pricep...
- Hai că poţi.
- Haide, e uşor.
- Aşa e tradiţia.
- Bine. Ce trebuie să fac?
Cauţi un peşte şi-l înjunghii.
Înjunghii un peşte. Nu e greu.
- Îl caut eu pentru tine.
- ***...
Uite unul aici.
- Prinde-l.
- Îl vezi? Înjunghie-l.
M-am prins.
Să-mi bag, l-am prins.
- Ce-i asta?
- Acesta e un dar.
Poţi să-mi mulţumeşti.
- Tu l-ai prins?
- L-am înjunghiat.
- I-ai făcut felul.
- Asta am făcut?
Josh, ia uite aici.
- I-a făcut felul.
- Super.
E scârbos.
Nu-l pot accepta.
Trebuie să încetezi să faci
gesturi frumoase pentru mine.
Păi... ai putea să-mi mulţumeşti.
Îţi mulţumesc pentru plătică.
- Merg să-l pun la rece.
- Da.
- Josh a plecat?
- Te duc eu la fotbal, iubito.
Adu-ţi ghiozdanul.
- Bună, Lexie.
- Bună.
- Şi gustarea mea?
- Îţi dau nişte portocale.
- Să-mi spui *** a ieşit peştele.
- Sigur o să fie bun.
- Probabil îl facem la grătar diseară.
- Da? E bine.
Nu ştiu să gătesc plătică,
dar tu sigur te pricepi.
Nu e greu.
Îmi place să pescuiesc cu canoea.
Ai mers vreodată cu canoea?
- Ai fost vreodată?
- Cu canoea?
Îmi place să fac canotaj.
- Unde mergi?
- Pârâul Dutchman.
Sunt mulţi aligatori acolo.
Eu prefer pârâul Walden.
Mi-am luat o canoe nouă.
Mă rog, e...
Nu e cea mai palpitantă activitate,
dar e frumos acolo.
Am luat tot ce-mi trebuie.
Spune odată. Nu fi ruşinos.
- Vrei să mergi la canoe cu mine?
- Da, aş vrea.
- Ai vrea?
- Da.
- Mâine?
- Perfect.
Ne întoarcem pe la 18:00-19:00.
Ai fructe în frigider.
Copiii vor face mofturi la mâncare.
- Ştii că o să plouă?
- Ce?
N-o să plouă. M-am uitat la meteo.
- Sunt şanse de 5% să plouă.
- Cei de la meteo se înşală.
Au aparate speciale acolo.
Doppler, Super Doppler
şi alte tărăşenii.
- Tu ai un genunchi cu artrită.
- Îţi spun eu, o să plouă.
- Nu-i nevoie de Dopplere.
- N-o să plouă.
- E aşa frumos.
- Da.
E locul meu preferat
din toată lumea.
Obişnuiai să vii aici cu soţia ta?
Da.
Te obişnuieşti cu timpul?
Da... da.
La început, voiam să evit
locurile vizitate în trecut.
Am încercat să uit
şi să-mi văd de viaţă.
Am încercat să privesc înainte.
Dar asta n-a mers.
Şi am realizat că dacă...
...dacă nu mă gândesc la ea,
cine o va face?
Ştii? Nu merita asta.
Era o femeie minunată şi am iubit-o.
Vreau să le insuflu asta copiilor mei.
Vreau s-o cunoască.
Deci...
Stăm umili.
Ne jucăm de-a mama şi de-a tata,
ceea ce e interesant.
Încerc să păstrez familia unită.
Dar azi, cu tine, e prima dată
când am privit în sus.
E o zi perfectă.
Ai simţit asta?
Nu.
Facem un duş rapid.
O să treacă imediat ploaia.
Hai aici.
Se aude în depărtare.
O să fim bine.
- Ai auzit?
- Vom fi bine aici.
Ştii ceva?
Am o idee mai bună.
Ţi-e foame?
Da.
Haide.
Dumnezeule!
Haide.
Salut. Ce faceţi?
- Mă aşez aici?
- Putem să stăm aici?
Am un prieten care se întoarce
din Charlotte.
Poate să ne ia în drumul lui,
dar nu răspunde la telefon.
Nu e nicio grabă.
Îmi place aici.
E un studiu elaborat.
Despre asta e toată cartea.
M-am întrebat mereu dacă gorilele
sunt cele mai puternice de pe Terra.
- Primate, în orice caz.
- Da.
- Ghici ce mănâncă?
- Fructe şi legume.
- Mănâncă nap în mare parte.
- Napul face bine la corp.
- Sunt proteine în nap?
- Sunt sigură că da.
De unde au putere?
Trebuie să fie ceva genetic.
- E genetic, dar...
- Ce mănânci?
Fructe, vegetale, alune...
Bănuiesc că Rhett va sosi curând
Ar trebui să...
A plecat toată lumea.
- Merg să văd dacă găsesc pe cineva.
- Mulţumesc, apropo.
Cu plăcere.
E cineva?
E cineva?
Îmi place melodia.
Hai aici.
Ce-avem aici?
- Mulţumesc.
- Cu plăcere.
- *** îmi stă şapca?
- Îţi stă frumos.
Îndepărtează-te de fată!
Bine, bine. E doar Rhett.
Haide.
E prietenul meu.
Am intrat în sezonul ploios.
Nu ştiu ce facem pe patru,
dacă vremea rămâne aşa.
- S-au udat artificiile?
- În niciun caz. Spectacolul continuă.
Ţinem spectacolul de artificii
de când mă ştiu eu.
E cel mai mare spectacol
de pe coasta de est.
- Ce?
- Da.
- Cam exagerezi.
- Nu prea cred.
Suntem cei mai izolaţi
din nordul Carolinei.
- Scorneli.
- Doamne.
Prostii. Cine se descurcă
mai bine decât noi?
- Ăsta-i răspunsul.
- Nimeni nu e mai bun decât noi.
- Nimeni. Suntem cei mai buni.
- Da.
Capăt de linie, afară cu voi.
- Eşti cam izolată aici.
- Am vecini în apropiere.
Mi-a făcut plăcere, doamnă.
Noapte bună. Mulţumesc.
Vino aici.
Să nu te aud.
- Mulţumesc.
- Stai liniş***, amice.
- Bine. Ne vedem mâine.
- Fii sigur de asta.
- O să vorbim despre artificii.
- Da, asta o să facem.
Cred că artrita ta e mai deşteaptă
decât noi doi.
- Tată, unde ai fost?
- În oraş, să se distreze.
- De ce sunt treji?
- De la prea multe dulciuri.
Copii...
- Unde ai fost?
- Iartă-mă c-am întârziat, iubito.
Am fost prins într-o furtună
şi nu ştiam că o să întârzii atât.
Dar n-ai fost aici să mă înveleşti.
Ştiu.
Dar acum sunt aici.
Te pot înveli.
- Da. Mi-ai lipsit mult.
- Da? Şi tu mi-ai lipsit.
- Tu mi-ai lipsit mai mult.
- Nu e posibil.
E posibil.
Noapte bună.
CĂTRE JOSH,
PENTRU MAJORAT
CĂTRE LEXIE,
PENTRU ZIUA NUNŢII
CĂTRE JOSH,
PENTRU ZIUA ABSOLVIRII
Tată, ce cauţi acolo?
E camera mamei!
Cobor imediat. Aşteaptă.
N-ar trebui să urci acolo.
Ştiu, ştiu.
Ştiu că e camera mamei.
- Mereu va rămâne a ei.
- Ce-ţi pasă ţie?
Haide, amice, îmi dau silinţa.
- E camera mamei.
- Ştiu că e camera mamei.
- Mulţumesc pentru tot.
- Cu plăcere, puştoaico.
Sună-mă când ajungi
undeva în siguranţă, da?
Promiţi? Ţine.
Ai grijă.
Eu sunt.
Ştiu că trebuia să sun demult...
...dar am vrut să te anunţ că...
...am ajuns într-un loc sigur.
TARTĂ DE VIŞINE
Ăsta-i scrisul tău de mână.
M-aţi minţit, dnă Feldman.
Mi-aţi spus că nu o cunoaşteţi,
dar lucrurile stau altfel, aşa-i?
Deschideţi uşa ca să vorbim.
Când o să vii cu un mandat,
voi deschide uşa.
Să nu plecaţi,
o să fac rost de unul.
Am venit pentru o comandă.
Nu vreau să-ţi creez probleme.
Am venit deoarece...
Trebuie să plec.
Nu te mai prosti, treci la treabă.
- Ne vedem diseară!
- Pa!
Aseară am vorbit ore întregi la cină.
- Nu m-am mai distrat aşa demult.
- Şi totul a început cu o bicicletă.
Credeam că aşa se poartă
cei din sud.
- Minţeam. Se dădea la tine.
- Ce?
Unii oameni au nevoie
de un impuls.
Ştiam că n-o să reuşeşti de capul tău.
- Ai noroc c-a mers.
- Da.
- Vrei ceva?
- Nu, mulţumesc.
- Am reparat podeaua.
- Da?
Dacă vrei s-o vezi...
Da.
Bine.
Angel se ocupă de artificii.
Sunt frumoase, nu costă mult...
Vin în roşu, alb şi albastru.
Îţi vor plăcea.
Să le alegem pe acestea anul ăsta.
Uite.
Patrula rutieră a trimis prin fax
actele acestea ca să le semnezi.
În regulă.
Ştiţi ceva?
Putem să alegem...
*** sunt celelalte?
"Black Cat Aerial Phenomenons"
sau "Whistling Dixies".
"Whistling Dixies" chiar şuieră.
Cât de tare e asta?
- E tare. Unde le-am lăsat?
- La baie.
Drace, ai dreptate.
Aşteaptă aici.
Alex, ţi le aduc eu.
- Unde le-ai pus, Bass?
- La baie.
INFRACTORI CĂUTAŢI:
SUSPECT CRIMĂ DE GRADUL ÎNTÂI
Rhett, trebuie să...
Am uitat ceva acasă.
- Ce?
- Revin imediat.
Ştiu, ştiu.
- Kevin, vino la mine în birou.
- Am puţină treabă...
Acum!
- Pe mai târziu, Katie.
- Bine. Ne vedem mâine, Frankie.
Erin?
Asta-i o farsă?
Ce înseamnă asta?
- Nu ştiu.
- Nu ştii?
Infractori căutaţi: suspect crimă
de gradul întâi. Erin Tierney?
- Pe cine ai omorât?
- Nu e ceea ce crezi.
Spune-mi ce ar trebui să cred.
Îţi văd poza pe un afiş de căutaţi
şi eşti suspectă
de crimă de gradul întâi.
Sigur te cheamă Erin?
Erin.
- Te rog, Alex, lasă-mă să-ţi explic.
- Am avut încredere în tine.
Te-am lăsat în vieţile noastre,
cu copiii mei.
Copiii mei au avut încredere în tine.
Ce le voi spune eu lor?
Că am fost o tânără proastă
care s-a băgat într-o relaţie
cu bărbatul nepotrivit.
- *** aş putea să te cred?
- M-a rănit.
De ce-aş crede ce îmi spui?
Nici nu-ţi ştiu prenumele, ce naiba?
Îmi pare rău că nu ţi-am spus.
Nu mi-am dorit deloc
să vă rănesc.
- Ar trebui să pleci.
- Mai ales pe tine.
Ar trebui să pleci înainte ca Rhett
să dea de tine.
Ce s-a întâmplat, şefu'?
Tu să-mi spui.
Ce-i asta?
- Nu e ceea ce bănuiţi.
- Spune-mi ce e.
Ce ai în sticla de apă?
Sticla de apă pe care o iei peste tot.
- Ce e în ea?
- Apă.
- Da? Dă-mi-o.
- De ce?
De acum, eşti suspendat fără plată
şi vei fi cercetat de comisie.
- Predă-mi insigna şi arma.
- Nu insigna, şefu'.
Ai idee câte legi ai încălcat?
Bună, dră Katie!
Ştiam că eşti nebun,
dar nu şi prost!
- Trebuie s-o găsesc.
- Nu o faci aşa.
Şi ştii asta. Ştii asta!
Predă insigna şi arma.
- Trebuie s-o găsesc, Jim.
- Kevin, ai dat-o în urmărire generală.
Nu e o criminală pentru numele
lui Dumnezeu. E soţia ta.
- Ceva miroase divin.
- Ai ajuns acasă mai devreme.
Mă omori.
- *** a fost ziua ta?
- Obositoare, asudată, oribilă.
- Minunată. Pentru ce e ăsta?
- Pentru ce?
- Nu pot să-i iau soţiei mele un cadou?
- E minunat. Mulţumesc.
- E superb.
- Îmi dai voie?
Asta-i cea mai bună tartă
mâncată de mine.
- Da? E o reţetă nouă.
- E bună. Foarte bună.
- Mulţumesc. Ai terminat cu asta?
- Da.
Crezi că am terminat cu aia?
Nu, voiam să-ţi mai torn.
Dacă vrei să spui ceva, spune.
Nu am ce să spun.
Iar ai privirea aceea.
Nu am nicio privire.
- Ce vrei de la mine?
- Nimic. Nu vreau nimic.
De câte ori vrei
să-mi cer scuze?
De ce nu o laşi baltă?
- Vrei să mă scuz în fiecare zi.
- Nu e bine. Îţi promit.
- Merg să pregătesc nişte cafea.
- Crezi că poţi să fugi de mine?
- Kevin!
- Ce vrei de la mine, iubito?
Ţi-am dat totul! Totul!
Opreşte-te, te rog. Kevin, încetează!
- Ce vrei de la mine?
- Te rog...
Opreşte-te! Te rog.
Nu!
Ascultă la mine.
- Ştii că te iubesc.
- Opreşte-te!
Ţi-am dat lănţişorul dintr-un motiv.
De ce mă obligi să fac asta?
- Nu te mai zbate.
- Kevin!
Te iubesc aşa de mult,
iar tu vrei să mă părăseşti?
- Katie, ce se întâmplă?
- Trebuie să plec de aici.
- Am stat aici prea mult.
- Ce tot vorbeşti? Abia ai ajuns.
Exact de asta mă temeam, Jo.
Am făcut nişte lucruri
şi nu pot rămâne.
Hai să ne calmăm, Katie.
Îi dăm noi de cap.
Alex ştie că pleci?
Cine crezi că mi-a spus să plec?
Alex nu vrea să mai aibă
vreo legătură cu mine.
Sincer, nu-l învinuiesc.
Katie, dacă pleci acum,
alegi calea uşoară de a scăpa.
Calea uşoară?
Crezi că mi-e uşor?
Clar nu mă cunoşti.
Katie, oamenilor de aici
le pasă de tine.
Ar trebui să rămâi aici
şi să înfrunţi orice ar fi.
- Să înfrunt lucrurile *** faci tu?
- Pardon?
Haide, Jo. Ştii că eşti blocată aici
din motive iluzorii.
- Măcar eu ştiu când să plec.
- Ai dreptate, Katie.
Dar unii dintre noi nu pot alege.
Succes, Katie.
Katie!
Scuzaţi-mă.
Scuzaţi-mă. Katie!
Katie!
- Alex.
- Uite...
- Nu pot.
- Îmi pare rău.
Îmi pare rău.
Îmi pare foarte rău.
Te rog să rămâi.
Nu, aveai dreptate.
Trebuie să plec.
- Ne va găsi.
- Spune-mi adevărul.
Spune-mi ce s-a întâmplat,
iar dacă ai probleme,
chemăm poliţia.
Pot vorbi cu Rhett.
Nu înţelegi, Alex, el e poliţia.
Soţul meu e poliţist în Boston.
De aceea a putut face asta.
Nu-mi pasă.
Nu-l las să te mai rănească.
Nu-l las să te mai rănească.
Nu mai contează.
Nu te pot implica pe tine
sau familia ta în asta.
Mereu va fi pe urma mea.
- Nu renunţă.
- Katie, ascultă-mă.
Te iubesc.
Dacă rămâi, îţi promit...
...vei fi în siguranţă lângă mine.
Sunt foarte speriată.
Ştiu că eşti,
dar nu trebuie să mai fii.
Nu mai trebuie să fii speriată.
Te iubesc.
Te rog, rămâi.
Sâmbătă, 14:03.
Bună, mamă, sunt Andy.
Să mă suni.
Duminică, 09:00.
Bună, sunt Ernie din Buffalo...
Luni, 11:47.
Eu sunt.
Ştiu că trebuia să sun demult...
... dar am vrut să te anunţ...
... că am ajuns undeva în siguranţă.
Bună, acesta e magazinul "Ivan's Fish".
Avem cea mai bună cafea
de pe faleza din Southport.
Avem deschis de marţi până duminică,
de la 10:00 la 22:00.
Suntem pe şoseaua 631, Yacht Basin,
chiar după "Frying Pan".
Dacă vreţi să lăsaţi un mesaj
pentru Maddie, aşteptaţi semnalul.
Vă mulţumim.
Devii tenebru...
...fără viaţă.
Te simţi ca un nimic
şi nu ai niciun scop.
Am fost acolo pentru el mereu.
Nu era vina lui, ci a mea.
Eşti complet singur.
E în regulă.
Eşti în siguranţă acum.
N-am vorbit cu nimeni asta.
Mă bucur că eşti aici.
La fel şi eu.
Totul va fi bine.
Da.
Mă ajuţi să le duc înăuntru?
Mulţumesc, amice.
Apreciez.
Ascultă...
Dacă te deranjează
prezenţa ei aici...
Nu, e în regulă.
Sunt bine. Serios.
Îmi place.
- Îţi place?
- Da.
Păi, şi mie îmi place.
- Ştiu că te place şi pe tine.
- Da?
Ai nevoie de ajutor?
Asta-i tot?
Eşti cam mică
să conduci un magazin.
- Tatăl meu îl conduce. Eu îl ajut doar.
- Da?
- Unde-i tatăl tău?
- Nu-i prin preajmă.
- *** te numeşti?
- Lexie.
Lexie, sunt poliţist.
Am făcut drum lung până aici
şi aş vrea să vorbesc
cu un adult.
Bine?
Unde-i uniforma ta?
- Uniforma mea?
- Da.
Sunt detectiv.
- Ştii ce e aia, Lexie?
- Nu.
Detectivii îi prind pe tipii răi.
Cu asta mă ocup.
De asemenea,
caut şi persoane dispărute.
De aceea sunt aici, Lexie.
Caut o persoană dispărută.
Ai văzut femeia aceasta?
Nu.
- Eşti sigură?
- Sunt.
- N-ai minţi un poliţist, nu?
- Nu.
Bine, bine.
- Cât costă?
- 1,50 dolari.
- Doi dolari.
- Mulţumesc.
Păstrează restul.
Pa.
Eşti gata?
Ce mare te-ai făcut!
Poliţiştii poartă mereu uniformă?
Sunt sigur că se dezbracă
când ajung acasă.
- Bună.
- Bună.
- O zi de patru fericită.
- Cine e acolo jos?
- Bună, Lexie!
- Prinde-o.
Orchestra de paradă
a liceului Southport!
Echipa de pompieri din Southport.
Iată şi Kitty Hawk-ul!
Primii în aer, nord Carolina!
Sponsorizat de fiicele
Revoluţiei americane...
Artificiile încep la 21:00.
Vin acasă după aceea.
- Pot să vin cu tine?
- Vrei să vii?
- Da.
- Mergi şi încalţă-te.
Dacă pe Lexie o doare burta,
îi trece cu ceai de muşeţel.
- Avem în magazin.
- Am înţeles.
- Bine, sigur te descurci?
- Ne descurcăm.
- Sigur?
- Alex.
- Haide, puştiule.
- Aveţi grijă şi distracţie plăcută.
Ne întrecem?
- Uite cine a apărut.
- Salut, Josh. Avem destul spaţiu.
Stai aşa, amice.
Lasă-mă pe mine primul.
Eşti gata pentru o noapte grozavă,
în care aruncăm chestii în aer?
Să trecem la treabă, băieţi.
Josh, nu bem şi nici nu fumăm.
Ai înţeles?
Clar şi limpede.
N-ai de gând să te caţeri pe ea, nu?
Te simţi mai bine?
- S-au încins treburile!
- Se "detonează"!
- Uite-ţi "Angel Cake-ul".
- Ce ţi-am zis eu, amice.
Katie?
- Scuze pentru ce-am zis adineauri.
- E aici.
- Cine e aici?
- Ştii tu cine.
Te-ai tuns.
- Kevin.
- Îţi stă foarte bine.
Mulţumesc.
Te-am găsit.
Te-am găsit. Mi-ai lipsit, iubito.
- Ce cauţi aici?
- Vreau să vorbim, ştii?
Vreau să vorbim *** o făceam înainte.
Vorbeam despre orice, mai ştii?
Sau nimic, nu conta.
Doar... vorbeam.
- Îmi lipseşti mult, iubito.
- Bine, să vorbim.
Afară.
Despre ce vrei să vorbim?
Vrei să vii acasă.
Sunt acasă.
Aici?
Cu el?
Te-am văzut azi.
Nu te cunoaşte ca mine.
- Nu te iubeşte *** o fac eu.
- Nu, nu o face.
Vrei să plec? Asta e?
- Da. Pleacă.
- Nu-mi spui tu ce să fac.
- M-ai rănit.
- Ştiu.
- Ai continuat să mă răneşti.
- Ştiu.
Trebuie să pleci acum.
Acum.
- Faci o greşeală.
- Ba nu.
- M-ai speriat de moarte, Lex.
- Am vrut să văd artificiile.
- Ştiu, dar ne vom uita de sus, bine?
- Nu vreau.
Bine. Aici e în siguranţă.
- Să stai aici. Da, Lexie?
- Bine.
Totul e bine.
Sunt la parter.
Răspunde, Alex.
Dumnezeule!
Îmi pare foarte rău.
Mă bucur că m-ai găsit.
- Du-mă acasă.
- Ce faci?
Vreau să mă iei cu tine.
Du-mă acasă.
Lexie, nu! Lexie!
Ai grijă de Josh!
Lexie! Lexie!
- Katie!
- Lexie!
- Tată!
- Lexie!
Aşteaptă, aşteaptă!
Rezistă, Lexie!
Sunt aici, iubito.
Dă-te înapoi, iubito.
Ţi-am oferit totul!
Aşa. Rezistă.
Aşază-te acolo.
Katie!
Nu!
Lexie!
Haide. Trebuie să sari.
Trebuie să sari.
Poţi s-o faci!
Haide, iubito!
Unu, doi, trei... Haide!
Te rog...
Te-am văzut.
Iartă-mă, iubito.
Nu! Nu, nu!
Lexie...
Lexie.
Eşti teafără?
- Îmi pare rău.
- Eşti bine?
Eşti teafără?
E bine.
Tu eşti bine?
Haide.
Amice....
- S-a dus.
- Ştiu.
Ştiu că s-a dus, dar o vom reconstrui
*** era înainte.
Mi-e dor de ea.
Mi-e dor de mama.
Şi mie mi-e dor de ea, amice.
Îi voi simţi lipsa mereu.
E în regulă.
- Pleci de tot, nu?
- Da, e timpul ca eu să plec.
Să mă suni când ai ocazia.
Când te-ai aranjat la locul tău,
ca să ştiu că eşti bine.
Doamne... priveşte lumina soarelui.
Astăzi e incandescentă.
Ar fi ieşit o poză minunată.
- Promite-mi ceva, Katie.
- Da.
Vei face multe poze.
Vei regreta fiecare ocazie
de care n-ai profitat.
Mulţumesc.
Mi-ai fost o prietenă foarte bună.
Meriţi asta, Katie.
Aparţii locului.
Bună.
Am o scrisoare.
E pentru tine.
Da? Ce e?
PENTRU ALEASA TA
Sunt cu copiii.
Ce faceţi?
Către femeia
de care s-a îndrăgostit soţul meu.
Dacă citeşti asta,
înseamnă că e adevărat.
Te iubeşte
fără nicio urmă de îndoială,
altfel nu ţi-ar fi dat asta.
Sper că îi împărtăşeşti sentimentele.
Am vrut să îţi scriu o scrisoare,
deoarece voiam să afli
un lucru foarte important.
Mă bucur că te-a găsit.
Mi-aş dori să fiu acolo cumva
ca să te cunosc.
Poate că într-un fel, sunt.
Pe lângă soţul meu
şi cei doi copii ai mei,
tu eşti cea mai importantă persoană
din lume pentru mine.
Eu am plecat,
iar ei sunt cu tine acum.
Orez basmati. Regele orezului.
E în regulă.
Trebuie să ai grijă de ei.
Fă-i să râdă.
Oferă-le un umăr pe care să plângă.
Luptă pentru ei...
...învaţă-i ce e bine şi ce e rău.
Când mă gândesc la tine,
prind speranţă.
Sper că Alex va redescoperi
ce înseamnă să fii tânăr şi îndrăgostit.
Sper că Josh îşi va găsi
un partener de undiţă.
Sper că Lexie
va avea un ajutor în ziua nunţii.
Sper că într-o zi,
familia mea se va reîntregi.
Dar cel mai important, sper că...
...într-un fel, voi fi acolo cu voi.
Voi veghea asupra voastră.
Traducerea: TRADER