Tip:
Highlight text to annotate it
X
AL ŞASELEA SIMŢ
Se face frig.
E o ramă frumoasă.
Cea mai frumoasă ramă posibilă.
Cam cât...
Cam cât crezi că face rama asta?
Niciodată nu ţi-am spus, dar vorbeşti
ca Dr. Seuss când eşti băut.
Ştiu.
Sunt serios.
Serios sunt.
Eu zic că a costat cel puţin două sute.
- O să citesc pentru tine.
- Chiar semăn cu Dr. Seuss?
"Ca recunoaştere a
remarcabilelor realizări
în domeniul psihologiei infantile,
a devotamentului pentru munca sa
şi a eforturilor neîncetate...
Te concentrezi?
Dedicate îmbunătăţirii vieţii..."
a nenumăraţi copii şi a familiilor lor,
oraşul Philadelphia
îi dedică cu mândrie fiului său...
Dr. Malcolm Crowe..." ăsta eşti tu...
"Ordinul Primarului pentru
excelenţă profesională."
Au zis că eşti "fiul" lor.
Ar trebui să îl atârnam în baie.
Asta e o seară importantă pentru noi.
În sfârşit, cineva recunoaşte
sacrificiile pe care le-ai făcut.
Ai pus totul pe locul al doilea,
inclusiv pe mine,
Pentru familiile de care vorbesc ei.
Ei mai spun că soţul meu are un dar.
Ai darul de a învăţa copiii...
*** să fie tari în situaţii...
În care cei mai mulţi dintre adulţi
s-ar scăpa pe ei.
Eu cred că tot ce au scris e adevărat.
Mulţumesc.
Aş dori nişte vin într-un pahar...
Nu, mi-ar plăcea într-o cană...
Nu, mi-ar plăcea într-un ulcior.
Uită-te...
Anna, nu te mişca.
Nu scoate nici un sunet.
Te afli pe strada Locus la numărul 47.
Ai spart fereastra
şi ai intrat într-un domiciliu privat.
Nu ştii chiar atât de multe lucruri.
Nu am seringi şi nici
medicamente pe reţetă în casă.
Ştii de ce ţi-e teamă când eşti singur?
Eu ştiu.
Ştiu.
Ce vrei?
Ce mi-a promis!
Vreau ceea ce mi-a promis.
- Doamne.
- Te cunosc cumva?
Nu mă cunoşti, eroule?
Nici măcar nu-ţi
aminteşti de pacienţii tăi?
Clinica din centru...
Crescut de un singur părinte...
Psihic labil...
Mi-a fost frică!
Mi-ai spus că problemele au început
odată cu divorţul părinţilor mei.
Te-ai înşelat.
Te-ai înşelat.
Acum, uită-te la mine!
- Nu mai vreau să-mi fie frică.
- Dă-mi un minut să mă gândesc.
Te-am aşteptat 10 ani!
Nu îţi dau nimic!
Ben Friedkin?
Unii oameni îmi spun "ciudat".
Ryan Summer?
Sunt! Sunt ciudat.
Uită-te...
Vincent.
Vincent Gray.
Nu, n-ai ***.
Îmi amintesc de tine.
Tăcut, foarte isteţ.
Milos.
Neobişnuit de milos...
Ai uitat să spui "blestemat".
M-ai nenorocit!
M-ai nenorocit!
Vincent, îmi pare rău dacă n-am...
dacă nu te-am ajutat.
Dar dacă m-ai lăsa să încerc,
Dacă mi-ai da o şansă...
Doamne!
Doamne!
- Vincent...
- Nu vorbi.
E în ordine, Cole.
Eu sunt dr. Malcolm Crowe.
Ar fi trebuit să ne întâlnim astăzi,
dar am ratat întâlnirea.
Îmi pare rău.
Ştii tu, demult, în Europa, oamenii
obişnuiau să se ascundă în biserici.
Cereau adăpost.
De cine se ascundeau?
De obicei de oamenii răi.
Oameni care vroiau să îi trimită
la închisoare şi să le facă rău.
Am remarcat ochelarii tăi.
Nu au lentile.
Au fost ai tatălui meu.
De la lentile mă dor ochii.
Ce vorbeai cu soldaţii când am intrat eu?
De profundus clamo ad te Domine.
E în latină.
- Toţi soldaţii tăi vorbesc latina?
- Nu.
Doar unul.
Eşti doctor bun?
Păi...
Eram.
Am câştigat odată un premiu de la primar.
Avea o ramă scumpă.
O să te mai văd, aşa-i?
Dacă n-ai nimic împotrivă.
Eu sunt.
Din adâncuri strig spre Tine, Doamne!
Bună dimineaţa.
Cole.
Cole!
Ţi se înmoaie cerealele.
Lasă-mă să te văd.
Dragă, ai o pată.
Capul sus.
În regulă, e bine acum.
Cauţi ceva, scumpule?
Prăjiturile?
Sunt chiar aici.
La ce te gândeşti, mamă?
La multe lucruri.
Ceva rău despre mine?
Hei, uită-te la mine.
Nu m-am gândit la ceva
rău despre tine.
Ai înţeles?
Am înţeles.
Capul sus.
- Asta e Tommy.
- Bine. Aranjează-ţi cravata.
Cole, vrei asta?
Hei, ciudatule, ţi-a plăcut
faza cu luatul pe după umeri?
Mi-a venit, aşa, pe loc...
Aşa fac marii actori.
Se cheamă improvizaţie.
Bună, dragă.
*** a fost azi?
Ştii, poţi vorbi cu mine,
dacă simţi nevoia.
Ştii ce am făcut astăzi?
Am câştigat la loteria din
Pennsylvania azi-dimineaţă,
am renunţat la serviciu,
am mâncat o grămadă de ciocolată în parc
şi după aceea am înotat
în fântână toată după-amiaza.
Tu ce-ai făcut?
Am fost ales în echipa de fotbal,
am băgat un gol
cu care am câştigat meciul.
Toţi m-au purtat pe umeri, în urale.
În cazul acesta,
îţi voi face nişte clătite.
Ai o oră.
Salut!
Vrei să stai jos?
Nu ai chef de vorbă astăzi?
Vrei să jucăm un joc?
E un joc de citit gândurile.
Uite care-i regulă.
Eu îţi citesc gândurile.
Dacă ceea ce zic e corect,
faci un pas către scaun.
Dacă ceea ce zic e greşit,
faci un pas în spate.
Către uşă.
Dacă ajungi la scaun, stai jos.
Dacă ajungi la uşă, poţi să pleci.
Joci?
Bine.
Când mama şi tatăl tău au divorţat,
Mama ta s-a dus să consulte un doctor
ca mine şi el n-a ajutat-o.
Deci, tu crezi că nu sunt
în stare să te ajut.
Eşti îngrijorat că i-a spus
lui diferite lucruri.
Lucruri pe care nu putea
să le spună altcuiva.
Secrete.
Ai un secret,
dar nu vrei să mi-l spui.
Tatăl tău ţi-a dat ceasul acela,
cadou, chiar înainte de a pleca.
L-a uitat într-un sertar.
Nu mergea...
Eşti destul de tăcut la şcoală, dar
eşti un elev bun şi niciodată
nu ai avut probleme serioase.
Trebuia să facem un desen
la alegere.
Am desenat un om.
Era lovit în gât, cu o şurubelniţă,
de către un alt om.
Ai văzut asta la televizor, Cole?
Toată lumea s-a supărat.
Au făcut şedinţă.
Mama a început să plângă.
De atunci nu mai desenez aşa.
*** desenezi acum?
Desenez oameni râzând,
câini alergând,
curcubeie.
Nu se fac şedinţe
din cauza unui curcubeu.
Nu.
Cred că nu.
La ce mă gândesc acum?
Nu ştiu la ce te gândeşti acum.
Mă gândeam
că eşti drăguţ,
dar nu mă poţi ajuta.
Credeam că ne întâlnim la celălalt
restaurant italian unde te-am cerut de soţie.
Îmi pare foarte rău, Anna.
Se pare că nu mai am noţiunea timpului.
Şi nici nu am avut
o şedinţă prea bună azi.
Sunt amândoi atât de asemănători.
Aceleaşi gesturi, aceleaşi expresii,
aceleaşi lucruri care-i apasă.
Eu cred că ar putea fi
vorba de un caz de abuz.
Cole are zgârieturi pe braţ.
Eu cred că ar putea fi urme de unghii.
Poate s-a apărat.
Nu ştiu...
Pot fi de la un profesor sau vecin.
Nu cred că e maică-sa.
Am văzut-o şi nu pare genul.
Sau poate am greşit.
Poate e doar un copil căruia
îi place să se suie în copaci.
Anna.
Ştiu că ne-am cam
îndepărtat în ultima vreme.
Ştiu că te supără...
Eu...
Simt că mai am o şansă
şi nu vreau s-o irosesc.
Anna.
Aniversare fericită!
Nu te mai uita la mine.
Nu îmi place când
oamenii se uită aşa la mine.
Bine.
Am mers ieri la şcoală
cu Tommy Tammasimo.
E cel mai bun prieten al tău?
Mă urăşte.
Tu îl urăşti?
Nu.
Mama ta a aranjat asta?
Da.
Vorbeşti vreodată cu mama ta
despre *** merg lucrurile cu Tommy?
- Nu prea îi spun multe.
- De ce?
Pentru că nu mă priveşte ca ceilalţi
şi n-aş vrea să se schimbe.
- Nu vreau ca ea să ştie.
- Să ştie ce?
Că sunt ciudat.
Hei.
Nu eşti ciudat!
Bine?
Să nu crezi pe nimeni care încearcă
să te convingă de asta. Sunt rahaturi!
Nu trebuie să trăieşti cu gândul ăsta.
Da?
Hai.
- Ai spus un cuvânt urât.
- Da, ştiu.
Scuze.
Deci, tatăl tău locuieşte în
Pittsburg cu o femeie.
Casieră la autostradă?
Mă întreb ce face dacă îi vine
să urineze în timp ce lucrează?
Crezi că se abţine?
Nu ştiu.
Şi eu m-am gândit la asta.
Ai pus multe întrebări
despre tata astăzi.
*** aşa?
Uneori facem lucruri
pentru a atrage atenţia,
Pentru a ne exprima sentimentele
despre o anumită problemă.
Divorţ, altele...
De exemplu, cineva ar putea lăsa
ceva pe birou, pentru ca altcineva...
Ştii ce înseamnă "scriere
prin liberă asociere", Cole?
Nu.
"Scriere prin liberă asociere"
e atunci când iei un creion în mână,
şi-l pui pe o foaie de hârtie
şi începi să scrii.
Şi nu te uiţi, nu te gândeşti
la ceea ce scrii.
Doar ţii mâna în mişcare.
Şi după un timp, dacă mişti
mâna destul de mult,
cuvinte şi gânduri încep să iasă la iveală,
lucruri de care nu te credeai în stare.
Poate fi ceva ce ai auzit altundeva,
sau sentimente pe care le ai
adânc în sufletul tău.
Ai făcut vreodată aşa ceva, Cole?
Da.
Şi ce ai scris?
Cuvinte tari.
Ai mai scris aşa ceva,
înainte ca tatăl tău să plece?
Nu îmi amintesc.
Poţi face ceva pentru mine?
Vreau să te gândeşti ce vrei
să facem cât stăm împreună
care ar trebui să fie scopul nostru.
Ceva ce vreau eu?
Dacă ai putea să schimbi
ceva în viaţa ta, orice,
ce ai schimba?
În loc de ceva ce vreau,
poate fi ceva ce nu vreau?
Da.
Nu vreau să mai fiu speriat.
Vrei să răspunzi tu?
Răspunzi tu?
- Bună.
- Bună.
- Nu mă vezi suficient la magazin?
- Ba da, dar mă duceam la...
Târgul din ţinutul Amish.
Am crezut că poate vrei să vii.
Să mă ajuţi să cumpăr
o chestie dintr-asta.
Nu ştiu dacă mă pot
tocmi astăzi cu amish-ii.
Nu poţi înjura sau scuipă pe acolo.
M-am gândit că poate vrei
să iei o gură de aer
pentru că pari cam deprimată
în ultimul timp.
Mă simt bine.
Să mai trec, la întoarcere,
să-ţi arăt ce am luat?
N-ar fi nici o problemă.
Nu, pot să văd luni.
Sigur, în regulă.
Vroiam doar...
Bine, am plecat.
Vorbim mai târziu.
Vezi să nu calci în balegă!
Mulţumesc.
Cară-te, tâmpitule!
Poate cineva spune ce oraş a fost
capitala Statelor Unite ale Americii
Între 1790 şi 1800?
Vă dau un indiciu:
e oraşul în care locuiţi.
- Philadelphia!
- Da, da.
Philadelphia e unul dintre cele mai
vechi oraşe din ţară.
Multe generaţii au trăit
şi au murit aici.
Aproape fiecare loc
din oraşul acesta are istoria lui.
Chiar şi şcoala aceasta
şi pământul pe care stă.
Poate cineva spune ce a fost
clădirea aceasta, în urmă cu sute de ani?
Înainte ca voi să veniţi aici.
Înainte ca eu să vin aici.
Da, Cole.
Spânzurau oameni aici.
Nu. Nu e adevărat.
Unde ai auzit asta?
Băgau oameni înăuntru, plângând
şi luându-şi adio de la familiile lor.
Oamenii se uitau... scuipau...
Cole, clădirea aceasta
a fost un tribunal.
S-au făcut legi aici,
printre primele legi ale ţării.
Această clădire era plină de avocaţi.
- De legiuitori.
- Ei erau ăia de spânzurau pe toată lumea.
Nu ştiu care dintre
colegii tăi ţi-a spus asta
dar a încercat doar să te sperie.
Nu-mi place să fiu privit aşa!
***?
Opreşte-te!
Nu ştiu *** să mă uit altfel.
Eşti Stanley bâlbâitul!
- Poftim?
- Ai vorbit caraghios când erai elev aici.
Ai vorbit caraghios până în liceu.
***?
Nu ar trebui să te uiţi aşa la oameni.
Asta îi face să se simtă rău.
- Ce spui...
- Nu te mai uita la mine!
Cine ţi-a... spus?
Stanley bâlbâitul!
- Stop it.
- Stanley bâlbâitul!
- Termină.
- Stanley bâlbâitul!
Stanley bâlbâitul!
Taci din gură, ciudăţenie!
Salut, voinicule.
*** merge treaba?
N-am chef de vorbă acum.
Bine.
Îţi place magia?
Fii atent.
Banul magic.
Pare a fi un ban obişnuit...
O scuturare magică, şi
acum e în mâna dreaptă.
Dar ăsta nu-i totul.
Încă o scuturare, şi
e în buzunarul vestei.
Dar ăsta nu-i totul.
Încă o scuturare
şi...
e înapoi în mâna stângă,
de unde am început.
Asta nu e magie.
Ce vorbeşti?
Bineînţeles că e magie.
Ai ţinut banul în mâna aia tot timpul.
Crezi?
Nu ştiam că eşti amuzant.
Malcolm, aşează-ţi
funduleţul jos şi ascultă.
Fără nici un dubiu,
Anna e ca şi sora mea.
Ai face bine s-o faci fericită.
Şi nu mă refer la fericire tip:
"Asta are gust de unt adevărat."
Vorbesc despre...
Ce se-ntâmplă, fetelor?
Fericirea tip "Julie
Andrews învârtindu-se ca
un bolnav mintal pe un vârf de munte".
Despre această fericire vorbesc.
Hai aici
să nu-i spui că ţi-am zis
dar a spus că a ştiut că te iubeşte
din prima clipă când te-a văzut pe stradă.
Ar face orice pentru tine.
Vă iubesc.
Îmi curge nasul.
Întoarce camera...
Şi apoi faci scuturătura magică.
Banul s-a mutat din buzunar...
Înapoi în mâna din care am început.
Asta-i o prostie.
Ar trebui să fie amuzant.
E o prostie.
Vreau banul înapoi.
Nu prea e invitat nicăieri,
deci este plăcerea noastră.
Ultima dată a fost la o petrecere
la Chucky Cheese, acum un an.
S-a ascuns într-un tunel de plastic
şi n-a mai ieşit afară.
- Chucky şi mai ***?
- Cheese. E un local pentru copii.
- Scuză-mă.
- Îmi pare rău.
Este cineva acolo?
Deschideţi uşa, vă rog.
Doamne!
Nu pot să respir.
Dacă mă auziţi, deschideţi uşa.
Jur pe viaţa mea
că n-am luat calul stăpânului.
Deschide uşa, sau o sparg şi te apuc!
Vedeta reclamei primeşte
întotdeauna o rulotă... Pentru ce?
Are nevoie de un loc unde să se
gândească la personajul său. Singur.
Dar ai avut numai o replică.
Derrick, fii atent.
O, da.
Tata m-a pus să-l invit.
La mulţi ani, Derrick...
Vrei să vezi ceva acolo?
Nu.
Noi punem la cale un joc.
- Vrei să joci şi tu?
- Bine.
Se numeşte "Închis în temniţă".
Da, Cole şi tu trebuie să fii
cel care e închis în temniţă.
Nu!
Nu!
Nu!
Lasă-mă să ies!
Nu!
Nu!
Nu!
Cole?
Cole!
Aveţi cheia de la uşa asta?
Cole? Dragă?
Dragă, mă auzi?
Doamne!
Cole!
Ajută-mă!
Ajutor! Ajutor!
Testele arată că nu a avut o criză.
Se simte bine.
După un pic de odihnă,
la noapte poate să meargă acasă.
Sunt câteva tăieturi şi
vânătăi pe fiul dumneavoastră
care mă îngrijorează.
Doamne.
Da, sunt de la sport.
Credeţi că mi-am bătut copilul?
Credeţi că sunt o mamă rea?
Doamna Sloan, de acolo...
E asistentul social al spitalului.
O să vă pună câteva întrebări de rutină.
Ce s-a întâmplat cu copilul meu, azi?
Ceva s-a întâmplat cu el, fizic vorbind.
Ceva n-a fost deloc în regulă.
Salut.
Tatăl tău obişnuia să-ţi
spună poveşti, la culcare?
A fost odată un tânăr prinţ...
Şi s-a hotărât să se plimbe cu maşina.
A luat un şofer şi au început
să meargă cu maşina.
S-au plimbat cu maşina.
S-au plimbat mult.
Şi...
S-au plimbat atât de
mult încât el a adormit.
Şi...
Apoi s-a trezit şi şi-a dat seama că
încă se mai plimbau cu maşina.
- A fost o călătorie foarte lungă.
- Dr. Crowe?
N-ai mai spus poveşti până acum.
Nu prea multe.
Nu.
Trebuie să mai adaugi nişte
întorsături şi alte chestii.
Bine.
Nişte întorsături.
Ce fel de întorsături?
Dă-mi un exemplu.
- Poate au rămas fără benzină.
- Au rămas fără benzină?
Asta-i bună, fiindcă erau cu maşina, nu?
Bine, deci...
Spune-mi povestea tristeţii tale.
Crezi că sunt trist?
Ce te face să crezi asta?
Ochii tăi mi-au spus.
N-ar trebui să vorbim despre
chestii ca asta.
A fost odată ca niciodată
un om care se numea Malcolm.
A lucrat cu copii.
Îi plăcea.
Îi plăcea mai mult decât orice altceva.
Şi într-o noapte
a aflat că...
A făcut o greşeală cu unul dintre ei.
N-a putut să-l ajute pe acela.
Nu-şi putea lua gândul de la el.
Nu poate să uite.
De atunci
lucrurile s-au schimbat.
Nu mai e omul care era odată.
Şi soţiei lui
nu-i place persoana
în care s-a schimbat el.
Abia mai vorbesc unul cu altul.
Sunt ca doi străini.
Şi apoi, într-o zi, Malcolm întâlneşte
un băieţel minunat.
Un băiat de treabă...
Îi aminteşte mult de celălalt.
Şi Malcolm se decide
să-l ajute pe acest băiat...
pentru că simte că dacă
poate să-l ajute pe acest băiat,
ar fi ca şi *** l-ar ajuta şi pe celălalt.
*** se sfârşeşte povestea?
Nu ştiu.
Acum vreau să-ţi zic secretul meu.
Bine.
Văd oameni morţi.
Când visezi?
Când eşti treaz?
Oameni morţi... în morminte, în sicrie?
Plimbându-se ca oamenii normali.
Nu se văd unul pe celălalt.
Ei văd numai ceea ce vor să vadă.
Ei nu ştiu că sunt morţi.
Cât de des îi vezi?
Tot timpul.
Sunt peste tot.
N-o să spui nimănui secretul meu, aşa-i?
Bine.
Îţi promit.
Stai cu mine până ce adorm?
Bineînţeles.
Cole are patologii mult mai
severe decât cele presupuse iniţial.
Suferă de halucinaţii,
paranoia,
Un fel de... schizofrenie şcolară.
S-ar putea să aibă nevoie de
medicaţie şi spitalizare.
Şi eu nu-l ajut.
Bună, sunt Lynn Sear, mama lui Cole.
Aş vrea să vă spun că ar fi bine
ca fiul dumneavoastră şi prietenii lui, să-şi
ţină mâinile alea afurisite departe de fiul meu.
Mama?
Nu, cina nu este gata!
Ce o să faci?
Nu mă mai poţi răni!
Neddy!
Eşti un soţ groaznic, Neddy!
Uite ce m-ai determinat să fac!
Neddy!
A fost odată un băiat,
foarte diferit de ceilalţi băieţi.
A trăit în junglă,
şi putea să vorbească cu animalele.
Crezi că piesa a fost naşpa tare?
Poftim?
Tommy Tammasimo a jucat
într-o reclamă la sirop de tuse.
A spus că toţi n-au intrat în rol
şi au jucat nerealist...
A spus că piesa a fost naşpa tare.
Acest Tommy pare a fi cam golan.
Cred că piesa a fost excelentă.
Mai bună decât "Pisicile".
- "Pisicile"?
- Nu contează.
Cole, chiar m-a interesat
ce mi-ai spus la spital.
Aş dori să aflu mai multe despre asta.
Cole?
Ce-i?
Este ceva sus, acolo?
Cole,
Eu nu văd nimic.
Stai nemişcat.
Te simţi câteodată...
Ca şi *** ai cădea foarte repede,
dar tu, de fapt, stai nemişcat?
Simţi vreodată furnicături pe după gât?
Da.
Şi *** ţi se ridică părul de pe mâini?
Da.
Ăştia-s ei...
Când ei se înfurie
se face frig.
Nu văd nimic.
Eşti sigur că sunt acolo?
Cole?
Te rog fă-i să plece.
La asta lucrez.
Hai.
Mama, tata...
Fugi!
Fugi!
- Sirop de tuse. Eficient şi rapid.
- Cole!
Nu-mi pasă ce zic ei,
chestia asta e stricată.
Dă-le jos.
Am văzut ce-i în sertarul biroului tău,
când făceam curat.
Ai ceva să-mi spui?
Medalionul în formă de cărăbuş?
De ce îl tot iei?
A fost al bunicii.
Dacă se strică?
Ştii ce tristă aş fi?
Ai plânge pentru că
ţi-e dor de bunica foarte mult.
E adevărat.
Uneori oamenii cred că
au pierdut lucruri,
dar, de fapt, nu le-au pierdut,
s-au mutat numai.
Deci, ai mutat
medalionul în formă de cărăbuş?
Nu te supăra.
Deci, cine l-a mutat
de data asta?
Poate a intrat cineva în casă,
a luat medalionul din dulapul meu
şi l-a pus frumos
în sertarul tău.
- Poate.
- Doamne, sunt obosită, Cole.
Şi corpul şi mintea mi-au obosit.
Şi inima mi-a obosit...
Am nevoie de ajutor.
Ştii, nu ştiu dacă ai observat, dar
mica noastră familie n-o duce prea bine.
M-am rugat,
dar se pare că
nu m-am rugat bine.
Va trebui să răspundem unul la
rugăciunile celuilalt.
Dacă nu vorbim unul cu altul,
n-o să ne descurcăm.
Acum, spune-mi, dragă.
N-am să mă supăr...
Tu ai luat
medalionul în formă de cărăbuş?
Nu.
Ai mâncat destulă friptură.
Pleacă de la masă.
Du-te!
Hai.
Îţi arăt unde îşi ţine tata pistolul. Hai.
Sebastian, hai odată!
Mama?
Dacă nu eşti prea supărată,
pot să dorm
în patul tău, în noaptea asta?
Uită-te la mine.
Nu sunt supărată.
De ce tremuri?
Cole, ce se-ntâmplă?
Doamne, te rog, spune-mi!
Te rog.
E stil Edwardian, frumos lucrat.
Cu diamante şi un safir birmanez natur.
E nemuritor.
Aveţi...
Aveţi ceva un pic mai simplu?
Mai simplu? Vrei un inel simplu,
asortat cu logodnica ta simplă, aşa-i?
Nu!
Iubito, nu mă înţelege greşit.
Eşti atât de frumoasă!
Tu însăţi eşti un safir birmanez.
N-ai nevoie de asta.
De ce nu-l încerci
şi să vezi ce simţi despre el.
Aşa.
*** este?
Cred că această bijuterie
comunică o dorinţă.
Îmi imaginez că femeia
care l-a avut
a iubit un bărbat
pe care nu-l putea avea.
El avea cumva păr creţ şi ochi căprui?
Nu ştiu, dar...
o grămadă de piese din acest magazin,
şi eu cred că ar trebui să alegi
o bijuterie care îţi vorbeşte.
Cred că oamenii posedă lucruri
şi atunci când mor
o parte din ei
se întipăreşte în lucrurile acelea.
Ca şi... ca şi amprentele.
O să-l împachetez.
N-ai nevoie de un tip cu doctorat.
Ai nevoie de un luptător cu
gâtul mai lat decât capul.
Nu, am nevoie de un luptător cu doctorat.
- Ce-i asta?
- La mulţi ani.
Pentru mine?
E o... primă ediţie.
- Ştii, e prea mult.
- Nu.
Am luat-o din prima ta de Crăciun.
E perfect, Anna.
Mulţumesc.
Ce îţi doreşti mai mult decât orice?
Nu ştiu.
Eu ţi-am zis ce-mi doresc.
Ştiu ce vreau.
Vreau să pot să vorbesc
din nou cu soţia mea.
Aşa *** vorbeam odată.
Ca şi *** nu mai există altcineva,
în afară de noi, pe lumea asta.
*** o să faci asta?
Nu mai pot fi doctorul tău.
N-am acordat suficientă
atenţie familiei mele.
Lucruri rele se-ntâmplă
când faci asta...
Înţelegi?
- Am să te transfer. Cunosc doi psihologi...
- Nu mă părăsi!
Nu renunţa. Eşti singurul
care mă poate ajuta, ştiu asta.
Nu te pot ajuta.
Tu...
Altcineva te poate ajuta.
Mă crezi, nu?
Dr. Crowe, crezi secretul meu, nu-i aşa?
Nu ştiu *** să răspund, Cole.
*** poţi să mă ajuţi
dacă nu mă crezi?
Unele magii sunt reale.
Ştii de ce îţi e teamă când eşti singur?
Eu ştiu.
Ştiu.
Îmi pare rău, Vincent. Sper că nu
te-am lăsat prea mult timp singur.
E frig aici.
Vincent, de ce plângi?
N-o să mă crezi.
Îmi pare rău, Vincent.
Sper că nu te-am lăsat prea mult singur.
E frig aici.
Vincent...
E frig aici.
Ştii ce?
Nici mie nu mi-a plăcut niciodată.
Când eram copil, mi-au luat sânge
şi am vomitat cartofi cu brânză
picantă pe un asistent medical.
Mă scuzaţi.
Dr. Reed e la telefon.
Vincent, te rog să mă scuzi.
Trebuie să vorbesc la telefon.
- Durează un minut, bine?
- Bine.
Nu înţeleg.
Nu vreau să mor.
Nu vreau să mor. Te implor!
Salvează-mă.
Salvează-mă.
Nu vreau să mor!
Te plimbai pe aici?
Te face să te simţi mai bine?
Mie îmi place să mă plimb.
E un exerciţiu bun.
Vrei să-mi pui întrebări acum?
Vrei să fii caporal în compania M,
batalionul 3, puşcaşi marini?
Am fost trimişi
în regiunea Quang, Vietnam.
Poate mai târziu.
Ceva s-a întâmplat,
nu-i aşa?
Te frământă?
Da.
Cred că da.
Ştii ce înseamnă "Yo no quiero morir"?
E în spaniolă.
Înseamnă "nu vreau să mor".
Ce crezi că vor fantomele,
atunci când vorbesc cu tine?
Vreau să te gândeşti la asta, Cole.
Vreau să te gândeşti foarte bine.
Ce crezi că vor?
- Doar ajutor.
- Aşa-i. Şi eu m-am gândit la asta.
Ei vor doar ajutor,
chiar şi cei mai înspăimântători.
Cred că ştiu un mod
de a-i face să plece...
***?
Ascultă-i.
Şi dacă nu vor doar ajutor?
Dacă sunt supăraţi
şi vor să rănească pe cineva?
Nu cred că aşa stau lucrurile.
Eşti sigur?
Nu.
Hei!
Hei!
Hei!
Ce se-ntâmplă?
Ce se-ntâmplă?
Du-te!
Ce se-ntâmplă cu tine?
Dacă te bate cineva, îi rup fundul.
Cole, dacă te supără...
Mamă, dormi.
Mă simt mult mai bine acum.
Vrei să-mi spui ceva?
A venit de departe ca să
mă viziteze, nu-i aşa?
Cred că da.
Poţi să-mi dai un pic de apă?
Aceea e sora ei.
Ştii, am trecut prin aşa ceva
când tatăl meu avea cancer
dar nu pot să-mi imaginez
că un copil să stea în pat doi ani.
Câţi...
Câţi doctori?
- Cred că erau şase.
- Şase doctori?
Chiar acum am auzit,
cea mică s-a îmbolnăvit şi ea.
Dumnezeu să-i ajute.
Să nu pleci acasă, bine?
Bineînţeles că nu.
Domnule?
Mă scuzaţi, domnule.
Sunteţi tatăl Kyrei?
Asta e pentru dumneavoastră.
Vroia să vă spună ceva.
Nu, vine.
Vine spre mine.
Vrei să dansezi?
Păi, de fapt am venit cu prietenii mei.
Da, ce spui de asta?
Putem să dansăm un pic
şi dacă nu-ţi place *** dansez,
poţi să mă loveşti.
Bine, atunci.
E timpul să mănânci, Kyra.
- Mă simt mult mai bine acum.
- E minunat, dragă.
E timpul să mănânci.
Pot să ies afară dacă mănânc asta?
Nu ştiu.
Ştii că ţi-e rău după-amiaza.
O să vedem.
Să nu spui că are gust ciudat.
Ştii că nu-mi place să aud asta.
A sunat mama lui Tami...
Ai ţinut-o bolnavă.
Ţi-a plăcut, aşa a spus.
A avut grijă de tine.
Kyra vine înapoi?
Nu mai vine.
Cred că ajunge.
Suficient machiaj.
Bine.
- Îl cheamă pe grăjdar.
- Trebuie să ne grăbim!
Cu cine...
Cu cine vorbeai?
Repetam replicile...
Mulţumesc că mi-aţi dat rolul
ăsta, domnule Cunningham.
Ştii, când eram elev, în partea asta
a teatrului a fost un incendiu groaznic.
Au reconstruit totul.
Da, ştiu.
Numai cel cu sufletul curat
poate scoate sabia din stâncă.
Lăsaţi băiatul să încerce.
Dar e un grăjdar...
Face curat după cai.
Linişte, ţăran prost.
Lasă-l pe băiat să înainteze.
Trăiască Regele Arthur!
Da!
Ai jucat bine, Cole.
- Pe bune?
- Da.
- Mai ştii ceva?
- Ce?
Tommy Tammasimo a fost naşpa tare.
Am o idee *** să vorbeşti cu soţia ta.
Aşteaptă până ce adoarme.
O să te asculte
şi nici n-o să-şi dea seama.
N-o să te mai văd, nu-i aşa?
Cred că am spus
tot ce am avut să ne spunem.
Poate e timpul să te destăinui
unei persoane apropiate ţie.
Poate putem să ne prefacem
că o să ne vedem şi mâine.
Doar să ne prefacem.
Bine...
Am plecat.
Ne vedem mâine, Cole.
Mă simt bine, domnule ofiţer.
Nu ştiu ce s-a întâmplat.
Doamne, sper ca nimeni n-a fost rănit.
Eşti foarte tăcut.
Eşti supărat că n-am văzut piesa, nu?
Am două slujbe, dragă.
Ştii cât de importante sunt pentru noi...
Aş fi dat orice să fi venit.
Sunt pregă*** să comunic cu tine.
Să comunici?
Să-ţi zic secretele mele...
Care-s?
Ştii accidentul acela, în faţă?
Da.
Cineva a fost rănit...
Da?
O doamnă.
A murit.
Doamne.
Ce, tu poţi s-o vezi?
- Da.
- Unde-i?
Stă lângă fereastra mea.
Cole, mă sperii.
Şi pe mine mă sperie câteodată.
Cine?
Fantomele.
Vezi fantome, Cole?
Vor ca eu să fac câte ceva pentru ele.
Ele...
Ele vorbesc cu tine?
Îţi zic să faci câte ceva?
Tot ele m-au rănit...
La ce te gândeşti, mama?
- Crezi că sunt ciudat?
- Uită-te la mine.
Niciodată n-aş gândi despre tine aşa ceva.
Niciodată...
- Înţelegi?
- Da.
Lasă-mă să mă gândesc o clipă.
Bunica te salută.
Zice că îi pare rău
că a luat medalionul-cărăbuş.
Dar îi place foarte mult.
- Ce?
- Bunica mă vizitează câteodată.
Cole, nu e bine.
- Bunica a murit, ştii asta.
- Da, ştiu...
- A vrut să-ţi zic...
- Cole, te rog opreşte-te.
A vrut să-ţi zic că
te-a văzut dansând.
A spus că atunci când erai mică
v-aţi certat
chiar înainte de recitalul tău de dans.
Ai crezut că n-a venit
să te vadă dansând.
Dar a fost.
S-a ascuns în spate, ca să n-o vezi.
A zis că erai ca un înger.
A spus că
ai fost la mormântul ei
şi ai întrebat-o ceva.
A spus că răspunsul e
"În fiecare zi".
Ce ai întrebat?
O fac...
O fac să fie mândră?
Mama.
Bună, tuturor.
După *** mulţi dintre voi ştiţi,
nu sunt obişnuit să fac aşa ceva.
Şi am promis Annei că
încerc să n-o fac de râs.
Am să las asta în seama maică-sii.
Vrem să vă mulţumim tuturor că aţi venit
şi că împărtăşiţi această
zi minunată împreună cu noi.
E oarecum trist pentru mine...
Pentru că nu-mi place s-o părăsesc.
Anna?
Mi-e dor de tine.
Şi mie mi-e dor de tine...
De ce, Malcolm?
Ce?
De ce... de ce m-ai părăsit?
Nu te-am părăsit.
Văd oameni.
Ei nu ştiu că sunt morţi.
- Cât de des îi vezi?
- Tot timpul.
Sunt peste tot.
Ei văd numai ceea ce vor să vadă.
Bine, Mikey.
Hai.
Lasă-mă un minut.
Doamne...
- Nu doare.
- Să văd.
Să văd.
Ia mâna...
Doamne.
Bine.
Cred că-i în regulă.
Cred că doar a intrat...
A intrat şi a ieşit.
Nici nu mai doare.
Cred că pot pleca acum.
Trebuia să mai fac câte ceva.
Trebuia să ajut pe cineva.
Cred că l-am ajutat...
Şi vreau să-ţi mai spun ceva.
N-ai fost niciodată pe locul al doilea.
Niciodată.
Te iubesc.
Dormi, acum.
Totul va fi altfel, dimineaţa.
Noapte bună, Malcolm.