Tip:
Highlight text to annotate it
X
resincronizare CODYBOSS1969
Hei, dragă, ce se întâmplă aici?
O, bună.
Domnişoară Gorightly!
Într-o bună zi...
Într-o bună zi...
Domnişoară Gorightly!
O să mergi la toaletă şi
n-o să te mai văd după aceea.
- Haide, Harry...
- Harry era celălalt tip.
Eu sunt Sid Arbuok.
Mă placi, mai ţii minte?
Domnişoară Gorightly! Protestez!
Dragă, îmi pare rău,
dar mi-am pierdut cheia.
Asta a fost acum două săptămâni.
Nu se poate să mă suni întruna.
Mă deranjezi!
Trebuie să-ţi faci o cheie!
Dar le pierd pe toate.
- Haide. Mă placi.
- Te preţuiesc, domnule Arbuok.
- Noapte bună.
- Aşteaptă! Ce e asta?
Mă placi. Sunt un tip plăcut.
Mă placi. Am ridicat
cecurile pentru cinci persoane...
Prietenii tăi.
Când ai vrut să faci modificări
în baie, ţi-am dat 50 de dolari.
Asta îmi dă nişte drepturi.
În 30 de secunde chem poliţia!
Tot timpul, deranj!
Nu pot să dorm!
Trebuie să mă odihnesc!
Sunt artist!
Am să-i chem pe cei de la "Moravuri" aici!
Nu fi supărat.
N-o să se mai repete.
Şi s-ar putea să te las
să faci pozele alea.
Când?
Într-o bună zi.
Oricând.
Noapte bună.
Îmi pare rău că te-am deranjat.
Nu puteam deschide uşa.
Cred că mi-au trimis cheia de sus.
Nu puteam deschide uşa de jos.
Spuneam că eu cred că mi-au
trimis cheia... de sus.
Nu puteam deschide uşa de jos.
Iartă-mă că te-am trezit.
E în ordine.
Se putea întâmpla oricui...
Se întâmplă deseori. Noapte bună.
Îmi pare rău...
Îmi pare rău că te deranjez,
dar aş putea să dau un telefon?
Sigur.
De ce nu?
Mulţumesc.
Ei bine, e...
un locşor drăguţ, ce ai tu aici.
Şi tu te-ai mutat de curând, nu?
Stau aici de vreun an.
Telefonul e acolo.
Ei bine, era.
Ah, îmi amintesc.
L-am înghesuit în geantă
ca să amortizez sunetul.
Îmi pare rău...
Se simte bine?
Sigur. E bine, nu-i aşa, pisico?
Biată pisică bătrână.
Amărâtule. Un amărât fără nume.
Nu am nici un drept să-i dau un nume.
Nu ne aparţinem unul celuilalt.
Doar ne-am întâlnit într-o zi.
Eu nu vreau să-mi aparţină nimic
până când nu voi găsi un loc în
care eu şi lucrurile să ne potrivim bine.
Nu ştiu exact unde se află
locul ăsta, dar ştiu *** arată.
E ca la Tiffany.
Tiffany?
Adică magazinul de bijuterii?
Da.
Sunt nebună după Tiffany.
Ascultă.
Ştii *** sunt zilele
când te apucă pandaliile?
Pandalii? Vrei să
spui când eşti melancolic?
Melancolic eşti când eşti
gras sau când plouă, atât.
Pandaliile sunt îngrozitoare.
Dintr-o dată ţi se face
frică şi nu ştii de ce.
- Ai simţit asta vreodată?
- Sigur.
Când am pandalii, singurul
lucru care mă ajută
este să iau un taxi până la Tiffany.
Mă calmează imediat.
Liniştea şi măreţia locului.
Acolo nu se poate întâmpla nimic rău.
Dacă aş găsi un loc adevărat
care să mă facă să mă
simt ca la Tiffany, atunci...
aş cumpăra nişte mobilă
şi i-aş da un nume pisicii.
Scuză-mă. Voiai ceva.
Telefonul.
Trebuia să mă întâlnesc cu cineva.
Acum e ora 10, joi dimineaţa?
Tocmai am coborât din avion.
Nu sunt sigur.
Joi. Astăzi e joi?
- Aşa cred.
- Joi! Nu se poate!
E prea înfiorător!
Ce e aşa de înfiorător la ziua de joi?
Nu-mi aduc niciodată aminte când vine.
Miercurea, în general,
nu apuc să mă culc
pentru că trebuie să-l prind
pe cel de la 10:45.
Sunt aşa de rigizi cu orele de vizită.
Fii drăguţ şi uită-te sub pat
după o pereche de
pantofi din piele de crocodil.
Trebuie să fac ceva cu felul în care arăt.
Nu pot să merg la Sing
Sing cu o faţă tristă.
Sing Sing?
Ridicol nume pentru o închisoare.
Are mai mult sonoritate de operă.
Negru, crocodil.
Toţi vizitatorii se
străduiesc să arate cât mai bine.
E impresionant să vezi femeile purtând
cele mai frumoase haine ale lor.
Le ador pentru asta.
Şi îmi sunt dragi şi copiii.
Ar trebui să fie trist să
vezi copii acolo, dar nu e.
Au panglici în păr iar
pantofii le strălucesc.
După *** înţeleg eu,
mergi să vizitezi
pe cineva la Sing Sing.
Poţi să spui ce fel de persoană
te consideră un bărbat
după cerceii pe care ţi-i dăruieşte.
Trebuie să spun că-ţi umblă mintea.
- Pot să întreb pe cine?
- Pe cine vizitez?
Cred că asta am vrut să spun.
Nu ştiu dacă să-ţi spun sau nu.
Nu mi-au spus niciodată să nu spun.
Jură că nu spui nimănui!
Fă-ţi cruce şi sărută-ţi cotul!
O să încerc.
Probabil că ai citit despre el.
E Sally Tomato.
Sally Tomato?
Nu fi aşa de şocat.
N-au putut dovedi
că făcea parte din Mafie,
cu atât mai puţin că era şeful ei.
Au dovedit doar că a înşelat fiscul.
E un bătrânel drăguţ.
N-a fost iubitul meu sau altceva.
Nu l-am cunoscut
înainte să intre la închisoare.
L-am văzut în fiecare joi,
în ultimele şapte luni.
M-aş duce şi dacă
nu m-ar plăti.
- Pantofi.
- N-am găsit decât unul.
- Te plăteşte?
- Da. Avocatul lui..
Dacă o fi avocat, lucru
de care mă îndoiesc.
Are doar un serviciu de robot automat
şi întotdeauna vrea să ne
întâlnim la Hamburger Heaven.
Te-am găsit, ticălosule.
Mulţumesc.
Cu plăcere.
Rochie... Rochie...
Uite-o aici... Geantă.
Şi o pălărie.
Uite-o.
Oricum, acum şapte
luni, acest aşa zis avocat
m-a întrebat dacă nu vreau
să înveselesc un bătrânel
şi să primesc
100 de dolari pe săptămână.
I-am spus:
"Ai nimerit la o altă Holly Golightly."
Eu câştig atâta numai mergând la toaletă.
Orice gentleman îi dă unei
fete 50 de dolari pentru toaletă.
Şi pentru taxi, încă 50.
Apoi mi-a spus că pe clientul
lui îl cheamă Sally Tomato.
Sally m-a văzut undeva
şi m-a admirat de la distanţă.
Aşa că n-ar fi o faptă
bună dacă l-aş vizita?
*** puteam să refuz?
Era sălbatic de romantic.
*** arăt?
Foarte bine.
Trebuie să spun că sunt uimit.
N-aş fi reuşit, fără tine.
Geanta...
Sună-mă oricând doreşti.
Sunt la etaj.
Sau voi fi îndată ce o să mă mut.
Pa, pisică.
Vrei să spui că-ţi dă 100 de
dolari pentru o conversaţie de o oră?
Domnul O'Shaughnessy o face când
îi transmit prognoza meteo.
Nu e treaba mea,
dar ai putea da de necaz.
Ţine-mi asta.
Şi ce vrei să spui cu prognoza meteo?
E un mesaj pe care i-l
transmit domnului O'Shaughnessy,
ca să ştie că am fost acolo.
Sally îmi spune ce să-i
spun că de exemplu...
"E un uragan în Cuba",
"Sunt nori la Palermo",
chestii dintr-astea.
Nu te teme pentru mine.
Îmi port singură de grijă de multă vreme.
Taxi!
- N-am putut niciodată să fac asta.
- E uşor.
Paul.
Am întârziat. Ştiu.
Ai rămas încuiată pe-afară?
Nu ţi-au dat cheie?
Of, dragă. Îmi pare rău.
Nu, am cheia, bine
Domnişoară Golightly, vecina
mea, fii bună şi lasă-mă să intru.
Domnişoara Golightly e
în drum spre Sing Sing.
Doar în vizită, bineînţeles.
Domnişoara Golightly,
doamna Falenson, decoratoarea mea...
- Îmi pare bine.
- Îmi pare bine.
Dragă. Lasă-mă să te privesc.
- Ai terminat?
- Zborul a fost chiar aşa de neplăcut?
Grand Central station şi repede, dragă.
Nu sunt decât trei săptămâni
de când te-am lăsat în Roma.
Parcă au trecut ani.
- Ai văzut apartamentul?
- Nu încă.
Am fost rea, dar n-am putut să rezist.
L-am aranjat fără tine.
Cred că e scump,
dar dacă îl deteşti din tot
sufletul, putem s-o luăm de la capăt.
Hei, dragă! Unde mergi?
Hai, dragă. Deschide uşa.
Ah, fii bună!
Strici o petrecere aşa de frumoasă...
Haide, dragă. Deschide uşa.
Hei, orchestra cânta.
Uf, haide, dragă.
D-şoară Golightly, trebuie
să protestez din nou!
Dacă nu opreşti fonograful acum,
am să chem poliţia!
Da. E mult mai bine.
Care-i problema, dragă?
Haide. Eşti un copil bun.
Deschide uşa.
Haide, dragă, aştept.
- E-n regulă, eu sunt.
- Aşteaptă o clipă. Domnişoară...
Golightly. Holly Golightly.
Locuiesc la etaj. Ne-am întâlnit
azi dimineaţă, ţineţi minte?
Da.
E-n regulă. A plecat.
Lucrează târziu pentru un decorator.
Jos e cel mai îngrozitor om.
E drăguţ când e treaz, dar
după un pahar de vin,
Doamne, ce bestie.
M-am săturat aşa de tare de
el, că am ieşit pe fereastră.
Poţi să mă dai afară dacă vrei,
dar stăteai aşa de confortabil acolo
şi prietena ta, decoratoarea, a plecat
şi se făcuse frig afară.
Şi am auzit că oamenii din New York
nu ajung niciodată să-şi cunoască vecinii.
Ei bine, *** a fost la Sing Sing?
Bine. Am prins trenul
şi toate celelalte.
Şi care e starea vremii?
"Turbulenţe mărunte dinspre"
"Block Island către Hatteras"...
sau ce-o fi însemnând asta.
Ştii, eşti un scump.
Chiar că eşti.
Şi semeni puţin cu fratele meu, Fred.
Te superi dacă-ţi spun Fred?
De loc.
300. E foarte generoasă.
E pe săptămână, pe oră, sau ***?
Gata, petrecerea s-a terminat. Afară.
Of, Fred.
Dragul meu Fred, îmi pare rău.
N-am vrut să-ţi rănesc sentimentele.
Nu fi supărat.
Voiam să spun doar că înţeleg.
Înţeleg perfect.
Mai stai pe-aici.
Prepara-ţi ceva de băut.
- Aruncă-mi halatul. Îţi pregătesc eu.
- Stai acolo.
Trebuie să fii complet epuizat.
Vreau să spun că e târziu
şi tu dormeai adânc şi restul...
Cred că ştiu la ce te gândeşti.
Că sunt "trčs fou" sau ceva de genul ăsta.
Nu eşti mai "fou" decât alţii.
Ba da, toată lumea spune.
Dar nu mă deranjează.
E util să fii banana din
vârf în departamentul de şoc.
Oricum, tu cu ce te ocupi?
- Sunt scriitor, cred.
- Crezi? Nu ştii?
Bine, e o afirmaţie.
E la afirmativ.
Sunt scriitor.
Singurul scriitor cu care am
ieşit este Benny Shacklett.
A scris o groază pentru cei
de la TV, dar ce nemernic.
Spune-mi, eşti scriitor adevărat?
Adică cumpără cineva ce scrii tu?
Sau ce publici?
Ei cumpără ce-i la modă.
Ale tale?
Toate cărţile astea?
E o singură carte,
în 12 exemplare.
"Nouă vieţi" de Paul Varjak.
Sunt povestiri.
Hm... Nouă.
Spune-mi una.
Nu sunt din cele care se pot povesti.
Prea porcoase?
Da, cred că sunt şi porcoase,
dar numai din întâmplare.
În cele mai multe găseşti
mânie, sensibilitate, trăiri intense
şi cel mai murdar dintre
toate cuvintele: promiţătoare.
Aşa au spus în "The Times Book
Review", în 1 octombrie 1956.
- 1956?
- Da.
E o întrebare indiscretă, dar
ce-ai mai scris în ultima vreme?
În ultima vreme am lucrat la un roman.
- În ultima vreme, din 1956?
- Un roman cere timp.
- Vreau să înţeleg.
- Nu mai scriu povestiri.
Nu vreau să-mi irosesc
talentul cu lucruri mărunte.
Mi-l păstrez pentru ceva măreţ.
Scrii în fiecare zi?
Sigur.
- Astăzi?
- Sigur.
Ce frumoasă maşină de scris.
Desigur.
Nu scrie decât proză promiţătoare,
sensibilă şi plină de trăiri intense.
N-are bandă tuşată.
Nu?
Nu.
Ai spus ceva azi dimineaţă
care m-a obsedat toată ziua.
Ce anume?
Chiar îţi dau 50 de dolari de
câte ori mergi la toaletă?
Bineînţeles.
Cred că o duci foarte bine.
Încerc să pun bani de-o
parte, dar nu prea reuşesc.
Ştii, chiar că semeni mult cu Fred.
Nu l-am văzut de când aveam 14 ani.
Atunci am plecat de acasă.
Avea deja 1.85 metri.
Probabil că untul de arahide
l-a făcut să crească atâta.
Toată lumea zicea că e nebun,
la cât unt de arahide mânca.
Dar nu era nebun,
era doar dulce şi înalt
şi... groaznic de încet.
Bietul Fred. Acum e în armată.
E cel mai bine pentru el până
strâng eu destui bani.
- Şi pe urmă?
- Pe urmă Fred şi cu mine...
Am fost o dată în Mexico.
E un loc foarte bun ca să creşti cai.
Am văzut un loc lângă mare care...
Fred se pricepe foarte bine la cai.
Dar până şi în Mexico
pământul costă ceva.
Orice aş face, n-am niciodată mai
mult de 200 de dolari în bancă.
Nu se poate să fie 4:30.
Pur şi simplu nu se poate.
Te superi dacă vin lângă tine o clipă?
E în regulă. Chiar că e.
Suntem prieteni şi atât.
Suntem prieteni, nu-i aşa?
Sigur.
Bine, hai să nu mai spunem nici un cuvânt.
Hai să dormim.
Unde eşti, Fred?
E frig.
E zăpada şi... bate vântul.
Ce e? Ce s-a întâmplat?
De ce plângi?
Dacă e să fim prieteni, hai
să lămurim chiar acum un lucru.
Nu-mi plac băgăcioşii.
- Da.
- Lucille, dragă?
Am încercat din răsputeri să dau de tine.
Bill tocmai s-a întors...
cu o zi mai devreme, scârbă...
aşa că trebuie să mă retrag.
O să le explici tu celorlalte fete?
Eşti o scumpă.
Poate reuşim să luăm
prânzul împreună, mâine.
- Te sun mâine dimineaţă.
- *** spui tu.
O să supravieţuieşti fără mine
în seara asta?
Sigur. S-ar putea chiar să mă arunc
bărbăteşte în vâltoarea scrisului.
- Noapte bună.
- Noapte bună.
Te-a păsat, nu-i aşa, Polly, dragă?
Aşa-ţi trebuie, gură spartă.
- Buon giorno.
- Poftim?
Nu bei?
Ai buzunarele pline cu bani?
*** ţi se spune?
Care-i numele tău?
*** te cheamă?
- Irving.
- A, da. Perfect, perfect.
E minunat, Irving.
Mă întorc imediat, Irving, dragă.
Da? Puştiul e tot sub duş.
Eşti aşteptată?
Am fost invitată, dacă asta vrei să spui.
Nu mai face mofturi. Intră.
E o petrecere.
O grămadă de personaje vin neinvitate.
Să-ţi iau ceva de băut. Bei ceva?
- Atunci o să-ţi iau ceva de băut.
- Bine.
Hei, scumpo, ţi s-a rupt fusta.
- Ce bei?
- Bourbon.
- Cu gheaţă?
- Da... Nu, cu apă.
- Vrei gheaţă mai întâi?
- Da. Nu prea multă.
Bine. O să te destindă.
- Îl cunoşti de mult pe puşti?
- Nu foarte. Eu locuiesc sus.
Uită-te la casa asta. Ce loc.
E de necrezut. Ce înghesuială!
Ce crezi?
- Despre ce?
- E ea sau nu e ea?
Stai o clipă. Aşteaptă.
- Harriet!
- Bună, J.B.
"J.B.? Ce-i asta"?
- O ştii pe Gil.
- Da. Ce mai faci?
- Ce zici de o băutură?
- În bucătărie. Găseşti tot ce-ţi doreşti.
Deci... Of, dragă, tu eşti.
Fred, dragule,
mă bucur că ai putut să vii.
Ţi-am adus un cadou
pentru cărţile tale.
Eşti dulce.
Nu-i aşa că arată bine?
Dă-mi o ţigară, O.J.
O.J. e un agent grozav.
Ştie o groază de numere de telefon.
Ce număr are Jerry Wald?
Haide, las-o baltă.
Dragă, vreau să-l suni şi să-i spui
că Fred e un geniu.
Nu te mai roşi, Fred.
Nu tu ai spus-o, eu am spus-o.
Nu mai trage de timp, O.J. Spune-mi
*** o să-l faci pe Fred bogat şi faimos?
Lasă-ne pe mine şi pe Fred
să aranjăm asta, da, păpuşă?
Bine, dar ţine minte,
eu sunt impresarul.
Are deja o decoratoare...
Eu sunt impresarul.
Opreşte-te.
Bună, băieţi. Haideţi înăuntru.
Aveţi în bucătărie tot ce vă trebuie.
Deci, ascultă, Fred, dragule... Ce?
- Nu, e Paul, dragă.
- Am crezut că e Fred, dragă.
- Nu.
- Ba da. Am crezut că e Paul, dragă...
- Răspunde la întrebare. E sau nu e?
- E sau nu e ce?
O prefăcută..
Nu ştiu. Nu cred
Nu crezi... Ei bine, greşeşti. Este!
Pe de altă parte, ai dreptate, pentru
că e o prefăcută autentică.
Pentru că ea chiar
crede toate prostiile astea.
Acuma, mie chiar îmi place puştiul.
Chiar îmi place.
Sunt sensibilă, de aia.
Trebuie să fii sensibil ca să-ţi
placă puştiul. Ştii ce vreau să spun.
E sclipirea poetului.
Ştii ce vreau să spun.
O cunoşti de mult?
Eu am descoperit-o. Eu sunt
O.J. Berman. Acum câţiva ani...
Era doar un copil.
Era stilată,avea clasă... Ştii tu...
- Ce avea?
- Clasă. Da, avea clasă...
Dar nu ştiai ce vrea să
spună când deschidea gura,
era o mocofană din vârf
de munte sau de la ţară.
Ştii cât a durat
să-i şterg accentul acela?
Nu.
Îţi spun eu. Un an.
Ştii *** am făcut?
I-am dat lecţii de franceză.
Mi-am imaginat că, odată
ce va putea imita franceza,
va putea imita şi engleză.
Şi, la sfârşit, am aranjat şi
o mică audiţie pentru un film.
Ei bine, cu o seară înainte de audiţie...
Să mă sinucid, nu alta...
Sună telefonul. Ridic...
"O.J. la telefon."
Zice: "Bună, sunt Holly".
- "Holly, parcă ai fi departe..."
- "Sunt la New York" zice ea.
"Nu se poate să fii la New York.
Mâine ai audiţie."
Zice: "Sunt aici pentru că n-am
văzut niciodată New York-ul"
"Ia un avion şi întoarce-te!"
Ea zice: "Nu vreau."
"*** adică?
Ce vrei, de fapt?"
Ea zice: "Asta vreau."
- Fred, dragă...
- E Paul, dragă.
Sigur. Nu-mi spune că nu e o prefăcută.
Irving! Dragule, unde ai fost?
Mike, dragule, am încercat
toată ziua să dau de tine.
Robotul nu răspunde.
Asta e problema cu roboţii...
Ei bine, presupun că...
Şi după toate alea zice...
- Oră, dragă.
- Ce?
Ora?
- Ai un ceas?
- Nu.
- O, stai să văd. 6:45.
- Mulţumesc.
Chiar a fost necesar?
Grozavă petrecere.
Oricum, cine sunt toţi ăştia?
Cine ştie? Nu contează.
Nu te deranjează, nu-i aşa, dragule?
Întăriri.
Chiar aici.
Holly, dragă!
Aia cine e?
Mag Wildwood.
E model, dacă îţi vine să crezi
şi e îngrozitor de plicticoasă.
Dar uite la bunătăţile care vin cu ea.
Arată bine,
dacă îţi plac bărbaţii
frumoşi, cu înfăţişare prosperă,
cu aer pasional şi prea mulţi dinţi.
Mă refeream la celălalt.
- Celălalt?
- E Rusty Trawler.
E al nouălea om bogat
din America sub 50 de ani.
Asta e o informaţie remarcabilă
pe care e bine s-o ai la îndemână.
Eu ţin cont de chestiile astea.
- Scuză-mă. Îmi datorezi 47...
- Ţine asta o clipă, dragă.
Mag, dragă, ce faci aici?
Eram sus, lucrăm cu Yunioshi
nişte chestii de Paşte pentru Bazar,
când băieţii ăştia drăguţi
au venit să mă ia.
A fost o greşeală, desigur.
Mi s-au încurcat firele pe undeva.
Au fost amândoi foarte drăguţi.
Pot să ţi-l prezint pe José Silva Pereira?
E din Brazilia.
Domnişoară Golightly.
Foarte drăguţ din partea ta
să mă laşi să iau parte la petrecerea ta.
Sunt foarte interesat de
cultură nord-americană.
Am văzut deja la Statuia Libertăţii
şi Restaurant Automatique,
dar e prima dată
că mă aflu într-o casă tipic nord-americană.
Nu ţi se topeşte în gură?
Şi acesta este domnul Rusty Trawler.
Domnişoară Golightly.
Nu te superi pe mine că l-am adus?
- Sigur că nu, dragă.
- Mă bucur.
Acum, cine îmi aduce un bourbon?
- O.J.
- Da.
Îi aduci tu domnişoarei
Wildwood ceva de băut?
Cine e domnişoara Wildwood?
Domnule Berman, nu am fost prezentaţi.
Eu sunt Mag Wildwood
din Wildwood, Arkansaw.
Asta e o regiune... deluroasă.
Acum, simte-te ca acasă.
Nu te deranja.
Mă bucură să observ obiceiurile
ţării dumneavoastră.
Bine, aşa să faci.
Acum haide, domnule Trawler.
Hai să vedem ce putem găsi să te amuze.
Nu trebuia să vin să te iau.
În ultima clipă, am...
Uite, nu trebuia să te iau.
Da?
Domnişoară Gorightly!
De data asta te avertizez!
De data asta
chiar că am să chem poliţia!
Bună seara!
E ceva important?
Nu. Sunt tipii de sus,
se plâng de gălăgie.
E furios?
A zis ceva despre chemat poliţia.
O, poliţia... Poliţia?
Nu se poate. Mai bine s-o găsesc
pe domnişoara Wildwood şi să plecăm.
Dacă crezi că pot găsi
un iubit de-al meu
agitându-se după un
gunoi ieftin de Hollywood.
Mag, dragă, eşti plicticoasă.
Taci din gură!
Ştii ce-o să ţi se întâmple?
Am să te duc la grădina zoologică
şi am să te dau iacului să te mănânce.
Imediat ce termin asta de băut.
Pârtie!
Scuze.
- O, bună seara, Ed.
- E Paul, dragă.
Ţi-l aminteşti pe Irving, nu-i aşa?
- Acesta e José.
- Îmi pare bine.
Mă bucur să te văd.
Hoţi de bijuterii.
Sally mă ajută la contabilitate.
N-am de loc cap pentru cifre.
Încerc cu disperare să
economisesc nişte bani.
Pur şi simplu nu pot.
El mă pune să notez totul.
Ce primesc, ce cheltuiesc.
Am avut un cont în bancă.
M-a pus să mă descotorosesc de el.
Zice că e mai bine să operezi
cu cash, taxele sunt mai mici.
Într-o zi, d-le Fred, să iei cartea
asta şi s-o transformi într-un roman.
E totul aici. Trebuie doar
să completezi amănuntele.
Ar fi bună pentru o comedie.
Nu. Nu, nu cred.
Cartea asta ar frânge inimi.
"Domnul Fitzsimmons... toaletă, 50$."
"Mai puţin 18$... reparaţii
rochie neagră de mătase."
"Mâncare pentru pisică 27 cenţi."
Sally, dragă, te rog încetează.
Mă faci să roşesc!
Dar ai dreptate în legătură cu Jack
Fitzsimmons. E un adevărat nemernic.
Presupun asta, desigur.
Eu nu cunosc decât nemernici.
Exceptându-l pe Fred, desigur.
Crezi că Fred e drăguţ?
Pentru tine... Sper că e.
Sărută-mă. La revedere, unchiule Sally.
Pe săptămâna viitoare.
La revedere, unchiule Sally.
La revedere şi nu uita
să-mi trimiţi cartea aia.
N-o să uit.
O, şi starea vremii?
O, da.
"Se aşteaptă o fulguială în
New Orleans weekend-ul ăsta."
Se aşteaptă o fulguială în
New Orleans weekend-ul ăsta?!
Nu e foarte ciudat?
Cred că n-au avut zăpadă în
New Orleans de un milion de ani.
Nu ştiu de unde le scoate.
Moon River
mai lat de o milă
te traversez cu stil
Într-o zi
o, făuritor de vise,
tu, care frângi inimi
oriunde te duci
voi merge şi eu.
Doi hoinari
plecaţi să vadă lumea.
Sunt aşa de multe în lume
de văzut.
Urmărim
acelaşi capăt
al curcubeului
ce ne aşteaptă după colţ
pe prietenul meu,
Moon River
şi pe mine
- Bună.
- Bună.
- Ce faci?
- Scriu.
Bine.
Păi atunci, salut.
- Ce s-a întâmplat?
- Nu ştiu.
Probabil că nimic.
Vreau să văd dacă mai e acolo.
Să vezi dacă mai e acolo cine?
Despre ce vorbeşti?
Uite.
Vezi? L-am văzut ieri după-amiază.
Nu ţi-am spus nimic.
Nu am vrut să par nevrotică, dar...
- Acum, că e iarăşi acolo...
- Cine crezi că e?
Poate fi oricine, bineînţeles,
dar ce mi-a trecut prin minte a fost...
Dacă Bill a pus să ne urmărească?
Bine, o să mă ocup eu de asta.
Nu. N-o face. Te rog.
Dacă asta e, nu faci decât
să agravezi lucrurile.
Voi fi atent. Aşteaptă aici.
Dragă, te rog să n-o faci.
Nu cred că ar trebui s-o faci.
Uşor.
Vreau doar să aflu despre ce e vorba.
Bine, ce doreşti?
Fiule, am nevoie de un prieten.
Ăsta sunt eu. Asta e ea,
împreună cu fratele ei, Fred.
Eşti tatăl lui Holly?
N-o cheamă Holly,
ci Lula Mae Barnes.
Cel puţin aşa se numea
până când s-a măritat cu mine.
Sunt soţul ei, Doc Golightly.
Paul Varjak.
Sunt veterinar. Mă ocup de animale.
Am şi o fermă lângă Tulip, în Texas.
În curând fratele ei, Fred,
se va întoarce din armată.
Locul lui Lula Mae e acasă,
lângă soţul şi copiii ei.
Copii?
Ăştia sunt copiii ei.
Are patru copii?
N-am spus că e mama lor naturală.
Mama lor, o femeie deosebită,
a murit în 4 iulie 1955,
de Ziua Independenţei.
Era în anul secetei. Când m-am
căsătorit cu Lula Mae, avea 14 ani.
S-ar spune că o fată de vârsta asta
nu prea ştie ce face.
Însă Lula Mae era o
persoană cu totul deosebită.
Ne-a frânt inimile când a fugit.
N-avea nici un motiv s-o facă.
Fetele mele făceau toate treburile casei.
Lula Mae n-avea decât să se odihnească.
Se îngrăşase, în timp ce fratele ei
a crescut cât un uriaş.
Erau total schimbaţi faţă de
când au venit prima dată la noi.
Doi tineri neştiutori şi sălbatici...
I-am prins în curte, pe când
furau lapte şi ouă de curcă.
Lula Mae şi fratele ei locuiau
împreună cu nişte terchea-berchea,
cam la 60 de km de Tulip.
Avea toate motivele să fugă de acolo,
dar n-avea nici unul să plece de la mine.
Dar fratele ei? Şi el a fugit?
Nu. Fred a stat la noi până
când a plecat în armată.
De asta am venit.
Am primit o scrisoare de la el.
În februarie, se întoarce acasă,
aşa că am venit s-o iau şi pe ea.
Locul ei e împreună cu
soţul, cu copiii şi cu fratele ei.
Era în pungă... Îl vrei?
N-am înţeles niciodată de ce a fugit.
Să nu-mi spui că nu era fericită.
Nu tăcea din gură nici o clipă.
Mereu avea ceva interesant de spus,
mai ceva ca la radio.
În noaptea în care am cerut-o
de soţie, am plâns ca un copil.
Mi-a spus: "De ce plângi, Doc?
Sigur că mă mărit cu tine".
"N-am mai fost căsătorită până acum".
Am râs şi am strâns-o tare în braţe.
"N-am mai fost căsătorită până acum"!
Ascultă, fiule, am nevoie de un prieten.
Nu vreau s-o iau prin
surprindere şi s-o sperii.
Poartă-te ca un prieten
şi spune-i că am venit.
Faci asta pentru mine?
Sigur, Doc, dacă asta vrei.
Să mergem!
În regulă.
Eu sunt.
Dragul meu, tocmai plecam.
Sunt în întârziere o jumătate de oră.
Poate bem ceva împreună, mâine.
Sigur, Lula Mae,
dacă vei mai fi aici, mâine.
Te rog spune-mi unde e!
Dumnezeule! Lula Mae!
Iubito, ăştia nu-ţi dau să mănânci
nimic, aici? Eşti aşa de slabă!
- Bună, Doc!
- Dumnezeule, Lula Mae!
A venit raiul pe pământ!
Ce s-a întâmplat? Te simţi bine?
Aşa cred. Ba nu!
Fred, vrei să mă ajuţi?
- Dacă pot...
- Vino cu mine şi cu Doc la autogară.
Crede că o să mă întorc cu el.
Am nevoie de ajutor.
Nu cred că mă descurc singură.
Holly, ce pot face eu?
E soţul tău!
- Ba nu e.
- Nu?!
Căsătoria a fost anulată de ani
de zile, dar el nu vrea să accepte.
Te rog, Fred!
O să-i spun că vii să ne conduci.
Nu-i spune nimic.
Ne întâlnim jos, peste o oră.
Te rog!
Aşteaptă-mă aici, scumpo.
Mă duc să iau bagajul.
Mă duc să caut nişte reviste.
Fred, te rog, nu mă părăsi!
Atenţiune, vă rog.
De la peronul 5, pleacă
în direcţia Dallas...
Philadelphia, Columbus,
lndianapolis, Terre Haute,
St. Louis, Tulsa, Oklahoma
City, Denison, Dallas.
Haide, Lula Mae!
E autobuzul nostru.
Doc, nu merg cu tine.
Hai să mergem liniştiţi...
Aş vrea să mă înţelegi.
Ajută-mă, Fred!
Fiule, îţi sunt recunoscător pentru
ajutor, dar asta este între noi doi.
Sigur, Doc...
Te iubesc, Lula Mae!
Ştiu. Tocmai aici e problema.
E greşeala pe care o faci mereu...
Încerci să iubeşti o sălbăticiune.
Mereu aduceai acasă animale sălbatice.
Odată ai adus un şoim cu o aripă ruptă,
altă dată o pisică
sălbatică cu un picior fracturat.
Ţii minte?
Lula Mae, trebuie să-ţi spun...
Nu trebuie să te ataşezi de sălbăticiuni.
Cu cât o faci mai mult, cu
atât ele devin mai sălbatice.
Ajung îndeajuns de
puternice încât să fugă în pădure
sau să-şi ia zborul către un
copac şi de acolo spre cer.
Lula Mae, trebuie să-ţi spun ceva.
Scuză-mă.
Acum câteva săptămâni, am
primit o scrisoare de la Fred.
De la Fred? E bine, nu-i aşa?
Da, aşa cred.
Mi-a scris că se întoarce în februarie.
În februarie?
Mai sunt doar patru luni!
Trebuie să te întorci împreună
cu mine, Lula Mae!
Trebuie să te întorci,
locul tău e lângă noi.
Doc, trebuie să înţelegi.
Nu mă pot întoarce.
Trebuie să înţelegi ce îţi spun.
Nu vreau să te forţez,
dar n-am încotro.
Dacă nu vii cu mine,
îi voi scrie lui Fred să facă bine
să-şi găsească un alt adăpost
şi să-şi poarte singur de grijă.
Doc, să nu faci asta!
Să nu-i scrii asta!
Îi voi scrie eu şi îi voi spune
că vreau să stea aici, cu mine.
O să am eu grijă de el!
Spui prostii, Lula Mae!
Nu-mi mai spune aşa!
Nu mai sunt Lula Mae!
Bine, Lula Mae.
Cred că ştii tu ce faci...
Ai grijă de ea, fiule!
Măcar vezi să mănânce
din când în când!
Sigur, Doc...
E atât de slabă!
Te rog, Doc. Te rog să înţelegi!
Te iubesc, dar nu mai sunt
cea de altădată.
Nu mai sunt!
Dragă Fred, ştii care e
cel mai îngrozitor lucru?
Încă mai sunt Lula Mae.
Am 14 ani, fur ouă de curcă
şi alerg printre trandafiri sălbatici.
Numai că acum îmi spun
că sunt la pământ.
E prea devreme
ca să mergem la Tiffany.
Cred că cel mai bun
lucru ar fi să bem ceva.
Da, am mare nevoie de asta.
Fred, dragul meu, faci tu cinste?
Sigur.
Promite-mi că n-o să mă duci
acasă până când n-o să fiu beată.
Până când n-o să fiu beată criţă!
Crezi că are talent?
Un talent înnăscut, autentic?
Nu.
E un talent de suprafaţă,
nu unul autentic.
Minunat!
Crezi că e bine plă***ă?
Cu siguranţă!
Dă-mi voie să-ţi spun ceva.
Dacă aş avea banii ei, aş
fi mai bogată decât ea.
- *** aşa?
- Aş păstra "magazinul cu dulciuri".
Bătrânul Sally Tomato...
El e "magazinul meu cu dulciuri".
Mereu m-aş putea baza pe el,
de aia aş avea mai mulţi bani decât ea.
Hai să ieşim puţin la aer!
Orice individ,
Tom, *** sau Harry...
Rectific!
Tom, *** sau Sid.
Harry era un prieten.
Deci, fiecare Tom, *** sau Sid crede...
Crede că, dacă invită o fată la cină,
ea se va transforma într-o pisicuţă blândă
cu care să facă ce vrea. Am dreptate?
În ultimele două luni, i-am numărat,
am luat cina cu 26 de nemernici.
27, dacă-l socotim
şi pe Benny Shacklett,
care, în multe privinţe, era
un nemernic şi jumătate.
- Mi-am uitat cheia.
- Nu-i nimic. Am sunat la Yunioshi.
Vrei să ştii ce e ciudat?
Deşi majoritatea nemernicilor
îţi dau 50 de dolari pentru toaletă,
am descoperit că am în cont
cu nouă dolari
mai puţin decât acum şase luni.
Aşa că, dragul meu Fred,
în seara asta am luat
o hotărâre crucială.
Care anume?
Mă retrag!
- Felicitări!
- Nu rentează,
nici economic, nici social.
Renunţ.
Domnişoară Golightly! De data asta
nu mai chem poliţia, ci pompierii!
Dacă e nevoie, sun şi
la Ministerul Sănătăţii!
Linişte acolo!
Vreţi să treziţi toată casa?
După *** spunea domnişoara Golightly
înainte de a fi întreruptă cu brutalitate,
domnişoara Golightly îşi anunţa intenţiile
de a-şi pune talentul de necontestat
în slujba capturării unei prăzi,
în scopuri matrimoniale.
E vorba de dl Rutherford Trawler,
"Rusty" pentru cei mulţi amici ai lui.
- Cine?
- Rusty Trawler.
L-ai întâlnit la petrecerea
mea, acum câteva săptămâni.
A venit cu Mag Wildwood.
Nu latino-americanul ăla drăguţ,
celălalt, care seamănă cu un porc.
Ţii minte?
Al nouălea în topul celor mai
bogaţi bărbaţi sub 50 de ani...
Ah...
Citesc oare, dezaprobare?
În ochii tăi?
Ghinion, amice,
pentru că aşa se va întâmpla.
Bună, pisico!
- Holly, eşti beată!
- Aşa e.
E adevărat. Dar n-are nici o importanţă.
Ce vrei să faci?
Cred că ar trebui să bem
pentru noua doamnă Rusty Trawler.
Pentru mine...
Uşurel...
Ce e? Nu crezi că pot s-o fac?
Spune-mi! Mă interesează.
Nu crezi că pot?
Ai auzit ce-a spus Doc.
Fratele meu vine din armată în februarie,
iar el nu vrea să-l primească.
Depinde numai de mine.
Nu ştiu de ce nu înţelegi.
Am nevoie de bani şi o să
fac orice ca să-i obţin.
Luna viitoare pe vremea asta,
voi fi noua doamnă Rusty Trawler.
Cred că trebuie
să bem pentru asta.
S-a terminat... Ce păcat!
Ai nişte whisky, sus?
Ai băut destul.
Du-te şi adu whisky!
Ţi-l plătesc.
Holly, te rog!
Tu nu eşti de acord cu mine.
Nu accept băutură
de la cineva care mă dezaprobă.
Să nu uiţi că pot să-mi
plătesc singură băutura!
Nu accept băutură de la domnii
care dezaprobă ceea ce fac,
mai ales de la cei
întreţinuţi de alte femei.
Ia-i!
Cred că eşti obişnuit
să primeşti bani de la femei.
Dacă aş fi în locul tău,
n-aş arunca banii aşa.
Rusty Trawler nu merită efortul!
Durează exact patru secunde
ca să mergi de aici până la uşă.
Îţi dau două!
Bună! Am venit să vorbim
despre seara trecută.
Apoi am văzut ziarul
şi m-am simţit jenat.
Oricum, te priveşte direct,
aşa că e mai bine să afli de la mine.
- Ce?
- Ce?!
O, ai dopuri în urechi!
Nu pot să repet de la început.
E suficient să spui.
Am venit să ne împăcăm.
În plus, am tot felul de noutăţi.
Pot să intru?
Cred că da.
O clipă. Să văd dacă am halatul pe mine.
Nu-l am. Vrei să te
întorci puţin cu spatele?
Lasă... E o frază răsuflată...
O să mă întorc eu.
Intră.
Ai citit ziarul?
Hm... Te referi la Rusty?
Da. Ştiu totul.
Nu l-am ales bine, nu-i aşa?
Am crezut că e doar un nemernic,
dar e regele nemernicilor.
Un rege al nemernicilor deghizat.
Dar nu ştii care e partea cea mai rea.
Nu numai că e un nemernic autentic,
dar e şi falit.
N-are nici o leţcaie.
Familia lui e bogată, dar el e falit.
Are datorii de 700.000 de dolari.
Îţi închipui? 700.000 de dolari?
Dacă ar fi 43 de dolari, aş înţelege.
De aceea s-a decis
să se însoare cu Regina Porcilor.
Să-ţi spun ceva, Fred, dragule.
M-aş căsători imediat cu tine pentru bani.
- Tu te-ai însura cu mine pentru bani?
- Chiar acum.
Avem noroc că nici unul
dintre noi nu e bogat.
Da...
Dragă Fred, mă bucur
aşa mult să te văd!
Ce-ai mai făcut?
Am scris.
Tocmai am fost anunţat că
mi se publică o povestire.
Minunat!
Dar ce-o să spună
prietena ta, decoratoarea?
Am crezut că trebuie să te
abţii să de întreţii singur.
Ştii ceva?
N-am nici un chef să-i spun.
Hai să bem ceva, să ne plimbăm
şi să sărbătorim evenimentul!
Bine. Cred că mai e nişte
şampanie în frigider.
- Deschide-o tu, până mă îmbrac.
- Bine
Nu cred că am mai băut
şampanie înainte de micul dejun.
De câteva ori am băut la micul dejun,
dar niciodată înainte.
Am o idee minunată.
Să ne petrece ziua făcând lucruri
pe care nu le-am mai făcut niciodată.
Pe rând. Întâi tu, pe urmă eu.
Sigur că nici nu pot să mă gândesc la
vreun lucru pe care să nu-l fi făcut...
Niciodată nu m-am plimbat dimineaţa,
de când am venit la New York.
M-am plimbat pe Fifth Avenue la şase,
dar eu cred că atunci e încă noapte.
- Crezi că asta contează?
- Sigur. Acum suntem chit.
- Nu-i aşa că-ţi place?
- Ce anume?
Tiffany!
Nu e minunat?
Acum înţelegi de ce spuneam că
acolo nu ţi se poate întâmpla nimic rău?
Nu mă dau în vânt după bijuterii,
bineînţeles, cu excepţia diamantelor.
*** e cel de aici!
Ce părere ai?
Ei bine...
Cred că ar fi de prost gust să
port diamante înainte de 40 de ani.
Aşa e, dar până atunci
trebuie să ai ceva.
O să aştept.
Ba nu. O să-ţi cumpăr un cadou.
Tu mi-ai luat o bandă pentru maşina
de scris şi mi-a purtat noroc.
Dar la Tiffany toate
sunt foarte scumpe.
Am cecul şi încă zece dolari.
Nu te las să-ţi încasezi cecul.
Dar accept un cadou
de cel mult zece dolari.
Deşi nu ştiu ce putem găsi la
Tiffany în valoare de zece dolari.
Pot să vă ajut?
S-ar putea.
Căutăm un cadou pentru doamna.
Desigur, domnule.
Vă gândiţi la ceva anume?
Ne-am gândit la diamante.
Nu vreau să vă supăr, dar doamna
crede că diamantele nu i se potrivesc.
Cred că arată nemaipomenit
la o doamnă mai în vârstă.
Dar mie nu-mi stau bine. Înţelegeţi?
- Desigur.
- Să fiu cinstit, mai există
şi o altă problemă, una financiară.
Ne putem permite o sumă limitată.
Vă pot întreba care e limita?
- Zece dolari!
- Zece dolari...
Asta e, într-adevăr,
o sumă limitată.
- Înţeleg.
- Aveţi ceva în valoare de zece dolari?
Să fiu sinceră, la preţul acesta
oferta e foarte limitată.
Avem, totuşi, ceva nou,
pentru cei care
au deja tot ce le trebuie.
Un instrument pentru format
numerele de telefon,
din argint.
Costă 6,75 dolari,
cu taxele incluse.
Un instrument din argint pentru
format numerele de telefon?
Da, domnule. 6,75
dolari, cu taxele incluse.
E un preţ bun, dar trebuie să mărturisesc
că speram să găsesc ceva...
*** să spun...
Ceva mai romantic.
- Ce părere ai?
- Un instrument pentru numere de telefon?
Arată bine faţa de celelalte,
dar cred că ne înţelegeţi...
Am încercat...
Totuşi, puteţi să ne gravaţi ceva, nu?
Presupun că da...
Desigur.
Singura problemă ar fi
că trebuie să cumpăraţi ceva,
ca să aveţi pe ce grava inscripţia.
Înţelegeţi?
Putem să gravăm ceva aici, nu?
Ar fi frumos.
Acesta n-a fost cumpărat de la Tiffany?
Nu. A fost cumpărat de la...
L-am găsit într-o pungă cu cartofi prăjiţi.
Am înţeles.
Încă se mai găsesc premii
în pungile cu cartofi?
O, da.
E bine să ştii asta.
Îţi dă un sentiment de solidaritate
şi de continuitate cu trecutul.
Cei de la Tiffany îl vor
grava cu adevărat pentru noi?
Sau credeţi că firma nu
face asemenea lucruri?
De obicei nu facem asta,
dar veţi vedea că suntem
foarte înţelegători.
Dacă-mi spuneţi ce
iniţiale doriţi să gravăm,
va fi gata mâine dimineaţă.
Nu ţi-am spus eu
că e un loc încântător?
De fapt, ce e aici?
Spuneai că vrei să te aşezi undeva.
Aici e Biblioteca.
N-ai mai fost niciodată?
Nu. E al doilea lucru pe
care nu l-am mai făcut.
Dar nu văd nici o carte.
Sunt acolo, înăuntru.
Vezi?
În fiecare sertar, sunt nişte cartonaşe
pe care sunt notaţi autorii şi cărţile.
Fascinant!
Varjak.
Serios?
Ia te uită! Nu-i aşa că e minunat?
Ai ajuns într-o bibliotecă.
"Nouă vieţi" de Paul Varjak.
Sunt o grămadă de cifre...
Chiar crezi că au cartea?
Da. Vino cu mine!
Numărul 57. E al nostru.
57, vă rog.
"Nouă vieţi" de Paul Varjak.
Aţi citit-o? E minunată!
- Mă tem că n-am citit-o.
- Ar trebui. El a scris-o.
E Paul Varjak în carne şi oase.
Nu mă crede.
Arată-i permisul de conducere
sau legitimaţia de la club, ceva.
Serios, el e autorul!
Să mor dacă mint!
Domnişoară, vă rog
să vorbiţi mai încet!
Dă-i un autograf.
N-ar fi frumos s-o personalizăm puţin?
Domnişoară, insist...
Haide, nu sta aşa!
Semnează cartea!
Bine. Ce să scriu?
Ceva sentimental.
Ce faceţi? Opriţi-vă!
Distrugeţi proprietatea publică!
Bine, dacă asta credeţi...
Hai să mergem, Fred!
Locul ăsta nici nu
se compară cu Tiffany.
Ai furat vreodată din magazine
când erai mic?
Nu. Sunt un tip înclinat spre studiu.
Tu ai furat?
Da. O mai fac din când în când,
ca să nu-mi pierd îndemânarea.
Haide, nu fi laş!
N-ai mai făcut-o
niciodată şi e rândul tău!
- Haide!
- Nu văd nimic.
Bună, pisico!
Stăpâna casei e aici?
Bau?
Eşti nebun. Ştiai că eşti nebun?
Dar eu te iubesc, oricum!
Ce-i?
Trebuie să-ţi vorbesc.
Bine.
Vrei să bei ceva?
Dacă vrei să avem
o discuţie serioasă...
Dacă e aşa,
ori îţi scoţi masca aia stupidă,
ori îmi pun şi eu una.
Priveşte...
Ce s-a întâmplat?
Ai probleme cu femeile?
Asta era, dragule?
O, înţeleg.
Ei bine, nu e prea grav.
De fapt, mă aşteptam la asta.
Nu pot spune că-mi
convine, dar mă aşteptam.
Cine e?
N-are nici o legătură cu ea.
Asta este între noi doi.
Înseamnă că e ceva serios.
Ei bine...
Eşti o femeie sofisticată.
Nu putem să terminăm
relaţia cu eleganţă?
S-o terminăm?
Da.
Bine...
Cred că Andy Hardy s-a îndrăgostit.
Cine e? O chelneriţă?
O vânzătoare?
Nu. Trebuie să fie bogată,
nu-i aşa, Paul?
Ca să te poată ajuta, nu?
Destul de ciudat...
E o fată care nu poate ajuta pe
nimeni. Nici măcar pe ea însăşi.
În schimb, eu o pot ajuta.
E un sentiment plăcut.
Bine.
Înţeleg.
Paul, să ştii că eu
chiar sunt o femeie sofisticată.
- Ce faci?
- Scriu un cec.
Nu mă mai privi aşa uimit.
M-ai mai văzut scriind cecuri.
O mie de dolari
pe numele lui Paul Varjak.
Du-o undeva pentru o săptămână.
Ai dreptul la un concediu plă***.
E o simplă problemă de afaceri, dragă.
Dacă erai deştept,
i-ai fi adunat pe ceilalţi băieţi
şi ai fi organizat un sindicat.
Atunci ai fi beneficiat
şi de alte avantaje.
Spitalizare, pensie,
ajutor de şomaj când eşti...
*** să spun,
între două combinaţii!
Îţi mulţumesc
că uşurezi lucrurile.
Nu fi absurd, dragule!
Ia cecul
şi sun-o pe fată!
Nu, mulţumesc. Am şi eu un cec.
Când îţi mai găseşti un
scriitor pe care să-l ajuţi,
vezi să aibă măsura mea.
În felul ăsta, nu va mai fi
nevoie să scurtezi mânecile.
- Ce faci?
- Scuză-mă... Regret...
Semeni cu o fată
pe care o cunosc, Holly...
Serios?
Îmi cer scuze...
Bună!
Ce vrei?
Să vorbesc cu tine.
Sunt ocupată.
Ce faci?
Citesc.
"America de Sud.
Ţinutul Bogăţiei şi al Făgăduinţei."
E foarte interesantă.
Hai să plecăm de-aici!
Am spus că vreau să plecăm.
Vreau să vorbesc cu tine.
Ce se petrece cu tine?
Ce s-a întâmplat?
Fred, te rog să mă laşi în pace!
Holly, te iubesc!
- Unde te duci?
- La toaletă.
- Ce e cu tine?
- Lasă-mă să plec!
- Nu!
- Fred, te rog să-mi dai drumul!
Să lămurim ceva.
Nu sunt şi n-am fost niciodată
Fred, nici Benny Shacklett!
Mă cheamă Paul Varjak şi te iubesc!
Dă-mi drumul!
Nu, până când nu ne lămurim. Ce e cu
prostiile astea despre America de Sud?
Mă gândeam că dacă mă mărit
cu un bărbat din America de Sud
ar trebui să aflu câte
ceva despre zona aia.
Te măriţi cu un bărbat din America de Sud?
- José.
- Cine dracu' e José?
- José da Silva Perreira.
Cine dracu' e José da Silva Perreira?
Dragă, l-ai cunoscut.
E prietenul lui Mag Wildwood.
Cel înalt şi chipeş, care a venit
la petrecere împreună cu Rusty.
N-o să mă crezi, dragă,
dar nu numai că arată bine şi e bogat,
e nebun după mine!
- Ţi-ai pierdut minţile!
- Crezi că sunt proprietatea ta?
Da, exact asta cred.
Ştiu. Aşa cred toţi, dar se înşeală!
Ascultă, eu nu sunt un oarecare!
Sau poate că sunt...
Asta crezi tu?
Sunt la fel ca toţi
nemernicii de care ai avut parte?
Stai puţin.
Dacă aşa e...
Dacă asta crezi cu adevărat,
vreau să-ţi dau ceva.
Ce-i asta?
50 de dolari pentru toaletă.
Nu te-aş invita înăuntru, dar e aşa
mizerie încât nu m-aş descurca singur.
- Ai un mesaj.
- Nu!
Olé.
Bună seara, domnule Yunioshi!
Bună seara, Paul!
Bună seara!
Bună seara!
Te rog, trebuie să mă ajuţi!
Lasă-mă să plec. Nu!
O, Fred!
Fred!
Nu! Nu!
- Ce i-ai făcut?
- Nimic.
A citit o telegramă, apoi a
început să spargă totul în jur
şi să se comporte ca o nebună.
E îngrozitor!
Nu-mi permit un scandal.
E o situaţie delicată.
E vorba de numele meu, de
poziţia mea, de familie...
Crezi că o să vină iar poliţia?
Nu văd de ce. Nu există lege care să
interzică distrugerea propriilor bunuri.
- Unde e telegrama?
- Acolo.
"Am fost anunţat că tânărul Fred a murit"
"într-un accident de maşină,
în Fort Riley, Kansas".
"Soţul tău şi copiii sunt alături de tine"
"în această grea pierdere suferită."
"O să-ţi scriu în curând.
Cu dragoste, Doc."
Fratele ei, Fred...
Ţinea mult la fratele ei?
Da.
Ce putem să facem?
Să încercăm s-o ajutăm.
Eu am încercat, dar n-a fost de folos.
Ai o fermă în Brazilia, nu?
Da.
Asta e bine. O să-i placă.
Mai bine du-te înăuntru!
- Bună!
- Salut! Am primit telegrama ta.
De unde ai ştiut unde sunt?
Te-am căutat peste tot.
Am dat telefoane, am întrebat,
apoi m-am gândit să mă uit în cartea
de telefon. Îmi pare bine că ai venit.
Arăţi bine.
Crezi? Sunt grasă ca un purcel
şi nu m-am coafat de luni de zile,
dar sunt foarte fericită.
Cred că se vede.
Şi tu arăţi foarte elegant.
Am o slujbă. Am şi scris câte ceva.
Ştiu, am citit trei din povestirile tale.
Două în "New Yorker" şi
una într-o revistă de umor.
- Nu vrei să stai jos?
- Mulţumesc.
- M-am apucat de tricotat.
- Văd.
Cred că va arăta bine când va fi gata.
Am emoţii.
José a adus schiţele pentru noua
fermă pe care o construieşte.
Am impresia că schiţele lui s-au
amestecat cu tiparele mele.
N-ar fi exclus să tricotez o fermă.
Dragul meu, nu pot să-ţi
spun cât sunt de fericită!
Ce-i asta?
Portugheză. O limbă foarte grea.
Are patru mii de verbe neregulate.
Impresionant. Ce înseamnă?
Cred că te-ai combinat cu măcelarul.
Holly, despre ce e vorba?
De ce ai vrut să mă vezi?
José rămâne la Washington în noaptea asta
şi m-am gândit că dacă te invit, o să vii.
Mi-am luat rămas bun
de la toţi cei la care ţin.
- Pleci undeva?
- Plec mâine, la Rio.
Am bilet de avion.
Mi-am luat rămas bun şi de la Sally.
- José vine cu tine?
- Vom zbura cu avioane diferite.
Zice că nu e bine să călătorim împreună.
Familia lui e foarte cunoscută acolo
şi e îngrijorat pentru chestiile astea.
M-am gândit să mă dau
mare şi să gătesc pentru noi.
Ne vom distra când vom mânca.
Ţi-am spus cât de fericită sunt?
Da.
Aşadar, te căsătoreşti.
Nu mi-a cerut mâna.
Nu cu atât de multe cuvinte...
Adică patru?
Sunt patru cuvinte:
"Te căsătoreşti cu mine?"
Sunt convinsă că ne vom căsători.
Vom merge la biserică şi
toată familia lui va fi acolo.
De aceea aşteaptă să
ajungem la Rio. Aşa cred.
Crezi că încearcă
să ne spună ceva?
Sper că-ţi place puiul cu
orez şi sos de ciocolată.
E o specialitate din estul Indiei.
Acum trei luni nu ştiam
să fac nici omletă.
Ai păţit ceva?
Dumnezeule!
Am vrut să te impresionez!
Nu prea mă dau în vânt
după puiul cu sos.
Hai să ieşim undeva!
Plătesc eu masa de adio.
Ar fi bine, dacă putem
merge îmbrăcaţi aşa.
Peste mulţi...
mulţi ani...
mă voi întoarce
cu nouă brazilieni mici.
Vor avea pielea
închisă la culoare, ca José
şi ochi verzi şi strălucitori.
O să-i aduc aici,
pentru că trebuie să vadă toate astea.
Iubesc New York-ul!
Atunci, de ce pleci?
Ce ai de câştigat?
Ştiu ce crezi şi nu te condamn.
Mereu spun câte o replică din astea...
Cu excepţia ta şi a lui Doc, José e
primul bărbat de treabă din viaţa mea.
Nu spun că e omul ideal.
E prea ţâfnos şi precaut
ca să fie ideal.
Dacă ar trebui să aleg dintre toţi
bărbaţii în viaţă, nu pe el l-aş alege.
Poate pe Nehru sau
pe Albert Schweitzer,
sau pe Leonard Bernstein.
Totuşi, îl iubesc la nebunie pe José.
M-aş lăsa de fumat,
dacă mi-ar cere-o.
Hai să mâncăm, dragă!
Se face târziu.
Mâine plec şi încă nu
mi-am făcut bagajele.
N-am vrut ca José să creadă
că obişnuiesc să pierd cheile,
aşa că am comandat 26 de bucăţi.
Stai! Am o idee mai bună.
Un gest de adio!
Cineva o fi deschis încuietoarea.
Yunioshi ăsta e foarte priceput!
Treziţi-vă! Vin englezii!
În cazul ăsta, brazilienii!
Exact!
Trebuie să curăţ toată mizeria.
Ştii că...
Iat-o, domnule locotenent!
Femeia căutată de poliţie!
Groenberger, de la Narcotice.
*** adică?
Stai puţin! Ce se petrece aici?
- Întreabă-l pe şeful tău.
- Care şef?
Sally Tomato. Haide, întreabă-l!
Căutaţi! E plin de droguri aici!
- *** te cheamă?
- Varjak.
Încetaţi, acolo!
Paul Varjak.
Pleacă de-aici! Valea!
Sunt scriitor.
Nu vă pot răspunde la întrebări.
Linişte, vă rog!
Nu vă pot răspunde la întrebări.
Pe rând, vă rog.
Încetaţi!
Dragă, începe tu!
E adevărat că ai transmis mesaje
codificate din partea lui Tomato?
Bineînţeles că nu.
Îl întâlneam pe dl O'Shaughnessy
la Hamburger Heaven
şi îi transmiteam prognoza meteo. Nu-mi
cereţi detalii, pentru că nu ştiu nimic.
- Obişnuiai să-l vizitezi pe Tomato?
- În fiecare săptămână. Ce-i rău în asta?
Ştiai că Tomato făcea parte
dintr-un cartel al drogurilor.
Nu mi-a vorbit niciodată despre asta.
Mă înfurie faptul că
e aşa de persecutat.
E un om deosebit de sensibil.
E un scump!
- Aşadar, eşti nevinovată.
- Bineînţeles!
- Ce ai de gând să faci?
- Ce vrei să spui?
Cine e avocatul tău?
Nu ştiu. Presupun că
domnul O'Shaughnessy.
Domnule O'Shaughnessy!
Pleacă de-aici!
Domnule O'Shaughnessy!
Tacă-ţi gura!
Complicele lui Tomato a fost arestat.
- Alo!
- Domnul Paul Varjak?
Da.
Aveţi legătură cu dl Berman, la Hollywood.
Vă rog să introduceţi trei
dolari pentru primele trei minute.
Alo? Alo?
Aici O.J. Berman.
Cine mă caută?
- Sunt Paul Varjak.
- Mă bucur că te aud, puştiule.
Varjak.
V-A-R-J-A-K.
Sunt un prieten al lui Holly. Ne-am
întâlnit la petrecerea ei din New York.
- Cine?
- Paul Varjak.
V-A-R...
Domnule Berman, sunt Fred.
"Fred-dragule", nu?
Suni în legătură cu puştoaica, nu?
Linişteşte-te! Totul e sub control.
Am vorbit cu avocatul meu din New York.
I-am spus să se ocupe de tot,
să-mi trimită nota de plată
şi să nu pomenească numele meu.
- Poftim?
- Nu vreau să fiu amestecat în asta.
Mă auzi?
Parcă ai fi într-un tunel.
E din cauza telefonului cu difuzor.
- Poftim?
- Am un telefon cu difuzor, Fred.
Cauţiunea e de 10.000 de dolari.
Avocatul meu o poate scoate
din închisoare azi la 10.00.
Să-ţi spun ce ai de făcut.
Du-te în dărăpănătura unde stă,
adună tot ce are,
apoi du-te la poliţie, scoate-o de acolo
şi du-o la un hotel, sub un nume fals.
Încearcă s-o ţii departe de reporteri.
Cred că înţelegi. Faci asta?
Sigur, domnule Berman.
Îţi sunt foarte recunoscător.
Las-o baltă!
Îi sunt dator cu asta.
De fapt, nu-i datorez nimic, dar...
E nebună,
e o prefăcută,
dar e una autentică.
Înţelegi ce vreau să spun, puştiule?
Da, înţeleg.
Mulţumesc mult, domnule Berman.
Bine.
De ce nu te porţi frumos?
Ce noapte!
Am pătruns în locuinţa ta
în timp ce nu erai acasă.
Hotel Clayton, şofer.
Intersecţia străzilor 84 şi Madison.
O.J. consideră că e mai bine
să nu apari în public, o vreme.
Am aici aproape toate
lucrurile tale, inclusiv pisica.
Sper că n-a păţit nimic.
Salut, pisică!
Miorlăitor fără nume!
Ai găsit biletul de avion?
- E aici. Putem să primim banii înapoi.
- Glumeşti?
- Cât e ceasul?
- Puţin peste ora zece...
Bine. La aeroportul Idlewild, vă rog!
N-o lua în seamă!
- Nu poţi să faci asta!
- De ce?
Nu înţelegi că ai ieşit pe cauţiune?
Dacă descoperă că ai plecat,
te vor închide pentru totdeauna.
Nu fi absurd, dragul meu!
În câteva zile voi fi căsătorită
cu viitorul preşedinte al Braziliei,
care-mi va acorda
imunitate diplomatică.
Eu nu m-aş baza pe asta.
Ce s-a întâmplat, dragule?
Am un mesaj pentru tine.
Înţeleg.
Ţi l-a dat chiar el său
l-a strecurat pe sub uşă?
Un văr...
Dă-mi, te rog, poşeta, dragule.
O fată nu poate citi un asemenea mesaj
fără să fie aranjată.
Vrei să mi-l citeşti tu, dragule?!
Nu cred că pot să suport.
Eşti sigură că asta vrei?
"Scumpa mea fetiţă,"
"te-am iubit ştiind că eşti deosebită."
"Spre disperarea mea,"
"am descoperit într-un mod brutal"
"cât de nepotrivită eşti
pentru a deveni soţia"
"unui om cu poziţia mea socială."
"Regret situaţia grea în care te afli"
"şi nu cred că e cazul"
"să te condamn şi eu,"
"în plus faţă de cei ce te înconjoară."
"Sper să nu-mi condamni
nici tu atitudinea."
"Am de protejat un nume şi o familie."
"Când vine vorba de ele, devin un laş."
"Copila mea frumoasă, uită-mă!"
"Dumnezeu să te apere!"
"José."
Ei bine?
Cel puţin e cinstit.
M-a emoţionat.
Te-au emoţionat balivernele alea?
Spune că e un laş.
Deci nu e un nemernic obişnuit,
nici regele lor.
E doar un laş prăpădit.
Dumnezeule mare!
Gata cu America de Sud!
Nu cred că eşti potrivită
să fii regina Pampasului.
- La Hotel Clayton.
- Idlewild!
Poftim?
Avionul pleacă la 12
şi nu vreau să-l prind.
- Holly, nu se poate!
- De ce?
Nu mă duc după José,
dacă la asta te gândeai.
În ceea ce mă priveşte,
el e viitorul preşedinte de Nicăieri.
Nu vreau să irosesc un bilet de avion.
În plus, n-am mai fost în Brazilia.
Te rog, dragule, nu mă privi aşa!
Plec şi cu asta, basta.
Tot ce vor ei de la mine e să
depun mărturie în procesul lui Sally.
Nimeni nu vrea să mă acuze.
N-au nici cea mai mică şansă.
Oricum, am terminat cu oraşul ăsta,
cel puţin pentru o vreme.
Există aici câteva lucruri
care pot distruge universul unei fete.
Ar trebui să se ia măsuri serioase.
Să-ţi spun ce poţi face pentru
mine, dragul meu. Când te întorci,
interesează-te la New York Times
şi trimite-mi o listă cu primii 50
de bărbaţi bogaţi din Brazilia.
Holly,
n-am să te las să faci asta.
- Tu n-o să mă laşi!
- Sunt îndrăgostit de tine!
- Şi ce-i cu asta?
- Ce-i cu asta? Înseamnă mult!
Te iubesc! Îmi aparţii!
Nu. Oamenii nu îşi aparţin unul altuia.
Ba da!
Nu las pe nimeni să mă închidă într-o cuşcă!
- Nu asta vreau. Eu vreau să te iubesc.
E acelaşi lucru.
Ba nu e! Holly...
Nu sunt Holly!
Nu sunt nici Lula Mae!
Nu mai ştiu cine sunt. Sunt ca pisica.
Suntem două amărâte fără nume.
Nu suntem ale nimănui
şi nu avem pe nimeni!
Nici măcar nu ne avem
una pe cealaltă!
Opreşte maşina!
Ce părere ai?
E un loc potrivit
pentru cineva dur ca tine.
Tomberoane, o droaie de şobolani...
Valea!
Am spus să pleci! Şterge-o!
Să mergem!
Şofer,
opreşte!
Ştii care e problema ta,
domnişoară Nu-Ştiu-***?
Eşti o laşă!
N-ai pic de curaj!
Te temi să ieşi afară
şi să dai piept cu viaţa.
Oamenii chiar se îndrăgostesc.
Oamenii chiar îşi aparţin unii altora,
pentru că asta este singura
lor şansă de a fi fericiţi.
Spui că eşti un spirit
liber, o sălbăticiune,
dar te temi că cineva te
va închide într-o cuşcă.
Ei bine, scumpo, deja eşti în cuşcă.
Singură ţi-ai construit-o!
Nu se află în Tulip,
Texas sau în Somalia.
O porţi cu tine peste tot.
Nu contează unde fugi,
până la urmă tot
la tine însăţi vei ajunge.
O car după mine de luni de zile.
N-o mai vreau.
Vino, pisicuţo!
Pisicuţo!
Unde e pisica?
Nu ştiu.
Aici. O, pisico!
Doi hoinari
plecaţi să vadă lumea
Sunt atât de multe în lume
de văzut
Urmărim
acelaşi capăt
al curcubeului
ce ne aşteaptă după colţ
pe prietenul meu
Moon River
şi pe mine
resincronizare CODYBOSS1969