Tip:
Highlight text to annotate it
X
Subtitle By BlacK DeviL
Numai timpul ne poate învăţa
ce e adevărat şi ce ţine de legendă.
Unele adevăruri
nu supravieţuiesc veacurilor,
dar legenda copilului cu ochii albaştri
va dăinui pe veci
şi va fi povestită în toate zările
marilor munţi albi.
Noi, poporul Yagahl, eram vânătorii
celei mai măreţe dintre fiare, manakul.
Dar lumea noastră
a început să se schimbe.
Manacii veneau din ce în ce
mai târziu în valea noastră,
şi au existat vremuri
când n-au venit deloc.
Vânătorii noştri
îşi pierdură răbdarea,
iar oamenilor noştri
li se făcu foame.
Numai una dintre noi,
cea căreia îi spunem Bătrâna Mamă,
ultima din speţa ei, numai ea putea
vorbi cu spiritele pământului
şi să facă apel la înţelepciunea Părinţilor
noştri pentru a ne salva poporul.
De multe ori s-a rugat.
Până într-o noapte când i-au răspuns
rugilor şi ne-au trimis un semn,
un semn al începutului sfârşitului.
Am găsit-o în munţi.
Se ţinea de o femeie moartă.
Părinţii au trimis-o.
A venit să ne spună
despre demoni cu patru picioare
care vor pune capăt lumii noastre.
Vor veni în valea noastră
la vremea când
vom merge la ultima
noastră vânătoare.
Dar să nu vă temeţi.
Din această vânătoare,
un războinic se va ridica,
iar aceasta va fi femeia lui.
Ei ne vor conduce
spre o nouă viaţă
unde poporul Yagahl
va uita de foamete.
În acea noapte, Bătrâna Mamă nu văzu faţa
războinicului despre care vorbea,
dar a ştiut că
fata cu ochii albaştri
era o binecuvântare
pe care trebuia s-o protejeze.
Pentru poporul nostru,
ea era Evolet, promisiunea vieţii.
Pentru un băiat pe nume D'Leh,
ea era mai mult de atât.
Unul singur dintre Yagahl nu crezu
în profeţia Bătrânei Mame:
tatăl tânărului,
cel ce purta Suliţa Albă
şi suna fluierul pentru vânătoare.
Voi avea grijă de fiul tău
ca şi *** ar fi al meu.
Ştiu, dar promite-mi că
nu vei spune nimănui de ce-am plecat.
Nu putem aştepta ultima vânătoare.
Aruncă din nou! Bună aruncare!
Ka'Ren.
Ka'Ren.
Nu, nu tu.
Tatăl tău a abandonat poporul nostru.
Pleacă de-aici.
- Loveşte-l!
- Trebuie să câştigi, Ka'Ren!
Lasă-l în pace!
Ka'Ren, am spus să-l laşi în pace!
- D'Leh...
- E fiul unui laş.
Să nu mai spui aşa ceva niciodată.
E valabil şi pentru voi.
Eşti singur.
La fel ca mine.
Ce s-a întâmplat cu poporul tău?
Au fost ucişi...
... de demoni cu patru picioare.
N-o să fii niciodată singură, Evolet.
Vezi lumina aceea?
Aceea?
Nu se mişcă pe cer
la fel ca celelalte.
Acea lumină e la fel ca tine,
în inima mea.
Nu va pleca niciodată.
Nu va pleca niciodată?
Nu. Niciodată.
Evolet, vino aici. Nu mai pleca
de lângă colibă fără să-mi spui.
Şi multe luni, Evolet şi D'Leh
s-au uitat unul la celălalt,
iar iubirea din inimile lor crescu.
Până când în cele din urmă,
după mulţi ani,
veni şi ziua ultimei vânători.
D'Leh, cât mai trebuie
să stăm de strajă?
Până când vor veni manacii.
- Şi când vor veni?
- Nu ştiu.
- D'Leh, când voi deveni vânător?
- Când n-o să mai pui atâtea întrebări.
Marele vânător Tic'Tic
a venit în coliba Bătrânei Mame.
Ea crede că
vremea vechii profeţii a sosit.
I-a spus să nu omoare manakul
în vânătoarea asta.
Ea crede că Ka'Ren
va dobândi Suliţa Albă
şi o va revendica pe Evolet.
Baku, uite ce-am găsit
pentru tine.
Ştii ce vânător bun e Ka'Ren.
Trebuie să fugim.
Împreună putem trece peste Munţii Cei Mari.
Şi să ne abandonăm poporul?
La fel ca tata?
Nu pot să fac asta.
Am aşteptat asta
prea multe luni.
Singura cale prin care
putem fi împreună
e ca eu să omor manakul.
Au ajuns! Au ajuns!
Uite!
Ia uite ce mulţi sunt!
Astăzi nu eu voi străpunge
inima manakului.
Unul dintre voi va face asta.
Unul dintre voi
va revendica Suliţa Albă.
Fie ca părinţii neamului Yagahl şi
spiritul marelui manak
să-l aleagă pe cel mai bun dintre voi.
- Ka'Ren, tu arunci primul.
- Ka'Ren, manakul e al tău.
Tu vei fi liderul nostru.
D'Leh, dar tu?
Eu vreau s-o câştig pe Evolet.
Cu toţii împreună, deodată!
Tic'Tic l-a găsit pe lider.
Mai încet! D'Leh!
Ne scapă!
Mânaţi-i înapoi!
Baku, vin înspre noi!
- Vin înspre noi, Baku!
- Vin înspre noi!
Vin...
Vine ultimul!
E un mascul mare!
Vine D'Leh!
Ka'Ren, aruncă!
Nu-l lăsaţi să plece!
Opriţi-l!
E prea puternic.
Dă-i drumul, Ka'Ren.
- D'Leh, trebuie să-i dăm drumul.
- Nu pot. Mi-am prins mâna.
Uitaţi, uitaţi!
E D'Leh!
L-ai omorât!
De unul singur!
N-a mai făcut nimeni aşa ceva.
Ai fost foarte curajos.
D'Leh a ucis manakul.
N-a dat drumul plasei.
A fost singurul.
Ce aştepţi?
Spirit Alb, am ucis manakul.
Revendic Suliţa Albă,
şi odată cu aceasta, pe femeia mea,
Evolet.
Începând cu acea zi,
D'Leh nu mai fu considerat fiul unui laş.
Acum neamul Yagahl
avea să-i cinstească numele
pentru a le fi adus binecuvântările
manakului pentru o ultimă dată.
Şi deşi Bătrâna Mamă
era mulţumită în sinea sa
să o vadă pe Evolet
atât de fericită,
se temea în sufletul ei că
cel care a ucis măreaţa fiară
nu avea să aibă curajul
pentru cele ce aveau să urmeze.
De ce nu sărbătoreşte
şi Tic'Tic cu noi?
- D'Leh?
- Trebuie să fac ceva.
Ce doreşti?
Nu am fost curajos.
Nu am vânat ca un tot.
Părinţii Yagahl
au fost de partea noastră azi.
Ce să fac? Dacă renunţ la Suliţa Albă,
trebuie să renunţ la Evolet.
Nu pot să fac asta!
Îţi aparţine cumva
ca să poţi renunţa la ea?
Nu este calea poporului Yagahl aceea
de a revendica Suliţa Albă cu o minciună.
- I-am dat Suliţa Albă înapoi lui Tic'Tic.
- De ce-ai făcut aşa ceva?
- Nu am ucis eu manakul, Evolet.
- Ba da. Te-ai ţinut de plasă.
Nu, am minţit!
Am încercat să-i dau drumul la fel ca
ceilalţi, dar mi se prinsese mâna în ea.
Manakul acela
s-a repezit în suliţa mea.
Eu n-am făcut nimic!
Evolet, mai ţii minte
ce ţi-am spus despre lumina noastră?
Încă simt la fel.
Mereu vei fi în inima mea.
Asta nu va dispărea niciodată.
Chiar şi aşa...
... tu renunţi la mine.
În acea noapte, marea ploaie albă
se abătu peste valea poporului Yagahl.
Şi ca o ploaie de gheaţă,
tristeţea se aşternu peste inima lui D'Leh.
Şi cu ploaia cea albă, veniră
şi demonii cu patru picioare.
Rămâi aici.
Moha!
Ai grijă!
Nu-i ucideţi...
... capturaţi-i!
Baku, ascunde-te să nu te vadă!
Nu-i putem ajuta.
Legaţi-o de calul meu.
Te rog!
Dă-mi...
Dă-mi drumul!
- Ce faci?
- Mă duc după ei.
Peste Munţii Cei Mari?
Aşa ceva e imposibil.
Ei au venit de dincolo
de Munţii Cei Mari, nu?
- Sunt demoni. Poate că pot zbura.
- Eu n-am văzut aripi pe ei, tu ai văzut?
Crezi că poţi omorî un zeu
de unul singur? Cine te crezi?
Nu e singur.
O să mă duc cu el.
Fără ceilalţi vânători,
vom muri cu toţii.
- Merg şi eu.
- Nu, Baku, tu rămâi aici.
Dar tu, Ka'Ren, trebuie să mergi cu el.
Nu mă atinge!
Şi în timp ce-şi luau rămas-bun
de la bătrânii şi copiii neamului nostru,
Înţeleptul Spirit al Yagahl
i-a binecuvântat pe ei şi
suliţele ce le ţineau alături.
Bătrâna Mamă ştia că
nu mai aveau să fie vreodată vânători,
ci începând de-atunci, războinici.
Se va întuneca,
aşa că rămânem aici.
Nu, mergem mai departe.
Ne apropiem de ei.
Eu nu pot să văd pe întuneric.
Tu poţi? Rămânem aici.
Mâncăm şi ne culcăm.
De ce nu porţi cu tine Suliţa Albă?
Ţi-e frică?
- Răspunde!
- Ka'Ren, culcă-te.
Baku? Baku!
Ce faci aici?
- Du-te acasă!
- Vă pot ajuta.
- Pot căra apa.
- Du-te acasă!
Mi-au ucis mama!
Are o datorie.
Mai mult o să ne încetinească.
D'Leh, mi-e sete.
- Pietrele sunt încă fierbinţi.
- D'Leh!
Ea e în viaţă.
Trebuie să ne grăbim!
De ce îi este frig Bătrânei Mame?
Ploaia albă nu e prietenul
vânătorului.
Aceasta înghiţi toate urmele
fraţilor şi surorilor furate.
Acum depindea de Părinţii Yagahl
să le ghideze calea.
Şi au mers multe zile şi nopţi
până pe un tărâm îndepărtat
unde Munţii Cei Mari se terminau
şi unde începu povestea
copilului cu ochii albaştri,
locul unde demonii cu patru picioare
au ucis neamul lui Evolet.
Am umblat zile întregi
şi tot n-am găsit nicio urmă!
- Poate chiar au aripi.
- Poate că da.
Dar fraţii şi surorile noastre nu au.
Nu uitaţi să mestecaţi.
Vrăjitoarea asta lasă urme.
Aduce ghinion.
Îmi place *** gândeşti...
... dar va trebui
să-ţi schimb atitudinea.
Poate că doar l-a pierdut.
- E cald aici.
- Baku, stai pe-aproape.
Ce-a fost asta?
- Trebuie să-i eliberăm la noapte.
- Nu la noapte.
Ăsta nu e un loc bun.
Ştiu că e periculos aici,
şi sunt foarte atenţi la strajă.
Facem şi noi la fel.
Eu mă duc primul,
apoi Ka'Ren, apoi tu.
D'Leh! Vino!
Îţi înţeleg durerea.
Dar trebuie să ai răbdare.
Pentru stăpânul meu...
... o fi mergând vrăjile tale malefice.
Dar pentru mine...
... nu merg.
D'Leh!
N-o să mai renunţ
niciodată la tine.
Pe-aici!
Du-te!
D'Leh!
Fugiţi!
Pe-aici!
Aici! Pe-aici!
Haide!
Ka'Ren!
Fugiţi! Fugiţi!
Tic'Tic! Du-te!
Tic'Tic!
D'Leh, Evolet, aici sus!
- D'Leh!
- Îl iau eu pe băiat!
- Nu, nu te duce!
- O să mă întorc după tine. Promit!
Baku!
N-ar trebui să fii aici.
El cine e?
Cred că vorbeşte despre D'Leh.
Dacă mai încerci asta vreodată...
... o să vă omor pe amândoi.
Niciodată...
... niciodată să nu mai fugi
de la mine.
D'Leh se va întoarce.
Mi-a promis.
- Ka'Ren, crezi că încă e în viaţă?
- Acum nu mai contează.
A încercat să ne salveze!
Iartă-mă, Tic'Tic.
Trebuia să te fi ascultat.
Diseară îţi voi aduce mâncare.
Bătrâna Mamă le supraveghea
călătoria cu toată puterea ei,
iar spiritul ei mereu
a stat alături de ei.
Dar în acea seară, n-a putut înfrânge
forţele pământului
şi n-a putut opri apele din Ceruri.
Subtitle By BlacK DeviL
D'Leh trebuia să înfrunte
de unul singur
puternica bestie
ce domneşte peste aceste ţinuturi.
Să nu mă mănânci
după ce-ţi dau drumul!
- M-am temut că eşti mort.
- Nu-ţi face griji pentru mine.
Uite, acolo.
A avut loc un atac.
I-am auzit ţipând.
Pe-aici au mers.
Tic'Tic, îndepărtează-te.
Vino!
D'Leh, vino aici.
Îndepărtează-te!
Trebuie să-ţi aminteşti de mine.
Ţi-am redat viaţa.
Vorbeşti cu Dinţi de Suliţă?
*** de vorbiţi limba noastră?
Nu-ţi place mâncarea Naku?
E diferită, dar e bună.
- Noi venim de dincolo de munţi.
- Ştim de unde veniţi.
De unde ştiţi?
*** de ne vorbiţi limba?
Un om a mai venit o dată
de dincolo de munţi.
Era în căutarea unui nou ţinut.
Înţeleptul nostru
mi-a spus să-i învăţ limba.
Tu îi semeni la faţă.
Ce s-a întâmplat cu el?
A fost luat cu mult timp în urmă.
Dus unde?
Vino.
Când tatăl tău a venit la noi,
a devenit prietenul meu.
Apoi, spiritele rele
l-au furat pe tatăl tău,
la fel ca pe mulţi de-ai noştri.
I-au dus la cuiburile
marilor păsări
şi au zburat dincolo de nisipuri.
Unde îi duc?
La Muntele Zeilor.
Nimeni nu s-a întors de-acolo.
Înţeleptul nostru spune că
tu ne vei conduce acolo.
Eu?
Avem o legendă
care spune că
într-o bună zi va veni cel
care ne va elibera poporul.
Cel care vorbeşte cu Dintele de Suliţă.
Şi în timp ce curajoşii Naku
îşi îngropau morţii,
au trimis vorbă tuturor
triburilor din ţinut
că cel care vorbeşte cu
Dinte de Suliţă a sosit.
Chemarea lor era una la război.
De ce cred că
le pot elibera poporul?
Trebuie să ştii ceva
despre tatăl tău.
Când mama ta a murit
după naşterea ta,
tatăl tău a luat asupra sa
nu doar povara de a te creşte pe tine,
ci şi povara de a ne conduce poporul.
Aproape muriserăm de foame.
Nu putea aştepta ca profeţia
Bătrânei Mame să se adeverească.
Tatăl tău n-a fugit.
A plecat ca să ne salveze poporul.
*** ai putut să mă laşi să cred
în tot acest timp
că tatăl nostru ne-a trădat?
Pentru că a vrut să fii aşa.
Tatăl tău purta Suliţa Albă.
S-a temut că atunci când avea să plece,
şi alţii l-ar fi urmat
şi ne-ar fi abandonat poporul.
Şi de ce-mi spui asta acum?
Un om bun
desenează un cerc în jurul său
şi are grijă de cei din interiorul său,
de femeia lui, de copiii săi.
Alţi oameni desenează un cerc mai mare
şi aduc în el pe fraţii şi surorile lor.
Dar unii oameni
au un destin măreţ.
Trebuie să deseneze în jurul lor
care cuprinde mult, mult mai mulţi.
Tatăl tău
era unul din acei oameni.
Tu singur trebuie să decizi
dacă şi tu eşti la fel.
El e Kawu, cel mai rapid
alergător al nostru.
A venit cu un mesaj de la
cei care locuiesc acolo.
Au mai furat bărbaţi.
Şi acum se îndreaptă spre
păsările cele mari. Repede.
Trebuie să-i găsim înainte
să ajungă la aceste păsări.
Nu ai femeie?
În ziua de dinainte să vii tu,
i-au curmat viaţa.
Şi ne-au furat fiul.
Eu sunt Baku.
- Tudu.
- Nu, eu sunt Baku.
Baku, Tudu.
Baku, Tudu.
Îl omoară! Trebuie să ajuţi!
Dă-i drumul!
Ca să-ţi mulţumeşti vrăjitoarea...
... dai în mine?
Numai să-ndrăzneşti...
O să regreţi asta.
Vestea tribului Naku
circulă repede,
şi din toate zările
veniră mulţi războinici.
Tribul TukTuk,
care se mişcă asemeni unor păsări mari
şi-şi ascund ochii în spatele copacilor.
Cei din tribul Kuura, care sunt
la fel de scunzi ca tinerii noştri.
Şi din valea fără soare veniră
cei cu sânge pe cap.
Dar cei mai puternici dintre toţi
erau cei din tribul Huta.
Liderul lor vorbi în numele
tuturor războinicilor ţinutului.
Spune-i că dacă oamenii săi
ne vor însoţi, îi vom înfrânge.
Spune că eşti doar un băiat.
Spune-i că
sunt mai în vârstă decât par.
Quina e un Hoda.
Cei din tribul Hoda nu râd.
Merseră din ce în ce mai repede,
şi nu s-au oprit pentru a mânca sau odihni.
Şi cu fiecare zi ce trecea,
tot mai mulţi soldaţi li se alăturară.
Spre râu... repede!
Cuvântul ăsta, "yahala", ce înseamnă?
Sunt vorbele tale:
"Trebuie să-i învingem. "
Păsările cele mari au sosit.
Evolet!
Evolet!
Baku, D'Leh e aici!
Tudu, omul cu suliţa,
nu va renunţa
El şi ea.
Poate că băiatul are dreptate.
D'Leh nu poate zbura peste apă
la fel ca ei.
Dar cine s-ar fi gândit că
va putea strânge aşa de mulţi oameni?
Râul se mişcă
asemeni unu şarpe în soare.
El spune că ochiul şarpelui
se odihneşte sub soare,
iar sub lună nu se mişcă.
Este vreo cale mai scurtă
spre capul şarpelui?
Trebuie să privim dincolo
de Nisipul cel Mare.
Dar nimeni nu poate merge
atât de departe.
Munţii şi nisipul arată la fel
şi ne vom pierde.
Vom muri cu toţii.
Vom găsi capul şarpelui
şi ne vom elibera poporul!
Trebuie să ne odihnim.
Omul de la râu spusese adevărul.
Au mers în cerc multe zile
şi s-au pierdut.
Iar ochiul şarpelui nu era de găsit.
Trebuie să-l uiţi...
... pe bărbatul care te urmăreşte
Nimeni niciodată...
.. n-a trecut marea de nisip.
Vor muri cu toţii
Tic'Tic, Tic'Tic...
Am găsit ochiul şarpelui!
Vezi lumina aceea? Aceea?
Mai ţii minte ce-au spus oamenii râului?
Se odihneşte sub soare,
dar sub lună
nu se mişcă.
Nakudu, spune-le şi lor ce-am spus.
Ne va ghida spre capul şarpelui.
Şi în timp ce ultima lună
veni în valea Yagahl,
părea că toate spiritele
o părăsiră pe Bătrâna Mamă.
Nu mai mâncase şi nici
nu mai vorbise de multe luni
căci ştia că mai era
un ultim destin de îndeplinit.
Înţeleptule Spirit...
Sunt eu, Katan.
Munţii zeilor
şi capul şarpelui.
- Evolet, eşti bine?
- Nu vorbi.
Baku, vino aici!
*** poate face un om aşa ceva
unui manak bătrân?
Ei nu sunt oameni ca noi, Baku.
Atunci ce sunt?
Unii spun că au venit din stele.
Alţii cred că au zburat
peste Marea Apă
când ţinutul lor s-a scufundat în mare.
Trebuie să lucreze mai repede!
Ce să fac, Atotputernicule?
Sacrifică unul.
Atotputernicul nu e mulţumit...
Adu-i o ofrandă.
Sunt prea mulţi dintre ei
pentru fiecare din noi.
Nu-i poate învinge nimeni..
Nu, D'Leh.
Cei pe care-i forţează
să le facă treaba
sunt şi mai mulţi.
Crezi că vor lupta cu noi?
Asta trebuie să afli tu.
Păstreaz-o pe asta pentru tine.
D'Leh! D'Leh!
Nu-ţi fie frică, Baku.
O să te duc acasă.
- Unde-i Evolet?
- Femeile dorm în alte colibe.
Dar am văzut-o azi.
Tic'Tic aşteaptă cu mulţi soldaţi
lângă nisipuri.
L-au ucis pe Moha astăzi.
A fost sacrificat.
Din greşeala mea sunt ei
în încurcătura asta groaznică.
Am nevoie de iertarea ta.
Părinţii te-au ales pe tine
să ne conduci.
Şi vom lupta alături de tine.
Spune-le câţi oameni avem.
Spune că numărul nu contează.
Oamenii nu pot înfrânge zei.
Are puteri magice.
Vorbeşte cu Dinte de Suliţă.
Spune că orbul ştie
multe despre zei.
Odată a fost servitorul lor,
dar a fugit.
De-atunci l-au ascuns aici.
Înţeleptule...
Spune-ne mai multe despre
zeii ăştia.
Erau trei, dar acum a rămas unul singur.
Trebuie să fie o cale de a-l învinge.
Spune că o dată, o singură dată
l-a auzit pe zeu
vorbind despre cel
de care se teme.
Au o legendă a celui
care poartă semnul
pe care-l poţi vedea pe cer
în timpul nopţii.
I se spune Uruana, "Semnul Vânătorului,.
cea mai strălucitoare stea din Ceruri.
Întreabă dacă tu porţi Semnul Vânătorului.
Fără semn, nu-l poţi învinge pe zeu.
Stai, stai. Chinga de pe braţ.
De unde o ai?
- De la omul care i-a salvat viaţa.
- Unde e?
Oasele sale sunt îngropate
în nisip alături de ceilalţi.
Vrea să ştie de ce întrebi
despre omul acesta.
Era tatăl meu.
Întreabă-l unde e Tic'Tic.
Ne-au luat urma!
Mi-a venit sorocul.
Te rog, mare vânător, nu spune asta.
Avem nevoie de tine.
Nu vor lupta cu noi.
Au propria lor profeţie.
O profeţie are multe feţe,
multe căi de a se adeveri.
Tatăl tău mi-a dat asta mie.
- Nu, mare vânător, asta e a ta...
- Ia-o.
Be as your father.
Fii la fel ca tatăl tău.
Fii la fel ca tatăl tău.
Vino la mine.
Eu te-am eliberat...
... acum eu te voi face a mea.
Ai furat un sclav de la Atotputernic.
E a mea.
Nu tu hotărăşti asta.
Dă-mi-l încoace.
Dă-ne cuţitul.
Uită-te la cicatricile ei...
... formează...
... Semnul!
Am găsit Semnul!
Pe mâna unei sclave!
Atotputernicule, nu îndrăznesc...
... să-ţi spun ce am găsit.
Vorbeşte!
Semnul...
... Vânătorului!
Nu se poate!
D'Leh...
Ştiu *** e să pierzi un prieten bun.
Tatăl tău
a fost prietenul meu.
Abia mi-l amintesc.
El îşi amintea de tine.
Îl durea inima când vorbea despre
un băiat de dincolo de Munţii cei Mari.
Se pregătea să se întoarcă la tine.
Atunci a fost luat.
D'Leh...
Oştenii aşteaptă.
Noi, poporul Yagahl,
vânăm cea mai puternică
dintre creaturi, manakul.
El e mare, iar noi suntem mici,
şi tot îl punem la pământ.
Pentru că vânăm împreună.
Ca unul singur.
Când se va ridica soarele,
ne vom alătura fraţilor şi
surorilor noastre de pe Muntele Zeului
şi îi vom convinge
să lupte alături de noi,
împreună, ca unul singur!
Ce s-a întâmplat?
Ascultă, Baku,
azi trebuie să devii vânător.
Eu?
"Yahala. "
Te rog, i-ai înapoi, Atotputernicule.
Linişte, trădătorule.
*** ar putea fi cicatricile Semnul?
Le-ai măsurat
Cu foarte mare atenţie,
Atotputernicule...
... de multe ori.
Ce mai ştie călăreţul?
Un om din munţi...
... o urmează pe ea
cu mulţi războinici.
Înseamnă că Vânătorul a ajuns!
Uite. Acela.
Baku, l-am găsit
pe adevăratul lider. Hai!
Quina, nu încă!
Acum!
- Nu-l va ataca.
- Trebuie să-l înfrângă de vrea să treacă.
Ka'Ren, uite!
Trebuie să mergem!
Toată lumea sus pe rampă! Hai, hai!
Ka'Ren! Nu!
Vin sclavii!
Ea îi va opri...
Du-o afară...
... şi fă-o bucăţi.
Opriţi-vă!
Spune că cel care o urmăreşte
pe această femeie trebuie să se întoarcă,
sau ea va muri.
La fel ca trădătorul ăsta.
Întorceţi-vă la munţii voştri.
Puteţi să vă luaţi femeia
Spune-i că-i accept oferta.
Spune-i că accept.
Spune-i!
Dar o să-mi iau toţi oamenii cu mine.
Absolut fiecare Yagahl.
Spune-i!
Sunt ai tăi!
Întreabă-l ce se va întâmpla cu ceilalţi!
Aparţin zeului, spune el.
Vor face treaba lui.
Pentru totdeauna.
Nu.
Nu vor face asta!
El nu e un zeu!
D'Leh!
Evolet!
Ajutor! Ajutor!
Sângerează!
Nici tu nu o vei avea.
Ai venit după mine.
Nu, nu, te rog. Nu.
Ai venit după mine.
Te rog. Te rog
Să fi călătorit atât de departe,
să fi mers până la capătul lumii
pentru a-l omorî pe cel
căruia i se spune Atotputernicul
numai ca să se întoarcă
fără Evolet...
Nu asta prezisese Bătrâna Mamă.
Dar la fel *** ea era pierdută
pentru el pe veci,
legenda copilului
cu ochii albaştri începu.
Evolet adusese promisiunea vieţii
poporului nostru.
Şi acum, cu ultima ei suflare,
Bătrâna Mamă i-o dădu înapoi.
Tatăl tău voia
să vă aducă astea cu el.
Ele îţi vor hrăni poporul.
Să le spui că poporul Yagahl
mulţumeşte poporului Naku.
Mulţumesc, frate Nakudu.
Inima mea e alături de tine,
frate D'Leh.
Aceea a fost ultima oară când
şi-au văzut prietenii din poporul Naku.
Apoi lunga călătorie spre casă începu.
S-au întors! S-au întors!
Şi la fel *** cei care
au fost alături de Părinţi
au privit în jos la ei
şi i-au îndrumat,
la fel şi Yagahl au avut grijă
de Evolet şi D'Leh
să le călăuzească poporul.
Şi când prima lună renăscu
în valea lor,
a adus cu ea primele roade
ale pământului lor.
Uite ce repede creşte.
Şi aşa s-a întâmplat
ca promisiunea vieţii
să fie îndeplinită.
Subtitle By BlacK DeviL