Tip:
Highlight text to annotate it
X
Home Alone.1990.720p.BluRay.x264-SiNNERS
SINGUR ACASĂ
Unde mi-e valiza?
Cine a furat piaptănul?
Domnişoară!
Scuzaţi-mă!
Hei, mititelule!
Fetelor!
Scuzaţi-mă, doamnă.
Coboară!
Fiule!
Hei! Hei! Ce faci?
Fratele lui Pete e aici cu toată familia.
E o nebunie.
Patricia pleacă la Montreal.
Montreal?
A, da, acolo locuiesc ai ei.
-Tu când pleci?
-Mâine.
Doar nu eşti gata de drum?
Mamă, unchiul Frank nu mă lasă să văd filmul.
Copiii mai mari se uită.
Eu de ce nu pot?
Kevin, vorbesc la telefon.
Când te întorci?
Nici nu are semn pe ecran.
E un nemernic.
Dacă unchiul Frank nu te lasă...
înseamnă că nu e pentru tine.
Coboară de aici şi ieşi din cameră.
Închide telefonul şi dă-mă afară.
Kay, ai luat cumva adaptorul de curent?
Nu, n-am avut timp şi pentru asta.
- *** o să mă bărbieresc în Franţa?
- Lasă-ţi barbă.
Tată, nimeni nu mă lasă să fac nimic.
Dacă vrei să faci ceva, îţi dau eu.
Du-te şi adună maşinuţele alea
pe care a călcat Leslie şi era să-şi rupă gâtul.
Iarăşi s-a jucat în garaj.
N-am mai vorbit despre asta?
Eu am rupt chestiile alea?
Nu prea cred.
Făceam ornamente din cârligele de pescuit.
- Din cârligele mele noi?
- Nu puteam folosi cele vechi...
erau râme uscate pe ele.
- Peter.
- Haide, Kevin. Valea.
Peter, Kay, aveţi cumva un sul de hârtie igienică?
Ocupă-te de el un pic!
Cred că glumeşti cu mine!
Du-te şi împachetează-ţi lucrurile.
Să împachetez?
- Fuller, ştii cumva unde e şamponul?
- Eu nu locuiesc aici.
Nu pot să cred că într-o casă cu
atâtea persoane nu există şampon.
- Scuză-mă, părinţii tăi sunt acasă?
- Da, dar nu locuiesc aici.
- Tracy, tu ai comandat pizza?
- Nu eu, Buzz.
Scuze. Părinţii tăi sunt aici?
Nu, trăiesc în Paris.
Salut!
Salut!
- Părinţii tăi sunt acasă?
- Da.
- Locuiesc aici?
- Nu.
Nu. De ce ar face-o.
Numai copii, fără părinţi.
Ca la orfelinat.
Nu ştiu *** să-mi fac valiza.
N-am mai făcut-o niciodată.
- E greu.
- Aşa a spus şi Mary.
Ce am spus?
I-ai spus lui Kevin: "Greu".
Se plângea de valiză. Ce voiai să fac,
să-i dau mâna şi să spun
"Felicitări, eşti un idiot"?
Nu sunt idiot!
Eşti atât de neajutorat!
Vrei să facem totul în locul tău.
- Are dreptate, Kev.
- Scuză-mă, dar sunt mult mai mic decât voi.
Nu ştiu *** se face o valiză.
- Sper că nu ai împachetat doar prostii, Jeff.
- Ţine-ţi gura, Linnie.
Ştii cumva ce ar trebui să-mi pun?
Ţi-am mai spus o dată.
Hârtie igienică şi apă.
Pentru ce eşti atât de îngrijorat?
Oricum mama o să-ţi facă bagajul.
Eşti, *** se spune în franceză, "Incompetent".
Ce?
Atenţie, vine!
P.S. Va trebui să dormi cu Fuller.
Dacă bea prea mult face în pat.
Casa asta e plină de oameni care-mi fac greaţă!
După ce cresc mare
şi mă căsătoresc o să locuiesc singur.
Aţi auzit?
Voi locui singur!
Voi locui singur!
Cine-ţi va hrăni păianjenul cât lipsim?
Tocmai a mâncat o grămadă.
O să-i ajungă câteva săptămâni.
E adevărat că franţuzoaicele se bărbieresc?
Unele nu.
Dar au plaje de nudişti?
Nu şi iarna.
- Buzz!
- Nu ştii să baţi la uşă?
Pot dormi la tine în cameră?
Nu vreau să dorm cu Fuller.
Dacă-i dai să bea apă, face în pat.
Nu te-aş lăsa cu mine în cameră
nici dacă am fi lipiţi unul de celălalt.
I-auzi, bătrânul Marley.
Cine e?
Ai auzit vreodată de
Ucigaşul cu Lopata?
El este.
În 1958 şi-a ucis toată familia
şi jumătate din vecini...
cu o lopată de zăpadă.
Şi de atunci se ascunde pe aici.
Dacă e Ucigaşul cu Lopata,
*** de nu l-au arestat poliţiştii?
Nu au destule dovezi ca să-l condamne.
N-au găsit niciodată cadavrele...
Toţi ştiu că el e făptaşul...
e doar o chestiune de timp...
înainte de a o face din nou...
Ce face acum?
Se plimbă noaptea pe străzi,...
şi împrăştie sare.
Poate vrea doar să fie amabil.
Nici vorbă.
Vezi tomberonul ăla plin cu sare?
Acolo îşi ţine victimele.
Sarea transformă cadavrele...
în mumii!
Mumii!
Atenţie!
Ce mai faceţi copii?
Bine?
E cam multă agitaţie pe aici, nu-i aşa?
Plecaţi în vacanţă?
Unde mergeţi?
Sunteţi surzi?
Plecaţi într-o excursie?
Unde plecaţi, copii?
Face 122,50 de dolari.
Nu e pentru mine, puştiule.
Eu nu locuiesc aici.
Aţi venit numai de sărbători?
Cred că se poate spune şi aşa.
- A venit pizza!
Face 122,50 de dolari.
E casa fratelui meu.
Se ocupă el de tine.
Ascultă...
- Bună!
- Bună. Sunteţi dl. McCallister?
- Da.
- Dl. McCallister care locuieşte aici?
- Da.
- Bun. Pentru că cineva îmi datorează 122,50 de dolari.
Aş vrea să vorbesc o clipă cu dumneavoastră.
Vreţi să mă arestaţi?
E vremea Crăciunului şi facem verificări
de rutină în zonă, pentru a vedea dacă
lumea şi-a luat toate măsurile necesare.
Avem încuietori automate la uşi.
E cel mai bun lucru în ziua de azi.
Aţi gustat din lichiorul de ouă?
Lichior de ouă?
Pizza!
- Când plecaţi la...?
- Pizza!
- Eşti în stare să-ţi torni singur?
- Când trebuie să ne prezentăm la vamă?
- La ce oră trebuie să ne culcăm?
- Devreme. Plecăm la 8 dimineaţa.
Dacă nu terminaţi laptele,
trebuie să-l aruncaţi, pentru că se strică.
- Băiatul cu pizza vrea 122,50 de dolari plus bacşişul.
- Atât de mult?
10 pizza a câte 12 dolari bucata.
- Frank, ai tu bani, nu-i aşa?
- Numai cecuri de călătorie.
Lasă Frank, ne trebuie bani gheaţă..
Probabil ai cecuri care nu sunt bune în Franţa.
Mi-a comandat cineva numai cu brânză?
Da, ţi-a comandat. Dar dacă vrei să mănânci
cineva va trebui s-o vomite...
pentru că nu mai este.
Fuller, mai încet cu Pepsi-ul.
Kev! Kev, adu o farfurie!
- Paşapoartele!
- Aveţi grijă!
Lăsaţi-mă să văd!
Hai aici. Te simţi bine?
Ce-i cu tine?
El a început!
Mi-a mâncat pizza intenţionat.
Ştie că nu mănânc cârnaţi şi măsline şi ceapă...
Uite ce ai făcut, derbedeule!
Kevin, urcă în momentul ăsta.
De ce?
Kevin, eşti o belea!
- Gura!
- Kevin, urcă!
- Spune Noapte Bună, Kevin.
- Noapte Bună, Kevin.
De ce sunt tratat ca un gunoi?
Oh, îmi pare rău.
Parcă e o casă de nebuni!
Copiii aleargă tot timpul şi azi a mai venit
şi cumnatul meu din Ohio.
E ca la nebuni!
*** mai putem primi pizza cu brânză?
- Mulţumesc pentru bacşiş!
- Şi eu mulţumesc.
E o reuniune?
Nu. Soţul meu a fost transferat la Paris,
dar copiii încă merg aici la şcoală.
Cred că i-a lipsit mult familia.
Aşa că ne-a oferit excursia asta la Paris...
de sărbători, ca să putem fi împreună.
- O excursie la Paris?
- Da, plecăm cu toţii mâine dimineaţă.
Excelent. Excelent.
Scuzaţi-mă. Ăsta a cam întrecut măsura.
Mă întorc imediat.
Nu vă faceţi griji.
Am vorbit deja cu soţul dumneavoastră.
Şi nu vă faceţi griji pentru casă.
E în mâini bune.
Suntem 15 în casa asta, dar tu eşti
singurul care trebuie să facă necazuri.
Sunt singurul care nu e băgat în seamă.
Eşti singurul care se poartă urât.
Şi acum, urcă.
Dar sunt deja sus, prostuţo!
Etajul al 3-lea?
- Du-te.
- E înfricoşător acolo sus.
Nu fi prostuţ.
Vine şi Fuller în curând.
Nu vreau să dorm cu Fuller.
Ştii *** e.
Udă patul.
O să mă ude de tot.
Ştiu.
În regulă. O să-l culcăm altundeva.
Îmi pare rău...
Prea târziu. Urcă!
Toţi din familia asta mă urăsc!
- Poate ar trebui să-i ceri Moşului o familie nouă!
- N-am nevoie de o familie nouă!
N-am nevoie de nici o familie!
Familiile nu-s bune de nimic!
Rămâi acolo.
Nu vreau să te mai văd până dimineaţa.
Eu nu vreau să te mai văd
tot restul vieţii.
Nici pe altcineva.
Sper că n-ai vorbit serios.
Vei fi foarte trist dacă mâine dimineaţa
te vei trezi fără o familie.
Ba nu aş fi.
Atunci repetă.
Poate se va întâmpla.
Sper să nu mai văd pe
niciunul din voi, mizerabililor!
Aş vrea să dispară cu toţii.
- Unde sunt?
- Nu ştiu. A spus la 8 fix.
Peter!
Am adormit!
Bună, sunt Mitch Murphy.
Locuiesc peste drum.
Plecaţi undeva?
Noi mergem la Orlando, în Florida.
De fapt mai întâi mergem în Missouri,
s-o luăm pe bunica.
Ştiţi că familia McCallister pleacă în Franţa?
Nu ştiţi, e frig acolo?
- Microbuzele astea consumă puţin?
- Mai taci o dată! Dispari de aici!
Heather, numără-i,
să fim siguri că ajung toţi în microbuze.
Unde sunt paşapoartele şi biletele?
Le-am pus în cuptorul cu microunde
ca să se usuce.
Cât de repede merge chestia asta?
Are transmisie automată?
Are tracţiune integrală?
Ţi-am mai spus să nu mă baţi la cap!
Şi-acum întinde-o!
Aliniaţi-vă în faţa microbuzului.
Haideţi să vă număr.
Unu, doi...
11, 92, 12.
Buzz, nu fi tâmpit.
şase, şapte...
opt, nouă...
zece, unsprezece.
În regulă!
Jumătate în microbuzul ăsta, ceilalţi dincolo!
Drum bun!
Aduceţi-mi şi mie ceva franţuzesc.
Nu avem *** să prindem avionul.
Pleacă în 45 de minute.
Gândeşte pozitiv, Frank!
Fii tu pozitiv, eu sunt realist.
Doamnă, v-am reparat curentul...
dar telefonul e încă stricat.
Reparaţiile vor dura câteva zile.
- Mai ales cu sărbătorile.
- În regulă, mulţumesc.
Heather, i-ai numărat pe toţi?
11 cu mine.
5 băieţi, 6 fete,
4 părinţi, 2 şoferi...
şi cel care repară.
Opriţi avionul!
- Am pierdut avionul?
- Nu, aţi ajuns în ultima clipă.
Luaţi-o pe aici. Ajungeţi direct la avion.
- Legaţi-vă centurile de siguranţă, vă rog.
- Şampanie, vă rog.
- E gratis, nu?
- Da.
Am reuşit.
Îţi vine să crezi?
Sper că nu am uitat nimic.
Mami?
E cristal veritabil.
Pune-l în poşetă.
- Nu pot să fac asta.
- Pune-l!
Da... umpleţi-l.
Tot paharul.
Mulţumesc.
Nu te simţi vinovat că noi călătorim la clasa I,
iar copiii stau în spate, la clasa turist?
Nu, copiii se simt bine.
Singura călătorie pe care am făcut-o ca şi copil
a fost cu căruţa familiei, şi nu în Franţa.
Mergeam la unchiul Larry.
Copiii se vor simţi minunat.
Se vor distra de minune.
Alo?
Mamă?
Tată?
Unde sunteţi?
Buzz?
Megan?
Alo?
Rod?
Unchiule Frank?
Unchiule Frank, e o glumă?
Megan? Linnie?
E o glumă?
E numai imaginaţia mea.
Numai imaginaţia.
Maşinile sunt aici.
N-au plecat la aeroport!
Am făcut să-mi dispară familia.
Kevin, eşti total neajutorat.
Eşti, *** se spune în franceză, "Incompetent".
Kevin, vei fi hrana păianjenului meu.
Kevin, eşti o belea!
Suntem 15 în casa asta, dar tu eşti
singurul care trebuie să facă necazuri.
Uite ce ai făcut, derbedeule!
Am făcut să-mi dispară familia.
Femei goale. Dezgustător!
Excelent, artificii!
O să le folosesc mai târziu.
Buzz, îţi cotrobăiesc prin lucruri!
Mai bine apari să mă opreşti!
Buzz, prietena ta! Pfui!
"Cine e?"
"Eu sunt, Snakes. Am marfa."
"Las-o la intrare şi cară-te."
"Bine, Johnny. Şi banii mei?"
"Ce bani?"
"A.C. mi-a spus că ai ceva mălai pentru mine."
"Într-adevăr? Cât îţi datorez?"
"A.C. a spus 10%."
"Păcat că A.C. nu poate confirma.
E sus, face o baie."
Mănânc de mă sparg şi mă uit la prostii!
Ieşiţi afară şi opriţi-mă!
"O să te sune când iasă."
"Să-ţi arăt ce o să-ţi dau, Snakes."
"O să-ţi dau, când ajung la 10..."
"şi încă îţi mai văd mutra aia respingătoare,
greţoasă, monstruoasă pe proprietatea mea..."
"10% de plumb."
"Bine, Johnny, îmi pare rău. Plec."
"1, 2, 10."
"Păstrează restul, animalule."
Mamăăăăăă!
Ce e?
Dragă?
- Am o senzaţie ciudată.
- În legătură cu ce?
Că nu am făcut ceva la plecare.
Nu, ai senzaţia asta
pentru că am plecat în grabă.
- Am avut grijă de toate.
- Am oprit filtrul de cafea?
Nu... eu am făcut-o.
Ai încuiat peste tot?
Da.
Ai închis şi garajul?
Asta e.
Am uitat să încui garajul. Asta e..
Nu. Nu e asta.
Ce altceva puteam uita?
Kevin!
Căpitanul vă transmite că nu a putut.
Telefonul mai este deranjat şi acum.
Sunăm imediat *** aterizăm.
Sunt sigură că totul e în regulă.
Groaznic, groaznic.
Groaznic.
*** am putut face aşa ceva?
L-am uitat.
Nu l-am uitat.
Am greşit doar la numărătoare.
Ce fel de mamă sunt?
Dacă asta te face să te simţi mai bine,
să ştii că şi eu mi-am uitat ochelarii de citit.
Cinci familii au cartierul lor propriu.
Fiecare s-a dat de gol singur.
Parcă e prea uşor.
Fii atent...
fiecare casă goală...
are temporizator automat pentru lumini.
Şi eu am toate codurile. Uită-te.
La numărul 664 se aprind...
acum.
Aşteaptă.
Numărul 672...
acum.
Aşteaptă o clipă.
671...
acum!
Şi asta e, Marvin, cea cu argintărie.
E foarte "G".
Foarte "G"? E plină.
Sunt o grămadă de lucruri.
- Combine muzicale, videorecordere...
- Jucării?
Probabil şi bijuterii de valoare...
O grămadă de bani...
Obligaţiuni....
Cine ştie?
O mulţime de lucruri.
O comoară.
Mergem?
- Pe unde?
- Ocolim şi intrăm prin subsol. Hai după mine.
- Parcă ai spus că sunt plecaţi.
- Trebuiau să plece de dimineaţă.
Să plecăm.
Avem nevoie de telefon.
- Dar vorbesc.
- Îmi pare rău, dar e o urgenţă.
Trebuie să dăm un telefon.
Vă rugăm. Fratele nostru e singur acasă.
Peter, eu sun la poliţie.
Tu încearcă la vecini.
Aveţi aici nişte fise.
Sunaţi la toţi cunoscuţii.
Leslie, aici e agenda mea cu adrese.
Sună la toţi, poate ne ajută cineva..
Alo? Alo?
O să te sune mai târziu.
E ridicol.
Numai un papă-lapte se acunde sub pat.
Eu nu sunt un papă-lapte.
Sunt bărbatul casei.
Hei, nu-mi mai e frică!
Am spus, nu-mi mai e frică!
Aţi auzit? Nu-mi mai e frică!
Departamentul de Poliţie.
Vă sun din Paris. Fiul meu e
singur acasă şi telefonul e deranjat.
V-aş ruga să trimiteţi pe cineva şi
să-i spuneţi că venim acasă, după el.
- Să vă fac legătura la crize familiale.
- Nu e nici o criză.
Aşteptaţi....
Larry, ridică telefonul.
E o femeie care aşteaptă.
- Pe ce linie e, Rose?
- Doi.
Crize familiale. Sergent Balzac.
Vă sun din Paris.
Fiul meu e singur acasă.
Copilul a fost implicat într-un scandal cu
cineva beat sau bolnav mintal din familie?
Nu!
A avut un accident casnic?
Nu ştiu. Sper că nu.
A ingerat otravă sau alt obiect
care i-a rănit gâtul?
Nu. E doar singur acasă...
şi vreau să meargă cineva până acasă la noi
ca să verifice dacă totul e în ordine.
Deci vreţi să mergem până la dumneavoastră
acasă... doar ca să facem o verificare?
Da!
Să vă dau legătura cu poliţia.
Nu! Ei mi-au dat legătura la dumneavoastră!
- Rose! Apel pe linia doi.
- Închide!
- Un moment.
- Vă rog, nu închideţi!
Aţi avut noroc?
- Nu. N-am reuşit să prindem pe nimeni.
- Leslie?
Îmi pare rău, dar am vorbit doar
cu o grămadă de roboţi telefonici.
Să răspundă cineva!
Răspunde!
Tot dumneavostră sunteţi.
Da. Vă sun din Paris.
Am un fiu care e singur acasă şi...
Vom trimite o patrulă ca să verifice
ce face fiul dumneavostră.
Nu e nimeni acasă.
Casa e în siguranţă.
Spune-le să mai numere copiii o dată.
Nu pot să cred că nu puteţi
sări peste sau ruga pe cineva să...
Îmi pare rău, dar nu pot face asta.
Nu aş putea să rog eu pe cineva?
Să explic cuiva de aici...
că e o urgenţă?
Trimit un poliţist să verifice ce face Kevin.
Aşa mai merge.
- Toate locurile sunt rezervate.
- Nu e nimic spre Chicago?
Chicago, New York, Nashville,
nici o direcţie.
- Dar un avion particular?
- Nu avem aşa ceva.
Nu pot să ne facă rezervare
decât pentru vineri dimineaţa.
Vineri... asta e peste două zile.
Dragă, eşti epuizată şi copiii la fel.
Nu mai putem face nimic aici la aeroport.
Să mergem la Rob.
De acolo putem suna din nou la poliţie.
Peter, Kevin e singur acasă.
Nu plec de aici decât cu un avion.
Doamnă, facem tot ce putem.
Dacă vreţi să rămâneţi în aeroport
vă putem pune pe lista de aşteptare.
Poate se eliberează un loc.
- E bine aşa?
- Da. Aştept.
La revedere. O să-mi fie dor de tine.
Găseşte-l pe Kevin.
Şi ai grijă să nu te pierzi şi tu.
La revedere.
Am făcut un duş şi m-am spălat şi cu săpun.
Peste tot, chiar şi între
degetele de la picioare...
şi la buric.
N-am mai făcut-o până acum.
M-am spălat chiar şi pe păr, cu şampon.
Nu m-a pişcat la ochi, aşa că nu am ţipat.
Nu-mi găsesc periuţa de dinţi,
aşa că voi cumpăra una când ies afară.
Mă simt excelent.
Oh, da!
Economiile de o viaţă ale lui Buzz.
Am crezut că familia Murphy pleacă în Florida.
Ştii că faci un zgomot infernal?
Crezi că ai putea să lucrezi
mai în linişte?
Bună, aţi sunat la familia Murphy.
Vă rog lăsaţi mesajul după semnalul sonor.
Sunt tot Peter McCallister. Suntem încă în Paris,
în apartamentul fratelui meu.
Să-ţi dau numărul de aici.
Prefixul pentru ţară este 33.
Prefixul de zonă este 14.
Şi numărul este 694-876...
- Hei, Harry.
- Da?
Casa unde am fost aseară era
a familiei McCallister?
- Da.
- Ai avut dreptate. Sunt plecaţi.
- Ştiam că sunt plecaţi.
- Diseară dăm lovitura!
*** pot să te ajut?
Ştiţi cumva dacă periuţa asta de dinţi are
aprobare de la Asociaţia Stomatologilor?
Nu ştiu.
- Nu scrie nimic.
- Puteţi să aflaţi, vă rog?
- Herb.
- Da?
Avem o întrebare în legătură
cu o periuţă de dinţi.
Ştii cumva dacă periuţa asta de dinţi are
aprobare de la Asociaţia Stomatologilor?
Nu ştiu.
Aici trebuie să plăteşti.
Aşteaptă copile.
Trebuie să plăteşti periuţa de dinţi.
Băiete! Băiete!
Jimmy, opreşte-l pe băiatul ăla!
Hei!
Hoţul!
Hei, copile!
Vino aici!
Opreşte-te!
Vino aici.
Sunt un criminal.
Ce e aşa de nostim?
Ce e aşa de nostim?
De ce râzi?
Iar ai făcut-o, nu-i aşa?
Ai lăsat apa să curgă.
De ce faci asta?
Ţi-am spus să n-o mai faci.
- E semnătura noastră.
- Semnătura...
Fiecare îşi lasă semnătura.
Noi suntem "Bandiţii Umezi".
Eşti bolnav. Ştii, eşti bolnav.
- Nu sunt bolnav.
- Ba eşti.
- E ceva anormal.
- Ba nu.
Nu avem nevoie de prostiile tale.
Nu-mi spune ce să fac şi ce să nu fac.
Hei! Atenţie!
Hei!
Trebuie să fii atent la trafic, băiete.
- Îmi pare rău.
- La naiba...
Altfel ţi se vor face funeralii.
În regulă.
Crăciun fericit!
Ce s-a întâmplat?
Nu-mi place *** s-a uitat copilul
la mine. Ai văzut?
- L-ai mai văzut?
- Am văzut sute de copii săptămâna asta.
Să vedem în care casă intră.
De ce se grăbeşte?
Ţi-am spus că ceva nu e în regulă.
M-a privit destul de ciudat.
Acum de ce fuge?
Poate a intrat în biserică.
- Eu nu intru acolo.
- Nici eu.
S-o ştergem de aici.
Când tipii ăia se vor întoarce,
voi fi pregă***.
Crezi că s-au întors?
De la Paris?
Ne întoarcem mâine.
Probabil vor pleca până atunci.
Mai bine plecăm,
înainte să ne vadă cineva.
Atenţie!
Frank, alea erau pentru mai târziu.
Vorbiţi engleza?
E cineva acolo care vorbeşte engleza?
- Ai găsit pe cineva?
- Îmi caut fiul, ştiţi cumva unde e?
Nu, n-am găsit pe nimeni.
Nimeni nu e acasă.
Toţi sunt plecaţi la cumpărături.
Bine, lăsaţi....
- Nu are nici un sens.
- Ce?
Stăm şi aşteptăm în apartamentul ăsta.
Kevin e acasă, mama la aeroport...
- Şi?
- Tu nu eşti îngrijorat?
De ce aş fi? Tot timpul s-a comportat ca un jeg
şi de data asta a încurcat-o şi el.
E aşa mic şi neajutorat.
Crezi că a încurcat-o?
Nu-i strică câteva zile în lumea reală.
Nu eşti îngrijorat că i se poate
întâmpla ceva?
Nu. Şi asta pentru 3 motive.
A: Nu sunt atât de norocos.
2: Avem detectoare de fum.
şi D: Trăim pe cea plictisitoare stradă din U.S.A.
Nu există nici un fel de pericol,
orice s-ar întâmpla. Punct.
Cine e?
Micul Nero.
V-am adus pizza.
"Las-o la intrare şi cară-te naibii de aici."
În regulă.
Şi banii?
"Ce bani?"
Trebuie să plătiţi pizza.
"Chiar aşa?
Cât îţi datorez?"
Face 11,80.
"Păstrează restul, animalule."
- Mizerabil.
- Hei.
"O să-ţi dau, când ajung la 10..."
"şi încă îţi mai văd mutra aia respingătoare,
greţoasă, monstruoasă pe proprietatea mea..."
"o grămadă de plumb."
"1, 2... 10."
O pizza cu brânză, adorabilă!
Numai pentru mine.
Deci avem cei 500 de dolari,
translatorul portabil...
cele două bilete la clasa întâi,
plus un palton nou.
E un Rolex veritabil?
- Credeţi că este?
- Nu.
Cine poate să-şi dea seama?
Mai am şi un inel.
E minunat!
Haide, Irene. Trebuie să ne îmbarcăm.
Doamna ne-a oferit două bilete
la clasa întâi, dacă plecăm vineri
plus un inel, un ceas,
un translator portabil, 500 de dolari şi...
Cerceii. Vă plac cerceii.
Are o cutie de pantofi plină cu cercei.
- Haide.
- Dar...
Sunt disperată.
Vă implor. Ca de la mamă la mamă.
Vă rog!
- Ed...
- Vă rog!
Bine, bine...
"Dragă Moş Crăciun.
Am primit o surioară anul trecut".
"Anul ăsta prefer o păpuşă".
Nu am spus-o intenţionat.
Dacă vă întoarceţi,
nu voi mai face necazuri.
Promit. Noapte bună.
I'm dreaming
Of a white
Christmas
Just like the ones
I used to know
Where those treetops glisten
And children listen
To hear sleigh bells
In the snow
The snow
Sunt bune de ceva semipreparatele
astea pentru cuptorul cu microunde?
- Nu ştiu.
- O să încerc.
Pentru copii.
Staţi o clipă. Am un cupon pentru asta.
A fost în ziarul de azi.
19,83.
În regulă.
Ai venit singur aici?
Doamnă, am 8 ani.
Credeţi că am venit singur?
Ei bine, nu.
Unde e mama ta?
- În maşină.
- Tata?
- La servici.
- Dar fraţii sau surorile?
Sunt singur la părinţi.
- Unde locuieşti?
- Asta nu pot să vă spun.
- De ce?
- Pentru că sunteţi o străină.
Salut, Kevin!
Gura!
Nu înţeleg.
Acum pare că nu e nimeni acasă.
Noaptea trecută a fost plin.
Ceva nu e în regulă.
Du-te şi verifică.
Acum?
Nu, mâine!
Acum! Mişcă!
"Acum"?
Rahat!
"Cară-te naibii de aici."
"Bine, Johnny. Şi banii mei?"
"Ce bani?"
"A.C. mi-a spus că ai ceva mălai pentru mine."
"Într-adevăr? Cât îţi datorez?"
"A.C. a spus 10%."
"Păcat că A.C. nu poate confirma."
"Ce vrei să spui?"
"E sus, face baie."
"O să te sune când iasă."
"Să-ţi arăt ce o să-ţi dau, Snakes."
- Snakes?
"O să-ţi dau, când ajung la 10..."
"şi încă îţi mai văd mutra aia respingătoare,
greţoasă, monstruoasă pe proprietatea mea..."
"10% de plumb."
"Bine, Johnny, îmi pare rău. Plec."
"1, 2... 10."
"Păstrează restul, animalule."
Ce s-a întâmplat?
Nu ştiu cine e înăuntru,
dar cineva tocmai a fost împuşcat.
Cineva a mierlit-o. Mai sunt înăuntru.
Doi.
S-au certat şi unul l-a împuşcat pe celălalt.
- Cine?
- Nu ştiu.
Am crezut că le recunosc vocile.
Ştiu că am mai auzit numele ăsta, Snakes.
Snakes?
Nu cunosc nici un Snakes.
Snakes.
Să plecăm de aici.
Stai... stai.
Să aşteptăm, să vedem cine e.
Şi noi lucrăm în zona asta.
Să presupunem că ne prinde poliţia...
şi începe să ne pună întrebări
în legătură cu omorul.
N-ar fi bine să le putem da o descriere?
E o idee bună.
Bineînţeles că e o idee bună.
- Snakes?
- Şuiera ca un şarpe (snake).
Totul e ocupat.
Totul e ocupat?
Îmi pare foarte rău,
dar e ajunul Crăciunului.
Şi altă cursă?
Nimic disponibil.
Doriţi o cameră de hotel în oraş?
- Mâine după-amiază puteţi lua o cursă spre Chicago.
- Nu pot aştepta atât.
Îmi pare nespus de rău,
dar facem tot ce putem.
Poftiţi, scuzaţi-mă.
Aveţi bilet. Asta e bine.
Sunt trează de aproape 60 de ore.
Sunt obosită şi murdară.
Am fost de la Chicago la Paris, la Dallas..
Unde dracu sunt acum?
În Scranton.
Încerc să ajung acasă, la fiul meu de 8 ani.
Şi acum când sunt atât de aproape,
îmi spuneţi că nu e nici o speranţă?
- Îmi pare rău.
- Nu, nu, nu....
E Crăciunul!
Perioada speranţelor!
Nu-mi pasă dacă trebuie să fac autostopul...
dacă mă costă tot ceea ce am...
dacă trebuie să-mi vând sufletul
diavolului însuşi,...
voi ajunge acasă, la fiul meu.
Dacă aş fi putut face ceva...
Fă-o.
- Fă ceva.
- Doriţi o cameră de hotel?
Scuzaţi. Putem vorbi o clipă?
Scuzaţi-ne.
Am văzut că sunteţi într-o dilemă.
Adevărul e că şi noi suntem în criză.
Daţi-mi voie să mă prezint.
Gus Polinski.
Regele polcăi din Mid-West?
Kenosha Kickers?
- Salutare.
- Nu.
E în regulă.
Am crezut că ne-aţi recunoscut...
Am avut câteva hituri cu ani în urmă...
"Polka, Polka, Polka"?
Polka, polka, polka
Twin Lakes?
"Yamahoozie Polka",
"Kiss Me Polka", "Polka Twist"?
Toate astea sunt cântece?
Au fost hituri în anii '70.
Am vândut 623 de discuri.
În Chicago?
Nu, în Shaboggan.
Le-a plăcut tare mult.
Aţi spus că mă puteţi ajuta...
Zborul nostru a fost anulat, aşa că trebuie
să mergem cu un microbuz. Îl vedeţi pe
tipul cu jacheta galbenă?
El e şoferul cu care mergem în Milwaukee.
Am auzit că aveţi probleme
şi trebuie să ajungeţi în Chicago.
Să vă vedeţi copilul, nu?
Fiul meu.
El... l-am uitat acasă... şi e acolo.
Doamne...
Dacă trebuie să ajungeţi la Chicago...
vă ducem cu plăcere.
E în drum spre Milwaukee.
- Mă duceţi cu maşina?
- Sigur.
De ce nu? Doar trebuie să ajungeţi acasă
ca să vă vedeţi copilul.
- Până la Chicago?
- Sigur. Doar e Crăciunul.
Mulţumesc.
Sper că nu vă deranjează
să ascultaţi polca pe drum.
Nu, mi-ar face plăcere.
- Hei, Marv! Marv!
- Ce...
Uită-te.
Cred că ne-a speriat o grădiniţă de copii.
Tată, poţi să mă ajuţi un pic?
Ţii minte copilul pe care l-am văzut ieri?
Locuieşte aici.
Unde sunt copii, trebuie să fie şi părinţi.
E singur acasă.
Glumeşti?
Vrei să ne întoarcem diseară?
Copilul nu va fi aici?
Nu cred că e o idee prea bună.
Casa asta e singurul motiv pentru care
am început să lucrăm în zona asta.
De când am pus ochii pe ea, am vrut-o.
Aşa că vom face pasul următor.
Descărcăm microbuzul, mâncăm ceva
şi ne întoarcem pe la ora 21:00.
Va fi întuneric.
Copiiilor le e frică pe întuneric.
Şi ţie ţi-e frică de întuneric, Marvin.
Nu, nu mi-e.
- Ba da.
- Nu! Nu! Nu!
Mamă, unde eşti?
Vrei să încerci?
Vrei? Haide, încearcă!
- Fiţi amabilă...
- Da?
Ce pantofi ca lumea...
Mulţumesc.
Mai e aici?
E foarte important să-l întâlnesc.
S-a dus la maşină.
Dacă te grăbeşti, poţi să-l ajungi.
La naiba! Până şi bătrânilor ca mine
li se dau amenzi pentru parcare...
Ce mai urmează?
Una şi de Paşti?
Moş Crăciun, aşteaptă!
- Pot să-ţi spun ceva?
- Repede. Trebuie să mă întâlnesc cu nişte camarazi.
Bine. Ştiu că nu eşti Moşul adevărat.
De ce spui asta? Mor de curiozitate.
- Sunt destul de mare ca să ştiu *** se face.
- În regulă.
Dar mai ştiu că lucrezi pentu el.
- Aş vrea să-i transmiţi un mesaj.
- Spune.
Sunt Kevin McCallister, din Bulevardul Lincoln nr. 671.
Vrei şi numărul de telefon?
Nu e necesar.
Bine. E extrem de important ce-ţi voi spune.
Spune-i te rog că anul ăsta, în loc de
cadouri, îmi vreau înapoi familia.
Nu vreau jucării, ci pe Peter, Kate,
Buzz, Megan, Linnie şi Jeff.
Şi mătuşa şi verişoarele.
Şi dacă are timp, şi pe unchiul Frank. Bine?
Bine.
- Să văd ce pot face.
- Mulţumesc.
Stai. Aşteaptă o clipă.
- S-au terminat bomboanele, dar pot să-ţi ofer ceva.
- Nu trebuie.
Ba da. Nimeni nu pleacă, după ce a vorbit
cu Moşul, fără să primească... ceva.
Haide, întinde palma.
- Poftim. Să nu-ţi strici pofta de mâncare.
- N-o să mi-o stric.
Mulţumesc.
Nemernicule....!
Crăciun fericit!
Pot să mă aşez?
Aceea e nepoata mea.
Cea cu părul roşcat.
E cam de vârsta ta.
O cunoşti?
Nu.
- Locuieşti lângă mine, nu-i aşa?
- Da.
Poţi să mă saluţi când mă vezi.
Nu trebuie să-ţi fie frică.
Circulă multe zvonuri despre mine,
dar nici unul nu e adevărat.
- Ai fost cuminte anul ăsta?
- Aşa cred.
Poţi să juri?
Nu.
Aşa credeam şi eu. Aici e un loc
unde pot să te simţi mai bun.
- Este?
- Aşa cred.
- Te simţi mai bun?
- Nu.
Mă cam doare în ultimul timp.
Am spus ceva ce n-ar fi trebuit.
N-am fost chiar atât de bun anul ăsta.
Mă cam supără că am făcut-o,
pentru că de fapt îmi iubesc familia.
Chiar dacă uneori spun că nu o iubesc,
şi alteori chiar o cred.
- Ai înţeles ce am vrut să spun?
- Cred că da.
E destul de complicat
ceea ce simţi faţă de familie.
Mai ales dacă ai un frate mai mare.
În sinea ta, îi vei iubi întotdeauna.
Să nu uiţi că-i iubeşti şi
astfel nu va fi nimeni rănit sufleteşte.
Şi asta nu e aşa
numai pentru că eşti tânăr.
Vrei să ştii motivul real
pentru care sunt acum aici?
Desigur.
Am venit să o văd cântând pe nepoata mea.
Nu pot să vin diseară.
Ai alte planuri?
Nu.
Nu sunt binevenit.
La biserică?
La biserică eşti întotdeauna binevenit.
Fiul meu nu vrea să mă vadă.
Cu mulţi ani în urmă, înainte ca voi
să vă mutaţi în cartier...
m-am certat cu fiul meu.
Câţi ani are?
E om în toată firea.
Ne-am pierdut cumpătul,
şi i-am spus că nu vreau să-l mai văd.
El a spus acelaşi lucru.
Şi de atunci nu ne-am mai vorbit.
Dacă ţi-e dor de el, de ce nu-l suni?
Mi-e teamă că dacă-l sun
nu va dori să vorbească cu mine.
De unde ştii?
Nu ştiu sigur. Mi-e doar teamă.
Fără supărare, dar
nu eşti cam bătrân să-ţi fie teamă?
Poţi fi bătrân pentru o grămadă de lucruri...
dar niciodată ca să-ţi fie teamă.
- E adevărat.
Întotdeauna mi-a fost frică de pivniţă.
E întuneric.
Sunt lucruri ciudate acolo jos.
Şi miroase ciudat. Cam asta e.
Mă deranjează de ani de zile...
- Toate pivniţele sunt aşa.
- Şi apoi, am dus jos nişte rufe de spălat...
Şi am descoperit că nu chiar aşa de rău.
Tot timpul am avut o reţinere,
dacă aprinzi lumina, nu e mare lucru.
Ce vrei să spui de fapt?
Că ar trebui să-ţi suni fiul.
- Şi dacă nu-mi va vorbi?
- N-ai de unde să ştii.
Şi nu va mai trebui să te gândeşti la asta,
şi nimănui nu-i va mai fi teamă.
Oricât de supărat eram, eu tot vorbeam cu tata,
mai ales în preajma sărbătorilor.
Nu ştiu.
Merită să încerci.
Măcar pentru nepoată.
Sunt sigur că-i e dor de tine. Şi de cadouri.
I-am trimis un cec.
Ar fi fost bine dacă şi bunicii mei
mi-ar fi trimis unul. În schimb am primit haine.
Anul trecut am primit un pulovăr
cu o pasăre mare tricotată pe el.
E ceva drăguţ.
Nu şi pentru un băiat în clasa a II-a.
Poţi să iei bătaie dacă porţi aşa ceva.
Am un prieten care a încurcat-o
pentru avea o femeie desenată pe pijama.
Ar fi timpul să mergem acasă.
- Te mai gândeşti la ce ţi-am spus?
- Bine.
Mi-a făcut plăcere.
Şi mie.
- Dar tu, ce vei face?
- Eu?
Da. Tu şi fiul tău.
Vom vedea ce se întâmplă.
Crăciun fericit.
Crăciun fericit.
E casa mea şi trebuie să o apăr.
Să verificăm mai întâi.
Putem lua microbuzul mai târziu.
*** vrei să intrăm?
Mergem la uşa din spate.
Nu se ştie niciodată, poate ne lasă să intrăm.
Aşa-i, e doar un copil. Copii sunt proşti.
Binecuvântează această cină de macaroane
cu brânză făcută în cuptorul cu microunde...
şi pe oamenii care au vândut-o cu reducere.
Amin.
A venit momentul.
Nu-ţi fie teamă acum.
Crăciun fericit, mititelule!
Ştim că eşti înăuntru.
Şi că eşti singur...
Haide puştiule, deschide.
E Moş Crăciun... şi Renul lui.
Nu vrem să-ţi facem rău...
În nici un caz.
Avem cadouri frumoase pentru tine.
Fii cuminte şi deschide uşa!
Ce-i?
Ce-i? Ce-i?
Ce?
- Ce s-a întâmplat?
- Prinde-l pe micul nemer...
Salut.
Nemernicul ăla mic e înarmat!
Până aici!
Eu mă duc prin faţă, tu prin pivniţă.
Până aici...
Nemernic mic ce eşti!
Eşti mort, puştiule!
Unde eşti, nemernic mic?
Harry! Intru!
O, nu. Mi-e atât de frică!
Prea târziu, puştiule. Suntem deja
în casă şi venim după tine!
În regulă. Prindeţi-mă!
Cine eşti tu ca să...
Eşti ca şi mort!
O să omor copilul ăsta!
De ce dracu te-ai descălţat?
De ce dracu eşti îmbrăcat ca o găină?
Aici sunt, sus, idioţilor!
Prindeţi-mă.
Vă predaţi... sau mai vreţi?
- Capul jos!
- Ce?
Nu-ţi fă griji, Marv. Îl prind eu pentru tine.
Nu e decât un copil, Harry.
Îl putem învinge.
- Gura.
- Ce e?
- Îţi lipsesc câţiva dinţi.
Dintele meu din aur!
Îl omor!
Mai fă vreo porcărie puştiule...
şi te fierb ca uleiul într-un motor!
991, urgenţe.
Ajutor! Casa mea este jefuită.
Adresa este Bulevardul Lincoln nr. 656.
Mă numesc Murphy.
Uite-l!
Te-am prins!
L-am prins, Harry!
Harry, ajută-mă!
Harry, ajută-mă. Ridică-te!
L-am prins.
Ce faci, Marv?
Harry, nu te mişca.
Nu te mişca.
Marv, ce faci?
L-am nimerit?
L-am nimerit?
Unde e?!
- Unde e?
- Vrei să prinzi ceva?! *** îţi place?
Idiotule!
Du-te şi prinde puştiul ăla! Prinde-l!
Unde s-a dus?
Poate s-a sinucis.
Aici sunt, funduri de cal!
Prindeţi-mă, înainte să chem poliţia.
- Să-l prindem!
- Aşteaptă...
Exact asta vrea şi el să facem...
Să mergem jos la casa aia, să ne-o facă iar.
O să cheme poliţaii!
Nu o să ch...
Dintr-o casă în copac?
Haide.
Pe fereastră?
- Da.
- Eu nu ies pe feresatră.
Eşti speriat? Ţi-e frică?
Hai şi tu.
Haide!
- Să ne întoarcem, Harry.
- Gura!
Gura, Marv.
Hei băieţi!
Ce ziceţi de asta?
Întoarce-te.
Uite-l! E acolo! Să-l prindem!
- E acolo!
- Chem poliţia!
Stai, aşteaptă.
Vrea să-l urmărim.
Am o idee mai bună. Haide.
Salutare, micuţule!
Am fost mai deştepţi de data asta!
Ce facem cu el, Harry?
Exact ce ne-a făcut şi el nouă.
O să-i ard capul cu o torţă.
O să-i sparg mutra cu un fier de călcat.
O să-i umplu faţa cu pene!
O să-i bat un cui în picior!
Şi o să încep prin a-i muşca
degetele astea mici, unul câte unul.
Hai să te duc acasă.
E minunat!
O mişcare deşteaptă.
Să lăsaţi mereu apa deschisă.
Acum ştim fiecare casă pe care aţi jefuit-o.
Vă căutăm de multă vreme.
Dar nu uitaţi, suntem "Bandiţii Umezi".
- Gura!
- Urcă în maşină!
- Ia-ţi mâinile de pe capul meu!
Sunt un părinte rău.
Nu eşti.
Eşti prea aspră cu tine.
Se mai întâmplă...
Uită-te la noi. Suntem pe drum cam 49 de
săptămâni pe an. De abia ne vedem familiile.
Joe, cel de acolo...
uneori uită numele copiilor.
Ziggy nici nu şi-a văzut copilul.
Eddy... aş putea scrie o carte despre el.
Dar ai plecat vreodată în concediu
uitând să-ţi iei copilul?
Nu.
Dar am uitat unul la o înmormântare, o dată.
A fost groaznic.
Am fost neatenţi, şi eu şi soţia,
şi l-am lăsat acolo.
Toată ziua. Toată ziua...
Când ne-am revenit, ne-am dat seama
că a stat singur toată ziua.
Dar şi-a revenit. După vreo 6-7 săptămâni.
A început să vorbească iar.
Dar e bine acum.
Copiii trec uşor peste aşa ceva.
Mai bine să nu vorbim despre astea.
- Tu ai început. Eu am vrut doar să te înveselesc.
- Ştiu. Îmi pare rău.
Mamă?
Mamă?
Mamă?
Kevin!
Kevin!
Crăciun fericit, dragul meu.
Kevin, îmi pare atât de rău...
Unde sunt ceilalţi?
Nu au putut să vină.
Şi-au dorit atât de mult, dar...
Kevin, băiatul meu. Ce mai faci?
Kevin... e bine că n-ai întors
toată casa pe dos.
Mulţumesc, Buzz.
*** aţi venit acasă?
Am venit cu zborul de dimineaţă
pe care nu ai vrut să-l aştepţi.
Crăciun fericit.
Cineva trebuie să meargă să ia lapte.
Am fost eu ieri la cumpărături.
Tu? La cumpărături?
V-am cumpărat lapte, ouă şi balsam de rufe.
- Ce?
- Nu glumeşti?
Ce tip nostim.
Ce ai mai făcut cât am lipsit?
M-am învârtit doar pe aici.
Tu, la cumpărături?
Nici şireturile de la pantofi nu ştiai să le legi.
Ce e asta, dragă?
Kevin, ce mi-ai făcut în cameră?