Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducerea şi adaptarea:
danatom @ www.titrări.ro
Să vă spun ce-am făcut azi.
Am băut cafeaua la
Paris, am făcut surf în Mawi,
apoi am dormit după amiază
pe Kilimanjaro.
A, şi m-am ales cu o erupţie pe piele
la Rio.
Apoi am fugit la un meci
din ultimele sferturi ale finalei NBA.
Desigur, toate astea
înainte de prânz.
Nu pot să povestesc mai departe
fără să spun asta.
Stau pe vârful lumii.
Nu a fost întotdeauna aşa.
Înainte eram o fiinţă normală,
un simplu pieton, ca şi voi.
- Bună, Millie.
- Bună, David.
Ai o mulţime de oraşe aici.
Păi, dacă tot visăm,
măcar să visăm în stil mare, nu?
Aşa e.
Ne vedem mai târziu.
Hei, Millie...
Bună.
Vroiam să-ţi dau asta.
Am luat-o pentru tine, să-ţi aducă noroc.
Sper să-ţi placă.
Avea ceva în vârf, dar s-a pierdut...
- Îmi place.
- Chiar?
Da.
Ce porcărie, o minge cu orez.
Hei, ce-i asta?
- Mark, încetează.
- Ce ai?
- Mark, dă-i-l înapoi.
- Ia uitaţi-vă la porcăria asta...
Ia priviţi ce i-a dăruit David lui Millie,
parcă ar fi turnul Eiffel.
Dacă îl agiţi poţi să auzi
*** se mişcă turnul Eiffel.
Vă jur.
- Hei, cine vrea să-l agite?
- Gata, ajunge.
- Încetează. Dă-mi-l înapoi.
- Bine.
Scuze. Ia-l.
Îmi pare rău, amice.
Cel mai puternic face legea.
- Eşti un tâmpit.
- Am glumit.
Nu ai haz deloc.
David...
David, nu te duce acolo.
Nu e un loc sigur.
- David, uită şi gata.
- Hai, minge de orez, nu fii fraier.
David, vino înapoi.
Lasă, nu contează. E în regulă.
Opreşte-te. Nu merită.
Vino înapoi, te rog.
Haide, David.
Ai grijă.
E-n regulă, vedeţi?
Întoarce-te.
- David!
- Millie, nu te duce acolo!
David, nu!
- David, David!
- Millie, opreşte-te.
"Proprietatea Bibliotecii Regionale
Ann Harbour"
Şi aşa s-a întâmplat prima dată.
Mă înecam şi într-o secundă
m-am trezit într-o bibliotecă publică.
Casă, dulce casă.
Mama a plecat când aveam 5 ani.
Iar despre tata...
să zicem că nu prea
mă are la inimă.
Ai întârziat.
Mâncarea s-a răcit.
Unde ai fost?
Când întreb ceva
aştept un răspuns, da?
Ce-ai păţit?
Copiii, la şcoală.
Hei, David, coboară, ia o cârpă
şi şterge pe jos.
David!
David, vezi să alegi corect.
David, deschide uşa.
Mă teleportez.
EVADEAZĂ
în biblioteca ta
Sigur.
Teleportează-te în bibliotecă.
Nu ştiu... pot să ajung oriunde...
Şi asta mi s-a întâmplat.
Chestia asta.
Astfel am fost eliberat.
Dacă ea a putut să fugă,
atunci pot şi eu.
E în regulă.
- Am vrut să-i spun tot.
- David!
- David!
- Dar oricum nu m-ar fi crezut.
David!
Aşa că era cazul
să merg mai departe.
Bună seara. Aş dori o cameră.
Fără scandal, da?
Şi fără chestii ciudate.
Da, fără chestii ciudate.
Aşa că iată-mă.
Aveam un milion de întrebări.
Oare *** funcţiona chestia asta?
*** puteam s-o controlez?
Belle Air.
Mami, putem să vedem şi oceanul?
Dacă avem noroc
poate îl vedem pe King Kong.
Chiar?
- Mă ţii bine?
- Da, te ţin, nu te las să cazi.
"Banca de Economii a Imigranţilor"
Aveam 15 ani.
Zău aşa, voi ce-aţi fi făcut?
M-am gândit că
o să-i dau înapoi cândva.
Unde e toaleta pentru clienţi?
Pe-aici.
- Termină repede.
- Nicio problemă. Mulţumesc.
O să-mi trebuiască un sac mai mare.
La naiba!
Hei, am zis fără chestii ciudate!
Ziua a trecut. Plăteşte camera.
Alo?
Poliţia şi FBI au fost deja aici.
Dvs de unde sunteţi?
Agenţia de Securitate Naţională.
N-ar fi putut să intre pe aici.
Uşa are 8 închizători cu temporizare şi
e făcută dintr-un aliaj de oţel şi argint.
- Tipul ăsta nici măcar...
- Deschide uşa.
N-am aflat că am fost furaţi
decât pe la mijlocul zilei.
Vreau toate înregistrările camerelor
de supraveghere din ultima lună.
Şi numele tuturor celor
care au o cutie de securitate
în această încăpere.
E o informaţie confidenţială.
De ce vă trebuie aceste nume?
Cel care a jefuit banca
a mai fost aici.
Vreau numele şi înregistrările.
Azi.
Aşa că povestea are final fericit.
Minge de orez a murit dar...
eu n-am trăit niciodată
mai adevărat.
Acum locuiesc la New York.
Dar de ce să mă stabilesc într-un loc
când lumea întreagă e a mea?
Ne apropiem de râu,
dar, după *** puteţi vedea,
e mai grav decât acum 10 minute.
Întrebarea este: ce se va întâmpla
cu aceşti oameni?
Ar fi nevoie de un miracol
ca să fie salvaţi.
Bună ziua, dle Jones.
- *** merge?
- A scăzut cu 6 şi jumătate.
Nu cred că veţi avea nevoie de umbrelă.
Nu se ştie niciodată.
Ai grijă!
Te deranjează dacă stau lângă tine?
Nu.
Ce bei?
Gin tonic.
Încă unul, te rog.
Deci locuieşti la Londra?
Taxi!
Scula asta e de rahat.
Hei, ai idee unde e furtună?
- Am auzit că în Fiji.
- Fiji?
- Da, cică acolo sunt rechini de 10 metri.
- Chiar?
- De ce?
- Pentru că eşti odios.
Numai Dumnezeu are puterea
de a fi peste tot în acelaşi timp.
Unul mai puţin de care să-ţi faci griji.
Da-ţi-l jos! Şi scăpaţi naibii de el.
- Da.
- Avem o pistă în cazul cu banca, dle.
Vin cu primul avion.
- Salut, Angelo. *** merge?
- Nu prea bine.
- Ţi-am zis că n-ai nevoie de umbrelă.
- Da, ai avut dreptate.
Nu fugi.
De opt ani te căutăm.
Cine sunteţi?
Numele meu e Roland.
- Ce căutaţi în apartamentul meu?
- Ajung şi la asta.
Cât de tâmpit trebuie să fii
ca să laşi un bilet?
Cred că trebuie să vorbesc
cu avocaţii mei.
De ce? Nu eşti arestat.
- Nu sunteţi...
- De la poliţie?
Oricine poate jefui o bancă.
Dar eu vreau să ştiu *** ai intrat
fără să deschizi nicio uşă.
Haide, sunt sigur că îţi vine vreo idee.
Ştiţi ceva?
Nu sunteţi de la poliţie,
iar eu nu sunt arestat.
Cred că trebuie să plecaţi.
Ai nevoie de ajutor, cumva?
N-ai mai folosit demult uşa aia, nu?
Ştiu cine eşti.
Şi ştiu ce eşti.
Discuţia asta s-a ter...
Discuţia asta nu s-a terminat.
Răspunde când te întreb!
Spune-mi.
*** ai rezistat atâta?
Cine te ajută?
Teleportare.
E greu să te teleportezi
când îţi trec 100 de volţi prin creier, nu?
Cine te protejează?
Dă-mi un răspuns
ca să mă pot duce acasă.
A naibii teleportare.
Ajunge!
Crezi că poţi continua aşa la nesfârşit?
Să trăieşti aşa,
fără să suporţi consecinţele?
Întotdeauna există consecinţe.
*** mai fugi acum?
Te-am prins.
Crezi că poţi să te ascunzi după zid,
să te duci oriunde, să faci orice?
Nu vei mai face asta!
David, tu eşti?
Nu pleca.
Ascultă-mă, da?
Nu ştiu dacă am înnebunit sau nu.
Nu ştiu cam multe zilele astea,
dar dacă mă auzi...
Nu pleca, trebuie să vorbesc cu tine!
David, mă auzi, fiule?
E în regulă. Poţi să vii acasă
oricând vrei.
Nu eşti nebun.
- Telecomunicaţiile.
- Sunt Roland. A scăpat.
Avem locul de pornire.
Mobilizaţi toate forţele.
Cine e?
Pot să vă ajut?
Da...
Bună ziua, dnă Harris.
Sunt eu, David.
David?
David Rice?
- Millie avea dreptate. Nu eşti...
- Mort? Nu, nu sunt.
Adevărul e că speram
să-mi spuneţi unde e Millie.
Millie are casa ei, pe strada Morton,
la numărul 260.
E încă aici?
Da, lucrează într-un bar
de lângă facultate.
Bine. Mă scuzaţi.
La naiba! Minge de orez?
Sunt Mark. Mark Kobold!
Scuză-mă, nu te cunosc.
Doamne sfinte! Văd o fantomă?
E ca şi chestia aia cu 666?
Nu ştiu despre ce vorbeşti, bine?
Hei, atenţie toată lumea!
E Minge de orez!
Nu vrei să bei o bere
cu un fost coleg de şcoală?
- Nu sunt David ăla...
- David?
Millie, uite-l pe Minge de orez.
Millie?
Pleci fără să spui nimic?
- Scuză-mă, nu te-am văzut.
- Nu?
De-aia te-ai holbat la mine
45 de minute?
- Da, David. de ce nu spui nimic?
- Cred că eşti beat.
Nu sunt beat, da? Sunt în regulă.
Sunt complet, 110 la sută treaz.
Da, eşti treaz. De ce nu te duci
să dormi puţin?
Mai bine adu-mi ceva de băut, scumpo.
Mark!
Opriţi-vă.
Minge de orez e la pământ.
Ce mi-ai făcut, monstrule?
Cred că nu mi-am dat seama
ce forţă am.
Hei, eşti bine?
- Da.
- Unde e Mark?
- A plecat.
- Ce?
Cred că n-o să se întoarcă
prea curând.
Sângerezi. Să te pansez.
Haide.
M-ai văzut când am intrat aici?
S-ar putea.
Nu ştiam ce să spun.
Ceva de genul: Salut, bună, ce mai faci,
nu ne-am văzut demult?
Salut.
- Bună, ce mai faci? Nu ne-am văzut demult.
- Bine. Tu ce mai faci?
Mă cam plictisesc.
- Nu credeam că mai eşti aici.
- Unde puteam să fiu?
Aveai lista aia, nu?
Vroiai să călătoreşti în întreaga lume.
Lucrurile se mai schimbă.
Toţi trebuie să ne maturizăm, nu-i aşa?
Tu cu ce te ocupi?
Tranzacţii bancare.
Bancare?
Şi *** te descurci?
Destul de uşor, trebuie doar...
- Nu erai corigent la algebră ?
- Nu.
- Fiona, eu iau o pauză, bine?
- Da, sigur.
Deci... te-ai întors.
Şi acum ce-o să faci?
Poate că o să călătoresc.
Mă gândeam să plec la Roma.
Te gândeai să pleci la Roma?
Doar ştii că ăsta e visul meu,
nu îmi face în ciudă, da?
- Atunci vino cu mine.
- Să vin cu tine?
Mă întrebi dacă vin cu tine la Roma?
Sunt singurul care poate să te scape
de plictiseală.
Îl ţin eu.
- Îl iau eu.
- *** doriţi.
Îţi vine să crezi că acum 10 ore
eram în Ann Harbour?
Da.
- Ce vrea CIA să obţină cu asta?
- Mă tem că e secret.
Serios?
Mă tem că va trebui să-mi arătaţi
un mandat federal.
Pentru că nu cred că sunteţi
cine ziceţi că sunteţi.
Grozav, alt poliţist.
Deci, Mark, spune-mi
ce s-a întâmplat la bancă.
Am spus deja.
Oricât aş repeta nu mă veţi crede.
Ai spus că te-ai luat la bătaie.
Dacă vreţi să râdeţi de mine,
n-aveţi decât, râdeţi.
Mă vezi pe mine că râd?
Pe fată o cheamă Millie Harris.
A plecat cu avionul la Roma
acum 16 ore.
Şi n-a plecat singură.
Mulţumesc.
Deci... ce părere ai?
Cred că e ceva ce nu mi-ai spus.
La ce te referi?
Camera asta, bilete la clasa întâi.
De obicei, atunci când e prea frumos
ca să fie adevărat
chiar aşa e.
- Ţi-am spus, fac tranzacţii bancare.
- ... bancare.
Uite ce e. Ştiu că ai fost corigent la algebră.
David, dacă nu vrei să-mi spui totul
e în regulă.
Dar nu mă minţi.
Nu te mint.
Ştiu.
Bine.
Nu ajung.
Relaxează-te.
Mi-ai fi putut cere o întâlnire.
Ştii? Oraşul ăsta a fost mereu
primul pe lista mea.
Ştiu.
Nu mi se pare prea grozav. Asta e tot?
Ştii ceva?
Nu. Habar n-am.
- Staţi puţin...
- Îmi pare rău, dle...
Nu se poate. E închis.
Închis? *** adică închis?
Vrem doar să intrăm puţin.
- Nu se poate.
- E închis?
Da, e închis.
David, e în regulă.
Putem să-l vedem de afară.
- Dar am făcut atâta drum ca să intrăm.
- Haide, zău...
Scuze, el doar...
Millie!
- Vino.
- Ce?
Vino. Te duc într-o vizită particulară.
E închis, nu putem intra în Colosseum.
Au zis că e închis
dar poarta e deschisă.
Vrei să vezi Colosseumul sau nu?
- Hai.
- N-ar trebui să facem asta.
Locul ăsta e extraordinar.
Am vrut să vezi asta.
Ce pierdeai dacă nu intram.
Da.
E grozav.
Acum 3.000 de ani
acolo jos erau gladiatori şi tigri.
Ar trebui să coborâm.
- Nu putem să coborâm. Nu e voie.
- Ba e voie.
Ce?
Millie!
Şi poarta asta era deschisă?
- E acum.
- Da.
Trebuie să vezi ceva. Crede-mă.
- Merită.
- În mod sigur.
Cred că scrie "Nu intraţi".
Ştii italiană?
Nu.
- Păi... "lingresso" înseamnă "intrare".
- Credeam să înseamnă "împinge".
Aşadar tu rămâi aici, iar eu mă duc
şi deschid de pe partea cealaltă.
Scuză-mă, ne vedem mai târziu.
Mulţumesc mult. Următorul spectacol
începe la ora 6 fix.
Nu uitaţi să daţi bacşiş.
Ai treabă pe-aici?
Da, vezi bine.
N-aş intra acolo în locul tău.
Cel puţin dacă aş vrea s-o mai găsesc
pe prietena mea în viaţă.
Dar aşa sunt eu.
Ce vrei să faci?
S-o aduci aici la un picnic în stil roman?
- Asta crezi că se va întâmpla?
- O cauţi cu lumânarea...
Ce-o să-mi faci? O să mă teleportezi?
Credeai că eşti singurul?
Habar n-ai, nu-i aşa?
Trăieşti aşa *** trăieşti şi crezi că poţi
să pleci la Roma fără să ştie nimeni?
Să sari oriunde... sari, sari, sari...
Fără să se întâmple nimic?
Dar şi-au dat seama.
Nu eu. Nu numai eu, nu vorbesc de mine,
ci de ei.
Salut, băieţi.
Doar eu, atunci.
Ăsta e nou.
Bine ai venit în lume.
Vezi că tipii ăştia vor să te lege.
Cât pe-aci.
David?
Ce se întâmplă?
Bun aşa, hai s-o vedem
pe prietenă, da?
- Cine sunt oamenii ăştia?
- Paladini.
Paladinii vânează săritori,
iar eu vânez paladini. Lecţia s-a terminat.
Ce faceţi?
Aşteaptă!
Eu doar am sărit
în golul pe care l-ai lăsat.
Ce crezi că faci aici?
De ce nu sari înapoi?
N-ai ce să cauţi aici. Pleacă!
Dacă vrei să te întorci,
cară-te naibii. Chiar acum.
Poate că prietena ta încă trăieşte.
Ce-ai păţit?
Nimic. Să mergem.
Trebuie să plecăm de-aici.
Nu cred că nu s-a întâmplat nimic.
Aveai dreptate, nu trebuia să cobor aici.
E în regulă. Hai să vedem alt muzeu.
David, vrei să-mi explici?
- S-o fi întâmplat ceva, undeva.
- De ce nu îmi spui? Spune-mi, te rog.
- Îţi spun tot când ajungem la hotel, da?
- Nu vreau să aştept până atunci.
- Millie, totul e în regulă, da?
- Ba nu e...
Nu te mai uita înapoi.
Staţi. De unde veniţi?
E o greşeală. V-a spus ceva fata aceea?
Îmi pare rău, ştiu că nu trebuia
să intru acolo.
Calmaţi-vă.
De ce nu ne dau un avertisment
şi să ne lase în pace?
- Millie, întoarce-te la hotel, da?
- Nu!
Nu suntem împreună.
Nici n-o cunosc.
- Millie, du-te la hotel.
- Nu.
V-am spus. Vreau s-o văd pe Millie.
Unde e cadavrul?
N-am făcut nimic. De câte ori
vreţi să repet?
Ştiţi cât mai trebuie să stea acolo?
Până vine procurorul.
Da, dar l-am aşteptat toată noaptea.
Auzi? Calmează-te şi aşteaptă.
Nu vorbesc... nu înţeleg nimic.
Stai jos sau te punem noi jos.
- Bine, stau jos.
- Ia loc.
Ea nu are nicio legătură cu asta.
Pietro, a venit procurorul.
Procurorul e aici.
Îţi vom reţine paşaportul.
Nu-ţi face griji, n-o să ai nevoie de el
acolo unde mergi.
Bună, David.
Ai numai 30 de secunde
ca să ieşi pe uşă, înţelegi?
Trebuie să pleci de-aici.
Las-o pe fată.
- Dacă e cu tine, e moartă.
- Mamă!
20 de secunde, David.
Mamă!
Millie!
Suntem liberi.
- Ţi-au dat drumul?
- Da, mi-au dat drumul.
- Aşa, pur şi simplu?
- Pur şi simplu.
Dacă ţi-au dat drumul
de ce fugim?
Pentru că mi-au spus
să părăsesc oraşul imediat.
- De ce?
- Pentru că nu le-am răspuns la întrebări.
- Dar 8 ore?
- Aveau multe întrebări.
Mi se pare foarte ciudat...
Ai încredere în mine.
Ne luaţi şi pe noi?
Urcă în taxi, Millie.
Millie, urcă în maşină.
Te rog, urcă.
E al tău.
Îţi aminteşti că am zis
că nu trebuie să-mi spui tot?
M-am răzgândit.
Ce e în rucsac?
De unde-i ai?
Nu vreau să te mint.
Dar nici n-o să-mi spui adevărul.
Nu pot să vin cu tine acum, Millie.
Până aici am putut veni împreună.
La Detroit?
- Roland.
- L-am pierdut, dle.
- Câţi oameni ai trimis?
- Doi.
- Ţi-am zis să-i trimiţi pe toţi.
- Ea a spus că doi sunt suficienţi.
Dacă nu veniţi şi dvs...
Ce trebuie să facem acum?
O să vă anunţ curând.
Voi folosi o altă tactică.
- William Rice?
- Da.
IOS.
Putem să mergem înăuntru
să discutăm?
Nu era o întrebare,
vroiam doar să fiu politicos.
- Despre ce e vorba?
- Despre fiul dvs, David.
Are probleme?
Va merge mai repede
dacă mă lăsaţi pe mine să pun întrebările.
Când l-aţi văzut ultima oară
pe fiul dvs?
Acum opt ani.
- Opt ani?
- Da.
Dar prietenii lui?
Aş putea sta de vorbă cu vreunul?
El n-a avut niciodată prieteni.
Aş dori să vorbesc cu mama lui David.
Da. şi eu. Dacă o găsiţi
transmiteţi-i salutări din partea mea.
Ea e?
Mary Rice, cel puţin
aşa o chema atunci.
Pe ea când aţi văzut-o ultima oară?
A şters-o când băiatul avea 5 ani.
N-am mai auzit de ea de atunci.
Dacă aud ceva, sigur vă anunţ.
- Nu, n-o s-o faceţi.
- Nu, n-o s-o fac.
E un film special, aşa se fac acum.
Au făcut o nouă telecomandă
şi trebuie doar să...
Ai văzut asta?
Încă mai trăieşti?
Ce?
- Mai sunt şi alţii?
- Sunt sute. Tocmai urmăresc vreo zece.
Ce contează? Sunt foarte mulţi.
- Şi ceilalţi?
- Ce-i cu ceilalţi?
*** ţi-am spus, îi vânez.
- Cine sunt?
- Ţi-am spus, sunt paladini.
Mi-ai spus *** se numesc,
dar nu mi-ai spus ce vor.
E foarte simplu. Vor să ne omoare.
Nu ţi-ai dat seama?
Asta am priceput şi eu.
Vrei să te...
- De ce?
- Pentru că putem face tot ce vrem.
Acum, te rog...
Aşa, mulţumesc.
Tot nu înţelegi?
Paladinii îi ucid pe jumperi
de secole întregi.
Din evul mediu.
Fanaticii religioşi, inchiziţia, vânătoarea
de vrăjitoare, astea erau atunci...
Sunt inteligenţi, rapizi, bine organizaţi.
Orice ar fi, vor ucide pe oricine
îţi e apropiat.
Familia, prietenii...
Fata cu care erai la Roma...
Sunt morţi. Toţi.
Obişnuieşte-te cu gândul.
E doar o problemă de timp.
O să-mi fac un ceai.
Vrei şi tu?
Ajutor! Acum!
Aduceţi o targă.
Eşti bine?
Ce naiba s-a întâmplat?
Mark! Ce i-ai spus?
- Pleacă de lângă mine!
- Ce ai spus?
Numele lui era Roland?
Răspunde-mi.
- Altfel te arunc de pe Everest, da?
- Ce?
- Ce i-ai spus?
- Ce? Eu nu... Ce?
Ştiu că i-ai spus despre oraşul nostru,
despre Ann Harbour.
I-ai spus despre Millie?
I-am spus tot.
- De ce-ai făcut asta?
- De ce nu?
Cine eşti tu?
- Unde s-a dus paladinul?
- Să înoate.
- În Pacific?
- Nu, în Atlantic.
Rechini mai drăguţi sunt în Cuba.
Ce faci?
Pune alea la loc.
De fapt, trebuie să împrumut
câteva lucruri.
Stai departe de zid, da?
Încerci să mă păcăleşti?
- Trebuie să-l găsesc pe Roland.
- Ba nu trebuie.
Avem doar 8 ore.
Avionul aterizează peste 8 ore.
Aia n-o să te ajute.
Ce, eşti copil?
Ar trebui să te teleportezi
în perioada liceului, ca să înveţi ceva.
Îl urmăresc de 10 ani şi uite...
Vezi asta?
Prima confruntare, la Pol. Să-l fi văzut
când era să mă prindă la Praga.
Îţi repet, uită de Roland.
Nu-ţi pierde timpul.
Lasă-mi-l mie.
- Te deranjează?
- Uite ce e...
Pot să am puţină intimitate aici?
Astea sunt lucrurile mele.
Cred că împreună
putem să-l prindem.
Adică tu şi cu mine?
- Da.
- Ca în "Team-Up"?
Da.
Scuză-mă dar eu nu joc cu alţii.
Fă-mi o favoare. Să nu te găsesc aici
când mă întorc.
Găseşte-ţi o piatră, aşează-te pe ea
şi aşteaptă.
Choi wu, frate.
Adică "la revedere", în chineză.
- Nu mă mai urmări.
- De fapt... sunt singurul om care poate.
Ce baftă am!
De ce mergi pe jos?
Cunosc Tokyo foarte bine,
m-am teleportat aici de multe ori.
Imi place să mă şi plimb,
ca să mă simt şi eu un om normal.
- Ai citit "Marvel Team-Up"?
- Da, l-am citit. Şi ce-i cu asta?
Doi super-eroi care îşi unesc forţele
pentru a lupta împotriva răului.
Ştiu ce încerci să faci
dar n-o să mă convingi.
Pentru propria ta siguranţă,
du-te acasă.
- Trăieşti într-o peşteră.
- Se numeşte laborator.
Ce rost are?
Vreau să spun că semănăm
cu personajele din benzile alea desenate.
Şi ştiu unde-l găsim pe Roland.
Deci o facem sau nu?
Scuze, am băgat în altă viteză.
Într-adevăr?
Îmi stă bine în maşina asta, nu-i aşa?
Am traseul meu.
A fost cât pe-aci.
Nu-i rău.
Se pare că te descurci uşor
cu două tone.
*** de...
Dacă se mişcă, pot să sar.
Odată un jumper... tâmpitul
s-a teleportat cu o clădire întreagă.
- Dar nu mai poate repeta figura.
- De ce?
Pentru că e mort.
L-au ucis. Ca să-l zguduie puţin.
- Tu de când o faci?
- Să conduc maşina?
Nu, teleportarea.
- De când aveam cinci ani.
- Cinci?
Şi *** ai ţinut secretul?
Faţă de părinţi, de exemplu.
Foarte uşor, pentru că
nu erau prin apropiere.
- Unde erau?
- Nu erau pe-aproape.
Mama a plecat când aveam cinci ani.
Ştiu *** e... mă-nţelegi... tata...
Te-am întrebat eu de ai tăi?
Doar nu eşti la Oprah.
Nu mai pot să fac asta.
Trebuie să plec.
Când te mai linişteşti
ne scriem e-mail-uri.
Asta e, Harry.
Echipa Marvel, acum ori niciodată.
Chiar o iubeşti pe fata asta.
O salvez pe ea, îl ucid pe ăla...
şi gata.
Ce mai aşteptăm?
Avionul de la Roma
a aterizat acum o oră.
O, nu...
Nu ai verificat?
Trebuie s-o găsim, da?
Tu găseşte-o, eu iau nişte arme
şi ne întâlnim la laborator.
- Bine?
- Bine.
La ce te uiţi?
Bună. Sunt David, prietenul lui Millie.
E aici?
Credeam că e cu tine.
A fost pe-aici un prieten de-al tău.
- Despre cine vorbeşti?
- Un negru cu părul alb.
Tocmai a plecat.
- O, Doamne!
- Bună.
David, ce...
Ce naiba faci aici?
- Am sunat mai înainte dar n-ai răspuns.
- Aşa că ai intrat?
Da. Vroiam să ştiu dacă eşti bine.
Nu, David, nu sunt bine.
M-am rătăcit în aeroport, la Roma.
Îmi pare rău.
Îşi pare rău...
Mulţumesc.
Cred că trebuie să pleci.
David, trebuie să pleci.
Haideţi, trebuie
să-l prindem în capcană.
David, ce faci?
David, ţi-am zis să pleci.
Eu...
Tu ce?
Nu lucrez la bancă, bine?
Nu zău?
Adică banii provin dintr-o bancă,
mai multe, de fapt...
Vrei să spui că jefuieşti bănci?
Şi asta nu e nimic.
Vrei, te rog, să ieşi din casa mea?
Millie, îmi pare rău.
- Îmi pare foarte rău. Trebuie să plecăm.
- Lasă-mă în pace.
Haideţi!
S-ar putea să doară puţin, da?
E în regulă.
Ai încredere în mine, da?
N-o să-ţi fac niciun rău.
Nu te apropia de mine.
O să-ţi explic totul.
E aici.
- Rămâi pe loc, da? Nu te mişca.
- David!
Grăbiţi-vă.
Griffin...
Trebuie să-ţi spun ceva.
Ai găsit-o?
- O să te cam enervezi.
- Să mă enervez?
David?
- Ce-i asta?
- David!
- Ce caută aici? Ce-i aici, club?
- Ce se întâmplă?
Millie, ţi-am spus să rămâi înăuntru.
O să-ţi explic, da?
Vrei să urci pe Everest?
Bine, *** vrei.
- Ce?
- Griffin, ascultă-mă, da?
Vreau să-ţi spun ceva.
Dacă ai adus-o, te vor găsi imediat.
Au un aparat...
- Pot să deschidă zidurile cu el.
- *** adică?
Adică ne pot urmări oriunde.
Iar tu ai adus-o aici.
David, ce naiba se întâmplă?
- Millie, stai aici.
- Nu!
- Ce-ai făcut?
- Griffin...
Ce face chestia asta?
Ce-ai făcut?
Fir-ar să fie!
Mamă?
Mulţumesc că m-ai condus
la prietenul tău.
Stai puţin.
De ce-mi faci asta?
Nu ţi-am făcut niciun rău.
N-am făcut nimănui niciun rău.
Nu încă. Dar o vei face.
Mai devreme sau mai târziu
voi toţi deveniţi răi.
Şi dacă eu nu sunt la fel?
- Ba eşti la fel.
- Eu sunt altfel.
E timpul să te trimit
acasă la mămica ta.
- David?
- Millie...
David?
Millie, pleacă de-aici, da?
Fugi, da? Millie, fugi!
Nu!
O să te dau jos de-acolo,
ca să mă scoţi de-aici.
Vreau să plec. Te rog.
Bine. Te duc de-aici
şi apoi te las în pace.
Doar ai fost mereu...
De când aveam cinci ani.
Numai tu ai fost.
Te rog, du-mă de-aici.
Respiră adânc.
Le-am luat-o.
El a rămas acolo.
Fără aparat nu poate face nimic.
A luat-o!
La naiba! Nu mă aşteptam la asta.
N-am ştiut.
Acum vor veni ei la noi.
Stingeţi focul.
- Ce-i asta?
- Ce?
Ce faci?
Nimic. Cred că mă duc la bowling.
Ce?
Roland are o întreagă armată cu el.
Trebuie să ne întoarcem
şi să terminăm cu asta, nu crezi?
Avem proiectilele din Timbuktu.
Dar e şi Millie acolo.
N-avem încotro, trebuie să riscăm.
Eu mă duc s-o iau.
Griffin, din cauza mea e acolo.
- Trebuie...
- Ce?
- Trebuie s-o scoatem de-acolo!
- Te aud, nu sunt surd.
E mare păcat, într-adevăr,
dar ştii ceva? Uneori trebuie
să facem sacrificii.
Ăsta e detonatorul?
- Ai făcut vreun sacrificiu?
- Chiar am făcut, să ştii.
Când aveam cinci ani
părinţii mei au fost ucişi.
David, David.
După ce rezolvăm asta
o să stăm de vorbă.
De ce să stăm de vorbă?
Ai înţeles mesajul?
Nu te las să faci asta.
Judecata a început.
O să te omor, ai înţeles?
Dă-mi detonatorul, David!
Dă-mi-l înapoi!
Adio, Griffin!
Dă-mi-l!
Nu face asta.
Mişcare greşită.
Suntem în Cecenia.
Unde eşti?
Adio, frate, cred că
până aici ţi-a fost.
Vechiul truc cu electricitatea.
Bun aşa.
- Mulţumesc.
- Cobor de-aici şi terminăm, da?
N-ar fi trebuit să se întâmple asta.
Tu nu ştii să lupţi, dacă te întorci
singur acolo, eşti mort! Mă auzi?
N-ai *** să câştigi.
Dă-mă jos de-aici, David!
Du-te singur şi eşti mort.
Nu eşti un erou, David!
Eşti un jumper. N-o să poţi salva fata!
Nu înţelegi?
Prindeţi-l!
L-am prins!
Nu mai poţi să sari, David.
Numai D-zeu trebuie
să poată face asta.
Nu tu, David.
David, îmi pare rău
pentru ce-am spus mai înainte.
Respiră adânc.
David?
David?
David!
Iartă-mă.
Ce caută o maşină de spălat
în biblioteca asta?
David!
Sunt impresionat.
Rămâi aici, da?
Haide, doar eşti
un spărgător de bănci.
Ţi-am spus că eu sunt altfel.
Puteam să te arunc la rechini.
Bună.
Pot să te ajut cu ceva?
Mary e aici?
Mamă?
- Draga mea, de ce nu te duci sus?
- Bine.
- N-a fost deloc uşor să te găsesc.
- Nu trebuia să vii aici.
Deci e adevărat?
- Eşti de-a lor?
- Da, e adevărat.
Aveai cinci ani
când te-ai teleportat prima oară.
Aveam de ales: să te ucid
sau să te părăsesc.
Aşa că ai plecat.
Ca să te protejez.
Aveam cinci ani.
Am făcut ce trebuia.
Niciodată n-am încetat
să mă gândesc la tine. Nici măcar o zi.
Deci eu sunt un jumper,
iar tu o paladină.
Aşa e.
Şi ce-o să facem?
O să-ţi las un avans, fiule,
pentru că te iubesc.
Succes.
- Eşti bine?
- Da.
Sigur?
Da, sunt bine.
Bine, pentru că mor de frig.
Vrei, te rog, să mergem
undeva unde e cald?
- Unde vrei să mergem?
- Uimeşte-mă.
Traducerea şi adaptarea:
danatom @ www.titrări.ro