Tip:
Highlight text to annotate it
X
Aceasta e o poveste adevărată despre
prietenia ce leagă mai tare decât sângele.
Aceasta e povestea mea şi a singurilor
trei prieteni adevăraţi din viaţa mea.
Doi dintre ei erau ucigaşi
ce nu au mai apucat 30 de ani.
Altul e un avocat ce nu mai pledează
şi trăieşte cu fantoma trecutului...
prea speriat să se despartă de ea,
mereu îngrozit să dea ochii cu ea.
Eu sunt singurul care poate vorbi
în numele lor şi al copilăriei noastre.
CARTIERUL HELL'S KITCHEN
VARA ANULUI 1966
Eu şi cu prietenii mei eram inseparabili...
fericiţi să trăim
în universul închis al cartierului.
Străzile din vestul Manhattan-ului
erau locul nostru de joacă...
un regat de ciment
unde noi ne simţeam conducători absoluţi.
Cartierul era populat
de o adunătură pestriţă...
de muncitori irlandezi, italieni,
portoricani şi est-europeni.
Oameni duri ducând o viaţă dură.
Locuiam cu chirie în apartamente mici
cu pereţi de cărămidă roşie.
Puţine mame lucrau,
dar toate aveau probleme cu soţii lor.
Taci naibii din gură!
Am îngropat-o pe fosta muiere,
mai pot să îngrop una.
Deşi violenţa în familie era la ordinea zilei
în cartier...
nimeni nu divorţa,
doar unii se mai despărţeau.
Cuvântul Bisericii era lege.
Ca să se ajungă la divorţ,
de obicei trebuia să moară cineva.
Şi totuşi, în ciuda vieţii grele...
cartierul nostru oferea copiilor din zonă
un loc sigur...
cu care puţine cartiere se puteau lăuda.
Infracţiunile împotriva celor din cartier
nu erau permise.
Iar când acestea aveau loc,
pedeapsa era cumplită...
iar în unele cazuri, capitală.
Un traficant de droguri din alt cartier...
a adus ***ă în cartierul nostru.
O doză l-a ucis pe fiul de 12 ani
al unui portorican jucător la loterie.
A fost ultimă doză vândută de traficant.
Hell's Kitchen era un spaţiu al inocenţei,
dar condus de corupţie.
Eu şi cu prietenii petreceam mult timp
la Sfinţii Îngeri.
Dădeam o mână de ajutor
în timpul slujbelor.
Toţi doream să ajutăm la înmormântări
pentru că primeam câte 3$.
Chiar mai mult, dacă arătai destul de serios.
Era o competiţie făţişă între noi...
pentru a găsi cea mai bună
şi mai îndrăzneaţă festă.
După două săptămâni de şcoală...
am găsit clapeta maicilor pe holul şcolii...
şi, astfel, eram gata pentru feste
de mare calibru.
La biserică se folosea să anunţe fetele...
să se ridice, să şadă,
să îngenuncheze, să se închine...
după cât de des era folosită.
La mine în buzunar era semnul haosului.
Veţi fi apărătorii credinţei,
veţi fi soldaţii Domnului...
şi veţi primi harul Sfântului Duh.
Va fi o zi minunată,
iar părinţii voştri vor fi mândri de voi.
Când aţi fost botezaţi,
naşii au făcut promisiuni în numele vostru.
Acum veţi confirma acele promisiuni.
Dă-mi clapeta!
- Care clapetă?
- Imediat.
Să ne ridicăm.
Să ne rugăm.
Maicile sunt aşa de uşor de păcălit.
Eu şi John stăteam mai mult ca ceilalţi
în biserică.
Eram singurii din grup
care ne gândeam să ne facem preoţi.
Eram intrigaţi de puterea
conferită unui preot.
O lume secretă de trădare şi minciună...
unde oamenii îşi deschideau inima
şi îşi recunoşteau păcatele negre.
Spovedania era mai bună decât orice carte...
sau orice film,
pentru că păcatele erau adevărate...
făcute de oameni pe care îi ştiam.
Ispita de a fi parte la asta
era prea mare pentru a rezista.
Dacă suntem prinşi, ne-am ars.
Dacă sunt şi mamele noastre acolo?
Dacă o să ajungem să le auzim spovedania?
Dacă auzim ceva de rău?
De exemplu?
O crimă. Dacă cineva mărturiseşte o crimă?
Stai liniş***. Nu trebuie decât să luăm loc,
să ascultăm şi să ne abţinem să râdem.
Câteva momente mai târziu,
confesionalul prindea viaţă.
Mă culc cu bărbaţi însuraţi.
Bărbaţi cu familii.
Dimineaţa îmi zic că e pentru ultima dată,
dar nu se întâmplă aşa.
Şi?
Sunt însărcinată.
Cunoşti tatăl?
Cine ştie?
Ce ai de gând să faci?
Ştiu ce ai vrea să fac.
Ştiu şi ce ar trebui să fac.
Doar că nu ştiu ce-o să mă fac.
Trebuie să plec.
Mulţumesc că m-aţi ascultat, băieţi.
Contează pentru mine.
Ştiu că o să ţineţi secretul.
Ştia de noi.
Da.
De ce crezi că ne-a spus nouă toate alea?
N-am idee. Cred că voia să spună cuiva.
Părintele Robert Carillo era fiul unui hamal...
care se simţea în apele lui
şi în crâşma din cartier...
şi în altar, la Sfânta Liturghie.
Înainte de a-şi găsi chemarea,
dusese o viaţă de găinar.
Era un prieten.
Un prieten care s-a nimerit să fie preot.
Ştii cât rău îţi face porcăria aia?
Fiţi serios, părinte, e mai bună
decât fumatul. Şi e şi mai ieftină.
Poate. Ce-ai mai auzit? Vreo veste?
Nu, nimic.
Eu am auzit că vrei să te faci preot.
Cine-a zis asta?
Merge vorba că vrei să ştii
*** merg treburile la spovedanie.
Nu ştiu despre ce vorbiţi.
Nu ştii, nu?
Poate că am primit informaţii greşite.
Cred că da.
Ne vedem diseară.
Ce-i diseară?
Trebuie să las nişte cărţi şi reviste...
la bătrânii şi la invalizii din cartier.
- Mi-a zis mama că vrei să mă ajuţi.
- Nu mă-ndoiesc.
Shakes, nu vreau să intri în belele.
Fiţi serios, părinte. Doar mă ştiţi.
E tot ce vreau pentru tine şi prietenii tăi.
- Atât?
- Nimic mai mult. Îţi jur.
Un preot n-ar trebui să jure.
Iar copiii n-ar trebui
să asculte spovedaniile altora.
- Ne vedem diseară.
- Bine, pe diseară.
Michael era cel mai experimentat
din gaşcă...
adică sărutase o fată mai mult de două ori.
Dar iubirea lui adevărată era Carol Martinez.
Corcitura cartierului,
cu sânge portorican şi irlandez...
a fost crescută de tatăl ei,
după ce mama îi murise la naştere.
Carol nu avea simpatii anume,
dar se simţea bine în compania noastră.
Totdeauna puteam conta pe Carol
să ţină de şase la diverse premiere.
În timp ce mulţimea făcea rând la bilete,
aşteptând să vadă patinatorii...
noi priveam printr-o gaură...
la câteva zeci de femei
frumoase şi aproape goale...
care se pregăteau pentru spectacol.
Cam aşa trebuie să arate raiul.
Doamne Dumnezeule!
- Vrei să arunci şi tu o privire, Carol?
- De parcă ar fi ceva ce nu ştiu.
Eşti aşa de norocoasă.
E aşa de frumoasă.
Dacă aş muri acum, nu mi-ar părea rău.
Când eram tineri...
cartierul nostru era condus
de un tip pe nume King Benny.
În tinereţe, King Benny a ucis
pentru Lucky Luciano.
Lucky Luciano a făcut mult pentru ţară
în timpul războiului mondial.
Dar n-ai să găseşti asta în cărţile de istorie.
Se zvonea că King Benny
l-a ucis pe Coll Turbatul...
ticălosul ăla de pe strada 23.
Făcea contrabandă cu Schultz Olandezul...
şi a deschis vreo două cluburi
cu Tony Anastasia Durul.
Aveam 14 ani
când am auzit prima dată de el.
Se zvonea că în copilărie
nu era mare lucru de capul lui.
Tot timpul era bătut măr în bătăile de cartier.
Iar într-o zi, dracu' ştie de ce...
un irlandez de vreo 25 de ani...
l-a aruncat pe King Benny pe scări.
King Benny şi-a spart toţi dinţii din faţă.
Ştiţi ce-a făcut după aia?
A aşteptat.
A aşteptat opt ani
să-şi ia revanşa faţă de boul ăla.
A intrat în baia comunală.
Tipul acela era într-o cadă.
King Benny şi-a scos dinţii din faţă
şi i-a pus pe chiuvetă.
Apoi s-a uitat la tipul din cadă şi i-a spus :
"Când mă uit în oglindă, îţi văd faţa."
Apoi a scos un pistol...
şi l-a împuşcat de două ori în fiecare picior.
Apoi i-a spus tipului :
"De fiecare dată când ai să faci baie,
o să vezi faţa mea."
Nimeni nu s-a mai luat vreodată
de King Benny.
Răzbunare.
Pot să vorbesc cu dvs. puţin?
Aş vrea să lucrez pentru dvs.
O mână de ajutor, orice aveţi nevoie.
- Eşti fiul măcelarului, aşa-i?
- Da.
- Ce fel de slujbă vrei?
- Orice, nu contează.
Nu contează?
Toată lumea spune că aici găseşti de lucru.
Cine e toată lumea?
- Oamenii de prin cartier.
- Aha.
Pot să te întreb ce naiba ştiu ei?
Ştiu că dvs. aveţi de muncă.
Îmi pare rău că v-am irosit timpul.
Stai puţin.
Da?
Treci mâine dacă vrei o slujbă.
- La ce oră?
- Oricând.
- Vă găsesc aici?
- Tot timpul.
Prima treabă pentru Benny
aducea 25$ pe săptămână...
şi-mi lua 40 de minute din timpul meu.
La adăpostul întunericului,
un tip îmi dădea o pungă de hârtie...
şi mi se spunea
la care secţie de poliţie să fac livrarea.
Era o modalitate perfectă de a face plăţile.
Mişcă! Aici!
La să vedem ce parale ai în pungă.
Cred că sunteţi nebuni.
Ştiţi de la cine luaţi?
Da, ştim şi suntem *** de frică.
Dă-mi dracului punga!
- Ce faceţi acolo? Răspundeţi!
- Stai liniş***.
M-au oprit şi mi-au luat banii.
Aţi luat banii de la băiat?
- Banii luaţi sunt în pungă.
- Dă-mi-o!
- Du-te-n mă-ta!
- Da?
- Ce mai zici acum?
- Gata, stai liniş***.
O mai faceţi pe grozavii?
Vă simţiţi cumva mititei?
Daţi-mi punga.
- Acum şterge-o.
- Dar ei?
- Îţi pasă?
- Nu.
Atunci şterge-o! Fugi!
Vreau să vină cineva cu mine.
Dacă nu apărea bătrânul?
- Pe cine vrei?
- Pe prietenii mei.
Crezi că eşti în tabără aici?
Puteţi să aveţi încredere în aceşti puşti.
Îi cunosc de o viaţă.
Bine, ia-ţi prietenii.
Părintele Bobby ştia pentru cine lucrăm
şi nu era de acord.
Nu-l interesa *** făceam mărunţişul,
ci pasul următor...
când îţi cereau să iei pistolul.
Nu vroia să ajungem acolo.
Crezi că-i bine
să lucrezi pentru King Benny?
- Les bani.
- Les bani din multe.
Nu ca aici.
Mai tuturor preoţilor le place
să predice din amvon.
Părintelui Bobby îi plăcea să vorbească
în timpul unui meci de baschet.
Bună aruncare.
Vreau să mergi la un curs de desen.
Ştiţi că nu-mi permit cursurile.
Nu trebuie să plăteşti.
Profesorul mi-e prieten.
N-ar fi decât o pierdere de timp, părinte.
Poate, dar ar putea fi şi primul pas.
- Primul pas spre ce?
- Spre o viaţă normală.
- Te poate ajuta să scapi de aici.
- Pe toţi.
Băieţi, stăm la taclale sau jucăm baschet?
Vreau să vă spun o poveste.
Nu-i ăia despre leproşi, da?
Am avut coşmare de pe urma ei.
Nu. E despre Michelangelo.
S-a născut sărac, aşa că voi.
A fost pictor şi sculptor.
A primit o slujbă de la Papă.
Muncă cinstită, bani frumoşi.
Bine, părinte,
dar de ce l-a chemat Papa pe el?
Papa îl căuta pe cel mai bun pictor
pentru tavanul bisericii sale din Roma.
- Nu prea sună a cine ştie ce slujbă.
- Pentru Michelangelo era.
Michelangelo avea nevoie de ea
pentru că ar fi primit foarte mulţi bani.
Astfel putea plăti cămătarii
ce-l căutau pe taică-său.
Ce era taică-său?
Un escroc mărunt.
Escroca oamenii de bani, capre, oi.
- Capre?
- Păsări, orice putea.
Păsări?
- Ştiţi ce s-a întâmplat?
- Ce?
A pictat un tavan de neuitat.
A pictat de parcă era atins
de harul Domnului.
- A plă*** împrumuturile?
- Până la ultimul.
Cât i-a luat să picteze tavanul?
Vreo nouă ani.
Atunci e ditamai tavanul.
Mie mi-a pictat un portorican apartamentul
în două zile.
Şi era şi olog.
Nu ştiu ce am să mă fac cu voi.
Daţi-ne şi nouă ceva de pictat
şi ne descurcăm noi.
Ştiţi ce a pictat? Capela Sixtină.
Capelă a şasea?
Cine le-a pictat pe celelalte cinci?
IARNA ANULUI 1967
Evenimentele externe nu însemnau nimic.
Într-o societate în continuă modificare...
urmăream imaginile în fiecare seară
la televizor.
Tineri protestatari vorbeau
despre *** ne vor schimba ei viaţă...
şi *** vor salva ei lumea.
Dar în timp ce îşi strigau sloganele...
eu şi cu prietenii mei mergeam
la înmormântările tinerilor din cartier...
care veneau din Vietnam în saci.
Urmăream fetele de la televizor
cu scepticism...
feţele celor protejaţi de bogăţie
şi de poziţia lor socială.
O armată de feministe din ce în ce mai mare
mărşăluia de-a lungul ţării...
cerând egalitate.
Mamele noastre tot se îngrijeau
de bărbaţii lor...
care le maltratau şi fizic şi psihic.
Pentru mine şi prietenii mei
aceste progrese nu aveau nici o valoare.
Tot atât de bine ar fi putut să aibă loc
într-o altă ţară, în alt secol.
Mintea noastră era în altă parte.
Noi eram cu părintele Bobby
într-un salon de spital, în vizită la John...
care avea un plămân perforat...
cadou de la unul din amanţii prea zeloşi
ai mamei lui.
Sper că îţi place.
Să nu-mi zici că nu-ţi place.
Părintele Bobby n-a lăsat lucrurile aşa.
Am dat duminică. Mă grăbesc, pricepi?
- John Reilly.
- Micul ticălos.
A călcat pe bec, aşa că l-am atins.
Dar nu tare.
- L-ai băgat în spital.
- E în viaţă, nu-i aşa?
Dacă e deştept, a învăţat lecţia.
- Cât chile ai? 100, 105?
- Da.
Eşti mare. Cât crezi că are John Reilly?
35, 40? Nici măcar la categoria pană.
Dacă ar fi fost un meci,
ai fi depăşit categoria ta.
A fost doar o palmă, mă-nţelegi?
Nimic mai mult.
Data viitoare o să ai de-a face cu mine.
Deşi nici eu nu-s în categoria ta,
cântăresc mai mult de 40 de chile.
Iar la sfârşit n-o să ai nevoie de doctor.
O să ai nevoie de preot să-ţi cânte prohodul.
Ne vedem la biserică.
Părintele Bobby ar fi fost un ucigaş bun.
Păcat că l-am pierdut în favoarea bisericii.
Scorul era de 7-6 în ultimă rundă
dintr-un meci de baseball în stradă...
împotriva lui Hector Maldonado
şi a trei dintre prietenii lui.
Arde-l, Davy! Rade-l pe maimuţoi!
E dus cu pluta!
Ciocu' mic!
- Cine-i tipa?
- Sora lui.
Ce-a păţit?
Nu-s sigur, are un fel de cancer la picioare.
Vezi-ţi de meci. Bagă punct.
Nu te lăsa, Davy, arde-i una împuţitului!
Nu poate să te atingă!
N-ai tu picioare, dar în schimb ai gura mare!
Punct.
Bravo, Davy!
La ce naiba te uiţi, măi frâna?
E fermecătoare.
Arde-i, Davy!
Poţi să-l învingi, Michael.
Ţi-am zis eu că nu-i de mămăligă!
Închide botul, javră oloagă!
Puteai să o ajuţi să treacă strada
sau să-i cumperi o îngheţată.
Nu trebuia să pierzi meciul.
Acum suntem şi Armata Salvării.
Ştii de ce nu există şi o Marină a Salvării?
Gata jocul, rataţilor.
Săriţi cu paralele. 1$ de căciulă.
- Nu-i mai bun ca tine.
- Azi a fost.
Tu ai vrut să fie aşa.
Asta doar pentru că irlandezului ăla
îi plac fetiţele oloage.
Păstrează distanţa, Grăsane, ai priceput?
Sunteţi nişte mucoşi.
O să vă coste chestia asta.
Şi când o să se întâmple, o să fie de rău.
Asta e treaba noastră, nu a ta, s-a înţeles?
Trebuie să te ţii tare.
Dacă vă miros că sunteţi slabi, vă spulberă.
Vedeţi strada aia?
Strada aia e mâncarea,
iar voi sunteţi aperitivul.
O să vină cineva şi-o să vă halească,
iar până la desert veţi fi uitaţi.
Nu te ambala, Grăsane. A fost doar un joc.
Da, dar să fii slab devine un obicei.
Trebuie să fii dur
şi să modelezi viaţa după tine.
Am înţeles, linişteşte-te.
Parcă am sta la taclale cu Confucius.
Te crezi interesant, pămpălăule.
Eu îţi dau un sfat prietenesc.
Mă asculţi sau nu, tot ăia e pentru mine.
Mersi mult, Grăsane.
Adevărul e că toţi eram surprinşi
de faptele lui Michael.
Pentru el, pierderea meciului...
şi dedicarea victoriei
unei fete în scaunul cu rotile...
a fost un lucru îndreptăţit.
VARA ANULUI 1967
Hai să mergem să facem o baie.
Afară erau 37 de grade în ziua
în care viaţa noastră s-a schimbat definitiv.
Mă prăjesc al naibii aici sus.
Hai să ne luăm nişte cornuri...
nişte apă minerală
şi să mergem în port, la apă.
- Nu simţi briza de aici?
- Care briză?
- Avem zid roată-mprejur, geniule.
- Nici dracu' n-ar rezista.
Tăceţi dracului odată! Vreau să mă bronzez.
Sunt 37 de grade.
- Simt o urmă de briză aici.
- E o briză fierbinte.
De mult nu l-am mai făcut
pe vânzătorul de hot dog.
Nu ştiu, Mikey. Tipul ăla nu e ca alţii.
L se pune pata
dacă încerci să-l tragi în piept.
Putem să mâncăm hot dog
sau putem să molfăim salivă. Alegeţi.
Saliva nu e riscantă.
Corect, nu merită să păţim ceva
pentru nişte hot dog.
În orice caz, al cui rând e?
Al tău.
- Da, e rândul tău.
- Al meu? Nu-i rândul meu.
- Ba da.
- Eu am fost luna trecută.
- Acum două săptămâni...
- Ba nu.
- Luna trecută.
- Ce spui? Am fost chiar după el.
Nu mă duc. E prea cald.
Dacă o să cobor, leşin.
Muştar şi ceapă. Fără apă minerală.
Te cunosc.
Arăt ca mulţi alţii.
Planul era simplu.
Trebuia să mă duc
până la vânzătorul de hot dog şi să comand.
După ce vânzătorul îmi dădea hot dog-ul,
eu o ştergeam fără să plătesc.
Vânzătorul avea două opţiuni,
nici una foarte atrăgătoare.
Ori rămânea pe loc şi înghiţea găluşca,
ori o lua la fugă după mine.
Dacă fugea, ar fi abandonat căruciorul...
iar prietenii mei s-ar fi înfruptat pe săturate.
Am nevoie de două şerveţele.
Plăteşte-mi, hoţule!
Hot-dog, ketchup...
L-am luat şi am fugit.
Am trecut pe lângă curăţătorie
şi atelierul de reparaţii încălţăminte.
Vânzătorul s-a luat după mine,
cu o furculiţă în mână.
Nu-mi dai doi?
Chestiile astea sunt mai grele decât par.
Geniule, sunt butelii
pentru a menţine mâncarea caldă.
Da' sunt al naibii de grele!
Ce ziceţi, îl putem împinge noi trei?
Să-l împingem încotro?
Vreo câteva străzi mai încolo.
O să aibă o surpriză tipul...
când se întoarce şi nu-şi găseşte căruciorul.
Vânzătorul obosise între străzile 47 şi 9.
Eram pe trotuarul celălalt.
Era obosit, dar nu se dădea bătut.
Putea să mai alerge fără probleme,
atât de nervos era.
Gata. Renunţă.
Ce s-a întâmplat, Mikey?
Shakes întârzie.
Ar fi trebuit să se întoarcă de acum.
Se descurcă. Îl cheamă Shakes.
Trebuia să luaţi de mâncare, nu căruciorul.
- Acum spui?
- Uite-l că vine!
Încă te urmăreşte? Fugiţi!
Am un plan. Să intrăm la metrou!
Planul era la fel de simplu şi tâmpit
precum tot ce-am făcut noi vreodată.
Urma să ţinem căruciorul înclinat
pe buza scării...
şi să-l aşteptăm pe vânzător.
Urma să-i dăm drumul
de *** îl apucă de mâner.
Apoi o ştergeam în timp ce el s-ar fi luptat
să aducă pe trotuar căruciorul.
Nici până azi nu ştiu de ce am făcut-o.
Dar aveam să plătim pentru asta.
A durat doar un minut,
însă în acel minut totul s-a schimbat.
Nu-l mai pot ţine!
- Nu-i da drumul!
- Nu-l mai pot ţine!
Nu-l mai pot ţine!
Opreşte-te! O, Doamne, nu!
La naiba!
Doamne Dumnezeule! Ce-aţi făcut, băieţi?
Ce-aţi făcut, pentru numele lui Dumnezeu?
Cred că am omorât un om.
Pe când James Caldwell se refăcea încet
în spitalul St. Clare...
am fost acuzaţi
de comportament periculos...
şi am rămas în custodia părinţilor.
Îmi cer scuze, tată.
N-o să-ţi fie de folos.
Linişteşte-te. Nu e momentul să-ţi iei câmpii.
O să ajungi la închisoare.
N-ai nici o idee ce înseamnă!
E doar un copil.
N-ar trebui să facă puşcărie!
Nimeni din familia asta n-ar trebui!
Am făcut eu destulă pentru toţi!
Am auzit că vă mai trebuie o mână de ajutor.
Îţi mai aminteşti ce trebuie să faci?
Mai uşor cu apa, să dau tuturor vin sfinţit...
şi să sun clopoţelul de fiecare dată
când cineva începe să moţăie.
Pregăteşte-te. Mai avem cinci minute
până la liturghie.
Îmi va fi dor de asta.
Îmi va fi dor de toate astea.
Am încercat tot ce-am putut,
dar toate uşile mi-au fost închise.
Aş putea să fug. Cu toţii am putea.
Să ne dăm la fund o vreme.
Nimeni nu ne va căuta.
Nimănui nu-i va păsa de noi,
unde vom merge.
Dacă fugiţi acum, veţi fi pe fugă toată viaţa.
Dacă vă ascundeţi nu înseamnă
că va dispărea şi problema. Oamenii nu uită.
Trebuie să înfrunţi situaţia.
Nu pot, părinte.
Nu vreau.
Sunt prea speriat s-o înfrunt.
Şi eu sunt speriat.
Nimeni nu e mai speriat ca mine,
dar trebuie să o faceţi şi pe asta.
Va fi bine. Veţi ieşi cu bine de acolo.
Mă-nţelegi?
Să mergem, ne aşteaptă enoriaşii.
Am numărat trei beţivani şi patru văduve
când am venit.
Plus Ralphie Grăsanul
care trage tare la aghioase în ultimul rând.
De vină e ploaia.
Vremea rea aduce întotdeauna lumea.
E unul dintre preferatele mele.
Ce anume?
"Orice faceţi pentru fraţii mei,
faceţi pentru mine.' '
Hai.
Niciodată nu l-am considerat om
pe vânzător...
nu în felul în care îi vedeam pe vecini.
Nici nu ne pasă prea tare de el,
încât să-l tratăm cu respect.
Puţin ne pasă că muncea din greu,
că avea o soţie...
şi doi copii în Grecia
pe care spera să îi aducă în ţara asta.
Nu băgăm de seamă cât de mult muncea.
Nu vedeam nimic din asta.
Vedeam doar o masă pe gratis.
ÎN DUMNEZEU NOI CREDEM
Thomas Marcano,
curtea te condamnă la internarea...
pentru o perioadă nu mai lungă de 18 luni
şi nu mai scurtă de un an...
în Centrul de Reeducare Wilkinson.
John Reilly,
curtea te condamnă la internarea...
pentru o perioadă nu mai lungă de 18 luni
şi nu mai scurtă de un an...
în Centrul de Reeducare Wilkinson.
Lorenzo Carcaterra...
având în vedere că ai ajuns la faţa locului...
după ce furtul căruciorului avusese loc...
curtea te condamnă la detenţie...
nu mai mult de un an şi nu mai puţin
de 6 luni în Centrul de Reeducare Wilkinson.
Michael Sullivan.
Curtea te condamnă la detenţie...
pentru nu mai mult de 18 luni
şi nu mai puţin de un an...
în Centrul Wilkinson.
Şi aş adăuga că, dacă nu ar fi intervenit...
părintele Robert Carillo,
care te-a lăudat cu vârf şi îndesat...
te-aş fi condamnat
la o pedeapsă mult mai dură.
Încă am îndoieli
cu privire la bunătatea ta înnăscută.
Doar timpul va arăta dacă am greşit.
- Aţi putea să îmi faceţi o favoare?
- Ce doreşti? Spune.
În ultimele două săptămâni...
părinţii mei păreau gata să îşi ia gâtul.
- Vreţi să aveţi grijă de ei în locul meu?
- Da.
Şi orice auziţi despre mine,
spuneţi-le că mă descurc bine.
Vrei să mint?
E o minciună nevinovată, părinte.
Nu o să fie foc.
Gata, să mergem.
- Fii tare!
- Voi fi.
Centrul de Reeducare Wilkinson
avea 780 de tineri delicvenţi...
repartizaţi în cinci sectoare separate.
Din exterior, instituţia semăna...
cu ceea ce doreau cei ce o conduceau
să semene/
O universitate sau o şcoală ca oricare alta.
Michael, Tommy, John şi eu am fost duşi
la etajul doi al sectorului C.
Fiecare aveam câte o cameră
de 3,5 metri pătraţi.
Eram în cameră de mai puţin de o oră
când m-a cuprins panica.
Nu-ţi ia prea mult să afli cât de tare eşti...
sau cât de puternic poţi fi.
Am ştiut din prima mea zi la Wilkinson
că nu sunt nici tare, nici puternic.
Bună, Carcaterra.
Aruncă-ţi hainele pe podea.
Aici?
Da' ce vrei, cabină de probă?
Nu avem aşa ceva.
Jos cu ţoalele!
În faţa dvs.?
Grăbeşte-te.
Ce e prostia aia din jurul gâtului? Scoate-l.
E un medalion cu Sfânta Maria,
Maica Domnului.
Mă doare în cot a cui maică e. Dă-l jos!
Jos cu tot de pe tine.
- Vreţi să stau aici gol?
- Văd că ai început să pricepi.
Ştiam eu că voi, cei din Hell's Kitchen,
nu sunteţi atât de proşti pe cât se spune.
Şi acum?
Îmbracă-te.
Erau patru paznici pe fiecare palier...
iar unul, Nokes,
era şeful lor pe palierul nostru.
Ferguson era fiul unic al unui poliţist ucis,
din New York...
şi era pe lista de aşteptare a secţiilor...
din New York şi comitatul Suffolk.
Styler avea nevoie de slujbă de la Wilkinson
pentru a-şi plăti studiile la drept.
Addison absolvise un liceu local...
şi nu vroia altceva
decât o slujbă sigură cu un salariu bun.
Băieţii internaţi la Wilkinson
nu erau tocmai nevinovaţi.
Acela era locul cel mai potrivit pentru ei.
Mulţi îşi ispăşeau
a doua sau a treia condamnare.
Toate pentru infracţiuni violente.
Puţini regretau ceea ce făcuseră.
Cât despre reabilitare, să fim serioşi.
De ce naiba ai făcut asta?
Te-ai apropiat de mine.
Şi?
Mă deranjează.
Nu vreau să fiu în preajma ta
sau a prietenilor tăi speriaţi.
N-aţi învăţat nimic cât aţi stat aici.
Sunteţi aceeaşi gaşcă de nătărăi...
ca şi în ziua în care aţi sosit.
Toată lumea să meargă
şi să termine de mâncat.
Nu mai e nimic de văzut.
Staţi jos! Ieşi afară!
Hai.
Grăbiţi-vă!
- Valabil şi pentru mine?
- Nu, pentru tine nu.
Tu du-te în camera ta. Ţi-ai terminat prânzul.
Hai.
Noi doi o să terminăm chestia asta
foarte curând.
Poate la cină.
Aţi apucat să mâncaţi ceva,
băieţaşi din Hell's Kitchen?
Am apucat să o miros.
Să o miroşi, zici.
E bună.
Unde vă duceţi?
Aţi zis să luăm prânzul.
Voi nu trebuie să staţi iar la rând
să luaţi masa...
pentru că aveţi destulă mâncare
chiar unde staţi.
Poţi să o miroşi.
Nu mi-e foame.
Mă doare în cot dacă ţi-e foame sau nu.
Mănânci pentru că aşa spun eu.
Tot nu mi-e foame.
Eu îţi spun dacă ţi-e foame sau nu.
Acum mănâncă.
Mă scuzaţi, voi la ce naiba vă uitaţi?
În genunchi, nenorociţilor
şi terminaţi-vă prânzul!
Hai, mâncaţi!
Doar nu credeţi că veţi sta toată ziua aici!
Aveţi nişte piure şi gelatină.
Mâncaţi odată, târâturilor!
N-avem toată ziua la dispoziţie.
Grăbiţi-vă.
Nici un papagal din sala asta nu pleacă
până rataţii de colo nu-şi termină prânzul!
Aţi priceput?
Tu, ţine o bucată de pâine.
Nu are farmec prânzul
fără o bucată gustoasă de pâine! Mănâncă!
Să vă văd. Aşa, aşa, e bine.
Să vadă toţi *** respectaţi regulile mele.
Reguli! Aţi înţeles?
Vedeţi, băieţi, *** respectă regulile mele?
S-a terminat schimbul tău, Nokes.
Încă nu am terminat. Mai am câteva lucruri...
de terminat înainte de plecare.
E schimbul meu acum.
Termin eu ce e de terminat.
Nu te băga. Nu te priveşte pe tine.
Ba mă priveşte.
Nu te pune cu mine, băiete.
Nu, Nokes, tu te pui cu mine.
Te rog.
Ai intrat pe terenul meu.
De data asta, nu te mai deranjez.
Mă mulţumesc cu ce se poate.
Ridicaţi-vă, băieţi!
E grav, ascultaţi-mă...
Nu vă înţeleg.
Nu cred că înţelegeţi
ce înseamnă să ai reguli.
Trebuie să respectaţi regulile şi disciplina.
N-am idee *** era viaţa de acasă...
dar la mine acasă
respectăm regulile lui taică-meu.
Şi dacă nu-l ascultam,
plăteam cu vârf şi îndesat.
Erau reguli şi disciplină.
Uneori nu era plăcut, dar aşa am învăţat.
Am învăţat, ascultaţi-mă pe mine.
Acolo la dreapta. Aşa. Haideţi.
Nu e mare lucru, sincer.
Reguli şi disciplină.
Aşa începe şi aşa se sfârşeşte povestea.
Clar?
Cu faţa la perete.
Şi tu.
Am fost deranjaţi în sala de mese...
dar aici nu ne mai deranjează nimeni.
Ce vreţi?
O partidă de sex oral.
Cu faţa la perete!
În genunchi.
Cu faţa la perete.
Cuvintele nu pot descrie
ce perversiuni sexuale am îndurat.
Am îngropat amintirile
cât mai adânc posibil.
Îmi amintesc foarte clar
că în noaptea aia de octombrie...
împlineam 14 ani...
şi mi se sfârşea copilăria.
Chiar de la început i-am scris tatei
să nu vină în vizită...
nu aş fi putut să mă uit la el
şi să îl las să vadă...
tot ceea ce se întâmplase.
Michael a făcut la fel cu familia lui.
Mama lui Tommy
nu era în stare să îl viziteze.
Mama lui John venea o dată pe lună.
Dar nimeni nu-l putea opri
pe părintele Bobby să ne viziteze.
Să încercăm să părem bucuroşi, bine?
Nokes ne-a avertizat
să nu-i spunem nimic părintelui Bobby.
Dacă am fi spus ceva,
pedeapsa urma să fie cumplită.
Ai slăbit puţin.
Mâncarea nu e tocmai ca acasă.
La loc.
Azi vă văd pe toţi patru.
Îl iubeam pe părintele Bobby,
dar nu puteam să mă uit la el.
Mi-era teamă că va vedea prin mine...
dincolo de frică şi ruşine, direct adevărul.
Shakes, e ceva ce vrei să-mi spui?
Ceva anume?
Nu ar trebui să mai veniţi pe aici, părinte.
Vă sunt recunoscător...
Dar nu cred că se cuvine să faceţi asta.
Am trecut azi, în drum, pe la altă închisoare
pentru a vizita un vechi prieten.
Aveţi vreun prieten
care să nu fie în puşcărie?
Nu atât de mulţi pe cât mi-aş dori.
Pentru ce e închis?
Crimă triplă. A ucis trei oameni acum 15 ani.
- Şi e un prieten bun?
- Cel mai bun.
Am copilărit împreună.
Eram apropiaţi, ca tine şi prietenii tăi.
Am fost amândoi trimişi aici.
Aşa e.
Şi nu a fost uşor.
*** nu e uşor pentru tine şi prietenii tăi.
Acest loc l-a distrus,
l-a făcut complet insensibil.
Să nu laşi acest loc
să-ţi facă acelaşi lucru şi ţie, Shakes.
Să nu-l laşi să te facă să crezi
că eşti mai tare decât eşti.
Trebuie să plec, părinte.
Ne vedem în cartier.
Mă bazez pe tine.
Şterge-ţi lacrimile. Nu-i lăsa să ţi le vadă.
Nu-i lăsa să vadă că plângi.
Nu le da satisfacţie.
Ai să ieşi de aici una, două.
O să fie bine.
Nu vroiam să plece.
Nu m-am simţit atât de aproape de cineva
*** m-am simţit faţă de el în acea clipă.
Unii deţinuţi,
deşi o făceau pe durii în timpul zilei...
plângeau şi ei până adormeau.
Se plângea şi altfel.
Acest plâns era diferit
de cel din frică şi singurătate.
Era un plâns înăbuşit. Sunetele chinului.
Aceste plânsete pot schimba o viaţă.
Sunt plânsetele care, odată auzite,
nu mai pot fi şterse din memorie.
Într-o noapte,
prietenul meu John plângea astfel...
după ce Ralph Ferguson i-a făcut o vizită.
CENTRUL DE REEDUCARE WILKINSON
Mă aşteptam să citesc 30 de recenzii
la sfârşit de săptămână.
Am doar şase,
ceea ce înseamnă că lipsesc câte?
Aici e cursul de engleză.
Matematica e în altă clasă.
Vreau să vă ajut. Poate nu mă credeţi...
sau poate nu vă pasă, dar e adevărul.
- Ai un minut?
- Ce, am făcut ceva rău?
Nu. Te-ai descurcat de minune cu recenzia.
Se vede că ţi-a plăcut cartea
Contele de Monte-Cristo.
E cartea mea preferată.
Îmi place şi mai mult de când sunt aici.
De ce?
Contele nu s-a lăsat învins de nimeni.
A îndurat de toate, bătăi, insulte, de toate.
Şi a învăţat din toate.
Iar când a sosit clipa prielnică pentru el,
a acţionat.
- Îţi place asta?
- Nu, o respect.
Ai un exemplar al cărţii acasă?
Am povestea în revistă de benzi desenate.
Nu e acelaşi lucru.
Trebuie să plec.
O să lipsesc la apelul de dimineaţă.
Stai puţin. Am ceva pentru tine.
CONTELE DE MONTE CRISTO
- Cred că ţi-ar plăcea să o ai.
- Vorbiţi serios?
Iubeşti cartea aceasta foarte tare.
Ar trebui să ai şi tu un exemplar.
- Nu pot să vă plătesc.
- E un cadou.
- N-ai mai primit cadouri şi înainte?
- A trecut ceva vreme.
- E felul meu de a spune mulţumesc.
- Pentru ce?
Pentru că mă asculţi,
chiar dacă eşti singurul.
Sunteţi un dascăl bun, d-le Carlson.
Putem discuta cartea vineri la oră...
dacă tu crezi
că îi va prinde povestea contelui.
Sunt şanse mari.
Vreun capitol anume
din care vrei să citesc?
E uşor.
Capitolul în care evadează din închisoare.
Poftim, deşteptule. Treci la carceră!
Era doar un meci,
doar un meci de fotbal, nimic mai mult.
Pe care mi-aş fi dorit
să nu-l fi jucat niciodată.
Paznicii împotriva prizonierilor.
Ei se antrenau de patru ori pe săptămână.
Echipa noastră s-a format
în lunea de dinaintea meciului.
Am avut două ore de antrenament.
N-a avut prea mult efect.
Nu trebuia să câştigăm.
Trebuia doar să facem figuraţie.
- Cine-i cel mai tare de aici?
- *** adică, tare?
- Cine ştie să se facă ascultat?
- Rizzo. Puştiul negru de colo.
Michael a văzut oportunitatea,
şansa de a echilibra meciul.
Dar avea nevoie de ajutor.
Avea nevoie de Rizzo.
Puştiul negru cu nume italienesc.
Cu Rizzo de partea noastră, aveam o şansă.
Măi albule, eu nu ştiu ce jucaţi voi pe străzi.
Nu-mi pasă.
Dar aici, paznicii controlează meciul...
- în aşa fel încât să-l câştige ei.
- De ce?
Mă lasă în pace, pricepi?
Ei îşi văd de treaba lor, eu de a mea.
Dacă joc şi îl accidentez pe vreunul,
s-ar putea să schimbe placa.
Nu spun că trebuie să câştigăm.
Spun doar să nu luăm o bătaie mare.
Păi, iei în fiecare zi.
- De ce ar fi sâmbătă altfel?
- Fiindcă sâmbătă putem să ne revanşăm.
Tu nu ai probleme cu ei aşa *** avem noi,
cu tine se poartă altfel.
Pentru ei eşti doar un animal.
- Mă doare-n cot.
- Da, sigur.
Iar dacă îi batem sâmbătă
nu o să se schimbe nimic.
Atunci de ce, albule?
Să-i facem să simtă ce simţim noi.
Măcar pentru două ore.
Să nu încerci ceva necurat, negrule.
Nimeni nu va avea de suferit. Mă înţelegeţi?
- Aleg cap.
- A ales cap.
A ales cap. A căzut cap.
Să-i dăm drumul.
Eşti un om mort, rahat cu ochi.
Eşti un om mort.
GAZDE - 7
OASPEŢI - 0
E cineva în stare să mă apere, fătălăilor?
Încă mai putem să îi batem!
Mă simt în formă azi.
Meciul e beton!
La naiba!
Jos dracului de pe mine!
OASPEŢI - 14
GAZDE - 14
Zâmbeşte cât vrei, gunoi ce eşti!
Timp de 90 de minute,
am mutat meciul în afara închisorii...
l-am dus dincolo de porţile ferecate...
şi de dealurile domoale ale zonei
în care ne aflăm...
înapoi pe străzile cartierelor
din mijlocul cărora veneam cu toţii.
Pentru 90 de minute am fost liberi din nou.
Rizzo! Rizzo!
Rizzo.
Frumos meci, Nokes.
Învinseserăm şi noi o dată.
Dar n-a durat mult.
Nu putea să dureze.
Tot ce-mi doream era să mor.
Nu eram singur la izolare.
Ştiam că prietenii mei erau şi ei la subsol.
Fiecare în celula sa, fiecare cu durerea să,
înfruntându-şi propriii demoni.
Şi Rizzo era acolo.
Pierdusem orice noţiune a timpului.
Credeam că nu te mai trezeşti.
Credeam că nu mai vreau să mă trezesc.
John şi Tommy sunt acolo,
de partea cealaltă.
*** o duc?
Supravieţuiesc.
Cine lipseşte?
Rizzo.
L-au ucis?
L-au luat la bătaie pe rând
până n-a mai rămas nimic din el.
Rizzo murise din cauza noastră.
L-am făcut să creadă
că jucând împotriva paznicilor...
într-un nenorocit de meci de fotbal
ar avea vreo valoare...
ce ne-ar motiva pentru a supravieţui.
Încă o dată, ne înşelaserăm.
PRIMĂVARA ANULUI 1968
Ţi-au spus data eliberării?
Nokes avea o scrisoare de la şef.
Mi-a fluturat-o prin faţa ochilor,
apoi a rupt-o.
Când crezi că scapi?
Nu ştiu. La sfârşitul primăverii
sau la începutul verii.
Aş vrea să mergem şi noi cu tine.
Ar fi fost frumos să fi ieşit toţi odată.
N-are rost să ne mai gândim.
O să facem un an întreg, nu mai puţin.
Când ies, o să-l rog pe părintele Bobby
să dea nişte telefoane.
Să şteargă o lună sau două.
- Nu mai e nimic de vorbit.
- Ba din contră.
Poate că, dacă oamenii ar şti
ce se întâmplă aici, ar lua atitudine.
Nu vreau să ştie nimeni.
Nici părintele Bobby, nici King Benny,
nici Mancho Grăsanul...
nici maică-mea. Nimeni.
Nici eu.
Nu ştiu *** aş mai putea vorbi
cu cineva care ştie.
Nu ştiu pe nimeni
care să trebuiască să afle despre asta.
Fie că nu mă vor crede,
fie că o să îi doară în cot.
Cred că nici n-ar mai trebui să vorbim
despre asta, odată ce se va sfârşi.
Va trebui să acceptăm ce s-a întâmplat.
Dacă vorbim, ne facem viaţa mai grea.
Aşa că mai bine să nu mai vorbim
despre asta.
Adevărul va rămâne în noi.
Vreau să ajung să dorm noaptea...
fără să-mi fie frică de cine intră în cameră
şi ce mi se va întâmpla.
Dacă reuşesc, voi fi fericit.
Va veni şi asta, John. Promit.
FORMULAR DE ELIBERARE
Se scurgeau ultimele clipe de prizonier
la Centrul de Reeducare Wilkinson.
Aveam 4 copii ale formularului de eliberare.
Ultimul lucru ce-mi amintea de Wilkinson.
Numitul este sănătos şi poate fi eliberat.
N-am auzit cheia învârtindu-se în yală...
nici zgomotul zăvorului.
Ar trebui să dormi.
Vroiam să îmi iau la revedere.
Aşa facem noi.
L-am spus-o în faţă.
Am zis : "Nu-mi pasă
de-mi plătiţi ore suplimentare.
"Nu mai vreau ore suplimentare.' '
- Dar ai făcut cerere pentru asta?
- Da.
Şi eu am făcut cerere, dar nu mi-au dat.
Muncesc peste program trei zile.
Crezi că îmi dau ore suplimentare? Nu.
O parte din noi toţi
a rămas acolo în noaptea aceea.
O noapte ce nu va dispărea niciodată
din mintea mea.
Noaptea de 1 iunie 1968, vara iubirii.
Ultima mea noapte
la Centrul de Reeducare Wilkinson.
TOAMNA ANULUI 1981
La ora 20:25 doi bărbaţi au intrat pe uşă.
Barmanul le cunoştea chipurile,
cartierul le ştia numele.
Doi dintre membrii fondatori
ai găştii din Cartierul de Vest.
Erau şi cei mai periculoşi.
Blondul îşi făcuse veacul prin puşcării
din vremea adolescenţei.
Jefuia şi ucidea fie după voia sa,
fie la comandă.
Atunci era suspect
în patru cazuri nerezolvate de omucidere.
Era un alcoolic şi un consumator de droguri
iute la mânie.
Odată l-a împuşcat pe un mecanic
pentru că s-a băgat în faţa lui la rând.
Brunetul era la fel de periculos...
şi comisese prima crimă la 17 ani.
În schimbul ei, a primit 50$.
Bea şi consumă droguri...
şi avea o soţie pe care nu o vizită
şi care trăia undeva prin Queens.
- Trebuie mai mult de patru ani ca să...
- O să câştige la alegerile preliminare.
Are carismă. O să reuşească.
E omul nostru.
Reagan e omul care o să reuşească.
Salut, Jerry. Despre cine vorbesc?
Vorbesc despre discursul lui Reagan.
Dă-le celor doi bărbaţi ceva de băut
şi trece nota în contul meu.
Spune-le că republicanii
nu sunt bineveniţi în cartier...
şi fie schimbă partidul,
fie schimbă subiectul.
S-a făcut.
- Domnilor.
- Da?
Domnii de colo doresc să vă facă cinste,
cu o condiţie.
Cunoaşteţi regulile :
fără religie, fără politică.
Aţi înţeles?
Comandă ceva şi pentru mine.
Mă duc până la baie.
Te pot ajuta cu ceva, şefu'?
Nu chiar acum.
Poftă bună în continuare.
TOALETE
Am luat piept de pui cu cartofi prăjiţi...
şi două porţii de pâine.
Ştiu că-ţi place să mănânci chestii de astea.
Ce zici?
Uită-te la tipul de la masă. Uită-te bine.
Nenorocitul!
El e.
Îţi baţi joc de mine?
Bingo.
Uimitor.
Salut. A trecut ceva vreme.
Cine dracu' sunteţi voi?
Cine dracu' v-a spus să staţi jos?
M-am gândit că vei fi bucuros să ne revezi.
Cred că m-am înşelat.
Credeam că o duci mult mai bine.
După atâta antrenament şi eforturi...
ai ajuns să păzeşti banii altora.
Mi se pare o risipă.
Pentru ultima oară, ce naiba vreţi?
Relaxează-te. O să-ţi aminteşti.
Îmi dau seama *** de ne-a uitat.
Eram doar nişte jucării
pentru tine şi prietenii tăi.
Pentru noi e puţin mai greu să uităm.
Avem atât de multe amintiri de la tine.
Nu prea ştii de unde să ne iei, este?
Lasă-mă să te ajut.
Îi ai în faţă pe John Reilly
şi Tommy Marcano.
Da.
Mi-amintesc.
A trecut multă vreme.
Şi ce aţi mai făcut?
Nu mai suntem copii acum.
Ce vreţi?
Mi-am dorit întotdeauna să te văd murind.
Văd că ai comandat carne tocată.
Pieptul de pui e foarte bun aici,
numai că nu o să apuci să-l guşti.
Ai încurcat-o.
Eraţi nişte mucoşi fricoşi amândoi.
Toţi eraţi *** de frică.
Am încercat să vă fac tari.
Am încercat să vă fac duri.
Te-am judecat greşit, Nokes.
Şi eu care am crezut
că ţie îţi plăcea doar să abuzezi de puştani.
Ticăloşii dracului, iadul o să vă-nghită!
- O să ardeţi în iad.
- Da, după tine.
Te-a durut, Nokes?
Jerry.
Îmi pare rău,
trebuia să fi făcut pieptul de pui sandvişuri.
- John Reilly, *** pledezi?
- Nevinovat, d-le judecător.
Thomas Marcano?
Nevinovat, d-le judecător.
John Reilly şi Thomas Marcano,
sunteţi arestaţi fără drept de cauţiune.
De când am ieşit de la Wilkinson,
nu am vorbit unul cu celălalt...
despre ce s-a întâmplat acolo.
Am rămas prieteni apropiaţi,
dar relaţia s-a modificat.
Purtaţi de vânt, chinuiţi de întrebarea
dacă vom ajunge la momentul...
în care va trebui să ne confruntăm
cu trecutul.
Unul mai puţin, Shakes.
Un ce?
Un Sean Nokes.
Pe când Nokes era împuşcat...
Michael era procuror în New York.
Mi-a telefonat că vrea să ne întâlnim
pe strada 45, în Queens, după care a închis.
- Ce-au spus?
- Ce?
- John şi Tommy, ce-au spus?
- Nu crezi că exagerezi cu secretomania?
Fii serios. Nokes. Au vorbit despre el?
- John a vorbit.
- Da? Şi ce a spus?
A spus: "Unul mai puţin, Shakes."
Am auzit că l-au luat pe Danny Snyder
ca avocat.
E ceva temporar. King Benny va pune
pe unul din avocaţii săi.
- Nu-l lăsa să o facă. Snyder e perfect.
- Perfect? E un beţivan notoriu.
- E perfect.
- Perfect pentru ce?
Te ocupi de ştirea asta pentru ziarul tău?
- Eu?
- Da.
Eu mă ocup de filme, Mikey.
Întreabă-mă la ce oră începe orice film.
Sunt norocos
dacă mă lasă să intru în clădire.
Vrei să luăm nişte cafea?
Hai să ne plimbăm.
Le intentez proces lui John şi Tommy
la curtea cu juraţi.
- Ai înnebunit?
- Te rog, ascultă-mă.
Ia-ţi liber mâine.
Salvează-ţi pielea, d-le avocat.
Nu mă gândesc că o să câştig cazul acesta.
Îl iau ca să pierd procesul.
Ce vrei să spui?
Vreau să spun că e timpul răzbunării.
John şi Tommy au dat tonul deja. A început.
E cam încâlcită treaba,
nu e *** am plănuit-o eu, dar asta e.
- Iar tu şi cu mine o vom termina.
- Vom termina ce, Mikey?
Cât de recent ai citit
Contele de Monte Cristo?
Nu mai ştiu, acum 10 ani.
Vezi tu, eu citesc câte puţin în fiecare seară.
Caut cuvinte ca "răzbunare".
"Dulce răzbunare, ai venit.' '
Vremea răzbunării. Vremea noastră.
Ce tot spui?
Vreau să spun că e timpul să facem ceva.
Vreau să spun că e timpul
să terminăm cu povestea asta.
Hai să ne plimbăm.
Aşa că am cerut eu cazul.
Le-am spus că sunt
din acelaşi cartier cu acuzaţii...
şi că ştiu mentalitatea zonei.
Iar ei m-au crezut.
Iar legătura dintre John, Tommy şi Nokes?
Care legătură? Toate dosarele despre
minori sunt distruse după şapte ani.
Nu am fost niciodată la Wilkinson.
Vreau să-i prind pe paznici.
Vreau să distrug Centrul Wilkinson.
Să demolez sistemul.
Adam Styler, poliţist sub acoperire.
E la Narcotice în Queens.
Are şmenuri cu traficanţii şi primeşte bani
şi droguri. Consumă ***ă.
Alte informaţii personale ai aici.
Henry Addison. Lucrează pentru primar,
dacă poţi să crezi asta.
Şef al Direcţiei Suport Comunitar
în Brooklyn.
Obiceiurile sale sexuale nu s-au schimbat.
Tot îi mai place sexul cu puştani.
Ralph Ferguson. E la o agenţie
de asistenţi sociali în Long Island.
De cât timp lucrezi la astea?
Recent divorţat, are un copil...
iar duminică predă la şcoala catolică.
- Nu prea îl ai la mână cu nimic.
- Tocmai de asta îl vreau pe nemernic.
Planul e de a-l aduce pe Ferguson
drept martor.
Să-l tragem de limbă despre prietenul lui,
Sean Nokes.
Odată ce-i în boxa martorilor,
dau în vileag cele petrecute la Wilkinson.
Eşti sigur, Mike,
că vrei să apuci pe calea asta?
Am îngropat lucrurile astea de multă vreme.
Tot mai dormi cu lumina aprinsă?
Vrei ca John şi Tommy
să ştie ceva despre aceste lucruri?
Nu, totul va fi mai credibil la tribunal
dacă ei nu sunt implicaţi.
Verdictul "nevinovat" trebuia
să nu poată fi pus la îndoială.
Danny Snyder trebuia să rămână
avocatul lui Tommy şi al lui John.
Planul lui Michael se baza foarte mult...
pe informaţiile şi discreţia cartierului.
Iar cartierul avea din plin, din ambele.
Am pus la punct o metodă simplă
de comunicare.
Dacă Michael mă căuta,
îmi lăsa mesaje la muncă...
să o sun pe prietena mea fictivă, Gloria.
Dacă eu vroiam să dau de Michael,
cineva din cartier...
cumpăra o ediţie matinală
a The New York Times...
scria "Edmund" în colţul din dreapta sus
al secţiunii de ştiri...
şi-l aruncă
la uşa apartamentului lui Michael.
Ca planul să reuşească...
ceream secret total
de la cei în care aveam deplină încredere.
Planul depindea de viaţa lui Michael...
şi asta însemna că gaşca lui John şi Tommy
trebuia să ştie...
că el nu trebuie ucis.
După acea noapte,
Michael nu mai era de găsit pentru noi.
Singura dată când urma să ne mai vedem
era la tribunal.
- Asta-i tot?
- Nu tocmai.
Patru martori au văzut crima
şi sunt dispuşi să depună mărturie.
Trebuie să mai reducem numărul.
- O să vorbesc cu King Benny.
- Bine.
Pot să mă descurc cu doi,
dar trebuie să aduci unul şi pentru noi.
- Un ce?
- Un martor.
Un martor care să le ofere un alibi
lui John şi Tommy pentru noaptea crimei.
Un martor intangibil.
- Nu există şi un nume pentru asta?
- Un judecător i-ar spune sperjur.
- Iar noi *** îi spunem?
- O favoare.
Sus!
- Tony?
- Da, King?
- Adu-l pe Danny Snyder să vorbesc cu el.
- Cine, Danny Snyder, avocatul?
- Cunoşti mai mulţi Danny Snyder?
- Nu, King.
Adu-l pe cel pe care îl cunoşti.
Nu mai pot face asta, trebuie să vă anunţ.
A trecut ceva vreme.
Aveţi nevoie de cineva mai tânăr.
Cineva *** eram eu odată.
Nu am nevoie de cineva mai tânăr.
Nu are experienţă,
nu ştie *** să se descurce în tribunal.
Eu sunt norocos dacă găsesc tribunalul.
Am avut doar patru cazuri anul trecut.
Ştiţi câte am câştigat?
Nici unul. Atât de multe.
În două cazuri,
cred că juriul a dat vina pe mine personal.
Probabil erau nevinovaţi.
E greu să achiţi un om nevinovat.
Nici n-aveam de gând
să ajung la proces cu acesta.
Vroiam să cad la o înţelegere
şi apoi să-mi văd de altele.
Nu aveam de gând
să ajung la proces cu acesta, d-le.
Planurile ţi s-au modificat.
Mi-e teamă să nu fac o greşeală
şi să spun lucruri greşite...
să fac vreo mişcare greşită.
N-aţi vrea să riscaţi atât de mult.
- Viaţa e un risc.
- Poftim?
- Viaţa e un risc.
- Ce vreţi să spuneţi cu asta?
N-am mai fost pe aici niciodată.
- Ce vreţi să fac?
- Ascultă.
Ţi se vor da întrebările şi răspunsurile.
Trebuie doar să citeşti. Ştii să citeşti, da?
E scris în engleză?
Ai grijă să nu baţi câmpii.
Să nu bei şi să nu pierzi.
- Şi dacă pierd?
- Atunci o mierleşti.
N-am mai auzit niciodată expresia asta.
A o mierli.
Nu mai fac faţă la chestii din astea.
Îl loveşte autobuzul pe unul...
şi-l dă în judecată pe şofer, mă bag.
O cucoană alunecă în vreun magazin,
e cazul meu.
Discuţia s-a încheiat.
Sunt alcoolic. Aici vorbim de crimă.
Nu e pentru mine.
- Odată era.
- Da, dar...
Înainte să laşi băutura să-ţi conducă viaţa.
Până mâine să te laşi.
Şi nu mai face faţa asta speriată, Snyder.
N-ai nimic de pierdut, la fel ca noi ceilalţi.
Nu vreau să fiu o povară pentru dvs.,
dar pe lângă...
sau în plus faţă de problema cu alcoolul,
mai am şi o mică problemă cu drogurile.
- Nimic serios, dar...
- Dispari.
Puţin după ce Michael a preluat cazul...
băieţii din gaşca au fost vizitaţi
de King Benny.
King a cerut că ameninţările verbale
împotriva lui Michael să continue.
Strigăte de "trădătorul" sau "turnătorul"
se auzeau pe toată strada.
Dar nici o ameninţare cu moartea.
Capul lui Michael Sullivan,
dacă îl vroia cineva...
putea fi cerut doar de King Benny.
Veştile subterane, singurele care contau...
s-au împrăştiat prin cartier
cu viteza glonţului.
"Absolvenţii" lui King Benny
se puseseră în mişcare.
"Absolvenţi" era un nume dat tinerilor
trecuţi prin şcoala de corecţie.
CÂT A BĂUT EA?
Plăteşti pentru aia sau nu, pămpălăule?
Am nevoie de ajutor, Grăsane.
O favoare mare.
Ne vedem afară.
- Te-a vizitat King Benny?
- Doamne!
Grozavă echipă mai avem şi noi!
Pe de o parte un avocat beţiv,
pe de alta, un avocat puştan.
Şi marele reporter,
care o face pe Sherlock Holmes.
Sunt patru martori care au văzut totul.
Totuşi, cei doi acuzaţi ucid mai multă lume
decât cancerul.
Chiar şi generalul Custer ar putea să scape.
Nu e nici o legătură între paznic şi noi.
Poliţia zice că e crimă pentru droguri.
Tot ce ne trebuie e să tragi nişte sfori.
Dacă sunteţi prinşi,
v-aţi pârlit la modul serios.
Închisoarea vă paşte. Închisoarea federală.
Nu mai sunt băieţi buni.
Acum sunt ucigaşi.
Cu sânge rece.
Ştiu.
Ştiu ce au fost şi ce sunt,
dar nu asta e problema.
Nu merită să-ţi iroseşti viaţa
doar ca să te răzbuni.
Tu şi cu avocatul aveţi o şansă să scăpaţi.
Să scăpaţi curaţi.
N-avem de ales.
Din când în când mai luăm cina cu Carol.
Tot mai locuia în cartier
şi era asistent social în sudul Bronx-ului.
Grijă ei pentru noi nu se ofilise peste ani.
De fiecare dată când ieşeam în oraş,
mergea între Michael şi John...
ţinându-i de braţ...
la pas cu avocatul şi ucigaşul.
Jefuieşte-mă sau ia-mă de soaţă, Shakes.
Sunt prea obosită pentru altceva.
Ce ai zice de o bere?
Dacă atât poţi oferi.
Mai pun o îmbrăţişare şi un sărut.
S-a făcut.
- Arăţi obosit.
- Mersi.
Nu prea ai timp de somn
cu noua ta slujbă, aşa-i?
Cât de multe ştii?
Doar ce se aude prin cartier.
Şi ce citesc prin gazete *** e a ta.
Ce se aude prin cartier?
Că îi vor închide pe John şi Tommy pe viaţă.
Că prietenul lor cel mai bun îi va înfunda.
- Şi tu crezi?
- E greu să crezi altceva.
Doar dacă nu am înţeles greşit.
A preluat sau nu beleaua de caz?
- L-a luat.
- Mai rămâne altceva de adăugat?
Îl ştii pe Michael foarte bine,
poate că mai bine ca mine.
Da, credeam că-l cunosc. Acum nu mai ştiu.
- Ba ştii.
- Nu mai ştiu!
El s-a dus şi a cerut cazul!
Zi şi tu, ce fel de prieten mai e şi ăsta?
De cel mai bun soi.
Soiul de prieten care n-ar sta pe gânduri
pentru a-şi ajuta prietenii.
Ce tot îndrugi acolo?
Cunoşti cartierul, Carol.
Totul e putred sau fals pe aici.
De ce ar fi diferit de data asta?
Mi-e foame.
Mă duc să iau ceva de mâncare.
Michael are şi el un punct
dincolo de care nu poţi trece.
Poţi să încerci, dacă vrei. Eu am încercat.
Dar el s-a închis.
Nu puteam să-l ating,
nici măcar să respir lângă el.
Am crezut că e vina mea.
După o vreme, e mai uşor să renunţi.
- Îl mai iubeşti?
- Nu mă gândesc la asta.
Dacă m-aş gândi, aş zice că da.
- Dar nu eşti cu John acum?
- Da.
Atât cât se poate spune că sunt cu John.
Bărbatul de acum nu e băiatul de altădată.
Nici unul din noi nu mai e.
Dar John are ceva special.
Trebuie doar să te uiţi puţin mai adânc.
De ce nu m-ai invitat niciodată în oraş?
- Eu?
- Da.
Deoarece erai iubita lui Mikey.
El a ajuns la tine primul.
- Şi după Mikey?
- Cred că a fost rândul lui Tommy.
Du-te-n mă-ta!
Nu credeam că ai să spui "da" şi...
Te-ai înşelat, Shakes.
Ce e? Hai, spune.
Lucrezi la Asistenţa Socială.
Ai acces la dosare.
Din când în când
o să avem nevoie de nişte informaţii.
- Orice.
- Stai puţin. Ce?
Ce vrei? Vrei informaţii?
Vrei să-ţi aduc dosare?
Ţi le aduc. Ce mai vrei?
- Îl mai vizitezi pe John?
- Da, o dată pe săptămână, cam o oră.
- Bine.
- Ce vrei să spui?
Da, e bine.
Numai să nu-i spui că ne-am întâlnit.
Să nu-i spui nimic.
Cu cât vă crede că totul e fără speranţă,
cu atât mai bine s-ar putea să iasă.
Shakes, ce tot spui?
Vrei un Rolls Royce? N-ai să găseşti aici.
Du-te în Anglia
sau unde mama dracului îl mai fac.
Dacă vrei şampanie, du-te în Franţa.
Dacă vrei bani, mergi la un evreu.
Dar dacă vrei să afli informaţii murdare...
ori vreun secret care nu trebuie divulgat,
există doar un loc perfect.
Aici, în cartierul Hell's Kitchen.
E locul perfect al tuturor grozăviilor.
Oricine îngroapă ceva aici, noi dezgropăm.
Las-o moartă, omule.
Ai rămas doar cu doi martori
care vor depune mărturie.
Ceilalţi doi s-au răzgândit.
- Care dintre ei?
- Oamenii de afaceri.
- Dar tot mai rămân cei doi din separeu.
- Deocamdată.
În rest, merge totul ca la carte?
Cu excepţia martorului tău.
Încă n-am rezolvat această problemă.
Ştiu.
Când erai la răcoare...
mi-a părut întotdeauna rău
că nu te-am putut ajuta mai mult.
- Nu ştiam că îţi plac porumbeii atât de mult.
- Îmi place orice nu cuvântează.
Ideea lui Michael despre acest caz
era foarte clară.
Vroia să îi scoată vinovaţi. Pe cei
de la Centrul de Reeducare Wilkinson...
pe Sean Nokes, pe Adam Styler,
pe Henry Addison şi pe Ralph Ferguson.
Vă voi prezenta dovezile
şi mai apoi mărturii pentru a le susţine.
Îi voi plasa la locul faptei.
Voi aduce martorii pentru a confirma...
că se aflau acolo în noaptea crimei.
Vă voi prezenta atâtea dovezi
încât să puteţi merge în camera juriului...
şi să vă întoarceţi cu o decizie clară,
fără nici o urmă de îndoială.
Sunt sigur că ştiţi ce înseamnă asta...
deoarece vă uitaţi la televizor
tot atât de mult ca şi mine.
John Reilly şi Thomas Marcano...
sunt doi trepăduşi nevinovaţi,
arestaţi la repezeală...
şi tot atât de repede daţi în judecată
fără a avea dovezi clare.
Priveşte partea frumoasă a lucrurilor,
măcar le ştie numele.
E plăcut când mai treci pe aici.
Adu-mi altă lingură. Asta-i murdară.
Nu, o aduce ea.
*** e la muncă?
Merge.
Ştii, tată, am fost şi eu la tribunal.
L-am văzut pe John şi pe Tommy.
Şi m-am gândit la vremurile când eram...
Unde-i puiul?
- Ce ziceai?
- Nimic.
Mă gândeam şi eu.
- Dar te simţi bine, nu?
- Da.
Bine.
- Pentru ce naiba sunt aceste lucruri?
- Pentru rugăciune.
La te uită la astea.
Maică-ta crede cumva că eşti în armată?
Nimic nu e pe lista aprobată.
Sunt sigur că maică-ta are lista asta.
Nu ştie engleză aşa de bine.
Nu da vina pe noi că maică-ta e o proastă.
Când ne vei lăsa să-ţi auzim rugăciunea?
Cred că nu are pentru ce să se roage.
Pune-ţi mâinile pe masă şi nu le mişcă.
Depărtează-ţi picioarele.
Ar fi cazul să-ţi spui rugăciunea.
Nu te auzim.
Începe, dacă nu vrei să simţi
bastonul lui Styler în fund.
"Binecuvântată eşti între femei,
"şi binecuvântat este rodul pântecelui tău."
Roagă-te frumos şi tare.
Mai tare.
Roagă-te, nemernicule! Acum, am zis!
Mai tare!
Aleluia!
Mai tare, pămpălăule!
Ca şi *** ai fi în morţii mă-sii de biserică!
Scuză-mă. Am pierdut noţiunea timpului.
Am o idee pentru un martor,
dar încă nu sunt sigur.
Dar vreau să vii şi tu, să vezi cu ochii tăi.
- Unde mergem?
- Acasă la el.
- Unde e?
- La casa parohială.
Nu, Shakes.
*** a fost la tribunal azi?
Ca în primă rundă.
Toată lumea tatona terenul.
- *** arătau băieţii?
- Ca şi *** ar fi vrut să nu se afle acolo.
Pe oaia care se pierde de turmă
o vrei cel mai tare înapoi.
Nu e prea târziu, părinte.
Încă mai avem o şansă
să aducem înapoi două oi rătăcite.
Doar o şansă.
Şi e legală?
Ultimele şanse nu sunt niciodată legale.
King Benny e în spatele ei?
E şi el băgat, dar nu el e şeful.
- Cine e?
- Michael.
Trebuia să-mi dau seama.
Din secunda în care a vrut cazul...
- ar fi trebuit să-mi dau seama.
- E un plan bun.
Michael s-a gândit la toate.
La orice detaliu te-ai gândi...
- el s-a gândit deja.
- Nu chiar la toate.
Vă mai lipseşte ceva,
altfel n-ai fi venit la mine.
- Nu vinzi castraveţi grădinarului, aşa-i?
- Aşa-i.
Deci care e problema? Ce vă lipseşte?
Un martor.
Avem nevoie de cineva
care să depună mărturie că ei erau cu el...
în noaptea crimei.
Şi v-aţi zis că un preot ar fi perfect?
Nu oricare preot.
Îmi ceri să mint?
Îmi ceri să jur în faţa Domnului
şi apoi să mint?
Vă cer să-i salvaţi pe doi din băieţii dvs.
- L-au ucis pe paznic?
- Da.
Deci ce se spune e adevărat?
Pur şi simplu au intrat şi l-au ucis?
Da.
Aţi descris perfect scena.
Cred că vreau să beau ceva.
Mai vrea cineva?
Da.
Dar ştiu că nu-mi ceri mare lucru!
Ştim asta.
Nu, nu cred că ştiţi.
Aţi zis că oricând am
o problemă importantă...
să vin la dvs. după ajutor.
Eu mă gândeam mai degrabă
să-ţi fac rost de bilete la baseball.
N-am nevoie de bilete la baseball, părinte.
Am nevoie de un martor.
Dar *** rămâne cu viaţa secerată, Shakes?
Care e valoarea ei?
Pentru mine? Nici una.
De ce? Spune-mi.
A fost paznic la Wilkinson.
De ajuns?
Dacă părintele urma să intre în joc...
avea dreptul să ştie în ce se bagă.
Dacă nu ar fi ştiut, mă tem
că adevărul nu ar fi părăsit camera asta.
M-am gândit că trebuie să afle şi Carol.
Doamne Iisuse, eram doar nişte puşti.
Nu eram aşa de tari.
Ne legau.
Le-am povestit de tortură, bătăi şi violuri.
Le-am spus de cei patru băieţi speriaţi
care se rugau...
la Dumnezeul părintelui Bobby
pentru ajutorul ce n-a mai venit.
Le-am spus totul.
Şi apoi nu te mai poţi împotrivi.
Pur şi simplu accepţi totul.
John bocea mai toate nopţile.
Se auzea de la capătul holului.
Ştiţi că a vrut să se facă preot.
Şi apoi şi-a dat jos pantalonii.
Nici nu ştiam ce e ăla sex oral.
Pur şi simplu am leşinat.
Îmi amintesc că nu mai puteam respira.
Apoi am început să mă înec.
Îmi smulgea părul de pe ceafă.
Apoi am leşinat.
Dar tot îmi amintesc că odată,
ca să se distreze, ne-au dus la subsol...
ne legau câte doi sau trei la un loc...
şi-i obligau pe ceilalţi să se uite
*** le dădeau jos pantalonii şi îi violau.
Trebuie să iau o decizie.
Mă rog să fie cea bună.
Va fi, părinte, oricum aţi alege.
Deci, stăteaţi la masă şi luaţi cina...
- când doi bărbaţi au intrat, corect?
- Da.
L-aţi văzut când se apropiau
de masa d-lui Nokes?
L-am văzut, da.
- Aţi auzit ce au discutat?
- Nu.
- L-aţi văzut scoţând pistoalele?
- Nu.
- Aţi auzit împuşcăturile?
- Da.
Şi ce au făcut?
*** s-au comportat după ce au tras?
Au ieşit din local
ca şi *** nu s-ar fi întâmplat nimic.
În acel moment, d-nă Salinas,
le-aţi văzut clar fetele?
Da. Am ridicat privirea în timp ce ieşeau.
- Sunteţi sigură?
- Da, foarte sigură.
Se află cei doi bărbaţi din local
în această sală astăzi?
Da.
Aţi putea să îi indicaţi pentru juriu?
Sunt cei de colo.
D-le judecător, aş dori să se ia act...
că d-na Salinas i-a identificat pe inculpaţii
John Reilly şi Thomas Marcano...
- ca fiind cei doi oameni în cauză.
- S-a luat act.
Vă mulţumesc. Nu mai am întrebări.
Avocatul apărării, sunteţi gata să începeţi?
Da, d-le judecător. Bună dimineaţa.
Am doar câteva întrebări.
Nu vă răpesc prea mult timp, d-nă Salinas.
Aţi afirmat că aţi servit doar vin,
ca băutura la cină. Corect?
Da.
Sunteţi sigură de asta? Sunteţi sigură
că atât aţi servit, o sticlă de vin?
Da, o sticlă de Chianti roşu.
- Aţi mai băut altceva înainte de asta?
- Ce vreţi să spuneţi cu "înainte"?
La prânz, poate.
Aţi băut ceva anume la prânz?
- Da.
- Ce aţi băut?
Am fost la cumpărături şi m-am oprit
într-un local pe Madison Avenue...
Nu v-am întrebat unde aţi fost.
V-am întrebat ce aţi băut la prânz.
- Un martini.
- Şi altceva?
Probabil nişte vin.
Aşa şi câte pahare de vin aţi băut?
Unul, poate două.
- Mai degrabă două?
- Da, probabil că două.
Aţi...
Mult timp îi mai ia.
Ar fi trebuit să îi prind întrebările
de cămaşă.
Aş dori să-mi spuneţi...
La cină, aţi...
Vă rog să ştergeţi întrebarea.
LA CE ORĂ
AŢI LUAT PRÂNZUL?
La ce oră aţi luat prânzul, d-nă Salinas?
Obiectez, d-le judecător.
Ceea ce a făcut în ziua crimei...
nu are de-a face
cu ce a văzut în seara aceea.
Contează cât a băut, d-le judecător.
Se respinge.
D-nă Salinas, la ce oră aţi luat prânzul?
- Pe la 13:30.
- Şi ce aţi servit la prânz?
A trecut ceva timp. Probabil o salată.
Îmi place să mănânc uşor în timpul zilei.
Un martini, două pahare de vin
şi o salată. Corect?
Da, e corect.
Iar apoi aţi servit vin la cină,
şase ore mai târziu. Corect?
Da, e corect.
Cât vin băuserăţi...
până când clienţii mei ar fi intrat în local?
- Două pahare.
- Sunteţi de acord că patru pahare de vin...
şi un martini în şase ore
sunt mult pentru dvs.?
Aşa e.
Aţi auzit vreodată un foc de pistol
înainte de noaptea în cauză?
Nu.
- *** aţi descrie sunetul?
- A fost tare. Asemeni sunetului de artificii.
- V-a speriat sunetul?
- Foarte mult.
Aţi închis ochii?
La început, până s-au oprit împuşcăturile.
Apoi i-am deschis.
Credeaţi că bărbaţii care au tras
vroiau să-i ucidă pe toţi cei din local?
Nu prea ştiam ce să cred.
Ştiam doar că bărbatul a fost împuşcat.
Aţi crezut că puteaţi fi împuşcată mortal
de cei doi ucigaşi cu sânge rece?
Da.
Şi totuşi, în ciuda acelei frici,
în ciuda riscului de a fi ucisă...
v-aţi uitat la feţele lor în timp ce plecau?
- Da.
- Corect?
Da, aşa e.
Le-aţi văzut fetele? Chiar...
le-aţi văzut feţele, d-nă Salinas?
Am aruncat o privire când au plecat,
dar le-am văzut clar.
Aţi aruncat o privire?
Nu v-aţi uitat?
L-am văzut.
Aţi aruncat o privire, d-nă Salinas.
Aţi aruncat o privire
cu ochii unei femei înspăimântate...
care e posibil să fi băut cam mult.
- Obiectez, d-le judecător.
- Nu-i nevoie.
Nu mai am întrebări.
Vă mulţumesc, d-nă Salinas. Puteţi coborî.
Era 6:15, duminică dimineaţa.
Frank Magcicco lucra la omucideri,
în Brooklyn.
Era un detectiv de prima mână
cu un nume curat şi o reputaţie solidă.
Era, de asemenea, nepotul lui King Benny.
Nick Davenport lucra
la departamentul Afaceri Interne.
Era ambiţios. Vroia să ajungă căpitan
înainte de 40 de ani.
Ştia că pentru a avansa rapid...
trebuia să toarne mulţi poliţişti corupţi
într-o perioadă scurtă de timp.
Frank, ce înseamnă asta?
În locul tău, aş face ce zice el.
Dacă faci asta, o să iei micul dejun
o dată pe lună cu Comisarul.
Se vede treaba că ai ceva cu Styler ăsta.
Ce ai împotriva lui?
- Încă ceva.
- Nu mai pot aştepta.
E simplu. Nimeni nu o să afle *** ai obţinut
informaţia asta. Nimeni, mă-nţelegi?
*** ai obţinut-o?
Mi-a căzut pur şi simplu în plasă.
La fel *** o să cadă şi într-a ta.
Doamne Dumnezeule!
- Ai totul aici, minus mărturisirea.
- M-am gândit să-ţi las asta ţie.
Aş vrea să-l snopeşti în bătaie până afli.
Ai chiar şi fotografii.
Nenorocitul ăsta face cam 5.000$ pe lună,
jumulind traficanţii de droguri.
- O face de vreo trei ani.
- Aş zice patru.
- N-o să apuce cinci.
- Ai destul pentru o condamnare?
Nu depinde de mine. Depinde de juriu.
Prezintă asta juriului.
Ce avem aici, Sherlock Holmes?
Acum trei săptămâni,
cadavrul unui traficant...
pe nume Indian Red Lopez a fost găsit
pe o alee în Jackson Heights.
Trei gloanţe în cap, nimic în buzunare.
Până acum e clar.
Lată pistolul ce l-a ucis
şi iată cartuşele goale.
Care e a treia probă?
Amprentele de pe pistol
îi aparţin lui Adam Styler.
- Fă-mi o favoare, te rog.
- Care anume?
Dacă vreodată ajung pe lista ta neagră,
dă-mi un telefon.
Dă-mi o şansă să îmi cer scuze.
Dacă mai ai nevoie de altceva,
vorbeşti cu Frank.
- Ştie *** să dea de mine.
- Ai grijă de tine, puştiule.
- Îţi vei crea probleme.
- Fac şi eu ce pot.
- Te-ai gândit vreodată să te faci poliţist?
- Şi să devin un băiat rău?
- Trupul Domnului.
- Amin.
Trupul Domnului.
Amin.
Michael a făcut tot ce putea face...
un procuror pentru a obţine o condamnare.
A chemat un expert să vorbească
despre pistolul care l-a ucis pe Nokes.
Numai că nu a putut
să prezinte arma crimei drept probă.
Şi nu a prezentat juriului
un motiv pentru crimă.
Tensiunea sarcinii sale,
orele lungi în care lucra...
şi nesiguranţa rezultatului
erau o povară grea pentru el.
Le-aţi văzut fetele?
Da, m-am uitat la ei, iar ei s-au uitat la mine.
V-au spus ceva?
Nu, doar s-au uitat la mine şi au ieşit.
Sunteţi sigur că cei doi
l-au ucis pe Sean Nokes?
Ştiu că ei l-au ucis.
Dacă planul reuşeşte,
ar fi succesul tuturor...
Dacă dă greş, vina ar fi doar a lui Michael.
Părintele Bobby Carillo,
un jucător excelent de baschet în cartier...
a rămas cheia întregului plan
de a-i scăpa pe cei vinovaţi.
V-aţi întors să vă uitaţi în spate
când aţi auzit împuşcăturile, d-le Carson?
De ce nu v-aţi întors, d-le Carson?
Eram îngrijorat de siguranţa
celei cu care eram.
V-au ameninţat cei doi indivizi în vreun fel?
Nu.
Au ameninţat pe cineva
din Restaurantul McHale, din câte ştiţi?
Nu am văzut, dar ştiu.
Dacă nu i-aţi văzut pe inculpaţi
trăgând în victimă...
atunci *** ştiţi că ei l-au împuşcat?
Care-i graba?
Shakes nu trebuia să te trimită.
E prea riscant.
Nimeni nu m-a trimis. Vroiam să te văd.
De ce?
Shakes s-a întâlnit cu părintele Bobby
acum două săptămâni.
- Nu a mai auzit nimic de la el, de atunci.
- Nu e o decizie de moment pentru el.
- Ce se-ntâmplă dacă nu depune mărturie?
- Atunci avem o problemă foarte serioasă.
Roagă-l pe Shakes să vorbească
cu părintele din nou.
Roagă-l să-i spună întreaga poveste.
Va şti ce vreau să spun.
Deja a făcut-o.
***?
Eram cu el când i-a spus părintelui Bobby.
Am auzit tot, Michael.
Deci ştii.
Da.
Dacă mi-ai fi spus...
cred că lucrurile ar fi stat altfel.
Dacă ai fi putut să vorbeşti.
Poate...
Salut, ce faci?
Carmine, regimul tău dă rezultate.
Nu-mi pasă ce zic ceilalţi.
- Încă mai ţii la Doris Day.
- Era o femeie de treabă.
O cunoşti pe vrăjitoare?
E greu să treci cu vederea
o doamnă cu patru negi şi un ochi.
Are nevoie de capete.
Du asta la vrăjitoare.
Dar de ce are nevoie de capete?
- La ochii.
- Minunat.
Îi pune într-un castron
şi îi amestecă cu apă şi ulei.
Şi apoi?
Oamenii cu dureri de cap se duc la ea.
Ea se uită în ochii lor şi le spune...
cine le vrea răul.
Spune câteva cuvinte
şi durerea de cap dispare.
Din când în când,
persoana care vrea răul dă colţul.
Tipul ăsta, Addison,
cel care lucrează pentru primar...
îşi dă demisia în două săptămâni.
Nu vrea să ştie nimeni ce fel de om e.
Nu vrea să vadă nimeni unele poze cu el
ce nu trebuie văzute.
- Ştie de asta?
- Va şti în curând.
Băieţii pe care îi aduce la petreceri costă.
Addison face bani frumoşi, dar nu destui.
Câte datorii are?
8.000$ cu dobândă mare. L-am plă*** eu.
Dvs.?
Datoriile lui Addison îmi aparţin mie acum.
- Dvs. urâţi datoriile.
- Îl urăsc pe Addison.
Trebuie să jucăm murdar acum.
Iar eu mă pricep.
Şi îmi place să joc singur.
Eşti un băiat de treabă. Totdeauna ai fost.
Să nu te schimbe asta.
Maică-sa i-a spus
Edward Goldenberg Robinson...
după actorul ei favorit.
Ca să meargă pe aceeaşi strună...
Eddie Robinson şi-a luat porecla
Micul Cezar...
deoarece a ajuns mare
ocupându-se cu traficul de droguri.
Avea un fiu de 12 ani
într-o şcoală privată din New York.
l-a spus Rizzo,
după numele fratelui său mai mic...
care a murit pe când era închis
la Centrul de Reeducare Wilkinson.
- Vreau să-mi dai nişte bani.
- Bine.
Voi coopera cu tine.
- Când mi-i dai înapoi?
- Nu ţi-i mai dau înapoi.
Altcineva ţi-i va da.
Cineva pe care-l cunosc?
Fratele tău l-a cunoscut.
*** de-l cunoştea pe Rizzo?
Henry Addison era paznic
într-o şcoală de corecţie.
A fost acolo cât timp Rizzo era acolo
şi înainte şi după moartea lui.
Numără 8.000$, pune-i într-un plic.
Ai avut o viaţă lungă, bătrâne.
Toţi bătrânii au.
Te-ai dat cu macaronarii
pe când erau la putere.
M-am descurcat şi eu.
În mod foarte elegant.
Ai adus clasă şi stil afacerii.
Ai impus respect
prin felul *** te îmbrăcai, *** vorbeai.
Întotdeauna mi-a plăcut asta la tine.
Nu te pot ajuta. Croitorul meu a murit.
Dau eu de prietenul nostru
şi iau eu banii pe care mi-i datorează.
- Îţi datorează ceva mai mult decât bani.
- Nimic nu e mai important decât verzişorii.
- Ba da.
- Ce, bătrâne?
Ce-mi datorează tipul ăsta
de-i mai valoros ca banii?
Ţi-l datorează pe Rizzo.
El e cel ce l-a omorât pe fratele tău.
- Au spus că a murit de pneumonie.
- Ei au spus asta.
Care e relevanţa acestei cereri?
Deci Ralph Ferguson e profesor de religie.
Nu ştiu, d-le avocat.
Ceea ce-mi cereţi e neobişnuit.
Ştiu, d-le judecător.
Vreau doar să dau o fată victimei.
Altfel e doar un alt nume
la rubrica "Decese".
D-le Snyder, aveţi vreo obiecţie?
Nici o problemă.
D-le judecător, acuzarea ar dori
să-l cheme pe Ralph Ferguson ca martor.
- Bună dimineaţa, d-le Ferguson.
- Bună dimineaţa.
Vă mulţumesc că aţi venit.
Ştiu că pentru dvs. a fost un drum lung.
Îmi pare rău că a trebuit să fie
pentru un lucru ca acesta.
Dvs. şi victima, Sean Nokes,
aţi fost prieteni buni.
Mărturia dvs. asupra caracterului victimei
va fi nepreţuită.
Am fost prieteni buni.
Ar fi greu să găsesc un prieten mai bun.
- Aţi fost prietenul lui cel mai bun?
- Cel mai apropiat, cu siguranţă.
- De cât timp vă cunoşteaţi?
- De vreo 17, 18 ani.
- Vă vedeaţi des?
- Cât de des se putea.
La sfârşit de săptămână, în vacanţe,
de sărbători, chestii de genul ăsta.
- Ce fel de om era Sean Nokes?
- Un om bun.
Prea bun pentru a fi ucis de doi huligani.
Obiectez. Afirmaţia e doar o opinie,
nu e reală.
- A fost rugat să-şi exprime opinia.
- Se respinge. Vă rog continuaţi.
D-le Ferguson, aveaţi cunoştinţă
de duşmanii pe care ar fi putut să îi aibă?
Sean Nokes nu avea nici un duşman.
Vă mulţumesc, d-le Ferguson.
Nu mai am întrebări.
- Ce e aceasta, o închisoare?
- Nu, e o instituţie de reeducare a băieţilor.
Care era funcţia dvs. în această instituţie?
Personal standard.
Îi disciplinam,
mă asiguram că ajung la timp la ore...
îi supravegheam, aveam grijă să se culce
la timp. Nimic interesant.
În calitate de paznici,
aveaţi voie dvs. şi dl. Nokes...
să folosiţi forţa pentru a-i "disciplină",
după *** aţi spus dvs.?
- Ce vreţi să spuneţi prin "forţa"?
- Aveaţi voie să îi loviţi?
Nu, bineînţeles că nu.
A fost vreun băiat lovit de vreun paznic...
vreodată la Centrul Wilkinson?
Sunt sigur că s-a putut întâmpla şi aşa ceva.
Era o instituţie mare,
dar nu era ceva obişnuit.
Sigur. Haideţi să fim mai clari.
Aţi lovit dvs. sau dl. Nokes vreodată
pe vreunul din băieţii din grijă dvs...
la Centrul de Reeducare Wilkinson?
Doriţi să repet întrebarea?
Nu.
Atunci vă rog să răspundeţi.
Nu uitaţi că sunteţi sub jurământ.
Câţiva dintre băieţii
pe care îi considerăm noi indisciplinaţi...
au fost loviţi uneori.
Şi *** erau loviţi?
- Nu înţeleg ce vreţi să spuneţi.
- Un pumn...
o palmă, un picior, un baston, poate?
- Depindea de situaţia respectivă.
- Şi cine evalua situaţia respectivă?
Paznicul de la faţa locului.
Aveaţi multă putere asupra unui băiat,
nu credeţi?
- Făcea parte din slujbă.
- Făcea şi tortură parte din slujbă?
Băieţii erau torturaţi, nu-i aşa?
Definiţi tortura.
Haideţi să definim tortura.
Ars cu ţigara, bătăi la întâmplare.
Regim celular fără mâncare şi fără lumină.
Au avut loc asemenea scene?
- Ocazional.
- Cine-i tortura?
- Paznicii.
- Care paznici?
Nu mi-i mai amintesc pe toţi.
Amintiţi-vă un nume.
D-le avocat, sper că întrebările acestea
să aibă legătură cu acest caz.
- Da, d-le judecător.
- Spre binele dvs.
D-le Ferguson,
au existat cazuri de abuz ***...
la Centrul de Reeducare Wilkinson?
- Da, am auzit că au existat.
- Nu vă întreb ce aţi auzit.
Vă întreb ce aţi văzut.
- Te rog închide uşa.
- Am crezut că vă place, băieţi.
Da, am văzut.
Dvs. şi Sean Nokes
aţi abuzat vreodată *** de vreun băiat?
Aţi violat vreodată dvs. sau Sean Nokes
pe vreun băiat de la Centrul Wilkinson?
D-lor avocaţi, vă rog apropiaţi-vă.
Tocmai i-am tras-o prietenului tău Johnny.
D-le avocat, ce naiba se întâmplă aici?
Nu cred că am chemat martorul potrivit.
Am forţat puţin legea
ca tu să-l poţi examina pe acest martor.
Acum s-a întors împotriva ta.
Te rog, Ferguson, nu face asta.
D-le Ferguson,
vă rog să răspundeţi la întrebare.
- Te rog, Ferguson.
- Mai trec şi mâine.
O întrebare, d-le Ferguson. Sean Nokes...
Nu-mi place să mă grăbesc.
... v-a vizitat la domiciliu
în mai multe ocazii, corect?
L-a lăsat vreodată fosta dvs. soţie
pe Sean Nokes singur cu copilul?
Cu copilul nostru?
Da, cu alte cuvinte,
l-ar fi lăsat vreodată fosta dvs. soţie...
doar cu copilul?
Nu ar fi existat nici un motiv
ca el să rămână singur cu copilul nostru.
Nu s-ar fi ivit ocazia.
Nu s-ar fi ivit?
Soţia şi-a exprimat vreodată îngrijorarea?
Avem o declaraţie ce explică
de ce nu l-ar fi lăsat niciodată...
pe Sean Nokes
în aceeaşi cameră cu fiul dvs.
- Obiectez.
- Se aprobă.
N-o să mă mai atingi vreodată!
Da.
Da?
Da, ce?
Da, Sean Nokes a avut relaţii cu nişte băieţi.
- Eraţi de fată?
- Da.
- Eraţi un observator al acestor relaţii?
- Da.
Aţi fost mai mult decât un observator?
Pe atunci beam...
Mai erau şi alţi paznici de faţă
în timpul acestor relaţii?
Da.
- Cu dvs. şi dl. Nokes?
- Da.
- De mai multe ori?
- Da.
D-le Ferguson, mai credeţi
că Sean Nokes a fost un om bun?
A fost prietenul meu.
Un prieten care viola şi maltrata băieţii
pe care era plă*** să îi păzească?
Nu mai am întrebări.
M-am săturat.
Martorul poate să plece.
Dacă aş fi în locul dvs.,
nu aş pleca prea departe de casă.
Sunt anumiţi oameni care doresc
să vorbească cu dvs. Aţi înţeles?
Michael a continuat
să facă jocul ambelor părţi.
Fiind când acuzarea, când apărarea,
l-a arătat pe Ferguson în adevărata lumină...
şi a ţinut ascuns de ochii juriului
motivul lui John şi Tommy...
de a-l ucide pe Nokes.
Micul Cezar, care ţinea o poză a fratelui său
mort în buzunarul de la piept...
a adus în discuţie
împrumutul lui Henry Addison.
Era un împrumut
pe care Addison nu-l putea plăti.
Dar i-a dat Micului Cezar singurul motiv...
să se răzbune pentru Rizzo.
Davenport nu a irosit timpul
verificând informaţiile despre Adam Styler.
A fost arestat şi acuzat imediat
pentru uciderea traficantului din Queens...
şi opt acuzaţii de corupţie şi dare de mită.
Scorul e de şase la doi pentru mine.
Majoritatea oamenilor joacă acest joc vara.
E mai uşor să vezi mingea
fără să ai lacrimi în ochi.
Mă doare-n cot de majoritatea oamenilor...
Ai să ai o criză cardiacă,
iar eu nu îţi fac respiraţie gură la gură.
Nici eu nu mă căsătoresc cu tine.
John şi Tommy au început să simtă ceva.
Încă nu-şi dau seama ce.
O să curgă multă apă pe gârlă
până se trezesc ei.
Snyder ne-a ajutat enorm. Nu e un om rău.
După spusele tale,
credeam că abia se ţine pe picioare.
E beţivan, dar nu şi prost.
Victorie e când John şi Tommy sunt achitaţi.
Apoi trebuie să îi depărtezi de locul crimei.
Trebuie să îi duci altundeva.
Şi doar un singur martor poate face asta.
Până acum o face pe omul invizibil.
Nimeni nu l-a văzut.
Dacă nu apare? Dacă trebuie să continuăm
doar cu ce avem?
Dreptatea străzii e singura care contează.
Judecătoria e pentru cei din centru,
la costum, cu bani...
avocaţi de familie bună.
Dacă ai bani, poţi să cumperi şi dreptatea.
Dar pe străzi, dreptatea nu are preţ.
Este ea oarbă la tribunal, dar pe străzi nu e.
În cartier, cucoana justiţie vede.
Avem nevoie de amândouă.
Apoi ai nevoie de un martor.
Doamnelor şi domnilor juraţi,
nu trebuie să ţineţi seama...
de mărturia lui Ralph Ferguson.
Întreaga sa mărturie va fi scoasă din dosar.
Aici se încheie partea acuzării,
d-le judecător.
- Acuzarea a încheiat?
- Da.
E apărarea gata să înceapă?
Nu sunt sigur, d-le judecător.
- Nu ştiu.
- Nu ştiţi?
Nu sunt sigur. Mai aşteptăm...
Bine. Mâine dimineaţă la ora 9.
Aduceţi un martor sau încheiaţi.
Totul e bine?
Mă bucur să aud asta.
Ai întârziat.
A fost foarte interesantă
slujba de dimineaţă.
D-le judecător, apărarea îl cheamă
pe părintele Robert Carillo.
Cunoaşteţi pe majoritatea
celor din parohie?
Îi cunosc pe toţi din parohie.
Îi cunoaşteţi pe inculpaţi,
John Reilly şi Thomas Marcano?
- Da.
- De cât timp îi cunoaşteţi?
De când erau copii.
Amândoi au fost învăţăceii mei.
Rămâneţi în picioare.
- De cât timp sunteţi la biserică?
- Se fac 20 de ani la primăvară.
- Ridicaţi mâna dreaptă.
- Sunt preot.
În cazul Statul New York...
împotriva lui John Reilly
şi Thomas Marcano...
juraţi să spuneţi adevărul...
doar adevărul şi numai adevărul,
aşa să vă ajute Dumnezeu?
Da.
Preot principal, oficiez liturghia zilnică,
ascult spovedaniile.
Vă amintiţi unde eraţi în seara
de 1 noiembrie, anul curent?
- Da.
- Unde anume?
Eram la un meci de baschet.
Jucau echipele Knicks şi Celtics.
Când a început meciul?
- Pe la 19:30.
- La ce oră s-a terminat?
Între 21:30 şi 22:00.
- Vă amintiţi cine a câştigat partida?
- Din păcate, echipa Celtics.
Kevin McHale şi Robert Parish
au fost prea buni pentru ai noştri.
Chiar dacă era Ziua Tuturor Sfinţilor.
Data viitoare îmi daţi un telefon
şi mă rog la al meu.
O să încerc.
Părinte Carillo, aţi fost singur la meci?
- Nu, am fost cu doi prieteni.
- Şi cine erau cei doi prieteni?
John Reilly şi Thomas Marcano.
- Cei doi inculpaţi?
- Da, chiar ei.
Părinte Carillo, la 20:25,
în momentul în care poliţia susţine...
că victima Sean Nokes a fost ucisă...
mai eraţi cu dl. Reilly şi cu dl. Marcano
la meciul de baschet?
Da.
La ce oră v-aţi despărţit
de dl. Reilly şi dl. Marcano?
În jur de 22:30, ceva mai târziu.
M-au lăsat în faţa casei parohiale,
de unde m-au şi luat.
V-au spus unde vroiau să meargă?
Nu, dar mă gândesc că, după o seară
petrecută cu un preot...
au intrat în primul bar
pe care l-au găsit deschis.
Deci, părinte, dacă cei doi inculpaţi
erau cu dvs. la 20:25...
în seara crimei, nu ar fi putut
să îl împuşte mortal pe Sean Nokes...
după *** susţine acuzarea. Corect?
Nu şi dacă l-au împuşcat de pe stadion.
Nu a fost împuşcat de acolo.
Atunci nu a fost împuşcat de aceşti băieţi.
Nu mai am întrebări, d-le judecător.
Mulţumesc, părinte.
- Martorul vă aparţine, d-le Sullivan.
- Vă mulţumesc.
Aţi cumpărat biletele, părinte,
sau vi le-au dat ei?
- Nu, eu le-am luat.
- În ziua meciului?
Am fost după bilete,
cu vreo săptămână înainte.
Mai ştia altcineva că vă duceaţi la meci,
în afară de inculpaţi?
Nu cred.
Eraţi cu cineva când aţi cumpărat biletele?
Nu.
- Şi nu v-a văzut nimeni cumpărându-le?
- Corect.
- Aţi luat bonul de casă?
- Nu.
Aţi plă*** cu cec? Cu Mastercard? Visa?
Nu, am plă*** cu bani lichizi.
Eu aşa plătesc de obicei.
Ţineţi la băieţii din parohia dvs., nu-i aşa?
Foarte mult.
Şi nu e nimic
ce nu aţi face pentru ei, corect?
Orice ce-mi stă în putere,
aş da o mână de ajutor.
Ca un tată,
un tată bun ce are grijă de fiii săi.
Da, cam aşa ceva.
Ca un bun tată,
este adevărat că aţi dori să îi protejaţi...
de ceva ce nu ar fi trebuit să facă?
Tot atât de mult cât aş vrea să îi protejez
de ceva ce-au spus alţii că ar fi făcut.
- *** ar fi o crimă?
- Da, *** ar fi o crimă.
Ajutaţi-mă să înţeleg corect.
Nimeni nu ştia că vă duceţi la meci.
Nu v-a văzut nimeni nici acolo,
nici cumpărând bilete.
Nu există vreo dovadă că le-aţi cumpărat.
Nu aveţi chitanţă pentru bilete.
Corect?
Da, corect.
Atunci *** ştim într-adevăr, părinte?
*** ştim...
că dvs. şi cei doi inculpaţi
eraţi la meci în noaptea crimei?
Vă spun asta ca martor şi ca preot.
Am fost la meci.
Da, preoţii nu mint. Am dreptate?
Un preot cu cotoarele de la bilete
nu are nevoie să mintă.
Eu păstrez cotoarele tot timpul.
Vreţi să le vedeţi?
De ce oare, părinte?
De ce ţineţi mereu cotoarele?
Pentru că nu ştii niciodată când cineva
vrea şi o dovadă a cuvântului dat.
A mai pus cineva vreodată
cuvântul dvs. la îndoială?
Nimeni. Dar există o primă dată pentru orice.
Nu mai am întrebări. Mulţumesc, părinte.
Mulţumesc, părinte. Puteţi pleca.
Nu mi-am mai revenit de când l-am auzit
pe părintele Bobby minţind...
pentru a echilibra scorul.
A depus mărturie pentru ei,
apoi împotriva centrului Wilkinson...
şi a răului care a sălăşluit acolo prea mult.
Chiar şi aşa, mi-a părut rău
că a trebuit să o facă.
CURTEA DE JUSTIŢIE A STATELOR UNITE
În legătură cu acuzaţia de ucidere
fără premeditare...
care e verdictul în cazul inculpatului
John Reilly? Vinovat sau nevinovat?
Nevinovat.
În legătură cu acuzaţia de ucidere
fără premeditare...
care este verdictul dvs. în cazul inculpatului
Thomas Marcano? Vinovat sau nevinovat?
Nevinovat.
Vă mulţumesc.
Juriul este eliberat de responsabilitate.
Salut, ce mai faci?
Îmi dai şi mie un hot dog?
Muştar şi condimente. Multe condimente.
Dă-i două şerveţele.
Te-ai descurcat de minune, d-le avocat.
- Ce se întâmplă cu tine acum?
- Ce se întâmplă? Îmi dau demisia.
Mai aştept câteva săptămâni
şi îmi dau demisia.
După *** m-am descurcat în cazul ăsta...
nu se vor grăbi să mă mai ţină.
Aşa că treci de partea apărării.
Aduce mai mulţi bani.
Totdeauna vor fi mai mulţi băieţi răi
decât buni, Mikey.
Şi îţi dai seama câte parale faci
de pe urma unora ca John şi Tommy?
Te-ai făcut cu casă şi piscină.
Nu mă interesează.
Am văzut tot ce se putea într-un tribunal.
- E timpul şi pentru altceva.
- De exemplu?
Îţi voi spune când voi şti şi eu.
Eşti prea bătrân să joci baseball...
şi prea tânăr să te apuci de golf.
De ce îmi cauţi nod în papură?
Nu mă speria.
O să te descurci.
Întotdeauna te-ai descurcat.
E timpul pentru linişte, Shakes.
Vreau doar să închid ochii
şi să nu revăd locurile pe unde am fost.
Am obosit.
Nu ştiu.
Poate că am noroc şi uit că am fost acolo.
Să nu te dai la fund, d-le avocat.
- Poate am nevoie de un avocat bun odată.
- Nu-ţi permiţi un avocat bun.
Atunci am nevoie de un prieten bun.
O să te găsesc când o să ai nevoie.
Contează pe asta.
Întotdeauna am contat pe asta.
A trecut o lună de la achitare
şi nimeni nu a luat legătura cu ceilalţi.
În acele săptămâni
vieţile noastre au revenit...
la starea de dinainte
de uciderea lui Sean Nokes.
Carol a revenit
la dosarele ei de asistenţă socială...
ajutând pe tinerii cu necazuri
şi pe mamele singure.
John şi Tommy au ajuns din nou pe străzi,
capi ai găştii lor.
Eu am fost promovat de la secretar
la ajutor de reporter, la secţia mondenităţi.
Michael, după *** promisese,
şi-a dat demisia...
după ce a pierdut un caz
ce părea imposibil de pierdut.
Mă scuzaţi.
N-am idee *** dracu' să-ţi mulţumesc.
Nu-mi vine să cred ce-ai făcut.
Nu-mi vine să cred că am scăpat.
Nu e meritul meu, e al lui Mikey.
A fost planul lui.
Când am auzit prima dată că preia el cazul,
vroiam să-l împuşc.
Apoi mi-am zis : e prieten...
şi dacă e să fiu închis,
cine aş vrea să o facă?
După *** a condus cazul,
am zis că e dus cu pluta.
Începea să îmi pară rău pentru nemernic.
Niciodată să nu-ţi pară rău pentru un avocat.
Vino aici, d-le avocat.
Tu eşti adevăratul Conte!
Bine sănătos, locuind în New York.
- Maniacul naibii.
- Am înţeles.
Ce-i aici, bar de ***?
A fost până ai apărut tu.
De ce nu-mi dai şi un pupic pe lângă salut?
Dispari din calea mea!
Hai să bem ceva!
Cei Patru Gladiatori.
Cel mai prost cvartet
ce a cântat în cartierul ăsta.
Care era numele
pe care vroia Shakes să i-l pună?
Deşteptul vroia să-i spună
"Contele şi insulele lui".
- Drăguţ!
- Atât de dulce!
Ar fi vândut albumele ca pâinea caldă.
Nu eram chiar aşa răi.
Unii vroiau să ne audă cântând.
Puştii de la şcoala de surzi nu se pun.
Un cântec pentru Carol.
- Am ieşit la pensie de mult.
- Hai, blegilor!
Stai. Nu trebuie să mergeţi
şi să împuşcaţi pe cineva?
Nu!
Întotdeauna ne facem timp
pentru un cântec!
- Glumeam.
- Toată lumea vin?
Alege melodia, Mikey. Numai să nu fie lentă.
Dă tonul!
- Câte cântece ştii?
- Unul.
Fii bărbat
Fii bărbat
*** ştii mai bine
Fii bărbat, fiule
Mergi în lume
Uită fata
Nu uita fata.
Pe 16 martie 1984...
cadavrul umflat al lui John Reilly
a fost găsit într-un apartament...
lângă sticla de gin contrafăcut care l-a ucis.
La vremea morţii, era suspect
în cinci cazuri de crime nerezolvate.
Împlinise 29 de ani de două săptămâni.
Thomas Marcano a murit pe 26 iulie 1985.
A fost împuşcat de aproape, de cinci ori.
Cadavrul nu i-a fost descoperit
decât după o săptămână.
În buzunar avea un crucifix
şi o poză a Sf. Iuda.
Avea 29 de ani.
Michael Sullivan trăieşte
într-un orăşel din provincie din Anglia...
unde lucrează ca tâmplar
cu jumătate de normă.
Nu mai practică avocatura
şi nu s-a căsătorit niciodată.
Trăieşte singur şi retras.
Carol lucrează tot ca asistent social
şi locuieşte în Hell's Kitchen.
Nu s-a măritat niciodată...
dar e o mamă singură
ce întreţine un fiu de 12 de ani.
Băiatului, John Thomas Michael Martinez,
îi place să citească...
iar maică-sa îi spune Shakes.
A fost seara noastră festivă
şi am stat cât de mult s-a putut.
Era finalul nostru fericit.
Pentru ultima dată eram împreună din nou.
Viitorul strălucea în zare...
şi credeam că vom fi împreună
pentru totdeauna.
Departamentul Statului New York
pentru Centrele de Reeducare susţine
că faptele prezentate aici nu au existat
şi nu există în nici un centru
pentru minori, nici un document
nu sprijină aceste acuzaţii.
Procuratura din Manhattan declară
că un asemenea proces n-a avut loc.
Ei neagă orice informaţii
despre cele prezentate în film.
Lorenzo Carcaterra susţine
că numele, datele şi locurile
au fost schimbate. El îşi susţine povestea.
Romanian
Dvdrip by okota_99.