Tip:
Highlight text to annotate it
X
În "New York Herald", 26 noiembrie 1911
era un articol
despre spânzurarea a trei oameni
care au fost executaţi pentru
uciderea lui Sir Edmund William Godfrey...
soţ, tată, farmacist...
un domn ce locuia în
Greenberry Hill, Londra.
A fost ucis de trei vagabonzi
a căror motivaţie a fost jaful.
Au fost identificaţi ca...
Joseph Green,
Stanley Berry
şi Daniel Hill.
Green, Berry, Hill.
Şi cred că a fost
numai o chestie de şansă.
Aşa *** s-a scris în "Reno Gazette..."
Iunie 1983...
a fost un reportaj despre un incendiu...
despre apa folosită
la stingerea focului...
şi un scafandru pe nume Delmer Darion.
Angajat al hotelului Nugget
şi la cazinoul din Reno, Nevada...
pe post de dealer la blackjack.
Binecunoscut ca un fel de sport
recreativ, fizic.
Pasiunea adevărată a lui Delmer
era pentru lac.
După *** a constatat legistul,
Delmer a murit
de un atac de cord, undeva
între lac şi copac...
Dar cea mai curioasă însemnare,
a fost sinuciderea lui
Craig Hansen de a doua zi...
pompier voluntar, tată a patru copii...
şi cu o înclinare spre băutură.
Domnul Hansen a fost pilotul avionului
care din greşeală l-a scos
pe Delmer Darion din apă.
Adăugaţi la asta şi
viaţa lui mizerabilă...
Se întâlnise cu Delmer Darion
doar cu două nopţi înainte.
- Am nevoie de un doi.
- Vă trebuie un 2.
În regulă.
- Iată un opt...
- Momentul adevărului...
Greutatea vinovăţiei...
şi o coincidenţă aşa de mare...
Craig Hansen s-a sinucis.
Iar eu încerc să mă gândesc că totul
a fost numai o chestie de şansă.
Povestea spune că o masă festivă din 1961
în onoarea Asociaţiei Americane de Ştiintă...
condusă de Dr. John Harper
preşedintele Asociaţiei...
a început cu o încercare
simplă de sinucidere.
Tânărul de 17 ani Sydney Barringer...
din oraşul Los Angeles...
în ziua de 23 martie, anul 1958.
Legistul a conchis că nereuşita sinucidere
a devenit o crimă reuşită...
Explicaţia:
Sinuciderea era confirmată de un bileţel
din buzunarul drept al
pantalonilor lui Sydney.
În acelaşi timp tânărul
Sydney stătea pe parapet...
o ceartă avea loc
trei etaje mai jos.
Vecinii au auzit,
aşa *** o fac de obicei,
cearta chiriaşilor, lucru care
nu era neobişnuit pentru ei...
Ca să se ameninţe unul
pe celălat cu o puşcă...
sau cu unul din multele pistoale
pe care le ţineau în casă.
"Am să te împuşc!"
Iar când puşca s-a descărcat accidental...
Rahatule!
- Sydney tocmai trecea prin faţa geamului.
- Ce?
Taci dracu' din gură!
În plus, chiriaşii erau din întâmplare...
Fay şi Arthur Barringer,
părinţii lui Sydney.
Când a fost pusă în faţa acuzaţiei
de către poliţaii prezenţi la faţa locului...
Fay Barringer a jurat că habar n-avea
că arma era încărcată.
Ea mă ameninţa întotdeauna cu arma,
dar nu o ţin încărcată.
Zici că n-ai încărcat arma?
De ce aş fi încărcat-o?
Un tânăr care locuia în clădire, câteodată
prieten şi musafir al lui Sydney Barringer...
a spus că a văzut, cu şase zile înainte,
*** a încărcat puşca.
Ricky, vino încoace un pic!
Se pare că toate certurile şi bătăile...
şi violenţa au fost mult
prea mult pentru Sydney...
Şi cunoscând obiceiul părinţilor
de a se certa, a decis să facă ceva.
A spus că a vrut ca ei
să se omoare unul pe altul...
şi tot ce vroiau ei era
să se omoare între ei...
iar el îi va ajuta s-o facă
dacă asta era ceea ce vroiau.
Sydney Barringer a sărit de pe acoperişul
etajului 9.
Părinţii se certau, trei
etaje mai jos.
Descărcarea accidentală a puştii
l-a lovit pe Sydney în stomac...
în timp ce trecea prin dreptul ferestrei
de la etajul 6.
El a fost ucis instantaneu,
dar continua să cadă...
numai pentru a găsi... o
plasa de siguranţă, instalată
pentru câţiva spălători de geamuri,
plasă care i-ar fi întrerupt căderea...
şi i-ar fi salvat viaţa. Dar n-a fost
să fie, din cauza găurii din stomac...
Deci Fay Berringer a fost acuzată
de uciderea propriului copil...
Iar Sydney Barringer a fost încadrat ca şi
complice la propria-i moarte.
Şi asta este umila opinie
a acestui povestitor...
că aceasta nu este numai
"ceva ce s-a întâmplat".
Acesta nu poate fi doar
"unul din acele lucruri".
Acesta nu poate fi aşa ceva.
Şi pentru asta aş vrea să spun...
Nu pot.
Asta n-a fost o chestie de şansă.
Aceste lucruri stranii
se întâmpla tot timpul.
În acest mare joc pe care-l jucăm, viaţa...
Nu e ceea ce sperai sau meritai...
E ceea ce ai.
Sunt Frank T. J. Mackey.
Autor al sistemului "Seduce şi Distruge"...
acum disponibil pentru tine
pe casete audio şi video,
"Seduce şi Distruge" vă
va învăţa tehnicile...
de a avea orice blondă beton
abia aşteptând să v-o tragă.
Concluzia?
Limbajul.
Cheia magică pentru a deschide
mintea analitică a femeii.
Intră direct în speranţele ei, dorinţele ei,
temerile ei, şi în drăguţii ei chiloţei.
Învaţă *** s-o faci pe
prietena ta...
servitoarea ta pentru sex.
"Seduce şi Distruge" produce
o stare de transă garantată,
care vă va aduce...
acea obrăznicie pe care o doriţi rapid.
Deci?
"Nu simt şi eu acelaşi lucru despre tine?"
De aproape 30 de ani,
America a stat pironită...
şi a răspuns la întrebări cu Jimmy Gator...
O legendă americană.
În această săptămână Jimmy îşi
celebrează cele 12.000 de ore de emisie.
Stau prin zonă de atâta vreme?
El e un familist care e
căsătorit de peste 40 ani...
cu doi copii şi un nepot care e pe drum.
L-am privit în fiecare zi pentru a vedea
căldura umană dintre Jimmy
şi câţiva copii speciali...
Şi sperăm că vor mai fi încă 30 de ani
pentru a privi ceea ce se întâmpla.
Eu sunt Jimmy Gator.
Donald W. Winnicott. 1911.
America de Nord. America de Sud.
Răspunsul e 4... 22. Gravitaţie.
Răspunsul este "Viaţa lui Samuel Johnson".
Să mergem. Trebuia s-o
fi făcut acum zece minute.
Avem nevoie de mai multă
mâncare pentru câini.
Vorbim în maşină.
Uite, am avut o audiţie serioasă azi.
- Haide.
- Şi asta? Am nevoie de asta.
Nu înţeleg de ce ai nevoie de 4 saci
de cărţi ca să mergi la şcoală.
N-ai nici un motiv pentru aşa multe pachete.
- Să fii gata la 2:00.
- Ar trebui la 1:30.
Ţi-am spus că am o audiţie.
Nu pot să ajung până la 2:00.
Ia-ţi lucrurile. Tre' să plec.
Te iubesc.
Şi eu te iubesc.
Donnie, ai un răspuns?
Am, Jimmy.
Prometeu.
Ăsta-i!
Donnie, ce senzaţie îţi provoacă?
Destul de interesant.
Pun pariu că nu mai aduci
prea mulţi oameni.
Am tot înaintat în vârstă.
Erai aşa drăguţ la televizor.
Pariez că nu poţi răspunde
la nici o întrebare acum.
- Suntem pregătiţi de plecare, Donnie.
- Bine.
- Ne vedem dimineaţă.
- Întârzii la muncă.
Puştiul de la concurs...
Donnie Smith!
*** ţi-a mers azi?
Rahat în ploaie, asta e.
Regrete împuţite.
Şi facem aceste lucruri,
înaintăm prin viaţa asta.
O să am nevoie de ajutorul tău, Phil.
Azi trebuie să mă ajuţi la ceva.
O să am grijă.
Orice, Earl.
Tu eşti doctorul lui, de aceea.
Spune-mi ceva.
Are nevoie de mai multe pastile.
Îi trebuie mai multe pastile, şi
eu am nevoie de câteva răspunsuri...
aşa că am să vin să te mai văd.
Bună dimineaţa, Linda.
Te iubesc, dragostea mea.
Mă întorc imediat. Am ceva de făcut.
Trebuie să văd ceva şi o să mă întorc.
La dracu'!
Mama dracu'!
Apăsaţi unu pentru a auzi comentariul,
şi pe doi pentru a lăsa
mesajul dumneavoastră.
Deci, salut. Eu sunt Jim.
Sunt ofiţer în LAPD...
şi lucrez în zona North Hollywood.
Îmi iubesc slujba, şi-mi place să
merg la filme.
Încerc să mă menţin în
formă, mi-o cere slujba.
Aşa că sunt într-o formă destul de bună.
Am 32 de ani, 1,85 m şi vreo 9O kg...
dacă asta are important pentru tine.
Aş vrea să întâlnesc pe cineva deosebit,
căreia să-i placă lucrurile liniştite.
Am o viaţă stresantă şi sper
la o relaţie foarte liniş***ă...
fără obligaţii şi plină de dragoste.
DACĂ eşti acea persoană, lasă-mi
un mesaj în cutia poştală 82. Mulţumesc.
Atât de multă violentă...
dar asta-i viaţa.
Noroc, ca întotdeauna.
Ajută şi protejează,
şi tot acel bla-bla-bla...
de pe portiera maşinii.
Să-ţi spun ceva.
Nu-i o slujbă uşoară.
Am primit un apel de la dispecerat.
Veşti proaste...
şi o treabă împuţită.
Dar e slujba mea, şi-mi place.
Pentru că vreau s-o fac
aşa *** scrie la carte...
În viaţa asta şi în lumea asta,
vreau să fac bine...
şi vreau să ajut oamenii.
Şi pot primi 20 de alarme false pe zi...
dar odată poate pot ajuta pe cineva.
Salvez pe cineva...
îndrept o situaţie greşită
sau fac un bine ...
şi atunci sunt un poliţist fericit.
Şi noi trecem prin viaţă,
trebuie să încercăm să facem bine.
Fă bine.
Şi dacă putem face asta...
făra a răni pe altcineva.
Ei bine, atunci...
- Alo!
- Cine-i?
De fiecare dată când
fac rondul, apare altceva.
- Liniştiţi-vă.
- Nu poţi veni aici pur şi simplu!
Uşa era deschisă, cucoană!
Am primit un apel!
Nu puteţi intra înăuntru.
Liniştiţi-vă...
Sunt liniş***ă.
Am primit un apel despre apartamentul ăsta.
Deranjaţi vecinii.
Nu-i nici un scandal!
Atunci, nu aveţi de ce să vă
faceţi griji.
Nu-mi povestiţi voi mie.
Îmi cunosc drepturile. Nu puteţi...
Cucoană, vrei să mă testezi?
Vrei să-mi zici de legi?
M-ai enervat destul,
am să te duc la închisoare.
- Acu' linişteşte-te.
- Sunt liniş***ă!
Nu. Nu eşti calmă.
Ţipi la mine.
Ai înţeles?
Am primit un apel de
scandal, şi am venit să văd.
Asta am de gând să fac.
Sunteţi singură acum?
Nu am de gând să-ţi mai răspund.
- Nu, nu-mi mai răspunzi, dar am să te
mai întreb încă odată.
Eşti singură acasă?
- Ţie *** ţi se pare?
- Nu mai e nimeni aici?
Tu eşti aici!
Adevărat, dar mai este şi altcineva...
în afara de noi în această casă?
- Nu, ţi-am mai spus odată.
- Mă minţi cumva?
Locuiesc singură.
Asta o fi adevărat, dar
ce te-am întrebat eu...
Mai este cineva în casă acum?
- *** te cheamă?
- Marcie. - Bună, Marcie.
- Marcie aş vrea să te aşezi aici.
- Prefer să stau în picioare.
Nu stăm la discuţii!
- Dar n-am făcut nimic!
- Mişcă, cucoană.
După *** am mai spus, sunt aici
ca să verific o plângere de scandal.
Câţiva vecini au auzit ţipete şi o bufnitură.
Habar n-am.
- Ce-a fost asta?
- N-am auzit nimic.
Stai pe canapea!
- N-am să fac nimic! - Ce-i
rahatu' ăsta? - Nu fă asta.
- Nu mă enerva cucoană!
- Rahat!
Pentru ce?
Spune-mi de ce?!
- Te-am rugat să stai pe canapea, cucoană.
- E o minciună.
Rahatu' dracului.
Aici 15- L-27.
O să am nevoie de întăriri.
Ce mama dracu-i asta?
E un rahat, nenorocitu' dracului!
- Stai pe loc, Marcie!
- E o minciună, şi ştii asta!
- Stai acolo, Marcie.
- Nu intra în dormitorul meu!
Ăsta-i o minciună, ratatu' dracului!
Nu te duce pe coridor!
Nu te duce pe afurisitul de coridor!
- LAPD!
- Nu intraţi în nenorocitu' meu de dormitor!
Ieşiti afară, cu mâinile sus!
Ce v-am spus? Nu-i nimeni aici.
Unde mama dracu' te duci, nemernicule?
Nu intraţi în dormitorul meu!
Nu vă apropiaţi de dulapul
meu nenorocit! Ce v-am spus?
Poliţia!
Dacă e cineva în dulap,
ieşi afară cu mâinile sus!
Marcie, nu mai mişca canapeaua!
Nu fă asta omule!
Nu-i nimeni în nenorocitu' ăla de dulap!
Dacă trebuie să deschid dulapul,
ai să fii împuşcat!
Vino aici, nenorocitu' dracului!
De ce nu poţi vorbi cu mine?
- Nu-i nimeni înăuntru! Ţi-am spus!
- Marcie, taci din gură!
Asta n-are nici un sens!
Mama dracu', n-are nici un sens!
Ăsta-i un rahat, nenorocitule!
De ce nu poţi vorbi cu mine?
Ce dracu' e asta, Marcie?
Nu-i vina mea!
Moare dracu' în timp ce noi stăm aici.
Iisuse, *** poţi să-mi spui să mă calmez?
Pot să te ajut să treci prin asta...
dar sunt câteva lucruri de
care trebuie să ai grijă.
Putem să ne grăbim...
dar trebuie să ştiu dacă mă asculţi.
Sunt într-o dispoziţie groaznică...
E ca şi *** ar pleca, şi nu ştiu...
Spune-mi lucruri practice,
de exemplu ce vom face cu corpul.
Ce-am să fac când moare?
Ce se întâmpla după aceea?
De asta s-au inventat spitalele,
ca să se ocupe de asta în locul tău.
Vor trimite o infirmieră...
Nu.
Îl are pe Phil acum.
Phil e cel de serviciu?
Dacă eşti mulţumită că
Phil are grijă de el, bine...
dar contactează spitalul
ca să aranjeze cu corpul.
Nu înţelegi.
Durerea creşte şi nenorocitele
astea de pastile n-au nici un efect.
De două zile
nu mai poate înghiţi...
şi habar n-am dacă
pastilele ajung în stomac.
Stau toată noaptea şi mă holbez la el...
şi habar n-am dacă a înghiţit pastilele.
Geme, şi suferă.
Putem rezolva asta,
pot să-ţi dau...
Mă asculţi?
Ascult.
Mă simt mai bine.
Vrei să stai jos?
Trebuie să stau jos.
Linda, Earl nu o să supravieţuiască.
Moare. Chiar moare.
Foarte, foarte repede.
Toată chestia este să
facem această experientă...
cât mai puţin dureroasă
şi uşoară pentru el.
Înţelegi?
Spitalul va avea grijă de toate
chestiile tehnice.
Te vor ajuta, şi vor avea grijă de cadavru.
Pe ei trebuie să-i suni când el va muri.
Ăsta-i numărul de la spital.
Când se vor termina pilulele de morfină,
mai putem lua ceva în considerare.
Există o soluţie foarte puternică
de morfină lichidă.
Este o sticlută mică,
care are o pipetă.
Poate ajunge foarte uşor în
gură şi alunecă pe limbă...
şi în mod sigur îi va
diminua durerea pe care o are.
Dar trebuie să-ţi dai seama, că
odată ce i-ai administrat-o...
Nu mai există cale de întoarcere.
Sigur îi va calma durerea...
dar va alterna stările de luciditate,
cu cele de inconştientă.
Chiar mai rău decât este acum.
Nu va mai recunoaşte pe nimeni...
Ce aş putea să mai spun?
Nu ştiu...
Nu vreau să mai...
Să stai aici.
Înţeleg, se apropie sfârşitul.
Văd pixul ăla.
Îl văd. Ştiu că este acolo.
Pot să ajung la el.
Nu, n-are nici un sens.
Ştii, am un băiat.
Chiar?
- Unde este?
- Habar n-am.
Vreau să spun...
E pe-aici.
E aici în oraş, dar nu ştiu unde.
E dureros.
Foarte.
Ai o prietenă, Phil?
- Am prietenă.
- Încerc să am.
Să faceţi lucruri bune împreună.
Comunicaţi unul cu altul.
Prostiile astea sunt adevărate.
Găseşte o fată bună, şi păstreaz-o.
Unde-i Linda?
A ieşit să-şi rezolve nişte treburi.
Se va întoarce.
E o fată bună.
E puţin nebună,
dar cred că e o fată bună.
E ca o floricică.
Te iubeşte.
Poate.
Sigur. E una din cele bune.
Când a fost ultima oară
când ai vorbit cu fiul tău?
Nu mai ştiu.
Zece.
Poate zece...
cinci.
La dracu'.
La dracu'.
E încă ceva care dispare.
- Memoria?
- Aşezarea timpului.
Pot să-mi mai amintesc diferite lucruri,
dar nu chiar acum.
Ştii?
- Normal că ştii!
- Am mai văzut-o şi înainte.
- Tot ticăloşi ca mine?
- Nu mai sunt ticăloşi ca tine.
Du-te dracu.
*** se face că mai ştii cuvintele astea...
ca "suge-o", "rahat" sau "bot"?
- Fă-mi o favoare...
- Să mă duc dracu...
Te-ai prins.
Dumnezeule!
Nu mai pot...
Nu mai pot rezista durerii.
Vrei o pastilă cu morfină?
- Nu, dă-mi nenorocitu' ăla de telefon.
- Pe cine vrei să suni?
Vreau să-l văd. Unde e?
Cine?
- Jack.
- Jack e fiul tău?
Pe el vrei să-l suni? Îţi formez eu
numărul, dacă ţi-l aminteşti.
Nu e el. Nu e el.
E un nenorocit.
Phil, vino aici.
E aşa o plictiseală...
Dorinţa unui muribund...
şi tot ceea ce un bătrân
pe patul de moarte...
vrea un singur lucru...
Bine.
Îl găseşti pe...
Frank.
Îl cheamă Frank Mackey.
Frank Mackey?
E fiul tău?
Nu-i numele meu.
Du-te şi găseşte-o...
Găseşte-o pe Lily.
Dă-mi aia.
Dă-mi-o.
Dacă mi-o dai...
..acolo, pe...
- La dracu'. Nu mai rezist.
- M-am prins.
"Seduce şi distruge"
Respectă scula!
Şi îmblânzeşte-o!
Îmblânzeşte-o!
Ia-o de cap mai întâi,
cu îndemarea...
cu care am să vă învăţ...
şi spune nu!
- Nu ai să mă controlezi!
- Nu!
N-ai să-mi iei sufletul!
N-ai să câştigi jocul ăsta!
Pentru că e un joc, băieţi.
Credeţi că nu-i un joc?
Întoarceţi-vă la şcoală... unde v-aţi
îndrăgostit de Mary Jane cea cu ţâţe mari.
Respectă scula!
Întipăriţi-vă în cap lucrul ăsta.
Eu sunt cel ce comandă aici.
- Eu sunt singurul ce spune da!
- Da!
- Nu!
- Nu!
- Acum!
- Acum!
- Aici!
- Aici!
Pentru că e universal.
Pentru că tine de evoluţie.
E antropologic.
E biologic.
E animalic.
... Noi...
suntem...
bărbaţi!
Tu eşti Gwenovier?
Sunt Căpitanul Muffy, asistentul
personal al lui Frank. Ăsta-i Doc.
Putem coborî acum.
A început acum 35 de minute...
dar probabil că acum şi-a intrat în mână.
Uită-te la începutul paginii.
Ce-a spus?
Ia-ţi un calendar!
Adevărat. Nu pot să-l mai stresez.
E o chestie simplă.
Costă numa' 99 centi în magazin.
Dar dacă te uiţi în
bagajele tale, pe la fund...
ai să vezi că am fost destul
de drăguţ ca să-ţi pun unul.
Cam ăsta-i genul meu
de a fi nemernic.
Ai nevoie de calendar.
Nu pare prea scump.
E un obiect mic şi simplu,
dar îţi va schimba viaţa.
Întâlneşti o fată,
şi vrei să o faci cu întrerupere.
Să zicem, o perioadă de opt
zile până la următorul contact.
*** ai să afli când s-au
terminat cele opt zile?
Aşa-i.
Faci o însemnare în calendar.
Rămâneţi cu mine şi cu calendarul...
şi veţi stabili obiective.
Dacă vrei într-adevăr să-ţi transformi
prietena în altceva,
trebuie să fii dur cu tine însuti.
Trebuie să-ţi stabileşti obiective.
Domnul în şort maro, nu vă
disting numele. *** vă numiţi?
Alo?
Salut, Frank e pe-acolo?
Nu, aveţi un număr greşit.
Îmi pare rău.
Îl caut pe Frank Mackey.
N-avem nici un Frank aici.
Numărul este 818-775-3993?
Da, dar aveţi numărul greşit.
Cunoşti vreun Jack, din greşeală?
Nu.
Doar o mână obişnuită.
Rataţi şi obsedati.
- Suntem toţi sus.
- Mulţam'.
- M-a chemat să-mi ceară sfatul
referitor la un tip.
- Ai găsit tot ce-ţi trebuie?
- Totu-i pregă***.
Ea ştie ce simţi pentru ea?
Da. Sigur.
Şi ce zice?
Zice că ea nu simte
acelaşi lucru pentru mine.
Cred că toată lumea înţelege
acest gen de durere, Geoff...
Mulţumesc că ai spus asta.
O să-ţi spun ce vrem s-o învăţăm pe Denise,
când ne punem calendarele la treabă...
şi ne fixăm obiective.
Denise...
Denise cea bună...
O notez. O scriu.
Ai fost avertizată.
Am laserele, fazerele, rachetele...
am "bazooka" mea,
motoarele îndreptate spre tine.
Pentru că eu şi fraţii
mei vrem să sărbătorim.
Pe 1 Mai, sărbătorim Valentine's Day.
Şi vine iunie, e linsul lingurii mele.
Vine august,
ne place să sărbătorim...
Sfânta Maică Perversiune!
Mi-am fixat obiective.
Şi când am zis că nu mă interesează...
Nu mă interesează!
Tu crezi că e prietena ta, Geoff?
Nu e prietena ta.
Crezi că ea va fi lângă tine
dacă lucrurile merg prost?
Când lucrurile o iau razna,
credeţi că ele vor fi aici pentru noi?
Mai gândeşte-te. La dracu, Denise.
Denise cea bunuţă...
ai să-mi dai plăcinţica ta, iubito.
Ascultaţi aici...
Toţi avem nevoie de
femei ca prietene...
O să învăţăm la capitolul 23
că mai sunt câteva
care sunt pricepute
la capcanele geloziei.
Dar o să ajungem mai târziu acolo.
Deschideţi agendele
albastre la pagina 18.
O să trecem rapid, dar mai
târziu o să aprofundăm.
Capitolul 18.
Agenda albastră.
"Creaţi o tragedie."
E foarte simplu...
şi e eficientă pentru una mică.
Sunaţi-vă prietena şi
stabiliţi o întâlnire. Să fie pe la 19:30.
O sun.
Salut.
- Claudia e acasă?
- Doarme.
Eşti prietenul ei?
- Eşti Jimmy Gator, aşa-i?
- Aşa-i.
- *** te chemă?
- Ray.
- Deci eşti prietenul ei?
- Nu, sunt doar un amic.
Aha.
- Ce faci aici?
- Sunt tatăl ei.
Pot să întru?
Bineînţeles.
Mulţumesc.
- Ce-i asta?
- Sunt eu, Claudia.
Ce vrei?
De ce eşti aici?
Aş vrea să vorbesc cu tine.
Prietenul tău m-a lăsat să intru.
Nu-i prietenul meu.
Acum o să zici că-s curvă?
Nu vreau.
Atunci ce mama dracu' vrei?
- Aş vrea să stau de vorbă cu tine.
- Nu te aşeza!
Aş vrea...
Doar să stăm de vorbă...
- Nu vreau să vorbesc cu tine!
- Am multe să-ţi spun...
- Nu vreau să vorbesc cu tine!
- Nu neapărat acum.
Poate altă dată.
N-am vrut să dau buzna chiar aşa.
De ce ai venit aici?
De ce faci asta?
- Vrei să zici că-s curvă?
- Nu vreau asta, n-am zis aşa ceva.
Sigur.
Ce cauţi aici?
Ce dracului cauţi în casa mea?
Te rog, nu ţipa.
Nu face o criză.
Nu sunt nebună!
Să nu-mi spui că-s nebună!
Sunt bolnav, Claudia.
- Du-te dracu!
- Te rog, ascultă-mă.
- Du-te dracu!
- Ascultă-mă, Claudia.
Sunt pe moarte.
M-am îmbolnăvit, şi mă sting...
Du-te dracu!
Ieşi afară din casa mea!
Mor! Am cancer, Claudia.
Am cancer.
- Am să mor curând.
- Du-te dracului!
- Am metastază, la oase.
- Du-te dracului!
Nu te mint, e adevărul.
Vreau să spun că o să mă sting.
Cară-te.
Ieşi afară de aici!
Cară-te!
- Du-te!
- Maică-ta vrea să ştie de tine.
Du-te dracului!
Cară-te!
Ieşi naibii din casa mea!
Acum!
Ieşi!
Salut, Avi.
Numai un pic.
- Te rog.
- Nu fă asta, Donnie.
E tare nasol, Solomon!
Nu meritam asta.
Încetează, Donnie.
Acum are sens.
Acum chiar are sens.
Nu faci treaba pe care ţi-am dat-o.
O treabă pe care ţi-am dat-o.
Aceeaşi, aceeaşi şi aceeaşi.
Îmi pare rău, dar n-am să mai spun
că-mi pare rău.
N-am nici un ban, Solomon.
Dacă mă concediezi...
Te plătesc!
Îţi dau salariu!
Vânzările tale lasă de dorit!
Eu dau!
Ştii ce-am să fac?
Te pun într-un clasament.
În magazinul meu. Vânzătorul meu.
Rahatu' meu de firmă
Solomon Solomon Electronic!
Donnie Smith - geniul concursului!
Îţi vând celebritatea mea, numele meu!
Exact!
La dracu...
Te-am plă***!
Ţi-am dat o şansă din nou,
şi m-ai dezamăgit!
Am avut atâta încredere în tine!
Cheile de la magazin! Cifrul de la seif!
Viaţa şi sângele afacerii mele!
Întotdeauna târziu! Împrumuturi!
Împrumutul pe care ţi l-am dat
pentru bucătăria pe care n-ai avut-o!
Ţi-am dat banii înapoi!
După 2 ani, din salariul!
Nu ţi-am calculat dobândă niciodată!
Solomon, te rog.
Sunt nenorocit!
E cel mai prost moment posibil!
Trebuie să muncesc!
Am datorii...
Am operaţia!
Se apropie operaţia!
- Ce operaţie?
- Operaţia de corecţie a dintilor!
- Ce-i asta?
- Aparat dentar.
- Nu-ţi trebuie aparat dentar.
- Ba da!
Am nevoie de operaţie!
Cred că te-a trăznit un fulger
când ai fost în vacanţă în Tahoe.
Nu cred că e o idee bună.
Te mai rog o dată.
Te rog să nu faci asta.
- *** plăteşti aparatul?
- Nu ştiu!
Cât costă aparatul?
- Nu contează.
- Aproape 5.000 de dolari.
Mă scoţi din sărite!
E incredibil!
Plăteşti 5.000 $ pentru
un aparat de care n-ai nevoie?
Am fost un bun salariat.
- Nu face asta!
- De unde iei banii?
- Nu ştiu!
- Vroiai să-mi ceri mie!
- Nu-ţi trebuie aparatul, Donnie.
- Asta nu-i treaba ta!
Am fost un bun angajat,
rahat cu ochi ce eşti!
Ai grijă!
Dă-mi cheile!
Dă-mi cheile alea!
Identificat ca Porter Parker,
59 ani...
tipul mort din dulap.
Aşa a spus tipul,
că e soţul ei.
- Nu locuieşte aici.
- Fiul ei, şi un puşti..
Au fost aici,
şi toată noaptea au ţipat.
- Unde sunt?
- Nu sunt de găsit.
Am găsit 600$ şi o cutie mare
de prezervative lângă pat.
- Era destul de agresivă...
- Măritată de 3 ori.
Tipi care veneau toată ziua.
A spus că fiul ei şi tipul din dulap
mergeau împreună la ea.
- Ce spune?
- Nimic.
Mulţumesc, Randy.
Cu cât mă plăteşti pentru ajutor?
E mult mai complicat, piciule.
Pune-mă pe statul de plată
şi ai să ştii ce urmează.
Ca să fii ofiţer de poliţie nu
e de ajuns să semnezi undeva.
Trebuie să te mai antrenezi ceva ani.
Sunt antrenat. Sunt pregă***.
Vrei să cumperi nişte bomboane?
Îmi pare rău, piciule.
Vrei declaraţia mea? Am
s-o interpretez pentru tine.
Dar tot trebuie să mă plăteşti.
- De ce nu eşti la scoală azi?
- Azi n-am ore.
- S-a îmbolnăvit profesorul.
- Nu aveţi suplinitori la şcoală?
Nu.
Ce au găsit acolo?
E confidenţial, puştiule.
Spune-mi ce ştii.
Îţi spun şi eu ce ştiu.
- Nu se poate.
- Detectivii ăia nu-s buni de nimic.
Pot să te ajut.
Să te fac vedetă.
Îţi spun ce ştiu.
Vrei să ştii cine l-a ucis?
Vino aici.
Nu.
Vino aici.
Îţi baţi joc de un poliţist?
Te pot ajuta să rezolvi cazul.
Am văzut cine a fost.
Eşti glumeţ?
Faci bancuri cu mine?
- Sunt un rapper.
- Eşti rapper?
- Ai înregistrat ceva?
- Încă nu.
Îţi dau indicii dacă
ai încredere în mine.
- Poate când vei fi mai mare.
- Nu te aburesc!
Ai grijă *** vorbeşti!
Omule, ascultă-mă *** cânt.
Priveşte şi ascultă.
Bine.
Cuvintele mele în doi peri,
cu gagii mei, tu nu le auzi...
Gândeşte, şi fii pe fază...
Spun ce şţiu, pentru tine o fac.
Trăiesc între ticăloşi, şi drogaţi,
Negri sugători,
masturbându-ţi trăgaciul...
Stai aşa.
Nu vreau să aud cuvintele astea.
Trăim, ca să îmbătrânim...
Crezi că ai dat de ceva, dar nu-i moca.
Nu eşti duhovnicul meu,
aşa că taci dracu'....
- Încearcă să asculţi şi să-nveţi...
- Ia o pauză, Coolio.
-Destul.
- E aproape gata.
Cântă fără să dai din buze.
Acel suflet adu-l aici,
eu sunt profetul,
care vorbeşte de viermele
pus ca să înhaţe oprimantul.
Fuge de diavol,
dar moartea o merită.
Dacă e rănit,
îşi merită durerea.
Când Soarele nu-i bun,
Dumnezeu aduce ploaia.
Rahaturile astea o să te
ajute să rezolvi cazul.
Bine, *** zici tu.
Mersi de ajutor, Ice- T.
M-ai ascultat?
Te-am ascultat.
Ţi-am spus cine a făcut-o,
iar tu nici n-ai ascultat.
Am terminat cu jocurile.
Fii beton.
Du-te la şcoală.
Mişcă-te.
Mişcă.
- Să mergem.
- Tu întârzii, nu eu.
- N-am înţeles.
- Puteai doar...
Puteai să te grăbeşti..
Eşti în stare să câştigi?
Bineînţeles.
Eşti în regulă?
Aproape că mi-am rupt glezna.
Trebuie ca la machiaj să-ţi aranjeze părul.
E ud.
Aici erai!
- Îmi pare rău de întârziere.
- Nici o problemă.
- Am fost prinşi în trafic.
- Cartea e teafără..
- Ce ai faci?
- Bine.
Gata de concurs?
Cunoşti afacerea cu Alan Thicke?
Teroristul Corey Haim, din facultate?
- Unde-s Richard şi Julia?
- Sunt aici.
Sunt în cabina de machiaj,
totul e pregă***.
- Ne vedem mai târziu.
- Du-te.
Bine, te iubesc.
- Baftă, Rick.
- Salut, Peter.
***...! La dracu'!
Nu-mi amintesc numele.
- Cine-i gata să doboare recordul?
- Ăsta a fost pe-aproape.
- Plouă cu găleata.
- Într-adevăr, aşa e.
N-am mai văzut aşa ploaie.
Din cauza La Nina sau El Nino
sau *** dracu' s-o fi numind.
- Unde-i departamentul de ştiri?
- Sus.
- Ai mai fost pe aici?
- Bineînţeles. De ce?
Mă întrebam de departamentul pentru vreme.
Dacă au staţie meteo exterioare,
sau folosesc aparatură de interior?
Pot să verific asta,
şi mai târziu le putem vizita.
Bine?
- Întrebi pentru că plouă afară?
- Bănuiesc.
Orice s-ar întâmpla, asta cauţi?
Nu ştiu.
Nu ştii.
Interesant mod de viaţă...
Mă interesează tot ce se întâmplă.
Ploaia e ploaie.
Doar atât.
- Bună, Mary.
- Salut, Stanley.
Rose e la telefon.
Astea sunt cărţile de azi.
Un sfert de oră
pentru a trece peste cărţi.
- Îmi pare rău.
- Găseşte-o pe Paula.
- Acum?
- Da!
- În 20 de minute intrăm în direct.
- La dracu', Mary.
Bună.
- Salut, ce mai faci?
- Beau.
- Încet sau repede?
- Cât de repede pot.
Să vii acasă imediat după spectacol.
Am fost să o văd.
Mi-a deschis un tip în chiloţi.
Avea 50 de ani.
Cocaina era împrăştiată pe masă.
- A vorbit cu tine?
- A înnebunit, Rose.
I-ai spus?
Nu ştiu.
Te las, mai am de băut.
Te iubesc.
Şi eu te iubesc.
Rahat.
Poliţia! Deschideţi uşa!
Cine-i?
LAPD!
Deschideţi uşa!
Vin!
Trebuie să mă îmbrac!
Nu te mişti destul de repede!
Deschide uşa!
Nu m-ai auzit?
Am zis că vin acum!
Trebuie să mă îmbrac!
Nu-mi place să vin aici
şi să nu pot vorbi.
Nici o problemă, înţeleg.
Aş fi vrut să fie altfel.
Nu ştiu, mă simt depăşită.
A rămas fără tratament...
Fără astea, ar fi mai bine.
Mulţumesc, Dr. Diane.
Stanley Spector şi genialii săi prieteni...
Richard şi Julia
pot învinge provocarea de azi
a lui Mim, Luis şi Todd.
Se îndreaptă spre o jumătate de milion,
şi un nou record. Sunteţi serviciul de
cumpărături la domiciliu?
- Numărul de telefon?
-818-725-4424.
- Tu eşti, Partridge?
- Da.
Aş vrea nişte unt de arahide,
Camel Lights,
- Şi apă.
- Îmbuteliată?
Nu, fără apă.
Mai bine nişte pâine albă.
Bine.
Aveţi revista "Playboy"?
Şi una din asta.
Dar Penthouse?
- Da.
- O aveţi?
Şi asta. Dar Hustler?
- Da.
- Şi pe asta o aveţi?
O vreau şi pe asta.
- Atât?
- Da.
Doriţi unt de arahide, pâine şi ţigări?
Da... Cât?
Total 31.90.
În maxim 30 de minute.
Mulţumesc.
- Bani gheaţă sau carte de credit?
- Bani gheaţă.
- Mulţumesc.
- Mulţumesc.
Respectă scula şi îmblânzeşte-o!
Poftă mare!
Sunt Gwenovier de la show-ul "Profiluri".
A venit pentru interviu.
- Îmi pare bine.
- Vă admir munca.
Nu eşti în siguranţă aici.
Am terminat cursul, Gwenovier...
şi am jurat pe Dumnezeu,
că sunt Batman! Sunt Superman.
Sunt un erou...
aşa mă simt.
Aş putea ieşi din cameră...
să ies pe hol, să mă plimb pe stradă...
şi aş putea agăţa orice tipă...
care s-a oprit doar pentru o secundă.
- O secundă?
- Numai o secundă, fato.
O strălucire, o ezitare...
o ocheadă subtilă ca să ştiu...
şi asta e...
Bing, ***, bum.
Dumnezeule!
Am ţâşnit ca o săgeată.
Îţi spun...
Să nu-ţi faci rău, Ok?
Îţi spun, chiar îţi spun.
Aşa sunt după fiecare seminar...
Sunt ceea ce cred!
Fac ceea ce spun.
Trăiesc după aceste reguli...
după *** le predau.
Simt apoi nevoia să fiu obraznic,
mă uit în toate direcţiile.
Am câştigat meciul cu 1 la 0.
Să începem să înregistrăm.
Credeam că înregistraţi deja!
Haide, Gwenovier!
Ies perle din mine aici.
Vreau să ştii că reuşesc asta...
nu doar pentru că sunt Frank T. J. Mackey.
Gândeşte-te la asta.
Sunt femei...
care vor să mă distrugă.
Nu. Nu-mi vine să cred.
Asta înseamnă că e
tare greu pentru mine.
Sunt tipe care mă caută...
îmi ştiu planurile şi schemele.
Se culcă cu mine.
Apoi, vorbeşte cu prietenele ei.
"Frank Mackey nu-i aşa.
Nu m-a avut."
Aşa că eu sunt...
Sunt cu motoarele în plin...
la putere maximă prin raiul încins.
- Tocma' am eschivat dreapta.
- Da, înţeleg.
Gloanţele...
- Mamă, ce bucăţele.
- Linişteşte-te, ia-o uşurel,
şi fii băiat bun.
Domnule Mackey?
Aşează-te...
şi porneşte microfonul.
Putem face asta.
Da, doamnă.
Bine.
O să încep prin a te întreba...
O secundă.
Ai ratat un nasture.
Mulţumesc.
Ce vrei să ştii?
Fă-o să se întâmple. Ăsta eşti tu, Donnie.
Hai, hai hai!
Bună. Te-ai întors din nou, ai?
Da. Bună. Ce mai faci?
- Ce-ţi aduc?
- Cola dietetică.
Arătaţi obosit. Ce vă dau?
Poţi să mă suni?
- Brad, îmi pare bine să te văd.
- Şi mie îmi pare bine.
Ţi-ai plă*** rata la Harley?
Încă nu.
Săptămâna viitoare.
Ai ieşit vreodată? Şase zile pe săptămână...
- Mi-ar plăcea.
- Încă una?
Da, te rog.
Aş vrea o tequila.
- De care?
- Nu contează.
Deschide uşa acum!
Da, salut.
Bună!
Îmi pare rău.
Trebuia să mă îmbrac.
- Locuiţi aici?
- Da!
- Eşti singură?
- Da!
Nu mai e nimeni cu tine?
Nu!
Ce s-a întâmplat?
Mai întâi opreşte muzica,
ca să putem vorbi!
Te deranjează dacă întru?
Nu. Te rog.
Vecinii sunt îngrijoraţi.
Îmi pare rău.
- Locuieşti singură?
- Da.
- *** te cheamă?
- Claudia. - Claudia şi mai ***?
Claudia Wilson...
Claudia Wilson, vrei să surzeşti?
Ce?
- Ai auzit ce ţi-am spus?
- Da, dar nu ştiu ce...
Asculţi muzica aşa de tare...
că ai să-ţi spargi timpanele.
Aha.
Dacă ai să continui să
asculţi muzica la volumul ăsta,
atunci n-ai să surzeşti numai tu...
vor surzi şi vecinii tăi.
- Nu mi-am dat seama că muzica
e dată aşa de tare.
Ăsta-i primul semn că ai să surzeşti.
Ai priceput?
Da.
Aveai şi televizorul deschis.
De obicei le ţii pe
amândouă deschise deodată?
Nu ştiu.
Ce-i asta?
- Claudia, ai luat ceva droguri azi?
- Nu.
- Ai băut ceva?
- Nu.
Bine.
Am primit un apel
că e scandal aici.
Muzică la maximum...
Strigăte şi ţipete.
Au fost ceva strigăte
şi ţipete pe aici?
Da.
A venit cineva...
Cineva pe care nu vroiam să-l văd.
Şi i-am spus să plece,
aşa că nu-i nici o problemă.
A plecat. Îmi pare rău.
- A fost prietenul tău?
- Nu.
- N-ai un prieten?
- Nu.
- Deci, cine a fost?
- A fost...
A plecat.
Vreau să spun că ...
S-a terminat...
Vă deranjează dacă arunc o privire
prin jur, pentru siguranţa dumneavoastră?
- Vă rog.
- E-n regulă.
Ce căutaţi?
Claudia...
De ce nu mă laşi pe mine să mă ocup de
întrebări, iar tu să te ocupi de răspunsuri?
- Bine?
- Da.
- Sunt aici să te ajut.
- Bine.
Ţi-au mai dat ceva teme
pentru acasă?
Nu atât de multe.
N-am mai dat pe la şcoală,
am avut multe audiţii.
- Nu mai am ore obişnuite.
- Ce faci?
Mă lasă să studiez...
să citesc cât mai mult.
- Mişto.
- Ai un impresar, Stanley?
Nu.
Ar trebui să-ţi iei.
Te scapă de multe.
- De exemplu?
- Publicitatea şi alte rahaturi.
- Cynthia...
Poţi avea chestii gratuite...
de la oameni care vor
să le faci reclamă.
Reclame, un serial de comedie,
un F. S., sau ceva asemănător.
- Ce-i aia "F. S."?
- Ău! Filmul săptămânii.
Am fost la unul în dimineaţa asta
cu Alan Thicke şi Corey Haim.
- Te-au mai chemat?
- Încă nu, dar probabil o s-o facă.
Dacă o să doborâm recordul
s-ar putea să te cheme.
Am să-l primesc pentru că
sunt o actriţă bună.
Obraznico!
- Cynthia? - Ce este?
- Trebuie să merg la baie.
- Nu te mai poţi tine?
A fost fantastic,
şi vreau să vă mulţumesc.
Serios, lapte şi sport.
N-ai auzit niciodată de lapte şi sport?
Baseball, sau orice...
când ajung la astea...
sau cine doboară un record.
Tot felul de produse din lapte...
sau reţete pe bază de lapte.
Ca laptele de capră, brânza
de capră, toate astea.
Aţi înţeles? Aşa că, băieţi alăturaţi-vă mie.
Mă scuzaţi, puteţi să-mi
aduceţi nişte lapte degresat?
Şi câteva cuburi de gheată.
- Nu par prea tari.
- Par inteligenţi?
Nu.
- Ce au de gând să facă? Să ne bată?
- Poate.
N-am ieşit afară două zile înainte
să doborâm recordul.
Vor să ne termine, au chemat
echipa SWAT de la Harvard.
Suntem gat.
Arăţi ca naiba.
Te simţi bine?
Nu.
Te mai uiţi peste astea?
Sunt aceleaşi rahaturi
de 30 de ani, Burt.
Arăţi ca şi ***
ai avea bani în buzunare.
Poate că sunt bucuros
să-mi văd prietenul aici.
Aruncă ceva bani prin jur.
Bani, bani, bani.
Sună ameninţător.
Ai dragoste în inimă?
Sunt tot numai dragoste.
Am dragoste şi pentru tine, prietene.
E dragoste adevărată?
E dragostea care te face să simţi...
acea bucurie nemărginită
în fundul stomacului...
Răsucindu-se ca o găleată
de acid şi nervi...
făcându-te să suferi şi
să te bucuri tot timpul...
Mă urmăreşti?
M-ai pierdut la ultimele cuvinte...
dar cred că ăsta e genul de dragoste.
Îmi sună frumos.
Iubesc.
Într-un mod zgomotos, de altfel.
Într-adevăr.
Nu, e ceea ce-ţi spun.
- Iubesc.
- Da, ascult, prietene.
Mă numesc Donnie Smith
şi am multă dragoste de dăruit.
Bună ziua.
Sunt o grămadă, nu?
Mai sunt 30 de secunde!
Am să fiu cu ochii pe tine.
Am să mă întorc.
- Cynthia.
- Salut.
Ce se întâmplă acolo?
- Trebuie să merg la baie.
- Iisuse, Stanley!
Nu, nu poţi să faci asta.
Staţi să vă explic ceva. Trebuie să nuantati.
Nu fiţi foarte agresivi.
Fiţi subtili, să nu se prindă.
"Nu veţi ieşi
să vă jucaţi cu prietenii,
până când camera nu va fi
curăţată de la podea la tavan"
- La fel arată şi camera Juliei.
- Ca o cocină. Dar acum e echipată.
- Trebuia să fi văzut ce avea
pe ea când a ieşit pe uşă!
Am spus, "Mergem la şcoală,
nu la o prezentare de modă."
Pentru numele lui Dumnezeu, este scoală,
nu prezentare de modă!
Oameni buni, haideţi să facem
nişte nenorociţi de bani.
Eşti cu mine, Jimmy?
"Poate că suntem
din cauza trecutului,
dar trecutul nu este
din cauza noastră."
"Ne-am întâlnit la egalitate,
şi ne despărţim la pătrat"
În nenorocitu' meu de somn, Burt.
Şi cinci, patru, trei, doi...
În direct, din Burbank, California...
spectacolul "Ce ştiu copii?"
Intrăm în cel de-al 33-lea an de emisie...
e cel mai longeviv spectacol din America.
Şi locul unde trei copii
provoacă trei adulţi...
şi în final vom vedea cine-i şeful.
Trecând prin cele 8 săptămâni consecutive
în care au fost campioni, avem copiii...
Richard, Julia şi Stanley!
Iar noii oponenţi adulţi sunt
Mim, Luis, şi Todd.
Şi eu, sunt *** Jennings...
şi spun salut
gazdei voastre favorite şi şeful meu...
Jimmy Gator!
M-am întors din nou!
Sunt Jimmy Gator, şi credeţi sau nu...
suntem la sfârşitul săptămânii a 7-a,
îndreptându-ne spre cea de-a opta...
cu aceşti trei puşti incredibili...
Care sunt la două zile
şi la două jocuri distanţă...
de recordul spectacolului "Ce ştiu copii"...
pentru cel mai longeviv spectacol
din istoria televiziunii.
Acum, suntem sponsorizaţi de PTA...
şi de Fundaţia Profesorilor
din America de Nord.
Vom încerca să ne păstrăm
la standarde înalte...
şi de aceea suntem cel mai longeviv
spectacol din istoria televiziunii...
Aş vrea să vă spun ceva despre aceşti copii.
Aceşti copii sunt de ceva vreme cu noi.
Azi e o zi periculoasă deoarece...
Tocmai m-am întâlnit cu
oponenţii adulţi în culise...
şi vreau să vă spun, că sunt foarte
buni oponenţi pentru copii noştri.
Deci să începem spectacolul!
Vrem să ştim unde-ţi este fiul, Marcie?
Jerome Samuel Hall. S-a bătut
cu soţul tău? Ăsta e Viermele?
Poate s-au bătut.
Poate a fost un accident.
Poate s-au bătut.
Poate a fost un accident.
- Îi spuneau "Vierme"?
- Vrem să ştiu unde-ţi este băiatul, Marcie?
- Îi spuneau Vierme?
- Ajută-ne Marcie, ajută-ţi fiul.
- Îi spuneau Vierme?
- Ajută-ne Marcie, ajută-ţi fiul.
- Îi spuneau Vierme?
- Ajută-ne Marcie, ajută-ţi fiul.
Fiul şi nepotul.
Ajută-ne
pe noi, ajuta-i pe ei.
O scurtă recapitulaţie
pentru cei ce nu ştiu.
Prima rundă. Trei categorii.
Grila de punctaj de la 25 la 250...
plus un bonus pentru conversaţie.
Bună ziua.
Face 31.9O.
Categoriile sunt: "Autori",
"Teoria facerii lumii" şi "Bagă o poreclă".
Mulţumesc, Max...
Adulţii au tras la sorţi în culise,
aşa că vor începe.
Căpitanul de echipă...
Am luat-o.
Prima întrebare, pentru 25.
Cine a scris piesa "Pionierii"?
Stanley?
- Willa Cather.
- Willa Cather pentru 25.
Cunoscut pentru genul "Tragedie şi Sânge",
acest dramaturg...
Stanley?
Thomas Kyd.
Thomas Kyd.
Acest dramaturg şi actor francez
care s-a alăturat trupei lui Bejart...
Moliére.
Stanley, o să vreau
numele complet.
Jean-Baptiste Poquelin Moliére.
Ce dracului e asta?
Aşa, micuţule!
Habar n-am de unde-i ies chestiile astea.
E un geniu dat dracului, serios.
"Seduce şi Distruge", Chad la telefon.
Puteţi să-mi spuneţi numărul dvs?
Bună.
Sunteţi "Seduce şi Distruge"?
Da. Puteţi să-mi spuneţi telefonul?
Nu vreau să comand nimic.
Am o problemă ...
şi e destul de serioasă...
şi nu ştiu cu cine să vorbesc
sau ce ar trebui să fac.
Mă puteţi pune
în legătură cu cineva...
ca să explic?
Noi răspundem doar la telefon, domnule.
Puteţi să mă puneţi
în legătură cu cineva?
Care-i problema?
Lăsaţi-mă să vă explic.
Mă numesc Phil Parma.
Şi lucrez pentru Earl Partridge.
Sunt infirmier. E foarte bolnav.
E pe moarte, şi îi e foarte rău...
şi m-a rugat să-l ajut...
să-l ajut să-şi găsească fiul.
Alo? Mai eşti acolo?
Mai sunt. Ascult.
Vedeţi...
Frank T. J. Mackey este
fiul lui Earl Partridge.
- Aşa că tu de unde eşti?
- De pe aici.
- Mai exact?
- Din Hollywood.
Cu ce se ocupă părinţii tăi?
Tata lucrează în televiziune.
Maică-mea...
O să sune cam ciudat.
- Încearcă-mă.
- Era bibliotecară.
- De ce crezi că pare o prostie?
- Habar n-am. Poate nu e.
- Mama ta mai lucrează?
- Nu, e la pensie.
Sunteţi apropiaţi?
- E mama mea.
- Da, dar este şi femeie în acelaşi timp.
Ce părere are despre
"Seduce şi Distruge? Ce spune?
Spune, "Pune mâna pe ei"
Dar despre tatăl tău?
Tatăl meu...
Din păcate, a murit.
- Îmi pare rău. N-am ştiut.
- Te rog, nu.
N-aş fi adus vorba dacă ştiam..
E un lucru dureros.
Te rog. Da, este, dar...ascultă-mă.
Trebuie să mergi înainte.
Trecutul are locul său.
Da.
A fost acum mult timp
în urmă, iar oamenii mor.
Hai să schimbăm subiectul.
După cartea ta, ai terminat la UC Berkeley?
- Între 1984-1989.
- Psihologie.
Ţi-ai luat licenţa?
La limită.
E impresionant în cinci ani.
Pot să-mi iau o cafea?
Să-ţi aduc ceva?
- Nu, sunt în regulă.
- E în regulă.
Am nevoie de cafea.
Plouă cu găleata, nu?
Aveţi o grămadă de medicamente aici.
Puteţi da o petrecere
cu toate astea.
Luaţi de mult Prozac?
Dexedrină?
- Eu, nu...
- Interesante medicamente.
Ştiai că Dexedrina e de fapt
viteză într-o pastilă?
Bănuiesc că o grămadă de doctori
înlocuiesc Prozac cu Dexedrină.
Soluţia asta de morfină
poate să doboare pe oricine...
dacă nu e atent.
Nu poţi să le amesteci pe amândouă.
Aveţi tot felul de
droguri puternice...
De ce aveţi nevoie
de toate astea?
Rahat cu ochi!
Ce?
Despre ce vorbeşti?
Cine te crezi că eşti?
Nu ştii cine sunt,
ce viaţă am..
Şi ai tupeul şi indecenţa...
să mă întrebi despre viaţa mea?
Vă rog, liniştiţi-vă?
Nu mă luaţi cu "doamnă"!
Am venit cu reţetele...
aţi verificat...
arataţi suspiciune, puneţi întrebări!
Mi-e greată!
Mi-e greaţă, şi voi
mă întrebaţi de viaţa mea?
Aţi avut vreodată un mort viu în casă?
Unde e decenţa voastră?
- Nu ştiţi decât să întrebaţi.
- Ce-i greşit?
Du-te dracu. Asta-i greşit!
Şi tu mă faci doamnă!
Să-ţi fie ruşine!
Să-ţi fie ruşine!
Să vă fie ruşine la amândoi!
Nu au acelaşi nume de familie?
Pentru că au nume diferite.
Nu ştiu *** să explic asta.
Dar am senzaţia că
e o problemă între ei...
nu se cunosc prea bine,
nu ştiu multe unul despre altul.
Cred că nici nu vorbesc prea
mult între ei.
Dumnezeule, sună ciudat?
Nu înţeleg de ce sunaţi aici.
Nu există numele Frank
în agenda lui telefonică.
E pe moarte, are cancer.
Aşa că...
- Ce fel de cancer?
- La creier şi plămâni.
- Mama mea a avut cancer la sân.
- Îmi pare rău.
- Acum e bine?
- Acum da.
- Asta-i bine.
- Totuşi, a fost înfricosător.
- E o boală rea.
- Chiar este.
Asteaptă, îmi pare rău.
Şi de ce mă suni pe mine?
Ştiu că sună ciudat,
şi poate par ridicol...
parcă e scena din filmul...
în care tipul vrea
o îmbrăţişare a fiului pierdut...
Dar asta e chiar acea scenă.
Şi eu cred în scenele din filme...
pentru că sunt adevărate.
Pentru că se întâmplă cu adevărat...
credeţi-mă,
chiar se întâmplă cu adevărat.
Pot să vă dau numărul meu
să verificaţi...
şi să mă sunaţi...
dar nu mă lăsaţi aşa.
Bine?
Vă rog....
Vă rog.
Vedeţi...
asta e scena din film
în care mă ajutaţi.
- Eşti mare.
- Bune întrebări.
Bine. Credeam că ai crescut în Valley.
- După *** ţi-am spus...prin zonă.
- Ai fost pe la Van Nuys High?
Nu pot să spun că am fost.
L-am frecventat, din când în când..
Nu eram acel Frank Mackey...
care e acum pe
posturile de televiziune.
Mă complăceam să fiu *** eram..
În loc de ce vroiam să fiu.
- De unde-ţi vine numele?
- Numele meu?
Nu e numele tău de botez?
E numele mamei mele.
Ai cercetat bine.
- Şi Frank?
- E numele bunicului meu.
Am avut probleme să aflu rezultatele
şcolare de la UCLA şi Berkeley.
Ţi-ai schimbat numele...
nu erai pe listele lor.
Nu, nu eram.
De ce?
Pentru că acolo nu am
promovat oficial niciodată.
- Nu ţi-e clar?
- Aşa se pare.
Dumnezeule, vreau să se
înţeleagă bine asta.
M-am înscris neoficial.
Nu-mi puteam plăti taxele şcolare.
Dar am avut trei profesori minunaţi...
destul de drăguţi să mă
lase să stau la orele lor.
Macready, Horn şi Langtree, printre alţii.
Poţi să-i suni, dacă vrei.
N-am avut parte
de educaţie pe bani.
Sunt ca un cerşetor ajuns prinţ.
De asta "Seduce şi Distruge"
e aşa popular. La urma urmei...
nu e vorba numai
de a agăţa femei.
E despre *** să fii cineva
în lumea asta...
să defineşti, să controlezi...
şi să spui:
"O să iau ce-i al meu."
Dacă mai pică şi
o clanţă între timp,
atunci, de ce nu?
Asta e.
Sfârşitul primei runde.
Excelentă treabă.
Cred că ar trebui să ne uitam la puntaj.
Copii au 1500...
iar adulţii au 1025.
Aşa că ne vom întoarce
pentru a doua rundă!
Salut, salut!
Bonus o întrebare muzicală.
Şi câştigătorii sunt...
Copiii!
Copiii sunt la conducere.
Au şansa să se distanţeze...
dacă răspund la următoarea
întrebare din muzică.
Am să citesc un pasaj dintr-o operă.
Şi aş vrea să-mi returnaţi pasajul...
în limba în care a fost scrisă opera.
Şi pentru un bonus de 25O-25O...
puteţi să o cântati!
Iată citatul.
"Dragostea e o pasăre
rebelă şi neîmblânzită ."
şi în zadar o chemi,
dacă te-a refuzat."
Da, Stanley.
E în franceză, şi e din opera "Carmen...",
şi sună cam aşa:
L'amour est un oiseau rebelle,
Que nul ne peut apprivoişier, Et
c'est bien en vain qu'on l'appelle
S'il lui convient de refuser
Văd că ai cafea aici.
Tocmai vroiam să-mi fac.
Mie îmi place cafeaua cu gheaţă.
Dar fiindcă afară plouă,
o să o beau fierbinte.
Vrei o ceaşcă?
De acord?
Plouă cu găleata afară.
Nu prea am chef
să mă întorc acum.
Nu ştiu cât de bună este.
Sunt sigur că e bună, Claudia.
- Cu lapte şi zahăr?
- *** vrei.
Claudia, trebuie să-ţi spun...
că-mi iau în serios rolul de poliţist...
înainte să ne savurăm cafeaua.
Nu-mi place să vorbesc la cafea.
N-o să-ţi fac proces verbal,
sau să-ţi dau amendă.
Dar ai nişte vecini...
oameni care lucrează acasă,
şi care încearcă să se odihnească.
Dacă asculţi muzică aşa de tare...
sunt deranjaţi de asta.
Dacă ai avea servici,
probabil că ai înţelege...
dar ţie îţi place să asculţi muzică.
Nu-i nimic.
Aş vrea să fii atentă
la volumul muzicii.
Dacă ai ţine minte
numărul de pe ecran...
Eu aşa aş face.
L-aş seta la 2 şi jumătate...
şi aş şti atunci
că e volumul potrivit.
Dar ţie îţi place să
asculţi muzica prea tare.
E bine să te mai dezlănţui
din când în când.
Dar nu poţi s-o faci în fiecare zi...
altfel rişti să-ţi strici urechile.
Da.
- Asculţi tot timpul în halul ăsta?
- Da.
Ai să-i înnebuneşti pe oamenii ăştia..
- Oricum, ai înţeles ce-am vrut să spun?
- Da.
Sănătate.
- Deci prietenul tău te deranjează?
- N-am nici un prieten.
- Domnul care a intrat pe uşă...
- Nu-i prietenul meu.
În cele mai multe cazuri
de certuri familiale...
femeii îi e frică să vorbească.
Nu trebuie să-ţi fie frică.
Pot să-ţi spun, ca ofiţer de poliţie,
că situaţia se poate înrăutăţi.
Femeia se teme...
şi următorul lucru primesc un apel 187.
Ce-i un 187?
Nu-i ceva bun.
La asta se ajunge mai mereu.
Nu-i prietenul meu, şi gata.
N-o să se mai întoarcă.
- N-aş vrea să mă mai întorc aici...
- N-o să ai de ce!
Nu m-ar deranja să mai vin.
Ca să-ţi mai văd chipul drăguţ.
Mă întorc imediat.
Iar începe.
Scoate-ţi haina.
Te va ajuta să respiri.
La dracu, nu pot s-o fac.
Eu...
Cred că o să vomit....
N-am mai vomitat
de când aveam 20 de ani.
- Care-i problema?
- Trebuie să mă duc la baie.
Dumnezeule, Stanley.
Nu te poţi duce acum.
Mai e un minut
şi intrăm în direct.
Nu e momentul să mergi la baie!
De ce se întâmplă mereu aşa?
Mă scuzaţi, e vreo problemă?
- Vezi-ţi de treaba ta!
- Tinere, ai grijă ce vorbeşti!
- De ce nu-ţi vezi de treaba ta?
- Vrei cafteală?
Asteaptă pauza pentru reclame,
apoi te poţi duce.
- Mai ţine-te.
- Nu-ţi bate joc de copii.
- Încerc să dau o mână de ajutor.
- Nu ne face probleme.
Dacă vrea necazuri!
Asteaptă până la următoarea
pauză publicitară.
- Care-i problema?
- Nimic.
Lily!
Pleacă, rahatule!
Ai grijă!
Nu le mânca.
Acum e rândul tău.
Ieşi din gunoi!
Ieşi.
- Phil, mai eşti acolo?
- Sunt Chad.
Am să te pun în legătură cu Janet,
asistenţa lui Frank.
Şi ea o să vadă ce poate face.
Mulţumesc, şi succes cu mama ta.
- Mulţumesc.
- Şi tu.
Janet, eşti acolo?
Ţi-l dau pe Phil Parma.
Am cancer, Mary.
Mai am cam două luni.
Nu mai am timp.
E în oasele mele.
N-am nici o şansă.
15 secunde.
Zece secunde.
Cinci, patru, trei, doi...
Ne-am întors, pregătiţi pentru runda a doua!
Şi vom vorbi cu concurenţii adulţi de azi.
Mim, aici scrie că locuieşti în Chatsworth,
California... şi că ai doi copii.
Aşa-i. Am un copil de şase ani...
Ştii cine sunt eu?
- Bănuiesc că eşti un prieten de familie.
- Ce înseamnă asta?
Nimic special.
Doar o vorbă în vânt.
Vorbeşti în rime şi
cimilituri, inventezi porecle.
Dar asta nu înseamnă nimic pentru mine.
Eu am fost odată deştept.
Sunt Donnie Smith,
puştiul cu jocul.
Sunt Donnie Smith,
puştiul din jocul de la TV.
- Cred că nu erai pe vremea aia.
- Mi-aduc aminte. În anii '60, nu?
- Sunt Donnie Smith, puştiul cu concursul.
- Ai mai spus.
Deştept băiat!
Ai fost lovit de trăsnet odată.
Şi ce dacă?
- Am auzit şi eu.
- Te-a durut?
Da.
Dar acum eşti bine.
Care-i treaba?
- Ce?
- Aşa-i.
Am fost deştept la viaţa mea.
Acum sunt un prost.
Dragă Brad, cine a spus:
"Un om de geniu se distruge singur?"
A fost simpaticul Samuel Johnson.
Samuel Johnson.
Cine a spus "un tâmpit,
îi tâmpeşte şi pe cei din jur"?
"Îi tâmpeşte şi pe cei din jur."
Vă spun eu...
Samuel Johnson nu şi-a trăit viaţa...
I-a fost furată,
ca şi banii pe care-i avea.
Cine i-a luat viaţa şi banii?
Părinţii lui?
Mămica şi tăticul lui?
Şi-a trăit viaţa într-o...
Un geniu care în copilărie
a îndurat tot felul de porcării...
Asta lasă urme! Doare!
Ai fost trăsnit vreodată?
Doare. Nu se întâmpla oricui.
E o descărcare electrică.
Îşi găseşte drumul prin univers...
şi aterizează direct în
corpul şi în capul tău!
Şi referitor la "distrus de el însuşi..."
nu numai că părinţii lui
i-au răpit viaţa şi banii...
şi v-au spus asta...
Dacă nu...
Părinţii tăi ţi-au luat banii pe care
i-ai câştigat la concurs?
Da!
Aşa au făcut.
*** adică, să vorbeşti în vânt?
Lucrurile se tot mişcă, nu?
Da, aşa e.
Dar am să-mi împlinesc visele.
Sună trist, ca o salcie plângătoare.
Am fost deştept,
dar acum sunt un prost.
Bem pentru asta?
Aş vrea să mai vorbim un
pic despre pregătirea ta.
Ai făcut câteva referinţe...
la subiectiva experienţă umană
şi lucrurile groaznice...
- Momentan nu înţeleg trecutul tău.
- Încă mai insişti?
- E aşa plictisitor.
- Vreau să lămuresc câteva lucruri.
Mă scuzi.
E tare ciudat ..
E un element important
al metodei "Seduce şi Distruge"
Înfruntarea trecutului
nu aduce progresul.
Eu le spun asta mereu.
Asta nu înseamnă că...
Încerc să-mi învăţ studenţii să întrebe:
"Ce-i aici, şi mă poate ajuta?"
- Mă întrebi pe mine asta?
- Da.
Încerc să-mi dau seama cine eşti...
De ce?
Frank, spuneam că încerc
să-mi dau seama cine eşti...
Am lucruri mai importante de făcut.
Cred că şi asta este
ceva important...
s-ar putea să te gândeşti că
trebuie să te implici şi tu.
Nu cred.
Nu vreau să te atac aici.
Dacă aşa vrei să-ţi
petreci timpul, dă-i drumul.
Dar ai să fii uimită ce irosire este.
Cel mai inutil lucru din lume...
e ceea ce ai lăsat în urmă.
Capitolul trei..
Am vorbit mai devreme despre mama ta,
şi despre tatăl tău şi moartea lui.
Nu vreau să par că te provoc,
dar trebuie să întreb...
Vreau să clarific ceva ce am înţeles...
Nu-mi dau seama dacă
am înţeles întrebarea.
Aş vrea să fiu cât de delicată pot.
Care-i întrebarea?
Ţi-o aminteşti pe d-ra Simms?
- Cunosc o grămadă de femei.
- Sunt sigur că ea îşi aduce aminte de mine.
Pe vremea când erai copil.
Locuia în Tarzana.
Acolo am copilărit.
Aici e partea cu atacul din interviu?
Fetele vor răzbunare?
Nu.
Îmi era de folos răspunsul
la o întrebare ulterioară.
Ce întrebare?
Mi s-a spus că
mama ta a murit, Frank.
Asta ai auzit-o tu.
Ţi-o aminteşti pe Miss Simms?
Nu.
Am vorbit cu Miss Simms,
vecina şi bona ta...
când mama ta murit în 1980.
Şi din cercetările mele...
eşti unicul fiu
al lui Earl şi Lily Partridge.
Şi de la Barbara Simms...
am aflat că mama ta, Lily...
a murit în 1980.
Dacă înţeleg bine, răspunsurile tale
şi ale companiei tale...
la întrebările puse de mine
nu sunt corecte, Frank.
Şi dacă aş vrea să ajung
la ce eşti şi de ce eşti...
atunci am nevoie de istoria familiei tale...
Cea adevărată...
Asta este important.
Care-i afurisita de întrebare?
Întrebarea mea este...
de ce ai minţit, Frank?
Copii... adulţi...
Aş vrea să te imaginezi la un picnic.
Imaginaţi-vă acolo
cu familia şi prietenii.
Veţi auzi trei note muzicale,
şi-mi veţi spune...
ce ar putea însemna dacă
le-ai fi auzit la picnic.
Primele trei note.
- Da, Todd.
- Jimmy, ştiu.
Am acordul perfect,
şi va fi A- D- A...
şi asta va reprezenta limonada.
Pentru 250. Următoarele note, vă rog.
M-am prins. Este E- G- G,
care va fi ou.
Pentru 500.
Al treilea set de note. Băieţi?
- Doreşti nişte apă?
- Nu. Eu doar...
Sunt deprimată acum, Alan.
E aşa de mult, atâtea lucruri.
Eşti sub medicaţie?
Dacă-ţi spun ceva,
eşti avocat, nu?
Nu poţi spune nimic, nu poţi povesti.
E ca o clauză.
Client- avocat.
Nu înţelegi.
Ca la psihiatru.
Discuţiile sunt protejate.
Nu ştiu ce fac.
Linda, eşti în siguranţă.
E în regulă. Eşti prietena mea.
Tu cu Earl sunteţi clienţii mei.
Tot ce-mi spui nu va părăsi camera asta.
Vrei să-mi spui ceva?
Trebuie să-ţi spun ceva.
Vreau să-i schimb testamentul.
- Pot să-i schimb testamentul?
- Nu, nu poţi.
Numai Earl poate.
Nu l-am iubit niciodată pe Earl.
Când l-am întâlnit, am făcut-o,
şi m-am măritat pentru bani..
Înţelegi?
Numai ţie îţi spun ţie asta...
nu l-am iubit...
Ştiu că sunt în testamentul lui.
Nu-i mai vreau banii
pentru că-l iubesc mult.
Acum m-am îndrăgostit pe bune de el,
şi el tocmai moare.
Alan, mă uit la el, şi e pe ducă...
O să am grijă să trecă prin asta.
Şi apoi ce fac?
- Să ascultăm.
- Bună, Mary.
Ce mai faci tu şi cei şapte copii?
Aşa *** probabil că ai auzit până acum...
o să-i dăm lui Pope o şansă pentru banii lui.
Va fi Robert E. Lee.
Soţia lui a fost Mary Parke Custis.
Ştiu că a avut şapte copii.
Şi va vorbi despre Pope... pe care
l-a înfrânt în bătălia de la Manassas.
Ai perfectă dreptate, Mim.
Întrebarea următoare.
Ieşi odată din amorţeală.
Hai, Stanley.
Bună, Josefine.
Acum sunt în Egipt.
- Da, Mim?
- Ăsta-i Napoleon vorbind cu Josephine.
Perfect adevărat pentru 500.
Vocea următoare.
Nu vreau să moară. Nu l-am
iubit când ne-am întâlnit...
şi i-am făcut atâtea
belele pe care nu le ştie.
Vreau să i le spun...
Acum îl iubesc.
Linda, ce medicamente ai luat?
Acum nu vorbim de medicamente!
Nu mă poţi ajuta cu nimic?
Eşti avocat.
Nu te poţi duce la el
şi să schimbi testamentul?
Nu vreau nici un ban. Nu mă mai suport
cu lucrurile pe care le-am făcut.
Am făcut sex din greu.
L-am înşelat cât am putut.
Eşti avocatul lui, al nostru.
Eu sunt soţia lui.
Denunţ contractul de căsătorie.
Mi-am bătut joc de el de multe ori.
Am fost cu alţi bărbaţi.
Adulterul nu este împotriva legii.
Nu-l poţi folosi în instanţă
pentru a discredita testamentul.
Linda, linişteşte-te!
- Nu pot!
- Nu trebuie să schimbi testamentul.
Dacă nu vrei banii,
renunţă la testament când va veni timpul.
Şi asta ce înseamnă?
Unde vor merge banii?
- La cea mai apropiată rudă.
- La cine?
La Frank?
Asta nu se poate.
Earl nu vrea să-i dea nimic.
- Asta se va întâmpla.
- E o mare pramatie!
Linda, opreşte-te!
Stai un pic, trage-ţi respiraţia...
pe rând.
Taci!
- Vrei să te ajut?
- Taci!
- Trebuie să te calmezi.
- Acum trebuie să taci.
- Linda...
- Trebuie să plec.
- Lasă-mă să-ţi chem un taxi.
- Taci!
Imaginează-ţi că eşti la un
concert de compozitori clasici...
şi fiecare a făcut un aranjament
al piesei clasice "Whispering".
Trio-ul New Harmonica
va interpreta...
trei variaţiuni pe aceeaşi temă...
ca şi *** ar fi scris-o
cei trei compozitori.
Voi va trebui să numiţi
primul compozitor.
Da, Todd?
Seamănă cu Brahms,
un pic din "Dansul ungar nr.6".
Excelent, Todd.
Următorul compozitor, băieţi.
Stanley are răspunsul.
Nu ştiu răspunsul.
Nu-i bine.
Nu-i bine, Stanley.
Răspunsul corect este Ravel.
Ravel.
Şi acum am să-i rog pe
cei trei instrumentişti...
să prezinte următorul musical...
Au fost trei secţiuni muzicale...
şi asta e a treia secţiune
pe care instrumentiştii...
şi vor cânta o piesă care...
E foarte cunoscută.
Chopin, de fapt.
Şi este în stilul unui "Marş militar".
E o piesă foarte cunoscută.
Şi dacă vrei numai să o asculţi...
şi sunt sigur că ai să-l identifici pe...
Cred că am să dau răspunsul.
E Chopin.
E numai...
Ei bine, cântaţi-ne un cântecel băieţi.
Un cântecel de Chopin.
Ascultaţi un cântecel de Chopin.
Nu pot...
Puneţi afurisita de tabelă.
Tabela, haide.
Tabela.
M-am întors.
E o cafea bună, având în vedere
că nu e proaspătă.
Mulţumesc.
Despre ce vrei să vorbim?
Habar n-am.
Vrei să vorbeşti?
*** te cheamă?
Jim Kurring.
- Sună la 911.
- Cred că am un infarct.
Nu, sunt în regulă.
Vreau să termin spectacolul.
Să chemăm o ambulanţă.
- Ia-ţi mâinile de pe mine!
- Lasă-l să te ajute.
- Am să-ţi spun ce s-a întâmplat.
- Sună la 911. Fă-o acum, Mary.
Am avut o ameţeală.
Ia-ţi mâinile de pe mine!
- Ai făcut în pantaloni?!
- Taci!
- Pleacă de aici.
- Nu-mi spune să plec, Stanley.
Eu sunt regizorul, răspunde.
Ce se întâmplă?
- Care-i problema?
- Nici una. Sunt bine.
- De ce n-ai răspuns la întrebări?
- Nu ştiam răspunsul.
Prostii!
Ştiai răspunsul la toate întrebările.
Ştiam eu răspunsurile,
şi nu sunt nici pe jumătate
deştept ca tine...
Ce dracu' s-a întâmplat?
A făcut pe el.
Ai făcut pe tine?
Nu, n-am făcut.
Sunt în regulă.
- Ridică-te.
- Am spus că sunt în regulă.
- Ridică-te.
- Am spus că-s în regulă.
Stanley, de ce ai făcut asta?
Am vrut să joc în continuare.
Sunt bine.
De asta are nevoie un prezentator, aşa-i?
Arătaţi-i că-l iubiţi,
şi sunt sigur că apreciază.
Totu-i în regulă.
Relaxează-te.
Relaxează-te, dragă.
Totu-i în regulă.
Sunt în regulă. Vezi?
Sunt în regulă.
E ca dracu, nu-i aşa?
Ce-or să creadă acolo?
O să râdă şi cu fundu'.
Spune-le că mi-am scrintit genunchiul.
E tare distractiv.
- Ce ai de gând să faci?
- Exact ce-am spus.
- Continuăm cu jocul?
- Da.
Te uiţi la mine!
Eşti la doua zile de record.
Nimeni n-a mai făcut asta.
Dacă reuşeşti,
am să-ţi iau tot ce vrei.
Trebuie numai să reuşeşti.
Bine.
Rezistă.
Iartă-mă că ţi-am strâns braţul.
Te iubesc.
Mai continuăm?
Nu chemăm un doctor?
Trebuie.
- Nu-l lăsa.
- O face de 30 de ani.
- Habar n-ai ce bolnav este de fapt.
- Mary, e doar un concurs.
Ai auzit?
Da.
- Doare?
- Nu.
- Serios?
- E din ureche.
E TMJ, aşa se numeşte.
...Tehnic.
Ce-ar fi dacă i-ar spune
"Falca pocnitoare"
- Durere în falcă, da.
- Ce-ai zice de asta?
- Mai uşor de ţinut minte.
- Da, aduce...
Nu ştiu dacă asta am de fapt.
15- L-27, acum sunt în cod 7.
Îmi pare rău. Asta mi-e slujba.
15- L-27, am înţeles.
Tocmai ne încălzeam.
Da. Trebuie să plec.
Dacă mai apare păcăliciul ăla...
sau dacă mai dai muzica prea tare...
s-ar putea să mai bem câte o cafea.
Sau vii pentru un 187.
- Nu.
Să nu glumeşti despre asta.
- Am văzut prea multe.
- Îmi pare rău.
Am înţeles, glumeai..
Bine.
Să-ţi ţii bărbia sus
şi muzica încet, da?
Da, aşa voi face.
Mi-a făcut plăcere, ofiţer Jim.
Numai Jim.
Bine.
Pa, Claudia.
Pa.
Da, ce s-a întâmplat?
Ai uitat ceva?
Nu, eu...
Mă întrebam...
Omule, mă simt ca un nenorocit
că fac asta...
pentru că am venit
ca un om al legii...
şi totuşi...
cred că aş fi un prost
dacă nu fac asta...
Vreau să-ţi cer o întâlnire.
Vrei să-mi dai o întâlnire?
Da, te rog.
E legal?
- Oarecum.
- Mi-ar plăcea. Ce vrei să facem?
Nu ştiu.
Nu m-am gândit la asta.
Ba nu, m-am gândit.
M-am gândit de când ai deschis uşa.
- Chiar?
- Da.
Credeam că ai să flirtezi un pic cu mine.
Vrei să ne vedem diseară?
Da, sunt liber diseară.
La ce oră?
La 8:00.
- Nu sunt liber până la 10:00.
- La 10:00.
Bine.
În regulă.
Pa.
Pa.
Nu vreau să consideri că e atac.
Cred că mai trebuie clarificat...
Mi s-a spus că tatăl tău
este Earl Partridge.
Mi s-a spus că v-a părăsit,
pe tine şi mama ta...
şi că ai avut grijă de mama ta
în timpul bolii ei...
ai avut grijă de ea în timp ce...
ea se lupta cu cancerul...
şi că Miss Simms a devenit dădacă ta...
când mama ta a murit.
Poţi vorbi despre mama ta, Frank?
Nu-i adevărat. Şi ştii ce?
Chiar dacă nu ajungi să i-o tragi...
tot trebuie să-ţi exersezi
talentele pe o femeie.
Aşa am să fac.
Trebuie să faci asta.
- Aici e Doc.
- Doc, sunt Janet.
- Trebuie să vorbesc cu Frank.
- E la un interviu, Janet.
Scoate-l de acolo.
Dă-mi-l la telefon acum.
- Ce s-a întâmplat?
- Doc, adu-l pe Frank la telefon.
Ce faci?
Ce fac?
Da.
Tocmai te analizam.
Şi cinci, patru, trei, doi...
Ce zi.
Ce rundă.
Am revenit împreună cu runda finală,
unu-la-unu...
ca să stabilim
cine este cel mai tare.
Să vedem scorurile de pe tabelă.
Ei bine, copiii au un 2.000 rotund...
iar adulţii sunt mai sus cu 4.700.
Dar asta nu înseamnă că acest joc...
este pierdut de copii.
Cine-i norocosul?
Eu sunt, Jimmy.
Vino aici, Mim.
Nu vreau să plec.
Nu pot s-o fac acum.
Ce tot vorbeşti?
Trebuie să ieşi, Stanley.
Eşti cel mai deştept.
Nu vreau să mă duc.
De ce nu poate unul din voi s-o facă?
Dacă nu te ridici, te bat.
M-am săturat să fiu singur,
mereu fac eu totul.
Nu mai vreau să fiu singurul mereu.
Copii, nici nu mai trebuie să întreb.
Stanley, mişcă-te încoace.
M-am săturat.
M-am săturat de locul ăsta.
Confund uneori melancolia cu depresia.
Vezi?
De ce nu te duci, amice?
Ţi se răceşte desertul.
- M-am săturat.
- Stai aşa.
M-am săturat de tot.
Pari genul de om care
confundă lucrurile.
Aşa e!
Prima oară ai şi tu dreptate.
Confund lucrurile, şi nu-mi pasă!
Te iubesc.
Te iubesc şi mi-e rău.
Mai vorbim şi mâine.
Mâine am să-mi fac operaţia
de corecţie la dinti.
Te iubesc, Brad.
Dacă mă iubeşti şi tu, am să fiu bun cu tine.
Am să fiu tare bun cu tine.
Nu o să mă supăr dacă nu ma aprobi.
Nu am să te pedepsesc dacă...
greşeşti răspunsul.
- Pot să te învăţ şi să-ţi spun...
- Am impresia că ai un secret.
Nu fi prea drăguţ cu el.
S-ar putea să sufere.
Taci!
- Vezi-ţi de treaba ta!
- Uşurel, fiule.
- Brad, ştiu că nu mă iubeşti.
- E periculos să confunzi copiii cu îngerii.
Vreţi să ştiţi elementul comun
pentru întreg grupul?
Am să vă spun răspunsul,
pentru că pe ăsta-l ştiu.
Carbon.
În vârful creionului
e în formă de grafit.
În cărbune e amestecat cu alte impurităţi.
Şi în diamant e în forma primară.
Vroiam să ştim
care era elementul comun,
dar vă mulţumim pentru
toate precizările inutile.
Atâta cultură inutilă.
Mulţumesc.
Mulţumesc.
"Poate venim din trecut...
dar trecutul nu este cu noi!"
Şi nu este periculos...
să confunzi copii cu îngerii.
Super.
Ei bine, asta e ceea ce aşteptam.
Aşteptam un asemenea apel.
Aşteptam şi mă rugam.
Şi Iisus mi-a spus...
"Jim, azi am o surpriză pentru tine.
Vreau să te întâlneşti
cu tânăra asta, bine?
Şi ce se întâmplă mai
departe depinde de tine.
Şi nu cred că ai s-o dai în bară."
Şi spun că n-am s-o dau în bară.
Mi-ai dat o ocazie.
Am să mă port *** trebuie
cu tânăra asta.
Sunt un poliţist fericit.
Ăsta e mersul ***ţei.
Mai încet.
Am să zic pas, Jimmy.
Stanley, depinde de ceilalţi copii.
Vrem ca Stanley să meargă.
Nu vreau să mă duc.
Mă îndrept spre lift, Janet.
- Bine. Phil, mai eşti acolo?
- Da, sunt aici.
Vreau să te mai întreb ceva.
Phil, ai mai vorbit cu cineva despre asta?
- Nu.
- Bine, s-o lăsăm aşa.
E vorba de siguranţa lui.
Înţelegi?
E o situaţie delicată
pentru Frank şi familia lui.
- Janet, ce se întâmplă?
- Dă-o dracului.
Phil, mai rezistă doar un minut.
Te pun în aşteptare.
- Mulţumesc.
- Doc, cât de aproape eşti?
Richard?
Julia?
Copii, ce se întâmpla?
Am nevoie de un jucător
pentru "unu-la-unu".
Vrem să meargă Stanley,
şi nu ştim de ce nu vrea.
Întotdeauna am răspuns la întrebări...
şi nu mai vreau s-o fac.
Ce naiba face?
Ce-i cu el?
N-am nici cea mai ***ă idee.
Cobor din lift, Janet.
Bine.
Merg pe hol.
Dacă puştiul ăsta nu se ridică,
nu mai avem nici un spectacol.
- Suntem în direct.
- Nemernic mic.
Ce-i asta, o glumă?
Un joc?
Ce dracu' face?
Ridică-te, copile, haide.
Timpul a expirat.
Gata, renunţăm?
Ai vrut să-ţi dau
din timpul meu, ţi-am dat.
M-ai făcut mincinos.
Ai făcut acuzaţii.
Ai spus: "Dacă aş fi ştiut,
n-aş mai fi întrebat."
Deci nu este un atac.
Nu vreau să fiu genul
care nu-şi ţine cuvântul.
Ţi-am dăruit din timpul meu, căţea ...
E Janet.
Ezitarea unui copil,
doamnelor şi domnilor..
Nu-i amuzant.
Nu-i frumos.
Vedeţi?
Nu sunt o jucărie.
Nu sunt o păpuşă.
Credeţi că suntem drăguţi?
De ce?
Pentru că suntem nişte ciudaţi,
care răspund la toate întrebările?
Că sunt deştept...
sau că trebuie să merg la baie?
Ce-i asta, Jimmy?
Ce-i asta?
Eu te-am întrebat asta.
Nu sunt sigur, Stanley.
15- L-27, am nevoie de ajutor.
S-au tras câteva focuri.
Hamlet către Claudius.
"Păcatele părinţilor se întind
deasupra copiilor."
Este "Negustorul din Veneţia",
dar împrumutat din Exodul 25.
Îmi pare rău, Frank.
Nu ştiam ce vroiai să mai fac.
I-am pus toate întrebările corecte.
El e asistentul lui. Stă cu el.
- Am auzit vocea tatălui tău în fundal.
- Stai. E aici, în casa lor?
Sunt acasă. I-am cerut adresa exactă,
şi mi-a dat-o.
Ştiu că-ţi este foarte greu acum.
Dacă vrei să-mi spui ceva,
dă-mi informaţia.
Vreau informaţii.
Asta-i tot. Ce-a spus?
Pentru că nu eu am grijă de el.
Ce vrea?
Frank, ce vrei să fac?
Ce vreau să faci, Janet...
e că vreau să-ţi faci nenorocita de treabă!
Îmi fac treaba!
Răspunde dracu' la telefon.
Nu sunt o păpuşă! Nu sunt prost, dar drăguţ!
Sunt deştept, şi fac ceva,
ca oamenii să vadă ce
proastă e deşteptăciunea lui.
Ştiu. Ştiu lucruri.
Ştiu- Ştiu...
Am vrut să mă duc la baie,
şi am cerut...
Întrerupe emisia.
Treci la generic.
Derulează genericul.
Luă-te-ar dracu!
Fiu de căţea!
Ce mama dracu'! La dracu! La dracu!
Stanley, nu-mi face una ca asta!
Trebuie să găsesc pistolul ăla.
Unde e?
Unde e?
În regulă, să mergem.
Găseşte-l.
Găseşte-l!
Găseşte pistolul, Jim!
Ce vrei să spun mai mult?
Trebuie să iei o decizie.
Uite, lasă-mă un pic.
Lasă-mă un pic!
Ce dracu', Frank?
- Ce faci?
- Am dat de Frank, fiul lui Earl.
- Închide telefonul. - Nu, l-am rugat...
- Închide-l!
- Nu pot!
Frank.
Mai eşti acolo?
Vreau să vorbeşti cu el.
Frank.
Ţi-l dau la telefon.
Închide-l! Nu face asta!
Nu-l suna! Tu nu ştii.
Să te implici în familia lui.
Asta e familia.
Eu şi el. Înţelegi?
- Bine.
- Nu mai este nimeni altcineva. Nimeni!
Acel bărbat... acel frumos bărbat...
fiul lui nu există.
E mort!
Cine ţi-a cerut să faci asta?
- Earl mi-a cerut-o.
- Minciuni!
- Minciuni!
- Nu ţi-a cerut-o el!
El nu vrea să vorbesc cu el!
Aşa că la dracu cu asta!
Nu mai e nimeni, doar eu şi el.
Nimeni!
Îmi pare rău!
Mary, du-mă de aici.
Trebuie să mă întorc acasă la Rose.
Mary, du-l acasă.
- Am câştigat sau am pierdut?
- Nu ştiu, Richard.
- Aţi pierdut.
Am câştigat prin neprezentare.
- Asta nu-i o regulă oficială, Luis.
- Ba e o regulă oficială.
E o minciună, ştii asta!
În ce regulament? Nu e meci! E un show.
Nu se aplică legile din sport!
Richard, termină.
Dacă nu ar fi făcut pe el...
am fi câştigat! L-am fi învins!
Ce-ai făcut cu puştiul meu, Burt?
Stanley!
Ia-ţi dracului mâinile de pe mine!
Stanley!
Dumnezeule, de ce mi se întâmpla asta mie?
Dumnezeule, ajută-mă să-mi dau seama.
M-am pierdut aici.
Dumnezeule, nu înţeleg de ce
se întâmpla asta? Te rog, Dumnezeule.
Orice-ar fi am s-o fac, am să-mi găsesc arma.
Am să fac ceea ce trebuie.
Ascultă, Phil.
Îmi pare rău.
Îmi pare rău că..
Nu ştiu ce fac.
Nu ştiu *** s-o fac.
Fac lucruri, şi o dau în bară.
Am dat-o-n bară.
Poţi să mă ierti?
E în regulă.
Poţi să-i spui că îmi pare rău...
pentru ceea ce am făcut,
pentru că am dat-o-n bară?
Îmi pare rău.
Am să plec, şi n-am să mă uit la el,
şi n-am să-l mai văd pe Earl.
Şi spune-i...
"E bine, e bine"
Spune-i "Mulţumesc că ai avut grijă..."
Toate sunt bine.
Şi că ştiu.
Bine aţi venit după pauză!
V-a plăcut nachos?
Nu aţi venit aici pentru mâncare.
Aţi venit pentru mine,
să vă iluminez...
să vă trimit în viitorul care
nu mai este aşa de necunoscut.
Aşa că veniţi cu mine.
"*** să te prefaci că
eşti drăguţ şi milos".
Acum, după *** veţi vedea, acesta...
acesta este un capitol important.
Să trecem la treabă.
Băieţi, la miezul problemei.
Bărbaţii sunt nişte rahaţi.
Ce?
Bărbaţii sunt nişte rahaţi!
Nu asta spun ele?
Noi suntem de vină, nu?
Facem chestii oribile,
ticăloase, groaznice.
Lucruri pe care nici
o femeie nu le-ar face.
Femeile nu ne mint?
Femeile nu ne înşală?
Femeile nu ne manipulează?
Întelegeţi ce vreau să spun.
Vedeţi ce face societatea?
"Mamă, femeia!".
Suntem învătaţi să ne cerem scuze.
"Îmi pare atât de rău, iubito.
Îmi pare tare rău."
Ce e, atunci...?
Ce este? E păsărica lor?
Dragostea lor?
Mami, lasă-mă să joc fotbal...
tati m-a bătut, aşa că ăsta sunt eu.
De asta fac ceea ce fac?
Prostii!
N-am să mă scuz
pentru ceea ce sunt.
N-am să mă scuz
pentru ceea ce am nevoie.
N-am să mă scuz
pentru ceea ce vreau!
Bine.
Vreau să deschideţi cartea albastră
la pagina 18.
Asta-i un rahat!
Vreau să deschideţi cărţile albe.
Asta vreau.
Pagina 23 în cărţile albe.
"*** să te prefaci că eşti
drăguţ şi înţelegător."
Phil.
Phil.
Vino aici.
Eu...
Încerc să vorbesc.
Încerc să spun ceva.
O ştii pe Lily, Phil? O cunoşti?
Nu, n-o cunosc.
Lily?
Nu.
E dragostea mea,
viaţa mea, o iubesc..
În şcoală...
La 12 ani, în clasa a 6-a..
Am văzut-o.
Nu eram la şcoala aceea, dar...
ne-am întâlnit.
Prietenul meu o cunoştea.
Am spus...
"Ce-i cu fata asta?"
"Ce-i cu Lily?"
"E obraznică.
Se culcă cu bărbaţi."
A spus asta, dar după un timp,
m-am dus la altă scoală.
Şi apoi...
Ce e când se termină liceul?
*** se termină?
Absolvirea.
- Absolvirea? În ce clasă?
- A 12-a.
Da.
Aşa că am mers la şcoala ei
pentru clasa aia.
În clasa a 12-a.
Şi ne-am întâlnit.
Ea...
Era ca o păpuşă.
O frumoasă păpuşă, de portelan.
Şi şoldurile ei...
- Şolduri de copilă...
- Ştiu.
Aşa de frumoase.
Aşa că am înşelat-o...
Iar, şi iar, şi iar...
Pentru că vroiam să fiu bărbat.
Şi nu vroiam ca ea să fie femeie.
O persoană deşteaptă, liberă,
care să ia decizii.
Am fost un tâmpit.
Un prost, un cretin.
Un prost.
Iisuse Christoase!
Ce-a fost în capul meu?
Nu m-am gândit la ce-am făcut?
A fost soţia mea,
pentru 23 de ani.
Şi am înşelat-o, iar şi iar.
Ca un rahat ce sunt.
Am ieşit la agăţat şi am făcut sex...
şi veneam acasă în pat
şi-i spuneam...
"Te iubesc."
Asta-i mama lui Jack.
Mama lui, Lily.
Acestea două...
pe care le-am avut...
şi le-am pierdut.
Ăsta-i regretul pe care-l ai.
Ăsta-i regretul pe care-l ai,
şi ceva ce iei...
Şi bla, bla, bla-ul...
... ceva.
Ceva.
Dă-mi o ţigară.
Greşeli ca astea nu se fac.
Uneori...
faci câteva, şi gata.
Nu-i gata, uneori faci altele.
Ştii că nu trebuie să faci aşa ceva.
Am iubit-o pe Lily.
Am înşelat-o.
A fost nevasta mea 23 de ani.
Şi am un fiu.
Şi ea are cancer.
Şi eu nu-s acolo...
iar el e nevoit să aibă grijă de ea.
Are 14 ani.
Să aibă grijă de mama lui şi...
să o vadă *** moare.
Un puşti...
şi eu nu sunt acolo.
Şi ea chiar moare.
Am iubit-o aşa de mult.
Şi ea ştia ce-am făcut.
Ea ştia toate tâmpeniile
pe care le-am făcut.
Dar dragostea a fost mai tare
decât orice îţi poţi imagina.
Regrete nenorocite!
Regrete nenorocite!
Şi eu am să mor.
Acum am să mor,
şi-am să-ţi spun care este...
cel mai mare regret al vieţii mele...
Mi-am lăsat iubirea să plece.
Ce-am făcut?
Am 65 de ani.
Şi mi-e ruşine.
În urmă cu milioane de ani...
afurisitul de regret vine,
şi aceste lucruri...
Să nu laşi niciodată pe nimeni să-ţi spună
că nu trebuie să regreţi nimic.
Să nu faci asta.
Regretă tot ce vrei tu.
Foloseşte asta..
Foloseşte acel regret pentru orice,
şi oricum vrei.
Poţi să-l foloseşti, da?
Oh, Dumnezeule.
E un drum lung de parcurs
fără un strop de energie.
Puţină morală...
Am spus, poveste.
Dragoste.
Dragoste.
Rahatu' ăsta de viaţă...
e a dracului de grea.
Aşa de lungă.
Viaţa nu-i scurtă.
E lungă.
E lungă!
Lua-o-ar dracu'.
Lua-o-ar dracu!
Ce-am făcut?
Ce-am făcut?
Ce-am făcut?
Phil.
Phil, ajută-mă.
Ce-am făcut?
Salut.
- Ce mai faci, Juan?
- Ce faci?
Cred că am să mai rămân,
stau pe-aici.
- Eşti sigur?
- Da, noapte bună.
E dragoste
ce-ai crezut,
când ai început, da.
Ai primit,
ce ţi-ai dorit,
Cred că suporţi cu greu.
Dar acum ştii că nu are de gând
să se oprească,
n-are de gând să se oprească,
n-are de gând să se oprească,
până nu te deştepţi.
Eşti sigur,
că este un tratament
pe care l-ai găsit până la urmă.
Crezi că
o înghiţitură te va micsora până când
eşti sub pământ şi trăieşti acolo.
Dar nu se va opri,
nu se va opri,
nu se va opri,
Până când ai să te deştepţi.
Pregăteşte-ţi o listă cu ce ai nevoie,
înainte de a trece la fapte,
Pentru că nu se va opri,
nu se va opri,
nu se va opri,
Până când nu te deştepţi.
Nu, nu se va opri,
Până când nu te deştepţi.
Nu, nu se va opri,
aşa că renunţă.
Tu ştii, ştii, ştii.
Hai, hai, hai!
Donnie.
Bună, dragă.
Fă-mi un serviciu.
În regulă. Înapoi, Max.
Înapoi, Miles.
- Salut, Frank?
- Jack?
Tu eşti Phil?
Am încercat să vorbesc.
S-a întrerupt.
Max, stai cuminte!
Terminaţi!
- Am primit mesajul.
- Nu te-am putut găsi.
Earl m-a rugat, aşa că am căutat
prin agendă.
Nu-i nici un număr. Nu-i nimic.
E numele ei...
- Linda?
- Nu, a plecat. Nu-i aici.
Hei, îmi pare rău.
Nu ştiu ce-o să fac aici.
Tatăl tău m-a rugat să iau legătura
cu tine... şi nu aveam numărul.
Am sunat la numărul ăsta.
Vrei să intri?
- Da. Phil...
- Ce?
Le trag un şut căcaţilor de câini
dacă se apropie de mine.
Bine.
Intră.
Ăsta-i Blake, ăsta-i Miles.
Ia-i de aici.
Îi bag dincolo.
Intră.
Intri?
Nu, am să rămân aici, Phil.
Cucoană!
Ei, cucoană!
Cucoană!
Cucoană!
Trezeşte-te!
Cucoană!
Ce-o fi păţit?
Ce vom face?
Ei bine, o facem pur şi simplu.
Vedem noi ce facem.
Facem ce avem de făcut.
Mă iubeşti, Rose?
Eşti frumosul meu bărbat.
Sunt un om rău.
Nu.
Îţi spun asta acum...
pentru că vreau ca totul
să fie limpede...
şi vreau să-mi cer scuze pentru
toate tâmpeniile pe care le-am făcut.
Te-am înşelat.
Te-am înşelat, şi...
mă ucide asta...
Vina pentru ceea ce-am făcut...
Nu vreau să crezi...
Poate că ştiai.
Mă gândesc că poate ai ştiut.
Mă gândesc că e mai bine pentru mine...
să ştii că ai alături un nemernic...
Iar pentru tine să ştii că e un nemernic...
dar e dintre cei ma buni.
Înţelegi?
Ai ieşit vreodată cu cineva
şi să-l minţi...
La fiecare întrebare?
Să încerci să pari mai bun...
mai bun decât eşti...
mai deştept, mai şmecher...
şi totuşi...
nu să minţi de-a binelea...
ci să nu spui totul.
E normal.
Două persoane care se întâlnesc...
Vor să impresioneze...
pe alte persoane.
Se tem să spună ceva...
care să-i displacă celuilalt.
Mulţumesc..
Ai făcut aşa ceva?
- Nu ies prea des.
- De ce nu?
N-am găsit pe cineva până acum
cu care mi-ar plăcea să ies.
Pariez că spui asta mereu.
Nu.
Vrei să faci o înţelegere cu mine?
Bine.
Ce-am spus...
că oamenii se tem să spună lucruri...
n-au curaj să spună
lucrurilor pe nume...
Să nu repete
ce-au mai făcut înainte.
Să facem înţelegerea.
Bine.
Eu îţi spun totul,
şi tu-mi spui totul.
Şi poate putem trece cu vederea rahaturile
şi minciunile
care-i distrug pe alţii.
"Rahaturile."
Ce?
Foloseşti un limbaj murdar.
Îmi pare rău.
Nu, e în regulă.
N-am vrut să spun...
Pare vulgar, ştiu.
- Îmi pare rău.
- Nu-i nimic.
Am să mă duc la baie
pentru un minut...
- *** vrei.
- Bine.
Bine, intru.
Câinii sunt înăuntru?
Da. O stau după uşă.
Vreau să intri cu mine.
Vreau să fii acolo
în caz că vrea ceva...
pentru că n-am de gând să-l ajut.
Şi am să le trag un şut la câini
dacă se apropie de mine.
Bine.
Earl.
Nu arăţi chiar aşa de rău.
Nemernicule.
Jegosule!
Aşa mi te adresai, nu? Jegosule!
Dar tu eşti un jegosul, Earl.
Doare, nu-i aşa?
Ai dureri?
Şi ea avut dureri mari.
La sfârşit a avut
dureri foarte mari.
Ştiu, pentru că am fost acolo.
Nu-ţi place boala, nu-i aşa?
Am fost acolo.
Ea ţi-a aşteptat telefonul.
Ca să vii la ea.
N-am să plâng.
N-am de gând să plâng pentru tine.
Jegosule, ştiu că mă auzi.
Vreau să ştii că urăsc nenorocitul
tău de curaj.
Poţi să mori dracului, spurcăciune.
Şi sper că doare.
Sper că doare al dracului.
Tensiunea a scăzut la şase.
Aduceţi targa!
Fii atent la sufletul ăla,
sunt un profet,
profesorul ce te-nvaţă
de-acel vierme
ce s-a întors
să prindă epava umană
cu laţul opresiunii.
Şi fuge de diavol
dar nu câştigă întotdeauna.
Şi dacă merită să fie rănit
merită să suporte durerea..
Te simţi mai bine
dacă mi-ai spus?
Nu ştiu.
Nu sunt...supărată.
Adică sunt, dar nu prea.
Ştii?
- Te iubesc aşa de mult, Rose.
- N-am terminat cu întrebările.
De ce Claudia...
nu vorbeşte cu tine, Jimmy?
De ce?
Pentru că...
Nu ştiu.
Ce vrei să spui?
Eu cred că ştii...
Nu ştiu.
Spune, Jimmy.
Am vrut să fac asta.
Ei bine...
A fost bine să fac
ce-am făcut.
Da.
Pot să-ţi spun ceva?
Bineînţeles.
Sunt nervoasă
că ai să mă urăşti.
Vei afla multe lucruri despre mine...
şi ai să mă urăşti.
Ce lucruri?
Ce vrei să spui?
Tu faci atâtea lucruri bune...
şi pari aşa împăcat.
Eşti ofiţer de poliţie, eşti cinstit,
şi fără nici o problemă.
- Mi-am pierdut pistolul azi.
- Ce?
Mi-am pierdut pistolul azi...
şi mulţi mă iau la mişto.
Vroiam să-ţi spun.
Vroiam să ştii.
E vina mea. Sunt un prost.
Şi mă simt ca un prost.
Ai spus să ne spunem lucruri...
ce gândim, şi nu minciuni.
Pot să-ţi spun că
azi mi-am pierdut pistolul.
Nu sunt un poliţist bun.
Mă uit la mine, şi ştiu...
şi sunt speriat că,
dacă vei afla, nu o să mai placi.
Jim, a fost... extraordinar.
Ceea ce ai spus.
N-am mai avut o întâlnire
de când am divortat acum trei ani.
Orice vrei să-mi spui...
orice crezi că m-ar speria,
nu o să mă sperie.
Te ascult. Am să fiu un bun ascultător,
dacă asta vrei.
Şi n-am să te judec.
Ştiu că fac asta uneori. N-am s-o fac.
Şi pot să ascult.
Şi nu trebuie să te temi
că ai să mă sperii...
sau că îmi închipui nu ştiu ce.
Spune ce vrei,
şi eu o să ascult.
Nu ştii ce tâmpită
şi nebună sunt.
- Nu-i nimic.
- Am probleme, înţelegi?
Am să te înţeleg.
Eu am început, la naiba!
Orice-ar fi, spune-o.
Ai să vezi.
- Vrei să mă săruţi?
- Da, vreau.
Spune-o, Jimmy.
Cred că ea crede...
că aş fi molestat-o.
Are în cap *** că i-aş fi făcut
nişte lucruri groaznice...
Mi-a spus asta mai demult...
Asta a fost acum 10 ani,
a plecat spunând că aş fi atins-o.
Ea şi ideile ei nebuneşti.
Te-ai atins de ea vreodată?
Nu ştiu.
- Jimmy.
- Nu ştiu. Chiar nu ştiu.
Sau nu vrei să spui.
- Nu ştiu ce am făcut.
- Ba ştii.
Ştii!
Dar n-ai s-o spui.
Nu ştiu.
Te rog!
Te rog...
Meriţi să mori singur
pentru ce-ai făcut!
Nu ştiu ce-am făcut.
Ba ştii.
Dacă-ţi spun, ai să rămâi?
Nu!
Dar nu ştiu ce-am făcut.
Ar trebui să ştii mai bine!
Acum că te-am întâlnit, ai ceva împotrivă
dacă n-ai să mă mai vezi?
Poftim?
Spune doar nu.
N-am să spun.
- Lasă-mă să plec, Jimmy.
- Ce este?
De ce n-ai sunat?
Te urăsc.
Lua-te-ar dracu' de nenorocit!
Dumnezeule!
Nu pleca, nenorocitule!
Dumnezeule, nu pleca,
nenorocitu' dracului.
Nu pleca.
Ce fac?
Ce mama dracului fac?
Ce dracu fac, ce?
Ce faci, tăntălăule?
Oh, frate.
Sunt broaşte care cad din cer.
Haide! Haide!
Claudia! Sunt mama!
Deschide uşa!
Claudia, eşti acolo?
Un pic!
Mamă! Mamă! Mami!
În regulă. În regulă.
Asta s-a mai întâmplat.
Aşa ceva s-a mai întâmplat.
E ceva ce s-a mai întâmplat.
Există un articol despre spânzurarea
a trei oameni...
şi un scafandru...
şi o sinucidere.
Sunt poveşti despre
coincidenţă şi şansă...
şi lucruri stranii...
şi cine e cine...
şi cine ştie ***?
În general se spune...
"Dacă s-a întâmplat într-un film, nu cred".
Cineva întâlneşte pe altcineva,
şi tot aşa...
Şi, după umila părere
a acestui povestitor...
aceste lucruri stranii
se întâmpla tot timpul.
Şi tot aşa...
Şi se spune...
"Poate venim din trecut,
dar trecutul nu este cu noi."
Au sunat de la spital
în legătură cu Linda.
- Cine?
- Linda, e în spital.
Mă gândeam să vorbeşti cu ei,
dacă tot eşti aici.
Alo?
Bună.
O să fie bine?
Unde este?
Mă auzi, Linda?
Linda te cheamă, nu?
Linişteşte-te.
Aşa.
Ai să treci peste asta.
Tată.
Tată.
Tată, trebuie să fii
mai drăguţ cu mine.
Du-te la culcare.
Să fii mai drăguţ cu mine.
Du-te la culcare.
Ştiu că am făcut o prostie.
O mare prostie.
Aparatul dentar...
Credeam...
Credeam că o să mă iubească.
Dacă-mi puneam aparat dentar.
Pentru ce?
Pentru ceva care...
Nu mai ştiu ***
să-mi aranjez viaţa..
Am multă iubire de împărtăşit.
Numai că nu ştiu ce să fac cu ea.
Mulţi oameni cred că e o slujbă
ca oricare alta.
Pauza de masă...
slujba s-a terminat.
Ceva de genul ăsta.
Dar e o muncă
ce ţine 24 de ore.
Nu există alternativă.
Şi unii nu înţeleg,
cât de greu este să faci
ceea ce trebuie.
Oamenii cred că dacă-mi fac o părere, îi judec pe ei
dar eu nu asta fac.
Şi nu e ceea ce trebuie făcut.
Trebuie să iau totul...
aşa *** este.
Uneori oamenii au nevoie
de puţin ajutor.
Uneori oamenii au nevoie
de iertare.
Şi uneori ar trebui
să meargă la închisoare.
Sună aici în legătură cu dinţii.
Şi asta e cea mai
complicată fază a muncii mele...
să fac această alegere.
Legea e lege.
Şi nu am de gând s-o încalc.
Să poţi ierta pe cineva...
Asta-i partea cea mai grea.
Ce putem ierta?
E partea grea a muncii.
Partea grea a patrulării pe stradă.
Am vrut să vin aici...
să vin aici şi să spun ceva...
să spun ceva important, ceva ce ai spus tu.
Ai spus că ar trebui să spunem lucruri
şi să facem lucruri.
Fără minciuni, fără lucruri ascunse...
genul de chestii care despart oamenii.
Ei bine, am s-o fac.
Vreau să fac ce spui tu, Claudia.
Nu pot să las asta să dispară..
Nu pot să te las să pleci.
Acum ascultă-mă.
Eşti un om bun.
Eşti un om bun şi minunat...
şi n-am să te las să pleci.
Şi n-am să te las
să spui acele lucrurile...
despre cât de proastă eşti...
N-am să înghit asta.
Dacă vrei să fii cu mine...
atunci ai să fii cu mine.
Înţelegi?