Tip:
Highlight text to annotate it
X
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Cer de octombrie
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
COMPANIA MINIERĂ OLGA
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Bazat pe o poveste reală
Să mergem, Roy Lee.
Este aproape ora 9.
Te grăbeşti să fii ucis, nu?
Fără glumă. Există şi o cale
mai simplă pentru sinucidere, Homer.
Vrei să o calci, Roy Lee?
O calc...
Coalwood, Virginia de Vest
5 Octombire 1957
Bine, Maguire, Longstreet,
Hickam. Să vedem ce ştiţi.
Hei, să o iei încet cu fratele meu.
Să dea bine, OK?
Haideţi! În formaţie!
Acum! Începeţi!
Am spus să ai grijă de el!
Asta am şi făcut!
Te voi aranja, nenorocitule!
- Auzi?
- În formaţie, unu! Doi!
Eşti un băiat curajos, Homer,
dar trebuie să ştii
când să te opreşti.
Bine, Miller, intră.
De ce primesc doar nenorociţii
ăştia de fotbalişti bursă?
Şi, în plus, numai ei au gagici.
Lucrul ăsta mă macină!
Voi ce spuneţi, băieţi?
Asta este ceva, nu?
Lasă-i pe ei cu spaţiul.
Noi avem rocknroll.
Sunt de aceeaşi părere.
Avem destule griji şi aici jos.
Tatăl tău a vorbit despre concedieri, Homer?
- Nu.
- Au mai pus stâlpi de susţinere?
- Nu mi-a spus.
Dar vorbeşte ceva?
Da, vorbeşte.
La naiba, Jake! Nu ţi-am spus să pui
nişte oameni să lucreze la boltă?
Am vorbit cu pereţii?
- Îmi pare rău. Am încercat...
Verifică ca schimbul de noapte
să monteze stâlpii la ventilator.
Încă două zile, şi vom ajunge
până jos. După părerea mea...
Jensen! Ieşi de acolo!
Jensen, ai grijă!
Hai!
Revino-ţi!
Ce s-a întâmplat?
Tot dealul acela blestemat
a venit peste tine.
John ţi-a salvat viaţa.
El este tatăl meu.
Dispari din mina asta, să nu te mai întorci!
Ticălos prost ce eşti!
Nu ţi-am spus să fii atent la tavan?
Am fi putut muri cu toţii pentru că
nu ai avut atâta minte să te uiţi în sus.
Acesta-i tatăl meu.
Homer!
*** a mers?
Ţi-am spus. La vară vei săpa la cărbune,
toamna viitoare vei fi fundaş.
Ce e Homer? Nu eşti bun
nici la săpatul cărbunelui?
Nici eu.
Să facem curăţenie aici.
Sprijiniţi tavanul acela!
Curaj, Homer.
Eşti un adevărat băiat de Coalwood.
Dacă cobori şi iei în mână lopata de cărbune,
ţi se va potrivi ca un puricele unui câine.
Luaţi paleta asta de pe maşină!
Y:i
Y:i
Ăsta-i? Acesta este Sputnik?
- Acesta-i Sputnik.
- Mare brânză...
Mare brânză? Ceea ce nu înţelegi tu
este că ce auzi acum este
transmis de un mecanism
care se roteşte în jurul Pământului cu o viteză de
18.000 mile/oră, la o înălţime de 559 de mile
şi orbitand Pământul...
- Taci!
- Băieţi, nu în timpul orei mele!
Mulţumesc, Quentin.
Quentin are dreptate.
Sputnik-ul este o piatră de hotar a istoriei.
Nimic nu va mai fi la fel.
- Tu ce spui, Homer?
- Păi... da, doamnă.
Ţi-a mâncat pisica limba?
Vorbeam despre o traiectorie orbitală,
la sute de mile deasupra Pământului.
Ştii ceva despre asta?
Nu, doamnă.
Voi fi cu ochii pe tine, băiete.
Cine poate spune de ce Sputnik
e atât de important?
Ar trebui doar să doborâm
chestia aia blestemată de acolo.
Are tot felul de camere de spionaj.
Ne fotografiază toate bazele de rachete.
Ar fi bine să se ivescă
înainte de a fi prea târziu.
Tot ce ştiu e că ar fi bine
să apara în sfârşit acest Sputnik.
Începe să mă doară gâtul...
Bine. Ce trebuie să faci e să o duci la un film.
La un film de groază... să spunem la
'Frankenstein vs. Omul Lup'.
Apoi vei pune măna
pe spătarul scaunului, cam aşa.
Când vor fi scene de groază
şi nu este atentă decât la film,
îţi laşi frumos braţul pe umerii ei,
încet, uşor, până când...
- Îl văd! Este acolo!
- Unde?
Ai vedenii, Carl?
- Îl văd!
- Dar unde?
Este acolo!
Uau...
Nenorociţii ăştia vor arunca bombele de acolo
asupra noastră!
Nu ştiu de ce ar arunca aici ceva.
Ar fi o mare risipă de bombe.
Primul meci contra celor din Welch
va atrage toţi 'cercetaşii'.
Da. Şi cei din Welch ştiu asta.
Vor să ne aranjeze.
Fii prudent, Jim. Anul trecut
doi băieţi din Welch şi-au rupt braţul.
- Ei au început.
- Nu contează cine a început.
Ăsta nu este fotbal.
Nu te îngrijora din cauza lui Jim.
Nu este nimeni în Welch care l-ar putea prinde.
Aş fi vrut ca 'cercetaşii' să fi văzut meciul
cu Bluefield.
Voi construi o rachetă.
Una la fel ca Sputnik.
Nu spun că va ajunge în spaţiu
sau ceva de genul ăsta...
dar totuşi o voi construi.
Voi construi o rachetă.
Doar să nu te arunci în aer!
Mai vrea cineva ouă?
- Frumoasă rachetă, Homer!
- După părerea ta, cât de mult se va înălţa?
Ei bine, am pus în ea praful
de la 30 de rachete de semnalizare.
Cam 3-4 mile.
Eşti gata?
Da.
10, 9...
8, 7, 6...
- Nu ar trebui să ne ascundem după ceva?
Ce s-a întâmplat?
Mi-a explodat racheta.
- Eşti bine?
- Aşa cred...
Era să fac un infarct.
Am crezut că a explodat mina.
Am aşteptat şase luni ca tâmplarul întreprinderii
să facă în sfârşit gardul.
Nu ţi-am spus să ai grijă
să nu sari în aer?
Da, doamnă!
Atunci nu mai face asta.
Elsie!
Totul este în regulă, doamnă Fields!
Totul este în regulă.
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Nu poţi fi văzut cu el, Homer!
E un ciudat. Poţi să-i dai înainte,
dar atunci vei spune adio vieţii de societate.
Bună, Homer.
Bună.
Nu voi lăsa pe nimeni să-mi copieze temele.
Nu am nevoie de temele tale.
Ştii ceva despre rachete?
Sigur că ştiu.
Vii cu mine în bibliotecă?
Nu.
Ce vrei să ştii despre ele?
Totul.
A fost inventată de chinezi în jurul anului 1000.
Se presupune că au construit
unele destul de sofisticate.
Clorat de potasiu şi sulfură.
Tu ce ai folosit?
Ceva asemănător.
Hei, asta-i grozavă!
Este aici tot ce ne trebuie.
Hai acasă la mine, Roy Lee.
Putem folosi pivniţa mea.
- Cel puţin acolo nu ne va vedea nimeni.
- Hai, hai, hai!
- Porneşte odată!
Ai o supapă înfundată.
Auzi?
Supapa-fluture nu închide complet.
Anul trecut am construit
un motor cu combustie internă,
şi l-am dus la expoziţia ştiinţifică.
Şi nu-l ai la tine cumva?
- Au!
- Scuze.
Ai ratat o bucăţică.
Începe să arate ca o rachetă.
Ascultaţi asta: 'Sudaţi şaiba
la baza corpului rachetei,
astfel formând camera de ardere şi ajutajul.'
- Nu ştim nici măcar să sudăm.
- Sudură...
Fratele tău lucrează la un atelier de metale.
Poate el...
- Chiar e nevoie de ajutajul asta?
- Pentru numele lui Dumnezeu,
ajutajul este cel mai important!
El dirijează curgerea gazele fierbinţi!
Linişteşte-te, Quentin!
Omule, vorbind de gaze fierbinţi.
Nu cred că i-ar plăcea tatălui tău
că te-ai furişat aşa în timpul nopţii.
Şi nici dacă am suda
pentru tine în timpul serviciului.
Ce ar fi dacă am plăti pentru asta?
Nu pot face asta!
Mi-aş pierde serviciul.
Îmi pare rău.
Aţi văzut Sputnik-ul?
A fost minunat.
Stăteam doar şi admiram
*** străbătea bolta cerească.
Şi oriunde, oricine se poate uita pe cer
şi poate vedea ceea ce am văzut eu.
Pentru prima dată, am simţit că Coalwood
ar fi parte a lumii.
Crede-mă, sunt locuri mult mai rele decât Coalwood.
Şi la urma urmei, acesta e
doar o bucată de fier care zboară.
Dar au urcat-o acolo cu o rachetă,
domnule Bykovsky.
Nu ştiu, eu...
Când am lucrat la racheta aceasta am simţit...
Am simţit de parcă eu eram... eram...
Wernher von Braun.
Să văd.
Homer...
Ăsta rămâne secretul nostru.
Domnul Bykovsky a făcut o treabă grozavă.
Da. A folosit o şaibă la sudură.
- Exact ca cea din poză.
- Minunat.
Când mergem?
- Dă-mi asta.
- Sâmbătă...
Ce-i asta? Vreo armă?
Nu, domnule. Este o rachetă.
Nu vă las să intraţi cu lucruri
periculoase în şcoală.
- Eu l-am rugat pe Homer să o aducă.
- S-o arăt clasei.
Băieţii speră că vor fi
înscrişi la expoziţia regională.
Să fiţi atenţi, domnilor!
Voi fi cu ochii pe dumneavoastră.
- Mulţumesc, domnule Turner.
Expoziţia aceea este măsluită.
Toţi membrii juriului sunt din Welch...
Din această cauză întotdeauna
câştigă cei din Welch.
Şi de altfel, asta este pentru tocilari.
Fără suparare, Quentin!
Păcat că gândeşti aşa.
Învingătorii vor merge la
Expoziţia Ştiinţifică Naţională din Indianapolis.
Universităţile din toată ţara vor acorda burse.
E minunat. Să aveţi o lansare bună, băieţi.
Bursă, pentru câştigarea expoziţiei?
Poate că nu este pentru voi.
- Ce vreţi să spuneţi?
- Homer, tu eşti un băiat deştept!
Dar pentru ştiinţă este nevoie de matematică...
care nu ţi-a fost niciodată materia preferată.
Doar cu visele nu poţi ieşi din Coalwood, Homer.
AUK I. Văd că te-a posedat inspiraţia.
Nu zboară decât dacă aprinde cineva fitilul.
Ce naiba este un auk?
Este o pasăre care nu poate zbura.
*** arată? Ca un papagal pitic?
Gata?
Youngtown a fost întotdeauna
cinstit, Otis, dar...
Acum mă rogi să concediez jumătate din oraş.
Mina nu mai este
*** era acum zece ani, John.
Plătim tot atâţia muncitori
pentru jumătate din cantitate.
Ce ar fi dacă am deschide un nou puţ?
Acolo jos este cărbune, Otis.
Lasă-mă să-l caut!
Mina din Coalwood îşi termină
resursele, domnule Hickam.
Mişcă!
- 10...
- 9, 8,
7, 6, 5...
4, 3, 2...
La naiba, se îndreaptă spre mină!
Ţi-am spus că habar n-avem ce facem?
O, nu!
Dumnezeule, am crezut că este o rachetă ghidată.
Am crezut că nenorociţii de ruşi ne atacă.
Băieţii au intrat într-un mare necaz.
Deci cu asta te-ai ocupat în pivniţă?
- Da, domnule.
- La naiba, Homer!
Puteai omorî pe cineva cu idioţenia asta.
Ştiu. Îmi pare rău.
Homer vrea să fie cercetător
de rachete. Nu-i aşa, John?
Habar n-are ce vrea.
Dar ştiu că acum este un pericol public...
şi un hoţ.
- Tată...
- Şi toţi care te-au ajutat.
Ike Bykovsky a făcut asta, nu-i aşa?
Nu vreau să te mai văd
niciodată cu astfel de prostii
în perimetrul minei, ai înţeles?
- Da, domnule!
- Du-te acasă!
Da? Care-i numărul tunelului dumneavoastră?
M-a numit hoţ. Faţă de toată lumea.
*** a fost în stare?
- A greşit când ţi-a spus aşa.
Cu Jim nu ar fi făcut niciodată asta.
Dacă pe Jim l-ar prinde furând
din magazinul companiei,
tata ar râde şi ar spune:
'Acesta-i băiatul meu'.
Ştiu că este greu
de înţeles câteodată, Homer,
dar trebuie să şti că te iubeşte.
Iubeşte mina.
Chiar mai mult decât pe Jim.
Şi decât pe tine.
- Taci din gură!
Şi ce a primit de la ea?
O pată blestemată pe plămâni,
mare cât o monedă de 25!
Nu ştii ce-mi dă mina.
Nu ştii pentru că eşti încă un copil.
Dar pe Dumnezeul meu, vei afla curând!
Nu voi coborî niciodată acolo!
Ar fi mai bine să vorbeşti cu fiul tău, Elsie.
Şi-a luat-o în cap.
Unde sunt lucrurile mele?
Unde le este locul.
Ştii, a urcat cel puţin 100 de picioare!
Chiar 200.
Termină odată, Roy Lee!
Mori, ticălosule!
- OK, eu urmez.
- Hei amice, ce e cu tine?
Ar trebui să încercăm să ajungem
la expoziţie, în loc
să stăm aici ca nişte ţărănoi.
Am câteva ştiri proaste, Homer.
Noi chiar suntem ţărănoi.
Şi apoi, nu a spus tatăl tău
că s-a terminat cu rachetele?
A spus că s-a terminat
cu rachetele în perimetrul minei.
Dar ştii cât de departe trebuie
să mergem să ieşim de acolo?
Da, în Snakeroot.
Dar sunt 8 mile!
Nu e atât de departe!
Dacă trebuie, putem merge şi pe jos până acolo.
O, să mergem pe jos.
O idee fantastic de bună!
- Să mergem!
- Trezeşte-te odată, Homer!
Am tot atâtea şanse să câştig această expoziţie,
cât ai şi tu să primeşti
bursă pentru că joci fotbal.
Ştiu că voi fi miner. Am ştiut asta toată viaţa.
Ce naiba este atât de rău în a fi miner?
Nimic, Roy Lee. Este minunat
să sapi la cărbune.
Din această cauză tatăl tău vitreg este
cel mai mare beţiv din Virginia de Vest.
Ştiţi prea bine că mina vă va ucide.
Ai auzit povestea despre *** a murit
tatăl lui ODell?
- Termină cu asta!
- Taci din gură, Homer!
O bucată dintr-o paletă l-a lovit
în gât şi l-a decapitat.
La naiba! Vino!
O'Dell!
Lasă-mă în pace!
Hei, băieţi, căutăm drumul 52.
Băieţi!
La intersecţie rămâneţi pe stânga, este la 5 mile de mers drept.
Mulţumim!
Aţi văzut *** se uita la mine?
Voi toţi vreţi să fiţi mineri...
Continuaţi aşa şi asta veţi deveni.
Acolo. Acolo!
Pentru numele lui Dumnezeu, Homer,
ce şanse sunt
ca o ceată de copii din Coalwood
să câştige Expoziţia Naţională Ştiinţifică?
Una la un milion, ODell.
Aşa de bine?
De ce nu ne-ai spus? Hai, dă-mi aia!
Quentin!
Ce e?
Pentru asta am venit 8 mile?
Minunat! *** să-l botezăm?
Ce spuneţi de 'Braţul mort'?
Dar 'Pământul nimănui' *** sună?
Cape Coalwood.
Este perfect.
Acolo am putea construi un centru de ghidare
şi o rampă de lansare.
Sau chiar şi un stand de ***.
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Hei, băiatul cu rachetele!
Marte este pe acolo!
Y:i
Nu, minei nu i-a mai rămas ciment
pentru rampa de lansare.
- Am zis să întreb.
- Ţi-am spus să termini cu rachetele!
Ai spus nu pe teritoriul minei.
Şi Snakeroot nu este al Olgăi.
Deci mergi pe jos 8 mile?
Da, domnule.
Spune-mi un lucru, Homer.
Ce face acest Wernher von Braun,
şi restul de germani?
Dacă mă întrebi pe mine,
totul este doar o fală.
După părerea ta, să îi ajungem
pe ruşi în programul spaţial e o fală?
Când nu va mai fi o asemenea noutate,
îşi vor putea face bagajele.
Atunci poate îşi vor căuta un serviciu adevărat.
Ca mineritul?
Ascultă-mă!
Cărbunele din mină este necesar la fabricarea oţelului.
Dacă nu este oţel, s-a terminat cu ţara.
Dacă ai avea puţină minte,
ai ştii şi tu asta.
Cine mai este jos?
Aşteaptă un pic! Ascultă aici!
Am asfaltat un nou trotuar.
A rămas puţin ciment,
dar l-a prins ploaia, deci după părerea mea,
nu mai e bun de nimic.
Dar dacă vrei să-l iei, este al tău.
Mulţumesc, tată.
Vin într-un minut.
Miss Riley vrea să vă notaţi rezultatele.
Veţi fi notaţi când se va întoarce.
Aveţi o oră.
Clorura de potasiu are un atom de potasiu.
Dacă o amestecăm cu zahăr şi o încălzim,
vom obţine trei părţi de oxigen,
două părţi de dioxid de carbon
şi produse secundare.
Cu alte cuvinte, gaze uşor expandabile.
Acesta ar fi un combustibil excelent.
Are miros de caramel.
Ar fi mai bine să începeţi.
Este bine, repede! Scăpaţi de el!
Domnule Bolden, l-aţi văzut
pe undeva pe domnul Bykovsky?
Nu mai este în atelier.
Tatăl tău l-a trimis în mină.
Este supărat pe dumneavoastră
deoarece m-aţi ajutat.
Ajunge! Tatăl tău este un om cumsecade.
Dacă este sever
înseamnă că are motive să fie.
Mi-a făcut o favoare trimiţându-mă aici jos.
Ce vreţi să spuneţi prin asta?
Câştig de două ori mai mult aici jos.
Serios?
Am rude în Europa, care o duc greu,
acum după sfârşitul războiului.
Depind de mine.
Deci am ce face cu banii în plus.
Îmi pare rău că nu-ţi mai pot suda rachete.
Asta e pentru noroc.
Poate mă învăţaţi *** se face.
- Sudura este destul de complicată, Homer.
- Aş putea învăţa.
Nu renunţi, nu-i aşa?
Nu pot.
- Hai, băiete!
- Bună ziua, domnule Bolden.
Hei, Homer! Am auzit când i-ai spus lui Ike
că astăzi vrei să lansezi o nouă rachetă.
Am crezut că ăsta este
un lucru care merită văzut.
9, 8, 7...
6, 5...
4, 3...
Hei, aveţi grijă!
Domnule Bolden!
- Domnule Bolden, sunteţi bine?
- Totu-i în regulă.
- Îmi pare rău pentru asta.
- Nu-i nimic.
Am făcut parte din 'Red Tails'
în al doilea război mondial.
Când am văzut racheta
care se îndreapta spre mine,
am simţit de parcă aş fi din nou acolo.
Lasă-mă să văd!
Frumoasă sudură, Homer,
dar căldura gazelor evacuate a topit şaiba.
Se numeşte ajutaj, domnule.
Băiete, poţi să-i spui *** vrei,
dar oricum ai nevoie de un oţel mai bun,
să reziste la o temperatură mai mare.
După părerea mea, unul
de standardul 10-20 ar fi chiar bun.
Îl pot comanda pentru voi.
Ar fi minunat, domnule Bolden.
Dar va fi destul de scump.
12 mile de fier vechi,
şi nu trebuie decât să-l luăm.
Şi ce le spunem celor de la calea ferată
dacă ne prind ciordind şinele?
E abandonată. Jumătate din ţara asta
este plină cu şine părăsite.
Mina se închide, iar şinele ruginesc.
8,20.
Asta face 8,20?
O tonă.
Hai odată!
- Haide!
- Chestia asta are o tonă.
200 de kg.
200 de kg?
În regulă.
O'Dell, spui că asta face 1,65?
O'Dell!
E părăsită. Priveşte cât e de ruginită!
Caretta 2. Scos din funcţiune din 51.
Rahat!
Aduceţi-o! Dar ridicaţi-o!
Hai ajută! Mişcă!
Las-o încolo! Opreşte trenul!
Roy Lee!
- Staţi!
- Opriţi-vă! Lipseşte şina!
Oţel de 10-20.
Unghiul de 30 de grade este hotărâtor.
Când combustibilul se aprinde,
se produce o explozie controlată.
Ajutajul evacuează o cantitate mare
de gaze fierbinţi,
care pot atinge viteza sunetului
la partea finala a ajutajului.
Scuză-mă, Quentin.
Se numeşte alezare.
Alezare. Ia câte puţin la fiecare trecere.
Asta e bună.
Mi-e teamă că raportul dintre greutatea
materialului de propulsie
şi masa rachetei va fi prea mic.
Îi e teamă că va fi prea grea.
De ce n-o construim mai lungă?
Dacă ar fi mai lungă
ar încăpea în ea destul combustibil,
şi nu ar fi cu mult mai grea.
Bună idee!
Da.
Asta e!
Cred că se formează bule de aer în combustibil.
Dacă ajung să ardă,
se transformă în mici camere de ardere.
Avem nevoie de un liant.
- Benzină?
- Bună idee.
Patru elevi necunoscuţi
şi-au pierdut viaţa azi dimineaţă
când racheta lor de jucărie a explodat.
Alcool. Este mai stabil.
Şi se evaporă repede.
Da, dar trebuie să aibă puritatea de 100%.
Nu ca apa aia care se vinde la magazinul minier.
Nu ştiu de unde am putea face rost.
Ascultă! Îi cunosc pe ăştia,
aşa că lasă la mine vorbitul.
Nu voi scoate o vorbă.
Ăsta-i combustibil de rachete sau ce?
Minunat.
*** au aflat?
Fratele meu.
Dacă greşim din nou,
va râde toată ţara de noi.
- Pe cine interesează ce vor gândi?
- Tu vorbeşti uşor, Quentin.
Eşti obişnuit să se râdă de tine.
- Terminaţi!
Quentin are dreptate, să ştiţi.
Nu trebuie să dovedeşti nimic nimănui, Homer.
Ţine minte asta.
Du-te, lansează racheta!
Homer!
Bună, Dorothy.
- Chestia asta chiar va zbura?
- Păi asta...
Ar fi bine...
dacă nu, pierzi posibilitatea
de a-ţi pierde fecioria.
Hei, nu aveţi ceva mai bun de făcut?
Hei, ascultă! Sâmbăta nu sunt antrenamente.
Voi şi fetele sunteţi singura distracţie din oraş.
Am vrut să ne jucăm dar apoi ne-am gândit:
hei, să-l vedem pe Homer
*** sare în aer!
Foarte hazliu, Jim.
Mişcă, Homer!
Nu ne putem pierde vremea toată ziua.
Gura, Jim!
- Toată lumea este gata?
- Aşteaptă!
De ce să aştept? Unde mergi?
Grăbiţi-vă!
Nu zboară până cineva nu trage de sfoară.
10, 9, 8...
7, 6...
5, 4...
Dumnezeule!
Amice...!
A fost de necrezut!
Să mergem, Dorothy!
Îţi spun eu ce este de necrezut.
Faptul că căpitanul echipei
de fotbal este gelos pe tine.
Acum ce spui despre expoziţia aceea?
Cred că avem o şansă.
Sănătate.
Tuşa Jo-Anne nu te-a văzut de vre-un an şi jumătate.
- Arăţi ca un carnacior.
- Nu-i adevărat!
La mulţi ani, Homer!
Se întinde dacă-l porţi.
Scrie-i câteva rânduri.
Bine.
John?
La mulţi ani, Homer.
Am găsit asta printre scrisori.
Poate-i de la bunica.
O fotografie cu autograf.
- De la bunica? Mai bine trimitea nişte ciorapi.
- Wernher von Braun.
Aş fi curioasă să ştiu de unde ştia
că este ziua ta de naştere.
Nu cred că ştia asta.
Y:i
Y:i
Mai bine ar trebui să te intereseze
nenorocitul tău de oraş, fiule,
în loc să-ţi pierzi vremea cu
Wernher von Braun şi... Cape Canaveral.
John, este ziua lui de naştere!
Bine, Homer.
Da?
Homer, iar încep discuţii de grevă.
Tatăl tău...
Da, ştiu că are multe probleme!
Dar nu mă interesează!
Y:i
Am rugat-o pe domnişoara Waters să-l comande.
A sosit chiar acum.
Ştiu că nu merge prea bine matematica.
Nici mie.
Calcul, ecuaţii difere...
- Le voi învăţa.
Este minunat, domnişoară Riley!
Voi învăţa totul.
Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodată.
Mulţumesc. Îl arăt şi celorlalţi.
Quentin probabil...
Iertaţi-mă!
Fii atent unde calci!
- Asta de unde-i?
- De la mine.
La revedere, domnişoară Riley.
Treaba noastră este să educăm copiii,
nu să-i amăgim.
Să-i amăgim?
Vreţi să stau
şi să-i las să respire praf de cărbune
până la sfârşitul vieţii?
Domnişoară Riley, câteodată
câte un norocos mai scapă cu o bursă de fotbal.
Şi ceilalţi lucrează în mină.
Ce e rău dacă eu cred în cei nenorocoşi?
Trebuie să o fac, domnule Turner, altfel aş înnebuni.
- Bine.
Homer!
La mulţi ani, fiule.
Am câteva veşti bune.
Salută-l pe Fred Smith de la
Universitatea din Virginia de Vest.
- Bună, Homer.
- Bună ziua, domnule.
Ar dori ca Jim să joace fotbal la ei.
I-a oferit o bursă.
Felicitările mele, Jim.
Joci şi tu, băiete?
Nu, el lansează rachete.
Rachetele nu sunt cu adevărat domeniul meu,
dar poate dacă vei lucra cu asiduitate
vei ajunge şi tu la colegiu.
Da, cu bursă ştiinţifico-fantastică, poate.
Y:i
Y:i
Y:i
Astăzi vom lansa o nouă rachetă.
Am crezut că ai dori să vezi asta.
Mai am puţină treabă.
*** se poate că nu ai treabă
niciodată când Jim joacă fotbal?
Nu ai pierdut nici un meci!
La ce oră o lansezi?
În jurul orei 4.
Nu pot promite...
Cineva a tras prea aproape o grindă.
Da?
Slavă Domnului! Da, acum.
Nu este nimeni rănit.
Haideţi, rachetiştilor!
10, 9, 8, 7...
6, 5...
4, 3, 2...
1... Lansare!
Am reuşit? O vezi?
- Nu. Da.
- O, vezi?
Da, o văd.
- Timpul?
- În jur de 12 secunde.
Care din voi e Homer Hickam?
Eu, domnule.
Sunt Basil Thorpe de la Bluefield Telegraph.
Pot să-ţi pun câteva întrebări?
Desigur.
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Bună, Homer!
- Bună, Dorothy.
- Îmi semnezi ziarul?
Desigur!
Am ştiut că vei deveni cunoscut într-o zi!
H-O-M-E-R.
Care din voi e Homer Hickam?
Nu vă supăraţi.
- Care îi costa pe contribuabili...
- Ce se întâmplă aici?
Nu vă priveşte.
Copiii aceştia au cătuşe!
Copiii aceştia au cătuşe în
incinta şcolii, domnule Turner!
Probabil aţi auzit despre
incendiul de pădure din Welch.
Au ars foarte mulţi copaci.
- Daţi-le jos cătuşele!
Pe marginea drumului s-a găsit o rachetă.
Ştiam că focul a fost provocat de asta.
Dar nu ştiam de unde a venit...
până în dimineaţa aceasta.
Domnule Hickam, puteţi să-mi arătaţi
toate rachetele?
Nu, domnule, nu pot.
Dacă nu ai fi minor,
ai fi deja în închisoarea statală.
- Ştiu, tată.
- A fost când m-ai supărat...
Câteodată am fost furios pe tine ca naiba...
dar este pentru prima dată
când mi-e ruşine din cauza ta.
Stai!
Nu te-ai putut opri.
Nu ai putut.
Hai, urcă, Homer!
Urcă în maşină!
Idiotule! Ar fi trebuit să te omor.
Acum nu suntem în mină. Nu te priveşte.
Urcă în maşină cu Homer, băiete.
Ascultă-mă, beţiv nenorocit!
Dacă ar trăi tatăl acestui copil,
ţi-ar trage câteva şuturi în fund!
Aşa că o să fac eu asta în locul lui.
Dacă văd vreo zgârietură pe el,
te vei alege cu cicatrici.
Dacă el va şchiopăta,
tu vei avea nevoie de cârje!
Auzi? Ai auzit ce ţi-am spus?
Ştii că te voi denunţa la sindicat.
Îmi bag ceva în tine şi în sindicatul tău!
Tatăl tău a fost unul din cei mai buni
oameni care au lucrat pentru mine.
Am avut norocul să-l cunosc.
Haide.
Să ne distrăm puţin.
Au văzut *** ne-au arestat.
Suntem practic foşti deţinuţi!
Nu vor mai dansa niciodată cu noi.
Iisuse, Quentin!
Habar n-ai despre femei.
Am auzit că s-a despărţit de acel fundaş tâmpit.
La revedere, Elvis.
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Bună, Homer.
Bună, Dorothy.
Jim, uite cine e aici!
Y:i
Nu ar trebui să dormi deja la ora asta?
Y:i
Y:i
Minunat.
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Bună, Valentine.
Mă bucur că nu ai ajuns la închisoare.
Y:i
Y:i
A fost interesant să vezi *** vi se înalţă rachetele.
Y:i
Y:i
Y:i
Y:i
Ai văzut filmul 'Frankenstein vs. Omul lup'?
Homer!
Aici jos! Homer!
Ce e?
Mamă! Mamă!
Tatăl tău mereu trebuie să fie erou.
Jur că nu-l voi jeli nici dacă va muri.
Vine!
Cine-i?
Ike Bykovsky.
Este John Hickam.
Tată!
- A plesnit cablul.
- Putea să-i spargă capul.
Feriţi din drum!
Mergeţi mai în spate! Lăsaţi-ne să trecem!
Îţi spun *** a fost.
Ar fi murit o grămadă de oameni
dacă nu ar fi fost tatăl tău.
Mulţumesc, domnule doctor.
Me...
medicul spune...
că s-ar putea ca tatăl vostru
să-şi piardă un ochi.
Trebuie să-l ducem la spital,
la Charleston,
şi Olga nu plăteşte nimic.
Mă duc la mină şi-l rog pe Jake Mosby să mă angajeze.
Nu poţi face asta, Jim!
Te aşteaptă şcoala.
Casa şi jumătate din mobilă sunt ale lui Olga.
Dacă te retragi, îţi vei pierde bursa.
Eu sunt cel mai în vârstă.
Aceasta e responsabilitatea mea.
Voi lucra eu în mină.
- Poftim.
- Mulţumesc.
Exploatarea cărbunelui este o muncă onorabilă,
domnule Hickam.
Nu trebuie să vă fie ruşine.
Domnişoară Riley!
Aprinde lumina, fiule!
Îţi aminteşti când mi-ai dat astea, John?
Cristale de carbon din mină.
Da. Ţi le-am dat în luna de miere.
La Myrtle Beach.
Şi ai spus:
'Ai vrut diamante dar asta
este tot ceea ce pot să-ţi dau.
Mi-aş dori să fie veritabile. '
Nu am vrut niciodată diamante.
Tot anul
a fost greu jos în mină.
Nervi şi discuţii despre grevă.
Un accident doar îngreunează situaţia.
Cred că pe undeva
eu sunt responsabil pentru
cele întâmplate cu domnul Bykovsky.
Ascultă, Homer!
Luna trecută
i-am dat voie să se întoarcă la atelier,
dar a refuzat.
A rămas în mină deoarece câştiga mai bine.
A fost decizia lui.
Înţelegi?
Da, domnule.
Ei, este atât de groaznic
mineritul *** ţi-ai închipuit?
Cred că nu.
Dar aproape.
Toată lumea îmi spune să te salut.
Michael şi Billy.
Valentine Carmina.
Ce este cu domnişoara Riley?
N-o vedem prea des.
Are un prieten nou în Welch.
*** este acolo jos?
Te obijnuieşti după un timp.
Şi apoi şi asta are avantajele ei.
Ia vedeţi aici!
Nu-i de mirare că tatăl meu vitreg
mă poate băte aşa tare.
După o lună petrecută acolo jos,
l-ai putea contracara uşor.
Nu mă grăbesc aşa tare.
- Ne vom mai întâlni.
- La revedere, amice!
Pa, Homer.
Ne rugăm în numele lui Hristos.
Amin.
- Amin.
Apreciem sacrificiul pe care l-ai făcut.
În scurt timp te vei putea întoarce
să-ţi termini anul şcolar.
Nu mă întorc la şcoală.
Mai sunt doar câteva săptămâni.
Acum voi rămâne.
Cred că trebuie să-ţi termini colegiul.
Spune-i, John!
Homer nu mai este un copil.
Nu cred că i-aş putea spune ceva.
Ceea ce vreau să spun este că aceste conciedieri
nu s-au făcut conform contractului.
Firma a făcut ceea ce trebuia.
Ştii că sindicatul nu va accepta asta.
Lasă să se liniştească puţin lucrurile!
Asta-i prima mea zi.
Bună, Lenny, ce mai face?
E făcut dintr-o bucată.
Bine că eşti din nou aici.
Mulţumesc.
Mă duc în mină.
Vii?
Chiar dacă nu am diplomă universitară...
mă ascultă.
Ştii de ce?
- Pentru că ştii mai multe ca ei.
Poţi fi sigur de asta.
Cunosc mina ca pe propria palmă.
Pot arunca o privire...
Eşti bine?
Nu mă sperie puţin praf de mină.
M-am născut pentru asta!
Cred că n-ar trebui să te surprindă,
dacă şi tu eşti la fel.
Hai să vedem *** dinamitează cărbunele.
Aşteaptă puţin cu cina, bine?
Mai sun pe cineva.
Am fost astăzi la magazin
şi am mai auzit câte ceva.
Aici este foarte greu
să ţii un secret, nu?
Dar cred că am făcut
o treabă destul de bună.
Se zvoneşte...
că am pe cineva în Welch.
De ar fi adevărat!
Boala Hodgkin se poate încetini,
deci aş putea să mai am ceva timp.
Pot să fac ceva, domnişoară Riley?
Poţi primi scuzele mele.
De ce?
Munca vieţii mele este educarea.
Am crezut că voi, băieţii,
veţi câştiga expoziţia,
veţi primi bursă...
şi că veţi pleca să faceţi ceva în viaţă.
Atunci ar fi însemnat ceva viaţa mea.
Ştii ce?
Câteodată chiar nu trebuie
să asculţi ce spun alţii.
Doar de vocea lăuntrică.
Nu trebuie să sfârşeşti aici, în mină.
Ştii de ce? Deoarece cred că ai alte planuri.
Aş vrea să ştii ceva.
Sunt mândră de tine.
Serios.
Orice vei decide.
Mă scuzaţi! Quentin este acasă?
Tu ai rezolvat ecuaţia asta?
Dacă calculele sunt corecte,
asta dovedeşte că...
Că nu am provocat noi incendiul.
Ce faci, Quentin?
AUK XIII este singura pe care
nu am găsit-o în ziua aceea,
şi cea mai bună estimare a timpului de coborâre
a lui AUK XII, care este identică,
a fost de 14 secunde.
Dacă mă ajuţi la partea trigonometrică,
putem afla unde s-a prăbuşit racheta.
6328 de picioare?
1,2 mile.
Da?
O să le spui lui Roy Lee şi lui ODell unde trăiesc?
Nu ar conta nici dacă
ai locui pe proprietatea guvernatorului.
Şi atunci ar crede că eşti ciudat.
- Să ne întâlnim în zori.
- Nu trebuie să mergi în mină?
Nu mai lucrez acolo.
1.
2.
99.
107.
126.
Aici sunt 6300 de picioare.
Trebuie să fie aici pe undeva.
Ce am greşit?
Habar n-am.
O să verific calculul încă o dată.
A bătut vântul în ziua aceea?
Nu-mi amintesc.
Dacă a bătut, atunci a făcut-o probabil din vest,
ceea ce înseamnă că a putut duce racheta...
aici.
Minunat!
... asociată cu...
Unde vă grăbiţi aşa, domnule Hayes?
Toată lumea înapoi la locul său!
Domnişoară Stanton, domnişoară Blue, să mergem!
Aşezaţi-vă la loc!
Domnişoară Hancock!
Asta se referă şi la dumneavoastră, domnule Wilson.
Domnişoară Riley, ce se întâmplă aici?
Nu ei au provocat incendiul.
În primul rând, dumneata
nu aparţii acestei clase.
Nici dumneata, domnule Turner.
De ce nu lăsaţi ca băiatul
să se apere?
În al doilea rând...
racheta aceasta nu dovedeşte nimic.
A recunoscut deja că au pierdut câteva rachete.
Nu poate dovedi
că o altă rachetă
nu ar fi putut produce incendiul.
- Ba da.
- Da?
Din asta putem trage concluzia
că de când a părăsit şcoala,
nu a devenit doar specialist de rachete,
ci şi un geniu al trigonometriei?
- Nu am spus că...
- A învăţat mai mult în mină
decât la şcoală.
Lăsaţi-l să vorbească!
Continuă, Homer!
Deoarece incendiul a fost
în apropiere de Welch,
la abia 3 mile de la punctul de lansare.
Pe vremea aia, cea mai mare distanţă
la care puteam ajunge era de 1,2 mile,
care este exact locul
în care am găsit racheta.
Racheta a atins solul în aproximativ 14 secunde,
ceea ce înseamnă
că a zburat până la înălţimea de 3000 de picioare,
conform ecuaţiei 's' este egal cu 1/2 ori 'at'
la pătrat,
unde 's' este înălţimea,
'a' constanta gravitaţională, sau 32...
şi 't' timpul în care racheta
ajunge din nou pe pământ.
Viteza este egală cu acceleraţia...
- Spune-i, Homer!
Înmulţită cu timpul.
Puteţi urmări, domnule Turner?
Bine. Suntem uimiţi cu toţii.
Mi-aţi spune, dacă nu aţi provocat
voi incendiul, atunci cine?
Ce-i aia?
Orice ar fi, este ingenios făcută.
Aripioarele sunt comandate de arcuri.
Asta nu e o rachetă, este o lumina de semnalizare.
Este un aeroport în Welch.
Nu departe de unde a pornit incendiul.
Domnule Hickam, să vă prezentaţi
la biroul meu imediat *** ajungeţi la şcoală.
Vreţi să participaţi la Expoziţia Ştiinţifică, nu-i aşa?
Da, domnule.
Dacă vreţi să reprezentaţi Big Creek-ul,
trebuie să te reprimim la şcoala din Big-Creek.
Minunit!
Credeţi că desenaţi destul de bine
ca domnul Bolden să o construiască?
Da. Să vedem.
Bine.
Bună, tată.
- Ce caută asta aici?
- Nu am provocat noi incendiul.
Soldaţii au făcut-o.
Nici măcar n-a fost o rachetă.
Mergeţi acasă!
Da, domnule.
Din cauza asta ai lipsit astăzi de la lucru?
Da, domnule.
Am crezut că ai uitat de prostile astea, Homer.
Am crezut că nu o vei face.
- Nu-i o prostie.
Nu mă cert cu tine.
Ascultă, băiete.
Nici nu pot să spun cât de mândru am fost
de tine în aceste câteva săptămâni.
Ai făcut muncă aceea grea în mină.
Dacă vei continua aşa, într-o zi
vei putea face chiar şi munca mea.
Toată lumea spune asta.
Ştii cât de mândru m-ar face lucrul acesta?
Cred că vreau să spun
că dacă racheta asta este
atât de importantă pentru tine,
atunci fă-o,
atâta timp cât eşti prudent.
Cred că sunt hobby-uri mai rele decât astea.
Dar nu poţi lipsi de la serviciu din cauza lui.
Trebuie să ştii asta.
Să mergem, să te împaci cu Jake.
Spune-i, că astăzi vei lucra
în schimbul de noapte.
Nu.
Mina este viaţa ta, nu a mea.
Nu voi mai coborî niciodată acolo jos.
Vreau să zbor în spaţiu.
Homer Hickam, Roy Lee Cook, Quentin Wilson
şi Sherman O'Dell de la colegiul Big Creek.
Pentru ingeniosul proiect amator de construire al rachetelor.
Nu-mi vine să cred că l-am devansat
pe tipul cu câinele robot.
Am crezut că va câştiga urechea transparentă.
I-am spus domisoarei Wade
să se ocupe cu pregătirile de călătorie,
hotărâţi-vă care dintre voi
va merge la Indianapolis.
- Vom merge cu toţii.
- Da.
Aş vrea să se poată, dar nu ne putem permite
să vă trimitem pe toţi 4.
Doar pe unul.
Hotărâţi-vă. Trebuie să ştiu până vineri.
Aţi făcut o treabă bună astăzi, băieţi.
Trebuie să împrumut o valiză
şi voi avea nevoie de adresele voastre...
pentru că vă voi trimite vederi.
Taci din gură!
Nu glumi. Ştii prea bine că tu vei merge.
Da. Salută lumea în numele nostru.
- Ştim ce vrem?
- Da.
- Primim ceea ce vrem?
- Nu.
Bine. Cine-i de acord cu greva să strige!
Bine, să mergem.
Bine. Să mergem!
Grevă! Grevă!
Se incită unii pe alţii.
Spun că asta va fi lungă.
Va fi dacă pot să-mi spun şi eu părerea.
Nenorociţi nerecunoscători!
Mamă, nu ai văzut valiza cea verde şi mare?
- Te-ai uitat în pod?
- Da.
Nu ştiu. John, n-ai văzut pe undeva valiza?
De unde naiba să ştiu unde este?
Nu ştiu, dragă.
- John!
- Rămâneţi aici!
Vernon!
Îl ucid pe nenorocitul acela!
Nu te enerva!
Ce vrei să faci?
Nimic.
Nenorocitul ăsta beţiv nu ar putea lovi
o uşa de la un hambar.
- A încercat să te ucidă.
- Nu poţi sta aici...
Nu te enerva, Homer!
Sunt lucruri mai importante,
pentru care să-ţi faci griji.
Du-te de caută valiza.
Uită, Homer!
Taci, Jim!
Îmi pare rău pentru ceea ce se întâmplă,
dar nu este vina mea.
Ce vrei de la mine?
- Ai grijă!
Dacă câştig la Indianapolis,
s-ar putea să merg la facultate.
Aş putea fi angajat
chiar şi la Cape Canaveral.
Aici nu am nici o perspectivă.
Oraşul este pe moarte, chiar şi mina.
O ştie toată lumea asta, doar tu nu.
Dacă vrei atât de mult să ieşi
de aici, atunci du-te. Du-te!
Da, chiar voi pleca!
Du-te!
Plec definitiv.
Nici nu mă uit înapoi.
Y:i
Printre cei care vizitează expoziţia
vor fi prezenţi membrii importanţi,
reprezentanţi din mai multe domenii ale tehnicii.
Expoziţia va fi deschisă
publicului în următoarele două zile.
În a treia zi vor sosii membrii
juriului să-i aleagă pe câştigători.
Dacă am putea afla timpul exact
al căderii rachetei, am putea calcula
la ce înălţime a ajuns.
Aţi vrea s-o vedeţi?
Aceasta-i un ajutaj Delaval.
Ştie cineva ce e Deleval...?
Membrii juriului merg întotdeauna
la standurile cele mai scumpe.
Va câştiga tipul cu biosfera.
Nu cred. Eu înclin spre tipul cu racheta.
Ai văzut-o? E tare de tot.
Domnul Owens către securitate.
Nu avem prea mult timp.
Mâine va fi jurizarea.
Nu putem face nimic fără domnul Bolden.
Nu ne putem apropia de atelier.
Mi-au luat chiar şi poza despre Dr. von Braun.
Au furat totul.
Leon, ce cauţi acolo în spate?
Ştii prea bine că nu e bine să fi văzut acolo.
Ştiu, Elsie, dar Homer este la necaz.
Elsie, nu am puterea să pot rezolva greva aceasta.
Şefii te ascultă.
Fac ceea ce le spui.
Nu mă voi târî în faţa
acelor şobolani nenorociţi de la sindicate.
Despre asta-i vorba?
Despre mândria ta?
Despre ce e mai bine pentru Coalwood.
Dacă mina nu produce, oraşul va muri.
Crezi că asta interesează sindicatul?
Aceia sunt doar o gaşcă de nenorociţi lacomi care...
Taci! Tacă-ţi gura!
Homer a spus odată că iubeşti
mai mult mina decât propria familie.
Te-am susţinut pentru că
nu am vrut să cred asta.
Mulţi dintre cei din oraş
l-au ajutat pe Homer.
L-au ajutat să-şi construiască rachetele.
S-au uitat *** le lansează.
Dar tu nu.
Tu nu ai fost niciodată.
Nu am spus să crezi în asta. Dar pentru
numele lui Dumnezeu, el este fiul tău!
Şi te rog să-l ajuţi.
Dacă nu, te părăsesc.
Voi face tot ce trebuie ca să plec de aici.
Aş trăi chiar şi într-un copac.
Să nu crezi că nu o voi face.
Unde ai merge?
La Myrtle Beach.
Ştim prea bine că asta nu schimbă nimic.
Cel puţin nu pentru mult timp.
Ştiu că ai făcut tot ce ai ştiut.
- Jake.
- Mulţumesc.
- Leon...
- Da, John?
Nu ai nici o treabă de făcut?
Este împachetat şi pe drum. Să fii
în staţia de autobuz, dimineaţă la 8.
- ***...
A fost tatăl tău.
- Arată-le, Homer!
Mult noroc, dragă.
Bună.
Mulţumesc, tată.
Când combustibilul rachetei arde,
se formează mult gaz, care parcurge
secţiunea convergentă a ajutajului.
Dacă curentul străbate ajutajul
prin porţiunea gâtuită
mai încet decât viteza sunetului,
este comprimat în secţiunea divergentă,
se formează turbioane...
Lyle Wells şi Jean Cooper,
colegiul Schrader din McMinnville, Oregon.
Şi acum, domnilor şi doamnelor,
urmează marea clipă.
Ceea mai înaltă distincţie ştiinţifică.
Primul loc şi medalia de aur
a Expoziţiei Naţionale Ştiinţifice
se atribuie lui Homer Hickam...
Quentin Wilson, Roy Lee Cook
şi Sherman O'Dell,
elevii colegiului Big Creek din regiunea McDowell,
Virginia de Vest.
Tom Webster de la Colegiul de stat din Virginia.
Vreau să vorbesc în legătură cu o bursă.
Jack Palmer, Virginia Tech.
Noi avem cel mai bun program
ştiinţific din stat.
Te felicit, băiete. Mult noroc!
- Ce a spus?
- Cine?
Von Braun. A fost Wernher von Braun.
Chiar acum ai dat mâna cu el.
- Sunt tare mândră de tine, Homer.
- Mulţumesc, mamă.
Nu este aici, dragă.
Unde este domnişoara Riley?
Bună ziua, domnişoară Riley.
Bună, Homer.
Ai făcut-o!
Am ştiut că vei reuşi!
Băieţii cu Rachetele vor merge la universitate.
Cu toţii am primit burse.
Ştii ceva?
De acum încolo, în fiecare an,
mă voi lăuda elevilor
că i-am predat lui Homer Hickham şi Băieţilor cu Rachete.
Poate într-o zi
careva se va gândi să vă urmeze exemplul.
Dar ştii, pentru asta trebuie timp.
Mă laşi să cobor?
Ce fac, o taxează pe Olga pentru asta?
Trebuie să fie pe ea o pompă.
Scoate ceva de acolo sus!
- Bună, tată!
- Bună, Homer.
Vreau doar să-ţi spun cât de mult
preţuiesc ceea ce ai făcut pentru mine.
Ştiu că nu ţi-a fost uşor,
deci îţi mulţumesc.
Astăzi, la 5, vom lansa ultima noastră rachetă,
deci, dacă vrei s-o vezi...
Am mult de lucru.
Bine. Dar m-am gândit să te întreb, totuşi.
Am auzit că te-ai întâlnit cu eroul tău.
Nici nu ai ştiut.
Ascultă...
Ştiu că noi doi nu vedem la fel unele lucruri.
Vreau să spun că noi
nu vedem la fel niciodată nimic.
Dar încep să cred
că s-ar putea să devin cineva.
Şi nu din cauză că difer atât de mult de tine.
Ci pentru că sunt la fel.
Pot fii la fel de căpos şi la fel de tenace.
Dar sper că voi fi un om la fel
de bun ca tine.
Ei... desigur. Dr. von Braun este un cercetător excelent,
dar nu el este eroul meu.
Aceasta e ultima noastră rachetă.
Da, s-o facem să zboare!
Pregăteşte-o tu. Eu am puţină treabă.
Bună, Homer. Felicitări pentru premiu!
- Mulţumesc.
- Asta
este cea mai emoţionantă treabă
care s-a întâmplat vreodată aici.
M-am gândit că dacă ai puţin timp...
Nu te supăra, Dorothy.
- Mult noroc.
- Mulţumesc.
Hei, oameni buni!
Vă pot ruga să ascultaţi puţin?
Hai, Homer. Lanseaz-o!
Vom lansa racheta, dar mai înainte
aş vrea să vă mulţumesc tuturor.
Dacă nu aţi fi fost alături de noi,
nu am fi ajuns niciodată la nici o expoziţie.
Probabil nu am fi ajuns niciodată
mai departe de gardul mamei.
Dar am reuşit şi vă mulţumesc
pentru sprijin şi ajutor.
Asta este pentru Coalwood!
Sunt câţiva oameni care au crezut
în noi încă înainte de a o face.
Lor aş vrea să le dedic această rachetă.
Lui Ike Bykovsky.
Domnului Bolden, care ne-a ajutat atât de mult.
Celei care ne-a încurajat prima dată,
profesoarei noastre, domnişoara Riley.
Şi, în final,
mamei mele, şi...
tatălui meu.
Ştii că nu zboară decât dacă
cineva apasă butonul.
Dacă vrei, poţi fi tu acela.
10, 9,
8, 7, 6,
5, 4, 3,
2, 1...
Priveşte *** zboară, Homer!
Asta va zbura mile întregi.
Rachetiştii şi-au luat cu toţii diplomele.
Quentin lucrează ca inginer
chimist în industria petrolului.
Roy Lee este bancher pensionar
şi vinde autoturisme.
ODell este fermier
şi are o societate de asigurări.
Elsie Hickam s-a stabilit
la Myrtle Beach, California de Sud în 1979.
Freida Riely a murit la vârsta de
31 de ani, de boala Hodgkin.
John Hickam a murit de silicoză în 1976.
În 1965, oraşul Coalwood a fost închis,
iar mina a fost părăsită.
Homer Hickam a devenit instructor al
astronauţilor de pe navetele spaţiale NASA.