Tip:
Highlight text to annotate it
X
DIAVOLUL SE ÎMBRACĂ DE LA PRADA
Traducerea şi Adaptarea: RRZXXX
ELIAS-CLARKE
Resurse Umane
Ce autobuz
opreşte aici?
Femeile de la Univ. Northwestern
protestează.
Succes.
BRUTĂRIE
editura
elias-clarke
Bună ziua. Am o întâlnire
cu Emily Charlton?
- Andrea Sachs?
- Da.
Perfect. Cei de la Resurse Umane au
cu siguranţă un simţ ciudat al umorului.
Urmează-mă.
Am fost cea de-a doua
asistentă a Mirandei.
Prima ei asistentă a fost promovată,
deci acum eu sunt prima.
- Vă înlocuiţi pe dv. Însevă.
- Mă strădui.
Miranda le-a dat afară pe celelalte
două fete în doar câteva săptămâni.
Avem nevoie de cineva care poate
să reziste aici, înţelegi?
Desigur. Cine-i Miranda?
Mă voi preface
că nu m-ai întrebat asta.
E editorul-şef al revistei Runway,
şi o legendă.
Dacă lucrezi un an pentru ea, poţi
găsi o slujbă la oricare altă revistă.
Un milion de fete ar ucide
pentru slujba asta.
Sună grozav. Mi-ar plăcea
să fiu luată în considerare.
Andrea?
Runway e o revistă de modă,
deci interesul pentru modă e crucial.
De ce credeţi
că n-aş fi interesată de modă?
O, Doamne. Nu, nu, nu!
Ce s-a întâmplat?
E pe drum. Spune-le tuturor!
Nu venea la birou până la ora 9.
Şoferul ei tocmai a trimis un mesaj şi
cosmeticianul ei a făcut hernie de disc.
Ce ţi-e şi cu oamenii ăştia!
- Cine-i asta?
- Nici măcar nu pot vorbi despre aia.
În regulă, toată lumea!
Strângeţi-vă curelele!
A mâncat cineva un covrig cu ceapă?
Scuze, Miranda.
Mişcă!
- E atât de greu să confirmi o întâlnire?
- De fapt, am confirmat-o aseară...
Nu mă interesează detaliile
incompetenţei tale.
Spune-i lui Simone că nu-mi place fata
pe care a trimis-o
pentru prezentarea braziliană.
Am cerut o fată curată şi atletică.
Mi-a trimis una murdară şi plinuţă.
Spune te rog "da" pentru
petrecerea lui Michael Kors.
Spune-i şoferului să mă ia la ora 9:30
şi să mă ducă înapoi acasă la 9:45.
Sun-o pe Natalie de la Glorious Foods şi
spune-i că nu vreau prăjitură dacquoise.
Vreau prăjitură tortes umplută
cu compot călduţ de rubarbă.
Aminteşte-i fostului meu soţ
că şedinţa cu părinţii e astă-seară.
Roagă-l pe soţul meu
să ia cina cu mine
la localul acela
în care am fost cu Massimo.
Spune-i lui Richard
că am văzut pozele alea
cu fata din articolul
cu soldaţii paraşutişti.
Toate sunt complet neatrăgătoare.
Chiar e imposibil să găsească
o femeie paraşutist drăguţă şi suplă?
Oare cer imposibilul? Nu chiar.
Vreau să văd ce-a pregă*** Nigel
pentru cea de-a doua încercare
pentru coperta cu Gwyneth.
Mă întreb dacă a mai pierdut
din greutate? Cine-i aia?
Nimeni.
Au trimis-o cei de la Resurse Umane
pentru noul post de asistentă.
Îi luam un interviu,
dar n-are nici o şansă si...
Evident că ar trebui
să fac asta eu însămi,
pentru că ultimele două pe care le-ai
trimis tu au fost complet nepotrivite.
Trimite-o înăuntru.
Asta-i tot.
Bine.
Vrea să te vadă.
Mişcă!
Asta e urâtă. N-o lăsa s-o vadă.
Du-te!
Cine eşti tu?
Numele meu e Andy Sachs.
Am absolvit recent
Universitatea Northwestern.
Şi ce cauţi aici?
Ei bine, cred că pot face treabă bună,
ca asistenta dv.
Si...
Am venit la New York
ca să mă fac ziaristă.
Am trimis scrisori şi am primit un telefon
de la editura Elias-Clarke.
M-am dus la Resurse Umane
şi, în principiu, e revista asta
sau Universul Auto.
- Nu citeşti Runway?
- Nu.
- Şi până astăzi n-ai auzit de mine?
- Nu.
Şi n-ai nici un pic de stil
sau de simt al modei.
Ei bine, cred că asta depinde de ce...
Nu, nu. Nu asta era întrebarea.
Am fost editor-şef la ziarul Universităţii.
De asemenea, am câştigat un campionat
naţional pentru studenţi la jurnalism
cu un articol despre sindicatul
administratorilor...
De ajuns.
În regulă. Aveţi dreptate.
Nu mă potrivesc aici.
Nu sunt slăbănoagă sau fermecătoare
şi nu ştiu prea multe despre modă,
dar sunt deşteaptă, învăţ repede
şi muncesc din greu.
În regulă, avem rochie Cavalli
pentru Gwyneth.
Dar cu rochia asta imensă cu pene,
arată ca şi *** ar fi pe scena principală
de la cazinoul Golden Nugget.
Vă mulţumesc pentru timpul acordat.
Cine-i tipa aia patetică?
E vreun înainte şi după,
şi eu nu ştiu despre asta?
Andrea!
Ai primit o slujbă la o revistă de modă?
A fost un interviu prin telefon?
Haide! Nu fi nemernic.
Miranda Priestly e faimoasă
pentru imprevizibilitatea ei.
Doug, *** de tu ai ştiut cine e
şi eu nu?
De fapt, sunt o fată.
Asta explică atât de multe.
Miranda Priestly e o afacere uriaşă.
Un milion de fete ar ucide
pentru slujba asta.
Da, dar eu nu sunt una dintre ele.
Trebuie să începi şi tu de undeva.
Uită-te la unde lucrează Nate.
Mă refer la şerveţele.
Şi Lily. Lucrează la galerie
şi se ocupă de...
Scuză-mă. Cu ce te ocupi mai exact?
Norocul meu,
eu am slujba viselor mele.
Eşti analist financiar.
Aveţi dreptate.
Slujba mea e de rahat.
E de rahat. E plictisitoare.
- Respiră. Bea un pahar.
- Voi bea un pahar.
Aş vrea să propun un toast.
Pentru slujbele care plătesc chiria.
Pentru slujbele care aduc bani.
Ar trebui să vezi *** se îmbracă
fetele alea de la Runway.
N-am cu ce să mă îmbrac la muncă.
Vei răspunde la telefoane
şi vei duce cafele.
Pentru asta ai nevoie
de o rochie de bal?
S-ar putea să am.
Eu cred că arăţi grozav
întotdeauna.
Cred că eşti plin de gogoşi.
Să mergem acasă.
Mă gândesc la ceva ce putem face,
ce nu necesită haine.
- Alo?
- Andrea,
Miranda a scos articolul cu jachetele
pentru numărul din septembrie
şi a introdus şedinţa foto Sedona.
Vino acum la birou.
- Şi i-ai în drum şi cafeaua.
- Acum?
Notează-ţi. Un latte fără spumă,
cu lapte degresat
şi trei cafele la filtru cu loc
separat pentru lapte.
Extrem de fierbinţi.
Înţelegi? Fierbinţi.
- Alo.
- Unde eşti?
Aproape am ajuns.
E vreun motiv pentru care
nu e aici cafeaua mea?
A murit sau ceva de genul?
Doamne...
Era şi timpul.
Aceasta e o slujbă foarte grea,
pentru care eşti complet nepotrivită.
Dacă o dai în bară, toate oalele
se vor sparge în capul meu.
Agaţă aia undeva.
N-o arunca pe unde apuci.
În primul rând, tu şi cu mine
răspundem la telefoane.
Trebuie să răspunzi la telefon
de fiecare dată când sună.
Apelurile ratate sunt preluate de robot
şi ea se supără foarte tare.
Dacă eu nu sunt aici, tu eşti legată
cu lanţuri de biroul acela.
- Păi, şi dacă am nevoie să...
- Ce?
Nu. Odată o asistentă a plecat
de la birou
pentru că s-a tăiat la mână
cu deschizătorul de scrisori.
Miranda l-a ratat pe Lagerfeld înainte
de a lua avionul de ora 17 spre Australia.
Acum tipa lucrează la Ghidul TV.
Stau la birou non-stop. Am priceput.
Biroul Mirandei Priestly.
Nu, nu e disponibilă.
Cine...?
Da, o să-i spun că aţi sunat.
Din nou.
Tu şi cu mine avem slujbe total diferite.
Tu iei cafeaua şi faci comisioanele.
Eu mă ocup de programul ei,
de întâlnirile ei, de cheltuieli.
Şi, cel mai important, merg la toamnă
cu ea la Paris pentru Săptămâna Modei.
Iau creaţiile vestimentare, merg
la prezentări de modă şi la petreceri.
Mă întâlnesc cu designerii. E divin.
Acum, stai aici.
Eu mă duc la departamentul de artă
ca să le dau Cartea.
- Cartea?
- Aceasta e Cartea.
E un model a tot ceea ce
există în numărul curent al revistei.
Îl livrăm la apartamentul Mirandei
în fiecare seară şi... Nu-l atinge.
Ea ni-l returnează dimineaţa
cu notiţele ei.
Cel de-al doilea asistent ar trebui să facă
asta, dar Miranda e foarte rezervată.
Nu-i plac străinii în casa ei.
Până când se va convinge
că nu eşti o psihopată
eu trebuie să aştept pentru Carte.
- Ce fac dacă...
- O rezolvi.
Alo? Biroul dnei Priestly.
Da. Biroul Mirandei Priestly.
E într-o şedinţă. Aţi putea
să-i lăsaţi un mesaj?
Bine. Puteţi vă rog să spuneţi
pe litere "Gabbana"?
Alo?
Se pare că nu.
Am presupus 39.
E foarte drăguţ din partea ta.
Dar n-am nevoie de ei.
Miranda m-a angajat.
- Ştie *** arăt.
- Dar tu ştii?
Emily.
Emily?
Se referă la tine.
- Doar am schimbat tendinţele...
- Nu asta am întrebat.
Emily, aici erai. De câte ori
trebuie să urlu la tine?
Sunt Andy.
Numele meu e Andy. Andrea,
dar toată lumea îmi zice Andy.
Am nevoie de 10 sau 15 fuste
de la Calvin Klein.
Ce fel de...
Te rog, plictiseşte pe altcineva
cu întrebările tale.
Asigură-te că avem studioul Pier 59
mâine dimineaţă la ora 8.
Spune-i lui Jocelyn să-mi arate pungile
pliate pe care le face Marc la filmare.
Apoi spune-i lui Simone că o voi lua
pe Jackie dacă Maggie nu e disponibilă.
A confirmat Demarchelier?
Demarche...?
Demarchelier. Fă-mi legătura
telefonică cu el.
A, bine.
- Şi Emily?
- Da.
Asta-i tot.
Ai luat legătura cu Demarchelier?
Las-o.
Un apel din partea Mirandei Priestly.
Îl am pe Patrick pe linie!
M-a chemat şi m-a întrebat
despre studioul Pier 59.
Era ceva despre Simone, Frankie.
Altcineva.
Şi are nevoie de fuste
de la Calvin Klein.
Şi era ceva despre nişte pungi.
- A spus ce fuste?
- Nu.
- Culoare? Formă?
- Am încercat s-o întreb.
N-o întreba niciodată nimic
pe Miranda.
În regulă. Mă ocup eu de asta.
Tu du-te la Calvin Klein.
Eu?
Ai alte angajamente?
O convenţie de fuste oribile
la care trebuie să te duci?
- Miranda?
- Eşti acolo?
Tocmai mă pregătesc să intru.
Voi suna...
Dacă tot eşti în oraş,
du-te la Hermčs ca să ridici 25 eşarfe
pe care le-am comandat pentru Miranda.
Ia tema lui Cassidy de la Dalton.
Miranda s-a dus să se întâlnească
cu Meisel.
Când se va întoarce,
va vrea cafea de la Starbucks,
...cafea fierbinte de la Starbucks.
- Poţi repeta ce-ai spus?
O, Doamne.
Pe unde ai umblat?
Trebuie să merg la toaletă!
N-ai mers la toaletă de când am plecat?
Păzeam biroul! Simt că explodez!
O, bună.
Ocupă-te tu de haină.
Ocupă-te de haină.
Fii pregă***ă. Revizuirea e la 12:30.
Lumea intră în panică.
Telefonul va suna non-stop.
Revizuirea? Bine.
Editorii aduc opţiuni pentru poză
şi Miranda alege.
La fiecare număr al revistei.
Revizuirile sunt o treabă uriaşă.
Nu ştiu de ce nu ştii asta.
- Eşti gata?
- O, bună.
După ce mă duc la toaletă, eu şi
cu Serena mergem la masa de prânz.
- Asta e noua eu.
- Bună.
- Ţi-am spus.
- Credeam că glumeai.
Nu.
Eu am pauză de 20 minute
pentru masa de prânz, tu de 15.
- Când mă întorc eu, te duci tu.
- Bine.
- Cu ce e îmbrăcată?
- Cu fusta bunicii ei.
Supă pasată de porumb.
O alegere interesantă.
Ştii că ingredientul principal din
supa pasată de porumb e celulita.
Deci nici una dintre fetele de aici
nu mănâncă nimic?
Nu de când mărimea doi a devenit patru
şi mărimea zero a devenit doi.
Eu port mărimea şase.
Care, de fapt, e 14.
- La naiba.
- Nu contează.
Sunt sigur că mai ai rezerve
de amestec de sintetic.
Bine.
Crezi că hainele mele sunt oribile.
M-am prins.
Dar nu voi fi mereu
în industria modei,
deci de ce să mă schimb pe mine însămi
pentru că am slujba asta?
Asta aşa e.
La asta se reduce industria asta
de multe miliarde de dolari, nu?
Frumuseţea interioară.
Alo.
În regulă. Hai.
Miranda a mutat şedinţa de revizuire
cu o jumătate de oră mai devreme
şi ea întotdeauna
vine mai devreme cu 15 minute.
- Ceea ce înseamnă...?
- Că deja ai întârziat.
- Vino.
- La naiba!
- Dle Ravitz.
- Nigel.
- Revista merge bine?
- Cel mai bun număr din septembrie.
Grozav. Am auzit că Miranda
a scos jachetele de toamnă
şi că a introdus şedinţa
foto Sedona.
- Cât costă asta?
- În jur de 300.000$.
Trebuie să fi fost
nişte jachete jalnice.
Irv Ravitz.
Ea e Andy Sachs,
noua asistentă a Mirandei.
Felicitări, domnişoară.
Un milion de fete ar ucide
pentru slujba asta.
Pa.
Dânsul e preşedintele companiei
Elias-Clarke, Irv Ravitz.
Ştii *** se spune:
Bărbaţi scunzi, egouri uriaşe.
Nu. Şi am mai văzut toate astea.
Theyskens reinventează talia joasă...
Unde sunt rochiile?
- Chiar aici.
- Priveşte şi ascultă.
- Poate fi foarte interesant...
- Nu.
Mi se pare derutant.
De ce e aşa de imposibil să veniţi
cu o revizuire de bun-simţ?
Aţi avut la dispoziţie ore întregi
ca să vă pregătiţi.
Sunt confuză. Unde sunt
mostrele publicitare?
Cei de la Banana Republic
au trimis ceva...
Ei bine, avem nevoie de mai multe,
nu-i aşa?
Asta ar putea... Ce părere ai?
Dă-mi o fustă de balerină şi un
aspect uşor ţipător şi sunt de acord.
- Dar seamănă prea mult cu...
- Rochia Lacroix din iulie?
Nu, nu cu accesoriile potrivite.
Unde sunt curelele pentru asta?
- De ce nu e nimeni pregă***?
- Aici.
E o decizie dificilă.
Sunt aşa de diferite.
E ceva amuzant?
Nu. Nu, nu, nimic.
Problema e că curelele acelea arată
exact la fel pentru mine.
Eu încă învăţ despre lucrurile astea.
"Lucrurile astea"?
Înţeleg. Crezi că asta n-are nimic
de a face cu tine.
Te duci la dulap
şi iei puloverul acela albastru zgrunţuros
ca să transmiţi lumii
că te iei prea în serios
ca să-ţi pese cu ce te îmbraci.
Ceea ce tu nu ştii e că puloverul
acela nu e numai albastru.
Nu e turcoaz. Nu e spre albastru
închis. De fapt e azuriu.
Şi eşti cu seninătate în necunoştinţă
de cauză asupra faptului
că în anul 2002, Oscar de la Renta
a făcut o colecţie a rochiilor azurii,
apoi Yves Saint-Laurent
a prezentat jachete militare azurii.
Avem nevoie de o jachetă.
Azuriul a apărut cu rapiditate
în opt colecţii diferite.
A ajuns în magazine, apoi s-a strecurat
într-un magazin Casual Corner,
unde fără îndoială tu l-ai pescuit
dintr-un coş de haine la preţ redus.
Acel albastru reprezintă
milioane de dolari şi slujbe nenumărate
şi într-un fel e comic *** tu crezi
că ai făcut o alegere
care te exclude din industria modei
când, de fapt, porţi un pulover
ales pentru tine
de oamenii care lucrează aici.
Dintr-un morman de haine.
Deci am spus că nu pot vedea diferenţa
dintre cele două curele identice
şi ar fi trebuit să vezi ce privire
mi-a aruncat!
Credeam că o să i se topească
carnea de pe faţă.
Nu e amuzant.
Nu e fericită decât dacă toată lumea
e panicată, îngreţoşată
sau cu tendinţe sinucigaşe.
Pocnitorii pur şi simplu o venerează.
- Cine?
- Li se spune pocnitori.
De la sunetul pe care-l fac tocurile
pe suprafaţa de marmură. Poc, poc.
Se comportă ca şi *** ar lecui
cancerul sau ceva de genul.
Timpul şi energia
pe care o investesc oamenii ăştia
pe detalii mărunte, insignifiante.
Şi pentru ce?
Ca mâine să poată cheltui
alţi 300.000$
refăcând o şedinţă foto la ceva
ce era bun de la început,
ca să vândă oamenilor lucruri
de care nu au nevoie.
- Nici măcar nu mai mi-e foame.
- Ce?
De aceea fetele acelea
sunt aşa de slabe.
Nu, nu. Dă-mi ăla.
E un Jarlsberg de 8$ acolo.
Ştii ce?
Trebuie să suport un an de zile.
Apoi pot să fac lucrul
pentru care am venit la New York.
Dar nu trebuie s-o las pe Miranda
să mă afecteze.
Uşurel, tigroaico.
- Bună dimineaţa, Miranda.
- Fă-mi legătura cu Isaac.
Nu-mi văd micul dejun.
Unde sunt ouăle mele?
Pardon!
Ridică pozele de la şedinţa
pentru lenjerie intimă.
Verifică frânele de la maşina mea.
Unde e ziarul acela
pe care-l aveam ieri în mână?
Fetele au nevoie de plăci de surfing
sau de plăci scurte de surfing
pentru vacanţa de primăvară.
Gemenele mai au nevoie şi de şlapi.
Ia-mi pantofii de la Blahnik,
...apoi du-te şi ia-o pe Patricia.
- Cine?
Cuminte fetiţa! Cuminte fetiţa!
Ia masa care mi-a plăcut de la
magazinul acela de pe Madison.
Fă-ne o rezervare la cină la restaurantul
acela care a primit cronică bună.
Fă-mi legătura cu Demarchelier.
Miranda Priestly îl caută pe... Bine.
Am legătura cu Patrick!
Slavă Domnului că e vineri.
Şi Miranda e în Miami, deci nu trebuie
să fim la dispoziţie week-end-ul acesta.
Tatăl meu vine din Ohio.
Vom lua cina,
apoi vom vedea Chicago.
Tu faci ceva distractiv?
Da.
Nate a spus că e grozav.
A depus un CV aici, dar au vrut
pe cineva cu mai multă experienţă.
- Ce-s ăştia?
- Ca să nu rămâi în urmă cu chiria.
Tată, *** ai...
O voi omorî pe mama.
Mulţumesc.
- Îmi pare foarte bine să te văd.
- Şi mie.
Deci vrei să începi să mă interoghezi
acum, sau să aştepţi până după cină?
Mai întâi bucură-te de coşul cu pâine.
E-n regulă. Începe, te rog.
Suntem doar îngrijoraţi. Primim mail-uri
de la tine la biroul tău la ora 2 noaptea.
Salariul tău e groaznic.
Nu mai scrii.
Nu e corect.
Am scris mail-urile acelea.
Problema e că ai fost acceptată
la Facultatea de Drept Stanford,
ai refuzat pentru a te face ziaristă
şi acum nu faci asta.
Ai încredere în mine.
Faptul că sunt asistenta Mirandei
îmi deschide multe uşi.
Emily se duce la Paris cu Miranda.
Va cunoaşte editori şi scriitori
de la fiecare revistă importantă.
Într-un an, pot fi eu în locul ei.
Îţi jur, asta e oportunitatea mea.
Asta e şansa mea.
Asta e şefa mea.
Scuze, tată. Trebuie să răspund.
- Miranda?
- Zborul meu a fost anulat.
O problemă absurdă cu vremea.
Trebuie să ajung acasă diseară.
Gemenele au mâine la scoală
un recital.
- Ce?
- La scoală!
- Să văd ce pot face.
- Bine.
Ştiu că-ţi cer în ultimul minut,
dar ai putea să faci rost
de un zbor pentru şefa mea
de la Miami la New York diseară?
Orice fel de avion.
De la Miami la New York.
Am nevoie de el în seara asta.
- Credeam că ieşi pe cealaltă parte.
- Scumpo! E aici.
Bună, încerc să fac rost de un zbor
Miami-New York pentru diseară.
Da, ştiu că e un uragan.
Nimic nu zboară?
E pentru Miranda Priestly.
E o clientă de-a voastră.
Bună. Am nevoie de un avion
în seara asta de la Miami la New York.
Scuze, aşteptaţi puţin.
Bună, Miranda.
Încerc, dar nimeni nu zboară
din cauza vremii.
Te rog. E doar ploaie mocănească.
Cineva trebuie să decoleze.
Sun-o pe Donatella.
Fă rost de avionul ei.
Sună-i pe toţi cunoscuţii noştri
care au un avion personal. Irv.
Asta e treaba ta.
Du-mă acasă.
O, Doamne. Mă va ucide.
Ce vrea, să vină Garda Naţională
s-o ia de urgenţă cu avionul?
Bineînţeles că nu.
Aş putea face asta?
Haide.
Recitalul fetelor a fost minunat.
Au cântat ceva de Rahmaninov.
Le-a plăcut tuturor.
Tuturor în afară de mine,
pentru că, din păcate, n-am fost acolo.
- Miranda, îmi pare atât de rău.
- Ştii de ce te-am angajat?
Mereu angajez aceeaşi fată.
Stilată, suplă, bineînţeles,
care venerează revista.
Dar se dovedeşte aşa de des a fi...
Nu ştiu, dezamăgitoare şi...
...proastă.
Iar tu, cu acel CV impresionant
şi cu discursul acela
despre aşa-zisa ta etică,
credeam că eşti diferită.
Mi-am spus: "Hai să încerc. Să risc.
Să angajez fata deşteaptă şi grasă."
Aveam speranţă.
Doamne, trăiam din asta.
Dar ai sfârşit
prin a mă dezamăgi mai mult
decât toate celelalte fete prostuţe.
Am făcut tot ce puteam.
Asta-i tot.
Scuză-mă! Unde te duci?
Mă urăşte, Nigel.
Şi asta e problema mea pentru că...?
Stai, nu. Nu e problema mea.
Nu ştiu ce altceva mai pot face.
Dacă fac ceva bine, nu e recunoscut.
Nici măcar nu spune mulţumesc.
Dar dacă fac ceva greşit, e...
...rea.
Atunci demisionează.
Poftim?
Demisionează.
Pot gă şi altă fată care să-ţi ia locul
în cinci minute.
Una care îşi doreşte postul.
Nu vreau să demisionez.
Doar vreau să spun
că mi-ar plăcea puţină recunoştinţă
pentru faptul că mă spetesc încercând.
Andy, fii serioasă. Nu încerci.
Te văicăreşti.
Ce vrei să-ţi spun?
Vrei să-ţi spun: "Biata de tine.
Miranda se ia de tine. Sărăcuţa Andy."
Trezeşte-te, soro. Doar îşi face treaba.
Lucrezi la revista care a publicat unii
dintre cei mai renumiţi artişti ai secolului.
Halston, Lagerfeld, de la Renta.
Şi ceea ce au făcut ei,
ceea ce au creat,
a fost mai mare decât arta
pentru că tu îţi trăieşti viaţa în ele.
Ei bine, evident, nu tu.
Dar unii oameni.
Crezi că asta e doar o revistă?
Nu e doar o revistă.
Aceasta e o rază de speranţă pentru...
Să zicem, un băiat care creşte
în Rhode Island împreună cu şase fraţi,
care se preface că e la antrenamentul de
fotbal când a fost la cursul de croitorie,
citind sub aşternut noaptea
cu lanterna revista Runway.
Nu ai nici o idee ce legende au mers
pe holurile astea şi mai rău, nu-ţi pasă.
Pentru că în locul acesta, unde cei
mai mulţi şi-ar da viaţa ca să lucreze,
tu doar catadicseşti să munceşti.
Şi te întrebi de ce nu te sărută
pe frunte şi nu-ţi dă o stea de aur
la sfârşitul zilei, pentru tema ta.
Trezeşte-te, scumpo.
Bine, deci o dau în bară.
Nu vreau. Doar mi-aş dori să ştiu
ce-aş putea face...
Nigel? Nigel, Nigel.
Nu.
Nu ştiu ce te aştepţi să fac eu.
Nimic din dulapul acesta nu se va
potrivi unei persoane cu mărimea şase.
Acestea sunt doar mostre de rochii
de mărimile doi şi patru.
În regulă, facem asta pentru tine.
- Si...
- Un poncho?
O să iei ceea ce-ţi dau
şi-o să-ţi placă.
Facem rochia asta Dolce
pentru tine.
Şi pantofii...
Marca Jimmy Choo.
Manolo Blahnik.
Nancy Gonzalez. Îmi plac la nebunie.
Narciso Rodriguez. Ăsta ne place.
S-ar putea să-ţi vină. S-ar putea.
Chanel. Ai nevoie disperată de Chanel.
Să continuăm? Trebuie să mergem
la departamentul de cosmetică
şi Dumnezeu ştie cât va dura asta.
Habar nu am de ce a angajat-o
Miranda.
Nici eu. Eram la departamentul
de cosmetică.
A luat în mână ondulatorul de gene
Shu Uemura şi a zis: "Ce-i ăsta?"
Am ştiut din momentul
în care am văzut-o
că va fi un dezastru total.
Biroul Mirandei Priestly.
Nu e disponibilă,
dar îi voi transmite un mesaj.
Bine, mulţumesc. La revedere.
*** ai...?
- Porţi cumva...
- Cizme Chanel? Da, port.
Arăţi bine.
Ce?
- Chiar că da.
- O, mai taci, Serena.
Ne vedem mâine.
Ai grijă cu degetul ăla.
Deci...
Ce părere ai?
Cred că ar fi bine să mergem
înainte de a ne vedea prietena mea.
Ei bine, rochiile de seară
sunt fantastice, Ralph.
Vom folosi roşu de Burgundia
pentru copertă şi...
Am pierdut un semestru întreg învăţând
despre feluri de preparare ale cartofilor.
Luaţi un pai şi strângeţi-l.
Vedeţi ce ferm e?
Scuzaţi-mă că am întârziat.
O criză cu accesoriile.
A trebuit să găsesc o bentiţă
din piele de piton.
Acum pitonul e la modă.
Am cadouri incitante pentru voi.
Sunteţi pregătiţi?
- Ce-i ăsta?
- Un telefon marca *** & Olufsen.
Charlie Rose i l-a trimis Mirandei.
L-am căutat pe net. Costă 1. 100$.
Am produse. Perii Mason Pearson.
Cosmetice de la Clinique.
Ador slujba ta.
Încă unul. O mică atenţie.
- O vrei?
- Dă-mi-o, dă-mi-o!
Cred că-i place.
Asta e noua poşetă Marc Jacobs!
De unde ai făcut rost de ea?
Miranda n-a vrut-o, deci...
Geanta asta costă 1.900$.
Nu pot s-o primesc.
Ba da, poţi.
De ce au nevoie femeile
de atâtea poşete?
- Taci din gură.
- Ai una. Îţi pui mărunţişurile în ea.
- Îţi ajunge.
- Moda nu înseamnă utilitate.
Un accesoriu e pur şi simplu
o iconografie
care exprimă
identitatea individuală.
- Şi e drăguţă.
- Şi asta.
Se pare că Runway nu se reduce
numai la poşete elegante.
Uitaţi un eseu scris de Jay Mclnerney,
un articol de Joan Didion,
chiar şi un interviu
cu Christiane Amanpour.
Cineva a băut Kool-Aid.
Ce vrei să...?
Răspund eu. Mda, e Doamna Dragon.
Miranda? Trebuie să răspund.
Îi voi spune să-şi cumpere singură ouăle.
Nu! Voi răspunde eu!
Dă-mi telefonul ăla!
Bună, Miranda.
Absolut.
Plec chiar acum.
Nu trebuia să fiţi aşa de nemernici.
Scuză-mă. Îl caut pe James Holt.
Iată-l.
Scuzaţi-mă. Eu sunt Andy. Am de ridicat
ceva pentru Miranda Priestly.
Tu trebuie să fii noua Emily.
Încântat de cunoştinţă.
O, lasă-mă să văd poşeta aia.
Foarte drăguţă.
Prespălată, peticită cu piele,
cusute manual, cu barete metalice.
Într-adevăr foarte drăguţă. Cine a
creat o chestie aşa de minunată?
Dumneavoastră.
Logic. Pe aici.
E o schiţă a rochiei Mirandei
pentru petrecerea de binefacere.
Şi de altfel capodopera centrală pentru
colecţia mea de primăvară. Strict secret.
- O voi păzi cu preţul vieţii mele.
- Chiar te rog.
Vino. Lucrezi pentru Miranda.
Presupun că ai nevoie de băuturi tari.
Scuzaţi-mă, fetelor.
Un punch pentru domnişoară.
E mortal. Distracţie plăcută.
Are dreptate.
În privinţa punch-ului.
L-am băut la ultima petrecere.
M-am trezit în Hoboken
doar într-un poncho
şi o pălărie de cowboy.
O decizie înţeleaptă.
Bună.
Christian Thompson.
Christian Thompson?
Glumeşti. Scrii pentru fiecare
revistă care-mi place mie.
Am făcut o recenzie a colecţiei tale
de eseuri pentru ziarul facultăţii mele.
Ai amintit despre faptul că sunt chipeş
şi de şarmul meu ucigător?
- Nu, dar...
- Cu ce te ocupi?
Vreau să lucrez pentru New Yorker
sau pentru Vanity Fair.
- Şi eu scriu.
- Da?
Ar trebui să-ţi citesc articolele.
Trimite-mi-le.
Da? Îţi mulţumesc. Ar fi grozav.
De fapt, acum lucrez
ca asistenta Mirandei Priestly.
Glumeşti? Păcat...
Nu vei supravieţui niciodată Mirandei.
- Poftim?
- Pari drăguţă, deşteaptă.
Nu poţi avea asemenea slujbă.
Trebuie să plec.
Ei bine, mi-a părut foarte bine
de cunoştinţă, fata Mirandei.
Emily?
Sună la biroul lui James Holt şi zi-le
că mut avanpremiera astăzi la ora 12:30.
Anunţă-i pe toţi.
Fii gata să pleci în 30 minute.
Dar ne aşteaptă de abia marţi.
- A spus de ce?
- Da, a explicat cu de-amănuntul.
Apoi ne-am periat părul una alteia
şi am pălăvrăgit despre American Idol.
Înţeleg.
- Oricum, ce e o "avanpremieră"?
- Bună dimineaţa, Miranda.
Miranda vede toate colecţiile creatorilor
de modă înainte de a le arăta.
- Îmi pare bine să te văd.
- Bună, James.
- Le spune ce părere are?
- În felul ei.
Acest sezon a început ca o contemplare
a intersectării Estului cu Vestul.
Dacă dă o dată din cap
înseamnă că e bine.
Dacă dă de două ori
înseamnă că e foarte bine.
A zâmbit o singură dată...
Tom Ford 2001.
Un cordon japonez obi.
Dacă nu-i place, îşi scutură capul.
Asta e rochia care am creat-o în mod
special şi exclusiv pentru tine.
Apoi e strângerea din buze.
Care înseamnă?
Catastrofă.
Doar du-te.
Pentru că ea a strâns din buze,
el îşi schimbă întreaga colecţie?
Încă nu pricepi, nu? Opinia ei
e singura care contează.
- Sună-l pe soţul meu şi confirmă cina...
- La Pastis? Am făcut asta.
Va trebui să mă schimb.
Ţi-am trimis costumul la şedinţa foto.
Bine. Andrea, aş vrea să livrezi Cartea
astă-seară, la mine acasă.
Spune-i lui Emily să-ţi dea cheia.
- Păzeşte asta cu preţul vieţii tale.
- Bineînţeles.
Trebuie să fi făcut ceva bine,
dacă am voie să livrez Cartea.
Nu sunt o psihopată.
Şi mi-a zis Andrea, nu Emily.
Nu e grozav?
Da!
Acum, e esenţial să faci exact
*** îţi spun eu.
Cartea e asamblată
până la ora 10, 10:30,
deci trebuie să aştepţi
până atunci s-o iei.
Odată cu Cartea duci şi hainele
Mirandei de la curăţătorie.
Maşina te va duce exact
la vila din oraş a Mirandei.
Descui singură.
Andrea? Nu vorbeşti cu nimeni.
Nu te uiţi la nimeni.
E foarte important.
Trebuie să fii invizibilă. Înţelegi?
Deschizi uşa şi traversezi foaierul.
Agăţi hainele de la curăţătorie
în dulapul de vizavi de scări.
Laşi Cartea pe masa cu flori.
- La dracu.
- E uşa din stânga.
Mulţumesc.
Dă-ne nouă Cartea.
- Care masă?
- E-n regulă. Vino sus.
- Nu, nu pot.
- E-n regulă.
- Da, haide. Haide.
- Vă rog nu mai vorbiţi.
Adu Cartea sus.
Emily întotdeauna face aşa.
Serios?
Da. Aşa face. Tot timpul.
Da? Bine.
Nu puteam pleca în timpul
şedinţei foto.
Am ieşit grăbit din şedinţă,
apoi te-am aşteptat o oră.
Celularele n-aveau semnal în zona aia.
Ştiam ce credeau toţi
din restaurantul acela:
"Iată-l, aşteptând-o iar."
Bine, bine! Chiar n-a fost mare scofală.
Gemenele m-au salutat,
aşa că le-am salutat şi eu.
Pe urmă m-am dus sus să-i dau Cartea.
Te-ai dus sus?
O, Doamne Dumnezeule.
De ce nu te-ai suit în pat cu ea şi nu
i-ai cerut să-ţi zică o poveste la culcare?
Bine, am făcut o greşeală.
Nu pricepi.
Dacă te concediază, asta ar putea
pune Parisul în pericol pentru mine.
Dacă se întâmplă asta,
te voi căuta în fiecare cârciumă din stat
ca să te găsesc.
Mă va concedia?
Nu ştiu. Nu e încântată.
Andrea?
Miranda, referitor la noaptea trecută...
Am nevoie de noua carte Harry Potter
pentru gemene.
Bine. Mă voi duce la Barnes & Noble.
Ai căzut şi te-ai lovit cu capul
de asfalt?
Nu din câte îmi amintesc.
Avem cărţile Harry Potter deja publicate.
Gemenele o vor pe următoarea.
Manuscrisul nepublicat?
Cunoaştem pe toţi editorii.
N-ar trebui să fie o problemă.
Şi tu poţi face orice, nu?
Da, Bobbsey?
Ştiu. Mami munceşte din greu
ca să-ţi facă rost de ea.
Aş putea s-o sun
pe însăşi J.K. Rowling
şi tot n-o să primesc un exemplar
din cartea aia.
Fetele pleacă la bunica lor la 4,
deci cartea ar fi bine să fie aici
nu mai târziu de ora 3.
- Desigur!
- Şi aş vrea să-mi aduci friptura
în 15 minute.
Nici o problemă!
Am patru ore să pun mâna
pe manuscrisul ăla imposibil.
Smith & Wollensky nu deschide
înainte de 11:30.
*** iau friptura?
Mă întorc în 15 minute.
Urează-mi succes!
Nu, n-o voi face.
Da, m-aţi pus să aştept. E pentru
Miranda Priestly. E foarte important.
Da, ştiu că e imposibil să fac rost de el,
dar mă întrebam dacă aţi putea face
imposibilul posibil.
Sun în legătură cu manuscrisul
Harry Potter.
Nu. Cel nepublicat.
Nici o şansă? Aţi putea să-i spuneţi
că e pentru Miranda Priestly?
Pentru că schimbă situaţia.
Vagabondul Hamlet de pe Strada
Houston. De Christian Thompson.
Revin eu cu un telefon. S-ar putea
să nu-ţi mai aduci aminte de mine.
Ne-am cunoscut la petrecerea lui James
Holt. Sunt asistenta Mirandei Priestly.
Manuscrisul Harry Potter? Glumeşti.
Îmi pare rău că-ţi cer asta,
dar sunt disperată.
Nu se poate rezolva.
Vino cu planul B.
Aici e vorba despre Miranda Priestly.
Nu e nici un plan B, e doar planul A.
S-a întors? Sunt concediată?
Ştii, rareori spun asta oamenilor
care nu sunt eu, dar linişteşte-te!
Fir-ar să fie!
Haina, poşeta.
Ce-i aia? Nu vreau asta.
Iau prânzul cu Irv. Mă întorc la ora 3.
Să ai până atunci cafeaua mea
de la Starbucks.
Şi dacă nu aduci până atunci
cartea Harry Potter,
nu te mai obosi să revii.
Alo.
Să-ţi dai demisia? Eşti sigură?
Ma va concedia oricum...
Doar că o să i-o iau înainte.
Bravo ţie, Andy. Felicitări.
Eşti liberă.
Ascultă, te sun mai târziu.
Sunt genial. Pe bune.
Ar trebui să se ridice statui
în onoarea mea.
- Nu se poate.
- Ba da.
O prietenă a unui prieten face
designul coperţilor. Are manuscrisul.
Nu, pentru că asta ar însemna
că am făcut ceva *** trebuie.
Christian, faza e
că tocmai eram pe cale să...
Dacă-l vrei, grăbeşte-te.
Voi fi la hotelul St. Regis.
Scuzaţi-mă.
Bine aţi venit la hotelul St. Regis.
Cu ce vă pot ajuta?
- Mă-ntâlnesc cu cineva la King Cole Bar.
- Pe aici.
- Ai o oră la dispoziţie.
- Mulţumesc.
O copie. Ce să facă gemenele mele
cu ea? S-o împartă?
Am făcut două copii.
Le-am pus coperţi şi le-am legat
ca să nu arate ca nişte manuscrise.
Asta e o copie în plus
ca s-o ai la dosar.
Unde sunt aceste copii fabuloase?
Nu le văd.
Sunt cu gemenele.
Sunt în tren în drum spre bunica.
Te mai pot ajuta cu ceva?
Asta-i tot.
În regulă.
M-am dus la Dean & DeLuca.
Iau cam 5$ pe o căpşună.
Dar m-am gândit că de vreme
ce ai demisionat,
ar trebui să sărbătorim.
Nate...
Stai... Ai demisionat, dar încă faci tema
gemenelor pentru ştiinţele naturii?
Generos din partea ta.
După ce-am vorbit,
mi-am dat seama
că n-are sens să arunc pe apa sâmbetei
toate lunile acelea de eforturi.
Am avut doar un moment
de slăbiciune.
Ori e asta, ori slujba ta e de rahat
şi şefa ta e o ţicnită.
Indiferent. E slujba ta.
Nate...
Zău aşa.
Încă sunt aceeaşi persoană.
Încă îmi doresc acelea şi lucruri.
Bine? Promit. Aceeaşi Andy.
Cu haine mai bune.
Îmi plac hainele de dinainte.
Serios?
Îţi plac lănţişoarele astea?
Şi rochia asta? E nouă.
Ei bine, mai e un lucru nou
care m-am gândit
că o să-ţi placă.
Ce zici de asta?
Nu-ţi place.
Întoarce-te pentru mine, iubito.
Pricep. Articolul ăsta se cheamă
"Jungla Urbană", nu?
Femeia modernă dezlănţuie latura
ei animalică, în marele oraş.
Bine. Du-te.
Nu-mi vine să cred că vorbesc toată ziua
despre prostiile astea. Bobby!
Mulţumesc.
Du astea Mirandei. Şi spune-i
că am ales Dior în loc de Rocha.
Grozav. Abia aştept.
- Am putea schimba atitudinea?
- Scuze.
Nu mă face să te dau de mâncare
la fotomodele.
E o zi plină şi viaţa mea personală
atârnă de un fir de aţă.
Bine ai venit în club. Se întâmplă,
când te descurci la muncă.
Anunţă-mă când toată viata ta se duce
de râpă... E timpul pentru o promovare.
Nu. În regulă, februarie.
Sfârşitul numărului.
A vorbit careva
cu reprezentanţii lui Salma?
Ar prefera să apară
pe coperta de vară, are un film...
Nu. Scot de asemenea articolul
despre femeile de la Curtea Supremă.
Femeia. Şi rescrieţi versiunea
pentru articolul
despre chirurgie plastică. E anost.
Pozele extinse
pentru "Ţara Minunilor Iernii"
nu sunt încă minunate.
Mă voi uita peste ele.
Şi Testino?
Zac Posen creează costume
foarte sculpturale.
I-am sugerat lui Testino ca şedinţa foto
să aibă loc la Grădina Noguchi.
Perfect.
Slavă Domnului că cineva
a venit ca să muncească.
*** rămâne cu accesoriile
pentru numărul din aprilie?
Mă gândeam să folosim gablonzuri.
Brăţări, pandantive, cercei...
Am făcut asta acum doi ani.
Creatorii de modă au scos
multe ţinute florale...
Florale? Pentru primăvară?
Foarte original.
Ne gândeam să le pozăm
într-un spaţiu industrial,
contrastând feminitatea florilor
cu asprimea urbană
pentru a crea tensiune.
Nu.
Are altcineva ceva ce pot folosi?
Poate batiste anti-bacteriale?
*** mai stai cu răceala?
De fapt mă simt ca şi ***
moartea se apropie.
Diseară e petrecerea de binefacere.
O aştept cu nerăbdare de luni de zile.
Refuz să fiu bolnavă.
Port Valentino.
Ei bine, toată lumea va pleca
în curând, ca să se pregătească.
Poţi lăsa poşeta Fendi a Mirandei la casa
de modă, apoi cred că poţi pleca acasă.
Da? Asta-i grozav.
Perfect. Trebuie să ajung
la brutăria Magnolia.
Astă-seară e ziua lui Nate.
Dăm o petrecere în cinstea lui.
Aud asta şi vreau să aud asta.
Pa.
Îmi iubesc slujba,
îmi iubesc slujba.
Înainte de petrecerea
de binefacere
vreau ca amândouă să vă familiarizaţi
complet cu lista de invitaţi.
Dar credeam că doar prima asistentă
se duce la petrecerea de binefacere.
Doar în cazul în care prima asistentă
nu s-a decis să devină
duhul rău al molimei virale.
Vei veni s-o ajuţi pe Emily.
Asta-i tot.
Aceştia sunt toţi invitaţii.
Miranda invită pe toată lumea.
Trebuie să ne asigurăm ca toţi
să creadă că Miranda ştie cine sunt.
Am studiat săptămâni întregi.
Trebuie să învăţ numele astea
până diseară?
Nu fi prostuţă, Andrea. Şi pe astea.
Începeţi fără mine.
O să ajung acolo când pot.
Andy, zău aşa, e ziua lui de...
Bine, dar grăbeşte-te.
Crede-mă, ăsta-i ultimul lucru
pe care vreau...
Îmi place la nebunie!
Te sun când plec.
- Mă va încăpea?
- O, da.
Puţină grăsime şi nişte gută,
şi suntem iar în afaceri.
RUNWAY Celebrează
MODA
Nimic, serios.
E evenimentul social al sezonului si...
O, Doamne. Andy, arăţi atât de şic!
Mersi, Em.
- Arăţi aşa de slabă...
- Serios?
E pentru Paris. Ţin o cură nouă.
E foarte eficientă. Nu mănânc nimic,
apoi, când sunt pe cale să leşin,
mănânc un cub de brânză.
Funcţionează.
Dacă fac diaree,
ajung la greutatea mea ideală.
John Folger, noul director artistic
al Companiei de Actorie Chelsea.
- John. Îţi mulţumesc că ai venit.
- Întotdeauna e o plăcere să te văd.
Nu te mai mişca atât.
- Am întârziat foarte tare.
- Resemnează-te. Trebuie să fii aici.
Emily... la vino.
Aia nu e Jacqueline Follet de la versiunea
franţuzească a revistei Runway?
O, Doamne. Miranda o urăşte. Trebuia
să ajungă după plecarea Mirandei.
Miranda, un eveniment fantastic.
Ca de obicei.
Ai adus-o pe Jacqueline.
Minunat! Suntem aşa de bucuroşi
că ai putut veni la mica noastră adunare.
Mi-am programat întreg anul
în jurul acestui eveniment.
Ei bine, suntem aşa de recunoscători
că ai făcut-o.
Ai primit biletul meu?
Da. Vom vorbi miercuri despre asta.
Da, sunt de acord.
Fără afaceri în seara asta.
Distracţie plăcută.
Em...
O, Doamne. Nu-mi amintesc *** îl
cheamă. L-am văzut azi dimineaţă...
Are legătură cu...
A făcut parte din...
Ştiu că e...
E ambasadorul Franklin şi femeia
pentru care şi-a părăsit soţia, Rebecca.
- Rebecca. Dle ambasador.
- Miranda, arăţi fantastic.
Mulţumesc.
Uită-te la tine.
Eşti o viziune.
Slavă Domnului că ţi-am salvat slujba.
Am reuşit unele lucruri
de una singură.
Nu sunt aşa de drăguţă
pe cât credeai tu.
Sper că nu.
Dacă n-ar fi afurisitul tău de prieten,
te-aş răpi chiar acum.
Chiar spui lucruri de genul ăsta?
Evident.
Trebuie să plec.
Eşti sigură? Înăuntru e editorul meu
de la revista New York.
Ţi-aş putea face cunoştinţă cu el.
Mi-ai trimis articolele tale,
ca să mă uit peste ele.
N-am citit decât vreo două, pentru că
mi-ai trimis un pachet foarte mare.
Dar ce-am citit n-a fost deloc rău.
Cred că ai talent, Andy.
Ar trebui să te cunoască.
Intră, măcar pentru un pahar.
Bine.
Cred că aş putea pentru un...
Nu, nu pot. Îmi pare rău,
dar trebuie să plec.
Bine. Transmite-i prietenului tău
toate cele bune din partea mea.
Roy, scuză-mă.
Poţi să mergi mai repede?
Sunt sigur că Nate va înţelege.
Da.
La mulţi ani.
Nate, îmi pare rău.
Am încercat să plec,
dar se petreceau prea multe.
- N-am avut încotro.
- Nu-ţi face griji.
Mă duc la culcare.
Nu putem vorbi despre asta?
Arăţi foarte bine.
Andrea.
Ai adus Cartea?
Paris e cea mai importantă săptămână
din anul meu.
Trebuie să am alături de mine
cea mai bună echipă cu putinţă.
Asta n-o mai include pe Emily.
Stai. Vrei ca eu să...
Miranda, eu... Emily ar muri.
Toată viata i se reduce
la plecarea la Paris.
Nu a mâncat de săptămâni întregi.
Miranda, nu pot face asta. Nu pot.
Atunci am să presupun că nu ai intenţii
serioase în privinţa viitorului tău.
Nici la Runway,
nici la oricare altă publicaţie.
Decizia îţi aparţine.
Asta-i tot.
Hei, Andy.
- Vii la culcare?
- În cinci minute, bine?
Andrea, nu uita să-i spui lui Emily.
Fă-o acum.
Nu răspunde.
Nu răspunde, nu răspunde.
- Emily.
- Scuze că am întârziat.
Miranda vroia eşarfe de la Hermčs
şi eu am uitat ca o proastă,
...aşa că m-am isterizat.
- Emily, trebuie să vorbesc cu tine.
Martine a deschis magazinul
mai devreme. Au! Pardon.
A deschis pentru mine magazinul
mai devreme, deci le-am luat.
Emily, când ajungi la birou,
trebuie să vorbesc ceva cu tine.
Sper că nu despre altă problemă
...cu Miranda.
- Nu chiar.
Bine, pentru că am atâtea de rezolvat
înainte de a pleca. Nici măcar nu pot...
Emily?
Chiar dacă ar fi spus că te concediază
sau că te bate cu vătraiul încins,
ar fi trebuit să refuzi!
N-am avut de ales.
Doar ştii *** e ea.
Te rog. Asta e o scuză lamentabilă.
Ceea ce mă enervează
în toată povestea asta
e că ai spus că nu-ţi pasă de modă.
Nu, tu vrei doar să fii ziaristă.
Ce minciuni gogonate!
Ştiu că eşti supărată. Nu te învinuiesc.
Recunoaşte: Ţi-ai vândut sufletul
în ziua în care ai încălţat
prima pereche de Jimmy Choo.
Am văzut eu. Şi ceea ce pur şi simplu
mă distruge în toată treaba asta
sunt hainele
pe care ai să le primeşti.
Nu le meriţi.
Pentru numele lui Dumnezeu,
tu mănânci carbohidraţi!
Doamne!
E aşa de nedrept.
- Emily...
- Pleacă.
- Emily...
- Am spus, pleacă!
Prezentările de modă din Paris?
Ăsta e cel mai tare eveniment
de modă al anului.
Pe cine vei vedea? Pe Galliano?
Şi pe Lagerfeld?
Şi pe Nicholas Ghesquičre.
Bine, acum chiar că începi
să mă sperii.
Expoziţia asta e extraordinară!
Sunt aşa de mândră de tine!
Mulţumesc.
Începe cu pozele din spate
apoi îndreaptă-te către ieşire.
Aşa am conceput-o. E genială.
O să-ţi placă la nebunie.
Desigur.
Ţie vreau să-ţi fac cunoştinţă
cu cineva.
Artă şi sex. Ia-o înainte.
Ne vedem mai târziu.
Hei, fata Mirandei!
- Tocmai mă gândeam la tine.
- O, haide...
E adevărat. Fac un profil
pentru interviul cu Gaultier
şi făcându-mi planurile pentru Paris,
m-am regăsit întrebându-mă
dacă tu vei fi acolo.
De fapt, merg şi eu.
Grozav!
Stau la un hotel fantastic
în sectorul 7,
peste stradă de un restaurant de falafel
care-ţi va schimba viata.
Îmi pare rău.
Voi fi prea ocupată cu munca.
Găseşte pe altcineva
căreia să-i schimbi viata.
Tocmai asta e.
Încep să mă întreb dacă pot.
Lily...
- E un tip de la muncă.
- Da, arăta a muncă.
Nu e mare scofală.
Andy cea pe care o cunosc eu
e îndrăgostită lulea de Nate.
Vine mereu cu cinci minute
mai devreme
şi crede că Club Monaco
e ţinută elegantă.
În ultimii 16 ani, am cunoscut-o
pe această Andy, dar persoana asta...
Această fermecătoare
care se furişează
cu un oarecare tip arătos
din lumea modei...
N-o înţeleg.
Distracţie plăcută la Paris.
Te duci la Paris?
Da, tocmai am aflat.
Credeam că Parisul e o treabă
importantă pentru Emily.
Grozav. Bate-mă şi tu la cap.
- Ce dracu se întâmplă cu tine?
- N-am avut de ales, bine?
- M-a rugat Miranda, *** s-o refuz?
- Ştiu.
Întotdeauna ăsta e răspunsul tău.
"N-am avut de ales".
Ca şi *** ai fi constrânsă.
Ca şi *** nu tu ai lua hotărârile astea.
Eşti supărat pentru că
lucrez până târziu
şi pentru că n-am venit
la petrecerea de ziua ta.
- Haide... Ce crezi, că am patru ani?
- Tu urăşti Runway şi pe Miranda.
Tu crezi că moda e stupidă.
Ai spus-o clar şi răspicat.
Pregătesc sosuri din vin de porto
toată ziua.
Nu fac parte din Gărzile pentru Pace.
Nu mi-ar păsa nici dacă
ai dansa la bară toată noaptea,
dacă ai face-o cu puţină integritate.
Chiar tu ai spus
că asta e doar o slujbă.
Râdeai de fetele de la Runway. Şi?
Acum ai devenit una dintre ele.
- Asta e absurd.
- E-n regulă.
Dar măcar asumă-ţi
responsabilitatea.
Apoi putem să-ncetăm să pretindem
că mai avem ceva în comun.
- Nu vorbeşti serios.
- Ba da.
Poate că plecarea asta pică la ţanc.
Poate ar trebui să luăm o pauză.
Nate...
Îmi pare rău. O secundă.
În caz că te întrebi...
Persoana căreia îi răspunzi
tot timpul la apeluri...
În relaţia asta eşti tu implicată.
Sper să fiţi foarte fericite împreună.
Alo, Miranda.
Îmi pare aşa de bine să te văd!
Îţi mulţumesc că ai venit.
- Îţi place colecţia?
- Absolut.
- Cea mai bună din ultimii ani.
- Asta contează pentru mine.
Iar ea e noua mea Emily.
Ce mai faci?
Încântat de cunoştinţă.
- Plăcerea e de partea mea.
- Îţi place spectacolul?
Miranda, Nigel... Străjerii modei.
Miranda, care e poziţia Runway
vizavi de moda franţuzească
versus moda americană?
M-am gândit.
Încă îmi eşti datoare
pentru Harry Potter.
- Serios?
- Bineînţeles că da. Lucrezi diseară?
Nu. Miranda iese la cină.
Grozav, eşti liberă.
O, dar mai e problema cu prietenul.
Nu-mi zice... Prietenul nu mai e?
Nu eşti deloc dezolat.
Nici măcar puţin.
Când să vin să te iau?
Te sun eu.
Aici erai.
Trebuie să trecem în revistă
aşezarea... Diagrama.
- Pentru dineu.
- Da, bine.
O am chiar aici.
Chiar te rog, mişcă-te cât mai încet.
Ştii cât de mult mă încântă asta.
Deci...
Mai întâi de toate, trebuie să-l mutăm
pe Snoop Dogg la masa mea.
Dar masa ta e ocupată complet.
Stephen nu vine.
Stephen nu...
Deci nu trebuie să îl iau
pe Stephen de la aeroport?
Păi, dacă vorbeşti tu cu el şi-l convingi
să se răzgândească asupra divorţului,
atunci, da, ia-l.
Ai un anumit "vino-ncoa",
aşa că du-te şi adu-l.
Atunci când ne întoarcem la New York,
trebuie s-o contactăm pe Leslie
şi să vedem ce poate face
pentru a reduce atenţia presei
asupra întregii poveşti.
Alt divorţ.
Răspândit pe "Pagina Şase".
Parcă văd ce o să scrie.
"Femeia Dragon, obsedată de carieră.
Regina Zăpezii alungă
încă un domn Priestly."
Rupert Murdoch ar trebui să-mi scrie
un cec pentru tirajul care i-l fac.
În fine, chiar nu-mi pasă
de ce scrie oricine despre mine.
Dar... Fetele mele...
E aşa de nedrept pentru fete.
Altă dezamăgire.
Altă deziluzie.
Alt model... paternal.
S-a dus.
Oricum, ideea e...
Ideea e că...
Ideea e că trebuie să vedem
unde o aşezăm pe Donatella,
pentru că abia dacă vorbeşte
cu cineva.
Îmi pare atât de rău, Miranda.
Vrei să-ţi anulez întrunirile de diseară?
Nu fi ridicolă. De ce-am face asta?
Mai pot face şi altceva?
Datoria.
Asta-i tot.
Bună. Am nevoie de itinerariul Mirandei.
Da. Intră.
Cine a ales combinaţia asta?
O, e doar ceva
ce-am aruncat pe mine.
Întoarce-te. Lasă-mă să te văd.
- E într-adevăr...
- Da? Bun.
Superbă.
Cred că mi-am terminat treaba aici.
Sărbătorim. Aduc şampania.
Bine. Pentru ce să toastăm?
Toastăm, draga mea,
pentru slujba de vis.
Cea pe care şi-o doreau
milioane de fete.
Cea pe care am primit-o
cu luni în urmă.
Nu mă refer la tine.
James Holt.
Massimo Corteleoni investeşte
în compania lui James,
o extinde pe plan global.
Poşete, pantofi, parfumuri, totul.
Şi James are nevoie de un partener.
Şi acel partener sunt eu.
Nu, nu. Miranda ştie.
Ea m-a recomandat.
Doamne, îţi poţi imagina?
Dar pleci.
- Nu-mi pot închipui Runway fără tine.
- Ştiu.
Cu toate acestea
sunt aşa de încântat!
Pentru prima oară în ultimii 18 ani
iau singur deciziile pentru viaţa mea.
O, Doamne Dumnezeule!
Pot veni la Paris
şi chiar să vizitez Parisul.
Păi, felicitări.
Nigel, o meriţi.
Să fii sigură,
ca pe poponeţul tău mărimea şase.
Patru.
Serios?
Noroc.
Noroc şi ţie.
- În cinstea noastră.
- Lasă-mă să-l văd.
Da, sunt lucruri pe care le face Miranda,
cu care nu sunt de acord, dar...
O urăşti. Recunoaşte.
E o sadică notorie.
Şi nu în sensul bun al cuvântului.
Bine, e dură,
dar dacă Miranda ar fi bărbat,
toată lumea ar zice
ce bine î şi face treaba.
Nu-mi vine să cred.
Îi iei apărarea?
Fata cu ochii măriţi de uimire,
care î şi vinde articolele ei de ziar?
Tu, draga mea,
treci de partea întunecată.
- Mă simt ofensată.
- Nu e cazul. E sexy.
Sexy?
- Serios?
- Serios.
Ştii unde mergem?
Că eu habar n-am.
Cunosc oraşul acesta
ca pe dosul palmei mele.
E locul meu preferat din toată lumea.
Gertrude Stein a spus odată:
"America e ţara mea
şi Parisul e oraşul meu natal".
E adevărat.
Ce faci, îţi notezi replici de genul ăsta
şi pe urmă le foloseşti
ca să ne impresionezi pe noi, fetele?
Sunt Christian Thompson.
Ăsta e felul meu de a fi.
Ăsta e felul tău de a fi.
Lucrez ca liber profesionist.
Am mult timp liber la dispoziţie.
Ştii...
N-am înţeles niciodată de ce toată lumea
e aşa de înnebunită după Paris, dar...
...e atât de frumos!
Nu pot. Îmi pare rău. Nu pot.
Tocmai m-am despărţit de Nate
şi nu pot...
Am băut prea mult vin.
Auzul meu... vederea...
judecata îmi sunt afectate.
Abia dacă te cunosc.
Sunt într-un oraş străin.
Am...
...rămas fără scuze.
Slavă Domnului.
RUNWAY
MODĂ DE MARE CLASĂ
Ce-i asta?
Ce crezi că e? E un model.
Pentru?
Pentru felul în care va arăta
Runway-ul american,
atunci când Jacqueline Follet
va fi noul editor.
- O înlocuiesc pe Miranda?
- Da.
Şi mă angajează pe mine ca să
mă ocup de noul conţinut editorial.
Chiar te surprinde?
Jacqueline e mai tânără decât Miranda.
Are o abordare mai proaspătă.
Şi varianta americană Runway
e una dintre cele mai
scumpe reviste din branşă.
Jacqueline face acelaşi lucru
pentru mult mai puţini bani.
Iar Irv... Irv e un om de afaceri.
Va fi devastată.
Runway e viaţa Mirandei.
- Nu-i poate face asta.
- Deja s-a făcut.
Irv o să-i zică după petrecerea
pentru James.
Şi ea n-are nici cea mai ***ă idee?
E o fată mare. Se descurcă ea.
Trebuie să plec.
Andy... Deja e o treabă făcută.
Iubito, deja s-a făcut.
Nu sunt iubita ta.
- O, Slavă Domnului că ai răspuns!
- Poftim?
Trebuie să vorbesc cu tine.
E vorba despre Jacqueline Follet.
La dracu. O, fir-ar să fie!
La dracu, la dracu, la dracu!
Dle Ravitz, mă scuzaţi
că vă deranjez, dar...
Ţi-ai pierdut complet minţile?
- Trebuie să vorbesc cu tine.
- Nu mă mai deranja.
Doar pentru un...
Miranda!
Miranda, trebuie să vorbesc cu tine.
Irv o face pe Jacqueline
redactor-şef la Runway.
Mi-a zis Christian Thompson
că va lucra pentru ea.
Irv îţi va spune astăzi.
M-am gândit că dacă te avertizez...
Miroase a frezii?
Ce? Nu.
Le-am precizat...
Dacă văd frezii oriunde,
voi fi foarte dezamăgită.
Timp de 72 ani, Runway a fost
mai mult decât o revistă.
A fost farul eleganţei şi graţiei.
Miranda Priestly a fost
cea mai bună paznică a acestui far,
stabilind standarde care au inspirat
oamenii de pe întreg globul.
Doamnelor şi domnilor,
v-o prezint pe Miranda Priestly.
Îţi mulţumesc, dragul meu prieten.
Vă mulţumesc foarte mult
că aţi venit azi
pentru a-l sărbători pe dragul
nostru prieten, James Holt.
Dar, înainte de a vă vorbi despre James
şi despre multiplele lui realizări,
as vrea mai întâi
să vă împărtăşesc nişte veşti.
După *** mulţi dintre voi ştiţi,
recent, Massimo Corteleoni
a acceptat să finanţeze
extinderea firmei James Holt,
transformând munca
acestui artist vizionar
într-o marcă globală, care e
cu adevărat o realizare incitantă.
Runway şi James Holt
au multe lucruri în comun,
pe primul loc fiind
un angajament pentru excelenţă.
Şi astfel, nu ar trebui să vă surprindă
că, atunci când James a trebuit
să aleagă un preşedinte
pentru James Holt International,
a ales dinăuntrul familiei Runway.
Am marea bucurie, azi,
de a vă anunţa că acea persoană
este prietenul meu
şi mult stimatul meu coleg
Jacqueline Follet.
Şi acum principalul eveniment,
celebrarea lui James Holt.
Noi, cei de la Runway, suntem mândri...
Mi-o va plăti, la timpul potrivit.
Eşti sigur?
Nu.
Dar mă aştept la ce-i mai bun.
Trebuie.
Credeai că nu ştiu.
Ştiam de ceva timp ce se petrece.
Doar că mi-a luat ceva vreme să găsesc
o alternativă potrivită pentru Jacqueline.
Iar slujba aceea pentru James Holt
avea un salariu aşa de monstruos,
încât bineînţeles că a profitat de ocazie.
Deci a trebuit să-i spun lui Irv
că Jacqueline nu e disponibilă.
Adevărul e că nimeni
nu poate face ce fac eu.
Inclusiv ea.
Oricare dintre celelalte variante
ar fi făcut slujba asta imposibilă
şi revista ar fi avut de suferit.
În special din cauza listei.
Lista creatorilor de modă, a fotografilor,
a editorilor, scriitorilor, fotomodelelor,
toţi găsiţi de mine, hrăniţi de mine,
care au promis să mă urmeze
oricând şi dacă as fi ales
să plec de la Runway.
Deci s-a răzgândit.
Dar am fost foarte, foarte impresionată
de bunăvoinţa cu care ai încercat
să mă avertizezi.
Andrea, nu credeam niciodată
c-o să zic asta, dar chiar...
...mă regăsesc foarte mult în tine.
Tu vezi dincolo de ceea ce oamenii
vor şi de ceea ce le trebuie
şi poţi alege singură pentru tine.
Nu cred că sunt aşa.
Eu n-aş putea face ceea ce i-ai făcut
tu lui Nigel. N-aş putea.
Dar deja ai făcut-o.
Lui Emily.
Nu asta am...
Asta e altceva.
N-am avut de ales.
Nu, ai ales.
Ai ales să înaintezi în carieră.
Dacă vrei genul ăsta de viaţă,
aceste alegeri sunt necesare.
Dar dacă asta nu e ceea ce vreau?
Dacă nu vreau să trăiesc ca tine?
Andrea, nu fi ridicolă.
Toată lumea vrea asta.
Toată lumea vrea să fie în locul nostru.
Trebuie să fiu la muncă în 20 minute.
Ce mai faci?
Doar...
Vroiam să-ţi spun că ai avut dreptate.
Că...
...am întors spatele prietenilor mei,
familiei mele,
şi tuturor lucrurilor în care credeam...
Pentru ce?
Pentru pantofi.
Şi bluze... Şi jachete... Şi curele...
Îmi pare rău.
Am zburat la Boston
cât ai fost plecată.
Am avut un interviu la Oak Room.
Si?
Îl ai în faţa ta pe noul sous-chef.
- Mă mut acolo în vreo două săptămâni.
- Asta-i grozav! Felicitări!
Nu ştiu ce voi face fără sandvişurile
acelea cu brânză făcute la grill.
Sunt destul de sigur
că au pâine şi la Boston.
S-ar putea să aibă chiar şi Jarlsberg.
Am putea aranja cumva.
Crezi?
Da.
Ce zici? Ce vei face acum?
De fapt, azi am un interviu
pentru o slujbă.
Da?
Şi te duci îmbrăcată aşa?
Taci din gură. Îmi place asta.
Andy, Greg Hill. Haide.
Articolele tale sunt excelente.
Cel despre sindicatul administratorilor,
ăsta-i genul nostru de articole.
Singura mea întrebare e... Runway?
Ai lucrat acolo mai puţin de un an.
Ce legătură a avut asta cu tine?
Am învăţat multe.
Deşi, în cele din urmă...
Am cam dat-o în bară.
Am sunat acolo pentru o referinţă,
i-am lăsat vorbă unei fete ***.
Imediat după aceea, am primit
un fax de la Miranda Priestly,
spunând că dintre toate asistentele
pe care le-a avut,
tu ai fost cea mai mare dezamăgire.
Şi că sunt un idiot, dacă nu te angajez.
Trebuie să fi făcut ceva bine.
Biroul Mirandei Priestly.
Emily, Andy la telefon.
Nu închide.
Vreau să-ţi cer un favor.
Vrei să-mi ceri un favor?
Chestia e că am
toate hainele astea din Paris
şi n-am unde să le port,
aşa că mă-ntrebam dacă m-ai ajuta
să scap de ele.
Păi, nu ştiu. Deranjul e foarte mare.
Trebuie să le modific mărimea.
Vor veni prea largi pe mine.
Cred c-aş putea să te ajut.
Îl voi trimite azi pe Roy să le ia.
Mersi, Em.
Succes.
Aşteptăm foarte multe de la tine.
Sper că ştii asta.
Nu pricep de ce este
o aşa mare provocare
Să mi se aducă maşina
atunci când o cer.
Porneşte.