Tip:
Highlight text to annotate it
X
Traducerea şi adaptarea:
lauraioanal, Dan Bonta$, Laurentiuvl & kuniva
Supervizarea:
veveriţa_bc @ www.titrări.ro
- Pacient nou?
- Da.
Avocatul meu mi-a recomandat
nişte lucrări aici.
Pacient nou, e destul.
Completează asta...
... ca să ştim cu cine luăm legătura
în caz că vei muri.
A fost o glumă, dragă.
Eram amuzantă.
Bună.
Doamnă Remar,
eu sunt doctorul Johnson.
De fapt domnişoara Remar.
Ştiu cine sunteţi. Mai frecventez
şi alt doctor din clădire regulat.
Am fost chiar şi în lift împreună
de câteva ori.
Bine.
Sunteţi căsătorit?
Nu am observat verigheta până acum.
Da, sunt.
În regulă, ce vom face astăzi?
O plombă, nu?
Mi s-a spus că de obicei
nu faceţi doar una.
Facem ceea ce trebuie.
Allie.
În regulă. Să vedem.
- Acum, care este?
- Nu ştiu.
Spuneţi-mi dumneavoastră.
Altă tipă care s-a îndrăgostit,
nu-i aşa?
Ce naiba ai păţit?
Deci vă veţi întoarce
săptămâna viitoare?
O s-o programezi pe domnişoara Remar
săptămâna viitoare pentru plombă. Da?
Da. O să îţi eliberez toată agenda
pentru toată săptămâna...
... ca să fii pregă*** psihic pentru asta.
Bine?
A fost plăcut să vă pot întâlni
în sfârşit.
Da.
Şi pe dumneavoastră.
În regulă.
Am nevoie...
E fiica mea.
Voi avea nevoie de jachetă.
- Bine, tu stai şi eu mă întind.
- Scuze.
Nu, nu-i nimic.
Sunt la câteva minute depărtare.
Charlie?
Hei, Charlie! Charlie Fineman!
Charlie!
Charlie. Charlie Fineman.
M-am săturat de tatăl tău.
E în patul ăla din nou.
La fel de rău şi meschin
cât poate fi.
Ca un porc care
are un glonte-n cap.
Ai făcut plimbarea zilnică, mamă?
Iau asta drept un "nu".
Tată?
Urăsc oraşul ăsta.
Urăsc afurisitul ăsta de oraş.
Nu ştiu de ce ne-ai adus aici.
Am luat sucul de papaya
pe care l-ai cerut.
Urăsc oraşul ăsta.
Şi mirosul. Toate gunoaiele
care sunt pe străzi.
Tati? Am nevoie de bani pentru
rochia de cină...
... cu care mă voi duce la
familia Jacobson.
Şi mă vei conduce tu...
... pentru că mami va fi la repetiţiile
din cor ale lui Cherie.
Bine.
Trebuie să vorbim să-i luăm
un telefon mobil.
Azi dimineaţă ai spus
că vom discuta în seara asta.
Credeam că am vorbit deja
despre problema telefonului mobil.
Dar am 13 ani şi încă îl împart
cu sora mea.
În regulă. Pentru că ai nevoie
de un telefon mobil...
- ... când mami sau tati întârzie...
- L-am văzut pe Charlie Fineman azi.
Chiar aşa? Ce mai face?
Nu ştiu. Eu eram în maşină
şi el era pe jos.
Tocmai ieşise dintr-un magazin.
Avea cu el nişte vopsea.
Crezi că încă mai practică?
Cine e Charlie Fineman, tati?
E un vechi coleg de-al meu, puiule.
Am fost colegi de cameră,
mai exact.
Nu am mai vorbit cu el de foarte
multă vreme.
E acela de la şcoala de stomatologi...
... a cărui familie era în avion?
Acela e Charlie Fineman?
Da.
El e Charlie Fineman.
Ştii, m-am decis să ne înscriem
la alt curs de fotografie.
Aşa ai făcut?
Deja ne-ai înscris?
Da, dar de data aceasta
la cel de avansaţi.
Cred că ne-am simţit bine
trimestrul trecut, tu nu?
Ce, nu voiai asta?
Ba da, vreau.
Tu nu?
Mi-a plăcut.
- M-am simţit foarte bine.
- Da.
- Nu ţi-a plăcut?
- Ba da.
Şi acum fotografie avansată?
Adică... da... super.
Foarte bine.
Fără zahăr.
Nu lua asta la şcoală, da?
Mâncăruri naturale.
Gustări naturale.
- Bună, Angela.
- Doctore Johnson.
*** vine ca noi plecăm de la
serviciu în acelaşi timp?
- E timpul plecării.
- Adevărat.
- Eşti bine?
- Da, sunt bine. Mulţumesc.
Bine. Am o întrebare.
Majoritatea soţilor au hobbyuri.
Alan. Nu face asta.
Haide.
- Să nu fac asta?
- Am mai discutat despre asta.
Nu e corect pentru tine
să mă aştepţi aici în stradă.
Dacă vrei să faci o programare,
putem face o programare.
Da, ştiu.
Dar e o mică problemă.
Acum, îl mai ţii minte pe prietenul
de care te-am întrebat?
Prietenul care nu are prieteni?
Nimeni în afară de tine?
Da, el.
E un tip însurat, da?
Are o nevastă nemaipomenită
şi toate cele.
Dar ea nu-l lăsa pe el...
Adică, e ca şi *** n-ar putea...
Bărbaţii au hobbyuri, nu?
Joacă poker, merg la golf,
tot felul de tâmpenii.
Bine, ştii ce? Opreşte-te.
Nu pot să te consult pe drumul
de la cabinet într-o parcare de maşini.
Să mă consulţi? Eu nu...
Am pus o întrebare.
- Bine, *** o numeşti tu...
- Nu, ai dreptate.
- Nu este normal.
- Ai dreptate. Înţeleg.
Lasă-mă să te întreb un lucru.
Îţi vreau opinia ta ca şi femeie,
Angela.
Ca femeie.
Uite, dacă am un vis
ce se tot repetă în care...
... stau pe canapeaua mea...
... şi se transformă într-o bucată
de cauciuc uriaşă ce înseamnă?
De ce nu vrei să te trimit
la altcineva?
Ei bine...
... sper să îţi rezolvi problemele.
M-ai aşteptat de atâtea ori
acolo în stradă, totuşi...
... s-ar putea să rămâi dator
cu o lucrare dentară.
O zi bună.
Bingo. Acolo era.
- Aia a fost una dificilă.
- Da. Cu siguranţă.
Acum toate vor fi la locul lor.
Tată, poţi să mă duci până la
Becky Fishman?
Draga mea, este 9:30.
Vrea să stau peste noapte la ea.
Tati a avut o zi lungă la serviciu...
... şi abia îşi mai găseşte
puţin timp şi pentru el.
Spune-i să vină ea aici.
Şi putem învăţa la franceză
împreună.
De fapt ştii ce?
O voi duce eu.
Puiule. Am ajuns atât de departe.
Am lucrat la asta toată săptămâna.
Ştiu. Mă duc şi
mă voi întoarce imediat.
Să nu te superi dacă termin asta
până când te întorci.
Pentru că am intrat în mână.
O să pierzi toată acţiunea.
Să te asiguri că o să rămână o parte
din cer şi pentru mine, da?
Ştii, îi datorezi copilului
o grămadă.
Ai crede că te-a scos din
şcoala de şoferi...
... după privirea pe care o ai.
Noapte bună, scumpo.
- Noapte bună.
- Mulţumesc.
Hei, Charlie. Charlie.
Charlie Fineman, hei!
Charlie, opreşte-te!
- Hei, Charlie. Bună, omule.
- Da?
- Sunt Alan.
- Hei. Ce mai faci?
Te-am văzut ieşind dintr-un magazin
de vopseluri acum câteva săptămâni...
Am ţipat după tine,
te-am claxonat.
Am oprit maşina, am ieşit în trafic.
A fost o nebunie.
Apoi am încercat să iau legătura cu tine,
dar nimeni nu mai ştia nimic.
Bine, bine. Foarte tare.
- Ce mai faci?
- Deci ne cunoaştem?
Faci mişto de mine?
Sunt Alan Johnson, Charlie.
Am fost împreună la stomatologie.
Burrows Hall. Am fost colegi de
cameră la facultate. Nu-ţi aminteşti?
Da, fain. Foarte fain.
- Mă bucur că te-am revăzut, Burrows.
- Johnson.
Charlie, chiar nu-ţi mai aduci aminte
de mine?
- Am fost colegi de camera la facultate?
- Da.
Da, dormeai gol
în majoritatea nopţilor.
Şi erai un somnambul.
Au fost cei mai urâţi 2 ani din viaţa mea.
Profesezi?
Am încercat să iau legătura prin
centrul de stomatologie
Profesez tot timpul,
sus în vale.
Am ajuns la nivelul 12
la Colossus până acum.
Valea? Ce e asta? Este un complex
medical sau altceva?
Este mai mult ca o altă dimensiune.
Faci o călătorie şi
te descoperi pe tine însuţi.
- Hei, vrei să mergem să bem ceva?
- Nu pot să beau. Nu pot să beau.
Nu pot să beau. Nu pot să beau.
Trebuie să plec acum.
Atunci o cafea sau altceva.
Hai să mergem să bem o cafea.
Nu durează mult. Chiar mi-ar place
să recuperăm timpul pierdut.
Hei, Charlie.
E în regulă?
Îţi place să joci trivia?
Numeşte Marile Lacuri.
Marile Lacuri.
Le poţi numi?
Bine, Michigan e unul.
Huron, Ontario, Michigan,
Erie şi Superior.
A fost uşor.
E ca la clasa a 5-a.
Deci, ce-ai mai făcut
în ultima vreme, Charlie?
Nu mă pot decide intre
albul palid şi albul lunii.
Am încercat galben ca de whiskey.
Nu m-am obişnuit cu ea.
Pictezi ceva anume?
Remodelezi sau ce...?
Ai fost colegul meu de cameră
din facultate.
Asta a fost cu mult timp în urmă.
- O cu totul altă viaţă.
- Da. Nu glumă.
Mă bucur că te-am văzut la faţă.
Johnson.
Da şi eu mă bucur că
te-am revăzut, Charlie.
Da. În regulă.
Trebuie să îţi scoţi pantofii ăia.
Mulţam'.
Impresionantă colecţie de discuri.
Da.
Sunt mulţumit.
- Mult vinyl.
- Da, peste 5500 deja.
E o activitate în progres.
Remodelarea bucătăriei?
Ce e asta?
"Umbrele Colosului."
Pot să mă duc la baie, Charlie?
Da, în spate.
Frumoasă cameră de muzică.
E bine?
Da, e bine.
Aşa, Allie. Mulţumesc.
Îmi pare rău de comportamentul meu
de ultima oară, doctore.
Dar când vă văd în clădire,
tot timpul păreţi ocupat.
Preocupat.
Chiar şi când sunteţi cu ceilalţi doctori
păreţi solitar.
Atât de singur.
Nu ştiu de ce, dar mi se pare
foarte familiar.
Da.
Ei bine.
Sper că...
Mă gândeam că
dacă aţi vrea să...
... aş face.
Cu gura.
Aş face-o.
Aţi putea încuia uşa...
... să nu intre asistentele.
ŞI aş face-o.
Mi-ar plăcea să vă fac fericit.
Trebuie să pleci.
Am un ciudat sentiment de intimitate
cu tine. Nici măcar nu ştiu de ce.
I-am spus psihiatrului meu şi ea
a spus că ar trebui să acţionez.
Aşa a făcut?
Trebuie să-ţi iei un nou psihiatru.
Mai mulţi chiar.
Şi ia-ţi şi un nou dentist.
Trebuie să plecaţi,
doamnă Remar.
Vorbesc serios. Vreau să plecaţi acum.
Plecaţi, vă rog.
Bine.
Vă rog.
Bine.
Ce naiba...?
Nu vreau s-o mai reprogramezi pe
doamna Remar, pentru nimic în lume.
Bine.
Niciodată. Pentru nimic.
Bine.
Nu o mai vreau pe această femeie
ca pacient.
- Am înţeles.
- Bine, mulţumesc.
Mă scuzaţi!
Nu acum.
Melanie, sun-o.
- Doamnă Remar?
- La telefon, spun. Nu...
Doamnă Remar, trebuie
să vă găsiţi alt dentist.
- Pardon?
- M-aţi auzit.
Doctorul Johnson nu vă mai vrea
ca pacient...
... şi nici vreun alt doctor
de aici...
... deci, duceţi-vă undeva,
îngropaţi-vă în cartea de telefoane...
... şi căutaţi alt dentist, bine?
- "Îngropaţi-vă în cartea de telefoane"?
- Da.
Trebuie să fii îndrăzneţ petru a-i face
pe oamenii de genul ăsta să plece.
Mulţumesc pentru aşteptare.
Pot să vă ajut cu ceva?
Merg să văd un prieten de-al meu,
pe Charlie Fineman.
Nimeni cu numele ăsta
nu locuieşte aici. Îmi pare rău.
Nu-i nimic,
îl aştept pe proprietar.
Eu sunt.
Proprietara.
Adell Modell, proprietăreasa din iad.
Ei bine, eu sunt Alan Johnson.
Sunt prieten cu Charlie.
- Sigur.
- Am fost la stomatologie împreună...
Am fost în apartamentul lui aseară.
Am jucat...
..."Umbrele Colosului"
sau ceva de genul.
Aţi fost în apartamentul lui aseară?
Pe naiba!
Nu a mai dus pe nimeni acolo
de ani de zile.
Doar pe mine, pe Sugarman contabilul
şi pe menajeră.
El nici nu ştie
despre femeia de serviciu.
- Nu vă mint, am fost acolo.
- Da...
Îşi remodelează bucătăria.
*** aş şti asta, dacă nu am fost?
Îşi remodelează bucătăria
o dată la câteva luni.
Nu mă poţi convinge, pleacă!
Johnson. Johnson!
- Bună.
- Bună.
Alan!
Alan Johnson.
E colegul meu de cameră de la facultate.
E colegul meu de cameră de la facultate.
Obişnuiam să dorm gol.
Uite aici
Am o...
Îţi va plăcea.
The Pretenders. E unul din cele mai bune
albume de debut a tuturor timpurilor.
Da, ăsta eşti tu.
Prost gust la muzică.
Nu e adevărat!
Miroase asta.
Îmi place la nebunie *** miroase.
Îmi aduce aminte de ceva.
Miroase ca anii 70, nu-i aşa?
- Ca anii 80 la început, aşa e.
- Charlie!
Charlie!
E în regulă, Charlie.
Voi avea grijă de ei.
- Cine e?
- Charlie, vrem doar să vorbim cu tine.
- Trebuie să plecăm, trebuie să plecăm.
- Ce?
De ce, cine sunt?
Johnson, urcă.
Urcă, Johnson.
- Să urc?
- Urca, Johnson.
- Cine sunt?
- Johnson, urcă.
- Urcă în spate.
- Aşteaptă un minut!
Charlie! Charlie!
Autobuzul, Charlie!
La naiba! Charlie.
Ştiu, ştiu. Bine.
Am întârziat, sunt nervoşi.
Numiţi singurul monument din America
ce se mişcă.
Mă pupi în fund, retardatule.
Ai întârziat, treci aici.
Nu. Maşinile de cablu
din San Francisco.
N-am ştiut-o pe asta.
E bună.
E bună dacă vrei vreodată
să închizi pe cineva.
Dacă nu râdeţi la nimic
din ce spun...
Încerc să-mi fac demnitatea
să ajungă pe la şapte procente.
Pot să mai iau o Heineken?
- Mai vrei o bere?
- Am băut destul, mulţumesc.
Mulţumesc.
A fost bine să te văd acolo
în seara asta.
A fost muzică bună.
Nu ştiu dacă aş merge până acolo.
Dar ştii de ce mi-a amintit?
Mi-a amintit de şcoală.
Când obişnuiai să asculţi albumul
lui Bruce Springsteen.
- Care era numele albumului?
- Bruce Springsteen...
Da, care era?
The River.
- The River?
- The River. Îţi aminteşti?
Încercam să te fac să asculţi
The O'Jays şi Earth, Wind & Fire...
... dar tu erai fixat
pe The River.
Nu-mi amintesc.
Poate dacă miroşi asta,
îţi vei aduce aminte.
- A fost bine.
- Da.
Am avut o zi bună azi.
Plimbarea cu scooterul ăla idiot.
A fost...
A fost prima oară.
- Da, a fost distractiv.
- Da.
Eu nu fac nimic de genul ăsta.
Sunt multe fete pe-aici, Charlie.
Trebuie să fie măcar
jumătate din appeal, nu?
De ce mă întrebi asta?
Nu ştiu.
Nu ştiu, încerc să fac
conversaţie, ştii?
Eşti singur acum.
Poţi face tot ce...
- Ce?
- După ce s-a întâmplat...
- ... cu familia ta...
- Nu am familie.
Ştiu, încercam doar să fac
conversaţie, dar am fost idiot.
Cine te-a trimis aici?
- Te-au trimis EI?
- Despre ce vorbeşti?
- Eşti specialist?
- Sp...? Nu, nu sunt...
- Despre ce vorbeşti?
- Nu mă minţi!
Nu mă minţi! Nu mă minţi!
- Charlie, calmează-te.
- De ce eşti aici?
De ce? De ce?
- Răspunde.
- Charlie, urli!
De ce eşti aici acum,
vorbind cu mine?
- Relaxează-te, bine?
- De ce? De ce?
La naiba!
- Ce naiba ai păţit?
- De ce vorbeşti cu mine?
Acum vă plictisesc?
Domnule Heckler?
Şi eu sunt plictisită. Îmi pare rău
dacă vă plictisesc. Îmi pare rău.
Spune-le să mă lase în pace!
Alan.
Când ai un minut,
trebuie să vorbim.
Alan, e de rău. Femeia ne-a trimis o
scrisoare şi ne ameninţă cu un proces.
Pretinde că ai hărţuit-o ***
de câteva ori.
E ridicol, da?
E absurd.
Am întrebat-o pe Melanie.
Donna Remar.
Ce ştii de ea?
Femeia asta e nebună, bine?
A intrat, i-am pus
o singură plombă...
... mi-a spus
că are o obsesie...
Scuză-mă, Marie.
A spus că vrea să-mi facă
sex oral în birou.
Ştii ceva,
trebuie să scapi de asta.
Nu putem să ne descurcăm
cu aşa o lovitură.
Chiar de câştigăm,
vom cădea de sus.
*** să fac asta?
*** să fac asta să dispară?
Nu ştiu *** să faci.
Dacă o mai vezi, discută cu ea...
Nu, nu e exact ca
data trecută?
O femeie se îndrăgosteşte de tine,
tu o conduci mai departe...
- Ştii ceva, John?
- Nu. Nu.
Ce e, Johnson?
Mă voi ocupa de asta.
Doctore Johnson?
Trebuie să vorbesc cu dumneata.
Sunt Ginger Timpleman...
... şi sunt soacra lui
Charlie Fineman.
- Ai cunoscut familia lui Charlie?
- Nu.
Părinţii lui au murit
când era în liceu.
A trăit cu o mătuşă înainte de colegiu.
Am întâlnit-o de câteva ori.
A murit
chiar înainte de nuntă.
Soţia mea şi cu mine
am încercat să-l sunăm de multe ori.
Nu l-am văzut de ani de zile şi
am citit ce s-a întâmplat în ziare...
... şi mi-a părut rău pentru el,
înţelegeţi?
Pentru ei.
El doar... s-a-nchis.
A renunţat la serviciu.
A renunţat la a mai vorbi despre ea.
Apoi s-a comportat de parcă
nu şi-ar mai fi amintit de ei.
Apoi a pretins că
nu-şi mai aminteşte de noi.
Da.
Tot ce vrem noi e să-l vedem.
Şi nebuna aia de proprietăreasa
şi Sugarman...
... amândoi conspiră
să ne ţină departe de el.
- Sugarman?
- Da, nu-mi pasă de el.
Cine ştie ce avantaje au ei
de la Charlie.
- Ce ar putea lua?
- Banii de la guvern...
... poliţa de asigurare, Charlie
are destui bani ca să se poate îngriji...
... dacă o iei aşa.
Soţul meu s-a retras de tânăr.
A fost poliţist.
Eram tineri.
Prea tineri pentru a fi bunici.
Voiam doar să călătoresc...
... şi să-mi răsfăţ nepoatele.
Apoi au venit monştrii ăia cu avioanele lor
de la capătul pământului...
... şi mi-au rearanjat viaţa.
- Îmi pare rău.
- Cred că-ţi pare.
Dar el are nevoie de ajutor.
Şi nu de ajutorul de la proprietăreasă
şi de la contabil.
Are nevoie de terapie.
Şi de familie.
Jonathan şi cu mine suntem
singura familie pe care o are.
Cineva e la uşă.
Cineva e la uşă.
Cherie. Cherie.
- Dă-te de la uşă.
- Ce faci?
Nu ai voie să te duci la uşă
în mijlocul nopţii. Ştii asta.
Cred că e Charlie Fineman.
Acesta e Charlie?
- Da, el este.
- Bine.
Lasă-l înăuntru.
Da?
Erai deja în pat?
Ce se întâmplă? E 22:30.
Tot timpul sunt în pat la 22:30.
- Asta e naşpa.
- Nu ai nicio bere la tine...
- ... nu-i aşa?
- Nu, de ce?
Alan.
Charlie, ea e soţia mea, Janeane.
Cred că ne-am cunoscut
acum 15 ani, în Central Park.
- Nu mă aştept să-ţi aminteşti.
- Nu-mi amintesc.
Bine.
Ea este fiica noastră, Cherie.
Mă bucur să vă cunosc,
doctore Fineman.
Du-te în pat, iubito.
Ce se întâmplă, Charlie?
Vrei să ieşim?
Să ne distrăm?
- Acum?
- Da, trezeşte-te. Hai să...
- Putem să ieşim? Are voie?
- Charlie, nu face asta.
Nu-i cere soţiei mele
permisiunea să ies.
Sunt chiar aici, în faţa ta.
Şi nu mai am 7 ani.
Aşa e, deci, ieşim?
Te ameninţă că te dă în judecată?
Ce vrea?
Vrea să-mi facă sex oral
- Spune-i că nu poţi face asta.
- Nu, ştiu.
- I-ai spus că eşti căsătorit?
- Ştie.
Nu e o opţiune pentru ea.
Vreau să spun că are o obsesie
sau ceva de genul.
Ei bine, fă ceva pentru ea.
Nu-i de râs, Charlie.
- Nu, nu, nu.
- Chiar nu-i de râs, vreau să zic...
- Partenerii mei îmi suflă în ceafă.
- Ai dreptate.
Noi deja plătim destul de mult
din asigurarea de răspundere civilă.
Ar trebui să le spui asociaţilor tăi că
pot face cu tine ceea ce vrea fata aia.
Dă-i dracului.
Nu ştiu.
Este al cincilea an de contract,
50 de mii pe lună...
... cu numele meu pe el.
Partenerii mei s-au supărat...
... şi m-au lăsat cu ochii-n soare,
asta e, sunt aranjat.
- Da.
- Am pus toate lucrurile cap la cap.
S-au comportat ca şi ***
eu sunt cel care lucrează pentru ei.
Dar fata,
ce ai de gând să faci cu ea?
E cam ciudat, ştii?
E oarecum greu.
Da, aşa-i. Eu ţi-am spus,
fata asta are probleme serioase.
Da. Are probleme mari
dacă vrea să ţi-o sugă.
E dusă cu pluta.
Am observat asta.
- Foarte amuzant.
- Nu, nu, nu.
Nu, este...
Te distrezi?
Să-ţi spun sincer,
oarecum, Johnson.
Îmi pare bine să te văd
într-o situaţie ca asta.
E caraghios.
Nu-s obişnuit cu asta.
- Hai. Ia-o uşurel. Uşurel.
- Da. Da, da.
Ai vreo şansă să mergi la
vreun interviu săptămâna asta?
Deoarece asta ar face lucrurile
mult mai bune.
Sau poate
am putea merge undeva...
... şi să-ţi arzi limba cu nişte pizza.
Mi-ar plăcea şi mie asta.
Iubesc asta.
Trebuie să te abţii un moment.
N-o să-ţi vină să crezi
cine-i la telefon.
- Cine?
- Nebuna.
În acest moment al vieţii mele,
trebuie să fii mai explicită.
Donna Remar.
Vrea să vină la o altă consultaţie
ca s-o mai lustruiască un pic.
Îţi vine să crezi asta?
Cucoană?
- Cucoană?
- Programeaz-o.
- Pardon?
- Programeaz-o la cabinetul meu singură.
- 'Neaţa, Oscar.
- Bună, doctore.
Mă bucur să te văd.
- Bună, doctore Johnson.
- Bună.
- Am o întrebare.
- Sunt sigură de asta.
- Nu, nu e vorba de mine de data asta.
- Ce reconfortant.
E vorba de un prieten. Pe bune, totuşi.
Adică, într-adevăr, e un adevărat prieten.
Şi-a pierdut întreaga familie
într-un accident de avion.
- Aşa.
- E îngrozitor.
Vorbesc serios, pe soţia lui
şi pe cele trei fiice ale sale.
Tipul ăsta era dentist.
- Acum cât timp?
- Să tot fie câţiva ani...
... iar acum e pierdut.
Ştii? E complet pierdut.
M-am întâlnit faţă-n faţă cu el. Am fost
colegi de camera în facultate doi ani.
- Şi nu şi-a amintit de mine.
- Neplăcut, asta sună a...
... stres post-traumatic.
Poate chiar mai rău.
Nu mă pot pronunţa exact fără să-l văd.
Se pare că are nevoie de ajutor.
- Primeşte ajutor?
- Nu ştiu.
Adică, toată treaba asta e...
E chiar ciudată, ştii?
E al naibii de ciudată.
Tu ce mai faci?
Sunt bine.
N-am de ce să mă plâng.
Asta înseamnă că eşti bine?
Foarte bine. Chiar ai de gând
să-mi trimiţi într-o zi nota de plată.
Ar trebui să-ţi verifici
cutia poştală.
- Bine.
- Doctore Johnson, cred că ar fi...
... într-adevăr mai bine pentru tine
să vorbeşti cu cineva.
Îţi sugerez că ar fi...
... mai bine pentru tine dacă
ai fi un pic mai comunicativ.
Sper că nu te superi.
Bun.
Păi, ne vedem în curând?
Bine.
- Charlie.
- În spate!
- Sper că te-ai descălţat.
- M-am descălţat. Sunt desculţ.
Hei, arată bine bucătăria.
Eşti aproape gata?
Asta-i The River?
Da.
Ştii, trebuie să te înscriu
la un curs bun de muzică.
Chiar aşa, da.
Spune-i asta lui Clarence Clemons.
Ce se întâmplă?
Ce s-a mai întâmplat cu fata?
Dementa, cea care-ţi vrea penisul.
Ce face?
- Hai să nu vorbim de ea.
- Da, vrei...? Lasă cravata aia.
Lasă-ţi cravata şi şalul.
Tot echipamentul.
- Pentru ce?
- Haide, scoate-l.
E timpul pentru distracţie.
E timpul pentru dezmăţ.
Simt că vine un concert Fineman.
Da, în stilul Burrows Hall.
Burrows Hall.
Bagă, băga şi iar bagă.
- Poftim.
- Nu cânt la chitară, Charlie.
Hei, Johnson,
eşti doar un dentist.
Le scoţi dinţii oamenilor toată ziua.
N-are importanţă.
Haide. Hai. În regulă.
Dă totul din tine. Dă tot.
- Lasă-mă să fac eu asta.
- Fă tu asta. Haide.
Lasă-mă să ascult un pic din asta.
Nu ştiu *** să cânt asta.
Charlie Fineman!
- Alan Johnson. Alan Johnson!
- Charlie Fineman!
Noapte bună, Jersey!
- Philadelphia. Philadelphia!
- Noapte bună, Philly!
Iubito, îmi pare rău. Am stricat totul,
dar tu ştii că eu nu fac aşa ceva.
N-am vrut să te sun
şi să te trezesc.
M-am blocat în lumea lui Charlie.
Nu puteam...
... să plec.
Asta nu-i bine.
Să stai toată noaptea afară...
... nu se poate.
Îţi spun doar că tipul suferă mult.
E foarte trist, iubito.
E chiar...
E o mare de tristeţe.
- Da.
- Bună. Charlie Fineman pentru dr. Johnson.
- Nu aveţi o programare, domnule?
- Suntem prieteni.
- Poftim?
- Am fost colegi de cameră în facultate.
- Şi?
- Obişnuiam să dorm gol.
- Charlie?
- În regulă, intră.
Ascultă-l pe "Colossus".
Bună.
Hei, salut, prietene.
Descalţă-te. Ţi-am mai spus.
Ţi-am spus.
Hei, nu cumva...?
În regulă. În regulă.
Hei, lasă-mă să-l încerc.
Stai o clipă.
- Lasă-mă să-l încerc.
- Uită-te *** se face mai întâi.
Dă-mi voie doar să-l încerc.
- Bine, *** tragi?
- Reglează-l ca să-l loveşti.
Aia-i pasărea.
Dacă vrei s-o împuşti, atrage-i atenţia.
În regulă.
În regulă, pregăteşte-ţi săgeata.
Şi lasă-mă să-i trag una în uter.
Ce să ţintesc?
La naiba.
Ţi-aş putea arăta *** se face,
să-ţi dau nişte sugestii...
... dar te avertizez,
creează dependenţă.
Nu devin dependent aşa uşor...
... aşa că doar arată-mi
*** să fac.
Am spus ceva amuzant?
În regulă.
Acesta-ţi va chema calul.
Triunghiul va sta când sari...
Bine, bine, foarte bine.
- Înjunghie-l în braţ.
- Îl lovesc în braţ.
- Nu, trebuie să-l loveşti exact în bulină.
- Îl lovesc chiar acolo.
Trebuie să fii în lumină.
- Rahat.
- N-o să meargă.
Trebuie să mă urc pe
nenorocitul ăsta mare...
Uite, pune-l jos, da?
Odihneşte-te.
Data viitoare când vii,
o să fii mai bun. Las-o mai moale.
Nu, nu, nu. Chiar acum.
Nu data viitoare. Acum.
Am crezut că tu nu devii
aşa uşor dependent.
Asta a fost replica nopţii, omule.
Eşti un vicios.
- Spune-o. Spune că eşti vicios.
- Da, bine. Sunt un vicios. Categoric.
- Haide, acum, loveşte-i aripa.
- Vai, Doamne.
- Sunt pe urmele tale, păsărică.
- Ţinteşte-i aripa. În regulă. Da.
Colosule!
Astea sunt primele trei...
Bine, acum, aşteaptă.
Ai zis că se fac şi mai mari?
Nu, e diferit.
E ca şi *** ai folosi un arc
cu o săgeată în plus.
- Fiecare vor avea puteri diferite.
- Ce faci?
Aşteaptă un minut, Charlie,
ai zis că dai un burger, omule. Nu pot...
Nu pot face asta.
Trebuie să merg la muncă dimineaţă.
Da, dacă munceşti,
o să fii obosit. Şi ce dacă?
E ca un maraton, omule.
O să ţină până la 5 dimineaţa. Nu pot...
O să dormi mâine noapte de
la ora 8:00 în loc de ora 10:30.
Ce zici de asta?
O să dormi destul, perversule?
Hei, nu mă face pervers.
- Eşti poponar?
- Nu mai zice asta.
Nu mai spune aşa.
Nu-i mai face pe oameni poponari.
E nepoliticos.
Pentru un homosexual chiar este.
Pentru tine, e doar...
... un cuvânt amuzant,
ca tortul sau saramura.
Eşti sărit, omule.
Eu sunt sărit? Bine.
Chiar trebuie să-l vezi pe Mel.
Trebuie să-l vezi pe Mel.
O să iau unul pentru un adult
şi unul pentru un poponar.
Haide, chiar ai nevoie să vii aici.
Johnson.
- Johnson.
- Bine.
Bună decizie.
Hei! Şeriful e un ***...
- Ce-a spus?
- Şeriful e aproape.
Nu.
Şeriful e un ***...
Nu vreau să supăr pe nimeni.
Nimănui nu-i pasă de mine.
E complet nebun.
- Richard Pryor, a făcut-o în stilul său.
- Amândoi au jucat ca lumea, evident...
... dar pot doar să-mi imaginez,
dacă ar mai fi făcut încă unul?
Janeane a sunat de 15 ori.
- Alo?
- Bună, iubito.
Pe unde umbli? Te-am tot sunat
în ultimele trei ore.
Ştiu. Îmi pare rău. Am avut telefonul
închis. Am fost la maratonul Mel Brooks.
N-am râs în viaţa mea atâta.
Trebuia să te aduc şi pe tine aici.
- Chestia asta e o nebunie.
- Alan, vreau să mă asculţi.
Tatăl tău a murit.
- Ce?
- Am tot încercat să dau de tine...
- Ce-ai spus?
- Mama ta a sunat aici...
... la câteva ore după ce ai plecat.
A murit în somn, în patul său...
... iar mama e aici cu noi acum şi
e foarte supărată, are nevoie de tine.
Stai un pic, stai puţin.
E mort?
Îmi pare rău, iubitule.
- Unde-s fetele?
- Sunt cu mama pe canapea.
Sunt bine.
- O să vin acasă cât de repede pot.
- Vrei să te grăbeşti, te rog?
Da, asta am să fac.
Totul e în regulă?
Tatăl meu tocmai a murit.
A murit, adică...
- A decedat?
- Da.
Vrei să mergem să mâncăm ceva?
Charlie, tata tocmai a murit.
Da. E acolo un magazin care
o să se deschidă în curând.
Vinde mese pentru bucătărie.
Vreau să te duc acolo.
- Au primit şi blaturi de marmură.
- Charlie, tata tocmai a murit.
Da, da, ştiu.
Vreau să mai zăbovim, totuşi.
Haide.
Hai să nu-l pierdem pe Mel.
Ne-am distrat de minune la Mel.
Vrei să mai stăm?
Nu.
Nu mai zăbovim.
Hei, hai să luăm nişte mâncare chinezească.
Hai, fii bărbat.
Bine, au văzut toţi ce e?
Aici e. Jos.
Vezi? Arată bine.
Hai.
Ce părere aveţi?
- Da.
- Johnson?
- Aha.
- Eu sunt Sugarman.
Bryan Sugarman?
Te-am prins într-un moment nepotrivit?
Tocmai m-am întors de la înmormântarea
tatălui meu, dar în afară de asta...
Super. Lasă-mă
să-ţi spun în faţă, Alan...
... am reuşit să-mi fac afacerea
păzindu-l pe tipul ăsta.
- Asta fac. Îl supraveghez.
- BIne.
Acum, evident,
nu-l pot împiedica să facă asta...
... fără să intru în conflict cu legea.
Dar în rest te asigur,
am să fac orice...
... ca să nu-ţi dau un milion de dolari.
Nu ştiu despre
ce anume vorbeşti.
El vrea să-ţi dau un
milion de dolari.
Are el atâţia bani?
Asta nu-i treaba ta.
Asta-i treaba mea. Asta fac eu.
Parcă am stabilit deja asta.
N-o să-l las să fie manipulat.
Sugarman, calmează-te, da?
Nu vreau milionul lui de dolari.
Spune-i că nu-s supărat pe el şi că suntem
încă prieteni, da? Doar atât să-i spui.
- Eşti sincer?
- Da.
N-am nevoie de milionul lui, da?
Să-i spui asta.
Bun. Îmi place asta.
Bun, corect,
atunci eu mi-am făcut treaba.
Da. Bună treabă.
Hai înăuntru şi serveşte ceva.
Haide.
Tati, prietenul tău e aici.
Ăla care se poartă de parcă
e mai tânăr decât JoJo.
Charlie Fineman?
Draga mea, nu fi aşa, bine?
Nu mai judeca oamenii.
Nu-i politicos.
Bună.
Îmi pare rău de tatăl tău.
Mersi.
M-am purtat urât în noaptea aia.
Ştiu asta.
Da? Îmi pare rău.
Şi ai vrut să-mi dau un milion de
dolari să nu mai fiu supărat pe tine?
Nu mai am alţi prieteni
în afară de tine, Johnson.
Ţi-am luat ceva.
- The River.
- Categoric.
- Şi Quadrophenia.
- Da.
Alt album cu care obişnuiai
să mă torturezi.
Quadrophenia mi-a schimbat viaţa,
Johnson.
E un cadou frumos.
E prea târziu
să mă duc după milion?
- Hei, ţi-e foame?
- Da.
- Vrei să mănânci ceva?
- Da.
- Haide.
- În regulă.
Suntem doar noi doi aici?
Lume...
... el e Charlie. Charlie...
... ei sunt toată lumea.
Hai înăuntru.
Ăştia rămân?
Da, Charlie.
Toată lumea rămâne.
Charlie Fineman pentru doctorul Johnson.
Trebuie să luăm prânzul astăzi.
Luăm mâncare chinezească.
Nu-ţi pot spune
cât de fericită mă face asta.
E ultima oară când
ai fost la cabinetul medical.
Vrei să te programez
ca să te curăţ?
Haide.
Să mergem să mâncăm ceva.
Îţi lipseşte?
Ce anume?
- Nimic. Lasă.
- Ce? Ce? Haide.
Charlie, nu-i nimic, da?
Las-o baltă.
Nu, ce crezi că-mi lipseşte,
să fiu dentist?
Îţi lipseşte?
De ce?
- *** de ce?
- De ce mă întrebi?
Încerci să mă convingi?
Asta e?
Te-au trimis aici să mă convingi?
Da, m-ai prins.
Asta e. Sunt de la ClA...
... iar aceasta e
"Operaţiunea de convingere a lui Fineman."
- Tu râzi de mine?
- Mai bine nu.
Charlie, dacă vrei să fim prieteni,
trebuie să ai încredere în mine.
- Am crezut că suntem prieteni.
- Dar suntem prieteni.
De asta nu pot să mă prefac că
nu ştiu nimic despre tine.
E o ameninţare, totuşi,
că n-o să mai fim prieteni?
Nu. Eu zic că prietenii vorbesc despre
ce se întâmplă în vieţile lor.
Eşti un tâmpit.
Charlie...
Hei, Charlie!
Ce dracu-i cu tine?
Ieşi afară de aici, omule!
Charlie, ieşi dracului...
Bine, bine. Pleacă.
Ieşi afară de aici.
Lasă-mă în pace!
Bine?
Charlie, pleacă!
Da. Bine.
Ţine-ţi fleanca.
Ce mai cauţi aici?
Ţi-am spus să pleci.
Deoarece ăsta nu-i biroul tău.
Nu-ţi permit! E proprietate publică.
- Asta nu-i proprietate publică închisă.
- Ba da, este!
- Pleacă de aici, omule!
- Chem poliţia dacă nu pleci.
- E în regulă. Lasă-mă să mă ocup.
- Nu, nu e! E...
Melanie, închide geamul!
Iisuse.
Nu mai putem continua aşa, Charlie.
Uite, nu ştiu ce ţi-am zis
de ţi-a sărit muştarul aşa...
... dar îmi pare rău,
Charlie, da?
În regulă.
- Iisuse.
- Ştiu.
- Doctore Johnson.
- Domnişoara Remar.
- E totul în regulă?
- Da. Totul e bine.
- Am o întâlnire programată.
- Înregistrează-te la Melanie.
- Poate ar fi trebuit să revin.
- Nu, e în ordine. Doar înregistrează-te.
Înregistrează-te la Melanie.
Cea care...?
Doctorul te va consulta
în cabinetul lui.
Fata aia minunată vrea
să ţi-o sugă?
- Charlie, haide.
- Vrea să ţi-o sugă?
- Uite, ieşi...
- Vino aici.
Eşti nebun?
Ieşi afară de aici.
- E splendidă.
- Da, ştiu.
Din ce mi-ai zis tu... Am crezut
că e o vită sau aşa ceva.
- Trebuie să îndrept asta.
- Ok, dar cât de fierbinte-i fata asta?
- E bună. E tare.
- E fierbinte rău.
- Nu-i aşa că-i beton?
- Charlie, vrei să pleci...?
Lasă-mă să merg eu în locul tău.
Lasă-mă să-mi facă şi mie o felaţie.
- Lasă-mă s-o văd pe femeia asta.
- Eşti pus pe glume acum? Ieşi.
Opreşte-te! Ieşi afară!
Simţi *** miroase?
Chiar miroase bine!
Iisuse.
- Vreau să ştiu ce se întâmplă.
- Nu se întâmplă nimic.
- Nu-mi spune mie că nu se întâmpla nimic.
- Calmează-te.
- Lasă-mă să-ţi explic, da?
- Bine, explică.
Arată ca una din filmele
anilor '40.
Ai văzut-o pe fata aia?
Vreau să zic că e perfectă.
Eşti bine?
"Bine"?
Nu, eu n-aş folosi cuvântul ăsta.
Mulţumesc că m-aţi consultat.
Am avut de ales, domnişoară Remar?
Adică...
M-ai pus într-o postură teribilă
aici în biroul meu.
Putem trece peste asta?
Nu vreau să vă iau prea mult din timp.
Da.
Scrisoarea aceasta...
... pe care i-ai trimis-o...
Pot rezolva asta repede.
Aşteaptă un... Nu, nu.
Te rog.
Recent, am trecut
printr-un divorţ groaznic.
Am fost măritată 10 ani.
Soţul meu a avut relaţii
cu alte cinci femei.
El a avut
o altă viaţă aici în oraş.
Ducea o viaţă dublă.
Mergeam într-o zi pe stradă
şi i-am văzut.
I-am urmărit şi parcă era
ca într-un vis.
Am vorbit cu o vecină
şi ea vorbea despre ei...
... ca despre familia Jonese
care locuia alături de mulţi ani.
Iar în momentul acela,
mi-am pierdut echilibru.
Şi m-am prăbuşit,
chiar acolo pe trotuar.
Iar problema, doctore Johnson,
e că nici acuma nu mi-am revenit.
Acuma, comportamentul meu
e de neiertat, ştiu asta.
M-am comportat într-un fel în care
eu de obicei nu mă comport.
Iar ce am făcut cu acest proces ameninţător
e de-a dreptul repugnant pentru mine.
Te-am minţit când am zis
că terapeutul meu...
... mi-a spus să acţionez
aşa *** cred eu.
Am vrut să vin aici să te văd
şi să-ţi spun că îmi pare rău.
Şi că sunt foarte jenată.
Şi că n-o să mai ai alte
probleme cu mine.
- Îţi promit asta.
- Bine.
Bine.
- Bine. Păi, acum o să plec.
- Bine.
O să plec.
Elizabeth, îmi aduci
o ceaşcă de cafea?
Sigur. Doctore Johnson,
doriţi ceva?
Nu, nu vrea.
Eu?
Să-l fac să vorbească?
În nici un caz.
Nu fac eu aşa ceva.
Ei bine, trebuie să vorbească
cu cineva.
Are probleme.
Trebuie să vadă şi el pe cineva.
Te are pe tine. Un prieten.
Asta contează. E un pas important.
Nu, are nevoie de mai mult
ajutor decât îi pot oferi eu.
Ce, vrei să-l salvezi acum?
Despre asta e vorba?
Am fost cel mai bun prieten al lui.
Amicul de golf şi de pescuit, bine?
- Familiile noastre mergeau împreună.
- Bine.
Pe 12 septembrie 2001,
toate au luat sfârşit.
Nu mai vrea să aibă de a face
cu mine.
Sau cu nevasta mea.
Te place, Alan. Ştii de ce?
- De ce?
- E foarte simplu.
Pentru că nu ştii nimic de Doreen,
Jenny, Julie şi Gina.
Sau Spider, pudelul familiei.
Nu ştii nimic despre ei, aşa că
îşi imaginează că n-o să-i pui întrebări.
Că o să-l laşi în pace.
Cât de distractiv este?
Că eşti aici vrând ca eu să ajut
într-o altă...
campanie inutilă de a-l duce
pe Charlie la psihiatru.
Singurul tip despre care credea
că o să-l lase în pace.
- Hei.
- Hei.
Cred că o să-i fac rost
de ajutor.
Lui Charlie.
Te-a rugat el să-l ajuţi?
Ei bine, are nevoie.
Trebuie să-şi revină.
Să-şi reia viaţa.
Oamenii din jurul lui îl pot ajuta.
Chiar crezi că e o idee bună?
Ce zic experţii?
Nu ştiu.
O să mă interesez.
Dar sunt sigur
că are nevoie de ajutor.
Ai timp pentru toate astea?
Cu munca, cu mama ta şi...
Ştiu că nu crezi asta,
dar chiar încerc să-l ajut.
Să ajut un prieten.
Bine.
- Vrei micul dejun?
- Da. Mulţumesc.
Mă bucur că ai vrut să faci asta
dintr-odată.
Ştii ceva, cred că a venit timpul
să-ţi dai seama care este...
şi care nu muzica bună.
Da, sigur.
Graham Nash.
Songs For Beginners.
Doar coperta albumului.
Uită-te la faţa lui. E conştient
că a scos un album bun.
Bine, aşteaptă. Uite aici.
Bine. Avem O'Jays.
Avem... ce mai avem?
The Soul Tr... Hei.
From the Funk Side.
Ce colecţie de albume
ar fi completă fără ăsta?
O să-l trec pe listă.
Salut, Alan.
- Salut, Nigel.
- Salut.
- Ce mai faci?
- Bine. Ce cauţi aici?
Scotocesc printre lucruri.
Sunt un câine de vânătoare
al discurilor. Îmi plac.
Da. Charlie, el este un bun
prieten al meu, Nigel.
Nigel, Charlie Fineman.
Charlie Fineman, Nigel.
Billy Joel, Cold Spring Harbor.
L-au înregistrat la o viteză prea mare,
aşa că nu s-a putut scoate pe piaţă.
Cu toate acestea,
în cele din urmă a ieşit.
El a crescut la două oraşe depărtare
de al meu.
Obişnuiam să mergem la acelaşi
White Castle.
Ce ziceţi, vreţi să luăm prânzul
după asta?
Da. Tu ce zici, Charlie?
Vreau să stau aici.
Ei bine, după.
Mă gândeam, ştii tu...
... să mergem să luăm prânzul
cu Nigel.
Pot să vorbesc ceva cu tine?
Nu vreau să mănânc cu tipul ăla.
E redus mintal.
Adică, uită-te la el,
un mare redus mintal.
Arată ca o grămadă de rahat
lăsată de cineva pe trotuar.
- Charlie, să mergem.
- Recunoaşte.
E un prostovan.
Spune-mi că nu e aşa.
Charlie, sunt sigur că te aude.
Aşadar, cu ce te ocupi, Charlie?
Sunt un colecţionar.
Pe bune?
Ce colecţionezi?
Ce colecţionez?
Nu ştiu.
Johnson, poţi să răspunzi în locul meu.
Ce colecţionez?
Charlie adună lucruri
din viaţa lui.
Ştii tu, lucruri care i se par adecvate
stilului său de viaţă.
Şi *** ţi-ai descrie
acest stil de viaţă, Charlie?
Am observat printre albume, că
păstrezi unul al lui Bob Seger.
Eşti un fan Seger, Nigel?
Îmi place Seger, da.
Da.
Smokin' O.P.'s, Mongrel.
Când a început să-ţi placă?
Probabil mai târziu.
Silver Bullet sau Seger System?
De fapt, nu-mi place nici un album
din astea două.
Ciudat, pentru că nu sunt albume.
Sunt formaţiile lui.
Seger e un artist.
Un geniu.
Un original american.
Tu ce eşti, Nigel?
Un terapeut? Asta eşti?
Mă măsori din priviri?
Ai treabă acum? Mă fixezi?
Nu, uite, ieşisem într-o după-amiază
frumoasă, m-am întâlnit cu un prieten...
Minciuni.
Puţi ca un psiholog.
Ai mâini de psiholog.
- Ţi-ai comandat salată ca un psiholog.
- Bine.
- Să ne oprim. Greşeala mea.
- Nu, asta e bună.
- *** comandă un psiholog o salată?
- Nu, Nigel.
- În opinia ta. Vreau să ştiu.
- Hai să ieşim afară.
O să te bat.
O să te bat, psihologule.
Fan Seger. Ai lua bătaie la un
concert al lui Seger.
- Charlie.
- Ridică-te odată în picioare! Hai!
Te-am citit în magazinul de albume din
minutul când ţi-am văzut faţa de retard.
Afară!
Bine, Charlie, calmează-te.
Mincinosule.
Bună.
Bună.
Fetele sunt încă la gimnastică?
Da.
Mă duc să mă spăl.
Am pregă*** cina.
Unde ai fost, la Charlie?
Ştii care e problema?
Problema asta cu Charlie?
Eşti gelos pe el.
- Pe bune?
- Da, pe bune.
Am un prieten, îmi petrec timp
departe de casă...
... şi treaba asta ţi-a zbârlit penele.
Tu eşti geloasă pe Charlie.
De fapt cred că
tu eşti gelos pe Charlie.
E prins în lumea asta a suferinţei,
densă precum nisipul mişcător...
... şi unicul tău răspuns este faptul că
râvneşti la libertatea lui.
Ce lucru urât ai putut să spui,
Janeane.
- Aşa e?
- Sunt gelos pe aşa ceva?
Doar pentru că tipul poate
să facă ce vrea acum...
... şi are libertatea de a...
Adică, chiar crezi că aş putea să fiu
gelos pe aşa ceva? Să râvnesc la asta?
Trebuie să te consulţi. Asta e...
Asta e o prostie.
Ce s-a întâmplat cu femeia aia?
Cea care te plăcea?
Am vorbit cu Melanie de la birou
şi mi-a zis că ai făcut-o să plece.
- Stai puţin. Ai sunat-o pe Melanie?
- Da, am sunat-o.
Aşadar mă verifici, Janeane?
Alan, trebuie să vorbesc cu cineva,
pentru că tu nu vorbeşti cu mine.
- Are dreptate. Am izgonit-o.
- Vreau să ştiu *** ai reuşit.
Am invitat-o înăuntru,
am închis uşa...
... m-am urcat pe birou şi
am lăsat-o pe ea să facă toată treaba.
Foarte matur, Alan.
Ei bine, ascultă-te ce zici.
Ce insinuezi?
Nu mă cunoşti mai bine de atât?
O să ies la o plimbare.
Salută-l pe Charlie.
Nu face asta. Nu.
Nu reacţiona ca şi *** ai şti că eu...
Am zis cumva că plec la Charlie?
Nu face asta.
Nu eşti în capul meu.
Transmite-i dragostea mea.
Vezi? Vrei...
Şi dacă eu... Atunci...
Bine.
Bine.
Charlie Fineman. Am venit să-l vadă pe
doctorul Johnson.
- Vrei să vorbeşti, Charlie?
- O să aştept. E ceva privat.
Atunci poţi vorbi liber.
Pacientul e ameţit de tot.
Ea e la 1600 km depărtare.
Iar Anna e din Guatemala.
Abia a ajuns în ţara asta.
Nici măcar nu vorbeşte engleza.
Anna, Charlie e un super erou
din cosmos...
... care-şi bagă şosete în partea din faţă
a pantalonilor.
Eşti un drăguţ.
Vezi? Intimitate.
Mă gândeam la lucrul ăsta
şi ai dreptate.
Trebuie să-mi caut un ajutor.
- Vreau să fiu ajutat.
- Mă bucur.
Da. Eu doar... cu toate astea,
trebuie să fiu foarte atent, nu vreau...
Ştiu că mi-e mai bine
fără anumite gânduri.
Faci ceea ce trebuie...
... pentru că ai nevoie de ajutor
ca să procesezi gândurile alea.
Nu vreau să fie Nigel.
- Nu.
- E un retard.
Cel mai mare pe care l-am văzut.
- Da, înţeleg.
- Bine.
Înţeleg.
A fost ciudat rău de tot, Alan.
Nu ştiam că o să spună
toate prostiile astea.
Angela?
- Bună.
- Bună.
- Ce mai faci?
- Bine, mulţumesc. Tu?
- Bine. Îmi pare bine să te văd.
- Şi mie.
Charlie, ea e Angela. Angela, el e Charlie.
Colegul meu de cameră din facultate.
Îmi pare bine de cunoştinţă, Charlie.
Îţi mulţumesc că
ne-ai primit aşa de repede.
De ce nu intraţi voi
să vă faceţi confortabili?
Eu tocmai făceam o cafea.
Doreşte cineva?
Nu, nu vreau nimic.
Charlie?
Glumeşti? E o fetiţă.
Ascultă-mă, ai dreptate.
E tânără.
Dar e bună. Are experienţă mare în
consilierea pierderilor şi a mâhnirilor.
Şi are şi nişte sâni frumoşi.
Asta nu e de bine.
De când?
Bine zis.
O să facem prezentările,
o să-ţi faci o părere...
... dacă îţi place de ea,
plecăm de acolo.
- Mă înşel în ceea ce-i priveşte sânii?
- Nu, ai dreptate. Sunt minunaţi.
Despre ce vorbeaţi voi băieţii?
Ce e aşa de minunat?
Gândeşte-te, Charlie...
... şi sună-mă sau pune-l pe Alan
să o facă şi o să programăm noi ceva.
- Donna, bună.
- Am venit mai devreme.
- Da.
- Doctore Johnson. Ce mai faceţi?
- Bine.
- Am sosit mai repede.
Bine.
Donna, el e Charlie. Îţi aduci aminte
de Donna, nu-i aşa?
A venit mai devreme.
- Bună.
- Noi tocmai terminam.
- Eşti pacientul Angelei?
- Nu ne-am decis încă în această privinţă.
Dar tu eşti.
Şi pentru că eşti al ei...
Iar voi doi sunteţi...
- Da.
- Ar trebui să mergem.
- Avem o şedinţă acum, aşa că...
- Hai să plecăm.
Ar trebui să începem.
Îmi pare rău pentru suprapunere.
Charlie, mi-a făcut plăcere
să te întâlnesc. Alan, mulţumesc.
Ar trebui să scoţi artileria pentru asta.
E nebună cu o parte nebună.
- Pa.
- Ziceam şi eu aşa. Apără-te.
- Eşti bine?
- Da.
Asigură-te că nu mă programează niciodată
lângă fata aia, ne-am înţeles?
Aş...
Nu, doar că, nu vreau s-o mai văd.
Asta o să fie o problemă.
Arată prea bine, eu doar...
Nimeni nu are dreptul să arate aşa bine.
E pericol pentru toţi.
Bine, Charlie.
Te-ai gândit măcar un pic la
ce ai vrea să vorbim astăzi?
Şi *** ţi-ar plăcea
să începi asta?
Nu chiar.
Nu ştiu. Sunt bine.
Eşti bine?
Sunt bine.
Mă bucur.
Ce te face să te simţi bine?
N-am idee.
Pot să spun ceva?
Eşti prea tânără. Eşti o fetiţă.
Nu pot face asta.
Cu ce pot să te ajut, Charlie?
*** te poate ajuta
cineva ca mine?
Am chestiile astea...
... la care nu-mi place
să mă gândesc.
Eşti prea tânără. Prea tânără.
Nu pot face asta.
Trebuie să pun astea la loc.
Nu-i nimic.
Aşadar *** te simţi, Charlie?
*** a fost săptămâna ta?
Bună.
Doar că am fost supărat.
- Foarte supărat.
- Pe cine ai fost supărat?
Pe tine.
- Nu voiam să mă întorc aici.
- De ce nu voiai?
Ei bine, ştii de ce. În fiecare săptămână,
încerci să mă faci să repet.
Ce vreau să faci, Charlie?
Să vorbesc despre lucruri
de care nu vreau să vorbesc.
În ultimele săptămâni
spuneai că eşti gata...
- ... să vorbeşti despre câteva...
- Nu, la naiba, tu ziceai asta!
Nu eu, tu ai zis-o!
Nu vreau să vorbesc despre lucrurile alea.
Nu-mi aduc aminte.
Îmi pare rău.
Mă bucur că ai venit, chiar dacă
erai supărat pe mine.
Da. Şi eu.
Pot să zic ceva, Charlie?
- Da.
- S-ar putea să te supere din nou.
Nu.
Spune.
Nu are rost să vii aici în fiecare
săptămână...
... dacă nu discutăm despre viaţa ta...
... despre familia ta.
Nu s-a terminat această şedinţă?
Nu, abia a început.
Se poate?
Dacă vrei tu, da.
Charlie, înainte să pleci, eu doar...
aş vrea să zic ceva.
Uite, chestia e că ai avut o familie...
... şi ai suferit o grea pierdere...
... şi până poţi să discuţi despre asta
şi chiar să vorbim cu adevărat...
... toate astea sunt doar un exerciţiu.
Pot să am răbdare, Charlie...
... dar trebuie să spui cuiva
povestea ta.
Nu neapărat mie, dar cuiva.
Charlie, stai o secundă. Nu mi-ai zis că
partenerul tipului ăstuia e negru.
Adică, îl face aproape suportabil.
De ce trebuie să-i dea
chestia verde...
Adică, e...
De ce ar face asta?
Am avut trei fiice.
- Ştiu.
- Gina avea 5 ani. Era...
Jenny...
... avea 7 ani.
Ei...
Ei îi plăceau deja băieţii.
Julie avea 9 ani.
Era cea mai mare.
Toate arătau la fel, Johnson.
Ca Doreen.
Doreen a fost soţia mea.
D.T. Asta era porecla ei.
Doreen Timpleman.
Avea un câine, Spider.
Spider. Un pudel.
Obişnuiau să mă trezească de fiecare
dată, sâmbătă dimineaţa, înţelegi...
... fredonându-mi melodii ale celor
de la Beatles, în armonie.
Toate patru.
Atât de frumos.
Atât de frumos.
Doreen niciodată nu m-a judecat.
Ştii?
Nu era niciodată cicălitoare,
*** sunt unele soţii.
Voia doar să mă descalţ...
... ca să nu distrug carpeta.
Atât.
Doreen şi fetele erau foarte feminine.
Eu eram singur, înţelegi?
Domnul Bărbat.
Mă adorau, Johnson.
Pun pariu că aşa e.
Ştiu că aşa făceau, Charlie.
Aveau părul lung brunet...
... mai puţin micuţa Gina.
Ea voia păr scurt.
Ca să fie diferită de restul.
Ea...
Ea avea şi un semn din naştere.
Arăta ca o arsură...
... dar nu era.
Când era mică, ziceau că
o să dispară...
... dar nu s-a întâmplat.
Jenny. Jenny, ea...
... voia să fie gimnastă.
Cu toate că era neîndemânatică.
Nu am avut curajul să-i spun
că asta era o problemă.
Au fost s-o viziteze...
... pe sora lui Doreen, Ellen
şi pe fetele ei din Boston...
... şi l-au luat şi pe Spider deoarece...
... eu trebuia să muncesc şi nu au avut
încredere în mine că o s-o hrănesc.
Dar asta era o glumă, nu?
Şi apoi...
... toţi trebuia să mergem la nunta
micuţei verişoare a lui D.T...
... în Los Angeles
şi trebuia să mă întâlnesc cu ele acolo.
Copiii voiau să meargă
la Disneyland...
... dar aveau... Oricum pierdeau câteva
zile de şcoală...
... aşa că a trebuit să zicem nu.
Înţelegi.
Aşa că plec să mă întâlnesc
cu ele în Los Angeles.
Şi în drum spre aeroportul JFK,
eram într-un taxi...
... când am auzit la radio...
Am ajuns acolo şi un om îmi spune
că avionul era din Boston.
Altul zice că sunt două avioane.
Apoi am intrat în aeroport şi
m-am uitat...
M-am uitat la televizor şi...
Am văzut.
Am văzut şi
am simţit în acelaşi timp.
M-am gândit la semnul Ginei...
... şi...
... le-am simţit arzând.
Putem să mergem?
Vreau să merg acasă acum.
Nu-mi place asta.
Nu-mi place s-o fac.
Să-mi aduc aminte.
Nu-mi place să-mi aduc aminte.
New York One are dovezi
ale unei ameninţări teroriste credibile...
... iar oraşul New York
ar putea fi ţinta.
Drept rezultat, a fost instaurat
gradul de alarmă al unui atac terorist.
Oficialii oraşului informează securitatea
de la metrou, autobuze şi aeroporturi.
Date exacte despre ameninţarea teroristă
nu au fost încă emise.
Poliţia nu vrea să confirme dacă există
vreo legătură între Al Qaeda...
Atât pentru poporul american
cât şi cel iraqian...
... demonstraţiile violente de astăzi...
... au fost doar un alt lung capitol
din continua luptă împotriva terorismului.
În Baghdad, un poliţist...
Charlie?
Charlie, eşti?
Lincoln de vizavi a sunat să-mi spună
că ai dat prea tare televizorul.
I-am zis că nu te uiţi la
televizor, dar...
Eşti bine?
Charlie.
Charlie.
Ce-i cu tine?
- Ce faci, omule?
- Era să mă loveşti.
- Ce eşti beat?
- Eşti beat? Aproape că m-ai lovit.
Dă-te din faţa mea
până nu dau peste tine.
Dai peste mine? Haide.
Hai pune-mă la pământ.
Vino şi pune-mă la pământ!
Atenţie! La o parte!
Bine, amice, aruncă arma!
N.Y.P.D.! Aruncă arma acum!
N.Y.P.D.
Pune arma jos!
Andrew, unde eşti?
- Omul ăsta e nebun!
- E bine.
- Andrew!
- Fă-o odată. Haide, fă-o.
- Andrew, unde eşti?
- Haide.
- O să-l fac praf, Andrew!
- Haide.
- Pune-l la pământ!
- Nu mişca.
Să nu mai îndrepţi niciodată
o armă spre mine. Trebuia să te împuşc.
- Ridică-te. Ridică-te.
- Ridică-te în picioare acum!
- La perete.
- Cu faţa la perete.
Ridică-te odată, nenorocitule!
Ce crezi că este aici?
Stai în picioare!
Scoală-te!
Alan, salută-l pe Pete Savarino,
avocatul lui Charlie.
El e Alan Johnson.
Toate acuzaţiile criminale
o să fie retrase.
- Asta e bine.
- Oraşul nu vrea să facă...
... mare caz din asta.
Un om care a rămas văduv pe 9/11 e bătut
de poliţişti. Nu prea dă bine.
Deci vom avea o altă abordare.
Vor să-i facă o evaluare de 3 zile
la spitalul Roosevelt.
Asta e procedura standard.
E mai bine decât la închisoare,
dar, Dumnezeule...
Aşa.
Vorbeşte cu el şi eu
mă voi ocupa de acte.
Bine.
Eşti bine?
Ce se va întâmpla?
Vor să se ocupe de tine...
... pentru câteva zile şi-ţi vor face
o evaluare psihică.
Eu şi Angela vom...
- Veni după tine, şi...
- Bine.
Te vom instala şi o să ne asigurăm
că totul e în regulă.
Chiar îmi pare rău, Charlie.
Simt că este vina mea.
Ştii, ca şi *** te-aş fi forţat
prea tare.
Am vrut doar ca tu...
... să fii bine, nu ştiu.
Îmi pare rău.
Când n-o să-ţi fie bine,
să mă anunţi, da?
- Eşti calm?
- Sunt bine.
Dar ceva ce nu faci
l-a adus până aici.
Nu e irelevant.
Voi avea grijă ca el să primească
un tratament de cea mai bună calitate...
... mă voi îngriji de el.
Te rog nu-mi spune *** să-mi fac treaba.
Înţeleg de ce este nevoie aici.
Nu-l aştept pe el să...
Plec.
- Unde se duce?
- Habar n-am.
Ascultă, Charlie, va fi o...
O audiere vineri dimineaţa.
Biroul procurorului general
te vrea înapoi aici.
Vor să te vadă acuzat.
Vor să aibă dreptul
să te ţină aici până la un an.
Asta spuneau.
Spitalul recomandă asta,
de asemenea...
... şi Timplemans, şi ei te vor.
Timplemans?
Putem să mergem să luăm
mâncare chinezească acum?
Ştii ce e asta? Janeane şi cu mine
ne călcăm pe bătături prea mult.
Tot timpul îmi cere
să mă confesez, ştii...
... să vorbesc cu ea şi
când o fac...
... totul devine prea personal
şi se transforma într-un mare rahat.
Da.
Ea spune că vrea să-i spun ce am de spus.
Dar nu vrea să audă.
- Ce ar trebui să-i spui?
- Că am nevoie de aer.
Ştii?
O iubesc.
Încă sunt îndrăgostit de ea.
Dar, te rog,
lasă-mă să respir.
Vreau să spun,
parcă nici n-aş mai fi eu, înţelegi?
Nu sunt siamez, la naiba.
Sunt eu.
Şi asta nu ar trebui s-o supere.
Nu ar trebui.
Vrei să ştii ce-mi amintesc
despre tine, din facultate?
Nimeni nu ţi-a dat nimic.
Nu ai luat nimic de la nimeni.
Şi mai ştii ceva?
Urăsc ce fac.
Sunt bine plă***.
Dar, jur, urăsc să pun
dinţi falşi oamenilor falşi.
Dar nu mă înţelege greşit. Sunt dentist
şi când oamenii au nevoie de dinţi, e bine.
Mi-e milă de ei.
Dar sunt şi nenorociţi...
Mi-ar plăcea să le dau una în cap
şi să le spun:
"Dispăreţi."
Ştii *** e?
"Sunt mult mai multe lucruri pe lume
decât grija pentru dinţi."
Care-i faza cu...
... remodelarea bucătăriei?
Despre ce e vorba?
Ce altceva aş putea face
în afară de furniruire?
Nu, nu, nu schimba subiectul.
Despre ce e vorba?
Haide, zi-mi.
Care-i faza cu bucătăria?
Spune-mi.
Ultima oară când
am vorbit cu Doreen...
... era la aeroport în Boston.
Voia...
Să vorbească cu mine...
... despre remodelarea bucătăriei...
... asta voiau să facă
ea şi fetele.
Şi eu eram ocupat,
tocmai ieşeam pe uşă...
... şi mi-am pierdut cumpătul.
A fost ultima oară când
am vorbit cu ea, la naiba.
Uram discuţiile despre bucătărie.
Ar trebui să treci peste asta, Charlie.
Sunt sigur că i-ai spus
multe nimicuri frumoase înainte.
E un singur lucru.
Treci peste asta.
- Da?
- La naiba, da.
Ai să te descurci, Charlie?
Vei trece peste asta, aşa-i?
Eu sunt mai îngrijorat
pentru tine, Johnson.
Sunt mult mai îngrijorat
pentru tine.
Dacă asculţi cu atenţie vei putea
să-i auzi pe nenorociţi încruntându-se!
Hai, du-te.
Bună.
Ascultaţi.
Dacă mi se va mai întâmplă vreodată
să am o problemă cu vreun pacient...
... nu-mi pasă *** vă afectează asta
răspunderea...
... ştiţi ce veţi face?
Mă veţi susţine.
Eu am pus pe picioare afacerea...
... şi v-am umplut de bani.
În special pe tine, Stelter.
Dacă ai vreo problemă cu ce spun eu,
cară-te înapoi în Brooklyn...
... şi descurcă-te cu asigurările.
Asta e tot. M-am săturat să mă joc
cu mironosiţe ca voi.
Eu cred, Alan
că asta e cam nepotrivit.
Nu-mi pasă ce crezi.
Nu e o discuţie.
E un avertisment.
O să se schimbe nişte lucruri
pe aici...
... şi s-ar putea ca voi, ceilalţi,
să nu reuşiţi.
Pe loc repaus.
Noul campion.
Nu, ai fost acolo cu mine.
Asta ai spus.
Vezi, ăsta e vechiul colegiu Johnson.
Johnson cel ce nu acceptă nimic.
Trebuie să...
Din nefericire cred că
mă gândeam la alt tip pe care-l ştim.
Handleman, Andrew Handleman.
- Nu l-a prostit nimeni.
- O, da.
Tu obişnuiai să accepţi porcăriile
tuturor.
Îţi aduci aminte?
Dar acum ai fost nemaipomenit.
A fost distractiv.
Care au fost marile descoperiri
ale spitalului?
Stafful nu l-a găsit pe Charles Fineman
o victimă a simptomelor severe...
... ale unui stres post-traumatic...
... şi nici a tendinţelor halucinative
referitoare la asta...
... şi nici incapacitatea
de a funcţiona...
... ca un adult normal.
Şi credeţi că a-l întemniţa în spital
pentru un an...
... i-ar fi fost de folos
doctorului Fineman?
Da, cred.
- Mulţumesc.
- Mulţumesc, doamnă doctor Bale.
Vă puteţi retrage.
Sunt total împotriva acestor măsuri.
Domnule judecător, cred că Charlie
are nevoie să-şi găsească drumul.
Nu în timpul nostru,
dar în timpul lui.
Şi cred că asta se va întâmpla.
Va găsi oameni care
îi vor umple viaţa din nou.
Nu azi, dar curând.
Încet.
Pot să întreb ceva...
... despre experienţa dumneavoastră
de viaţă în legătură cu această boală?
Mă întreb. Ce vârstă aveţi?
Ce are asta de a face
cu orice?
- Doctore Fineman...
- E o întrebare penibilă, dle judecător.
- De fapt e o întrebare bună.
- Ba nu, nu e bună, e penibilă.
Vom vorbi despre vârstă.
Trebuie să meargă la antrenament
la Liga Mică, în curând.
Doctore Fineman.
Domnule Fallon, întrebarea este dubioasă.
Sfidează curtea.
Nu era nevoie să o adresaţi,
domnule doctor Oakhurst.
Nu a vrut să vorbească despre ei
din acea zi.
Apoi s-a rupt de mine.
Nu mi-a răspuns la telefoane.
Nu ne-a răspuns la telefoane.
Asta a distrus-o pe soţia mea
a doua oară...
... ce se întâmplă aici
cu Charlie.
Nici măcar nu a putut
să se înfăţişeze aici, astăzi.
A fost foarte greu pentru ea.
Spuneţi-mi ce s-a întâmplat
ultima oară când Charlie a fost pe la voi.
Voiam să-i arătăm nişte poze
cu fetele.
A fost foarte greu.
Voiam să i le dăm lui.
Şi ce s-a întâmplat
când i-aţi arătat pozele?
Charlie a spart o lampă.
Una din frumoasele lămpi ale lui Ginger.
Era o lampă din set. Pe cealaltă
i-am dat-o fiicei noastre. A fost...
Cât o să mai vorbim despre
lampa asta? La naiba.
Era doar o lampă, uit-o.
- E mai mult decât o lampă, Charlie.
- Of, te rog.
Era mult mai mult
decât o lampă.
- Opreşte-te odată, opreşte-te!
- Gata, ajunge.
Asta e prima.
Pentru amândoi...
... asta e prima.
Doamnă Timpleman, staţi jos.
Ştie foarte bine ce a însemnat
lampa aia pentru mine.
Staţi jos.
Continuaţi.
Ai vreo fotografie
de-a nepoţilor, Jonathan?
În portofel, da, normal că am.
Normal că are.
Doar nu e animal!
Doamnă, vă rog, opriţi-vă.
Sunt aceste fotografii copii...
... sau sunt originalele
pe care le purtaţi cu dumneavoastră?
Da.
Şi care erau numele
îngeraşilor?
Aceasta este Gina.
Avea 5 ani, o păpuşă...
Şi aceasta este Jenny.
Era o mică jucătoare de şah.
A moştenit-o de la mine.
Jenny a vrut să meargă într-un turneu,
deci am înscris-o şi ne-am dus.
Şi în această fotografie...
... sunteţi voi doi
la turneul de şah?
Da.
- Şi aici?
- Aici suntem toţi în Cape.
Şi în poza asta.
- E fiica dumneavoastră Doreen?
- Da.
Şi aici...
... sunt toate patru?
Da.
Toate patru.
Domnule doctor Fineman.
Domnule doctor Fineman.
Asta e a doua.
Sunt sigur că vă este dor de ele.
Mă gândesc la ele toată ziua.
În fiecare zi a vieţii mele.
Nu aş înţelege dacă cineva
nu ar face-o.
Doctore Fineman.
Nu mai am întrebări,
domnule judecător.
- Domnule judecător, permiteţi asta?
- Cu asta aveţi trei ieşiri...
Bailiff.
Condu-l pe domnul pe hol.
Lăsaţi-l...
- Un minut, un minut.
- Haide.
Ia-l uşor.
Ia-l uşor.
Sunt aici, Charlie.
Charlie, sunt aici.
Charlie, sunt aici.
Eliberaţi sala.
Să vină amândoi avocaţii
şi familia Timpleman...
... în biroul meu, în 20 de minute.
E o mizerie.
Dacă mai vorbeşti aşa
în sala mea de judecată din nou...
Îi voi pune pe cei mai puternici deţinuţi să
te folosească ca manechin pentru rochii.
- Mă auzi?
- Domnule judecător, în apărarea mea...
Linişte.
Ştiţi ceva?
Cu cât mă gândesc mai mult
la cazul ăsta blestemat...
... cu atât mai mult îmi dau seama
că e o problemă de familie.
Nu e un caz pe care ar trebui
să-l decidă statul.
- Domnule judecător...
- Taci!
Vorbesc serios.
Vreau să tăceţi, domnule Fallon.
Asta nu e de bine pentru tine,
mă auzi?
Linişte!
Da.
Tac!
Doamnă şi domnule Timpleman...
... aceasta este o problemă serioasă,
ce discutăm noi aici.
E uşor de văzut...
... că acest om trece prin ceva
foarte profund.
Este evident.
Va avea nevoie de spitalizare.
Totuşi.
Pe de altă parte...
... poate că ar trebui
să-şi găsească singur calea.
Problema este că...
... aveţi dreptate.
Sunteţi cele mai apropiate persoane
pe care le are.
- Mulţumesc.
- Normal.
Vreau să mergeţi acasă...
... şi să vă gândiţi bine.
Pentru că ne vom întâlni toţi aici,
luni dimineaţa...
... şi vă voi lăsa
pe voi să decideţi.
Vreau să vă bateţi capul.
Vreau să vă gândiţi la ce şi-ar dori
fata dumneavoastră să faceţi...
... în această situaţie.
Şi vreau să vă uitaţi în
ochii mei...
... luni dimineaţa...
... şi să-mi spuneţi dacă...
... ar vrea ca mama ei să fie
internată într-un loc ca acesta.
Înţelegeţi ce vă spun,
doamnă Timpleman?
Puterea pe care v-o dau?
Da, domnule.
Domnule judecător, pot să spun ceva?
Care e numele lui?
Bryan Sugarman.
Luni dimineaţa.
La zece jumătate.
Nu-l aduceţi pe Sugarman.
Domnul doctor Johnson iese şi el?
E înăuntru cu judecătorul.
Pot să stau jos?
Charlie, poate Donna să se aşeze?
Ea voia să vină azi la audiere
pentru a te susţine.
- Aici?
- Da.
- Da.
- Da.
De partea ta. Poate să stea
de partea ta. Da?
Nu înţeleg de ce nu văd ei
că inima lui este frântă.
E atât de frântă, biata lui inimă.
E-n regulă.
Nu trebuie să vorbesc despre ea
sau să mă uit la poze...
... pentru ca adevărul este că
de multe ori o văd...
... pe stradă.
Merg pe stradă şi o văd
în altcineva...
... mai clar decât orice poză
pe care o porţi cu tine.
Înţeleg că te doare.
Dar voi vă aveţi unul pe altul.
Vă aveţi unul pe altul...
... şi eu sunt cel care le vede
pe ea şi pe fete tot timpul.
Oriunde aş merge.
Văd chiar şi câinele.
Atât de nebun sunt, încă.
Mă uit la un ciobănesc german
şi văd câinele nostru.
Bine.
Bine.
Ce-i asta?
A plecat.
Au terminat cu o oră în urmă.
Nu a lăsat nicio vorbă.
A lăsat doar asta.
A spus că asta
e pentru tine, Ginger.
Ascultaţi, ştiu
că amândoi aţi trecut prin iad...
... dar nu ar trebui
să-l lăsaţi în pace?
Vrem doar să facem parte din viaţa lui.
Ştiu şi înţeleg,
dar nu e o opţiune, acum.
Luni dimineaţa,
trebuie să intraţi acolo...
... şi să nu vă mai răzbunaţi pe el.
Bine.
Ai grijă de tine, Adell.
Mulţumesc pentru că
ai avut grijă de Charlie.
Mulţumesc.
- Când a refăcut bucătăria?
- Doamne, bucătăria!
De mii de ori
a făcut bucătăria.
E frumoasă.
Fetelor le-ar fi plăcut culoarea.
Şi *** arată.
E doar o bucătărie, iubito.
Să mergem.
Poţi tu să semnezi pentru mine?
Mulţumesc.
Asta a fost tot. Am comandat o pizza.
Poţi să o trimiţi tu?
Da, o să o trimit.
E rândul tău.
Vrei să-ncerci?
Nu, nu, trebuie să...
... mă întorc
să-mi iau maşina.
Voi veni pe la tine mâine,
pe la prânz.
- Bună.
- Bună. Intraţi.
- A comandat cineva pizza?
- Aici, o iau eu.
Intraţi.
Intră.
- Eu voi pleca.
- Da, cred că e în regulă.
- Bună.
- Salut.
Hei, Charlie...
... nu te superi dacă rămâne Donna
la pizza, nu-i aşa?
Nu, poate sta.
- Sunt nişte farfurii în bucătărie.
- Mulţumesc, doctore Johnson.
Pentru tot.
Bine.
Eu voi pleca,
dar ne întâlnim mâine, bine?
Da, vino.
- Ţi-am spus, trebuie să plec...
- Ai spus că vrei să joci iar.
Am crezut că ai spus asta.
Nu vrei să joci?
Ai spus că vrei să mai încerci o dată
şi să rămâi pe aici.
Da, asta am spus.
"Umbrele Colosului."
- Bună.
- Bună.
Unde eşti?
Le-ai luat pe fete?
Acum mă duc.
Tu ce faci?
Ce crezi că fac?
Pregătesc cina.
Janeane, trebuie
să-ţi spun ceva.
Nu ştiu *** am ajuns
să nu îţi mai spun nimic...
... dar ai dreptate, asta fac.
Şi nu e bine.
Trebuie să mă deschid.
Pentru că nu vreau să fiu
cine sunt acum, iubito.
Nu vreau să mai fiu aşa.
Nu ştiu dacă înţelegi ceva
din ce spun eu, dar...
Alan, hai acasă.
Te iubesc.
Ştiu că probabil nu-ţi spun
cât ar trebui să-ţi spun, dar...
Te iubesc.
Poţi să iei fetele şi
să vii acasă?
Şi eu te iubesc.
Ajung într-un minut, bine?
Aţi uitat asta.
Nu lăsaţi nimic în urmă!
Vorbesc serios.
Nu, nu, Kemp.
Ia asta înapoi sus. Kemp.
Traducerea şi adaptarea:
lauraioanal, Dan Bonta$, Laurentiuvl & kuniva
Supervizarea:
veveriţa_bc @ www.titrări.ro