Tip:
Highlight text to annotate it
X
Aceasta nu este povestea unei evadări.
Este o istorie despre supravieţuire.
Totul se întîmplă în 1945
la închisoarea Changi, Singapore.
Japonezii nu erau nevoiţi să păzească atît de strict Changi
ca pe orice altă închisoare de război.
Deţinuţii de la Changi nu aveau nici-o graniţă
cu vreo ţară neutră, ca Elveţia, prin apropiere.
Nu îşi păstrau captivii cu ziduri, sîrmă ghimpată
sau cuiburi de mitralieră
ci mult mai mult contau pe ceaa ce-i înconjura:
nici jungla, nici oceanul nu erau neutre.
În Changi nu aveai o viaţă:
acolo doar existai.
Aceasta este povestea acelei existenţe.
REGELE ŞOBOLAN
resincronizare CODYBOSS1969
Tu! Caporale.
Înăuntru.
Goleşte-ţi buzunarele, caporale.
Ai cîştigat astea la jocuri de noroc, bineînţeles.
Ce crezi că-i aici?
De ce crezi că ai atît de mult
şi ceilalţi au atît de puţin?
O să-ţi mergă prost dintr-o bună zi.
Să verificăm dacă toate aceste bogăţii pe care
le-aţi obţinut apar pe lista mea.
După aceasta, cînd se va întîmpla, voi fi gata.
Apoi vei merge înăuntru. În cuşca mea.
Nu mă joc de-a mareşalul.
Nu am auzit niciodată ca norocul să dureze
la nesfîrşit.
Dorinţa depinde de asta. Deoarece
eşti ca toţi criminalii, eşti lacom.
Doresc să subliniez că
nu voi ridica acestă mănuşă.
Nu sunt în armata dumneavoastră.
Sunt în armata noastră.
Dacă doriţi un ţel pentru care să trăiţi,
cînd vom ieşi din asta...
...veniţi să mă căutaţi.
Voi folosi inteligenţa dumneavoastră.
Vom vedea.
Fă o greşeală, doar una...
...şi vom vedea cît timp
vei supravieţui în cuşca mea.
Şi după ce ieşi din cuşcă, personal...
Eu te voi da pe mîna japonezilor.
- Ce se întîmplă aici?
- Nimic domnule.
Îl percheziţionam pe caporal.
Eşti autorizat să îl percheziţionezi,
să îl interoghezi, toţi ştiu asta Grey,
dar nu să îl ameninţi şi să îl insulţi.
Asta nu eşti autorizat.
Tu ar trebui să ştii mai bine
că umblînd îmbrăcat aşa
cauţi necazurile. Chiar le cauţi.
Chiar şi aşa, este greşit să-l ameninţi.
Nu este modul în care
să tratezi un prizonier.
Cred...
...nişte scuze...
Dacă cereţi asta, domnule...
- ...atunci cer scuze.
- Foarte bine.
Bine caporale, poţi să pleci,
dar fii atent la modul în care te îmbraci.
Da, mulţumesc domnule colonel.
- Mda?
- Mda. Are o invitaţie pentru numărul patru.
Bine, voi avea grijă de asta.
Găseşte-l pe colonelul Brant şi dă-i asta.
Spune-i să nu mai întîrzie data viitoare.
Bine. Ştii pe unde ar putea fi?
La închisoare.
Este rîndul lui să îl supravegheze pe Grey.
- Asta-i tot?
- Asta-i tot pentru el.
După aceea caută-l pe tipul cu braţul...
ştii tu. Are o livrare.
Vino aici, Tojo, e ora ceaiului.
Cocoşul ales, aşa-i?
Aşa-i.
- Ai auzit noutăţile, Max?
- Nu.
Războiul va mai dura
cel puţin încă 10 ani. Oficial.
Ultimii trei ani au fost
doar pentru deschidere.
Lee mi-a spus să îţi spun că
ţi-a terminat spălătorul.
L-am întrebat special
şi el mi-a spus să-ţi spun.
Ia una.
King, nu ar trebui...
E în regulă. O să te chem dacă
voi avea nevoie de tine.
Vrei mîncarea mea astăzi?
- Fii sigur.
- O ai.
Max! Vezi tipul acela cu localnicul?
Adu-mi-l.
Hei, tipule.
Regele vrea să te vadă.
- Cine?
- Regele.
Dar ce, este vreun bal mascat sau ceva?
Păstrează-ţi glumele.
El vrea să te vadă.
Nu glumesc. Noi ne luăm foarte în serios
familia regală.
- Pentru ce vrea să mă vadă?
- De unde să ştiu eu? Vino.
Extraordinară etichetă.
Haide. Haide.
- Cred că am fost chemat.
- Da.
Da. Ia loc.
Fumezi?
Da.
Da, fumez.
Bine, ajută-te.
*** de nu ne-am întîlnit pînă acum?
- Habar n-am. Nu am fost plecat nicăieri
anul ăsta. - *** te numeşti?
Marlowe, Peter Marlowe.
Dar al tău?
*** te simţi pe scaunul acela.
Bine.
M-a costat 80 de parai.
- Chiar aşa?
- Da. N-aş fi ghicit niciodată.
- Ai vrut să mai spui ceva, nu?
- Nu cred. Am spus totul, cu adevărat.
Nu am fost niciodată
un bun evaluator de scaune.
Am pregă*** o gustare.
Vrei să mi te alături?
Tocmai am prînzit, mulţumesc.
Mai poţi mînca puţin, nu-i aşa?
Doreşti un ou?
Scuză-mă, pentru ce sunt toate astea?
- Ce să fac?
- Oamenii nu cedează ouăle doar aşa.
Ei bine, eu nu sunt oamenii.
- Sunt, Max?
- Nu. Nu, nu eşti oamenii, King.
- Ei bine, vrei un ou sau nu?
- Bineînţeles că îl vreau.
Bine, atunci îl ai.
*** îţi place?
- Prăjit.
- Bine.
- Ţi-ai obţinut un ou prăjit.
Nu eşti înrudit cu Fortnum
sau Mason, nu-i aşa?
Cine sunt ăia?
Nu contează. Au cîte o mică băcănie de
familie în spatele casei.
E de bun gust, nu?
Max mi l-a bobinat.
Îi spuneam că tu ai bobinat plita.
- Merge bine, nu?
- Ar putea fi şi mai bine.
- Vreau să îl impresionez pe Britanic.
- Britanicul este impresionat.
- O vorbeşti binişor, nu?
- Britanica? Vreau să spun, engleza?
- Nu, ştii, dialectul local.
- Da, cred că da. Nu chiar rău.
- Spune ceva pentru mine acum.
- În malaeză?
- Da.
- În ce domeniu?
- Oricare. Vreau doar să te aud.
Este foarte bine.
Ai auzit asta Max?
Ce înseamnă asta?
Nu prea are o traducere literară.
Dar în mare înseamnă:
"Cînd va trebui să vă pup în fund?"
După ou, niciodată înainte de masă.
Farfurii.
Mulţumesc.
Ce spui de asta?
Nu e rău. Nu e rău deloc.
Oul nu a fost nicicînd gă***
să aibă un gust atît de bun.
Nu te excita, Fortnum.
Cînd spunem nu-i rău,
nu înţelegem "nu-i rău".
- Înţelegem că e a dracului de încîntător.
- Da?
- Ce înseamnă cînd spui că e
al dracului de încîntător?
Dă cu zarurile.
- Nu te gîndi la asta.
- Ridică-ţi picioarele.
- Ce?
- Ridică-ţi picioarele.
- Îţi lingi degetele Marlowe?
- Nu fi snob bătrîne.
Nu vei fi un bun poliţist niciodată
dacă eşti snob.
Toţi arată la fel
cu pantalonii în vine.
- Unde ţi-e banderola?
- În buzunar.
Ar trebui să fie pe braţ.
Astea sunt ordinele.
- Sunt ordinele japonezilor. Suntem sătui de ele.
- Sund şi ordinele lagărului. Puneţi-o.
- Ce se întîmplă cu tine caporale?
- Nimic domnule.
Încerc să-mi revin din plăcerea de a
vă vedea de ori astăzi.
Colonelul Sellars a raportat furtul
unui inel de aur.
Un inel de aur. Zău?
- Zău, asta-i tare domnule.
- Cred că îl cunoşti pe colonelul Sellars.
- Poţi să mi-l descrii?
- Joci cărţi cu el?
Acel colonel Sellars. Da. Da.
Joacă cărţi ca un ofiţer englez şi ca
un gentlemen. El a vrut, nu-i aşa?
Nu-ţi forţa norocul caporale.
Răspunde doar la întrebări.
- Ţi-a arătat vreodată inelul?
- Nu, încă nu am discutat despre căsătorie.
- Te avertizez.
- Sunteţi sigur că nu mă acuzaţi?
- Grey, ai un foc?
- Nu. Nu acuz pe nimeni.
Atunci pot să împrumut Ronsonul tău?
- Ronson?
- Da, este în buzunarul de la piept, cred.
Mulţumesc.
Ei bine acum, asta-i nou, nu-i aşa?
Da. A fost a mea.
- Am jucat poker. Am pierdut-o în faţa lui.
- Ce ai făcut?
Am pierdut-o în favoarea lui la poker.
Am avut culoare dar el a avut mai mare.
Spune-i.
- Am jucat stud.
- *** au fost cărţile?
- Ale lui sau ale mele?
- Ale lui.
- Aşi şi doi.
- Minţi Marlowe.
Grey, ce lucruri poţi să spui!
A fost patetic.
Am crezut că îl duc cu culoare,
*** am spus
aşa că am plusat o grămadă.
Am plusat pe Ronson.
*** joci dumneata stud, Marlowe?
-Stud?
- Da, *** se joacă?
-Stud? Vă referiţi la modul comun de joc?
- Da.
Vă vom arăta.
Nimic nu face cît o demonstraţie.
Vedeţi, aici sunt toate cărţile mele...
- Am spus că aştept să îmi spuneţi!
- Încet!
- Bine, nu contează. Nu am nevoie de cărţi
pentru a vă arăta.
Patru cărţi pe faţă.
Vă reprezentaţi asta, nu?
Una jos, una în gaură.
Este cu adevărat ca o familie fericită,
în maternitate.
Nu am avut niciodată o maternitate.
Asta era una închisă.
Al dracului de adevărat.
Aici.
Eşti unul dintre angajaţii de aici.
Douăzeci de parai pe săptămînă.
Bine, îi vom face 30.
Aruncă-ţi banii.
- Cea-i spus?
- Asta am spus. Aruncă-ţi banii.
Cine se poate aştepta ca blestemaţii
de yankei să înţeleagă.
Tot ceea ce am spus este că ridic
două de 10 la 30.
Cînd cineva te aruncă în rahat, nu e
necesar să plăteşti să te scoată.
Aşa că munceşte pentru bani.
- Ce am greşit?
- Nu ai greşit nimic King.
Treizeci este peste nivel.
L-ai tratat corect.
Bine, la naiba cu englezii.
Da, la naiba cu ei.
Forţele aliate fac progrese în continuare
în Belgia...
În Filipine, forţele aliate au forţat
un cap de pod avansînd spre Manila.
Formosa a fost bombardată în plină zi
fără pierderi.
În Burma, armatele engleze şi indiene
sunt la 50 km de Mandalay.
Acestea au fost ultimele ştiri.
Următoarea emisie va fi la 0600...
- Eşti bine?
- Da, bine.
Totuşi, bătrînul domn se mişcă bine.
- Ce este?
- Nimic. Am fost în parc.
Mă bucur să spun că ghiduşul bătrîn
funcţionează. E o veste bună.
Minunat. Mulţumesc că te-ai trezit
să îmi spui asta.
Doamne, dă-mi un pic din curajul tău.
Sunt aşa de înspăimîntat.
Sunt aşa un nenorocit de laş.
Ai mîncat aşa ceva în Java?
Nu numai în Java. Şi aici în Changi.
Spune tu.
Ce?
Deci, ne-am înţeles că nu vom găti
nimic scîrbos...
- ...înainte de a discuta asta. De acord.
- Ştiu că suntem de acord!
Tu vei săpa.
Şi de ce le vom aduna?
Sunt proteină pură.
Pentru spital, pentru cei serios bolnavi.
Ai fost bolnav, îţi aminteşti?
Erai pe moarte.
- Chiar i-am mîncat, serios?
- Ai cerut ajutor suplimentar.
Bine, data viitoare, vreau să ştiu.
Şi ăsta este un nenorocit de ordin.
- Scuzaţi-mă domnule.
- Mda?
- Bine, îl iau eu.
- Bine.
Colonelul Smedley-Taylor spune că doi
din oamenii tăi se bat.
Numai doi? E o schimbare. Cine?
Caporalul Townsend şi
soldatul Gurble. I-am închis.
- Voi lămuri cu ei după apel.
- Domnule?
Păcat de Ronsonul lui Marlowe, nu?
Da, ar fi trebuit să fie mai atent.
Joc pentru fraieri, de noroc.
- Crezi că i-am văzut numai noi?
- Nu, domnule.
Lasă-i să iasă, bine?
Bine. Pentru ce să ne batem? Vreau adevărul
acum, nu poveşti. Townsend?
Bine? Aştept.
Nenorocitul ăsta m-a acuzat că i-am furat
ce a cules din săpături.
- Tu ai fost.
- Ajunge!
Dacă aveţi de făcut acuzaţii, faceţi-le.
Haideţi. Nu stăm toată noaptea.
Este luna mea la bucătărie,
şi astăzi am avut de făcut 184 de porţii.
- Sunt bun la matematică, şi cred în asta.
- Nu am atins nici un bob. Jur pe Dumnezeu.
Cînd m-am întors erau mai puţin cu două raţii.
- Ştiu, dar nu m-am atins de ele.
- Unde au dispărut?
- Domnule, eu nu le-am atins.
- S-au împuţinat *** spune el?
Da domnule.
Verificaţi greutăţile.
- Le-am verificat sub nasul lui.
- Trebuie să le mai verificăm odată.
Eliberează drumul, bine? Vom merge la
magazie şi vom sta acolo.
În ziua aceea, cînd am plecat...
...mi-a spus...
I-am spus, "Mă voi păstra totdeauna
curat pentru tine"
O, Doamne, voi face orice înţelegere cu Tine.
Numai nu o lăsa să creadă că sunt mort.
Nu o lăsa să creadă că sunt mort.
În ceea ce mă priveşte,
Gurble, cazul este probat.
Eşti exclus din regimetul meu.
Eşti mort. Nu mai exişti.
Ţine-ţi gura.
- Blestematul meu jurămînt...
- Ţine-ţi gura!
Noaptea trecută ştirile au fost bune.
Sunt la 50 km de locul
unde se joacă peştii zburători.
Apropo, aproape uitasem. Soţia m-a
întrebat dacă doreşti să vii la cină.
Avem cîţiva invitaţi, nimic pretenţios.
Vrei să-i mulţumeşti din partea mea?
Dar am deja un angajament pentru cină.
Ei, asta este. Bine.
Altă dată, poate. Bine.
A fost greşeala mea data trecută.
Am fost prost. Ţi-am oferit bani
pentru că doream să-ţi mulţumesc.
În regulă. Am un temperament mizerabil
şi un accent oribil. Vorbesc pe nas.
Voi englezii vă ofensaţi uşor. Prinde unul din
pămpălăii ăştia care aleargă după un parai.
Nimic. Du-te şi caută-l pe Prouty în Grădina
Edenului şi încheie tîrgul.
Sunt altfel decît Hawkins.
Nu îmi ţin căţeii în lesă.
Uite, pot să-ţi ofer o Kooa?
Adică, totul este în regulă?
Sigur. Este altceva.
În baraca asta este un radio.
Lasă-mă pe mine.
Acum lasă-mă să intru, bine?
- Bună dimineaţa căpitane.
- Nu este o dimineaţă bună colonele.
Aveţi aici un radio. Asta este împotriva
ordinelor Armatei Imperiale.
Da, bine, eu nu ştiu nimic despre asta.
- Nu ştii nimic depre asta?
- Nu domnule.
- Dar tu?
- Nu domnule.
- Unde este radioul?
Uite, oricum va fi găsit aşa că unde este?
Ordon celor răspunzători să îl aducă imediat.
V-o mai cer odată.
Tu, *** te numeşti?
- Locotenent Spence, domnule.
- Unde este ascuns?
Nu ştiu despre ce vorbiţi domnule.
Grey! Tu eşti responsabil cu ordinea.
Dacă este aşa ceva aici,
este responsabilitatea ta.
- Nu ştiu nimic despre radio.
- Te voi trimite la Curtea Marţială
şi le voi prezenta dosarul tău.
-Brough! Ce ştii?
-Nimic. Şi sunt majorul Brough.
Este exact tipul de necazuri pe care
le creaţi voi, blestemaţii de americani.
- Nu am să iau în considerare asta.
- Fii atent...
Sunt ofiţer american veteran şi nu voi
admite asta din partea nimănui.
În baraca asta nu este nici un radio sau
*** îi spuneţi, după cîte ştiu eu.
Şi dacă ar fi fost, sunt sigur că nici dracu
nu v-ar fi spus, colonele.
Ei, atunci, să scotocim baraca.
Asta vom face.
Fiecare ofiţer să se aşeze lîngă patul lui.
- Mă auziţi? Atenţiune!
- Ţine-ţi gura Jones.
- Este un radio în baraca asta domnule.
- Da, şi eu ţi-am spus să taci.
- Vă pot fi de folos?
- Este un radio aici.
- Conform Convenţiei de la Geneva...
- Cunosc codul eticii militare.
Dacă credeţi că este un radio aici, căutaţi-l.
Dacă ştiţi unde este, luaţi-l.
- Este datoria dumneavoastră să aplicaţi legea.
- Datoria mea este să aplic legea civilizată.
Dacă vreţi să citaţi legea,
atunci supuneţi-vă ei.
Daţi-ne mîncare şi medicamente
aşa *** suntem îndreptăţiţi.
- Într-o zi vei merge prea departe, colonele.
- Într-o zi, voi muri, căpitane.
Probabil voi muri de apoplexie...
...forţînd legi nesănătoase impuse de
administratori incompetenţi.
Trebuie să raportez impertinenţa dumneavoastră
generalului Shima.
Da, te rog să o faci.
Şi apoi întreabă-l cine a ordonat că fiecare
om trebuie să prindă 20 de muşte pe zi.
Şi că trebuiesc adunate, numărate
şi predate zilnic, de mine.
Afară toţi, vă rog.
Acum puteţi să căutaţi căpitane.
Cui aparţine patul ăsta?
Nu am idee. Voi întreba.
Şi ăsta. Şi ăsta.
Cine foloseşte patul ăsta?
- Numele tău?
- Căpitan Daven, infanterie.
- Tu ai făcut acest radio?
- Da.
I-am ordonat să îl facă.
Eu sunt răspunzător.
- Aşa este?
- Nu.
- Cine mai ştie despre acest radio?
- Nimeni. L-am făcut singur.
E foarte bine, bătrîne.
Sunt la fel de speriat ca şi tine.
Tu, ridică patul ăsta şi urmează-mă.
Doctore, poţi veni un minut, te rog?
Are noroc. Nu mai suferă.
Pentru ce a murit?
Sigur, Changi blues.
Adică, dorinţa de a trăi?
Nu, nu chiar aşa...
...caporale.
Eşti caporal, nu-i aşa?
Caporal King?
A încetat să creadă în mine. Nici pentru mintea
unui porc nu este rezonabilă dorinţa de a muri.
Este o diferenţă, ştii.
Poate nu ştii.
Nu cred că genul ăsta de subtilităţi
te preocupă prea mult.
Poate nu. Bate în lemn.
Nu vreau să pun prea multă credinţă în
acest lemn, probabil contaminat.
Ai cumva ceva tutun?
- Am auzit că ştii să procuri cîte ceva extra...
- Da.
Da, tocmai venisem să-i aduc un pic lui.
Nu o să-i lipsească. Mulţumesc.
Va trebui să îmi dezvălui secretul tău
într-o zi, caporale.
Din punct de vedere medical,
ar putea fi foarte valoros.
Sunt numai norocos domnule.
O, nu.
Asta nu se face.
Mulţumesc. Pot să o păstrez?
Nu fumez. Nu am fumat nicicînd.
Îmi dai ghetele, bătrîne? Trebuie să mă ridic.
- Unde sunt?
- La piciorul patului.
Le-am păstrat.
- Le-am păstrat în bună stare.
- Da, le-aţi păstrat.
Aici.
E destul, mulţumesc.
Sunt pe moarte.
Da.
- Ordonanţă!
- Da?
Ia dimesiunile corpului sergentului Masters
şi eliberează patul.
Şi a căpitanului Daven va fi liber.
Dar nu-i lăsaţi să ia ghetele, sunt ale mele.
Da, domnule. Ce fac cu colonelul Hutton?
Îi mai administrez chinină?
- Sigur, dă-i chinină.
- Îmi pare rău, întrebam.
Doar doctorii prescriu medicamente.
Dă-i chinină şi încetează să te crezi
Florence Nightingale.
Avem două apendictomii pentru dimineaţă.
Da. Îi voi vedea înainte de a pleca.
- Vrei să le fac eu?
- Nu, le voi face eu.
- 'Mneaţa doctore.
- Salut Stevie.
Apropo, am terminat autopsia asupra
individului găsit în latrină.
Moartea s-a produs prin asfixie.
Dacă găseşti un om cu capul în latrină
a murit probabil prin asfixie.
- Da.
Da, am scris...
Am scris în certificatul de deces:
''Sinucidere, pe fondul pierderii
echilibrului mental.''
- Vrei asta?
- O, mulţumesc domnule.
Au identificat cadavrul?
Da. Era soldatul Gurble. Un nume neobişnuit.
- Nu este calea pe care o alegi cînd te sinucizi.
- Nu.
- Numai dacă, desigur, a fost pus aici.
- O?
- De ce spui asta?
- Au declanşat o anchetă dimineaţă.
- Au fost prinşi furînd din raţii.
- Am înţeles.
În orice caz, crimă sau suicid, aş spune că
o merita, nu crezi?
Da, presupun că da.
- Mai bine mă duc să-mi termin vizitele.
- Da. Noapte bună colonele.
Vrei un fum Stevie?
- E aici!
- Nu-l lăsaţi să scape!
- Fii atent, fii atent!
- Ieşi afară!
- Prinde-l!
- E aici!
- Prinde-l! Prinde-l!
- Aici!
- Bine, loveşte-l! Loveşte-l doar.
-Vrei să îl loveşti ?!?
Acum, lăsaţi-l unde este.
Nu-l omorîţi.
- Am o idee mai bună. Tex?
- Da?
Dă-mi o pătură.
- O pătură?
- Da. Da. Haide, vrei?
Asta e. Tu şi Max încolţiţi-l.
Haideţi. Îl vreau viu.
- Cu pătura mea? Eşti nebun?
- Îţi voi da alta. Doar prinde-l.
Haide. Dă-mi celălalt capăt.
O aruncăm şi apoi sărim, bine?
- Bine.
- Haide. Acum!
- L-am prins!
- Ţine-l!
- Haide.
- Hei, l-am prins!
Foarte bine. Foarte bine.
- Acum, linişte!
- Max, ia-l.
- Nu-mi trebuie. Este pătura lui.
- Tex, pune-l în java pînă aranjez lucrurile.
Adunaţi-vă şi ascultaţi cuvintele regelui.
Şi întreaga curte este forţată la supunere.
Haide, haide, haide.
Pefect, deci ne-am cîştigat o adevărată
viaţă de şobolani, aşa e?
- Da. Şi?
- Şi! Foloseşte-ţi imginaţia.
Ce ne lipseşte în Changi?
Da, în afară de asta.
- Haide. Mîncarea. Aşa e?
- Ce vom face cu şobolanii?
Doamne.
Nu vă gîndiţi la ce cred că vă gîndiţi, nu?
Sigur.
- Doar nu vom ajunge să mîncăm aşa ceva.
- Să mîncăm?
- Să mîncăm ce? Despre ce vorbeşte?
- Carne de şobolan.
Eşti nebun. Cine va cumpăra carne
din şobolan?
Lasă-mă să termin. Bineînţeles că nimeni,
dacă ştiu că e şobolan
Dar să presupunem că nu ştiu. Să zicem
că le spunem că e iepure.
Nu există iepuri în
Malayezia.
Ne gândim la altceva. Voi
cu ce vă bateţi capul?
Crezi ca putem s-o dăm
ca veveriţă?
Asta e, veveriţă! Bun!
Parcă tot nu-ţi lasă
gura apă, aşa-i?
Stai un pic. Stai un pic.
Ştiu!
- Stiu! Căprioară!
- Căprioară?
- Untranslated subtitle -
Nu, nu căprioara obişnuită.
Vreau să zic, Rusa Tikas.
Sunt cam...
Ei bine, sunt micuţe.
Au cam 20 cm. înălţime
Băştinaşii le consideră o mare
delicatesă.
Rusa Tikas, în traducere,
"căprioara-şoarece".
Deci aşa rămâne. Am intrat în
afacerea cu Rusa Tikas.
Acum trebuie să aflăm dacă
e mascul sau femelă.
Apoi punem mâna pe unul de sex opus
şi suntem pe drumul către primul milion.
Şi acum, *** îi determinăm sexul?
Hey. Am citit în Reader's Digest
că Japonezii sunt mari sexeri.
- Asta-i cu ouăle, tăntălăule.
- Lasă-l la mine. Vă zic eu.
Ok. Postul e al tău. Acum avem
de făcut două lucruri.
Mai eliberaţi un şobolan şi o să
aflăm despre obiceiurile lor.
-Ei bine, Vexley e omul tău pentru asta.
-Vexley_ Cine-i Vexley?
Te înscrii la cursul meu?
-Chiar te înscrii la cursul meu?
-Dacă nu deranjez prea tare.
Nu, sunt încântat, băiete.
Încântat.
-Comandant Vexley.
-Îmi pare bine.
Salut Peter.
Atunci e în regulă.
Stai bine?
Bun. Acum, azi...
Astăzi o să vă vorbesc despre...
...cele mai mari mamifere:
balenele.
Ştiţi ceva despre balene?
Ăă?
Balenele sunt, fără îndoială...
...cea mai înaltă fomă la care
natura a aspirat.
Acum, luaţi balena albastră...
...cel mai puternic animal
care există
Dacă îi luăm obiceiurile
de împerechere...
Împerecherea ei este uluitoare.
Nu există alt cuvânt pentru asta.
Masculul...
...îşi începe mângâierile...
împroşcând norişori calzi.
Apoi împinge apa cu coada în
apropierea femelei...
...care aşteaptă răbdătoare...
...pe suprafaţa oceanului.
Apoi el plonjează în adânc şi
sare deasupra apei...
...uriaş, vast, enorm...
...şi cade înapoi
cu zgomot de tunet...
...izbind apa şi spulberând-o.
-Ai vreo întrebare?
-Da, dar şobolanii?
Scuză-mă...?
E interesant despre balene,
dar şobolanii?
- Ce-i cu şobolanii?
- Ştiţi câte ceva despre ei?
Rozătoarele sunt complet diferite...
Acum, ca să revenim...
- Ce vreţi să spuneţi?
- Ce?
*** sunt ele diferite?
O să le tratăm în seria următoare.
Nu e nimic care să-ţi placă la ele.
De ce sunt dezgustătoare, domnule?
Adică, au obiceiuri dezgustătoare?
- Totul la ele este...
- O ţigare, domnule?
De ce...
...mulţumesc, caporal.
Luaţi două, domnule.
Sunt sigur că o să aveţi nevoie dacă
o să intraţi în detalii despre şobolani.
Ei, bine...
Corect. Acum...
Aşadar, domnilor, femela poate intra
în călduri de până la 12 ori pe an...
...şi chiar până la 14 ori.
Puii se nasc, orbi şi neajutoraţi,
după 22 de zile.
Douăzecişidouă de zile, domnilor,
după contact.
Micuţii fac ochi după
două săptămâni...
...şi devin activi ***
după două luni.
- Sfinte Sisoie!
- Ştii ce înseamnă asta?
Că în 6 luni o să
înotăm în tikas.
Sfinte Sisoie!
Pe de altă parte, au nişte obiceiuri
de+a dreptul nesuferite.
Unu: sunt canibali.
Doi: se luptă dacă sunt lăsaţi
la un loc.
Dar partea bună e că mănâncă
orice.
Repet, orice, indiferent
că e viu sau mort.
Ceea ce înseamnă că nu vom avea
probleme logistice.
Am mai prins unul.
În timp ce voi, glumeţilor,
stăteaţi de pălăvrăgeală eu am facut-o.
- E şi perechea potrivită.
- De unde ştii?
- M-am uitat.
- Ei, şi ce mai aşteptăm?
Tex, Dino, staţi de pază.
Hei
Se pare că Vexley ştia ce vorbeşte.
Începeţi numărătoarea zilelor,
domnilor.
Arată altfel.
Nu crezi că arată oarecum altfel?
Mda, arată ca un bărbat însurat.
S-a înţeles?
Haideţi, avem treabă.
Vrei să faci ceva pentru mine diseară?
Să traduci ceva?
Da. Da, e-n regulă.
Ce ai acolo, Marlowe?
- Mâncare.
- Pot să văd, te rog?
Încetează să mă mai sâcâi, Grey.
De unde ai luat-o?
- Am primit-o.
- Putem ghici cine ti-a dat-o, nu?
- Unde o duci?
- La spital.
- Cui?
- Lui Mac. Alte întrebări?
Nu. Pentru moment, nu.
Şi nu uita, tu şi prietenul tău
pungaş, sunteţi pe lista mea.
N-am uitat de Ronson.
Nu ştiu despre ce vorbeşti.
N-am încălcat ordinele.
O sa le încalci, Marlowe.
Dacă îţi vinzi sufletul, va trebui
să plăteşti cândva.
Nu-mi vinde mie chestii de-astea
milităreşti.
Eu judec omul după cei cu care
se întovărăşeşte.
Prietenul tău e un escroc, un
mincinos şi un hoţ.
Ai dreptate într-o singură privinţă,
Grey. E prietenul meu.
Dar nu e escroc si nu e hoţ.
Dar e un mincinos.
Toţi suntem, Grey.
Ai interzis radioul.
Trebuie să fii un mincinos
ca să rămâi în viaţă.
Să faci o mulţime de lucruri
ca să rămâi în viaţă.
*** ar fi să pupi în fund un caporal
ca să capeţi de mâncare?
Eu am zis-o primul, Grey.
N-o să mă crezi,
dar am zis-o înaintea ta.
Nu e interesat. Zice că
piaţa e foarte slabă.
Mda, de-aia e aici,
riscându-şi gâtul.
Spune-i 3.000. Spune-i că îmi
pare rău că e supraevaluat.
- Oferă 600.
- Spune-i să şi-o tragă.
Nu, nu, e o glumă.
Te descurci foarte bine.
Spune-i că nu-l pot insulta pe
proprietar cu o asemenea ofertă.
- *** stăm?
- Ei, bine, a urcat la 1.000.
Aş avea nevoie de mai mult de atât
ca să trăiesc cu mirosul.
Spune-i că am vândut unul exact la fel
colegilor lui săptămâna asta, cu 3.000.
Spune-i că doar pentru că îmi place
faţa lui zâmbăreaţă, etc...
... ştii tu, rahatul obişnuit.
Saltă câteva sute o dată.
Trebuie să mă consult
cu proprietarul.
Patru sute? De ce, toată lumea ştie
că un Omega face cel puţin 2.000.
Sunt de acord, domnule, dar, ştiţi,
milogii nu prea pot pune condiţii.
Am făcut tot ce-am putut.
Chiar am întrecut măsura.
Sunt sigur, caporal. Sunt sigur.
Nu e vina ta, nu gândi aşa.
Dar... Dar ce să fac?
Vrei să mai încerci o dată? Te rog.
Vezi ce poţi face. Te rog!
Am mare încredere în tine.
Nu pot să-l las sub 1.200.
Ei, bine, nu prea cred să pot
face prea mult, domnule, dar...
Ok, mai încerc o dată.
- 2,600 de dolari?
- 2.600.
Fii atent, că o să scuipe când şi-o
rosti discursul cu "Am fost jefuit".
Săracul Bela Lugosi.
O să se întoarcă.
- A mers la 2.100.
- Atât intenţiona să dea.
Spune-i 2.600 sau nimic.
2.200, şi asta e oferta lui finală.
Mda, şi probabil ca asta e.
E-n regulă, spune-i că accept.
Spune-i că e prea dur pentru mine.
Spune-i că va trebui să dau şi
comisionul meu ca să acoper diferenţa.
- Doar 900?
- Mi-e teamă că da, domnule.
M-au trecut toate năduşelile să-i obţin.
Nouă sute, minus comisionul.
Sunt foarte dezamăgit. Era ultimul
lucru pe care îl deţineam.
Lucrurile merg din ce în ce mai rău.
Noapte bună, domnule.
-Nu prea ţi-am purtat noroc, aşa-i?
-Îmi datorezi 2 parai.
- Doi ce? Pentru ce?
- E comisionul tău.
Doar nu crezi că te-aş pune
să munceşti pe gratis, nu?
Nu trebuie să primesc ceva pentru
traducere. Mi-a făcut plăcere s-o fac.
Ascultă, ia-i sunt 108$. 10 la suta.
Sunt ai tăi. I-ai câştigat.
Uite, *** naiba să câştig 108$
dintr-un total de 2.200...
Şi nu a fost nici un profit?
Nu-i iau.
Băiete, nu ştiu *** ai supravieţuit
în lumea asta până acum.
Uite, să trecem în revistă
faptele de viaţă.
Acum, drăguţul tău de maior Prouty
îmi vinde un fals.
Aşa că merită ceea ce primeşte.
Crezi că îi pasă în vreun fel de mine
dacă ceasul ăla dă rateuri?
Poate că l-a furat, cine ştie?
Oricum, el mi-a cerut mie 1200.
Acuma, eu i-am cerut lui Torumi 2600...
...şi el a dat 2200 pentru că ştie
că poate să scape de el cu 3500.
Eu i-am dat lui Prouty 900,
mai putin 10%.
Şi el merge acasă gândindu-se că m-a făcut,
deci toată lumea e mulţumită.
Acum, ca şi cheltuieli, a trebuit
să dau 100$ ca să repar ceasul.
Ştii, cât să nu se desfacă
în bucăţi în mâna lui.
Încă 120 pe diferite
măsuri de securitate.
Asta înseamnă 1120.
Acuma, 1120 din 2200 rămân fix 1080.
Zece la sută din asta înseamnă 108.
Ţi-am dat 110, deci
îmi datorezi 2 parai, ok?
Ai muncit pentru ei. Sunt ai tăi.
Nu-ţi dă nimeni nimic de pomană.
Nu.
Ei bine, înveseleşte-te, bătrâne.
Ascultă, în drum spre casă
o să-l vezi pe Brant.
Dă-i şi lui salariul, vrei?
- Brant? Vrei să zici Colonelul Brant?
- Mda. Colonelul Brant.
Dă-i plata. O s-o ia.
Ai încredere. Noapte bună.
Noapte bună.
Crimă!
Crimă. Vreau să fie formulată
acuzaţia de crimă.
Cer o curte marţială pentru crimă.
Uite! Uite! Uite!
Bestia mi-a omorât unul din copii.
Vreau să fie acuzată de crimă.
- Despre ce bestie vorbeşti?
- Bestia aia, ucigaşul ăla.
E nebun. A fost un accident. Câinele
a scăpat din lesă, asta-i tot.
Îi tot spun că a fost un accident.
L-a omorât. Bestia asta sângeroasă
m-a omorât copilul şi l-a mâncat.
- Colonele, e o găină, nu un copil.
- Găinile mele sunt copii, idioţilor.
O să-l omor, pe el şi bestia lui
sângeroasă.
Mi-am cerut scuze.
Dacă aş avea bani v-aş cumpăra
10, 20 de găini, dar n-am.
- Pentru numele lui Dumnezeu, fă ceva.
- Ce pot face, decât să raportez?
- Va trebui să scapi de câinele ăsta.
- Ce vrei să spui?
- Ce vrei să spui?
- Vreau să spun, scapă de el. Ucide-l!
- Nu-mi poţi ordona să fac asta.
- Pe dracu' nu pot.
Ţi s-a spus să stai departe de
zona asta. A omorât găina.
O să-l ucid. Câinele e al meu,
ca să-l omor, ochi pentru ochi.
D-le colonel Foster, am ordonat căpitanului
Hawkins să distrugă acest câine.
E al meu. O să-l ucid exact ***
mi-a ucis el copilaşul.
D-le colonel, acceptaţi scuzele mele.
O să fac orice doriţi...
- ...dar lasaţi-mă să-mi păstrez câinele.
- Dacă nu vă daţi de-o parte, colonele...
... o să vă pun sub arest.
O să fim chit. Criminalule.
O să fim chit.
O să fim chit.
O să fim chit.
Copilaşul meu.
Copilaşul meu.
Grey, retrage ordinul ăla, te rog.
Cer atât de puţin.
O să fac orice.
Dar nu pot. Ştii că nu pot.
Îmi pare rău, nu-i nimic de făcut.
Va trebui să îţi ucizi câinele.
Nu-mi pasă ***, dar fă-o repede.
Ajutor! Ajutaţi-ne.
Ajutaţi-ne, cineva, vă rog.
Cineva să ne ajute.
Vă rog.
Esti sigur de asta, nu?
Şi ăsta a fost tot mesajul,
doar "vino aici, 54"?
Intră.
E ziua mea. Mă gândeam
să te invit la cină.
E adevărat, nu? E adevărat?
E porc adevărat?
-Pacoste ce eşti, eşti de-a dreptul
fantastic! De unde l-ai luat?
E o poveste lungă.
Din întâmplare, nu ai inventat şi roata?
- Ce-i cu gălăgia asta?
- Griffiths, tu eşti?
- Vrei să ajungem la puşcărie?
- Nu, scuze. Scuze.
- Lasă gălăgia, jigodie.
- Cine a fost?
Griffiths. E celula lui. Am închiriat-o
cu 3 parai pe oră.
- Nimic nu e pe gratis.
- Ai închiriat celula?
Griffiths e isteţ.
Mii de indivizi aici, nu?
Nu e linişte şi pace. Griffiths o
închiriază oricui vrea să facă un Garbo.
Pariez că n-a fost
ideea lui originală.
Hai că nu te jupoaie, nu?
Ţie cât ţi-a ieşit, caporal?
Doar un 10% cinstit.
Cred că un pic mai multă sare.
Ce credeţi, domnule?
Nu ştiu. Am gustat aşa mult
că mi-am pierdut simţul gustului.
Pete?
-Ei bine, doar un pic, doar un pic.
-Pot eu? Pot eu?
S-ar putea să ai dreptate.
Doar un pic, cred.
Da, bine, mersi că ai lins
lingura.
Acuma, haide, trebuie să ne spui,
de unde ai luat-o?
E... E câinele lui Hawkins.
-Doamne! Câinele lui Hawkins?
-Ai zis că e porc.
-Acum, fără bancuri, da?
-Nu, dar ai zis porc.
Nu, tu ai zis porc. Eu n-am zis nimic.
Noapte bună!
O, Doamne, nu ştiu ce-o să fac.
Care e diferenţa?
Câine, porc, ce mare diferenţă?
Carnea e carne.
are dreptate. Nu-i nimic greşit în
a mânca câine.
-Chinezii mănâncă tot timpul.
-Noi nu suntem chinezi.
-Ţi-e foame, nu?
-Nu asta e ideea. Fără câine.
-Ăsta e câinele lui Hawkins.
-Acum, stai o clipă.
Doar fiindcă ştii,
de aia faci diferenţă?
Băiete, chiar că despici
firul în patru în stil britanic.
-Nu-l mirosiţi?
-N-avem nevoie să-l mirosim.
E cea mai grozavă chestie de la Bisto.
Nu-i asta. E *** zicea Pete.
Este, ă?
Ai mâncat vreodată homar viu?
Să iei un peşte din apă,
şi să-l pui direct în tigaie?
Sau ce zici de gâştele alea
pregătite în Europa?
Le fixează picioarele în cuie,
apoi le îndoapă cu porumb...
...printr-o pâlnie până când ficatul li se umflă.
Aşa că nu-mi spune mie de câinele lui Hawkins.
Acum, dacă nu vrei să mănânci, doar şezi
acolo şi uită-te. E o închisoare gratuită.
Presupun că nu e atât de şocant
dacă o porţionezi.
Eu zic că e o diferenţă.
e câinele lui Hawkins.
Rectificare, a fost câinele lui
Hawkins. Acum e doar carne.
Ai gustat-o, nu?
Ai gustat-o?
Era bună, nu-i aşa?
Şi atunci, de ce te abţii?
Deja ai mâncat din ea.
Suntem...?
Are we under starter´s orders?
Gândeşte repede. Dispăreţi.
Ei bine, asta e pentru altă zi.
2163 ofiţeri şi oameni...
...541 livre de orez
insemnând 4 uncii de om.
Un sac are 10 livre cu un
cântar de 20 de livre şi un sfert.
-Dizenterie?
-Da. Azi a revenit mai rău, domnule.
-Mulţumesc, domnule. Pe săptămâna viitoare.
-Da. Acum ai grijă.
-Nu-ţi bate capul.
-Îmi pare rău, domnule. Fără grijă.
Greutatea asta a fost falsificată.
Ce? E imposibil. Dă-mi voie să văd.
Nu, nu e falsificată.
Este o gaură de corectare.
Probabil că greutatea asta era un pic
mai grea decât ar fi trebuit să fie.
Mă îngrijorasem pentru o clipă.
-Toate au fost măsluite!
-Sunt de corectare.
Nu mă lua cu de-astea. Ştiu destule
despre măsuri şi greutăţi...
...ca să ştiu că nu sânt admise
găuri de corecţie.
Dacă greutatea nu e corectă,
nu e pusă în circulaţie.
-Ce ştii tu despre asta?
-De ce, nimic, domnule.
-Nu te cred.
-Nu mă puteţi acuza, domnule.
-Nu ştiu nimic despre asta.
-O să o testăm, da?
O să ies afară şi o să arăt
tuturor chestia asta...
-...şi o să vedem ce vor face.
-Aşteptaţi puţin, domnule.
Aveţi dreptate. Dar nu eu am fost,
domnule. Colonelul a fost.
M-a prins dosind nişte orez.
A zis că o să mă predea...
-...dacă nu-l ajutam.
-Gura, prostule!
Doar n-o să ascultăm asta.
Prostul încearcă să mă implice pe mine.
-Nu aveam nici o idee de ce se întâmplă.
-Dar el are cheia, domnule.
Cheia de la seiful unde sunt
păstrate greutăţile.
-N-aş fi putut fi eu, domnule.
-Gura, Blakeley!
Acum o să-ţi ţii gura,
mă auzi?
De când se folosesc greutăţile astea,
colonele? De un an, de doi?
N-am idee. Dacă sunt aranjate,
n-are nimic de-a face cu mine.
Dar ai avut cheile
şi le-ai ţinut încuiate?
Da, dar asta nu înseamnă că...
Te-ai uitat pe fundul greutăţilor?
-Nu, nu m-am uitat.
-Ei, dar nu e un pic ciudat?
Nu, nu e. Şi nu mă voi supune unui
interogatoriu încrucişat, locotenente.
Mai bine ai spune adevărul,
colonele.
Mă ameninţi? Dacă da,
o să te trimit la curtea marţială.
Nu ştiu. Sunt aici în mod legal.
Greutăţile au fost măsluite.
-Nu au fost?
-Aşa cred, da, dar...
-Corect.
-Asta nu înseamnă că...
Îţi spun eu ce înseamnă.Că ori tu
ori Blakeley sunteţi răspunzători.
-Sunteţi singurii care aveţi acces aici.
-Nu am fost eu. Jur pe Dumnezeu.
-Am luat doar o livră din 10.
-Gura!
Vă rog, domnule, nu spuneţi nimic.
Or să ne sfâşie.
-Sper să o facă, Blakeley.
-Ascultă, Grey, putem aranja asta.
Poate că cineva s-a jucat cu ele,
dar cantitatea e nesemnificativă.
Uite, Blakeley, aşteaptă afară.
Rămâi unde eşti, Blakeley.
Nu e nevoie să plece Blakeley,
nu-i aşa, domnule?
Nu. Pereţii nu au urechi.
Veţi primi o livră de orez săptămânal.
-Doar atât?
-Ok, 2 livre.
Şi o jumătate de livră
de peşte uscat.
Fără zahăr sau ouă?
Astea merg la spital,
ştiţi asta.
Ce spui?
O să-ţi zic eu ce spun, colonele.
O să mă duc la colonelul
Smedley-Taylor...
...şi o să-i povestesc
ce mi-ai spus acum.
Şi o să-i arăt asta.
Şi dacă o să fie o "petrecere"...
...şi mă rog să fie,
o să cer să o conduc eu...
...şi eu personal o să te împing
acolo jos, dar nu foarte repede...
...fiindcă vreau să aud *** ţipi
mult, mult timp înainte să mori.
Oh, Doamne!
Îmi închipui că voi, hoţii australieni
sunteţi singurii care puteţi livra en-gros.
Îţi spun ce sunt pregă*** să ofer.
Voi furnizaţi cuştile...
...şi piaţa de desfacere,
şi vă dau 50 la sută.
-Te interesează?
-Mda, pare a fi o propunere.
Atunci avem o înţelegere, corect?
Nimic nu se compară cu a face afaceri
cu unii de felul tău, nu-i aşa?
Când o să începi livrările?
Trebuie să am organizarea gata.
Să vedem.
-Kurt, ce crezi?
-Peste 5 săptămâni.
Ar trebui să aibă ceva carne
pe ei într-o lună.
Ok? Cred că doar picioarele din spate.
10 pe săptămână.
Ştii tu, fă-l chiar o marfă de lux.
Trebuie să menţionez asta. Nu sunt chiar
nerăbdător, ca să vând la toţi ţăranii.
Ştii tu, camarazii.
Nu pare a fi corect, nu?
King, ştii, aici e o problemă.
Mda, e corect.
Nu putem vinde prietenilor.
Da, bine, m-am gândit şi la asta.
Domnilor, politica noastră va fi
doar pentru galonaţi.
-Galonaţi?
-De la maiori în sus.
Geniu. Îţi spun eu, e un geniu.
I-am văzut pe Lt. Col. Jones,
Sgt. maj. Blakeley...
...şi i-am scutit de îndatoririle
lor de astăzi.
Şi acum uităm care-i problema.
Spun, "uităm" pentru că
şi voi o să uitaţi, ca şi mine.
De fapt, e un ordin.
O să uitaţi tot ce aţi văzut.
Nu putem, domnule. I-am prins cu
mâinile mânjite, furând mâncarea lagărului.
Asta e mâncarea dvs. şi a mea.
Îşi merită pedeapsa.
Cu toate acestea,
dat fiind circumstanţele...
-...am luat această decizie.
-Ce circumstanţe?
Nu-l puteţi scoate basma curată.
Nu puteţi.
Nu-mi spune mie ce pot face
şi ce nu, locotenent.
Scuze. Îmi cer scuze, domnule.
Dar, domnule, oamenii ăştia sunt hoţi.
I-am prins.
-Repet, incidentul e închis.
-Pe Dumnezeu, nu e!
N-o să las să fie închis. Ei mâncau
în timp ce noi flămânzeam.
-Insist ca ei să...
-Nu poţi insista pentru nimic.
Intenţionez să trimit comandantului
lagărului următoarele:
"Recomand cu tărie pe
Lt. Robin Grey, din Royal Tank Corps...
...pentru munca sa de poliţist
din închisoarea Changi.
Îndeplinirea cu brio a îndatoririlor
sale în situaţii dificile...
...este, fără îndoială,
de cea mai înaltă clasă.
Aş vrea să recomand ca el să fie
înaintat la rang de căpitan."
Ipocritule!
Cred că eşti pe mână cu ei.
Ei bine, nici unul din voi
nu o să plece de aici cu el.
Nu am nici o dovadă în privinţa ta.
Dar am dovezi împotriva celorlalţi.
-Am greutatea asta.
-Ce-i cu greutatea, locotenente?
-Am zis, ce-i cu greutatea?
-Asta... Asta nu e aceeaşi.
-Nu e cea pe care ţi-am dat-o.
-Te înşeli, locotenente.
E exact aceeaşi.
Acum, eşti tânăr, Grey.
Înţeleg că vrei să rămâi în armată
când se va termina războiul?
Ei, asta-i bine.
Armata are nevoie de ofiţeri,
muncitori şi inteligenţi.
Sunt sigur că mă pot folosi de
influenţa mea pe lângă comandant...
...ca să adaug recomandarea mea...
...care îţi va acorda un
statut permanent.
Acum eşti surescitat,
pe moment, e de înţeles.
Sunt vremuri groaznice, Grey.
Groaznice vremuri.
Dar trebuie să le vedem
din perspectiva corectă.
Eu consider că este imperativ
să lăsăm baltă problema asta...
...de dragul nostru, al tuturor.
Nici un scop nobil
nu va fi atins.
Sunt sigur că atunci când vei avea şansa
să te gândeşti mai bine, *** am făcut şi eu...
...o să apreciezi
înţelepciunea deciziei mele.
Ai vreo obiecţie
ca eu să înaintez asta?
Bun.
Atunci o putem considera aprobată.
Promovarea ta e confirmată.
Noapte bună, căpitane.
Ok, băieţi, să punem asta în camion.
Corect.
În regulă, bine, răsuceşte spre tine.
Va trebui să vii spre mine.
-Ţine-l!
-Ţine-l!
Rostogoleşte-l!
Nu mânca prea multă mâncare consistentă.
Ar trebui să apuci să cânţi iar la vioară.
Eşti norocos. Nu sunt oase rupte.
Acum, gândeşte-te un pic
la altceva.
Aţi luat bilete pentru piesă?
Ar trebui să fie bună.
Am ajutat la scenariu, pentru,
ţineţi minte, ultimul act.
Mă credeţi sau nu, dar am văzut
producţia originală în luna de miere.
Jessica Tandy, îmi amintesc.
A jucat rolul tinerei doamne
trăind liberă.
Avea un rol...
Ţin minte parcă ar fi fost ieri.
Tânărul i-a zis,
"Draga mea Audrey."
lt was his line, not hers. That´s right.
"Draga mea Audrey," zice el...
..."o să-ţi iasă pete pe nas
dacă o bei fierbinte."
N-o să uit niciodată asta.
Chiar dacă eram în luna de miere...
...mă îndrăgostisem de Audrey,
tânăra trăind în libertate.
Şi acum Sean al nostru
va juca rolul.
-Care e problema ta, Stevens?
-Nici una, domnule.
Eşti un mincinos, Stevens.
Te razi pe picioare şi eşti un mincinos.
Dar îţi pasă. Îţi pasă.
Asta te salvează.
-De la ce, domnule?
-De tine însuţi, Stevens.
Credeam că o să spuneţi:
"de la o soartă mai rea decât moartea".
Nu există aşa ceva.
Ai scos biletele pentru
seara premierei?
Ştii, n-am văzut niciodată o piesă
până să ajung aici.
Filme, da, dar niciodată o piesă.
Buster Crabbe.
L-ai văzut vreodată pe Buster Crabbe?
Da, cred că da.
Asta e interpretarea care îmi place, băiete.
Buster Crabbe, Edward G. Robinson.
Băieţii ăia din filme, băiete,
ei l-au făcut.
Eşti bine?
Da, sunt bine.
Doar doare un pic, asta-i tot.
Ştii, înainte de asta,
totă lumea reuşise, în afară de mine.
Cel mai aproape am fost
când am citit despre asta în reviste.
Mă uitam la păpuşi la modă
coborând din maşini...
...mergând să ia cina
în mari restaurante...
...şi ele erau întotdeauana cu porci.
Ştii tu, adevăraţi porci.
Indivizi graşi şi bătrâni,
dar reuşiseră.
Să mergem.
Ne vedem.
Îi spuneam nevestei că
am făcut ceea ce trebuie...
-...doborându-l aşa.
-Ce?
Soţia, a suportat foarte greu,
dar îi explicam că...
...ei nu simt nimic.
Veterinarul doar i-a făcut o injecţie...
...şi a adormit. Şi
l-am ţinut în braţe tot timpul.
N-a simţit nimic,
doar a adormit.
Pete?
Unde ai fost?
Te căutam.
Ce s-a-ntâmplat?
E aranjat cu Tinker. Diseară
facem afacerea cu diamantul.
-Ce s-a întâmplat?
-Or să îmi taie braţul.
Are gangrenă.
Acum, fii atent, Pete, înţelege
ce o să-ţi spun.
Nu joc jocuri murdare,
dar tu trebuie să fii aici diseară.
Pete, ascultă, ştiu ce vorbesc.
Nu e orice fel de afacere.
Dacă războiul se termină, japonezii
vor masacra toţi prizonierii din lagăr.
Singura şansă este să ai bani
ca să-ţi cumperi ieşirea.
Ăsta va fi biletul nostru.
-O vom face datorită afacerii.
-Dă-o dracu' de afacere! Războiul nu s-a sfârşit!
Gura! Gura!
Îmi pare rău. Îmi pare rău.
Îmi pare rău.
Îmi pare rău, Pete, dar va trebui
să traduci pentru mine diseară.
Şi apoi, o să vin şi eu cu ceva,
îţi promit.
Trebuie să punem mâna pe lovelele alea.
Înţelegi asta, nu?
Oricum ar fi, suntem doar tu şi eu.
O să vin eu cu ceva,
îţi promit.
Acum haide.
Haide.
Never been licked yet, have l?
-Eşti bine? Poţi să te ţii?
-Da.
Beleşte ochii într-acolo.
O să te chem când o să am nevoie.
-Are banii.
-Numără-i.
30.000, cinci în dolari cu 8 la 1 .
Vin imediat cu marfa.
-Sunt toţi aici.
-Bine. Arată-i diamantul.
E Grey! E Grey!
Rămâi pe loc!
Urmăreşte-i!
Acolo jos.
Îi vezi pe undeva pe acolo?
Uite-i!
Sunt pe aici. Vino încoace!
Pe aici!
Pe aici.
Double back! Double back!
Există o singură şansă.
Tu treci printre sârme.
Eu o să te acopăr.
-N-o s-o fac niciodată.
-Ba da, o s-o faci.
Treci dincolo...
...îngropi banii şi te întorci
prin acelaşi loc.
-Eu o să te acopăr. Acum, fir-ar să fie, du-te!
-Niciodată.
Ba da, o vei face.
Tu salvezi bănetul,
şi eu îţi salvez braţul.
-***?
-Da. M-ai auzit. Acum du-te!
*** poţi tu să...? *** poţi să...?
Tu, caporal! Stai pe loc.
-Căutaţi-l.
-În regulă.
Ce-i asta?
-Nu are nimic asupra lui, domnule.
-Unde-i Marlowe?
-N-am idee, domnule.
-Unde sunt banii?
-Ce bani, domnle?
-Banii din vânzarea diamantului.
Ce diamant, domnule?
Bine. E-n regulă, caporal.
Războiul se va sfârşi cândva,
şi atunci o s-o primeşti.
E-n regulă, domnule. Vă cred.
Dar până atunci...
Pete e peste gard, după baraca 14.
Asiguraţi-vă că se întoarce în siguranţă.
-Voiai să mă vezi, sport?
-Da. Vreau nişte medicamente.
Antitoxină. Un flacon.
Şi ceva praf de sulfamidă.
-E un pic cam tare, amice.
-Uite, o să mă achit. E pentru Pete.
Dacă nu i-l duc, or să-i taie braţul.
Are gangrenă.
Deci, cât costă să salvezi un braţ?
Pentru un prieten, o s-o fac pentru 400.
E un preţ special.
-Ok, ne-am înţeles.
-Durează 3 zile.
-Nu, domnule, prietene, le vreau diseară.
-O să te coste încă 400.
Ok. Ok, ai câştigat.
Dar le aduci aici diseară,
mă auzi?
Oh, Pete,
vrei să fii al patrulea?
Ţi-am ţinut un loc.
Am împărţit deja, dar
nu e nici o escrocherie.
Ce mai faci, Peter?
Pe cuvânt, ştirile sunt foarte bune,
nu-i aşa?
Bun, cine le-a făcut acum?
Tu, McCoy. Tu le-ai facut.
N-o să dureze mult. Oh, nu.
Si acum, ce avem aici?
Două trefle, cred, dacă eu sunt.
Eu sunt?
De fapt, nu e. Pas.
-Pete?
-Ce? Oh, trei carouri.
Pas.
-Trei trefle, cred.
-Pas.
-Pas.
-Pas?
-Pas?
-Ar trebui sa ai mai multă
credinţă, Peter.
-Încă, mă străduiesc.
-Ce o să faci?
-Am o mână, după *** spuneau.
-Nu, ce-ai zis? Credinţă?
Ca să fac ce? Nu mă lua pe mine cu credinţă.
Nu-mi mai băga rahatul ăla vechi cu...
...vicar, padre,
sau oricum ţi-ar plăcea să te numeşti.
Ştii ce poţi să faci cu credinţa
aia a ta? Bagă-ţi-o...
-E-n regulă.
-Nu zice "e-n regulă".
El ştie despre ce vorbesc,
tu ştii, părinte?
-Pete, uite...
-Oh, gura!
Îmi place să discut despre asta, Dumnezeu,
credinţă şi îndurare şi toate cele.
Ce poate să facă Dumnezeu pentru asta?
Adică chiar s-o facă, vreau să spun!
-Poate să vindece.
-Să ce? Să vindece?
Ai spus, "să vindece"?
A făcut o trebă bună aici, nu-i aşa?
Ăsat e unul din cele mai importante succese.
Presupun că moartea de dizenterie...
...şi orbirea nu se pun.
Nu poate fi tulburat doar pentru atât.
Ştii ce cred eu?
Oh, eu cred ca Dumnezeu e maniac.
Un maniac vicios şi sadic!
Poţi să-ţi iai dumnezeul, vicare,
şi preţioasa credinţă.
Amândouă sunt doar o glumă împuţită.
-Unde e sora?
-Stevens nu poate veni aici în seara asta.
-O să-i fac eu prima doză.
-Ştii ***?
Bineînţeles că ştiu.
Aţi pus apa la fiert?
-Da, chiar aici.
-Ar fi bine să ştii s-o faci.
Uite, toarnă un strop aici,
vrei, amice?
Ţine restul la fiert.
Mai întâi o să-i fac o morfină.
Şi apoi o să-i curăţ rana
cât de bine pot.
Hei, fă ceva mai multă lumină,
ce zici? Repede.
Da, asta e.
Sterilizează asta din nou, vrei?
Umple-o din flaconul ăsta.
Să dăm pe aici prin preajmă,
e-n regulă, amice.
Gata.
Scoateţi afurisitul de bandaj,
asta-i tot.
Prinde. Ar putea fi prea târziu.
Scăpaţi de ele. Îngropaţi-le.
Tex.
Va trebui să te uiţi la asta...
...pentru că dacă Stevens nu vine,
va trebui s-o faci tu.
Acum, injecţia trebuie să fie intravenos.
Mai întâi găseşti vena.
Vezi, e acolo.
Înfigi acul în ea...
...şi tragi uşor pistonul înapoi până
tragi un pic de sânge în seringă.
Vezi, uite-aşa. În felul ăsta
eşti sigur că ai prins vena.
Acum, când eşti sigur,
pompezi antitoxina înăuntru.
Încet şi cu grijă, amice.
Încetişor.
Până intră toată. Gata.
Trebuie făcută la fiecare 6 ore
până se termină toată.
Dacă ratezi una, poţi la fel de bine
să nu fi început-o.
-Cât timp o să fie adormit?
-Oh, câteva ore, cred.
Ei bine, am putea s-o lămurim acum.
O să o lămurim când finalizăm
afacerea cu diamantul.
Nu, sport. Livrez, primesc plata.
afacerea cu diamantul...
-...n-are nici o leătură.
-Aşteptarea nu doare.
Şi eu îţi spun că sângerarea doare, amice.
Dacă nu o să am...
Stai un pic. Stai un pic.
Să nu-mi spui că nu l-ai luat.
Oh, l-am luat. L-am luat.
Doar că nu ştiu unde e.
El e singurul care ştie unde e.
Ei, cred că e o veche luptă dreaptă
fiecare cu şansa lui, nu-i aşa?
O să ne vedem, mai devreme sau
mai târziu. Noapte bună, sport.
Trebuie să merg să-i iau?
-Nu-ţi face griji în privinţa asta.
-Trebuie să merg să iau banii?
Nu, nu încă. Nu-i grabă.
Îndată ce o să te simţi mai bine.
Mai ai asta.
Am luat marfa asta pentru tine,
aşa *** am promis.
Ai luat prima doză.
De-aia ai fost knock-out aşa mult.
Ştii că nu pot să spun nimic.
Ei, ai putea să spui că sunt un geniu.
Asta ai putea s-o spui.
E mai bine. Şi eu am banii tăi.
You sod!
Pacoste ce eşti! Am reuşit.
Am reuşit! Am reuşit!
Haide, spune-mi, sunt eu Regele?
Sunt eu Regele?
-Simţi mirosul de mâncare?
-Da, domnule.
L-am simţit toată dimineaţa, încolo şi
încoace. Pare să fie peste tot.
Trebuie să ţi-l înmânez...
...delicios, absolut delicios.
Un pic aţoasă, poate,
dar fără îndoială, delicios.
Da, pur şi simplu splendidă,
chiar splendidă.
Chair splendidă.
Yes, ei bine...
...n-aş zice nu la
o a doua porţie.
E vreo şansă să mai faci rost?
S-ar putea. Am o oarecare
influenţă.
-Domnule?
-Încă nimic.
Comandantul încă
se ceartă cu ei.
Ce mă intrigă e că,
încă nu sunt represalii.
Când găsesc un radio,
ştii că urmează necazuri.
Mai ţii minte ceva în plus din ce
s-a întâmplat în noaptea aia?
Nu, s-a întâmplat prea repede.
Când m-am trezit, ei mărşăluiau.
N-am vorbit cu ei.
Ei bine, din câte ştim,
sunt încă aici înăuntru.
-Vor să ne vadă, George.
-Aveţi vreo idee ce s-a întâmplat?
Nu, n-am prins nimic.
Toţi foarte politicoşi. Dar...
Doar dacă nu plănuiesc
să dea un exemplu.
De obicei sunt excesiv de politicoşi
când pregătesc ceremonialul morţii.
-Păi, mai bine am afla, nu?
-Cu toţii, domnule?
Da, au convocat toţi
ofiţerii superiori.
Noi, împăratul, am ordonat Guvernului
Imperial să aducă la cunoştinţa...
...Statelor Unite, Mari iBritanii,
Chinei şi Uniunii Sovietice...
...că acceptăm declaraţia lor comună.
Inamicul a făcut uz de o bombă inumană...
...şi supune populaţia nevinovată
la masacre şi răni cumplite.
Continuarea războiului ar conduce nu doar la
anihilarea naturii noastre...
...dar şi la distrugerea
civilizaţiei umane.
*** putem proteja nenumăraţii noştri
subiecţi, care sunt pentru noi ca nou-născuţii?
*** am putea cere iertare spiritelor divine
ale strămoşilor noştri imperiali?
Când în gândurile noastre sălăşuiesc,
subiecţii noştri, cei care au murit în luptă...
...şi cei ce au pierit
de o moarte prematură...
...şi familiile pe care aceştia le-au lăsat
în urma lor, şi suntem profund supăraţi.
Dorinţa noastră este să iniţiem o eră
de pace pentru generaţiile viitoare...
...tolerând intolerabilul
şi îndurând insuportabilul...
...amintindu-ne de grelele
responsabilităţi...
...şi de lungimea drumului
ce urmează a fi parcurs...
...şi concentrându-ne toate puterile
în construcţia viitorului...
...animaţi de o profundă moralitate
şi o fermă onestitate.
Jurăm să ţinem la înălţime
floarea politicii noastre naţionale...
...de a nu rămne în urmă
în progresul general mondial.
Vă cerem vouă, subiecţii noştri,
să fiţi incarnarea voinţei noastre.
Să înţeleg că...
...s-a sfârşit războiul?
Da, razboiul s-a sfârşit.
Razboiul s-a sfârşit!
Am reuşit! Am reuşit!
N-are sens.
Pur şi simplu n-are sens.
Pur şi simplu n-are sens.
Hei, Max.
Ce-ar fi să ne faci
o cafea a victoriei?
-Şi şobolanii mei?
-Ce?
Cine o să aibă grijă de şobolanii mei,
după ce plec?
-Dar încă n-ai plecat.
-Ce-o să fie cu ei?
Nu realizezi,
sunt născuţi în captivitate.
Nu ştiu nimic.
Ei, deschide-le cuştile.
Or să înveţe repede.
-Ăă, Max?
-Da.
Mă întreb...
Cred că acum sunt
schimbări mari acasă.
Pariez că sunt schimbări
mari acasă, ă, Pop?
You make it.
Ce faci?
Uită-te la pantofii mei!
Fă-mi o ceaşcă de cafea
proaspătă, caporal.
Ieşi, înainte să-ţi bag
un picior în faţă.
Oh, aşa faci. Deci aşa faci.
O să te spulber.
Nu uita, eu am gradul.
Sunt sergent major.
Sergent major.
Pot să te bag în curtea marţială.
-Tex, ia potul ăla.
-Ascultă, ascultă!
Ce vrei? Bani?
Am bani. Bani buni japonezi.
Uite, 90 de para.
Destul pentru o ceaşcă de cafea.
Ai câştigat. Ai căştigat, caporal.
-Tex, ia potul ăla.
-Rămâi pe loc!
Rămâi pe loc. Stai.
De acum, preiau în întregime
comanda militară în această baracă!
În virtutea autorităţii cu care am fost investit,
această baracă este sub autoritatea...!
Te omor!
Nu! Ce faci?
Ce...? Ce...?
Ce faci?
Mă întrebam unde erai.
Nu te-am văzut la reprezentaţie.
Ce vrei?
Domnule?
Voiam doar să te văd.
Ei bine, m-ai văzut.
Bine, soldat, salută-mă.
Am zis, salută.
Salută-mă, ticălosule.
Acum treci în afurisitul de corp
de gardă şi stai acolo.
Bun. Data viitoare când spun să saluţi,
salute!
Şi tu.
Salut.
Sunt Weaver, corpurile paraşutate.
Poţi să-mi spui sau să-mi arăţi
cine e comandantul aici?
Eşti britanic, nu?
Nu ai de ce să te temi de mine.
Treceam peste cărămizile alea din spate.
Nu mă puteam gândi ce să le spun.
Îmi tot repetam mie însumi.
Eşti britanic, nu?
Ei, vezi, războiul s-a sfârşit.
Eu am fost trimis înainte.
Ca să vă caut.
Fumezi?
Marfă adevărată. De acasă.
Players pentru tine, ţii minte?
Care-i problema?
Care-i problema?
Războiul s-a sfârşit.
Bine aţi venit la Changi, domnule.
Multumesc lui Dumnezeu,
e cineva normal aici.
Sunt Cpt. Weaver. Am fost trimis
să caut lagărul...
...până ajung forţele principale,
ceea ce s-ar putea întâmpla oricând .
Începusem să mă întreb dacă
e ceva în neregulă cu mine.
Cei mai mulţi dintre ei sunt în stare
de şoc, domnule. A trecut mult timp.
Da, Presupun că da.
-Nu eşti britanic, nu?
-Nu, sunt american. Caporal King.
Sunt câţiva dintre ai noştri,
împrăştiaţi pe aici.
Mr. Brough este ofiţerul nostru.
Paote ai vrea să-l cunoşti.
Da. Da, bineînţeles.
Cine sunt bieţii oameni, caporal?
Doar câţiva dinte tipi. Ofiţeri.
-Ofiţeri?
-Da.
Acestea sunt barăcile ofiţerilor.
Oamenii listaţi sunt înăuntru.
-Toţi arată aşa?
-Domnule?
Toţi arată aşa?
-Şi atunci tu de ce arăţi aşa diferit?
-Domnule?
De ce tu eşti aşa diferit?
-Ce vreţi să spuneţi, domnule?
-De ce tu eşti îmbrăcat corespunzător...
...iar ei sunt în zdrenţe?
Nu strică să-ţi îngrijeşti hainele, nu?
Şi eşti în formă bună, nu?
Eu am ţinut balul în mişcare, domnule.
-Nu e nimic rău în asta, nu?
-Nu. Deloc.
-Unde e cartierul comandamentului?
-Pa acolo, domnule. Baraca din capăt.
Corect.
N-o să te uit, caporal.
O să-l văd cu siguranţă pe
mr. Brough cu prima ocazie.
-Ce vreţi să spuneţi, domnule?
-Închipuie-ţi singur, caporal.
Aş vrea să am stăpânirea ta, Fortnum.
Eu n-aş fi putut să vorbesc cu el.
Am fugit. Toţi am fugit.
Era atât de real.
Totul a fost prea real.
Doamne, e o nebunie, nu e aşa?
S-a terminat, iar noi am supravieţuit.
Dar încă e totul o nebunie.
Ce ţi-a spus?
Doar m-a întrebat câteva lucruri.
Ce a zis?
Ţi-a spus ceva?
Nimic din ce să nu fi ştiut deja.
Hei, s-a sfârşit, nu-i aşa?
Nu e nici o greşeală?
Nu. Uită.
Tu eşti norocosul acum.
Să uit?
Hei, ascultă, cu tine vorbesc.
Aseară mi-ai zis "domnule".
Asta e a doua oară când pleci.
Războiul e singurul lucru care s-a
schimbat. Noi suntem aceiaşi.
Uite, oamenii nu se schimbă,
pentru că....
Eu nu m-am schimbat.
Mie nu mi-e ruşine că eşti prietenul meu.
Am supravieţuit.
Tu şi cu mine.
Nu ţii minte prin ce am trecut?
N-aş fi fost aici dacă nu erai tu.
Nu ţii minte asta?
Ai lucrat de câteva ori pentru mine.
Te-am plă***. Asta e tot ce-a fost.
Fortnum.
Fortnum, prietenia nu e o problemă
de 10 la sută.
Nu-mi cere să uit tot acum.
Te rog, nu asta, altfel la ce
ar fi folosit toate astea?
Eu nu sunt schimbat.
Şi ăsta eşti chiar tu.
Amice. Pe rând, câte una.
Un prieten.
E suficient de bun pentru oricine.
E doar un început.
-E gol. Unde s-au dus?
-Ce?
Unde s-au dus?
Eşti surd, sau ce?
-Unde s-au dus, cine?
-King. Americanii!
Oh, Yankeii.
Se mută.
Trebuie că sunt pe drum acum.
Haideţi, oameni buni,
treceţi în camioane.
Să mergem, băieţi.
Să mergem, băieţi.
Haideţi băieţi, Trebuie să prindem
un avion. Să mergem, băieţi.
Mişcă-ţi fundul în camion, caporal.
Yankei, plecaţi acasă!
Asta chiar că a meritat aşteptarea.
Să-l vezi dezumflat aşa.
Acum e rândul tău, Marlowe.
Acum mergem acasa egali.
Votul nostru o să-l azvârle pe
bătrânul Churchill şi banda lui de hoţi.
You people haven't got the world
by the shorts any longer.
E rândul nostru acum.
Încă eşti mândru că ai fost
prietenul lui, presupun.
Se pare că nu ralizezi că eşti acum
în viaţă datorită a ceea ce ţi-a dat.
N-am luat niciodată nimic de la el.
Şi el nu mi-a dat niciodată nimic.
Doar ură, Grey. Doar ură.